Anotimp - Emil Botta

Nici viori, nici fluiere,

nici ploaia prin plete sa -ti suiere ;

in tacuta noapte adanca

glasul tau nu se aude, nu inca ...

Din himericele bolti se anina

armele noptii, stelele -n ruina;

pana la noi inca n-a patruns

al codrului clopot ascuns.

Cerestile drumuri,

toate-s doar aburi si fumuri ...

Plimba-te, pala, prin aurora,

frunte a lucrurilor, luna mea, prora !

Dar vor veni ! O, ce siguri,

oaspetii in vestminte de friguri !

Dar vor veni ! O lumina subtir e,

si naiuri si harfe si lire !