Daca, daca emitentul unui act juridic unilateral poate constata sau declara nulitatea unui

act al sau pornind de la prevederile art 1325 ncc!

Analiza temei porneste de la definita actul juridic unilateral: art.1324 NCC :Este
unilateral actul juridic care presupune numai manifestarea de voinţă a autorului său.
In antiteza cu modul de abordare a legiuitorului francez si a celui canadian ,legiuitorul
roman , plaseaza in mod curajos actul juridic unilateral in Cartea a V-a in Titlul II intitulat
„Izvoarele Obligatiilor”. Actul j. unilateral impreuna cu teoriile care au stat la baza sa a fost
primit cu dificultate in dreptul romanesc , pornind de la prejudecatile cu valoare de principiu
mostenite de pe urma vechiul cod civil potrivit carora “vointa unilaterala nu putea crea o
obligatie in sarcina emitentului actului unilateral si in profitul unei alte persoane” 1.
Astazi la mai mult de 8 ani de la intrarea in vigoare a NCC nu se mai pune problema
recunoasterii vointei unice ca producatoare de efecte juridice , actele unilaterale fiind
intalnite in mare masura in materii precum dr.administrativ , dr, fiscal , dr.muncii,
dr.succesoral si exemplele pot continua.Legiuitorul nu numai ca recunoaste valoarea actului
juridic unilateral ca izvor de drept plasandu-l in Titlul II „Izvoarele Obligatiilor” dar vine in
ajutorul acestei institutii „debutante” in peisajul romanesc ,oferindu-i expres acces la o
paleta mai cuprinzatoare de efecte , respectiv regimul juridic al contractelor; Art. 1325 este
intitulat “Regimul juridic” si prevede expres urmatoarele “Dacă prin lege nu se prevede altfel,
dispoziţiile legale privitoare la contracte se aplică în mod corespunzător actelor unilaterale.”
Absenta unei astfel de reglementarii cu privire la acest domeniu ,in vechiul cod, a impins
autorii de drept sa apeleze la un „paleativ doctrinar” ,respectiv sa faca vorbire despre
analogia dispozitiilor Codului civil din materia contractelor raportata la actele unilaterale 2.
Desi trimiterea legiuitorului la sferea regimului juridic al contractelor este vasta,
ramane la latitudinea doctrinei si a noastra ,cei care urmeaza sa aplicam prevederile
actualului cod ,sa realizam acesta transpunere de regim juridic.
Doctrina face primii pasi in identificarea prevederilor compatibile cu regimul specific
al actului juridic unialteral. In privinta conditiilor de validitate ale contractelor (capacitate ,
consimtamant , obiect , cauza) a existat unanimitate cu privire la compatibilitatea lor cu
actul unilateral.Se pune urmatoare intrebare:Daca conditiile de validitate sunt similare sau
chiar identice in privinta contractelor si actelor unilaterale ,sanctiunea nerespectarii lor
(nulitatea) beneficiaza de aceeasi perspectiva?Si de data asta ne alaturam opiniei majoritare
a doctrinei potrivit careia actelor unilaterale li se aplica si regimul juridic al nulitatilor.Acesta
este asadar un regim comun.De exemplu: confirmarea contractului (art.1262-1265) trebuie
considerat aplicabil si in materia confirmarii unui act unilateral lovit de nulitate realtiva.
Ajungand la concluzia ca cele doua tipuri de acte (unilateral si bilateral) impartasesc
regimul comun al nulitatii ,o problema ce suscita interesul teoretic si practic este daca
emitentul unui act juridic unilateral poate beneficia de prevederile art 1246 alin (3) Dacă
prin lege nu se prevede altfel, nulitatea contractului poate fi constatată sau declarată prin
acordul părţilor. Altfel spus , sunt nulitatile amiabile , aplicabile si actelor juridice unilaterale?
Optica cu privire la modul in care intervine nulitate s-a schimbat fata de vechiul cod civil.Pe
langa constatarea/declararea nulitatii care se facea exclusiv judiciar, noul cod a prevazut si
posibilitatea partilor de a amenaja conventional posibilitatea constatarii amiabile a cauzei

1 L.Pop ,Tratat elementar de drept civil.Obligatiile 2012, p.330.

2 Marieta Avram ,Actul juridic unilateral in dreptul privat 2006 , p.44;L.Pop ,op.cit., p.334. ,
nulitatii.Dar ce se intampla daca avem de a face cu un act juridic unilateral ?Lucrurile sunt
simple in privinta declararii nulitatii pe cale judiciara .Exemplu: solutia data de C. Ap. Brașov,
S. Civ. In dosarul nr. 655/ap/2004, în care s-a reținut că o declarație notarială, fiind un act
unilateral de voință, poate fi anulat pentru vicierea consimțământului doar la cererea
emitentului Soluția este justa , viciile de consimțământ atrăgând, și sub imperiul vechiului
Cod civil, ca în prezent, nulitatea relativă. Or, nulitatea relativă poate fi cerută numai de către
părți; în cazul de față, singura „parte” este autorul actului juridic unilateral, astfel că numai
acesta poate invoca motivul de nulitate.
In materia actelor unilaterale legea nu interzice în mod expres anularea pe cale
convențională.Se pune insa in discutie daca părțile vor avea interes sau nu în a recurge la un
astfel de procedeu juridic. De ce?Pentru ca aparent s-ar ajunge la acelasi rezultat prin
revocarea actului fata de anularea sa.Nu suntem insa de acord.
Revocarea actului juridic unilateral este permisă dacă nu aduce atingere drepturilor
sau intereselor legitime ale terților de bună-credință.Revocarea se manifesta ca un drept
potestativ animat doar de oportunitatea exercitarii sale de catre parti din orice fel de motive
dar nu din acelea care constau in nerespectarea normelor edictate pt valabilitatea actului
juridic si care au drept remediu nulitatea . Lucrurile difera si in privinta efectelor.In materie
de revocare, regula este revocarea ex nunc, cand efectele actului juridic revocat inceteaza
numai pentru viitor, fiind mentinute pentru trecut. In cazul actelor bilaterale sau
multilaterale, revocarea este numita si reziliere .Retroactivitatea efectelor revocarii este
admisa numai in mod exceptional deoarece nimicirea pentru trecut a efectelor actului juridic
prin vointa autorului sau autorilor lui primejduieste stabilitatea raporturilor juridice.
Revocarea ex tunc este exceptia de la regula.Or in materia nulitatii regula este ca efectele
nulitatii de produc retroactiv. Asadar interesul in a invoca una sau alta din cele doua institutii
mentioante mai sus este diferit .
O alta intrebare este daca actele unilaterale fiind irevocabile, acceptarea variantei
anulării lor prin voința unei singure persoane, conduce automat la eludarea dispozitiilor in
materia irevocabilitatii?Asa cum am aratat mai sus , cele doua remedii nu trebuie privite
intotdeauna in opozitie.Rolul lor este diferit .Efectele si interesul de a le invoca difera.Asadar
nu excludem posibilitatea unicului subiect al actului juridic unilateral de a constata nulitatea
propriului act .Insa daca in teorie lucrurile ar fi rezolvate ,in practica ar putea aparea situatii
aparent ciudate.Eventuale probleme cu privirea la cenzurarea exercitarii abuzive a acestui
drept si-ar gasi solutia in instanta.Poate fi imaginata urmatoarea situatie: cel care a declarat
ca renunta la o succesiune se afla sub viciul de consimtamant al violentei. Ulterior la
incetarea viciului violentei declara unilateral nulitatea actului juridic notarial simetric
folosindu-se de o noua declaratie notariala.Fiind vorba de o nulitate relativa prescriptibila
intr-un anumit termen cine va aprecia cu privire la cauzele de incetare sau suspendare
stiind ca notarul nu va putea constata astfel de lururi?In acest caz, cei care considera abuziva
sau nelegala declararea unilaterala a nulitatii ar urma sa se adreseze tot instantei.Se observa
cum nevoia de a apela la instanta trece in acest caz de la autorul actului unilateral la
eventualele persoane interesate sau afectate de validitatea/corectitudinea declararii
nulitatii in mod unilateral.