Ora de încurcă și descurcă limba

*** Câți copii ai, babo?

N-am atâția drago: Doi în car, doi sub car, doi cu tata la hotar, doi la
oi doi la boi, doi cu tata la cimpoi, i-un Ciudilă, i-un Burilă, i-un
bietos de Samuilă, i-o Anuță, i-o Stănuță, i-o bietoasă de Măriuță."

*** Un râs s-a luat la întrecere cu alt râs la râs. Râsul care a râs mai
mult decât celălalt râs, l-a luat în râs pe râs: Te-ai făcut de râsul
râsului a zis râsul râsului, i-a râs."

*** Am șapte lănțicele pănțicele chistovănțicele, nici o lănțică pănțică

chistovanțică nu se poate lănțici pănțici chistovănțici fără cealaltă
lănțică pănțică chistovanțică.

*** Tam tam-tam Hipopotam / S-a-ngrășat un kilogram / De la pâine

cu salam / Tam Tam-tam cel dolofan / A spart cana și-un borcan.

Dicție s.f. – dicțiune, dicțiuni s.f. Modul de a pronunța cuvintele, silabele și

sunetele. ♦ (În teatru, cinematograf etc.) Artă de a pronunța corect și clar un
text. Din fr. diction, lat. dictio, -onis. (DEX)

Dicția se poate educa prin exercițiu. Ea depinde de articularea corectă și

completă a consoanelor și de nuanțarea clară a vocalelor.