REFERAT MATERIALE COMPOZITE

COTOARA MIHAI-IONUT
AN 4, GRUPA 9401
 Materiale compozite
Din punct de vedere istoric, conceptul de material compozit este foarte vechi. În
Egiptul antic cărămizile de argilă erau întărite cu paie; la Muzeul Britanic din Londra, este
expus un vas de depozitare din perioada merovingienilor 900 d.H de pe teritoriul Scoţiei,
realizat dintr-un material format din fibră de sticlă întărită cu o răşină, ceea ce ar corespunde
astăzi unui compozit de tip răşină epoxidică întărită cu fibră de sticlă.
În ultimii ani, pe de o parte datorită creşterii spectaculoase a consumurilor de
material şi, pe de altă parte, datorită rezultatelor cercetării ştiinţifice, a studiilor privind
proprietăţile intime ale unor materiale, s-a trecut la realizarea materialelor compozite,
numite de specialişti “de generaţia a II-a” [8] care prezintă o serie de avantaje certe pentru o
mare gamă de produse, avantaje dintre care menţionăm:
-masa volumică mică în raport cu metalele (compozitele cu răşini epoxidice armate cu fibre de
3
Si, B, C, au masă volumică sub 2 g/cm );
-rezistenţa la tracţiune sporită Rm (compozitul Kevlar are Rm de două ori mai mare decât al
sticlei);
-coeficient de dilatare mic în raport cu metalele;
-rezistenţa la şoc ridicată;
-durabilitate mare în funcţionare (în aceleaşi condiţii de funcţionare, 1kg de Kevlar înlocuieşte
5 kg de oţel, la o durată egală de funcţionare);
-capacitate mare de amortizare a vibraţiilor;
-siguranţă mare în funcţionare (ruperea unei fibre dintr-o piesă din compozit nu produce
o amorsă de rupere a piesei, ca în cazul materialelor clasice);
-consum energetic scăzut la elaborare, în comparaţie cu metalele; de exemplu, pentru
3 3
obţinerea polietilenei se consuma 23 kcal/cm , iar pentru oţel 158 kcal/cm ;
-rezistenţă la coroziune;
-stabilitate termică şi rezistenţă mare la temperatura ridicată (fibrele de Kevlar, teflon, Hyfil
o
sunt stabile până la 500 C, iar fibrele ceramice tip SiC, Si3Ni4, Al2O3 sunt stabile până la
o o
1400 C - 2000 C.
 Tehnologia materialelor compozite s-a dezvoltat foarte mult în
ultimii ani. Motivaţia acestei preocupări este determinată de:
-progresul important în ştiinţa şi tehnologia materialelor, cum ar fi:
fibre, polimeri, ceramice;
-cerinţele industriei pentru materiale cu performanţă ridicată în domeniul
aeronauticii, structurilor aerospaţiale;
-dezvoltarea unor metode numerice puternice pentru analiza structurală utilizând
tehnologii computaţionale, precum şi dezvoltarea unei baze de calcul vaste.
Acestor cerinţe li se adaugă astăzi, asigurarea calităţii produselor, reproductibilitatea şi
capacitatea de predicţie a comportării pe durata
ciclului de viata a unui produs.
Utilizarea materialelor convenţionale şi a materialelor compozite este strâns legată de
dezvoltarea procedeelor de fabricaţie.
Procesul de prelucrare este unul dintre cele mai importante stadii în asigurarea calităţii
produsului finit. În acest scop, introducerea automatizării şi controlului adaptiv al proceselor
de prelucrare este o necesitate din ce în ce mai stringentă.
Statistica pentru anii următori prefigurează o continuare fructuoasă a cercetărilor în
acest domeniu, datorită scăderii costurilor componentelor materialelor compozite, ieftinirea
proceselor prin introducerea automatizării tehnologiilor. Un alt factor determinant pentru
viitoarele cercetări îl constituie greutatea specifică scăzută a compozitelor, ce contribuie cel
puţin în industria automobilelor, la conservarea energiei - obiectiv prioritar al secolului nostru.
Materialele compozite sunt materiale formate din două sau mai multe faze la scară
macroscopică a căror performanţă şi proprietăţi sunt destinate a fi superioare celor ale
materialelor constituente, acţionând independent. Una dintre fazele constituente este
discontinuă, rigidă, numindu-se de "ranforsare", iar faza continuă, cu rigiditate mai scăzută
se numeşte matrice. Uneori, datorită interacţiunilor chimice ale altor efecte de prelucrare,
apare o fază suplimentară - interfaza - la interfaţa dintre ranforsare şi matrice.

Materialele care intră în structura compozitelor sunt:

- mase plastice;
- fibre sintetice, de sticla, de carbon, de bor, lemnoase, metalice, celulozice etc.
 - metale ca Ni, Co, Al, Cr, Ti, W, Ta, Zr, Mo;
- celulozice;
- lemn sub formă de placaje, plăci aglomerate.

CLASIFICAREA MATERIALELOR COMPOZITE

Materialele compozite suscită din partea specialiştilor din cercetare, învăţământ şi
producţie un interes crescând, interesând mai ales comportarea lor în diferite condiţii de
exploatare (solicitări mecanice simple sau complexe şi acţiunea mediului).

Materialele compozite se definesc ca fiind sisteme de corpuri solide, deformabile,

obţinute prin combinaţii la scară macroscopică ale mai multor materiale.

R. M. Jones clasifică materialele compozite astfel [3]:

-materiale compozite fibroase, obţinute din materiale sub formă de fibre, introduse într-
un material de bază numit matrice;

-materiale compozite laminate, rezultând din straturi suprapuse din diferite materiale;

-materiale compozite speciale, alcătuite din particule introduse în matrice.

N. Cristescu prezintă o altă clasificare a materialelor compozite [4]:

-materiale compozite armate cu fibre (fibroase) - fibre lungi plasate într-un aranjament
prestabilit sau fibre scurte plasate aleatoriu;

-materiale compozite hibride, alcătuite din mai multe fibre;

-materiale compozite stratificate, realizate din mai multe straturi, lipite între ele;

-materiale compozite armate cu particule.

 TIPURI DE MATERIALE COMPOZITE
Tipul matricei Tipul fibrei Materialul matricei

sticlă E epoxy
sticlă S poliamida
POLIMERICĂ carbon (grafit) poliester
aramid (Kevlar) termoplastic
bor PEEK, polisulfonică
bor aluminiu
bor magneziu
carbon (grafit) titan
METALICA carbură de siliciu cupru
alumină
carbură de siliciu carbură de siliciu
alumină alumină
CERAMICA nitrura de siliciu ceramică-sticlă
nitrură de siliciu
CARBONICA carbon carbon

Datorită proprietăţilor specifice cât şi posibilităţilor de a adapta aceste proprietăţi la

condiţiile de exploatare, se constata ca utilizarea materialelor compozite are o sferă a aplicaţiilor
foarte largă. Se constată că sunt prezente în toate domeniile de activitate, în ingineria civilă
utilizându-se la:
- panouri fațadă
- rezervoare
- constructii de agreement
- acoperișuri
- tâmplărie
- turnuri de răcire
- tipare cofraje
- profile
- poduri mobile
- consolidarea elementelor de rezistenta (stalpi, grinzi)
Intr-un proiect comun a doua firme: DSM Composite Resins (producator al rasinilor nesaturate Plyastr) si
FiberCore Europe (firma olandeza specializata in productia de structuri compozit, a fost construit un pod
pietonal din materiale compozite pentru piata chineza…