You are on page 1of 9

REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr.

11, 2013

Autoritatea judecătorească – veritabilă


instituţie de realizare a ramurii puterii
de stat în condiţiile edificării
statului de drept
Alexandru Arseni,
doctor în drept, conferenţiar universitar, membrul Consiliului Superior al Magistraturii

REZUMAT
Statul de drept şi democratic impune aplicarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. În
realitate, separaţia puterilor este o justificare a unui scop politic concret: să slăbească guvernanţii în ansamblul
lor, limitându-i pe unii prin alţii. Aceasta înseamnă: a) separaţia parlamentului vizavi de guvern, care se referă
la guvernanţi în sensul larg al cuvântului; b) separaţia judecătorilor în raport cu aceşti guvernanţi, care permite
controlul acestora prin judecători independenţi.
Cuvinte-cheie: putere judecătorească, autoritate judecătorească, autoritate jurisdicţională, putere jurisdic-
ţională, sistem, funcţie, principii, magistraţi, judecători, justiţie, dreptate.
SUMMARY
The law and democratic state imposes the application of the principle of separation and equilibrium of the
state authority. In reality, the separation of authority is a justification of a concrete political goal: to weaken the
ruling class on the whole, limiting some of them by means of others. This means: a) separation of the parliament
from the government, referring to the governing class in the wide meaning of the word; b) separation of judges
in relation to the these governing entities, permitting to control them by means of independent lawyers.
Key-words: judicial power, legal authority, jurisdictional authority, system, function, principles, magistrates,
judges, justice, justness.

Adnotare sunt unanime. Însă tratarea doctrinară diferă de la autor


Fenomenul complex „putere de stat” constituie la autor. Aşa, unii constituţionalişti doar enumeră prin-
obiectul de reglementare a dreptului constituţional. cipiile care guvernează activitatea judecătorească şi
Iar statul de drept şi democratic are la bază un şir de analizează organele judecătoreşti, alţii mai examinează
principii constituţionale, inclusiv şi cel al separării şi statutul juridic. Alt grup include şi specificul activi-
puterilor în stat – în putere legislativă, putere execu- tăţii judecătoreşti. Al treilea grup include şi raporturile
tivă şi putere judecătorească. autorităţii judecătoreşti cu celelalte autorităţi statale.
Aşadar, autoritatea judecătorească realizează func- Scopul studiului este de a examina autoritatea jude-
ţiile puterii judecătoreşti în stat. Pe motiv ce tot mai cătorească ca ramură a puterii de stat în integralitatea sa
insistent se cristalizează statul de drept şi democratic, complexă, ca veritabilă instituţie a dreptului constituţi-
se evidenţiază şi, totodată, creşte rolul autorităţii ju- onal. Acest scop îl vom materializa studiind reglemen-
decătoreşti în societate. S-a lărgit şi sfera de extindere tările legale, în primul rând, a celor constituţionale şi,
a activităţii puterii judecătoreşti, inclusiv a contencio- respectiv, abordările doctrinelor constituţionale.
sului administrativ, sub incidenţa căruia cad şi actele Din aceste perspective, divizăm articolul în două
autorităţilor administraţiei publice centrale. părţi, ambele inerente puterii judecătoreşti, şi anume:
Tot mai pronunţate sunt demersurile cetăţenilor I. Autoritatea judecătorească – funcţie distinctă a
către puterea judecătorească privind restabilirea drep- statului în cadrul separaţiei puterilor în stat; II. Auto‑
turilor lor legitime, încălcate, inclusiv şi de autorită- ritatea judecătorească – sistem distinct al organelor
ţile statului. statului.
Toate acestea denotă rolul crescând al puterii jude- La elaborarea articolului, am apelat la reglementă-
cătoreşti, al instanţelor judiciare implicate în săvârşirea rile constituţionale, la lucrările în domeniul dreptului
actului de justiţie, în edificarea, în consecinţă, a statului constituţional ale autorilor: Victor Popa, Ion Guceac,
de drept şi democratic, a asigurării respectării demni- Teo Cârnaţ; Ion Deleanu, Ioan Muraru, Genoveva
tăţii umane, a drepturilor şi libertăţilor personalităţii Vrabie ş.a.
umane ca valori supreme garantate de către stat. I. Autoritatea judecătorească – funcţie distinctă
Din aceste considerente, studiul ştiinţific al auto- a statului în cadrul separaţiei puterilor în stat
rităţii judecătoreşti ca instituţie distinctă a dreptului 1. Identificarea terminologiei şi definirea auto-
constituţional se impune cu necesitate. rităţii judecătoreşti
Vom observa, cât priveşte reglementarea legală a Evoluţia teoriei separaţiei puterilor în stat a atras
puterii judecătoreşti, apoi, practic constituţiile statelor după sine şi evoluţia practicilor şi explicaţiilor privind

16
Nr. 11, 2013 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

puterea judecătorească. Faptul vizat a dus la utilizarea cătorească” şi „autoritate jurisdicţională” sunt adec-
terminologiei diferite sub care această „putere” este vaţi menirii lor pentru a pune în practică „puterea
exprimată atât în teoriile constituţionale, cât şi în doc- judecătorească” nepalpabilă în esenţa ei. Fără auto-
trină. rităţile judecătoreşti „puterea judecătorească” rămâne
Astăzi întâlnim sintagmele: „putere judecătoreas- o simplă formulă teoretică, inaptă să se realizeze sin-
că”, „autoritate judecătorească”, „putere jurisdicţio- gură în viaţă.
nală”, „autoritate jurisdicţională”. Considerăm că autoritatea judecătorească repre‑
Aşa, spre exemplu, în art.6 din Constituţia Repu- zintă unitatea corpului de magistraţi (judecători) în‑
blicii Moldova, întâlnim expresia „putere judecăto- cadraţi în sistemul distinct al organelor judecătoreşti,
rească”, iar capitolul IX, titlul III din Constituţie este chemaţi prin realizarea puterii judecătoreşti, în con‑
intitulat „Autoritatea judecătorească”1. formitate cu prevederile Constituţiei şi altor legi să
Respectiv, nici doctrina constituţională nu înregis- săvârşească actul de justiţie, să facă dreptate.
trează unanimitate, plecând de la considerarea tuturor În limbaj obişnuit, a face justiţie înseamnă a face
acestor sintagme ca sinonime, până la utilizarea doar dreptate. Într-o definiţie doctrinară, noţiunea de justi-
a uneia dintre ele. Spre exemplu, V.Popa subliniază că ţie „semnifică, de fapt, actul de dreptate înfăptuit de
„Termenul de autoritate sau putere judecătorească/ju- magistrat în litigiul ce opune două părţi cu interese
risdicţională atestă faptul că organele competente din contrarii, litigii cu a cărui soluţionare a fost sesizat,
această structură participă la realizarea puterii de stat, potrivit procedurii legale”8.
activitatea jurisdicţională fiind al treilea component al 2. Specificul activităţii judecătoreşti
ei, dacă ne vom conduce de principiul separării pute- Justiţia s-a impus din cele mai vechi timpuri ca o
rilor în stat”2. funcţie de judecare a proceselor şi de reprimare a ac-
După cum vedem, autorul pune semnul egalită- telor şi persoanelor care produc pagube şi suferinţe
ţii între aceste patru sintagme. Pe când Ion Guceac altora prin încălcarea regulilor sociale convenite sau
utilizează doar sintagma „puterea judecătorească” ca stabilite. Justiţia şi-a îmbogăţit conţinutul, ea privind
parte a suveranităţii ori a puterii de stat şi o consecinţă direct chiar exerciţiul puterii politice, în sensul efec-
a fi „dreptul unei societăţi organizate, al unui stat de tuării controlului asupra modului cum guvernanţii
a împărţi dreptatea”3. Termenul „putere judecătoreas- acţionează în limitele dreptului, adică în realizarea
că” este utilizat de autor frecvent4. principiului legalităţii.
În doctrina românească, acest subiect este examinat Statul de drept ca atare a devenit de neconceput
doar de către Ioan Muraru, potrivit căruia denumirea fără justiţie, lipsa justiţiei veritabile însemnând arbi-
„autoritate judecătorească evocă foarte clar justiţia, trariu şi nedreptate. Dacă „viaţa socială trebuie să se
ca funcţie distinctă şi ca sistem distinct”5. Dezvoltând desfăşoare potrivit constituţiei şi legilor, în mod firesc
ideea, constituţionalistul percepe, în aşa caz, termenul trebuie să existe o funcţie (o putere, o autoritate), care
„justiţie” în două sensuri. Într-un sens prin justiţie în- să le cunoască şi să le poată interpreta şi aplica con-
ţelegem sistemul organelor judecătoreşti, iar într-un cret atunci când sunt încălcate, când deci drepturile şi
al doilea sens, înţelegem activitatea de soluţionare a libertăţile cetăţenilor sunt periclitate, neglijate”9.
proceselor civile, administrative, comerciale, penale, Această funcţie a fost şi este încredinţată unei au-
de muncă etc., de aplicare de sancţiuni, de restabilire torităţi distincte, învestită cu puteri statale care-i dau
a drepturilor şi intereselor legitime încălcate6. eficienţă şi care trebuie să fie independentă şi imparţi‑
Într-adevăr, „autoritatea judecătorească” prin sis- ală. De altfel, este „îndeobşte cunoscut şi admis că nu
temul organelor, care o alcătuiesc, realizează în prac- poţi fi judecător în propria cauză, pentru că, obiectiv,
tică funcţia jurisdicţională a statului, adică puterea nu poţi fi nici independent, nici imparţial. Actul de
judecătorească. justiţie poate fi înfăptuit numai de un al treilea”10.
La rândul său, constituţionalistul I.Guceac vede în Prin actul de justiţie, înfăptuit în numele legii, „ju-
„puterea judecătorească” „un comportament al puterii decătorul stabileşte ce este legal şi ce nu concură cu
de stat care reprezintă dreptul unei societăţi organizate prevederile legale, restabileşte drepturile încălcate şi
în stat de a asigura dreptatea şi echitatea socială, pre- sancţionează juridic pe cel vinovat”11.
cum şi protecţia drepturilor legitime ale societăţii”7. Concepută astfel, ca o funcţie realizată indepen-
Cât ne priveşte, considerăm că aceste sintagme dent şi imparţial, justiţia s-a impus ca o idee şi o re-
nu sunt sinonime. Astfel sintagmele „putere judecă- alitate în care oamenii cred că-i poate apăra, atunci
torească” şi „putere jurisdicţională” exprimă/sunt ca- când drepturile lor legitime sunt încălcate, ca simila-
racteristicile imanente statului ca instituţie şi care nu rul dreptăţii mereu triumfătoare. Latinii spuneau „Fiat
se materializează de la sine, ci numai prin intermediul justiţia pereat mundus” (justiţia să-şi urmeze cursul ei,
unor organisme instituţionalizate numite şi „autori- chiar dacă lumea ar fi să piară). Acest dicton a deve-
tăţi”. nit preferat în legătură cu justiţia. Semnificaţia acestui
Iată din ce considerente termenii „autoritate jude- dicton este aceea „că precum veşnica dreptate a dum-

17
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 11, 2013

nezeirii e neclintită în fermitatea ei, dezvăluindu-se dreptul creat de către parlament, el nu poate înlătura
în orice condiţii, chiar ale prăbuşirii întregii lumi, tot o lege pe motiv că nu-i de acord cu ea, din diferite
aşa judecătorul care se ocupă de un anume caz trebuie motive reale sau pur sentimentale, ştiut fiind că „dura
să-1 ducă la bun sfârţit şi să-1 rezolve după cum îl lex sed lex”.
îndeamnă ştiinţa şi conştiinţa, chiar dacă între timp ar Justiţia este o „activitate de rezolvare a litigiilor,
veni sfârşitul lumii cu toate grozăviile sale”12. în litera şi spiritul legilor, obiceiului, convenţiilor şi
În principiu „rolul principal în înfăptuirea justiţiei contractelor. Cel care înfăptuieşte justiţia caută să
îl au organele judecătoreşti care soluţionează litigiile afle adevărul în procesul respectiv pentru a identifica
civile, penale şi de altă natură”13. exact încălcarea legii, victimele, cauzalitatea, răspun-
În spiritul ideii de justiţie, s-au dezvoltat însă şi derea şi responsabilii” 15.
activităţi înfăptuite de alte organisme decât instan- În urma judecăţii se dau hotărâri, în care se sta-
ţele judecătoreşti care presupun – mai accentuat sau bilesc drepturi şi obligaţii pentru subiecții de drept,
nu – folosirea aceloraşi reguli judecătoreşti. În sco- participanţi în proces, se aplică sancţiuni, se stabilesc
pul articulării lor cu justiţia, se vorbeşte de activităţi despăgubiri, se dau ordine de executare atât părţilor
jurisdicţionale, de unde şi denumirea de putere (au- în proces, cât şi autorităţilor publice. Hotărârile jude-
toritate) jurisdicţională*. Cuvântul jurisdicţională a cătoreşti trebuie să fie respectate şi executate de către
devenit preferabil cuvântului judiciar, care se aplică cetăţeni şi autorităţile publice.
numai unei categorii de jurisdicţii. În acest sens, sunt Aşa, potrivit art.120 din Constituţia Republicii
interesante dispoziţiile art.112 din Constituţia Olan- Moldova, „Este obligatorie respectarea sentinţelor şi
dei, potrivit cărora: a altor hotărâri definitive ale instanţelor judecătoreşti,
– „Incumbă puterii judiciare de a judeca litigiile precum şi colaborarea solicitată de acestea în timpul
privind drepturile civile şi cele de creanţă. procesului, al executării sentinţelor şi a altor hotărâri
– Legea poate conferi fie puterii judiciare, fie judecătoreşti definitive”.
unor jurisdicţii care nu fac parte din puterea judiciară 3. Principiile fundamentale care guvernează
sarcina de a judeca litigiile care nu rezultă din rapor- autoritatea judecătorească
turile juridice civile. Legea reglementează procedura A. Identificarea şi clasificarea principiilor
de urmat şi consecinţele deciziilor”. Pentru ca justiţia să-şi poată înfăptui misiunea, ea
Exprimarea autoritate jurisdicţională nu dimi- trebuie să se bizuie pe anumite principii şi cunoaşte
nuează rolul justiţiei, ci evidenţiază similitudinea de o anumită structură organizatorică. În paragraful dat,
conţinut şi principii între mai multe activităţi care se vom analiza doar problematica legată de principii, iar
impun, atunci când legile nu sunt executate. Justiţia structura organizatorică va fi examinată în partea a
rămâne partea substanţială a activităţii jurisdicţiona- doua a cercetării.
le. De aici şi „preocuparea firească pentru teoretiza- Vom observa de la bun început că atât doctrina au-
rea justiţiei pentru că restul activităţii jurisdicţionale tohtonă, cât şi cea română se confruntă cu următoare-
împrumută trăsăturile şi principiile acesteia, la di- le probleme: a) definirea principiilor; b) identificarea
mensiuni reduse desigur, ştiut fiind că peste tot este principiilor şi clasificarea principiilor.
vorba de litigii, de procese. Asemenea litigii opun fie a) Cât priveşte prima problemă, apoi doar consti-
persoane fizice, fie persoane juridice, fie asemenea tuţionaliştii I.Guceac şi I.Deleanu dau definiţie princi-
persoane şi autorităţi (guvernanţi), fie numai autori- piilor, dar şi ei cuprind sfere diferite.
tăţi. Ele se supun examinării şi rezolvării membrilor Aşa, în opinia prof. I.Guceac, „principiile de or-
jurisdicţiilor, de regulă magistraţi, de către cei inte- ganizare şi realizare a puterii judecătoreşti reprezin-
resaţi”14. tă anumite reguli cu caracter general pe baza cărora
Membrii jurisdicţiilor, pentru a aplica legea la ca- sunt organizate şi îşi exercită atribuţiile prevăzute de
zurile concrete ce le sunt deduse spre rezolvare, mai lege instanţele prin care se realizează puterea judecă-
întâi interpretează legile, contractele sau convenţiile torească, raporturile dintre aceste instanţe şi cele care
ce sunt invocate, le stabilesc sensul lor oficial. An- apar în raport cu alte organe ale statului, instituţii şi
samblul judecăţilor lor formează jurisprudenţa, care organizaţii nestatale, precum şi cu cetăţenii”16.
limpezeşte textele obscure, ambigue, cu mai multe Observăm că autorul recunoaşte două categorii de
sensuri sau lacune şi uneori le completează. Desigur, principii, şi anume: principii a) de organizare; b) de
este important a ști până unde pot merge jurisdicţiile realizare a puterii judecătoreşti.
în completarea lacunelor legii. Problema se pune pen- Pe când I.Deleanu, operând cu expresia „principii
tru că rolul justiţiei este de a aplica dreptul, şi nu de a generale ale organizării judecătoreşti”, consideră că
crea drept. ele sunt „acele reguli esenţiale prevăzute de Consti-
Statul de drept implică obligativitatea respectării tuţie şi de legile organice care stau la baza organizării
şi aplicării constituţiei şi legilor. Judecătorul interpre- justiţiei, în scopul asigurării funcţiei acesteia – soluţi-
tează legea şi o aplică, dar nu creează drept. El aplică onarea litigiilor ivite între subiecții de drept sau rezol-

18
Nr. 11, 2013 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

varea cererilor acestora în condiţiile legii – , protecţia a jurisdicţiilor speciale; 4) Interzicerea instanţelor ex-
persoanelor faţă de manifestările abuzive ale celor- traordinare”20.
lalte autorităţi publice şi salvgardarea prin mijloace Cea de-a treia grupă de doctrinari nu face distincţie
proprii şi specifice, a ordinii de drept”17. între aceste două categorii de principii şi le examinea-
Vom observa, pe de o parte, că doctrinarul identi- ză sub titulatura „principiile generale de înfăptuire a
fică două categorii de principii: I) principii cu putere activităţii jurisdicţionale. Printre acestea sunt:
constituţională; II) principii ce degajă din legile orga- „Principiile generale de înfăptuire a activităţii ju-
nice, acestea din urmă nefiind examinate. risdicţionale sunt: a) principiul legalităţii; b) înfăp‑
Iar, pe de altă parte, el se referă doar la „prin- tuirea justiţiei în numele legii; c) dreptul la apărare;
cipiile generale ale organizării judecătoreşti” lăsând d) principiul contradictorialităţii; e) prezumţia de
în afara examinării „principiile realizării puterii ju- nevinovăţie; f) egalitatea cetăţenilor în faţa instanţe‑
decătoreşti”. În schimb, identifică funcţiile autorită- lor judecătoreşti; g) realizarea justiţiei exclusiv prin
ţii judecătoreşti, a justiţiei în genere. Din definiţie autorităţile prevăzute în Constituţie şi în legi specia‑
identificăm trei funcţii ale autorităţii judecătoreşti le; h) interzicerea înfiinţării de instanţe extraordinare;
realizate în condiţiile legii, şi anume: a) soluţionarea i) independenţa, inamovibilitatea judecătorilor şi su‑
litigiilor ivite între subiecții de drept sau rezolva- punerea acestora numai legii; j) garantarea exercitării
rea cererilor acestora; b) protecţia persoanelor faţă căilor de atac în condiţiile legii; k) accesul la justiţie;
de manifestările abuzive ale autorităţilor publice; l) principiul publicităţii şedinţelor de judecată ”21.
c) salvgardarea prin mijloace proprii şi specifice, a Şi, în fine, opinia care dă o clasificare a principi-
ordinii de drept. ilor, identificând două grupe de principii: a) principii
Cât ne priveşte, considerăm că principiile genera‑ de organizare a sistemului; b) care guvernează întreg
le care guvernează autoritatea judecătorească sunt procesul de realizare a justiţiei.
acele reguli esenţiale prevăzute de Constituţie şi de Astfel, doctrinarul rus V.Tumanov distinge două
legile organice privitoare la organizarea şi funcţiona‑ categorii de principii „a) de organizare a sistemului
rea autorităţii judecătoreşti întru realizarea justiţiei judecătoresc (înfăptuirea justiţiei numai de instanţe-
în spiritul statului de drept şi democratic. le judecătoreşti; neadmiterea susţinerii unor tribunale
b) Identificarea şi clasificarea principiilor este cea speciale, participarea populaţiei la procesul de reali-
de-a doua problemă în doctrina constituţională. Aici zare a justiţiei; accesul general şi egal la justiţie) şi b)
avem autori care examinează fie doar principiile ce ţin care guvernează întreg procesul de realizare a justiţiei
de realizarea justiţiei; fie doar pe cele ce ţin de organi- (garantarea jurisdicţiei, publicitatea şedinţelor judecă-
zarea judecătorească; fie le examinează într-o formu- toreşti, oralitatea procesului judiciar, competitivitatea,
lă, fără detaşare şi, în fine, unii care dau o clasificare a dreptul la apărare, prezumţia nevinovăţiei, neadmite-
acestor principii, examinându-le separat. rea judecării repetate pentru una şi aceeaşi faptă să-
Aşa, autorii care examinează doar principiile care vârşită, motivarea acţiunilor puterii judecătoreşti)”22.
guvernează activitatea judecătorească se opresc la ur- Concluzionând, vom menţiona că într-adevăr sunt
mătoarele: principii prevăzute de Constituţie atât cât priveşte
„1) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai principiile care guvernează întregul proces de reali-
legii; 2) Nimeni nu este mai presus de lege, justiţia zare a justiţiei, cât şi principiile de organizare a siste-
se înfăptuieşte în mod egal, fără nici o discriminare; mului judecătoresc, pe de o parte, iar pe de altă parte,
3) Şedinţele de judecată sunt în principiu publice, iar unele principii sunt reglementate de legile organice.
dezbaterile au loc în contradictoriu; 4) Procedura ju- Din categoria principiilor generale ale organizării
diciară se desfăşoară în limba română, fiind asigurate, judecătoreşti, reglementate constituţional, distingem:
în acelaşi timp, drepturile minorităţilor naţionale refe- a) Constituirea ierarhică a instanţelor judecătoreşti şi
ritoare la folosirea limbii materne; 5) Părţile au drep- dublul grad de jurisdicţie; 2) Jurisdicţiile sunt stabi-
tul să fie reprezentate, după caz, asistate de apărător lite numai prin lege; 3) Constituirea jurisdicţiilor de
pe tot parcursul procesului; 6) Împotriva hotărârilor drept comun şi a jurisdicţiilor speciale; 4) Interzicerea
judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public instanţelor extraordinare. Aceste principii generale,
pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”18. constituţionale, vor fi examinate în partea a doua a
La acestea se mai adaugă: „principiul legalităţii; articolului.
prezumţia nevinovăţiei”19. Din categoria principiilor fundamentale, potrivit
În mod aparte, constituţionalistul I.Deleanu exa- cărora se realizează justiţia, fac parte: 1) Principiul le-
minează doar principiile generale ale organizării ju- galităţii; 2) Independenţa judecătorului; 3) Neretroac-
decătoreşti, ele fiind următoarele: „1) constituirea tivitatea legii; 4) Prezumţia de nevinovăţie; 5) Acce-
ierarhică a instanţelor judecătoreşti şi dublul grad de sul liber la justiţie; 6) Garantarea dreptului la apărare;
jurisdicţie; 2) Jurisdicţiile sunt stabilite numai prin 7) Justiţia este unică şi egală pentru toţi; 8) Folosirea
lege; 3) Constituirea jurisdicţiilor de drept comun şi limbii oficiale şi dreptul la interpret; 9) Caracterul pu-

19
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 11, 2013

blic al dezbaterilor judiciare; 10) Folosirea căilor de ră pentru buna fundamentare a acestora, dar – şi mai
atac. ales – garanţia libertăţii individului şi a protecţiei lui
B. Expunerea esenţei principiilor enunţate în faţa puterii”26. Totuşi „independenţa justiţiei” ca ra-
1. Principiul legalităţii mură a puterii de stat, sau „independenţa judecătoru-
Este un principiu care, în mod firesc, excede justi- lui” în procesul săvârşirii actului de justiţie?
ţia, fiind de esenţa statului de drept. Are însă o evidentă Iată de ce, pe de o parte, art.116 alin.(1) din Con‑
aplicabilitate în domeniul justiţiei, şi anume, sub două stituţie, iar pe de alta, art.1 alin(3) din Legea cu pri‑
mari aspecte: legalitatea instanţelor judecătoreşti; le- vire la statutul judecătorului proclamă independenţa
galitatea infracţiunilor şi a pedepselor. Cât priveşte judecătorilor şi supunerea lor numai faţă de lege27.
primul aspect, vom reţine că pot îndeplini funcţii ju- Analizând textul constituţional, constatăm urmă-
risdicţionale numai acele autorităţi statale cărora con- toarele garanţii ale independenţei judecătorului:
stituţia şi legile le recunosc asemenea calităţi. Apoi că a) Inamovibilitatea. Astfel, potrivit art.116 alin.(1)
instanţele judecătoreşti pot rezolva procese numai în din Constituţie, judecătorii instanţelor judecătoreşti
limita competenţei conferite de lege23. sunt inamovibili. Iar art.123 alin.(1) din Constituţie
Sub cel de al doilea aspect, vom observa că nu stabileşte că numirea, transferarea, detaşarea, promo-
există infracţiuni decât dacă este prevăzută de lege şi varea în funcţie şi aplicarea de măsuri disciplinare
că nu există pedeapsă decât dacă este prevăzută de faţă de judecători ţine de competenţa Consiliului Su-
lege. perior al Magistraturii. Mai mult ca atât, promovarea
Independenţa justiţiei. Justiţia trebuie să răspun- şi transferarea judecătorilor se face numai cu acordul
dă unor exigenţe fundamentale. Independenţa justiţiei acestora, – art.116 alin.(5), iar sancţionarea lor se face
ţine de separaţia/echilibrul puterilor în stat, vorbindu- în conformitate cu legea – art.116 alin.(16) din Con-
se de independenţa autorităţii jurisdicţionale. Ea „ex- stituţie;
primă posibilitatea de protecţie a guvernanţilor, fiind b) Funcţia de judecător este incompatibilă cu exer-
în fond o garanţie în faţa abuzurilor puterilor autori- citarea oricărei alte funcţii retribuite, cu excepţia ac-
tăţilor. Desigur, independenţa judecătorului este sub- tivităţii didactice şi ştiinţifice; – art.116 alin.(7) din
stanţial tributară caracterului moravurilor şi tradiţiilor Constituţie; c) Interdicţia ca judecătorul să facă parte
specifice fiecărei ţări, ea nu poate fi garantată absolut din partidele politice – art.8 alin.(1) lit.c) din Legea
prin lege”24. cu privire la statutul judecătorului. În Constituţia Ro-
Judecătorul el însuşi dă, în ultimă instanţă, strălu- mâniei, prin art.148 alin.(1), este stipulată prevederea
cire independenţei sale, prin profesionalism, moralita- potrivit căreia revizuirea Constituţiei sub aspectul in-
te, caracter, deontologie. Este interesant şi semnifica- dependenţei justiţiei este imposibilă28.
tiv citatul din procedura civilă al prof. V.Ciobanu, în Ca atare, în rezolvarea litigiilor, judecătorul nu
sensul căruia „Pentru a fi magistrat, nu trebuie să fii poate primi nici un fel de ordine, instrucţiuni, indica-
mai puţin om. De aceea el trebuie să dispună de liber- ţii, sugestii, sau alte asemenea impulsuri privind solu-
tatea de expresie, de opinie, de asociere. Dar fiecare ţia pe care trebuie să o dea.
profesie are servituţile sale, iar pentru un magistrat se Independenţa judecătorului, de altfel independenţa
pretinde un anume gen de sobrietate care vizează an- justiţiei, ţine de chiar separaţia puterilor în stat, vor-
gajamentele sale publice”. Constituţia României sta- bindu-se de independenţa autorităţii jurisdicţionale.
bileşte în art.123 (2) că judecătorii sunt independenţi Ea exprimă posibilitatea de protecţie a guvernanţilor,
şi se supun numai legii. Aşa cum se precizează clar în fiind în fond o garanţie în faţa abuzurilor puterilor.
doctrină, independenţa este o noţiune indivizibilă, fi- Totuşi, regulile constituţionale cuprind garanţii ale
ind indispensabil pentru o bună justiţie ca magistratul independenţei judecătorilor printre care condiţiile de
să fie independent, atât faţă de celelalte puteri, cât și recrutare, inamovibilitatea, avansarea şi controlul re-
faţă de colegii săi şi faţă de justiţiabili. prezintă un interes aparte.
În opinia prof. I.Deleanu, „Independenţa justiţiei Recrutarea judecătorilor este o garanţie a indepen-
– căci justiţia este înfăptuită de judecători – constituie denţei acestora. În unele state, judecătorii sunt aleşi,
nu numai condiţia pentru buna funcţionare a acesteia, prin vot universal, la fel ca deputaţii. Sistemul alegerii
dar – şi mai ales – garanţia libertăţii individului şi a nu este însă considerat ca dând bune rezultate pentru
protecţiei lui în faţa puterii”25. Iată de ce, pe de o par- motivul că nu dă garanţii autorităţii judiciare. În siste-
te, art.123 alin.(2) din Constituţie, iar pe de altă parte, mul alegerii, judecătorii trebuie să se alieze partidelor
art. 3 din Legea nr. 92-1992 proclamă independenţa politice, cu toate dezavantajele ce rezultă de aici.
judecătorilor şi supunerea lor numai în faţa legii. Recrutarea judecătorilor prin concurs, în care nu-
2. Independenţa judecătorului și supunerea lui mirea se face în ordinea rezultatelor, este considerată
numai legii. Prof. I.Deleanu porneşte de la formula potrivită. Comisiile de concurs trebuie să cuprindă
„Independenţa justiţiei – căci justiţia este înfăptuită universitari, jurişti profesionişti, magistraţi recunos-
de judecători – constituie nu numai condiţia necesa- cuţi, fapt ce asigură din start independenţa.

20
Nr. 11, 2013 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

În multe state, judecătorii sunt numiţi, de regulă, revine atribuţia interpretării general obligatorii a le-
de către executiv. gilor. Această ipoteză însă nu este în fond o excep-
În ţara noastră, potrivit proiectului de constituţie, ţie de la neretroactivitatea legii, întrucât interpretarea
judecătorii vor fi numiţi de şeful de stat la propunerea general obligatorie, ca orice interpretare de altfel,
Consiliului Superior al Magistraturii29. lămureşte înţelesul normei interpretate, dacă nici nu
Inamovibilitatea este o puternică garanţie a in- adaugă şi nici nu modifică acest înţeles, ci îl clarifică,
dependenţei judecătorului. Potrivit acestui principiu, în funcţie de diversitatea situaţiilor pe care norma le
judecătorul nu poate fi nici revocat, nici retrogradat, reglementează. Deci, prin interpretare se explicitea-
nici transferat pe un post echivalent, nici avansat fără ză conţinutul pe care norma interpretată 1-a avut „ab
consimţământul său. Inamovibilitatea pune magistra- initio”. Orice act de aplicare a unei norme de drept
ţii la adăpost de orice revocare şi transferare impusă, presupune interpretarea ei prealabilă, spre a se stabili
în afară de greşeli foarte grave şi după o procedură dacă este sau nu este aplicabilă situaţiei juridice avu-
jurisdicţională. te în vedere. Interpretarea general obligatorie asigu-
Cât priveşte avansarea magistraţilor, pentru a nu ră obligativitatea unei asemenea interpretări pentru a
depinde de executiv, trebuie avute în vedere două re- curma astfel conflictele de interpretare, produse sau
guli, şi anume: ea să revină numai corpului magis- posibile. De regulă, o asemenea interpretare este de
traţilor; limitarea treptelor; şi consecinţelor avansării, competenţa organului care a emis norma, dar acesta,
în sensul de a se face cât mai puţine diferenţieri în mai ales dacă este organul legiuitor – poate adăuga la
carieră. normă, tocmai în scop de clarificare, anumite reguli
Desigur, un rol important în asigurarea indepen- subsidiare, noi; în această ipoteză, este necesar însă
denţei judecătorilor îl are controlul hotărârilor ju- de distins între ceea ce constituie interpretare – stricto
decătoreşti. Acest control trebuie efectuat numai de sensu – de ceea ce reprezintă reguli noi, care, dacă au
instanţe judecătoreşti şi numai după proceduri juris- fost consacrate în scopul de a asigura o mai riguroasă
dicţionale. aplicare a legii, sunt aplicabile numai pentru viitor,
Astfel realizate lucrurile, se poate vorbi de inde- lovindu-se de principiul neretroactivităţii.
pendenţa justiţiei în faţa legislativului şi a executivu- Observând sistemul de drept, în evoluţia şi actua-
lui. litatea sa, vom consemna că alin.(2) art.15 marchează
3. Neretroactivitatea legii o transformare a unui principiu legal într-unul con-
Constituţia consacră în alin.(2) art.15 un princi- stituţional. Această transformare are importante sem-
piu de drept de incontestabilă tradiţie, actualitate şi nificaţii juridice. Astfel, neretroactivitatea legii, ca
justiţie, şi anume – neretroactivitatea legii. Este, fără principiu constituţional, este obligatorie pentru toa-
îndoială, recunoscut că o lege odată adoptată produ- te ramurile de drept, fără excepţie, nu numai pentru
ce şi trebuie să producă efecte pentru viitor. Aceasta acelea care îl prevăd explicit. Apoi, în afara excep-
pentru simplul motiv că legea se adresează subiecților ţiei stabilite prin Constituţie, nicio altă excepţie nu
de drept, permiţând sau interzicând şi, bineînţeles, poate aduce limitări acestui principiu constituţional,
sancţionând atitudinile deviante. Or, este absurd să se orice alte prevederi legale contrarii trebuind a fi con-
pretindă unui om, în general unui subiect de drept, să siderate neconstituţionale şi putând fi atacate pe căile
răspundă pentru o conduită ce a avut-o anterior intră- controlului de constituţionalitate. Principiul neretro-
rii în vigoare a unei legi care reglementează această activităţii legii se prezintă ca o garanţie fundamentală
conduită. Subiectul de drept nu putea să prevadă ce va a drepturilor constituţionale, îndeosebi a libertăţii şi
reglementa legiuitorul, iar comportamentul său este siguranţei persoanei. Valoarea şi actualitatea princi-
normal şi firesc, dacă se desfăşoară în cadrul ordinii piului sunt incontestabile şi de notorietate, orice ate-
de drept în vigoare. Principiul neretroactivităţii legii nuare a sa semnificând o suprimare sau o limitare a
este formulat în Codul civil, art.1, în sensul căruia drepturilor şi libertăţilor umane.
„legea dispune numai pentru viitor, ea nu are pute- 4. Prezumţia de nevinovăţie
re retroactivă”, precum şi în Codul penal, art. 11, în Un principiu deosebit de important pentru garan-
sensul căruia „legea penală nu se aplică faptelor care, tarea libertăţii individuale şi siguranţei persoanei în-
odată ce au fost săvârşite, nu erau prevăzute ca infrac- tr-un regim democratic este prezumţia de nevinovăţie
ţiuni”30. Faţă de principiul potrivit căruia legea produ- până la aducerea probelor capabile să dovedească vi-
ce efecte juridice numai pentru viitor, s-au impus în novăţia sa”31. În legislaţia naţională, acest principiu
practica judiciară şi, desigur în legislaţie, două mari este formulat în art. 21 din Constituţie care dispune:
excepţii, şi anume cea privind aplicarea legii penale „orice persoană acuzată de un delict este prezumată
mai blânde şi cea privind legile penale interpretati- nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în
ve. Alin.(2) art.15 prevede numai excepţia legii pena- mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în
le mai favorabile. Cealaltă ipoteză rămâne valabilă, cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare
ca fiind însă la dispoziţia autorităţii statale, căreia îi apărării sale”. Prezenta dispoziţie constituţională este

21
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 11, 2013

prevăzută de Legea privind organizarea judecăto‑ prof. I.Guceac, „un caracter complex: în primul rând,
rească (art.7)32. include un sistem de drepturi şi reguli procedurale,
În viziunea prof. I.Muraru, prezumţia nevinovăţiei care oferă persoanei posibilitatea de a se apăra împo-
este un principiu constituţional, potrivit căruia o per- triva acuzaţiilor ce i se aduc. În acest scop, persoana
soană este considerată nevinovată atâta timp cât nu căreia i se impută învinuirea se poate baza pe mijloa-
s-a pronunţat o hotărâre judecătorească definitivă de cele proprii, sau poate apela la serviciile unui avocat,
condamnare. Este una dintre cele mai puternice ga- care să-l asiste pe tot parcursul procesului.
ranţii ale demnităţii şi libertăţii umane33. Este prin- În al doilea rând, dreptul respectiv presupune şi
cipiul căruia se subordonează întreaga activitate ju- neamestecul în activitatea persoanelor, care exercită
risdicţională. Este prevăzut explicit în art.23 (8) din în limitele prevăzute de lege.
Constituţia României. În al treilea rând, acesta prevede dreptul fiecărui
5. Accesul liber la justiţie om de a reacţiona independent, prin mijloace legiti-
Pe bună dreptate, „În sistemul Constituţiei Româ- me, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale”37.
niei, justiţia a devenit una din garanţiile exercitării O componentă a libertăţii persoanei, dar care poa-
efective a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Acest te fi considerată şi un drept distinct, este dreptul la
rol se motivează prin locul autorităţilor judecătoreşti apărare38. Constituţia Republicii Moldova prevede la
în sistemul puterilor statale şi prin funcţiile lor. Justi- acest capitol în art.26: „dreptul la apărare este garan-
ţia se înfăptuieşte în numele legii de către judecători tat şi fiecare om are dreptul să reacţioneze indepen-
care sunt independenţi şi se supun numai legii”34. Ra- dent prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor
portarea activităţii judecătoreşti numai la lege asigură şi libertăţilor sale”39.
tocmai aplicarea necondiţionată a legii acestor funcţii Dreptul la apărare poate avea o accepţiune restrân-
care este asigurată de regulile de desfăşurare a activi- să (în sensul folosirii unui apărător) şi o accepţiune
tăţii de judecată concrete, şi numai a legii. Funcţiile largă. În această din urmă accepţie, „dreptul la apărare
justiţiei sunt de a interpreta şi aplica legile la cazurile înseamnă totalitatea drepturilor şi regulilor procedu-
de a judeca şi a aplica sancţiuni, de a face dreptate. rale, care oferă persoanei posibilitatea de a se apăra
Realizarea corectă, printre care menţionăm publici- împotriva acuzaţiilor ce i se aduc, să conteste învinu-
tatea, oralitatea şi contradictorialitatea dezbaterilor, irile, să scoată la iveală vinovăţia sa”40. Acelaşi lucru
obligaţia de motivare a hotărârilor, posibilitatea exer- în cauzele civile, unde pârâtul poate folosi toate mij-
citării căilor de atac etc. loacele procedurale pentru a dovedi netemeinicia pre-
Potrivit acestui principiu, oricine are acces la justi- tenţiilor reclamantului, poate apela în aceste situaţii şi
ţie: cetăţean român, cetăţean străin sau apatrid. El per- la serviciile unei persoane calificate.
mite accesul la justiţie pentru apărarea oricărui drept Dreptul la apărare este un drept fundamental ce-
sau libertate şi a oricărui interes legitim, fără deosebire tăţenesc, de tradiţie în istoria instituţiei drepturilor şi
dacă acestea rezultă din Constituţie sau din alte legi. libertăţilor cetăţeneşti. Constituţia îl reglementează
S-ar putea pune întrebarea: De ce în Constitu- distinct pentru că, deşi este în strânsă legătură, îndeo-
ţie se foloseşte expresia „interese legitime”? Nu ar sebi cu libertatea şi siguranţa persoanei, el prezintă un
fi aceasta o restrângere a posibilităţii de a acţiona egal interes pentru întreaga activitate judiciară, mai
în justiţie şi deci nu ar fi fost suficient doar terme- exact vorbind, atât pentru procesele penale, cât şi pen-
nul „interese”? Explicaţia este simplă. „Constituţia tru cele civile, comerciale, de muncă, de contencios
şi legile nu apără şi nu garantează orice interese, ci administrativ etc. Cele două alineate ale art. 24 sur-
numai acele interese care se întemeiază pe drept, pe prind corect conţinutul dreptului la apărare, sub cele
cutumă, în general pe izvoare de drept. Interesele ne- două noţiuni ale sale. Dreptul la apărare, într-o accep-
legitime nu pot şi nu trebuie ocrotite, ele fiind con- ţiune largă, cuprinde totalitatea drepturilor şi regulilor
trare legalităţii şi statului de drept”35. procedurale care oferă persoanei posibilitatea de a se
6. Garantarea dreptului la apărare apăra împotriva acuzaţiilor ce i se aduc, să conteste
Acest drept urmează în chip firesc după exercita- învinuirile, să scoată la iveală nevinovăţia sa. În pro-
rea dreptului înscris în art.20 din Constituţie. Dreptul cesele civile, comerciale, de muncă, de contencios
la apărare este reglementat de art.26 al Constituţiei administrativ, dreptul la apărare, ca totalitate de drep-
Republicii Moldova. turi şi reguli procedurale, oferă părţilor posibilitatea
Dreptul la apărare prezintă egal interes pentru în- de a-si valorifica pretenţiile sau de a dovedi netemei-
treaga activitate judiciară. Într-o accepţie largă, acest nicia pretenţiilor adversarului, în această accepţiune
drept cuprinde „Totalitatea drepturilor şi regulilor largă se include şi posibilitatea folosirii avocatului, în
procedurale care oferă persoanei posibilitatea de a se accepţiunea sa restrânsă dreptul la apărare cuprinde
apăra împotriva acuzaţiilor ce i se aduc, să conteste doar posibilitatea folosirii unui avocat. Accepţiunea
învinuirile, să scoată la iveală nevinovăţia sa”36. restrânsă are însă o mare utilitate, iar alin.(2) insistă
Acest drept, după conţinutul său, are, în viziunea cu privire la acest aspect. Prima regulă constituţională

22
Nr. 11, 2013 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

este în sensul că, în proces, părţile au dreptul la asis- exclusă extinderea aplicării lor şi în procesele civile,
tenţă din partea unui avocat. Suntem deci în prezenţa pentru a se asigura un „proces echitabil”: art.6 pct.3)
unui drept al persoanei, pe care ea şi-l poate exerci- este aplicabil nu numai în faţa instanţei, ci în toate
ta sau nu, pe riscul său. De aceea, textul vorbeşte şi fazele şi etapele procesului: „timpul necesar” pentru
de avocat ales, în sensul că partea în proces (persoa- pregătirea apărării urmează căilor de atac adecvat
na deci) îşi alege ea apărătorul calificat. Există însă pentru pregătirea apărării, ele fiind stabilite şi pen-
procese pentru care asistenţa din partea unui avocat tru celeritatea justiţiei: „facilităţile” necesare pentru
este obligatorie, adică legea obligă autoritatea publică pregătirea apărării cuprind o gamă variată de fapte şi
competentă să desemneze un avocat care să apere per- acţiuni (precum, accesul la dosar, posibilitatea unei
soana în cauză. Asemenea situaţii pot privi procesele expertize, posibilitatea de a comunica liber cu avo-
penale în care învinuiţii sau inculpaţii sunt minori, sau catul său etc.)43.
în care se judecă infracţiuni grave. Legile vor trebui, 7. Justiţia este unică şi egală pentru toţi
așadar, să prevadă expres asemenea situaţii în care Este un principiu fundamental care valorifică şi în
autorităţile competente au obligaţia să numească din acest domeniu marele principiu al egalităţii în drep-
oficiu un avocat pentru apărarea persoanei în cauză turi a cetăţenilor. În sinteză „aceasta presupune ca
dacă aceasta, din diferite motive, nu-şi alege un avo- pentru toţi cetăţenii, să existe o singură justiţie, ca să
cat. De altfel, aşa cum am explicat deja, o asemenea fie judecaţi de aceleaşi instanţe în procese similare.
prevedere există chiar în Constituţie – art.23 (5) – în Acest principiu refuză existenţa unor tribunale extra-
legătură cu asistenţa obligatorie din partea unui avo- ordinare, existenţa unor privilegii”44. Desigur, acest
cat, în momentul comunicării învinuirii. principiu nu este încălcat prin crearea unor secţii spe-
Apărarea se realizează în tot cursul procesului (pe- ciale, aceasta ţinând de buna administrare a justiţiei.
nal sau civil), direct sau prin intermediul unui avocat, De asemenea, acest principiu presupune folosirea în
ales sau numit din oficiu41. speţe similare a aceloraşi reguli procedurale şi acor-
Dispoziţiile art.24 din Constituţie, care garantează darea egală participanţilor a drepturilor procesuale45.
dreptul la apărare, consacră un drept fundamental şi, 8. Folosirea limbii oficiale şi dreptul la interpret
totodată, unul dintre principiile de realizare a justiţi- Potrivit prevederilor art.116 din Constituţia Repu-
ei42. Dreptul la apărare este garantat prin modul cum blicii Moldova, procedura judiciară se desfăşoară în
sunt organizate şi funcţionează instanţele judecăto- limba oficială a statului. Iar persoanele care nu cunosc
reşti, prin dispoziţiile procedurale prevăzute de lege limba oficială au dreptul de a lua cunoştinţă de toate
şi prin asistenta judiciară. actele şi lucrările dosarului, precum şi de a vorbi în
Dreptul la apărare şi-a găsit consacrare şi în nume- instanţă prin interpret. Totodată, procedura judiciară
roase documente internaţionale. De exemplu, art. 11 se poate efectua şi într-o limbă acceptabilă pentru ma-
pct. 1) din Declaraţia Universală se referă la cerinţa joritatea persoanelor care participă la proces.
de a i se asigura persoanei „toate garanţiile necesare 9. Caracterul public al dezbaterilor judiciare
apărării sale”; art. 14 pct.3) litera “d” din Pactul in- Potrivit art.117 din Constituţia Republicii Mol-
ternaţional cu privire la drepturile civile şi politice se dova, în toate instanţele judecătoreşti (instanţele de
referă la dreptul persoanei de a se apăra ea însăşi sau fond, instanţele de apel şi Curtea Supremă de Justi-
de a avea asistenţa unui apărător. ţie) şedinţele de judecată sunt, în principiu, publice.
Art.6 al Convenţiei Europene, considerat un „text Şi doar, nu numai în cazurile stabilite prin lege, cu
capital” pentru realizarea unei protecţii eficace a respectarea tuturor regulilor de procedură se admite
drepturilor omului, garantând dreptul persoanei de şedinţa închisă la judecarea procesului convenit.
a avea acces la o justiţie echitabilă, precizează, între 10. Folosirea căilor de atac
altele, că persoana căreia i se impută săvârşirea unei Justiţia presupune şi dreptul subiecților de drept
infracţiuni trebuie să dispună de „timpul şi facilită- de a se bucura de un proces echitabil, prin folosirea
ţile necesare pentru pregătirea apărării sale”. Orice căilor de atac, asupra deciziilor instanţelor de fond.
persoană „acuzată de o infracţiune” are dreptul, în Astfel, potrivit prevederilor art.119 din Constituţia
special: să se apere ea însăşi sau să aibă asistenţa Republicii Moldova, împotriva hotărârilor judecăto-
unui apărător ales de ea; dacă nu are mijloace de a reşti, părţile interesate şi organele de stat competente
plăti un apărător, poate fi asistată în mod gratuit de în condiţiile legii pot exercita căile de atac.
către un apărător din oficiu, „când interesele justiţiei
o cer”: ea poate să solicite administrarea de probe în (Va urma)
apărarea sa: ea poate cere să fie asistată în mod gra-
tuit de un interpret „dacă nu înţelege sau nu vorbeşte Note:
limba folosită în proces”. Înşiruirea acestor drepturi,
la art.6 pct.3) din Convenţie, nu este exhaustivă: deşi 1
Constituţia Republicii Moldova, în Monitorul Oficial
respectivele drepturi aparţin „acuzatului”, nu este al Republicii Moldova, nr.1, august 1994.

23
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 11, 2013

2
Popa Victor, Drept public, Chişinău, 1998, p.381. 23
Muraru I., op.cit., p.148.
3
Guceac Ion, Evoluţia constituţionalismului şi a or‑ 24
Muraru Ioan, Elena Tănăsescu Simina, Drept con‑
ganizării de stat în Republica Moldova, în Costachi Gh., stituţional şi instituţii politice, All Beck, Bucureşti, 2005,
Guceac I., Fenomenul constituţionalismului în evoluţia Re‑ vol.1, p.166.
publicii Moldova spre statul de drept, Tipografia Centrală, 25
Deleanu I., op.cit., p.117.
Chişinău, 2003, p.136. 26
Ibidem, p.364.
4
Guceac Ion, Curs elementar de drept constituţional, 27
Legea cu privire la satutul judecătorului nr. 544-XIII
Chişinău, 2004, p.420. din 20 iulie 1995, în Monitorul Oficial al Republicii Mol‑
5
Muraru Ioan, Drept constituţional şi instituţii politice, dova, nr. 59-60 din 26.10.1995, art.664; Ibidem,nr. 117-129
Actami, Bucureşti, 1998, p.146. din 15.08.2002, art. 946.
6
Ibidem. 28
Constituţia României , în Monitorul Oficial al Româ‑
7
Guceac Ion, Curs elementar de drept constituţional,
niei. Partea I, nr.233 din 21 noimebrie 1991. Intrată în vi-
p.420.
8
Ionescu Cristian, Tratat de drept constituţional con‑ goare la 8 decembrie 1991.
temporan, All beck, Bucureşti, 2003, p.745.
29
Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii
9
Muraru Ioan, op.cit., p.147. din 19 iulie 1996, nr.947-XIII, în Monitorul Oficial al RM,
10
Ibidem. 3 octombrie 1996, nr.64, art.641.
11
Ionescu Cristian, op.cit., p.745.
30
Muraru Ioan, Elena Tănăsescu Simina, op.cit., p.166.
12
Citat după: Muraru Ioan, op.cit., p.147.
31
Guceac Ion, op.cit., vol.II, p.92-93.
13
Popa Victor, op.cit., p.351.
32
Legea privind organizarea judecătorească art.514 din
*
Termenul provine de la latinescul iurisdictio din: jur 06.07.1995, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
(drept) şi ducere (a spune, a pronunţa) adică „a pronunţa art.15-17 din 22.01.2013. Art. nr.62.
dreptul”) 33
Muraru Ioan, Elena Tănăsescu Simina, op.cit., p.166.
14
Muraru Ioan, op.cit., p.147. 34
Ibidem.
15
Ibidem, p.148 35
Ibidem.
16
Guceac Ion, op.cit., p.422. 36
Ibidem, p.168.
17
Deleanu Ion, Drept constituţional şi instituţii politice: 37
Guceac Ion, op.cit., vol.II, p.92-93.
Tratat, Europa Nova, Bucureşti, 1996, vol.II, p.361. 38
Muraru Ioan op.cit., p.72.
18
Vrabie Genoveva, Organizarea politico-etatică a Ro‑ 39
Constituţia Republicii Moldova, art.26, alin. 1-2.
mâniei, în Drept constituţional şi instituţii politice , Cuge- 40
Cârnaţ T., Protecţia juridică a drepturilor omului,
tarea, Iaşi, 1999, vol.II, p.400; Muraru Ioan, op.cit., p.148- Chişinău, 2003, p.66-67.
150. 41
Deleanu I., op.cit., vol.2, p.117.
19
Iancu Gheorghe, Drept constituţional şi instituţii poli‑ 42
Muraru I., Iancu Gh, Drepturile, libertăţile şi înda‑
tice, Lumina Lex, Bucureşti, 2007, p.533-536.
toririle constituţionale, Institutul Român pentru Drepturile
20
Deleanu Ion, op.cit., p.361.
Omului, Bucureşti, 1992, p.44.
21
Ionescu C., op.cit., p.748-749; Guceac Ion, op.cit.,
p.423-429; Cârnaţ Teo, Drept constituţional, Chişinău,
43
Velu J., Ergec R., La Convention européenne des dro‑
2010, p.468-472. its de l’homme, Bruylant, Bruxelles, 1990, p.482 şi urm.
22
Konstituţionnoe pravo zarubejnâh stran, Norma-In-
44
Ibidem, p.148.
fra, Moskva,1999, p.332-342.
45
Ibidem.

24