Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Sțiinte Economice

Departamentul Economie,Marketing şi Logistică

Ciutac Daniel

Lucru Individual:
Antreprenoriatul și rolul lui economic

Conducătorul ştiințific: Bradu Margareta,lector universitar USM

Autorul: Ciutac Daniel, MK 181

2018
 Cuprins

Introducere 3
Capitolul I Istoric și caracteristici generale 4
Capitolul II Condiţiile economice şi sociale necesare și formele antreprenoriatului 5
Capitolul III Rolul economic al antreprenoriatului 9
Concluzii 11
Bibliografie 12
 Introducere

Conform dicţionarului explicativ cuvântul ‘’antreprenor” este de provenienţă franceză şi pune accent
pe funcţia primară a antreprenorului: Persoană care conduce o antrepriză – Din fr. Entrepreneur”.
Noţiunea de antreprenoriat corespunde noţiunii de bussines (afacere), utilizată des de oamenii de
afaceri. Prin aceasta se înţelege o afacere, adică a face bani din bani, dat neapărat printr-o activitate
utilă de producere – fabricarea de mărfuri sau prestarea de servicii.
Conform legislaţiei Republicii Moldova, activitatea de antreprenoriat poate fi practicată numai de
întreprinderi. Această activitate poate începe numai după înregistrarea de stat, adică după ce
întreprinderea devine subiect al raporturilor juridice.
Activitatea de antreprenoriat se deodebeşte de funcţionarea internă a întreprinderii, prin care se
înţelege raporturile juridice dintre fondatori, în legătură cu administrarea întreprinderii, raporturile
juridice dintre întreprindere şi fondatori, precum şi competenţa organelor întreprinderii.
Activitatea de antreprenoriat are ca rol principal libera activitate a subiecţilor de gospodărire în
condiţiile economiei de piaţă. În fiecare stat activitatea de antreprenoriat se realizează în baza unui
mediu social specific în centrul căruia se plasează legea despre întreprindere şi antreprenoriat.
Esenţa activităţii de antreprenorat se reduce la organizarea procesului de producţie socială cu scopul
obţinerii maximului de profit, bazându-se pe următoarele principii:
-Din numele personal;
-Sub răspunderea materială personală;
-Pe propriul risc.
Obiectul antreprenoriatului reprezintă, întreprinzător primul rând, activitatea inovaţională (cercetări,
prognoze, elaborări), şi, întreprinzător al doilea rând, executarea funcţiunilor întreprinderii (fracţiunea
de producere, financiară, personal, etc.). Scopul activităţii antreprenoriale – producerea şi propunerea
pe piaţă a acelor produse sau servicii, la care există cerere şi care aduce întreprinzătorului profit.
 Capitolul I Istoric și caracteristici generale

Istoria apariţiei şi esenţa activităţii de antreprenoriat

Istoria antreprenoriatului începe din timpurile antice. Odată cu apariţia capitalismului, tendinţa către
bogăţie adduce la dorinţa de a obţine cât mai mult venit. Acţiunile antreprenorului încep să contureze
un caracter specific mai civilizat. Deseori antreprenorul, fiind şi proprietar, munceşte de rând cu
muncitorii la fabricile şi uzinele sale.

Pe la mijlocul sec. XVI apare capitalul acţionar, se organozează societăţile pe acţiuni. Primele
societăţi pe acţiuni au apărut în sfera comerţului internaţional. La sfârşitul sec. XVII apar primele bănci
acţionare. Aşa în anul 1694 a fost fondată Banca Engleză, în anul 1695 Banca Scoţiană. Pe la sfârşitul
sec. XVIII această formă de organizare a activităţii bancare a început larg să se dezvolte în mai multe
ţări. În această perioadă apare o nouă profesie, manager, conducătorul şi organizatorul producţiei
masive. Funcţiile antreprenorului se divizează după direcţii specializate.

La baza teoriei economice a lui Karl Max stă părerea despre antreprenor ca un capitalist-explorator.
De abia la sfârşitul sec. XIX a început să se contureze importanţa şi rolul antreprenorului. Economistul
francez A. Marshall primul a adăugat la cei trei factori clasici de producţie (Pământ, Capital, Muncă) al
patrulea factor – Organizarea.

Joseph Schumpeter (1934), considerat de unii un geniu al economiei secolului XX, spunea ‘’În
antreprenoriat există o înţelegere pe care o facem în legătură cu un anumit tip de comportament care
include: iniţiativă, organizarea şi reorganizarea mecanismelor socio-economice şi acceptarea riscului şi
a eşecului’’. Antreprenoriatul ca subiect de discuţie şi analiză a fost introdus de economişti în sec. al
XVIII-lea şi a continuat să atragă interesul economiştilor în sec. al XIX-lea.

Pentru a completa lista de informaţii despre activitatea şi calităţile care impulsionează rezultatele
antreprenorilor s-au întreprins numeroase studii.Concluzia comună a acestora a fost că toţi
antreprenorii de succes prezentau următoarele calităţi: controlul interior, capacitatea de planificare,
asumarea riscurilor, inovaţia, folosirea feedback-ului, luarea deciziilor, independenţa.

Antreprenoriatul – este activitatea efectuată de către persoane fizice şi juridice, cu scopul producerii
mărfurilor, prestării anumitor servicii sau procurarea şi comercializarea mărfurilor în schimbul altor
mărfuri sau bani.

Caracteristicile principale ale antreprenoriatului

- Suveranitatea şi independenţa agenţilor economici. Fiecare antreprenor e liber în procesul de

primire a deciziilor.
- Cointeresarea economică. Scopul principal al antreprenoriatului este obţinerea maximal posibilă
a venitului, însă totodată se ating şi interesele societăţii.
- Riscul activităţii şi răspunderea.
Caracteristicile antreprenorilor:

- Dorinţa de a câştiga: Antreprenorii examinează o situaţie, determină cum îşi pot mări şansele de
câştig şi trec mai departe. Ca rezultat riscurile considerate mari de persoanele obişnuite sunt
riscuri mari pentru antreprenori.
- Orientare spre oportunităţi: Un lucru care îi diferenţiază clar pe antreprenori este concentrarea
spre oportunitate mai mult decât spre resurse, structură, strategie. Când se hotărăsc să întreprindă
o acţiune o fac intr-un mod calculat, înceracă să facă totul pentru a obţine cât mai multe şanse de
câştig, dar evită să-şi asume riscuri ce nu sunt necesare.
- Rezolvarea problemelor persistente: Antreprenorii nu sunt intimidaţi de situaţii dificile.
Încrederea în sine şi optimismul general îl fac să vadă imposibilul ca pe ceva ce doar necesită
mai mult timp pentru a fi rezolvat.
- Încrederea în sine şi optimism: Deşi antreprenorii întâmpină adesea obstacole majore încrederea
în abilităţile personale îi determină să le depăşească şi îi face pe ceilalţi să-şi menţină propriul
optimism.
- Creativitatea şi spiritul de inovaţie: Creativitatea a fost privită timp îndelungat ca pe ceva
genetic, cu care te naşti şi nu o poţi dobândi. Antreprenorul este un actor principal şi un simbol
al economiei de piaţă.

Rolurile şi contribuţia antreprenorilor se amplifică substanţail, simultan cu manifestarea lor pe plan

calitativ superior, ceea ce se reflectă în revoluţia antreprenorială actuală, care potrivit afirmaţiilor a
numeroşi specialişti, va ajunge la apogeu în sec. XXI, generând multiple mutaţii, unele încă dificil
de imaginat în prezent.

Capitolul II Condiţiile economice şi sociale de dezvoltare a activităţii de antreprenoriat

Pentru dezvoltarea antreprenoriatului sunt necesare anumite condiţii economice, sociale, juridice.

Condiţiile economice sunt:

-cererea şi oferta la marfă

-tipurile de mărfuri care pot fi procurate de către cumpărători

-volumul de resurse financiare care poate fi cheltuit de cumpărători

-surplusul sau neajunsul de locuri de muncă

-forţa de muncă ce influenţează asupra nivelului de salarizare.

Asupra situaţiei economice o influenţă mare o au volumul resurselor financiare accesibile, nivelul de
venituri primit de la capitalul investit precum şi mărimea resurselor împrumutate, la care pot să apeleze
antreprenorii pentru finanţarea activităţii lor.
 Cu toate acestea se ocupă o mulţime de organizaţii care alcătuiesc infrastructura pieţii şi cu ajutorul
cărora antreprenorii pot să stabilească legături de afaceri. Această infrastructură este alcătuită din bănci,
care acordă servicii financiare, furnizori, vânzători, firme specializate ce acordă servicii profesionale în
domeniul juridic, contabilitate, etc. Condiţiile sociale au şi ele rolul lor în dezvoltarea
antreprenoriatului. În primul rând, aceasta este tendinţa cumpărătorilor de a procura mărfuri de o
anumită calitate. La diferite etape aceste necesităţi pot să se schimbe. Un rol important îl joacă normele
de etică şi religioase, ce depind de mediul social-cultural. Aceste norme influenţează direct viaţa
cumpărătorului, care în final se reflectă asupra cererii. Orice activitate de antreprenoriat se desfăşoară
în limitele unui anumit mediu legal juridic. De aceea o importanţă majoră o are crearea condiţiilor
juridice necesare pentru dozvoltarea activităţii de antreprenoriat. Aceste condiţii sunt:

-Legile, ce reglementează activitatea de antreprenoriat şi crează un climat favorabil pentru

dezvoltarea lui.

-Procedură simplă şi rapidă de înregistrare a întreprinderilor.

-Lichidarea birocraţiei de stat.

Antreprenorul de success

Antreprenorul de success este persoana care își asumă riscul de antreprenoriat și caută mijloace
pentru organizarea întreprinderii. El trebuie să cunoască modul de efectuare a activității de
antreprenoriat, mediul de afaceri, problemele cu care se poate ciocni în activitatea sa și posibilitățile de
soluționare. Pentru a lua decizii corecte, antreprenorul trebuie să estimeze la justa valoare conjuncture
pieței și poziția sa efectivă

Întreprinzătorul este un coordonator, un gestionar de resurse, capabil să îmbine resursele și să le

organizeze pentru a dezvolta și a pune pe piață inovația. Adesea organizația în cadrul căreia acționează
devine un obstacol în procesul de inovare, de aceea el simte nevoia să se asocieze cu alte personae. El
este și un ”jucător” care agreează și chiar creează provocările. În sec. XIX-XX, antreprenorii erau
deseori echivalați cu managerii întreprinderilor.

Numai în a doua jumătate a sec. XX-lea noțiunea de antreprenoriat a fost legată de cea de inovație.
Antreprenorul este considerat un promotor al ideilor noi, începând cu proiectarea unor mărfuri și
terminând cu crearea de structure organizatorice.

Figura 1 Ce ar trebui să învețe participanții la un program de educație antreprenorială

 Definiția 1: Întreprinzătorul este persoana care identifică oportunitatea unei afaceri, își asumă
responsabilitatea inițierii acesteia și obține resursele necesare pentru începerea activității.

Definișia 2: Întreprinzătorul este persoana care își asumă riscurile conducerii unei afaceri.

Definiția 3: Întreprinzătorul este cel care gestionează resursele necesare funcționării unei afaceri
bazate pe inovație.

Definiția 4: Întreprinzătorul este o persoană fizică autorizată sau o persoană juridică care, în mod
individual sau în asociere cu alte personae fizice autorizate sau cu personae juridice, organizează o
societate comercială în vederea desfășurării unor acte de comerț în scopul obținerii de profit prin
realizarea de bunuri material, respective prestarea de servicii și vânzarea acestora pe piață, în condiții
de concurență.

Caracteristica și formele de antreprenoriat

Activitatea de antreprenoriat după caracteristică se divizează în mai multe feluri: Individuală,

Societatea pe acțiuni și Societatea cu răspundere limitată, Societatea în nume colectiv, Societatea în
comandită, Cooperativa de producție, Întreprinderile de arendă și Întreprinderile de stat.

Întreprinderea individuală – este întreprinderea, care aparține cetățeanului, cu drept de proprietate

private, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună. Patrimoniul întreprinderii
individuale se formează pe baza bunurilor cetățeanului (familiei) și altor surse care nu sunt interzise de
legislație. În aricultură există un singur tip de întreprindere individual – gospodăria țărănească (de
fermier).

Societatea pe acțiuni și societatea cu răspundere limitată – reprezintă întreprinderi, fondate de două

și mai multe personae juridice și (sau) personae fizice, care și-au asociat bunurile în scopul desfășurării
în comun a unei activități de antreprenoriat, sub aceeași firmă, în baza contractului de constituire.

Societatea pe acțiuni sau societatea cu răspundere limitată poate fi înființată și de o singură persoană
juridică sau fizică.
 În societățile cu răspundere limitată și societățile pe acțiuni de tip închis (cu excepția celor agricole),
numărul asociaților nu poate fi mai mare de 50. Capitalul statutar subscris al societăților este divizat în
cote subscrise ale asociaților. Drept documente ce confirm drepturile asociaților asupra cotelor
subscrise sunt: în cadrul societății pe acțiuni – acțiunea, în cadrul societății cu răspundere limitată –
adeverința cotei de participare.

Societatea pe acțiuni și societatea cu răsundere limitată sunt personae juridice și poartă raspundere
pentru obligațiile asumate cu întreg patrimonial lor. Acționarii, precum și asociații cu răspundere
limitată poartă răspundere pentru obligațiile întreprinderii numai în limitele valorii acșiunii (ctelor) care
le aparțin.

Societatea în nume colectiv – reprezintă o întreprindere fondată de două și mai multe personae
juridice și/sau personae fizice care și-au asociat bunurile în scopul desfășurării în comun a unei
activități de antreprenoriat, sub aceeați firmă, în baza contractului de constituire încheiat între acestea.

Societatea în comandită – reprezintă o întreprindere fondată de două și mai multe personae juridice
și/sau personae fizice care și-au asociat bunurile în scopul desfășurării în comun a unei activități de
antreprenoriat, sub aceeați firmă, în baza contractului de constituire încheiat între acestea.

Societatea în comandită are în componența sa cel puțin un comanditat și un comanditar.

Societatea în comandită nu este persoană juridică și se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca

persoană fizică. Pentru obligațiile societății comandității poartî răspundere solidară nelimitată cu întreg
patrimonial lor, expetându-se bunurile care, în conformitate cu legislația în vigoare, nu fac obiectul
urmăririi, iar comanditarii cu partea din averea lor (capitalul investit), transmisă societății în baza
contractului de constituire (de societate).

Societatea în comandită nu poartă răspundere pentru obligațiile asociațiilor, care nu sunt în legătură
cu activitatea acesteia.

Cooperativa de producție – este o întreprindere înființată de către cinci sau mai multe persoane
fizice în scopul desfășurării în comun a activității de producție și a altei activități economice, bazate
preponderant pe munca personală a membrilor ei și pe cooperarea cotelor de participare la capitalul
accesteia. Cooperativa de producție este o întreprindere de drept privat cu scop lucrative (inclusive
comercial).

Întreprinderile de arendă – sunt unități fondate de membrii colectivelor întreprinderilor de stat

(municipal) sau ale subdiviziunilor lor structural, reorganizate în scopul desfășurării în coun a activității
de antreprenor, sub aceeași firmă, pe baza statutelor și contractului de arendare a bunurilor statului
(municipiului).

Întreprinderile de arendă sunt personae juridice și poartă răspundere pentru obligațiile asumate cu
patrimonial său. Membrii întreprinderii poartă răspundere pentru obligațiile acesteia în limitele cotei
(părții) ce le revine din patrimonial întreprinderii.
 Întreprinderile de stat – se fondează și se dotează de către Guvern sau alte organe abilitate prin lege.
Întreprinderile municipal se fondează și se dotează de către autoritățile administrației publice locale.

Capitolul 3 Rolul economic al antreprenoriatului

Antreprenoriatul afectează creșterea economică în multe moduri. Prin antreprenoriat inovații

importante intră pe piață, inovații ce duc la noi produse sau procese de producție care în cele din urmă
cresc eficiența prin creșterea concurenței pe piața respectivă.

Ideile și conceptele apărute datorită antreprenorilor măresc cunoștințele noastre și ceea ce

consumatorii preferă prin introducerea unor noi variante de produse și servicii alături de cele existente
deja pe piața în cauză. Acest lucru accelerează inovația de noi produse ca rezultat a multor ore de
muncă și caracterul mai eficient al antreprenorilor considerând că veiturile lor sunt direct proporționale
cu contribușia lor la lucru.

Antreprenoriatul duce la introducerea de noi produse u o calitate și valoare îmbunătățită.

Inventivitatea antreprenorilor ajută la introducerea de noi moduri de producție și de noi piețe care nu au
fost exploatate încă.

Prin antreprenoriat se descoperă noi surse de aprovizionare și se crează noi organizații de afaceri,
lucruri ce afectează direct economia. Crearea de noi oportunități de afaceri se realizează prin
antreprenoriat, productivitatea și inovația ducând la creștere economică. Prin urmare, atunci când există
mai mult spirit antreprenorial intr-o economie, este de așteptat o creștere economică mai mare.

Figura 1 Modelul procesului antreprenorial și influența acestuia asupra creșterii economiei

naționale

În ceea ce privește modul în care spiritul antreprenorial a fost un stimulent în creșterea economică,
există nenumărate discuții și dezbateri, dar este totuți eminent să se realizeze importanța inovațiilor
constante și îmbunătățirea concurenței. A existat mereu o problemă în definirea și măsurarea factorilor
antreprenoriali și acest lucru a complicat analizarea contribuțiilor la creșterea economică. Conceptul de
antreprenoriat este multidimensional și în mare parte prost definit.
 Înțelegerea rolului antreprenoriatului în creșterea economică va necesita, prin urmare, un cadru din
cauza naturii variabilelor intermediare și conexiunilor existente. Cele mai bune exeple ale acestor
variabile intermediare include inovația, competiția caracterizată de intrări și ieșiri și eforturile realizate
de către antreprenori. Alte condiții de antreprenoriat se adaugă atunci cînd vine vorba de contribuțiile
acestora la creșterea economică. Aceste condiții include și factori culturali și instituționali.
 Concluzii

- Activitatea de antreprenoriat este elemental de bază a econoiei de piață, care oferă tuturor
întreprinzătorilor sa-și promoveze idea de afacere în mod liber și individual ce duce la
deplasarea nivelului bunăstării individuale cât și naționale pe o cale înaintată.
- Libertatea, riscul, și răspunderea inițiatorului activității de antreprenoriat oferă acestui din urmă
un impuls de gândire rațională care ar duce la obținerea profitului. Și aume acest comportaent
duce la utiliyarea cât mai eficientă a resurselor, astfel rezultînd inimu cheltuieli – maxim
rezultat.
- O economie dezvoltată nu înseamnă altceva decât întreprinderi sănătoase, business orientat spre
o dezvoltare continua, implementarea noilor tehnologii, și cel mai important – un consummator
cu putere mare de cumpărare.
- În timp ce spiritul antreprenorial constă exclusiv în activitățile desfășurate de către o persoană
fizică, conceptul de creștere economică a fost maimereu relevant la un nivel de firmă, unul
industrial, național și regional. Acest lucru presupune faptul că legătura dintre spiritul
antreprenorial și creșterea economică se va face prin contopirea nivelurilor individuale cu cele
agregate.
- Antreprenorii sunt deseori considerați a fi un ”activ național”, activ ce necesită dezvoltare,
motivare și remunerație la cel mai înalt nivel posibil. Acestia pot schimba felul în care trăim și
muncim. Având succes, inovațiile lor pot îmbunătăți standartul nostru de viață. În plus față de
crearea de bogăție prin asocierile lor antreprenoriale, antreprenorii crează locuri de muncă și
condiții pentru o societate prosperă.
 Bibliografie

1. Antreprenoriatul rural, Chisinău, 2003

2. http://ro.wikipedia.org/wiki/antreprenoriat
3. D. Moldovanu, Curs de teorie economica, Chisinau, 2006
4. http://www.google.md/#hl=ro&source=hp&biw=1596&bih=740&q=Activitatea+de+antreprenor
iat&rlz=1R2SKPT_enMD398&aq=f&aqi=g1&aql=&oq=&gs_rfai=&fp=b26667acf64be171
5. Note de curs, Antreprenoriat, Carmen Năstase, Suceava, 2012