Cauza 6/64 M. Flaminio Costa c. Enel [1964].

Cauza Costa a consacrat existenţa unui

principiu esenţial în ceea ce priveşte raportul dintre dreptul comunitar şi dreptul intern al
statelor membre; în cazul în care apare un conflict între o normă comunitară şi o normă
naţională contrară, întotdeauna norma comunitară va avea prioritate, deci o forţă juridică
superioară.

Ordinea juridică a Uniunii Europene s-a conturat ca o ordine juridică autonomă,

distinctă de ordinea juridică internaţională, trăsătură determinată de spe - cificul funcţionării
Uniunii Europene care presupune transferul unor competenţe ale statelor membre către
instituţiile Uniunii, în scopul exercitării acestora în comun, deciziile luate de aceste instituţii
urmând a face parte din ordinea juridică internă a statelor membre din momentul adoptării lor.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, abordând problematica raportului dintre dreptul

UE şi dreptul statelor membre dintr-o perspectivă teleologică, a statuat că, din scopul avut în
vedere la crearea acestei noi ordini juridice, decurge în mod necesar obligati - vitatea aplicării
prioritare a normelor UE faţă de legislaţia internă a statelor membre, considerând că Curţile
constituţionale europene au manifestat rezerve în a-şi însuşi punctul de vedere al instanţei de
la Luxemburg, majoritatea acceptând această prioritate a reglementărilor UE numai în raport
cu legislaţia infraconstituţională, nu şi în raport cu Constituţia, care reprezintă expresia
manifestării de voinţă a puterii suverane a poporului, şi considerând că temeiul pătrunderii
reglementărilor europene în ordinea juridică internă îl constituie Constituţia însăşi şi nu
considerentele din deciziile CJUE