MINISTERUL SĂNĂTĂŢII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

„NICOLAE TESTEMIŢANU”

Cu titlu de manuscris
CZU:616.314-089.23

Buşmachiu Ion

Tratamentul anomaliilor clasa II / 1 Angle

14.00.21-Stomatologie

Teză de doctor în medicină

Conducător ştiinţific:
Godoroja Pavel, dr.hab.med., profesor universitar

____________________

Autorul: Buşmachiu Ion ____________________

Chişinău - 2008
 C U P R I N S
Introducere........................................................................................................4
Capitolul I
REVISTA LITERATURII
1.1. Epidemiologia anomaliei Clasa II/1 Angle, dezvoltarea scheletului
cranio-facial şi legătura ei cu morfologia dinţilor şi a proceselor alveolare.....11
1.2. Diagnosticarea tulburărilor structurale ale regiunii cranio-faciale
şi de profil ale ţesuturilor moi faciale la anomalia Clasa II/1 Angle.................14
1.3. Evoluţia concepţiilor de tratament ortodontic al anomaliei Clasa II/1
Angle.................................................................................................................16
1.4. Distalizarea dinţilor ca metodă actuală în tratamentul anomaliei
Clasa II/1 Angle………………………………………………………...........19
Capitolul II
MATERIAL ŞI METODE DE CERCETARE
2.1. Caracteristica materialului de studiu.........................................................23
2.2. Metode clinice de examinare ...................................................................25
2.3. Metode biometrice de examinare..............................................................26
2.4. Metode radiologice de examinare.............................................................30
2.5. Metode de procesare statistică a rezultatelor explorate.............................33
Capitolul III
EVALUAREA PARAMETRILOR BIOMETRICI ŞI CEFALOMETRICI LA
PACIENŢII CU ANOMALIA CLASA II /1 ANGLE
3.1. Descrierea parametrilor biometrici la pacienţii cu anomalia Clasa II/1
Angle şi la subiecţii fără anomalii .....................................……………….....34
3.2. Caracteristica rezultatelor tratamentului pacienţilor cu anomalia Clasa II/1
Angle conform studiului biometric pe model……...………………………...36
3.3 Analiza parametrilor cefalometrici pretratament şi posttratament la pacienţii
cu anomalia Clasa II/1 Angle .................................................…………….40
3.4. Rezultatele tratamentului pacienţilor cu anomalia Clasa II/1Angle efectuat prin
extracţia dentară.........……………………………………………………… 41
2
3.5. Analiza valorilor modificărilor parametrilor biometrici şi cefalometrici pe
parcursul tratamentului pacienţilor cu anomalia Clasa II/1 Angle în dependenţă de
factorii determinanţi……………………………………………................. 45
Capitolul IV
TRATAMENTUL ANOMALIEI CLASA II /1 ANGLE
4.1. Tratamentul anomaliei Clasa II/1 Angle prin metoda elaborată de
autor............................................................................................................. 48
4.2. Tratamentul anomaliei Clasa II/1 Angle prin metoda
Tweed - Merrifield........................................................................................66
4.3 Tratamentul anomaliei Clasa II/1 Angle cu extracţia de premolari
14, 24, 35, 45...............................………………………………………….79
Capitolul V
DELIBERAREA REZULTATELOR OBŢINUTE ...............................92
Concluzii.....................................................................................................99
Recomandări practice...............................................................................100
Indice bibliografic......................................................................................101
Rezumat.......................................................................................................117
Резюме.........................................................................................................119
Summary.....................................................................................................121
Cuvinte-chee................................................................................................122
Semne convenţionle, abrevieri...................................................................122
Anexe............................................................................................................123

3
 INTRODUCERE

Actualitatea temei . Anomaliile dento-maxilare au reprezentat şi continuă să

reprezinte un domeniu al ortodonţiei ca specialitate medicală, motivat de frecvenţa
acestora, de efectele asupra stării de sănătate generală a pacientului şi asupra esteticii
faciale, precum şi de implicaţiile sociale pe care le pot avea.
Una dintre cele mai des întîlnite anomalii dento-maxilare este anomalia Clasei
II/1Angle (An Cl II / 1A).
Studiile epidemiologice au arătat că numărul copiilor afectaţi de An Cl II A
constituie 20-30%, (30), iar conform datelor altor autori proporţia malformaţiei
respective alcătuieşte 35% -50% printre alte anomalii (105, 128, 133, 158), ponderea
deţinând-o anomalia Clasa II/1 Angle--44,9% (30).
AnCl II/1A înglobează tulburări esenţiale de creştere, de dezvoltare şi
funcţionalitate a maxilarelor, alveolelor, dinţilor şi de dinamică mandibulară,
precum şi dereglări estetice. Au loc modificări faciale pronunţate, disproporţii
relevante faciale, de asemenea, tulburări dimensionale ale maxilarelor .
Tactica optimală de tratament depinde în mare măsură de planificarea corectă,
volumul, termenele şi metodele de tratament.
Tratamentul An Cl II/1 A cel mai frecvent este efectuat în două etape, ceea ce
măreşte durata lui, deseori apar recidive, mai ales atunci cînd se folosesc
dispozitivele mobile funcţionale (131, 136, 140, 143, 148, 153, 165, 209). Unele
dintre dispozitivele ortodontice influenţează mai mult parametrii morfologici, altele -
mai mult asupra indicilor funcţionali.
Luînd în consideraţie durata mare de tratament, de asemenea, complexitatea
tratamentului acestei anomalii, este necesar să se elaboreze aparate ortodontice care
ar influenţa parametrii arcadelor dentare ale maxilarelor, precum şi statutul
funcţional şi estetic, în acelaşi timp.
Actualmente se disting 4 variante de tratament al An Cl II/1 A, în funcţie de
gravitatea acesteia (Merrifield L.L.,1994.).

4
 • Tratament fără extracţii dentare, atunci cînd incongruienţa inferioară nu
depăşeşte 0-3mm, fără necesitatea unei corecţii cefalometrice, iar decalajul sagital la
nivelul molarilor nu depăşeşte 1-2 mm ; în această situaţie se realizează distalizarea
arcadei superioare cu sau fără extracţia molarilor M3 superiori.
• Tratamentul se realizează cu extracţia de 14, 24, 35, 45 cînd incongruienţa
inferioară nu depăşeşte 2-3 mm şi nu este necesară corecţia cefalometrică, iar
deficitul în zona medie nu depăşeşte 3-4 mm şi raportul distal al dinţilor nu e mai
mare de 4 mm.
• Situaţia este similară cu cea anterioară, dar raportul distal al dinţilor este de
un cuspid, în această situaţie se pot extrage numai premolarii 1 superiori şi, eventual,
inferiori.
• Cînd incongruienta anterioară depăşeşte 3-4 mm şi sunt prezente fenomenele
compensatorii ale Clasei II, prodenţia anterioară şi curba Spee prezintă soluţia
terapeutică, presupune extracţia premolarilor superiori şi inferiori urmate de
distalizarea arcadei superioare.
Ştiinţa actuală a ortodonţiei este mereu în căutarea noilor terapii a An Cl II/1
A, fără extracţii dentare, prin perfecţionarea sau elaborarea dispozitivelor cu care
medicii ortodonţi ar avea posibilitatea să obţină spaţiul necesar în plan transversal şi
sagital. În consecinţă, au fost elaborate mai multe aparate pentru distalizarea
molarilor (14, 22, 23, 48, 64, 84, 164) .
Toţi autorii au urmărit un scop comun - cel de a propune aparate noi pentru a
efectua distalizarea dinţilor cu care să se facă mişcarea controlată a dinţilor cu efecte
favorabile şi cu minimum de mişcări nedorite .
Un distalizator ideal ar trebui să ocupe cît mai puţin spaţiu şi, totodată, să nu
deregleze funcţiile biologice, adică se va efectua distalizarea corporată fără, sau cu
un minimum de tulburări ale ţesuturilor moi.
Acţiunile terapeutice care vor antrena corectarea tulburărilor An Cl II/1 A vor
viza modificări la nivel scheletal, precum şi la nivel dento-alveolar şi ocluzal.
Mijloacele terapeutice ar trebui să se bazeze ulterior pe forţele fiziologice
(musculare) orientate prin intermediul unor aparate, pe utilizarea funcţiilor mecanice

5
puternice, a tracţiunilor extra-orale, aparatelor fixe, poliagregatelor (ca regulă
,combinarea celor II variante).
Relevînd aspectele şi exigenţele menţionate mai sus, ne-am axat studiul
respectiv pe evaluarea dezvoltării a maxilarilor prin aprecierea parametrilor
biometrici, cefalometrici, pe elaborarea unei metode noi de tratament, prin
confecţionarea aparatelor noi ortodontice, care ar spori eficacitatea tratamentului An
Cl II/1 A în comparaţie cu alte metode.

Scopul studiului
Sporirea eficacităţii tratamentului anomaliei Clasa II/1 Angle prin deplasarea
distală a dinţilor.
Obiective investigaţionale
1. Estimarea indicilor biometrici la pacienţii cu anomalia Clasa II/1 Angle şi
fără anomalii ;
2. Studierea indicilor biometrici şi cefalometrici pre şi posttratament la
pacienţii cu anomalia Clasa II/1 Angle ;
3. Determinarea parametrilor de spaţiu la nivelul arcadelor dentare şi la nivelul
osos la pacienţii cu anomalia Clasa II/1 Angle ;
4. Elaborarea unui set de dispozitive pentru majorarea eficacităţii deplasării
distale a dinţilor la anomalia Clasa II/1 Angle ;
5. Elaborarea metodei noi de tratament a anomaliei Clasa II/1 Angle ;
6. Evaluarea eficacităţii tratamentului anomaliei Clasa II/1 Angle în
dependenţă de metoda folosită.
Noutatea ştiinţifică a studiului
Au fost abordate în premieră în Republica Moldova următoarele aspecte:
* Evaluarea indicilor biometrici la pacienţii cu anomalia Clasa II/1 Angle şi
fără anomalii ;
* Estimarea valorilor parametrilor biometrici cefalometrici pre şi
posttratament la pacienţii cu anomalia Clasa II/1 Angle trataţi prin metoda autorului,
prin metoda Tweed- Merrifield şi prin metoda cu extracţii de premolari 14,24,35,45 ;

6
 * Determinarea celui mai mare deficit de spaţiu în arcada dento-alveolară la
pacienţii cu anomalia Clasa II/1 Angle, localizată în zona posterioară a arcadei
dento-alveolare ;
* Elaborarea în premieră a unui set de dispozitive ortodontice noi pentru
distalizarea dinţilor laterali superiori la tratamentul anomaliei Clasa II/1 Angle ;
* Elaborarea metodei noi de tratament a anomaliei Clasa II/1 Angle ;
* Stabilirea eficacităţii tratamentului anomaliei Clasa II/1 Angle în dependenţă
de metoda utilizată.

Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a studiului

- Rezultatele studiului evaluării indicilor biometrici la pacienţii cu anomalia
Clasa II/1 Angle şi fără anomalii, a parametrilor biometrici şi cefalometrici
pretratament la pacienţii cu anomalia Clasa II/1 Angle relevă disproporţia evidentă a
arcadei dento-alveolare la aceşti pacienţi, ceea ce are un rol important la stabilirea
diagnosticului şi alegerea metodei de tratament.
- Datele analizei spaţiului total la pacienţii cu anomalia Clasa II/1 relevă că
locaţia predominantă cu deficit major de spaţii în arcada dento-alveolară este zona
posterioară, ceea ce constituie un moment important la aprecierea metodei de creare
de spaţiu în arcada dento-alveolară.
- Rezultatele analizei modificărilor parametrilor biometrici şi cefalometrici la
pacienţii cu anomalia Clasa II/1 Angle, trataţi prin diferite metode, demonstrează că
armonizarea totală a arcadei dento-alveolară are loc la pacienţii trataţi prin metoda
autorului, prin care se permite menţinerea unui aspect facial estetic stabil şi
armonios.
- Importante din punct de vedere practic sunt dispozitivele ortodontice
elaborate de autor, prin care se permit distalizarea dinţilor laterali cu mişcări
controlate, echilibrate şi fără reacţii negative ale ţesuturilor.
- Metoda de tratament propusă de autor, se efectuează fără extracţia dentară
sau cu extracţia M3, prin aceasta urmărindu-se scopul creării spaţiului necesar.

7
- De asemenea, valoarea practică incontestabilă a metodei elaborate este confirmată
de stoparea creşterii maxilarului superior în sectorul frontal ceea ce conduce la
stabilizarea esteticului facial şi la reducerea termenelor de tratament.

Implementarea în practică
Rezultatele studiului au fost implementate în activitatea clinică a catedrei de
Protetică dentară şi Ortodonţie a USMF „Nicolae Testemiţanu”, a secţiei de chirurgie
oro-maxilo-facială a Spitalului Clinic Republican de Copii „Em. Coţaga”, precum şi
în procesul didactic, de pregătire a medicilor ortodonţi, a rezidenţilor şi studenţilor.

Postulatele de bază emise pentru susţinere

1. Evaluarea rezultatelor parametrilor biometrici, cefalometrici la pacienţii cu
anomalia Clasa II/1 Angle constituie un reper esenţial la aprecierea valorii
disarmoniei dento-alveolare şi faciale, la estimarea eficacităţii metodei de tratament
folosite.
2. Prin utilizarea dispozitivelor ortodontice elaborate de autor se asigură
eficacitatea controlată, echilibrată de deplasare distală a dinţilor laterali şi evită
modificările patologice în ţesuturile dento-alveolare.
3. Metoda propusă de autor permite să se obţină normalizarea totală a
disproporţiei arcadei dento-alveolare, crearea şi stabilizarea unui aspect estetic facial
armonios, în comparaţie cu metodele Tweed-Merrifield şi cea prin extracţia de
premolari.

Aprobarea lucrării:
Tezele de bază ale studiului prezentat şi rezultatele principale au fost
prezentate la diverse foruri ştiinţifice, de înalt nivel, la conferinţe practico-ştiinţifice:
• Conferinţa anuala a USMF „Nicolae Testemiţanu" consacrată jubileului de 60 ani
de învăţămînt medical superior din Republica Moldova, Chişinău, 3-7 octombrie
2005
• Congresele al III-lea , XII-lea Naţional al stomatologilor din Republica Moldova,
Chişinău, 2000, 2003.
8
• . Conferinţa ştiinţifico-practică „Actualităţi în stomatologie”, MoldMedzin,
MoldDent, Chişinău, 2000, 2007
• Conferinţa ştiinţifico-practică, „Programul pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului
în Sectorul Tehnico-Ştiinţific (STEP)”, Chişinău, 14 noiembrie 2007.
• The world exhibition on innovation research and new technologies – 57th edition,
Brussels Expo-Hall 1 , 13-15 noiembrie 2007. Gold medal
• The First International Inventor´s Day ( 1 –II D) and The First International Day
Inventor´s Convention ( 1 – II DC), Bangkok, 2-5 February, 2008, Silver Medal.
Teza a fost aprobată la:
• Şedinţa catedrei Protetıcă Dentară şi Ortodonţie a USMF “Nicolae Testemiţanu”
(Procesul verbal nr. 11 dın 04.06.2008)
• Şedinţa Seminarului Ştiinţific de profil „Stomatologie” (Procesul verbal nr. 4 dın
24.06.2008)
Publicaţii la tema tezei
Principiile de bază şi cele ideile mai importante idei ale tezei au fost expuse în
cadrul a 8 lucrări ştiinţifice, inclusiv – în 4 articole publicate în reviste recenzate, în 4
lucrări fără coautori, în 6 comunicări rezumative, în 5 brevete de invenţie, apreciate
cu 1 medalie de aur şi 1 de argint .
Volumul şi structura lucrării
Materialul disertaţional a fost expus pe 131 pagini de text pe suport de hîrtie şi
electronic şi are următoarele compartimente: introducerea, revista literaturii,
materialul şi metode de examinare, 2 capitole de investigaţii, capitolul rezumativ,
concluziile şi recomandările practice. Lucrarea este ilustrată cu 14 figuri, 37 clişee
fotografice, 3 extrase din fişele de observaţie clinică; materialul statistic a fost inclus
în 10 tabele; indicele bibliografic conţine 172 surse literare.
Cuvinte - cheie
Anomalia Clasa II/1 Angle, subiecţii fără anomalii, analiza indicilor
biometrici, cefalometrici, a spaţiului total, metoda de tratament a autorului, metoda
Tweed-Merrifield, metoda prin extracţie de premolari 14,24,35,45 , distalizarea
dinţilor laterali, tratament ortodontic.
9
 Ключевые слова
Аномалии II класcа, 1-го подкласcа по Энглю, лица без аномалий,
анализ биометрических, цефалометрических индексов, общий недостаток
места, метод лечения автора, метод Tweed-Merrifield, метод удаления
примоляров 14,24,35,45, дистализация боковых зубов верхней челюсти,
ортодонтическое лечение.
Key words
Angle’s Class II Division I Malocclusion,patients without malocclusion,biometric
indices,cephalometric analysis, space analysis,author’s treatment method, Tweed –
Merrifield method, method with extraction of premolars 14,24,35,45,distalzation of
posterior teeth,orthodontic treatment.

10
 CAPITOLUL I

REVISTA LITERATURII

1.1. Epidemiologia anomaliei clasa II/1 Angle, dezvoltarea scheletului

craniofacial şi legătura ei cu morfolgia dinţilor şi proceselor alveolare
Studiul epidemiologic al anomaliei Clasa II Angle ( An Cl II /A), efectuat de
mai mulţi autori, demonstrează că această anomalie este cea mai frecventă şi se
întîlneşte la diferite perioade de vîrstă. Conform datelor ( 30 ), această malformaţie se
întîlneşte la 20-30 % de cazuri din totalitatea anomaliilor pacienţilor examinaţi,
conform datelor altor autori ( 68, 88, 105, 128, 133, 139, 158) patologia respectivă se
întîlneşte la 35-50% de cazuri din totalitatea malformaţiilor dento-maxilare, ponderea
deţinînd-o anomalia An Cl II /1 A—44,9% (30).
An Cl II A prezintă un simptomocomplex de tulburări morfologice şi
funcţionale în regiunea dento-maxilară, precum şi în organism. Aceste tulburări sunt
simultante cu dereglările locale şi generale ale ogarnismului, de asemenea, sunt
strîns legate de factori genetici şi de factori de altă origine ( 89, 116, 118, 135, 163,
166).
Una dintre cele mai însemnate componente ale acestei anomalii este
modificarea structurii scheletului facial şi a ţesuturilor moi. Examinarea complexă a
pacienţilor cu An Cl II A a relevat atît tulburări morfologice ale scheletului facial,
precum şi dereglări funcţionale ale sistemului dento-maxilar (15,70, 79, 93, 121,
153, 142, 144, 147, 150, 151, 156, 115, 162, 163).
Dereglările morfologice în plan sagital sunt deseori asociate cu dereglările
ocluziei în plan vertical. Aceasta conduce la diagnosticari şi aprecieri defectuoase ale
metodei de tratament şi la pronosticării eronate ale rezultatului . Mai mult, chiar An
Cl II/ A asociată cu ocluzia adîncă, deseori recidivează (33, 58, 139, 153, 160).
Condiţionarea reciprocă a morfologiei şi funcţiei sistemului dento-maxilar, a
regiunii faciale la anomalia dată a fost studiată de mai mulţi cercetători ( 23, 95, 123,
151, 153, 160). Autorii stabilesc tulburări de respiraţie, deglutiţie, masticaţie, de

11
parafuncţie a muşchilor mimici, de asemenea, a muşchilor vălului palitin şi ai limbii,
care pot provoca presiune asupra dinţilor şi proceselor alveolare ce au loc în cavitatea
orală şi, ca urmare, conduc la dereglări de dezvoltare a maxilarilor, arcadelor dentare
şi la modificări ale poziţiei dinţilor.
Modificările morfologice în astfel de cazuri pot fi diverse. Conform studiului (
140, 148, 153, 160, 170, 17), lungimea segmentului anterior al maxilarului superior la
pacienţii cu An Cl II /1 Angle este mărită substanţial, în cazurile cu protruzie a
incisivilor; arcadele superioare, inferioare sunt îngustate în regiunea premolarilor şi
molarilor. Autorii semnalează că baza apicală a mandibulei este scurtată şi îngustată.
Importantă este constatarea faptului dereglării contactelor ocluzale între
incisivii maxilarului superior şi mandibulei, provocată de modificarea unghiului de
înclinare a lor faţă de suprafaţa bazei maxilarelor la anomalia dată (89, 139 147,
115, 163).
Mulţi autori menţionează importanţa cunoaşterii problemelor de creştere şi
dezvoltare a maxilarilor, care sunt diverse la această malformaţie, precum şi a rolului
lor în etiopatogenia acestei patologii; de asemenea, este remarcată şi posibilitatea de
a diagnostica corect An Cl II /A, de a planifica tratamentul şi a prognoza rezultatele
lui ( 80, 35, 76, 166 etc.).
Creşterea şi dezvoltarea oaselor faciale este determinată de majorarea
dimensiunii craniene, în special, a segmentului facial. În acelaşi timp, are loc şi
modificarea formei oaselor şi poziţiilor lor spaţiale (12, 16, 35, 43, 53, 55, 56, 68, 71,
81).
Modalitatea de creştere a segmentului regiunilor cranio-cerebrale şi cranio-
faciale este diferită şi, în anumită măsură aceasta are loc independent una faţă de
alta. Ea se caracterizează printr-o viteză de creştere continuă şi este mare în
perioadele prenatală şi postnatală timpurie; în perioade tardive viteza de creştere se
micşorează semnificativ (35, 55, 68, 90, 122). Mai puţin şi mai îndelungat creşte
segmentul cranio-facial, care se accelerează în perioada pubertăţii. Deşi este stabilită
autonomia individuală de creştere a acestor segmente, simultaneitatea procesului este

12
necoordonată şi aceasta decurge datorită bazei osoase craniene ( 35, 68, 81, 126,
157).
În procesul de creştere a craniului, oasele lui se remodelează şi, că urmare, are
loc modificarea formelor lor.
Există opinia că creşterea craniană în plan vertical, în mod normal, predomină
asupra aceluiaşi proces pe direcţia antero-posterioară ( 35, 68).
Cunoştinţele acumulate pînă la ora actuală despre creşterea şi dezvoltarea
segmentului cranio-facial, în contextul morfologiei dinţilor şi a proceselor
alveolare şi de restructurarea ţesutului osos sînt utilizate cu succes în ortodonţie.
Autorii (35, 81, 140, 160) argumentează faptul că, sub influenţa excitării funcţionale
prin presiune, tensionare, are loc restructurarea ţesutului osos. Aceste presiuni
exercită acţiune indirectă datorită anumitor legături între:
1- fasciculele terminale ale fibrelor musculare şi periost; 2 - între pereţii osului
alveolelor dentare şi fibrele Şarpe; 3- între funcţia muşchilor masticatori şi cei a
scheletului maxilar; 4 - între muşchi şi oase în fază de repaus şi în timpul funcţionării
lor; în timpul contactării buzelor, obrazului şi limbii cu maxilarul. Datorită legăturii
dintre pereţii osului alveolelor dentare şi fibrele Şarpe, devine posibilă efectuarea
deplasării dinţilor în plan mezial, distal, vertical, rotaţia lor, precum şi alungirea şi
micşorarea dento-alveolară în întregime ( 34, 153, 169).
Procesul de migraţie fiziologică a dinţilor în decursul creşterii şi cel al
segmentului cranio-facial în status de repaus şi în timpul funcţionării aparatului
masticatoriu sînt în strînsă legătură.
În tratamentul An Cl II /A, o importanţă deosebită o are migraţia dinţilor în
plan vertical. Conform datelor autorilor (35, 49, 55), acest proces acţionează foarte
activ asupra creşterii oaselor maxilarului şi mandibulei, asupra remodelării ţesutului
osos.
Migraţia fiziologică verticală a dinţilor este cea mai activă în timpul creşterii şi
dezvoltării maxilarilor (12, 35).
De asemenea, migraţia verticală fiziologică a dinţilor are loc în acelaşi timp cu
migraţia verticală fiziologică a alveolelor, a ţesuturilor parodonţiului şi cu

13
remodelarea ţesutului osos în jurul dinţilor, ceia ce denotă o legătură reciprocă între
aceste procese(184).
Procesele de creştere, dezvoltare a oaselor segmentului facial în întregime,
precum şi morfologia dinţilor şi apofizelor alveolare ale maxilarilor în anomalie Cl II
/A au loc cu devieri de la normă. De aceea, pentru a stabili metoda de tratament a
acestei anomalii şi prognozarea rezultatelor tratamentului, este necesară o
diagnosticare precoce a ei.

1.2. Diagnosticarea tulburărilor structurale ale regiunii cranio-faciale şi

de profil ale ţesuturilor moi faciale la anomalia Clasa II/1 Angle
Problema de diagnosticare a tulburărilor morfologice ale segmentului cranio-
facial în anomalie Cl II /A este actuală în ortodonţie. Mai mulţi autori au studiat
această problemă (41, 89, 108, 115, 121, 140, 148, 163, 166, 167, 168).
A fost stabilit, că la baza patogeniei acestei anomalii, pot fi procesele de
dezvoltare incompletă a maxilarului superior cu preponderenţa revenită mandibulei
(28, 144, 148, 163).
De asemenea, există opinii, concepte că în patogenia anomaliei Cl II /A un rol
deosebit îl are tendinţa generală de dereglarea echilibrului de dezvoltare a
structurilor sectorului cranian-facial. Ea se manifestă prin predominarea proceselor
subdezvoltării faţă de supradezvoltare ( 144, 148, 163, 166, 167, 172).
Procesele de creştere, dezvoltare a oaselor segmentului cranian-facial, precum
şi procesele alveolare ale maxilarilor şi dinţilor sunt în strînsă legătură cu morfologia
ţesuturilor moi faciale (13, 32, 40, 72, 77, 79, 87, 93,123). De aceea, trebuie efectuată
diagnosticarea lor precoce, moment important pentru planificarea tratamentului
ortodontic şi prognozarea rezultatelor tratamentului. Planificarea tratamentului
pacienţilor ortodontici prevede, mai întîi de toate aprecierea locului afectat ( 6, 7, 82,
155, 168, 171). Este necesar nu numai diagnosticul , dar are importanţă
determinarea şi tulburărilor morfologice şi funcţionale ale anomaliei (24, 52, 78).
Diagnosticarea este o etapă importantă în tratamentul fiecărui anomalii. Ca
metode de diagnostic sunt folosite:

14
 - studiul morfologic, măsurările de model ( 5, 150, 160) ;
- studiul radiologic al maxilarilor ( 9, 42, 92, 125, 138, 145, 154, 156, 168) ;
- studiul radiologic separat al unor segmente craniene ( 27, 159) ;
- procedeele funcţionale ( electromiografie, electromiotonometrie ( 129, 130,
137, 151, 152) .
Caracteristica clinico-morfologică a anomaliei An Cl II /A a fost studiată
profund de mulţi cercetători ( 10, 127, 134, 141,147, 156, 162, 171). În practica
ortodontică pentru diagnosticarea anomaliilor sagitale, cel mai des este folosită
metoda de determinare a rapoartelor contactare M1 ( 94, 132, 133).
Raportul sagital al bazei maxilarului superior în sectorul anterior, din anul
1952 este apreciat cu valoarea unghiului ANB (39, 105, 106).
Analiza lui Tweed, făcută la început pe triunghiul lui Tweed şi pe unghiurile
SNA, SNB, ANB, a fost completată cu alte noţiuni, precum unghiul Z al lui
Merrifield (84) şi analiza spaţiului disponibil la arcada inferioară, distanţa A0 B 0 .
Observaţiile cercetătorului au arătat că tratamentul ortodontic al An Cl II /A se
soldează cu rezultate pozitive în cazul în care acesta este efectuat în perioada de
creştere activă a mandibulei şi a sectorului cranio-visceral şi poate fi efectuat în
termen de pînă la 2 ani. Termenele optime medii de tratament al An Cl II/ A,
conform datelor (168), constituie: de la 2,5 pînă la 5 ani; alţi autori au indicat
termenele active de tratament ale acestei anomalii ca durând în medie 1,5 ani(5, 68).
Selecţia optimală a tacticii de tratament este condiţionată de corectitudinea de
planificare a volumului, etapelor, termenelor şi metodelor de tratament al acestei
malocluzii. Conform datelor unor autori, cea mai favorabilă vîrstă de tratament al
An Cl II /A este de 5,5 - 8,1 ani şi 11 – 13 ani, adică în perioada de creştere
maximală a structurii osoase (143 ). După Grale, cea mai optimală vîrstă este cea de
9-11, 12-15 ani.
Prin tratamentul efectuat la o etapă cît mai precoce se asigură prevenirea
dezvoltării deformaţiilor vicioase ale scheletului maxilo-facial şi evitarea recidivării
malocluziei.

15
 1.3 Evoluţia concepţiilor de tratament ortodontic al anomaliei Clasa II/1
Angle
Tratamentul An Cl II /1A şi pronosticul lui depinde, de asemenea, de vîrsta
pacientului, de gravitatea anomaliei. Este mai uşor a trata malocluzia respectivă
generată de anomalia dinţilor, apofizelor alveolare, arcadelor dentare, şi mult mai
dificil - cea generată de anomalia scheletală (148 ).
Pentru tratamentul An Cl II /1A sunt folosite aparate ortodontice de
construcţie diferită şi diverse mecanisme de acţiune: mecanice, funcţionale,
combinate; regulatorii de funcţie. Au fost elaborate diferite aparate ortodontice
originale (12, 14, 22, 26, 44,48). Măsurile generale terapeutice în tratamentul diferitor
forme de An Cl II /A trebuie să fie axate pe eliminarea factorilor care anihilează
funcţionarea normală a musculaturii buzelor, obrazului, limbii, care blochează
creşterea şi formarea maxilarilor. De asemenea, acestea trebuie să contribuie la
normalizarea funcţiilor sistemului dento-maxilar: respiraţia, deglutiţia, vorbirea şi
masticaţia; corectarea poziţiei dinţilor; a formei arcadei dentare şi ocluziei. În acelaşi
grad aceste măsuri trebuie să stimuleze creşterea bazei apicale a arcadelor dentare la
acelea sectoare în care se înregistrează stoparea sau reţinerea creşterii maxilarului
,precum şi să stimuleze creşterea mandibulei.
Concepţia actuală de tratament al An Cl II /A prevede eliminarea tulburărilor
estetice, restabilirea rapoartelor maxilarilor, arcadelor dentare, realizarea armoniosă a
profilului feţei şi restabilirea maximală a funcţiei.
Dintre metodele existente de tratament ale acestei anomalii, actualmente
preponderent, sînt utilizate metodele utilizate care au o realizare complexă şi permit
supravegherea îndelungată a pacienţilor. Tratamentul îndelungat presupune unele
exigenţe faţă de medic şi pacient, şi anume: disciplină, încredere şi organizare ( 25,
59, 136), de aceea sînt înregistrare dese cazuri de întrerupere a tratamentului, astfel
omiţîndu-se şansele de a ajunge la un rezultat estetic şi funcţional favorabil.
Mulţi cercetători sunt de părerea că după ce sa încheeat creşterea activă a
maxilarelor, la 12-14 ani - la fete şi 15-17 ani - la tineri, aplicarea tratamentului
ortodontic este limitată. Tratamentul este efectiv la anomaliile localizate în limitele

16
complexului dento-alveolar şi la anomaliile ocluziei provocate de deprinderi vicioase
( 2, 44, 99, 131, 141, 143, 149, 169, 165).
Pentru tratamentul An Cl II/ A există, în principiu, mai multe posibilităţi
terapeutice de abordare (Stanciu D. 2005):
1. Abordarea terapeutică cauzală în sensul influenţării directe a
componentei de creştere. În acest scop la terapia anomaliilor OCl II/A se aplică
aparate ortodontice funcţionale pentru dezvoltarea anterioară a mandibulei, cu o
inhibare concomitentă a creşterii maxilarului superior în sens sagital şi vertical (efect
headgear).
2. Abordarea terapeutică dento-alveolară, în sensul adoptării unor măsuri
conservatoare de creare a spaţiului. Aici se vizează, în primul rînd, distalizarea
molarilor primi, astfel încît după distalizarea ulterioară a premolarilor şi a caninilor,
precum şi după retracţia incisivilor superiori, va fi posibilă corectarea terapiei sagitale
la nivelul dinţilor frontali. Pentru această măsură terapeutică, trebuie să se ţină cont
de mulţi factori, ca, de exemplu, relaţiile spaţiale, conform segmentului cranial în
sens sagital şi vertical, precum şi de esteticul dento-facială.
3. Abordarea terapeutică dento-alveolară, în sensul adoptării unor măsuri
de creare a spaţiului absolut prin extracţia dinţilor permanenţi. În afara extracţiei
sistematice a premolarilor, trebuie luat în consideraţie eventuala extracţie a molarilor
doi permanenţi superiori, în funcţie de diagnosticul iniţial.
4. Corecţia scheletală prin permutare chirurgicală a maxilarilor, în cazul în care
cînd nu mai putem beneficia de procesul de creştere pentru corectarea unei anomalii
Clasa II accentuată şi atunci cînd nu se indică măsuri de creare a spaţiului (atît
conservatoare, precum şi absolute), tratamentul anomaliei este posibil prin terapia
combinată ortodontic chirurgicală.
În anul 1954 a fost propusă tehnica Begg Egjos, care este folosită în
tratamentul An Cl II /1 A. Această tehnică este utilizată în perioada dentiţiei
permanente.
Fondatorul tehnicii ortodontice fixe este E. Angle (1880), care a propus un arc
standard universal ce permite deplasarea dinţilor în diferite direcţii, dar, cu părere de

17
rău, prin utilizarea acestui arc nu se realiza corectarea axială, corelaţia dentară,
aspecte importante pentru a atinge rezultate stabile în tratament. Uneori, Ch. Tweed
(1930) şi L. Merrifield (1960), au perfecţionat tehnica edgewise, care devine metoda
clasică de tratament cu edgewise tehnica standardă fixă. Datorită determinării forţei,
care trebuie să fie aplicată, Storly Smith 1952, Begg, Mac Nil, Fagel, Jarobak
(cit.162) au elaborat construcţii noi de aparate la baza cărora se găseşte reintegrarea
tuturor principiilor tehnicii edgewise.
Pînă la mijlocul anilor 70 ai secolului XX în tratamentul anomaliilor cu
aparate fixe se foloseau mai multe variaţii de brachete standarde, care necesitau
multe activaţii prin îndoire; prin aceasta se complică procesul de lucru al medicului şi
comportarea pacientului. Pentru micşorarea numărului de îndoiri ale arcului, a fost
necesar a efectua studii ( Holdawai,1952, Jarobac,1957, D. Stifter,1958,cit.,162),
care s-au soldat cu elaborarea unor noi aparate ortodontice, elemente, componente
puse la baza tratamentului ortodontic programat (Andrews, 1970, R. Roth, 1981, cit.,
162). Acest sistem a fost recomandat spre aplicare atît în cazurile în care este
necesară extracţia dinţilor în scop de tratament ortodontic, precum şi în cazurile de
tratament fără extracţie dentară preventivă.
Un rol însemnat în tratamentul ortodontic al An Cl II/ A îl ocupă tehnica cu
aparate programate (SWA), prin utilizarea căreea se permite obţinerea spaţiului în
arcadele dentare pentru dinţii situaţi incorect şi asigurarea stabilităţii rezultatului
tratamentului final. Efectul dorit poate fi obţinut prin lărgirea şi alungirea arcadei
dentare, prin stabilirea molarilor în poziţii verticale şi separarea pereţilor aproximal-
laterali ai unora dintre dinţi.
Gradul de manifestare a modificărilor morfologice şi funcţionale sub acţiunea
aparatelor fixe nu este deopotrivă în tratamentul An Cl II /A. Aceasta depinde de mai
mulţi factori: vîrstă, specificul constituţional al pacientului, gradul de manifestare a
modificărilor morfologice şi funcţionale şi de lichidare a lor, variaţiile malformaţiei,
perioada de activitate de creştere a maxilarilor, începutul tratamentului la timp,
asocierea tratamentului cu alte manipulaţii medicinale, cooperarea bolnavului cu
medicul, etc.

18
 1.4 Distalizarea dinţilor ca metodă actuală în tratamentul anomaliei
Clasa II/1 Angle
An Cl II / 1A prezintă rapoarte distalizate şi reprezintă, după mai mulţi
autori, piatra de încercare a strategiilor ortodontice. Pentru tratamentul acestor
malocluzii L.L. Merrifield(1994) a propus un ghid de extracţie, conform căruia, în
funcţie de poziţionarea deficitului de spaţiu pe arcada dentară (zona anterioară, medie
şi posterioară) şi de valoarea acesteia, se indică anumite extracţii. Tot în cadrul
acestui ghid, este calculat şi deficitul scheletic, care este, de asemenea, corelat cu
indicaţia de extracţie. În dependenţă de mărimea incongruenţei inferioare şi An Cl
II/A, autorul recomandă extracţiile 14, 24, 35, 45, atunci cînd Clasa II a depăşit 2
mm; în altă situaţie - atunci cînd Clasa II este cu un cuspid - autorul recomandă
extragerea numai a premolarilor superiori şi, eventual, M3 inferiori. Aria extracţiei
dentare a fost extinsă în dependenţă de complexitatea de tratament al diferitor variaţii
a An Cl II /A. Nu rareori se extrag incisivii laterali, primii molari, etc.
Extracţia dinţilor M3 în tratamentul An Cl II / A în literatură de specialitate
este tratată contradictoriu şi este efectuată în diferite scopuri: în caz de adenţie
parţială a M3, incluzie a M3 ,în scop de profilaxie a recidivelor, atunci cînd se
depistează contacte interdentare dense etc. (162).
Efectul erupţiei M3 la apariţia înghesuirii incisivilor a constituit subiectul
multor cercetători ( 29, 38, 62, 96, 98, 99, 101). Autorii au constatat că înghesuirea
incisivilor este mai pronunţată la persoanele cu M3 erupţi, de cît la cele cu M3 incluşi
sau atunci cînd aceştia lipsesc. Alţi autori nu sunt de acord cu astfel de concluzii. (1,
29, 97, 109).
Studiul autorilor (73, 97, 99, 112), efectuat în scop de a determina efectul
extracţiei dentare a premolarilor asupra erupţiei M3 a demonstrat că după extracţia
premolarilor apare mai mult spaţiu pentru M3.
Extracţia profilactică M3 cu scop de a preveni sau a minimaliza înghesuirea
incisivilor pe arcada inferioară, la pacienţii cu tratament ortodontic sau fără tratament
, în studiul (11, 19, 73,112, 111), a demonstrat că este raţională şi conduce la

19
apariţia unui spaţiu mult mai mare, dar autorii menţionează că şi alte condiţii mai
contribuie la erupţia M3: deplasarea medială fiziologică a dinţilor, mărimea şi direcţia
de creştere a mandibulei, factorii ocluzali şi morfologia dinţilor.
În schimb, extracţia M2 conduce la micşorarea înghesuirii incisivilor, la
mărirea perimetrului arcadei şi la mişcarea dinţilor în direcţie distală ( 19, 91, 110 ).
Aceasta este o semnificaţie diferită în raport cu mărirea înghesuirii dinţilor, cu
micşorarea perimetrului arcadei dentare şi cu mişcarea mezială a dinţilor la subiecţii
fără extracţiei M2 , (19, 73, 110). Prin urmare, aceasta este o dovadă în favoarea
extracţiei M3 , care sunt în deficienţă de spaţiu, afirmă ( 4, 8, 83, 85, 98, 103 ), şi n-
au fost planificaţi pentru extracţii.
Ricketts R (103, 104 ) a constatat faptul că mai mult de 50% între pacienţii
cu tratament ortodontic au nevoie de extracţia M3. Iar, Richardson M. (98) constată
faptul că 35 % dintre pacienţii cu tratament ortodontic, trataţi fără extracţie, au
incluzia mezio-unghiulară a M3, iar 20% dintre pacienţi - au incluzie verticală M3 .
Impactul erupţiei M3 al extracţiei premolarilor şi înghesuirii incisivilor a fost
subiectul multor discuţii (4, 60, 83, 85, 100, 102). Observaţiile autorilor respectivi au
arătat că M3 erupe corect în cazul în care există spaţiu, iar incluzia M3 este datorată
disarmoniei dentare, dintre dinţi şi ţesuturile osoase.
Distalizarea dinţilor maxilarului fără extracţia dentară actualmente devine o
metodă din ce în ce mai actuală (3, 4, 21, 26, 34, 46, 51, 63, 69, 86, 106) în
tratamentul An Cl II /1 A. În acest context, au fost elaborate multiple aparate pentru
distalizarea molarilor, precum şi a premolarilor care au ca acţiune intermaxilară,
intraorală sau extraorală: aparate intermaxilare - Herbst appilance, Jasper Jumer;
aparate intramaxilare - Pendulum pend-X appliance, Distal jet, Modifed Nance
arch, arch with nickel-titanum coils, Magnetic appliances, Jones Jig distalizing
appliance, Molar distalizing bow, Palatal implant, Adjustable bite corrector, Eureca
Spring, Saif Spring, Mandibular anterior repsitioning appliance, Klapper Super
Spring, care acţionează în ambele arcade.
În studiul 23, 24, 60, 73, 99, 102 , 120 a fost demonstrat că în cazul prezenţei
M3 a fost stabilită o înghesuire dentară mai mare decît în cazul lipsei M3. De

20
asemenea, s-a constatat o deplasare mezială a segmentului lateral pe partea cu
prezenţa M3. Prin urmare, conchid autorii, înghesuirea a fost definită de micşorarea
perimetrului arcadei dentare datorită insuficienţei de spaţiu sau deplasării în sens
opus a dinţilor.
Modificarea şi elaborarea de noi dispozitive ortodontice constituie obiectul
unor permanente căutări ale cercetătorilor. Aceştia urmăresc un scop comun -
aparatele trebuie să asigure o mişcare controlată a dinţilor, să acţioneze cu forţa
adecvată, cu minimum mişcări adverse, nedorite. Un distalizator ideal trebuie să
ocupe cît mai puţin spaţiu şi să nu deregleze funcţiile biologice. Acestei probleme
de tratament al An Cl II / A prin distalizarea dinţilor i-au fost consacrate studiile mai
multor autori (4, 3, 17, 21, 28, 31, 36, 43, 54, 61, 65, 67, 69, 74, 75, 36, 31).
Metodele de tratament prin distalizare, efectuate cu aparate extraorale (hedgeurului)
şi cu aparate fixe sau mobilizabile intraorale, au relevat că sunt efective la pacienţii
ce prezintă anomalia Clasa II Angle cu defect de spaţiu mic sau mediu în arcada
superioară, la pacienţii cu protruzie dento-alveolară sau cu minimum de discrepanţaă
scheletală (47, 75, 107, 119, 67, 54).
În studiile mai multor autori ( 17, 20, 36, 48, 65) s-a demonstrat că molarii
maxilarului pot fi distalizaţi într-o perioadă scurtă de timp, prin aplicaţii de forţă
continuă şi cooperarea optimă a pacientului. Autorii au utilizat headgearul şi diferite
aparate intraorale.
Metodele utilizate la tratament a arătat că acestea sînt efective la pacienţii cu
An Cl II/1 A. Totuşi, aparatele Iones jig şi Pendulum appliance au început să
devină mai populare în ultimii 10 ani, subliniază autorii.
Dezavantajele acestei tehnici constau în mişcarea medială a ancorajului, în
creşterea, progresarea ocluziei adînci, în discomfortul pacientului şi iritaţia ţesuturilor
moi. Autorii (21, 57, 61, 65, 107, 119, 46, 47), în studiile lor, sugerează ideea că
pierderea ancorajului poate fi redusă prin acoperire palatinală.
Utilizarea aparatelor cu forţe extraorale (folosirea headgearului) şi aparatelor
mobilizabile în tratamentul anomaliei An Cl II/A , deseori, este inevitabilă. Atunci
cînd procesul este unilateral, aceste aparate pot genera consecinţe nefavorabile, care

21
se manifestă prin deplasarea dinţilor laterali şi modificarea ocluziei (18, 21, 66, 67,
63).
Conform studiului (162) este demonstrat că prin accederea construcţiilor
tehnice actuale ale aparatelor, şi anume - edgewise-tehnic, straight-wire-tehnic, light-
wire-tehnic se constituie metode foarte efective în tratamentul An Cl II /A.
Evaluarea comparativă clinico-biometrică a eficacităţii diferitor aparate fixe a
demonstrat că nu există diferenţe esenţiale privind termenele de tratament cu aceste
aparate. Alegerea construcţiei de aparate depinde într-o măsură mare de problemele
cu care se confruntă medicul în fiecare caz individual.
Prin urmare, este necesar să se continue studiul privind stabilirea specificului
morfometric al profilului morfologic maxilo-facial la pacienţii cu An Cl II / 1 A, ce
demonstrează o frecvenţă mare, precum şi elaborarea de noi sisteme, aparate pentru
tratamentul acestei anomalii.
Deci, elaborarea noilor metode de tratament al anomaliei Clasa II/1 Angle
reprezintă o problemă actuală şi de perspectivă.

22
 CAPITOLUL II
MATERIALE ŞI METODE DE CERCETARE

2.1 Caracteristica materialului de studiu

Conform scopului şi obiectivelor lucrării, în studiu au fost examinaţi 139 de
pacienţi, dintre care 81 dintre pacienţii trataţi au avut anomalia Clasa II/1 Angle,
vîrsta acestora fiind cuprinsă între 10-24 ani (fig. 1), dintre care, de sex femenin -
57 (70, 37%) şi 24 (29,63%) - de sex masculin.
În scop comparativ, de evaluare a indicilor biometrici sagitali şi transversali,
au fost examinaţi 58 subiecţi fără anomalii, cu vîrste cuprinse între 11 - 17 ani,
dintre care 36(63,79%) - de sex femenin şi 22(36,21%) - de sex masculin. Subiecţii
fără anomalie au apelat la medic în scop consultativ şi au fost supuşi examinării
privind: evaluarea parametrilor biometrici(distanţa interpremolară şi intermolară,
intraoral); sumei dimensiunilor incisivilor superiori (intraoral); calcularea
segmentului sagital anterior al arcadei superioare şi inferioare conform metodei
Korkhaus.
Pentru evaluarea complexă au fost delimitate 3 loturi de pacienţi cu anomalia
Clasa II/1 Angle. Repartizarea pe loturi (fig. 2) s-a efectuat în funcţie de metoda
utilizată în tratamentul anomaliei.
Lotul I (de studiu) a fost constituit din 35 de pacienţi (43,21%) cu An Cl II/1
, trataţi conform metodei elaborate de autor.
Lotul II (de referinţă) a inclus 22 de pacienţi (27,16%) cu aceiaşi anomalie, la
tratamentul cărora a fost aplicată metoda Tweed- Merrifield.
Lotul III (de referinţă) a fost alcătuit din 24 de pacienţi (29,63%), de asemenea
, cu aceeaşi patologie, trataţi conform metodei extracţiei de premolari 14,24,35,45.

În dependenţă de metoda de creare a spaţiului în arcada dentară pacienţii au

fost divizaţi în trei grupuri ( fig. 3 ).
Grupul I - 24 de pacienţi (29,63%), la care pentru crearea spaţiului s-a folosit
extracţia M3.

23
Grupul II - 24 de pacienţi (29,63%), la care pentru crearea spaţiului s-a utilizat
extracţiile 14,24,35,45.
Grupul III – 33 de pacienţi (40,74%), la tratamentul cărora n-a fost efectuată
extracţia dentară.

Băieţi (24),
29.63%

Fete (57),
70.37%

Figura 1. Caracteristica numerică a pacienţilor în dependenţă de sex

Metoda
Metoda Autorului
Clasică (35),
(24), 43.21%
29.63%

Metoda
Tweed-
Merrifeld
(22),
27.16%
Metoda Autorului (35) Metoda Tweed-Merrifeld (22)
Metoda Clas ică (24)

Figura 2. Caracteristica numerică a pacienţilor în dependenţă de metoda

de tratament a anomaliei Clasa II/ 1 Angle.

24
 29.63%
30.00%

25.00% 23.46%
19.75%
20.00% 17.28%

15.00%
9.88%
10.00%

5.00%
0% 0% 0% 0%
0.00%
Fără extracţie Cu extracţia P Cu extracţia M3

Grupul III(0) 1 Grupul II(P) Grupul I(M3)

Figura 3. Caracteristica numerică a pacienţilor cu anomalia Clasa II/1

Angle trataţi cu extracţie şi făra extracţie dentară
Pentru fiecare pacient cu An Clasa II/1 s-a recurs la următoarele metode de
studii:
2.2 Metodele clinice de examinare
Examenul clinic care includea:
• Motivul prezentării din considerente fizionomice , logopedice ,
masticatorii şi altele.
• Anamneza şi considerente heredeocolaterale, referitoare la filmul
pacientului.
• Stabilirea statusului antecedentelor personale – evidenţierea anamnezei
pre şi postnatale, familiarizarea cu datele antropologice la naşterea copilului şi în
procesul de dezvoltare, constatarea modului de alimentare, a duratei alimentaţiei
naturale (materne), studiul somatic şi stomatologic, precum şi precizarea statusului
pacientului: a anamnezei pre şi postnatale a mamei, datele antropometrice ale
copilului la momentul naşterii şi în procesul de dezvoltare, modul de alimentare,
durata de alimentaţie naturală, antecedentele privind bolile infecţioase, înregistrarea

25
dereglărilor de respiraţie, deglutiţie, masticaţie, înregistrarea operaţiilor recent
efectuate (adenectomie, etc. ).
A fost luată în considerare existenţa dereglărilor de respiraţie orală, a
dereglărilor de deglutiţie, masticaţie, fonaţie, a antecedentelor operatorii (adenotomii,
adenectomii, tonzilectomii etc), a deprinderilor vicioase, termenele de erupţie a
dinţilor primari şi permanenţi, consecutivitatea de erupţie, schimbul lor, dereglările
somatice de dezvoltare.
• Investigarea exobucală a inclus determinare formei craniale , a segmentului
regiunii encefalice şi faciale en fas şi profil, a proporţionalităţii de dezvoltare, a
acesteteia, a aranjamentului ţesuturilor moi, pronunţării plicilor nasolabiale,
subnazale şi supramentoniere, precum şi a aranjamentului formei spinei nazale
,buzelor, statusului musculaturii feţei în stare de relaxare şi în timpul funcţionării.
Examenul cavitaţii bucale a fost efectuat după metodele obişnuite; a fost
determinată mărimea, forma şi inserţia frenurilor buzelor, limbii, pronunţarea
muşchiului buccinator, forma, mobilitatea limbii, localizarea ei în timpul vorbirii,
deglutiţia, masticaţia, în stare de repaus. S-a acordat o atenţie deosebită vîrstei de
erupţie a dinţilor temporari şi permanenţi (precoce, normală şi tardivă), stării de
sănătate a dinţilor, faptului pierderii precoce a dinţilor temporari; s-a efectuat
investigaţia dentară completă care cuprinde apelul şi prezenţa dinţilor, examenul
parodonţiului, examenul mucoasei cavităţii bucale, evaluarea stării de igienă orală,
aplicarea diferitor aparate ortodontice şi estimarea rezultatelor obţinute anterior.
Examenul funcţional cuprindea :
- examinarea deglutiţiei ;
- examinarea respiraţiei ;
- examinarea fonaţiei ;
- examinarea fizionomiei. ;
2.3 Metode biometrice de examinare
STUDIUL DE MODEL reprezintă un examen specific specialităţii ortodontice,
acesta fiind indispensabil la stabilizarea unui diagnostic ortodontic corect şi a unui
plan de tratament. Modelul trebuie să permită studiul arcadelor dentare, al arcadelor

26
alveolare şi al relaţiilor de ocluzie. Aprecierea dezvoltării alveolo-dentare în planurile
sagital, transversal, se face folosind indicii arcadei , dinţilor , raportaţi la lungimea şi
lăţimea acestuia. În acest scop, am folosit indicele Pont, prin care se raportează
lăţimea arcadelor măsurate la nivelul premolarilor şi molarilor, precum şi lungimea la
nivelul premolar şi suma diametrelor maxime ale celor patru incisivi superiori,
inferiori . Reperele pentru indicii măsuraţi sunt:
- Indicele premolar - se măsoară pentru arcada superioară din centrul
suprafeţei ocluzale a primului premolar, de o parte şi de alta , iar pentru arcada
inferioară din punctul cel mai vestibular al punctului de contact dintre premolari de o
parte şi de alta .
- Indicele molar - se măsoară pentru arcada superioară din faseta centrală a
molarului 1 superior, de o parte şi de alta, iar pentru arcada inferioară - din vîrful
celui de al doilea cuspid vestibular al molarului 1 inferior, de o parte şi de alta.
- Lungimea anterioară superioară - se măsoară de la punctul incisival superior,
pe linia mediană pînă la intersecţia liniei interpremolare superioare.
- Lungimea anterioară / inferioară - se măsoară de la punctul incisival inferior
pe linie mediană pînă la intersecţia cu linia interpremolară inferioară la mandibulă -
se scade 2 mm - grosimea marginii incisivilor superiori.
Indicii Pont au fost luaţi în consideraţie pînă şi după tratament, iar parametrii
sagitali au fost determinaţi după metoda Korkhaus.
Analiza spaţiului total a fost folosită ca examinare suplimentară în studiul
nostru, la 81 pacienţi de model şi teleradiografii pînă şi după tratament.
Analiza spaţiului total este o evoluţie a analizei lui Tweed, avîndu-se la bază
triunghiul lui Tweed, în care sunt incluse unghiurile: FMA, FMIA, IMPA în corelaţie
cu SNA, SNB, ANB şi unghiul făcut pe planul ocluziei cu orizontala de la Frankfurt.
Analiza spaţiului total pusă la punct de Tweed şi Merrifield urmăreşte
stabilirea limitelor matricei funcţionale, a zonelor de echilibru dintre forţele care o
compun, astfel încît acestea constituie un element de stabilitate a rezultatului
ortodontic obţinut.

27
 Analiza spaţiului total începe de la analiza examenului clinic static şi dinamic,
de la analiza fotografică a feţei, a teleradiografiei de profil, a radiografiei panoramice
şi a modelelor.
Aprecierile se fac la nivelul arcadei inferioare, întrucît se consideră că ea
defineşte cel mai bine, datorită inserţiilor musculare de vecinătate, limitele matricei
funcţionale. Analiza va împărţi arcada inferioară în 3 zone:
- zona anterioară – cuprinde incisivii centrali, laterali şi caninii;
- zona medie – cuprinde premolarul unu, doi şi molarul unu;
- zona posterioară – cuprinde molarul doi şi trei.
În fiecare dintre aceste zone, elementele sunt reperate şi cuantificate în valori
algebrice, indicîndu-se deficitul sau surplusul. Suma deficitului sau surplusului celor
trei zone exprimă deficitul sau surplusul total pentru echilibrarea anomaliei.
Repoziţionarea corectă a arcadei mandibulare trebuie să ţină cont de:
- alinierea dentară;
- relaţia dinţilor cu baza osoasă;
- situarea ţesuturilor moi;
- nivelarea curbei lui Spee;
- creşterea osoasă reziduală.
Creşterea estimată s-a luat ca reper din datele literaturii (22, 58, 84, 124) care
indică o majorare de 1,5 mm de fiecare parte a arcadei pe an; la fete - pînă la 14 ani,
băieţi - pînă la 16 ani. Analiza spaţiului total, pe lîngă examenul clinic şi radiologic,
ne-a oferit posibilitatea să stabilim un diagnostic corect şi să alcătuim un plan de
tratament adecvat.
Zona anterioară – am studiat spaţiul necesar rezervării incongruienţii în funcţie
de limită anterioară a arcadelor (regula lui TWEED), într-o anomalie de clasa II/1
Angle fără înghesuire mandibulară; repoziţionarea incisivului nu este un criteriu de
decizie dacă unghiul Z este normal.
Zona medie - am studiat spaţiul necesar alinierii premolarilor şi molarilor în
sens orizontal, respectînd forma de arcadă originală, în sens vertical - curba Spee .

28
 Zona posterioară – am determinat spaţiul necesar erupţiei molarilor 2 si 3
mandibulari, zonă importantă de analiză şi evaluare a spaţiului disponibil pe arcada,
care este inclus între faţa distală a molarului I şi marginea anterioară a ramului
mandibulei.
2. Examenul fotostatic.
Au fost analizate fotografii ale feţei pacienţilor din stînga, dreapta, fas şi
zîmbet.
Anomaliile dento-maxilare Clasa II / 1 Angle pot conduce la schimbări faciale,
ale dimensiunii etajelor feţei, ale simetriei faciale, conturului de profil al ţesuturilor
moi.
Analiza acestor modificări în vederea stabilirii diagnosticului, întocmirii
planului de tratament adecvat, dar şi în scop documentar, necesită efectuarea
fotografiilor de faţă şi profil.
Există mai multe tehnici de fotografii: ne-am condus de metoda Simon, care
constă dintr-o fotografie de faţă şi de profil. Cu un creion dermotograf se înscriu pe
faţă principalele puncte antropometrice: Nasion (N), naso-spinalis-anterior (NSa),
pogonion (Pg), orbitale (Or), auriculare (Au) şi gonion (GO).
Capul pacientului se fixează în cefalostat în aşa fel, încît planul orizontal de la
Frankfurt ( Au – Or) să fie paralel cu podeaua, planul medio-sagital perfect vertical,
urechile trebuie să fie vizibile şi să apară simetric aşezate în imaginea, iar fotografia
să fie făcută în ocluzia centrică. Fotografia de profil se efectuează într-o poză în
picioare, cu spatele drept, lipit de un ecran mat, iar faţa pacientului se aşează între
două reflectoare de 500W. Distanţa facială a aparatului este de 0,65m, iar diafragma
se stabileşte în funcţie de sensibilitatea filmului.
Fotografiile au fost executate pe film alb-negru şi color, de mărimea 9x12 cm.

29
 2.4 Metode radiologice de examinare
3.Examenul ortopantomografic.
Pe ortopantomograma executată în expoziţie habituală s-au evidenţiat dinţii
temporali şi permanenţi, poziţia lor, gradul de formare a rădăcinilor, eventualele
leziuni dentare şi dento-parodontale, raportul ramurilor mandibulei .
- raportul corect a molarilor în ocluzie în direcţia sagitală, din dreapta şi
stînga ;
- gradul de formare a mugurilor dentari ;
- profunzimea localizării mugurilor molarilor III superiori/ inferiori ;
- poziţia incisivilor permanenţi şi poziţia lor anormală ;
- unghiul de înclinaţie a axei dinţilor permanenţi în raport cu suprafaţa
perpendiculară ;
- unghiul de înclinare a incisivilor permanenţi faţă de linia mediană a feţei.
3. Tehnica teleradiografiei de profil a fost propusă de Pacini în anul 1922.
Teleradiografiile de profil au fost efectuate la Spitalul Clinic Republican pentru
Copii „Em. Coţaga”, în cabinetul de radiodiagnostică cu un aparat Sirescop
(Germania), anul producerii 1997, cu următoarele constante de expunere: F- 1,15 fix,
66 kWt(kilovaţi), 20 miliamperi (mAs).
Filmul radiologic a fost aranjat în poziţie de contact cu faţa pacientului şi
paralel cu planul medio-sagital. Pentru evidenţierea ţesuturilor moi, pacientului i-a
fost trasată o linie cu bariu pe linia mediană a feţei, capul pacientului a fost poziţionat
în cefalostat conform cerinţelor pentru efectuarea teleradiografiei. Au fost efectuate
81 de teleradiografii, pînă şi după tratament, pe o hîrtie de calc la negatoscop.
Teleradiografia de profil – pentru a obţine o grafie bună, calitativă ne-am
condus de recomandările expuse în programul de efectuare calitativă a explorărilor
radiologice al OMS. Studiul particularităţilor topico-morfologice ale scheletului
facial în profil la anomaliile Clasa II/1 Angle a fost efectuat după metoda TWEED.
Cu scopul de a determina deosebirile de structură a scheletului facial în
anomalia de Clasa II/1 Angle au fost estimate parametrii:

30
 Unghiul SNA (pentru maxilar) – are o valoare medie de 82º± 2º şi indică
poziţia relativă, în plan sagital a maxilarului faţă de baza craniului. Acest unghi, prin
valoarea sa mai mică sau mai mare, indică gradul de protruzie sau retruzie a
maxilarului faţă de baza craniului. El reprezintă punctul de plecare în aprecierea
poziţiei sagitale a întregului etaj inferior al feţei în raport cu craniul neural.
Unghiul SNB (pentru mandibulă) – are o valoare medie de 78º ± 2º şi
exprimă poziţia, în plan sagital, a mandibulei faţă de baza craniului. Acest unghi
indică gradul de protruzie sau de retruzie a mandibulei în raport cu baza craniului.
Atunci cînd valorile sunt mai mici de 74º sau mai mari de 84º şi există o mare
discrepanţă maxilo-mandibulară, trebuie luată în consideraţie chirurgia ortognatică
pentru un tratament adjuvant.
Unghiul ANB (decalaj interbazal sagital relativ) – reprezintă decalajul
bazelor osoase, adică diferenţa, în plan sagital, între poziţia maxilarului şi cea a
mandibulei. Valoarea sa normală este de 2º ± 2º. El permite determinarea
importanţei decalajului, în plan sagital, între maxilar şi mandibulă. Astfel se poate
determina dacă maxilarul superior, mandibula sau ambele sunt responsabile de acest
decalaj. Se determină în acest mod şi clasa scheletică. Malocluziile din Clasa a II-a
sunt cu atît mai grave, cu cît unghiul ANB este mai mare. În situaţiile cu un unghi
ANB mai mare de 10º este necesar, cu siguranţă, tratamentul chirurgical ortognat.
Negativarea unghiului ANB este şi mai importantă din punct de vedere al
disproporţiei faciale, în plan sagital. Un unghi ANB de - 3º sau mai mult, necesită,
de asemenea, un tratament chirurgical ortognat.
Unghiul FMA, raportul posterior / anterior şi unghiul făcut de planul de
ocluzie cu orizontala de la Frankfurt au semnificaţie atunci cînd sunt evaluate
împreună. Aceste valori definesc componenta verticală a analizei cranio-faciale.
În tiparul de dezvoltare scheletală în plan vertical pot apărea probleme atunci
cînd există o dezvoltare excesivă a înălţimii faciale anterioare în prezenţa unei
înălţimi faciale posterioare şi înălţimi faciale anterioare scăzute. De asemenea, ele pot
să se manifeste în regiunea posterioară cu valoarea excesivă de dezvoltare, iar în
regiunea anterioară – cu valoarea diminuată
31
 Dacă înălţimea facială, fie ea anterioară sau posterioară, este în afara valorilor
normale, la corectarea anomaliei se vor constitui dificultăţi, iar planul de tratament
trebuie elaborat cu multă grijă, astfel încît să nu fie accentuată disarmonia în plan
vertical.
Unghiul Z – este format de tangenta la Pg cutanat şi la buza cea mai
proeminentă, care se prelungeşte pînă la intersecţia cu planul de la Frankfurt. Are
valoare normală de 70º - 80º (valoarea ideală este de 75º - 78º şi depinde de vîrstă
şi sex). Simpla observare a acestei linii ne furnizează elemente diagnostice:
- atunci cînd este tangentă la buza superioară, ca în majoritatea cazurilor,
reprezintă, fie semn de Clasa a II-a, diviziunea 1, fie semn de Clasa a II- a cu
biproalveolie;
- atunci cînd este tangentă la buza inferioară, poate fi semn de Clasa I cu sau
fără disarmonie dento-maxilară, de Clasa I cu biproalveolie, de Clasa a III-a sau de
Clasa a II-a diviziunea 2.
Dacă incisivii inferiori nu suportă deplasări, valoarea unghiului Z, atunci cînd
linia Z este tangentă la buza inferioară, nu se va schimba cu reducerea unghiului
ANB. Atunci cînd linia Z este tangentă la buza superioară, unghiul Z se ameliorează
cu reducerea unghiului ANB.
Există, astfel, armonia feţei, dacă unghiul Z este aproximativ de 78º şi dacă
grosimea ţesuturilor moi la nivelul mentonului este apropiată de grosimea buzei
superioare. Dacă, dimpotrivă, există o diferenţă importantă între aceste două
dimensiuni, concluzia este că se manifestă disarmonia ţesuturilor moi.
Unghiul Z este folosit pentru a defini estetica facială şi este auxiliar la unghiul
FMIA.
Distanţa A0B0 (decalaj interbazal sagital absolut)
Decalajul bazelor osoase în plan sagital se poate determina şi la nivelul
planului de ocluzie prin distanţa A0B0, care separă proiecţiile ortogonate ale
punctelor A şi B pe planul ocluzal. Această distanţă este precedată de (+), dacă A
este anterior de B şi de (-), dacă B este anterior de A. Ea este în corelaţie directă cu
unghiurile SNA, SNB, ANB, cu înclinarea planului ocluzal şi cu direcţia de creştere.

32
Această distanţă completează noţiunea de clasă scheletică şi de disarmonie în sens
orizontal.
Distanţa A0B0 indică relaţia intermaxilară în plan sagital şi este mult mai
importantă în cazul malocluziilor, decît, unghiul ANB, pentru că este măsurată la
nivelul planului ocluzal.
Tratamentul ortodontic este cu atît mai dificil, cu cît distanţa A0 - B0 depăşeşte
valorile normale de 0 – 4 mm. Distanţa A0 B0 este influenţată direct proporţional de
variaţia unghiului făcut de planul ocluzal cu orizontala de la Frankfurt.
În analiza lui Tweed nu sunt date valori medii, dar cu cît valoarea pozitivă este
mai mare, cu atît decalajul confirmă o Clasă a II-a scheletică. Dimpotrivă, dacă
valoarea este zero, atunci indică o tendinţă spre Clasa a III-a scheletică, şi dacă
aceasta este negativă, atunci reprezintă Clasa a III-a scheletică.
Luînd în considerare valorile angulare precedente, această distanţă A0B0
permite precizarea indicaţiilor terapeutice şi indică gradul de dificultate al cazului de
tratat. Cu cît valorile sunt mai importante, atît pozitive, precum şi negative, cu atît
este mai pesimist pronosticul.

CLASA III CLASA I CLASA II

A0 B0 -2 mm - 2 mm→+ 2 mm + 2 mm

2.5. Metode de procesare statistică a rezultatelor explorate

METODELE DE EVALUARE STATISTICĂ A REZULTATELOR EXPLORATIVE

Datele investigaţiilor au fost prelucrate computerizat prin metodele de analiză
descriptivă, variaţională şi regresională . Pentru stimularea diferenţelor semnificative
în mediile a două grupe – a fost utilizat criteriul Student . Testarea dinamicii
parametrilor de grup s-a efectuat prin testul T, criteriul de selecţii coerente.
Pentru a găsi cea mai bună combinaţie de variabile independente, care explică
variaţia variabilei dependente, s-a utilizat modelul de regresie metoda Stepwise.
Eficacitatea modelului s-a constatat prin coeficientul de determinare. Cu cît acest
coeficient e mai aproape de 1, cu atît modelul este mai adecvat.
33
 CAPITOLUL III
EVALUAREA PARAMETRILOR BIOMETRICI ŞI
CEFALOMETRICI LA PACIENŢII CU ANOMALIA
CLASA II /1 ANGLE
3.1. Descrierea parametrilor biometrici la pacienţii cu An Cl II/1A şi
la subiecţii FAn
Au fost studiaţi parametrii la 81 de pacienţi cu An Cl II/1A între 10-24 de
ani şi ai 58 de subiecţi fără anomalii. (tab.1, figura 4).

60

47.36 48.66 48.55

50 45.09 45.48 44.97 45.69 46.43

40 36.86 35.81 36.69

33.97 34.64 33.5 34.55 34.79

30

20 17.29 16.9 17.85 16.85

15.88 14.79 15.22 14.33

10

0
cu anomalii fără anomalii cu anomalii Fără anomalii

Vîrsta pacienţilor 11-13 ani Vîrsta pacienţilor 14-17 ani

Lăţimea arcadei dentare în regiunea 14,24

Lăţimea arcadei dentare în regiunea 16,26
Lungimea segmentului anterior al arcadei dentare superioare (L0)
Lăţimea arcadei dentare în regiunea 36,46
Lăţimea arcadei dentare în regiune 36,46
Lungimea segmentului anterior al arcadei dentare inferioare (Lu)

Figura 4. Estimări căntitative comparative ale parametrilor

biometrici (mm) la pacienţii cu anomalia Clasa II/1 Angle şi făra anomalii

În lotul de studiu la pacienţii în vîrstă de 11-13 ani cu An Cl II/1A s-a depistat

o diminuare a parametrilor transversali şi sagitali, comparativ cu pacienţii fără
anomalii. Distanţa interpremolară superioară la pacienţii cu An Cl II/1A constituia
33,97±0,42, iar la cei cu FAn 36,86±0,16 ( p <0,001). La arcada inferioară s-a

34
stabilit, de asemenea, o micşorare a parametrilor şi, corespunzător, alcătuiau
34,64±0,43 şi 35,18±0,19. La pacienţii cu An Cl II/1A distanţa intermolară
superioară valora la 45,09±0,33, la pacienţii cu FAn – 47,36±0,22 (p<0,001).
Indicile segmentului anterior al arcadei dentare superioare (Lo) a demonstrat o
diminuare la pacienţii cu An Cl II/1A de 15,88±0,27 faţă de 17,29±0,12 (p<0,001) -
la pacienţii cu FAn. Valoarea acestui indice la arcada inferioară, de asemenea, a
demonstrat o micşorare la pacienţii cu AnCl II/1A 14,79±0,17 faţă de pacienţii cu -
FAn 16,90±0,15 (p<0,001).
Valorile comparative ale indicilor biometrici în lotul de studiu la pacienţii cu
vîrsta de 14 -17 ani, de asemenea, au demonstrat o diferenţă veridică. La pacienţii cu
An Cl II/1A s-a constatat o valoare a distanţei interpremolare superioare de
33,50±0,55, iar la cei cu FAn – 36,69±0,26 (p<0,01). La arcada inferioară, aceste
valori difereau în lotul de studiu faţă de lotul de referinţă şi, corespunzător, au
constituit 34,55±0,48 şi 34,79±0,28. La nivelul molarilor, s-a depistat o deviere
veridică a parametrilor, atît la arcada superioară, precum şi la cea inferioară. A fost
constatată o diferenţă veridică a segmentului sagital de lungime al sectorului anterior
al arcadei dentare, atît superioară, precum şi inferioară. La arcada superioară aceşti
indici constituiau, corespunzător, 15,22±0,56 şi 17,85±0,34 (p<0,001). La arcada
inferioară dimensiunea acestui parametru a valorat, corespunzător, 14,33±0,35 şi
16,85±0,40 (p<0,001).
Astfel, studiul biometric la pacienţii cu An Cl II/1A şi cu FAn a relevat
dereglări esenţiale, atît la parametrii transversali, precum şi la cei sagitali.

35
 3.2. Caracteristica rezultatelor tratamentului pacienţilor cu An Cl II/1A
conform studiului biometric pe model

Unul dintre principiile tratamentului AnCl II/1A este crearea spaţiului în

arcada dentară. Se cunosc mai multe metode de creare a spaţiului în arcada dentară:
extracţia dentară şi mezializarea dinţilor, distalizarea dentară fără extraţia dentară şi
cu extraţia dentară a molarilor III (M3).
Una dintre metodele cele mai actuale şi utilizate frecvent în ultimile 2 – 3
decenii în tratamentul An Cl II/1A este metoda de distalizare dentară.
Materialul de studiu a fost repartizat în 3 loturi, în dependenţă de metoda de
tratament a An Cl II/1A (fig. 5).
În lotul I de studiu au fost incluşi 35 de pacienţi, tratamentul cărora a fost
efectuat după metoda elaborată de autor. Vîrsta bolnavilor a variat de la 11 la 23 ani.
Sexul femenin a fost majoritar - 27 de cazuri (77,14%), faţă de cel masculin – 8
(22,86%).
În lotul II de referinţă au fost incluşi 22 de pacienţi între vîrstele de 10-24 ani,
cărora a fost efectuat tratamentul prin distalizarea dinţilor după metoda Tweed-
Merrifeld, dintre aceştia de sex masculin au fost 7 (31,82%) şi de sex femenin 15
(68,18%).
În lotul III de referinţă au fost incluşi 24 pacienţi trataţi cu extracţia dentară a
premolarilor 14,24,35,45 după metoda clasică.
Limita de vîrstă a pacienţilor a constituit 10 – 19 ani, subiecţii de sex
masculin au fost 9 (37,5%); de sex femenin - 15 (62,5%).
În lotul I de studiu (tab. 2, fig 6) a fost stabilită o majorare veridică a distanţei
interpremolară superioară, precum şi inferioară după tratament faţă de valoarea de
pînă la tratament şi, corespunzător, aceste valori constituiau: la arcada superioară –
37,18±0,49 şi 33,56±0,54 (p<0,001), la arcada inferioară - 36,67±0,61 şi
34,06±0,67 (p<0,001).

36
 100%
90%
80%
70% 62.50%
68.18%
60% 77.14%
50%
40%
30%
20% 37.50%
31.82%
10% 22.86%
0%
Metoda Autorului M etoda Tweed- M etoda Clasică
M errifeld
Băieţi Fete

Figura 5. Caracteristica numerică a pacienţilor în dependenţă de sex şi

metoda de tratament a anomaliei Clasa II/1 Angle

60

50

40

30

20

10

0
Pînă la După Pînă la După Pînă la După
tratament tratament tratament tratament tratament tratament

Lotul I (35) Lotul II (22) Lotul III (24)

Lăţimea arcadei dentare în regiunea 14,24 Lăţimea arcadei dentare în regiunea 16,26
Lungimea segmentului anterior al arcadei dentare superioare (L0) Lăţimea arcadei dentare în regiunea 34,44
Lăţimea arcadei dentare în regiunea 36,46 Lungimea segmentului anterior al arcadei dentare inferioare (L4)

Figura 6. Evaluarea comparativă a parametrilor biometrici (mm) la pacienţii

cu anomalia Clasa II/1 Angle

37
 În lotul II, de asemenea, este prezentă o majorare a acestei distanţe, dar
devierea este mai mică şi, corespunzător, la arcada superioară aceşti perimetrii
valorau: 36,45±0,85 şi 33,75±0,58 (p<0,01); la arcada inferioară: 37,08±0,46 şi
34,86±0,46 (p<0,001).
În lotul III devierea acestor parametri a constituit, corespunzător, 37,00±0,43
şi 33,45±0,68 (p<0,001).
Distanţa intermolară în loturile I şi II a demonstrat, de asemenea, o majorare
după tratament la ambele arcade şi, corespunzător, a constituit: la arcada superioară
- 47,61±0,86 şi 45,34±0,79 (p<0,05); la arcada inferioară – 47,07±0,94 şi 45,56±0,56
(p<0,01).
In lotul III de studiu nu s-a atestat o diferenţă veridică, atît la arcada superioară,
precum şi la cea inferioară.
În lotul I, II s-a constatat după tratament o majorare veridică a segmentului
anterior al arcadei dentare - superioare după tratament faţă de lotul III; indicii au
constituit, corespunzător, - 17,39±0,31 şi - 15,56±0,63 (p<0,05); - 16,83±0,50 şi -
15,07± 0,60 (p<0,05); în lotul III n-a fost atestată diferenţa veridică.
La arcada inferioară, de asemenea, a fost înregistrată o majorare a acestei
lungimi a segmentului (Lu), însă, această deviere a fost mai mică şi nu diferă esenţial
între loturi.
Analiza spaţiului total a constituit un element ce a avut o importanţă majoră în
diagnosticul diferenţial şi în alegerea planului terapeutic. După cum spune Merrifield
(84), spaţiul pe arcadă nu poate fi nici creat şi nici eliminat prin deplasări dentare.
Ortodonţia este o încercare de a echilibra în modul cel mai avantajos materialul
dentar cu spaţiul pe arcadă, prezent şi viitor. Toţi parametrii analizei spaţiului total
sunt redaţi în tabelul 3 fig. 7.

38
 60
50.73 50.06
49.04
47.87
47.78 48.34
50
38.56 39.94
40 36.96 37.23
35.3135
33.07
32.47 32.27
30
22.5 23.83
20.46
20

10

0
disponibil

disponibil
necesar

necesar

posterior
anterior
Spaţiul

Spaţiul

disponibil
necesar

posterior
mediu

Spaţiul
anterior

Spaţiul
Spaţiul

mediu

Spaţiul
Lotul I (35) Lotul II (22) Lotul III (24)

Figura 7. Valorile comparative ale parametrilor biometrici (mm) la

analiza spaţiului total la pacienţii cu anomalia Clasa II/1 Angle

În zona anterioară discrepanţa dintre spaţiul necesar şi cel disponibil a

constituit în lotul I de studiu - 2,84±0,70 (p<0,01); în lotul II – 1,93±0,47 (p<0,01) şi
lotul III – 3,69±0,76 (p<0,001). Observăm că în lotul I şi III de studiu persistă cel
mai mare deficit de spaţiu. În zona medie această discrepanţă a constituit -0,47±0,52
în lotul I; 1,25 ±0,84 – în lotul II; şi - 0,67±0,64 – în lotul III, dar diferenţa este
neveridică.
În zona posterioară discrepanţa a constituit în lotul I – 16,06 ±1,81 (p<0,001),
în lotul II – 16,77±3,12 (p<0,001), lotul III – 16,10 ± 1,71 (p<0,001). Aceste valori,
prin urmare, denotă un cel mai mare grad de deficit de spaţiu în arcada dentară în
zona posterioară.

39
 3.3. Analiza parametrilor cefalometrici pretratament şi posttratament la
pacienţii cu An Cl II/1A
Chateanu (38) a definit cefalometria drept „posibilitate de analiză a relaţiilor
geometrice dintre diferite puncte de reper situate pe o bandă de film. În studiul nostru
a fost folosită metoda Tweed a analizei cefalometrice. Au fost determinate valorile
următoarelor parametri (tab. 5, fig. 8).

90 79.06 78.63 78.82 78.82

75.63 76.08 76.25 76.00 78.11 78.00
74.53 75.25 75.23
80 72.67 74.35 73.95
66.35
70 60.69
60
50
40
27.24 26.65
30 22.51 21.54 23.46 23.68

20
10 3.50
3.41 2.54
1.96 2.76
2.57 2.82
2.41 3.76
3.28 4.04
3.73

0
Pînă la După Pînă la După Pînă la După
tratament tratament tratament tratament tratament tratament

Lotul I (35) Lotul II (22) Lotul III (24)

FMA° SNA° SNB° ANB° A0B0 (mm) Z°

Figura 8. Evaluarea parametrilor cefalometrici la pacienţii cu

anomalie Clasa II/1 Angle

Analiza parametrilor cefalometrici a demonstrat: unghiul FMA (norma 25º ±

3º) care reprezintă tipul morfologic al pacientului, în lotul I, pînă la tratament şi
după tratament a constituit corespunzător 22,51±1,32 şi 21,54±1,83, (p<0,05); adică
diferă veridic; în lotul II – 23,46±1,61 şi 23,68±1,41; lotul III – 27,24±1,24 şi
26,65±2,05 însă devierea este neveridică, prin urmare, pe parcursul tratamentului
nu s-a modificat esenţial în toate loturile de studiu. Unghiul SNA (norma 82º±2º) s-a
diminuat în lotul I de la - 79,06±0,60 la 78,63±0,90 (p>0,05); în lotul II de studiu a
rămas fără modificări: 78,82±0,77 şi 78,82±0,93 (p>0,05); în lotul III de asemenea
parametrul rămîne nemodificat.

40
 Unghiul SNB ( norma 80º±2º) în lotul de studiu I creşte de la 75,63º±0,75 la
76,8º±0,87 (p>0,05).
Unghiul ANB (norma 2º±2º) în lotul de studiu I s-a micşorat de la 3,50º±0,40
la 2,54º±0,53 (p<0,05), în lotul II de studiu s-a schimbat neveridic, de la 2,57º±0,34
la 2,82º±0,67. În lotul III valoarea lui creşte peste limita normală de la 3,76º±0,35
la 4,04º±0,65 (p>0,05). A fost constatată o modificare veridică intergrupară p2 -
3<0,05. Distanţa AoBo (norma 2 mm±2) în lotul I de studiu scade de la 3,41 mm
±0,63 la 1,96±0,34 (p>0,05); în lotul II, de asemenea, scade de la 2,76 mm±0,65 la
2,41 ±0,69; în lotul III de studiu aceasta creşte de la 3,28 mm ±0,55 la 3,73 mm ±0,84
(p>0,05).
Unghiul Z (norma 75º±5º): - valoarea stabilită în lotul I de studiu pînă la
tratament a constituit 74,53±2,14, după tratament - 72,67 ±2,24º; de asemenea, în
lotul II valorile parametrului au fost în limitele normei şi nu s-au schimbat. Valoarea
unghiului Z în lotul III de studiu s-a micşorat esenţial, modificîndu-se de la
66,35º±1,44 la 60,69º±1,68 (p<0,01) în afara limitelor normei. De asemenea,
constatăm o deviere veridică a parametrului după tratament între grupurile 2 -3
(p<0,01).

3.4. Rezultatele tratamentului pacienţilor cu An Cl II/1A efectuat prin

extracţia dentară
În studiul biometric de model în lotul cu extracţia dinţilor 14,24,35,45 de pe
segmentul superior premolar indicii s-au mărit veridic de la 33,45±0,68 la 37,00
±0,43 (p<0,001), iar la cel inferior creşterea a fost mai mică şi, corespunzător, a
constituit 35,02±1,14 şi 36,47 ±0,49 (p>0,05). Segmentul molar superior a rămas
neschimbat: 44,74±0,60 pînă la tratament şi 44,03±0,69 - după tratament (p>0,05).
Segmentul anterior sagital diferă veridic numai la arcada inferioară;
corespunzător, a constituit 14,94±0,34 şi 16,31±046 (p<0,05). Analiza parametrilor
biometrici în lotul cu extracţia M3 a demonstrat o majorare veridică a parametrilor
transversali, precum şi a celor sagitali, atît la arcada superioară, precum şi cea
41
inferioară. Segmentul premolar la arcada superioară s-a mărit de la 33,56±0,54 la
37,18±0,49 (p<0,01), la arcada inferioară, corespunzător, de la 34,06 ±0,67 la
36,68±0,61 (p <0,001). Segmentul molar superior se modifică de la 45,34±0,79 la
47,61 ±0,86 (p<0,01); cel inferior, corespunzător, de la 45,56±0,56 la 47,01±0,94
(p<0,01). Parametrii segmentului anterior sagitali se măresc veridic la arcada
superioară - de la 15,56±0,64 la 17,39±0,31 (p<0,05), la arcada inferioară aceşti
indici au constituit, corespunzător, 14,78±0,41 şi 15,82+0,28 (p<0,05).
Rezultatele tratamentului pacienţilor cu An Cl II/1A în dependenţă de
tratament prin extracţia dentară sunt prezentate în (tab. 5 fig. 9).

60 47.97 47.61 47.07 45.75 47.83 46.63

50 44.74 45.15 44.03 45.34 45.56 45.43
37.00 36.47 37.18 36.68 36.46 37.08
40 33.45 35.02 33.56 34.06 33.75 34.86

30
16.63 17.63 16.31 17.39 16.83 16.04
20 14.94 15.56 14.78 15.82 15.07 14.79

10
0
Pînă la După Pînă la După Pînă la După
tratament tratament tratament tratament tratament tratament

Grupul II( P) 24 Grupul I( M3) 24 Grupul III( 0) 33

Lăţimea arcadei dentare în regiunea 14,24
Lăţimea arcadei dentare în regiunea 16,26
Lungimea segmentului anterior al arcadei dentare superioare (L0)
Lăţimea arcadei dentare în regiunea 34,44
Lăţimea arcadei dentare în regiunea 36,46
Lungimea segmentului anterior al arcadei dentare inferioare (L4)

Figura 9. Evaluarea comparativă a parametrilor biometrici (mm) la

pacienţii cu anomalia Clasa II/1 Angle trataţi cu extracţia dentară

În lotul III de pacienţi , trataţi fără extracţie dentară, parametrii transversali şi

sagitali posttratament au demonstrat o mărire veridică în segmentele premolar
superior, premolar inferior. Segmentul sagital anterior superior posttratament diferă
veridic – 15,07±0,60 şi 16,83±0,50 (p<0,05); de asemenea, cel inferior demonstrează
o creştere veridică de la 14,79±0,39 la 16,04±0,47 (p<0,01). Se constată o creştere
veridică la segmentul molar între grupurile p 0-4 <0,001, p 4-8 <0,01.

42
 Analiza spaţiului total (tabelul 7, fig. 10) la pacienţii trataţi cu şi fără extracţie
dentară a demonstrat o cea mai mare discrepanţă dintre spaţiul necesar anterior şi
spaţiul disponibil. În grupul cu extracţia dinţilor 4,5, corespunzător, aceasta a
constituit - 3,68±0,75 (p<0,001). În grupul cu extracţia dinţilor M3 această
discrepanţă este mai mică - 2,48±0,70 (p<0,01), iar în grupul fără extracţie a fost de
valoarea - 1,92±0,47 (p<0,01). În zona medie discrepanţa între grupuri au avut o
deviere neveridică, nesemnificativă, cea mai mare fiind înregistrată în grupul fără
extracţie dentară. În zona posterioară s-a creat o cea mai mare discrepanţă şi a variat
veridic între - 16,10 ±1,71 şi - 16,76±3,22 (p<0,001). Deci, deficitul cel mai
pronunţat al spaţiului total a fost depistat în zona posterioară. Aşadar, pentru corecţia
disproporţiei arcadei dento-alveolare, este necesar un spaţiu disponibil considerabil.

60
50.72
50.06
48.34 49.04
50 47.87 47.79

39.94 38.56
40 36.96 35.31
37.23
35
33.27 32.47 33.07

30
23.83 22.5
20.46
20

10

0
Grupul II(P)24 Grupul I(M3)24 Grupul III(0)33

Spaţiul necesar anterior Spaţiul disponibil anterior Spaţiul necesar mediu

Spaţiul disponibil mediu Spaţiul necesar posterior Spaţiul disponibil posterior

Figura 10. Valorile comparative ale parametrilor biometrici (mm) la

analiza spaţiului total la pacienţii cu anomalia Clasa II/1 Angle trataţi cu
extracţie dentară
Analizînd parametrii cefalometrici între loturi (tab. 6, fig. 11), s-au depistat
următoarele: unghiul FMA a fost controlat în lotul cu extracţia dinţilor 4,5 şi cel fără
extracţie şi, corespunzător, pînă şi după tratament, în lotul cu extracţia dinţilor 4,5
43
a constituit 27,24± 1,24 şi 26,65±2,05 în lotul 0 (fără extracţie dentară) -
23,46±1,61 şi 23,68±1,41 (p>0,05). În lotul cu extracţia dinţilor M3 atestăm o
micşorare neveridică a acestui parametru.

90
78.11 78.00 79.06 79.08
78.63 78.82 78.82
75.63 76.25 76.00
80 74.35 73.95 74.53 72.67
75.25 75.23
68.69
66.35
70
60
50
40
27.24 26.65
30 22.51 21.45 23.46 23.68

20
10 3.76
3.28 4.04
3.73 3.53.4 2.54
1.96 2.76
2.57 2.82
2.41

0
Pînă la După Pînă la După Pînă la După
tratament tratament tratament tratament tratament tratament
Grupul II(P)24 Grupul I( M3)24 Grupul III( 0)33

FMA° SNA° SNB° ANB° A0B0 (mm) Z°

Figura 11. Evaluarea numerică a parametrilor cefalometrici la pacienţii

cu anomalia Clasa II/1 cu tratament prin extracţie dentară

Unghiul SNA s-a menţinut în limitele valorilor iniţiale.

Unghiul SNB n-a suportat modificări în lotul cu extracţia dinţilor 4,5 şi în
grupul fără extracţie dentară. Se atestă o deviere veridică (p<0,05) în lotul cu
extracţia dinţilor M3 , care, corespunzător, constituia - 75,63±0,75 şi 79,08±0,87.
Unghiul ANB atestă o majorare a indicilor după tratament în lotul cu extracţia
dinţilor 4,5. S-a atestat o micşorare a indicilor în grupul cu extracţia dinţilor M3 şi
nu s-au constatat modificări pe parcursul tratamentului ortodontic în grupul fără
extracţie (p>0,05) .
Indicele A0B0 în loturile cu extracţia dinţilor M3 se menţine după tratament în
limitele normei, de asemenea, acest indice nu se modifică semnificativ de la valorile
44
iniţiale şi nu deviază de la normal în lotul fără extracţie dentară. În lotul cu extracţie
dentară 14,24,35,45 devierea indicelui iniţial are o tendinţă de creştere şi se modifică
de la 3,28±0,55 la 3,73 ±0,84 neveridic.
A fost constatată o creştere mică neveridică a unghiului Z la pacienţii din
grupul P, care depăşeşte neesenţial limitele normale.
În grupurile cu extracţia dinţilor M3 şi fără extracţie dentară parametrul
unghiului Z a fost controlat şi menţinut în limitele valorilor normale.

3.5. Analiza valorilor modificărilor parametrilor biometrici şi

cefalometrici pe parcursul tratamentului pacienţilor cu anomalia clasa II/1
Angle în dependenţă de factorii determinanţi.

Studiul modificărilor valorilor indicilor biometrici de model ( tab.10) a

demonstrat că variaţia acestora este dependentă de mai mulţi factori. Astfel, distanţa
intermolară la arcada superioară este strîns corelată cu mărimea iniţială, cu extracţia
dentară, cu apartenenţa de sex, şi constituie - 64,24%. Această distanţă la arcada
inferioară este determinată de metoda de tratament şi apartenenţa la sexul masculin,
însă valoarea acesteia este mai mică – 18,69%. La nivelul premolarilor superiori
modificările valorilor sunt determinate de mărimea iniţială, extracţia dentară şi
apartenenţa la sexul masculin şi constituie 61,07%; la arcada inferioară depinde de
mărimea iniţială şi apartenenţa la sexul masculin, aceasta fiind de 81,69%.
Modificările parametrilor segmentului anterior (L0) al arcadei superioare au
loc sub influenţa mărimii iniţiale al indicelui şi depinde de apartenenţa la sexul
femenin, valoarea acesteia fiind de 61,33%; la arcada inferioară modificările
valorilor sînt determinate de aceiaşi factori, însă mărimea ei este mai mică – 20,36%.
Analiza modificărilor parametrilor cefalometrici a depistat o cea mai mare
dependenţă a parametrului A0B0, Z, determinat de mărimea iniţială a indicelui, de
apartenenţă la sex şi de metoda de tratament; corespunzător, aceşti indici au
constituit 56,84% şi 34,05%.

45
 Tabelul 10

Valorile dependenţei modificărilor parametrilor biometrici (mm) şi

cefalometrici de diverşi factori la pacienţii cu anomalia Clasa II / 1 Angle
Parametrii cercetaţi Parametrii determinaţi Mărimea valorilor
determinate de
factori %
Lăţimea iniţială 14,24 61,07%
Lăţimea arcadei dentare în
Sex – băieţi
regiunea 14,24
Extracţie dentară
Metodă de tratament 64,24%
Lăţimea arcadei dentare în
Lăţimea iniţială 16,26
regiunea 16,26
Sex – băieţi, fete
Lungimea segmentului Lungimea iniţială L0 61,33%
anterior al arcadei dentare
Sex – fete
superioare (L0)
Lăţimea arcadei dentare în Lăţimea iniţială 34,44 81,69%
regiunea 34,44
Sex – băieţi
Metodă de tratament 18,69%
Lăţimea arcadei dentare în
Sex – băieţi
regiunea 36,46
Lungimea segmentului Valoarea Lu pînă la tratament 20,36%
anterior al arcadei dentare
Sex – băieţi
superioare (Lu)
FMA° Sex – băieţi 7,54%
SNA° Sex – băieţi 9,42%
SNB° Sex – băieţi 17,47%
ANB° Metoda de tratament 9,00%

A0B0 (mm) Valoarea iniţială A0B0 56,84%

Metoda de tratament
Sex – fete
Z° Valoarea iniţială Z 34,05%
Sexul Sex – băieţi, fete 16,91%

46
 Dependenţa valorilor modificărilor parametrilor FMA, SNA, SNB, ANB este
condiţionată mai mult de apartenenţa de sex, însă mărimea acestora este
nesemnificativă.
Astfel, putem conchide că valorile modificărilor parametrilor biometrici
transversali şi sagitali depind în mare măsură de mărimea iniţială a acestora, de
apartenenţa de sex, precum şi de metoda de tratament.

47
 CAPITOLUL IV
TRATAMENTUL ANOMALIEI CLASA II / 1 ANGLE

4.1. Tratamentul anomaliei Clasa II/1 Angle prin metoda elaborată de

autor
În cele mai dese cazuri, anomaliile de Clasa II/1 Angle sunt asociate cu
dereglări în plan transversal şi vertical. În acest scop, autorul propune ca
implementarea metodei de tratament să demareze cu utilizarea unui aparat
mobilizabil cu filet şi gutieră, pentru a efectua expansiunea în plan transversal,
gutiera oferind posibilitatea la maxilarul inferior să fie aplicat aparatul fix
(bracheturile). După fixarea bracheturilor la arcada inferioară aplicăm un arc de 0,12
nitinol pe un termen de 3-4 săptămîni. La 3-4 săptămîni - modificăm grosimea :0,14,
0,16, 0,18. După ce obţinem o arcadă aliniată şi avem modoficări în plan vertical,
aplicăm un arc revers de grosimea 0,12, 0,14 nitinol, pe o perioadă de 3-4 săptămîni,
pînă cînd stabilim o acoperire de 1/3 sau cap la cap. Ultimul arc la arcada inferioară
este de 0,18 , standard utilizat pentru stabilizarea rezultatelor căpătate. În acest
răstimp, la arcada superioară efectuăm expansiunea acesteia.
Criteriul de extracţie 18, 28 îl constituie mărimea disproporţiei arcadei dento-
alveolare, care nu depăşeşte parametrii normali.
Preleminar la maxilarul superior se extrag dinţii (mugurii) 18, 28, peste 2
săptămîni fixăm inelelel ortodontice pe arcada superioară, pe dinţii 15, 16, 17, 25,
26, 27 (aparatul 1). Pe inelele ortodontice instalate pe dinţii 17, 27 din partea
vestibulară sunt fixate 3 ghidaje, executate sub formă de tuburi cu diametrul de 18-
20 mm, un tub cu diametrul de 1,5- 2,0 mm şi un cîrlig orientat în partea distală.
Totodată, tubul cu diametrul de 1,5-2,0 mm se instalează mai sus decît tuburile de
diametru mai mic.
Pe inelele ortodontice instalate pe dinţii 16, 26, 15, 25, din partea vestibulară,
sunt fixate cîte un brachet şi un cîrlig orientat distal pe dinţii 16, 26 şi vertical - pe
15, 25. În unul dintre ghidajele executate sub forma unui tub cu diametrul de 0,18 -

48
0,20 mm şi fixat pe inelele ortodontice 17, 27 se instalează capătul distal al arcului
ortodontic parţial, apoi se trece prin bolţile bracheturilor 16, 15, 26, 25, între dinţii

Foto 4.1 Aparatul nr. 1 pentru distalizarea dinţilor 17,27

49
 Foto 4.2 Aparatul nr. 2 pentru distalizarea dinţilor 16,26

16, 17, 26, 27 se instalează cîte un resort comprimat şi se ligaturează arcul

sectorial, apoi pacientul utilizează zilnic, 3 - 4 ore o mască constituită dintr-un suport
pe cap, unit prin intermediul unor elastice cu arcul facial, capetele căruia se instalează
în ghidajele executate sub forma unui tub cu diametrul de 1,5-2 mm şi fixate pe inelele
ortodontice ale dinţilor 16, 27. Această mască se aplică pentru crearea forţei extraorale,
ce acţionează în plan distal asupra dinţilor 17, 27. Resorturile instalate între dinţii 16,
17, 26, 27 acţionează permanent în plan distal asupra dinţilor 17, 27 şi nu permit
acestor dinţi să se deplaseze la locul iniţial.
După efectuarea distalizării dinţilor 17, 27, în raport neutru cu dinţii inferiori,
începem deplasarea distală a dinţilor 16, 26. Pentru aceasta se scoate acul ortodontic
parţial, iar inelele ortodontice instalate pe dinţii 16, 26 se schimbă cu altele (aparatul
2), care sunt dotate din partea vestibulară cu 3 ghidaje executate din 2 tuburi cu
diametrul de 0,18-0,20 şi a unui tub cu diametru de 1,5- 2,0 mm, un cîrlig orientat în
partea distală. Se confecţionează 2 arcuri sectoriale, capătul distal al cărora se
introduce în ghidajele inferioare ale inelelor ortodontice ale dinţilor 17, 27, iar
capătul proximal se trece prin bolţile brachetelor instalate pe dinţii 15, 25, şi se
ligaturează.
Totodată, pe arcul ortodontic parţial sunt executate 2 elemente de stopare, unul
dintre care este amplasat în faţa marginei distale a brachetelor instalate pe dinţii 15,
25, iar al doilea capăt - în faţa capetelor proximale ale ghidajelor inferioare ale
inelelor ortodontice ale dinţilor 17, 27. Arcul parţial se ligaturează la inelele dinţilor
16, 27. După aceasta, pe arcul ortodontic parţial se instalează un element
suplimentar, capătul distal al căruia este amplasat între inelele ortodontice ale dinţilor
15, 16 şi este efectuat sub forma unui suport. Celălalt capăt este amplasat mai
proximal de dintele 15 şi este executat sub forma unui cîrlig. Pe partea opusă a
maxilarului superior se instalează un arc ortodontic parţial similar cu toate
elementele, aşa cum este descris mai sus. Pe dinţii 36, 46, se instalează inelele
ortodontice cu cîrlige orientate distal. Apoi din ambele părţi se fixează cîte un elastic

50
de clasa II pe cîrligul elementului suplimentar şi pe cîrligul inelelor ortodontice ale
dinţilor 36, 46 după care pacientul poartă zilnic, 3 - 4 ore, poartă o mască, constituită
dintr-un suport pe cap, unit prin intermediul unor elastice cu arcul facial, capetele
căruia se instalează în ghidajele executate sub forma unui tub cu diametrul de 1,5- 2,0
mm şi care sînt fixate pe inelele ortodontice ale dinţilor 16, 26. Această mască se
utilizează pentru crearea forţei extraorale, ce acţionează în plan distal asupra dinţilor
16, 26. Elasticele de clasa II instalate pe dinţii 16, 46, iar din partea opusă - pe dinţii
26, 36, acţionează permanent în distal asupra dinţilor 16, 26 şi nu le permit acestora
să se deplaseze mezial după încetarea acţiunii asupra lor a forţelor extraorale.
Elasticele sunt scoase de către pacient în timpul mesei. Durata acestei perioadei
constituie 3-4 luni de zile.
Prin distalizarea dinţilor 16, 26 am obţinut cheia de ocluzie. Urmează
deplasarea distală a dinţilor 15, 25 . Pentru aceasta, în preliminar, se scoate arcul
ortodontic parţial, se fixează brachetele pe dinţii 14, 13, 12, 11, 21, 22, 23, 24, se
aplică un arc ortodontic integral standard de grosimea 0,14 , rotund. Dinţii 16, 17,
26, 27 se ligaturează sub formă de ∞ (aparatul 3). Între dinţii 14, 16, 24, 26 se
aplică un stop adăugător pentru menţinerea rezultatului căpătat şi crearea condiţiilor
de distalizare a dinţilor 15, 25. Pe arcul ligaturat se instalează 2 elemente
suplimentare, capătul distal al unuia dintre acesteia se instalează pe brachetul dintelui
15, iar altul - la brachetul dintelui 25. La capetele proximale ale elementelor
suplimentare, executate sub forma unui cîrlig, se fixează un capăt al elasticelor de
clasa II, iar celălalt capăt al lor se fixează la cîrligele inelelor ortodontice ale dinţilor
36, 46.
Obţinînd deplasarea distală 15, 25, efectuăm ligaturarea lor sub formă de ∞
împreună cu ceilalţi (16, 17, 26, 27). Înlăturăm stopurile instalate anterior şi trecem la
distalizarea 14, 24 (aparatul 4). Pentru aceasta, cele două elemente suplimentare se
instalează pe arcul ortodontic integral, astfel încît capătul distal al unuia dintre
acestea este amplasat la brachetul dintelui 14, iar extrema distală a celuilalt element
suplimentar - la brachetul dintelui 24. La extremele proximale ale elementelor
suplimentare, executate sub formă de cîrlig, se fixează un capăt al elasticelor de clasa

51
II. Celălalt capăt se fixează la cîrligele inelelor ortodontice 36, 46. Pe arcul ortodontic
integral se instalează cîte un element sub formă de J, ale cărora capete sunt executate
sub formă de cîrlig. Pacientul, timp de 3-4 ore, îmbracă zilnic o mască cu suport pe
cap şi fixează pe fiecare parte a cîrligului liber al elementului sub formă de J un capăt
al elasticului, iar cealaltă extremă fiind prinsă de mască.

Foto 4.1 Aparatul nr. 3 pentru distalizarea dinţilor 14,15,24,25

52
 Foto 4.1 Aparatul nr. 4 pentru distalizarea 13,23

4.5
4 3.83
3.54
3.5
3
2.5 2.33
2.14 2.17
2.11
1.87
2
1.461.5 1.43
1.5 1.25 1.15 1.22
1 1.04
1 0.68
0.5 0.23
0
-0.5
-0.66
-1
Lăţimea Lăţimea Lungimea Lăţimea Lăţimea Lungimea
arcadei arcadei segmentului arcadei arcadei segmentului
dentare în regiunea anterior dentare în dentare în anterior
regiunea al arcadei regiunea regiunea al arcadei
dentare în
14,24 dentare 34,44 36,46 dentare
16,26 superioare superioare
(L0) (Lu)

Lotul I (35) Lotul II (22)

16,26Lotul III (24)

Figura 12. Evaluarea modificărilor parametrilor biometrici (mm)

(discrepanţe) posttratament la pacienţii cu anomalia Clasa II/1 Angle, în
dependenţă de metoda de tratament

După ce am distalizat dinţii 14, 24 aceştia vor fi ligaturaţi în formă ∞,

împreună cu ceilalţi dinţi - 15, 16, 17, 25, 26, 27. Principial, metodica de deplasare a
dinţilor 13, 23 nu diferă de metodica de deplasare a dinţilor 14, 24, numai că capetele
de sprijin ale elementelor suplimentare se instalează în faţa brachetelor dinţilor 13,
23. După distalizarea dinţilor 13, 23 îi ligaturăm în formă de ∞ cu ceilalţi dinţi şi
închidem tremele şi diastema în zona frontală cu ajutorul elasticului lanţ. După ce am
creat o arcadă aliniată şi relaţii ocluzare normale, arcul precedent va fi schimbat cu un
53
arc standard de 0,14 , rectangular, pentru corectarea torcului, peste 3-4 săptămîni
înlocuim cu un alt arc de 0,16 standard rectangular. Ultimul arc trebuie să fie de
grosimea slotului brachetului, adică de 0,18, legătura arcului de brachet va fi cu sîrmă
de legătură. Pe parcursul perioadei de corectare a torcului sunt aplicate elasticele de
clasa II.
Analiza parametrilor biometrici pe model în lotul I de studiu (fig. 4) a
demonstrat că aceşti indici, comparativ cu valorile normale ale acestora în grupul
fără anomalii, sunt diminuaţi veridic şi indică un deficit de spaţiu, ceea ce semnifică
o disarmonie evidentă a arcadei dento-alveolare.
Rezultatele analizei indicilor biometrici în urma tratamentului în lotul de studiu
(tab 8, fig. 12) au relevat că aceştia au suportat schimbări semnificative. Segmentul
molar superior s-a mărit cu 2,14±0,80 ( p<0,05); cel inferior - cu 1,43±0,42 ( p<0,01).
Segmentul premolar superior s-a modificat printr-o majorare de 3,54±0,72 (
p<0,001), iar cel inferior - cu 2,11±0,43 ( p<0,001). Discrepanţa segmentului sagital
superior anterior (L0 ) posttratament a sporit cu 1,46±0,62 ( p<0,05), a celui inferior -
cu 0,68±0,28 ( p<0,05). Comparînd indicii biometrici posttratament cu indicii medii
individuali la pacienţii fără anomalii, constatăm că valorile lor s-au normalizat, adică
are loc o redresare a curbei Spee a arcadelor dentare.
Importantă este analiza valorilor indicilor spaţiului total în acest lot de studiu
(tab. 8, fig.13 ), care a demonstrat următoarele: în zona anterioară discrepanţa între
spaţiul existent şi spaţiul necesar a constituit - 2,84±0,70 ( p<0,01); în zona medie –
0,47±0,52, ceea ce denotă, practic, lipsa de înghesuire în această zonă. În zona
posterioară, discrepanţa între spaţiul necesar şi disponibil a constituit -16,06±1,81
(p<0,001), ceea ce diferă foarte mult de zona anterioară şi semnifică un deficit
excesiv de spaţiu în această zonă.
Analiza rezultatelor parametrilor cefalometrici postratament (tab 8 şi fig 14) a
relevat următoarele: unghiul FMA s-a schimbat cu - 1,26±0,53 ( p<0,05) , dar, în
principiu, a fost controlat şi a rămas în limitele normale. Unghiul SNA a scăzut
neveridic cu – -0,75±0,71 ( p>0,05).

54
 În categoria modificărilor mai putem releva mărirea uşoară a unghiului SNB –
0,083±0,51, micşorarea veridică a unghiului ANB - 0,83±0,37 ( p<0,05), de
asemenea, micşorarea unghiului A0 B0 – 1,12±0,73, a unghiului Z – 0,50±1,23. Însă,
în temei schimbările sunt neveridice.
Astfel, modificările unghiurilor SNA, SNB, ANB, A0 B0, Z sunt neînsemnate
şi au rămas în limitele normei. Valorile indicilor biometrici şi cefalometrici în lotul I
de pacienţi trataţi prin extracţia M3 denotă aceeaşi tendinţă, iar modificările sunt
controlate sau deviază în limitele normei.
La finalul tratamentului, după închiderea tremelor şi a diastemei, la corectarea
torcului am obţinut o ocluzie ortognată în plan sagital şi vertical.
Aparatul fix a fost purtat în cavitatea bucală timp de 24-32 săptămîni, după
care perioadă a fost înlăturat şi a urmat intervalul de contenţie cu aparatul tip Howley,
timp de 32-40 săptămîni . Durata medie a tratamentului în lotul I de studiu a fost de
52,31±0,38 săptămîni (p<0,001).

4
2 1.25
0.47
0
-2 Spaţiul disponibil Spaţiul disponibil mediu Spaţiul disponibil
anterior -0.67 posterior
-4 -2.84
-1.93 -3.69
-6
-8
-10
-12
-14
-16
-16.06 -16.1
-18 -16.77
Lotul I (35) Lotul II (22) Lotul III (24)

55
 Figura 13. Evaluarea modificărilor parametrilor biometrici (mm)
(discrepanţe) posttratament la pacienţii cu anomalia Clasa II/1 Angle, în
dependenţă de metoda de tratament

2.5

2 1.82

1.5

0.5
0.04 0.08 0.09
0
FMAº SNAº SNBº ANBº A0B0 (mm) Zº
-0.5
-0.47 -0.5
-1 -0.75 -0.83
-1.12
-1.5 -1.26
-1.36
-2

Lotul I (35) Lotul II (22) Lotul III (24)

Figura 14. Evaluarea modificărilor parametrilor cefalometrici (discrepanţe)

posttratament la pacienţii cu anomalia Clasa II/1 Angle, în dependenţă de
metoda de tratament

În concluzie, se poate afirma că aplicare metodei de tratament a autorului

permite a atinge o normalizare totală a ocluziei şi lichidarea disproporţiei arcadei
dento- alveolare, precum şi crearea, şi menţinerea unui facial estetic armonios.

CAZ CLINIC N 1
Pacientul A., în vîrstă de 14 ani, sex femenin, s-a prezentat cu acuze estetice
şi funcţionale.
Diagnosticul: Anomalia dento-maxilară clasa II / 1 Angle, acoperire adîncă,
gradul I.
Examenul facial relevă o faţă simetrică, etajul inferior uşor mărit, plica nazo-
lavială ştearsă.

56
 Examenul funcţional – a fost depistată respiraţiea orală, dereglări
masticatorii, deglutiţia infantilă.
Examenul endobucal - deschiderea cavităţii bucale liberă, fără dureri, relevă
o dentiţie permanentă, raportul ocluzal în plan sagital e de clasa II / 1 Angle, în plan
vertical avem o ocluzie adîncă, gradul II, curba Spee – 0,2-0,3 mm.
Examenul de model : forma arcadelor dentare – V, la arcada superioară avem
o înghesuire în zona frontală, vestibularizarea caninilor superiori, distorversiunea
dintelui 1.1, la arcada inferioară avem o înghesuire uşoară în zona frontală, torto
anomalia dintelui 5.

Analiza indicilor transversali după Pont la arcada superioară:

* Distanţa interpremolară-pretratament - 33,5 ; posttratament -39,0 ; norma - 36,86
* Distanţa intermolară-pretratament - 46,5 ; posttratament - 49,5 ; norma - 47,36
* Lungimea segmentului anterior (Lo)- pretratament - 15,5; posttratament -18,0;
norma - 17,29

Analiza indicelor transversali după Pont la arcada inferioară

* Distanţa interpremolară-pretratament - 35,0 ; posttratament -37,5 ; norma - 35,81
* Distanţa intermolară-pretratament - 47,0 ; posttratament - 50,0 ; norma - 48,66
* Lungimea segmentului anterior (Lu)- pretratament - 15,0; posttratament -15,0;
norma - 16,90
.

57
 Analiza spaţiului total după Tweed
Zona anterioară:
Diametrul mezio-distal al dinţilor – 35,0 mm;
Spaţiul disponibil - 34,0 mm;
Deficitul sau surplusul de spaţiu - -1,0 mm.
Zona medie:
Diametrul mezio-distal al dinţilor – 46,0 mm;
Spaţiul disponibil - 47,5 mm;
Deficitul sau surplus de spaţiu - +1,5 mm.
Zona posterioară:
Diametrul mezio-distal al dinţilor – 40,0 mm;
Spaţiul disponibil - 20,0 mm;
Deficitul sau surplus de spaţiu - -20,0 mm.
Examenul radiologic
Ortopantomograma: observăm prezenţa tuturor mugurilor şi dinţilor
permanenţi, poziţia incorectă a rădăcinilor, rădăcinile dintelui 26 sunt obturate,
obturaţii pe dinţii 36, 46.

Analiza cefalometrică:

FMAº- pretratament - 32,0º; posttratament - 28.5 º; devierea - 3,5 º

SNAº- pretratament - 79 º; posttratament -78 º; devierea - -1 º
SNBº- pretratament - 75 º; posttratament -75,5 º; devierea - 0,5º
ANBº- pretratament - 4,0 º; posttratament -3,0 º; devierea - -1,0 º
AoBo (mm)- pretratament - 9,0; posttratament -1,5; devierea - -7,5
Zº- pretratament – 70,0; posttratament -69,5; devierea - -0,5

Pacienta a fost tratată după metoda autorului, cu extracţia 18, 28, etapele şi
metodica de tratament au fost expuse anterior. În urma tratamentului am obţinut
58
restabilirea ocluziei ortognate, normalizare a disproporţiei dento-alveolare şi
păstrarea unui estetic facial. Durata tratamentului a fost de 56 de săptămîni.

59
Aspect facial pretratament, caz clinic nr. 1
Foto 4.5.
a.) în faţă

Foto 4.6. Foto 4.7.

b.) în profil dreapta c.) în profil stînga

60
Foto 4.8. Modele de diagnostic pretratamnet, caz clinic nr. 1

61
Foto 4.9. Ortopantomograma pretratament, caz clinic nr. 1

Foto 4.10. Teleradiograma pretratament, caz clinic nr. 1

62
Foto 4.11. Aspect facial posttratament,caz clinic nr. 1

63
Foto 4.12. Model posttratament ,caz clinic nr. 1
64
Foto 4.13. Ortopantomograma posttratament,caz clinic nr. 1

Foto 4.14. Teleradiograma posttratament,caz clinic nr. 1

65
Foto 4.15. Modele dupa trei ani de tratament Caz Clinic nr. 1

66
 4.2 Tratamentul anomaliei Clasa II/1 Angle prin metoda Tweed-Merrifield
Edward Angle a fost cel care a stabilit regulile şi conceptul mecanicii
edgewise, el acorda prioritate mecanicii asupra dinţilor.
Tehnicile multiatas au fost inventate, în primul rînd pentru a alinia dinţii
fiecărei arcade, iar mecanica intermaxilară - pentru a coordona arcadele între ele.
Alinierea şi coordonarea arcadelor sunt două dintre obiectivele terapeutice în
ortodonţie. Coordonarea arcadelor în sens sagital în anomaliile de clasa II necesită o
mecanică intermaxilară de clasa II- a. Pentru a evita bascularea anterioară a arcadei
mandibulare, ea trebuie pregătită prin înclinarea distală a dinţilor posteriori, care este
faza preparării ancorajului.
Charles Tweed a fost maestru al cuplului „preparare de ancoraj – mecanica de
clasa II-a”.
Levern Merrifield a făcut să evolueze acest sistem, acordînd mai multă
importanţă gestiunii analitice şi strategice ale anomaliilor. De asemenea, a utilizat un
concept secvenţional şi direcţional pentru deplasarea dentară pe arcuri continue;
autorul îl defineşte ca sistem al Forţelor Direcţionale. Astfel, pe un arc vor exista
sectoare inactive şi active de ancoraj. În dependenţă de metoda de tratament care
poate fi cu extracţie dentară sau fără, sistemul se defineşte 10/2 sau 12/2.
Sectorul activ, tip back-ul, de exemplu, este direcţional şi secvenţial, căci
mişcarea dintelui se va face în direcţia şi cu intensitatea dorite de practician. Pentru a
fi sigur de aceste mişcări, forţele extraorale vor controla sectorul anterior. Acţiunea
este reprezentată de tip back-ul activ pe 37 - 47, iar reacţia care rezultă - ingresarea
incisivilor este neutralizată de către Headgear, care acţionează asupra sectorului
anterior. Tweed şi Merrifield au păstrat brachetul fără informaţie, dar acţiunea asupra
arcului este foarte complexă, căci arcul este construit pasiv faţă de slotul
bracheturilor, în toate cele trei ordine şi nu eliberează nici o forţă. Urmează activarea
tip-back - pe dinţi 37-47. După ce s-a efectuat deplasarea dinţilor menţionaţi, arcul
devine pasiv de aceea tip-back-ul este activat în sectorul respectiv. Fiecare mişcare a
arcului este progresivă şi individuală. Acest concept este opusul mecanicilor „în
masă”.

67
 Etapele de tratament după metoda Tweed- Merrifield:
• prepararea danturii;
• corectarea arcadelor dentare;
• corectarea ocluziei;
• finisarea ocluziei.
Prin prepararea danturii se pregăteşte malocluzia pentru etapa II-a a corectării
danturii. Obiectivele sunt următoarele:
• nivelarea ;
• micşorarea şi rotirea corectă a dinţilor;
• retracţia caninilor mandibulari şi molari;
• prepararea ultimilor molari pentru ancoraj.
Etapa aceasta durează 5-6 luni. După fixarea brachetelor şi inelelor, se aplică
arcul rectangular la maxilar şi mandibulă, grosimea lui depinde de sistemul de care ne
folosim. Dacă slotul brachetului e de 0,22 la maxilar, aplicăm un arc de 0,17x0,22, la
mandibulă - 0,18+0,25, dacă slotul brachetelor e de 0,18 , atunci folosim la superior
şi inferior 0,16x0,16 sau la inferior 0,17x0,22. Pe arcul superior între molarul 1 şi 2
permanent este confecţionată o buclă de 7 mm şi este plasată în tubul molarului
secund. Pe arcul inferior este confecţionată o buclă de 5 mm. Înclinarea distală a
molarilor secunzi mandibulari e de 15º de la arcul iniţial, dar înclinarea molarului
secund a maxilarlui superior - de 5º de la arcul iniţial.
Un obiectiv este să păstrăm primii molari în poziţia fixă, iar cei secunzi să-i
înclinăm distal pentru ai pregăti de ancoraj. Pe arcul superior, inferior se sudează
distal de incisivii laterali nişte cîrlige pentru masca extraorală. Pentru ocluzia de clasa
II masca extraorală este folosită pentru arcurile maxilare şi mandibulare. Pentru
ambele măşti extraorale, scopul nu este de a corecta relaţia molarilor, dar de a preveni
mişcarea anterioară şi inferioară a dinţilor anteriori. După fiecare lună de tratament,
arcurile sunt scoase şi bucla este activată cu 1 mm, pînă ajungem la o înclinare de
15º la molarii secunzi.
Următoarea fază a acestei etape este înclinarea distală a dintelui 6. Pentru a
efectua această înclinare avem nevoie de a plasa, mai ales la mandibulă, un arc mai
68
puternic 0,19x0,25 , în locul celui precedent. Înaintea brachetului dintelui 6, facem o
îndoitură pe arc, care poate efectua o înclinare de 10º a acestui dinte. La suprafaţa
aproximală a stoporului efectuăm o îndoitură compensatorie pentru a păstra
înclinarea molarului 2 de 15 º, obţinută anterior. Arcul ortodontic va fi pasiv în
zonele molarului secund, ale premolarilor, caninilor şi incisivilor, iar în raza dintelui
6 - vom obţine o înclinare de 6-8º.
Următoarea fază a acestei etape este înclinarea distală a premolarului doi.
Pentru a efectua această înclinare, pe arcul ortodontic efectuăm o îndoitură
compensatorie între dinţii 6 şi 5, pentru păstrarea rezultatelor obţinute anterior la
nivelul dinţilor 6, 7 şi efectuăm o îndoitură activă înaintea brachetului dintelui 5 de
5º astfel vom obţine o înclinare de 0 º- 3 º a acestui dinte.
Deplasarea distală a caninilor a fost efectuată cu ajutorul forţelor extraorale,
intermolare de clasa II.
La sfîrşitul acestei etape, dantura trebuie să fie inelată şi nivelată. Caninii
trebuie să fie retraşi şi rotirea dinţilor corectată, ultimii molari sunt înclinaţi distal
pentru ancoraj.
La această etapă, am confecţionat un arc 0,215 , la arcada dentară a
mandibulei pentru un sistem de 0,22 slotul brachetului. În acest arc au fost incluse
curburile de ardiun 1 şi 3. S-a atras atenţia că stopurile de pe arcul ortodontic să nu
ajungă cu 0,5 mm la nivelul tuburilor molarilor, tot odată arcul trebuie să fie pasiv pe
bracheţii totali. Pentru elasticele verticale, cîrligele sunt sudate distal de incisivii
laterali. La maxilarul superior am folosit un arc de 0,20 , 0,25 pentru confecţionarea
curburilor de ordinul 1 şi 3. La nivelul tuburilor molarilor secunzi este construită o
buclă care vine în contact cu tubuşorul. Capătul buclei este torsionat lingual cu 7º,
pentru înclinarea molarilor în această direcţie. Cîrligele pentru masca extraorală se
sudează între incisivii centrali şi laterali, iar pentru elasticii de clasa II - între incisivii
laterali şi canini.
Pentru distalizarea molarilor secunzi, bucla se deschide cu 1 mm pe lună în
fiecare parte. Sunt folosite resorturile pentru distalizarea primilor molari. Dacă
premolarii secunzi nu sunt distalizaţi, atunci folosim lanţurile elastice şi astfel se
69
închid spaţiile. După 4-5 luni, cu reactivarea în fiecare lună, practic, obţinem relaţii
de clasa I Angle în zona laterală (neutrală).
Au fost folosite elasticele de clasa II cu o forţă de 220- 230 gr. (8 uniţ.) în 24
ore. După obţinerea ocluziei neutrale ( clasa I Angle) în zona laterală, efectuăm
închiderea spaţiilor dinţilor frontali şi corectarea poziţiei lor. În acest scop, folosim
un arc de 0,20, 0,25 şi confecţionăm pe el bucle de închidere a spaţiului la maxilarul
superior. Bucla este localizată la 1 mm distal şi 6,5 mm vertical de incisivii laterali.
Deschiderea buclei se efectuează cu un 1 mm pe lună între arcul Petlo şi inelul fixat
pe dinţii 16, 26. Acest proces poate fi ajustat cu o mască extraorală care este fixată
către cîrligele instalate între incisivii centrali şi laterali.
Finisarea ocluziei
Calitatea finisării depinde de rapiditatea cu care s-a ajuns la această fază. În
cazul în care la maxilar mai există spaţii, se va reface un arc de închidere, dacă nu se
face un arc de finisare 0,21, 0,27 care va permite:
• coordonarea formei arcadelor;
• coordonarea curburilor de ordinul II şi III în zona posterioară şi anterioară;
• hipercreşterea sensului sagital şi vertical.
Controlul arcurilor se face prin elasticele verticale şi High Pull.
În ultimele două luni de tratament se adaugă pe arcuri croşete de alomă, mezial
şi distal de premolari, pentru ajustarea intercuspidării la nivelul cheii de ocluzie
Tweed. La mandibulă se foloseşte arcul de 0,21x 0,27 de la faza precedentă, căruia i
se încorporează curburile de ordinul 1, 2 şi 3 pentru ameliorarea ocluziei, păstrîndu-
se inocluzia posterioară şi ocluzia incisiviilor cap la cap. Bucla omega în ambele
arcuri este în contact cu tuburile molarilor.
Estimarea comparativă a parametrilor biometrici pe model în lotul II de
referinţă (tab. 1,fig 4) cu valorile acestor parametri la pacienţii cu ocluzie normală a
relevat un deficit de spaţiu veridic între aceste loturi, ceea ce denotă o disarmonie a
arcadei dento-alveolare şi în grupul acestui lot.
Diametrele transversale ale arcadelor dentare în lotul II de referinţă (tab. 8,fig
6) au demonstrat posttratament următoarele modificări: distanţa intermolară

70
superioară s-a mărit cu 1,87±0,51(p<0,01),iar cea inferioară - cu 1,00±0,52(p>0,05).
Distanţa interpremolară superioară posttratament a evoluat cu 2,33±0,68 ( p<0,01),
iar cea inferioară - cu 2,17±0,44 (p<0,001). Diametrul sagital superior a deviat cu
1,50±0,57 ( p<0,05) iar cel inferior - cu 1,04±0,32 (p<0,01).
Comparînd parametrii posttratament cu indicii medii individuali la pacienţii
fără anomalii, constatăm că nu s-a atestat o normalizare totală a tuturor parametrilor.
În pofida faptului că s-a înregistrat o modificare pozitivă, deasemenea, distanţei
interpremolare superioare, intermolare inferioare, de asemenea indicii sagitali ai
segmentului superior, inferior, nu au atins limitele normei. Totuşi, se poate afirma că
metoda de tratament constituie o eficacitate veridică de tratament.
Rezultatele analizei parametrilor spaţiului total (tab.8,fig 7) demonstrează în
zona anterioară a arcadei dentare superioare o discrepanţă de - 1,93±0,47 (p<0,01); în
zona medie se atestă o discrepanţă pozitivă – 1,25±0,84 (p>0,05), iar în zona
posterioară discrepanţa a constituit – 16,77±3,12 (p<0,001). Deci, iarăşi în această
zonă, ca şi în lotul I de studiu, este stabilită cea mai mare disarmonie spaţială în
arcada dentară.
Valorile indicilor cefalometrici (tab. 8,fig 8) în această grupă au evaluat în
felul următor: unghiul FMA posttratament nu s-a schimbat şi rămîne în limitele
normei, unghiurile SNA, SNB au prezentat pretratament o valoare mai mică de
normă şi, practic, nu s-au modificat în urma tratamentului ortodontic. Posttratament
nu au avut loc devieri semnificative veridice unghiurile: SNB, A0B0, Z, care au
rămas controlate în limitele normei şi, corespunzător, au constituit:
SNB – 76,25±0,92, 76,00±1,18; A0B0 – 2,76±0,65, 2,41±0,69; Z – 75,25±
1,90, 75,23±1,20.
După obţinerea ocluziei ortognate, aparatul fix a rămas în cavitatea bucală
timp de 6 luni pentru menţinerea rezultatelor obţinute. După aceasta au fost eliminate
şi au fost folosite aparatele de contenţie tip Howley timp de 6-8 luni de zile.
Durata tratamentului prin metoda Tweed-Merrifield a fost de 77,18±0,27
(p<0,001) săptămîni.

71
 În concluzie, putem afirma că tratamentul prin metoda Tweed-Merrifield nu
permite atingerea normalităţii a tuturor indicilor biometrici şi cefalometrici, crearea
unei armonii totale dento-alveolare şi estetice.

CAZ CLINIC nr. 2

Pacienta T., în vîrstă de 15 ani, sex femenin, s-a prezentat cu acuze estetice şi
funcţionale.
Diagnosticul: anomalia dento-maxilară clasa II /1 Angle, acoperire adîncă,
gradul II.
Examenul fotostatic relevă o faţă simetrică, etajul inferior micşorat, plica
labiomentonieră accentuată.
Examenul funcţional - dereglări masticatorii şi de dicţie.
Examenul endobucal – deschiderea cavităţii bucale limitată, fără dureri,
denţiţie permanentă, raportul ocluzal clasa II/ 1 Angle, prezenţa treptei sagitale – 0,6
mm, devierea liniei interincizivale, forma arcadei inferioare V, superioare – U, la
nivelul arcadelor dentare în zona anterioară este constatată o înghesuire, curba Spee –
0,4 mm, la nivelul ţesuturilor moi prezenţa frenurilor scurte ale buzei inferioare şi
limbei.
Examenul de model - observăm o macrodenţie (suma incisivilor - 35,0 mm).

Analiza indicilor transversali după Pont la arcada superioară:

* Distanţa interpremolară-pretratament - 33,0 ; posttratament -37,0 ; norma - 36,86
* Distanţa intermolară-pretratament - 45,0 ; posttratament - 48,0 ; norma - 47,36
* Lungimea segmentului anterior (Lo)- pretratament - 17,5; posttratament -18,0;
norma - 17,29
Analiza indicelor transversali după Pont la arcada inferioară
* Distanţa interpremolară-pretratament - 33,0 ; posttratament -37,0 ; norma - 35,81
* Distanţa intermolară-pretratament - 44,0 ; posttratament - 15,0 ; norma - 16,90
* Lungimea segmentului anterior (Lu)- pretratament - 12,0; posttratament -15,0;
norma - 16,90

72
 Analiza spaţiulul total după Tweed
Zona anterioară
Diametrul meziodistal al dinţilor – 35 mm;
Spaţiul disponibil - 29 mm;
Deficitul sau surplusul - - 5,5 mm.
Zona medie
Diametrul meziodistal al dinţilor – 46 mm;
Spaţiul disponibil - 45,5 mm;
Deficitul sau surplusul - -0,5 mm.
Zona posterioară
Diametrul meziodistal al dinţilor – 39 mm;
Spaţiul disponibil - 24 mm;
Deficitul sau surplusul - - 15 mm.
Examenul radiologic: la ortopantomogramă s-a observat prezenţa mugurilor
şi tuturor dinţilor permanenţi, poziţia incorectă a rădăcinilor.

Analiza cefalometrică:

FMAº- pretratament - 20,0º; posttratament - 18.5 º; devierea - -1,5 º

SNAº- pretratament - 82 º; posttratament -82,5 º; devierea – 0,5 º
SNBº- pretratament - 76,5 º; posttratament -76,0 º; devierea - -0,5º
ANBº- pretratament - 5,5 º; posttratament -5,5 º; devierea - -1,0 º
AoBo (mm)- pretratament - 4,5; posttratament -5,5; devierea - -0,5
Zº- pretratament – 74,0; posttratament -67,5; devierea - -6,5
Pacienta a fost tratată după metoda Tweed-Merrifield cu extracţii de 18, 28.
Metoda şi etapele de tratament au fost expuse mai sus. Durata tratamentului a fost de
74 săptămîni.

73
Aspect facial pretratament,caz clinic nr. 2
Foto 4.16.
a.) în profil faţă

Foto 4.17. Foto 4.18.

b.)în profil dreapta c.) în profil stînga

74
Foto 4.19. Modele pretratament ,caz clinic nr. 2
75
 Foto 4.20. Teleradiograma pretratament ,caz clinic nr. 2

Foto 4.21. Ortopantamograma pretratament ,caz clinic nr. 2

76
Foto 4.22. Aspectul facial, post tratament ,caz clinic nr. 2

77
Foto 4.23. Modele posttratament ,caz clinic nr. 2
78
 Foto 4.24. Teleradiograma posttratament ,caz clinic nr. 2

Foto 4.25. Ortopantamograma posttratament,caz clinic nr. 2

79
 4.3. Tratamentul anomaliei Clasa II/1 Angle
cu extracţia de premolari 14, 24, 35, 45

În majoritatea cazurilor anomaliei Clasa II/1, maxilarul superior este îngustat

şi avem o ocluzie cap la cap, sau inversă în zona laterală. După amprentarea cavităţii
bucale, am planificat un aparat mobilizabil cu gutieră şi şurub pentru expansiunea
transversală la maxilarul superior.
După extracţiile dinţilor 35, 45, peste 2 săptămîni, la maxilarul inferior fixăm
sistemul fix cu brachetele programate (torc şi angulaţie). Pe molarii 6 şi 7 fixăm
inelele ortodontice; pe partea vestibulară a inelului primului molar sudăm un brachet,
iar pe inelul molarului secund un tub de mărimea 0,18, 0,20 mm şi un cîrlig distal.
Concomitent, la maxilarul inferior aplicăm un arc Niti de mărimea 0,12 şi îl
ligaturăm în slotul bracheturilor. Pentru închiderea spaţiului dinţilor extraşi aplicăm
elasticele lanţ pe dinţii 4 şi 6 din ambele părţi. Schimbarea elasticelor are loc la 10
zile.
Obţinînd crearea cheii de ocluzie, dinţii 4 şi 6 sunt ligaturaţi în bloc sub forma
de ∞, iar pe 3 -7 aplicăm din ambele părţi elasticile lanţ. Dacă reuşim să obţinem o
relaţie normală a dintelui 7 în raport cu dinţii superiori, dintele este ligaturat şi
realizăm un bloc creat de 4, 6, 7. În cazul în care spaţiul nu este închis total – se
aplică forţele extraorale pe canini, pentru retracţia lor. Apoi urmează ligaturarea lor în
blocul 4,6,7.
Ca urmare a tratamentului, în zona laterală pot apărea spaţii, care se închid cu
elasticul lanţ. În cazul în care curba Spee este prezentă, ea este nivelată cu un arc
revers de grosimea de la 0,14 pînă la 0,18.
Închiderea tuturor spaţiilor interdentare a urmat cu corectarea rotaţiilor dinţilor,
care a avut loc în timpul tratamentului, consecutiv prin schimbarea arcurilor Niti de
la 0,12 – 0,18.
După nivelarea curbei Spee, aplicăm ultimul arc de mărimea 0,18 standard,
pentru stabilizarea arcadei inferioare. Această perioadă durează 6 – 8 luni de zile.

80
 Obţinînd la maxilarul superior un raport normal, după expansiunea transversală
cu ajutorul aparatului mobilizabil, recurgem la extragerea dinţilor 14-24 şi după două
săptămîni fixăm sistemul fix pe arcada superioară. Aplicăm un arc Niti de 0,12 mm
pe arcada superioară, dinţii 5, 6 sunt ligaturaţi în ∞, şi aplicăm elastice lanţ pe 3 – 5,
care sunt înlocuite o dată la 10 zile. Paralel, sunt aplicate şi forţele extraorale pe
caninii 13-23. Concomitent, aplicăm elasticele de clasa II pe cîrligile inelelor 7
inferiori şi caninilor superiori, obţinînd o ocluzie de Clasa I Angle. Spaţiile apărute în
regiunea dinţilor frontali sunt închise cu ajutorul elasticilor lanţ; apoi urmează rotaţia
dinţilor. Ultimul arc superior este de 0,18 standard, care este ligaturat în slotul
bracheturilor pe o perioadă de 4 – 5 luni, apoi înlăturăm sistemul fix din cavitatea
bucală şi aplicăm aparatele de contenţie, pe o perioadă de 10-12 luni, pacientul
prezentîndu-se la medic odată la 2-3 luni.
Evaluarea comparativă a devierilor de la normă a indicilor biometrici pe model
în lotul III de referinţă (trataţi cu extracţie de premolari), la pacienţii fără anomalii,
a demonstrat un deficit de spaţiu la toţi parametrii transversali şi sagitali, ceea ce
relevă o disproporţie a arcadei dento-alveolare în acest lot, ca şi în cele precedente.
Rezultatele valorilor indicilor biometrici (segmentele transversal şi sagital ale
arcadei dentare, tab.8, fig 6) după tratament denotă anumite schimbări: segmentul
molar superior s-a micşorat cu - 0,66±0,42; cel inferior cu - 0,23±0,47. Segmentul
premolar superior se măreşte cu 3,83±0,77 (p<0,01), iar cel inferior cu 1,15±1,15
(p>0,05).
Segmentul sagital superior postratament e mărit cu 1,25±0,60 (p>0,05), cel
inferior cu 1,22±0,43 (p<0,05). Practic, nu are loc o majorare a tuturor parametrilor
biometrici transversali şi sagitali.
Datele analizei rezultatelor ne demonstrează că are loc o normalizare numai a
indicilor segmentului interpremolar superior şi a celor de la segmentul anterior
superior al arcadei dentare.
La analiza spaţiului total la pacienţii din lotul III (tab.8, fig 7) s-a relevat un
deficit de spaţiu în toate zonele. În zona anterioară s-a înregistrat o discrepanţă între
spaţiul necesar şi cel disponibil de 3,69±0,76 (p<0,001), în zona medie discrepanţa a

81
fost de - 0,67±0,64. În zona posterioară discrepanţa între spaţiul necesar şi disponibil
a fost de - 16,10±1,71 (p<0,001). Această valoare demonstrează un deficit de spaţiu
mult mărit în această zonă şi diferă veridic de cele două zone: anterioară şi medie.
Valorile indicilor cefalometrici în lotul III de referinţă (tab. 8, fig 8) au
demonstrat următoarele schimbări: unghiul FMA pretratament a prezentat o valoare
normală, iar după tratament s-a micşorat - 1,43±0,86 (p>0,05).
Unghiul SNA a rămas controlat în limitele normei. A scăzut valoarea unghiului
SNB cu - 0,12±0,48 , care a avut pretratament o mărime ieşită din limite normale -
74,35±0,47. Unghiul ANB a crescut de la - 3,76±0,35 la - 4,04±0,65. Se atestă o
modificare valorică intergrupară P2-3 (P<0,05). Unghiul A0B0 rămîne stabil
posttratament şi a constituit, corespunzător - 3,28±0,55 şi - 3,73±0,84. S-a constatat
o înrăutăţire evidentă a unghiului Z, care pînă la tratament a depăşit limitele normei:
pretratament a constituit - 66,35±1,44 iar postratament – 68,69±1,68.
Prin urmare, putem remarca că, în urma studiului biometric de model şi
cefalometric, în lotul III n-a fost atinsă o armonie totală a arcadei dento-alveolare şi
un estetic facial normal.
La analiza devierii indicilor biometrici şi cefalometrici pretratament şi
posttratament în lotul III de studiu, cu extracţie premolară, s-a constatat că s-a ajuns
la normalizarea veridică a valorilor parametrilor distanţei interpremolare superioare -
2,83±0,43 (p<0,01), a lungimii segmentului anterior inferior (Lu) - 1,21±0,43
(p<0,05). Indicii cefalometrici SNB, ANB, Z demonstrează o deviere de la normă şi
nu ating valori normale, iar unghiul ANB depăşeşte valoarea normală.
Durata tratamentului prin metoda cu extracţii de premolari a constituit -
54,23±0,33 (p<0,001) săptămîni, fiind veridic mai mare faţă de I-ul lot şi mai mică -
faţă de lotul II.
Estimările parametrilor biometrici şi cefalometrici în lotul de tratament cu
extracţie a premolarilor denotă că metoda respectivă comportă anumite dezavantaje ,
şi anume, nu conduce la suprimarea deplină a disproporţiei transversale şi sagitale a
arcadei dento-alveolare şi la armonizare a esteticului facial.

82
 CAZ CLINIC N 3
Pacienta E., în vîrstă de 15 ani, sex femenin, s-a prezentat cu acuze estetice şi
funcţionale.
Diagnosticul: anomalia dento-maxilară clasa II / 1 Angle, acoperire adîncă
gradul II, vestibulopoziţia 13, 23.
Examenul facial: - faţa simetrică, etajul inferior puţin mărit, plica
nazolabială - ştearsă.
Examenul funcţional: dereglări de masticaţie, respiraţie şi glutiţie.
Examenul endobucal: deschiderea cavităţii bucale, liberă, fără dureri, dentiţie
permanentă, raportul ocluzal clasa II / 1 Angle, prezenţa treptei sagitale - 0,3 mm,
devierea liniei interincivizale cu -1,0 mm, forma arcadei inferioare - V, superioare -
U, la nivelul arcadei inferioare s-a depistat înghesuirea în zona frontală şi laterală,
curba Spee - 0,3 - 0,4 mm . La maxilarul superior s-a constatat vestibulopoziţia
caninilor. În regiunea dinţilor frontali superiori este observat o înghesuire dentară şi o
gingivită hipertrofică.
Examenul de model: forma arcadei dentare superioare – U, inferioare –V, la
arcada inferioară s-a constatat o înghesuire uşoară în zona laterală şi frontală, la
nivelul arcadei superioare vestibulopoziţia caninilor (13, 23).

Analiza indicilor transversali după Pont la arcada superioară:

* Distanţa interpremolară-pretratament - 33,0 ; posttratament -36,0 ; norma - 36,86
* Distanţa intermolară-pretratament - 44,0 ; posttratament - 44,0 ; norma - 47,0
* Lungimea segmentului anterior (Lo)- pretratament - 15,0; posttratament -15,5;
norma - 17,29
Analiza indicelor transversali după Pont la arcada inferioară
* Distanţa interpremolară-pretratament - 32,0 ; posttratament -36,5 ; norma - 36,81
* Distanţa intermolară-pretratament - 43,0 ; posttratament - 43,0 ; norma - 44,66
* Lungimea segmentului anterior (Lu)- pretratament - 17,0; posttratament -16,5;
norma - 16,90

83
 Analiza spaţiului total după Tweed
Zona anterioară
Diametrul meziodistal dinţilor - 35,0 mm;
Spaţiul disponibil - 33,5 mm;
Deficitul sau surplusul de spaţiu - -1,5 mm.
Zona medie
Diametrul meziodistal dinţilor - 40,0 mm;
Spaţiul disponibil - 41,0 mm;
Deficitul sau surplusul de spaţiu - +1,0 mm.
Zona posterioară
Diametrul meziodistal dinţilor - 38,0 mm;
Spaţiul disponibil - 18,0 mm;
Deficitul sau surplusul de spaţiu - -10,0.
Examenul radiologic: la ortopantomogramă observăm prezenţa dentiţiei
permanente şi a mugurilor dinţilor 18, 28, 38, 48.

Analiza cefalometrică:

FMAº- pretratament - 35,0º; posttratament – 34,5 º; devierea - -0,5 º

SNAº- pretratament - 76 º; posttratament -76,0 º; devierea – 0 º
SNBº- pretratament - 71,0 º; posttratament -68,5 º; devierea - -2,5º
ANBº- pretratament - 5,0 º; posttratament -7,5 º; devierea - +2,5 º
AoBo (mm)- pretratament - 4,0; posttratament -8,0; devierea - +4,0
Zº- pretratament – 58,0; posttratament -69,0; devierea - +11,0
Pacienta a fost tratată conform metodei cu extracţia de premolari: 14, 24, 35,
45. Au fost restabilite relaţiile ocluzale în plan sagital, în plan vertical s-a obţinut o
acoperire de 1/3. Metoda şi etapele de tratament au fost expuse mai sus. Durata
tratamentului a fost de 58 de săptămîni.

84
Aspect facial pretratament, caz clinic nr. 3
Foto 4.26.

a.)în profil faţă

Fo
to
4.2
7.
Fo
to
4.2
8.

b.)în profil dreapta c.) în profil stînga

85
Foto 4.29. Modele de diagnostic pretratament ,caz clinic nr. 3

86
Foto 4.30. Modele de diagnostic pretratament ,caz clinic nr. 3

87
Foto 4.31. Ortopantomograma pretratament ,caz clinic nr. 3

Foto 4.32. Teleradiograma pretratament ,caz clinic nr. 3

88
Foto 4.33. Aspect facial posttratament ,caz clinic nr. 3

89
Foto 4.34. Modele posttratament ,caz clinic nr. 3

90
Foto 4.35 Modele posttratament ,caz clinic nr. 3

91
Foto 4.36. Ortopantamograma posttratament ,caz clinic nr. 3

Foto 4.37. Teleradiograma posttratament ,caz clinic nr. 3

92
 CAPITOLUL V

DELIBERAREA REZULTATELOR OBŢINUTE

Anomalia Clasa II/1 Angle prezintă un simptomocomplex de tulburări

morfologice şi funcţionale în regiunea dento-maxilară, precum şi în organism. Aceste
tulburări sunt simultante cu dereglările locale şi generale ale organismului (89,
116,135, 163, 166).
Tratamentul acestei patologii a fost obiectul de studiu al mai multor autori, (3,
4, 21, 34, 51, 63, 69, 86, 106) iar actualmente toţi urmăresc aceleaşi obiective:
eliminarea tulburărilor estetice, restabilirea rapoartelor maxilarilor arcadelor dentare,
realizarea armonioasă a profilului feţei şi restabilirea maximală a funcţiei.
Dintre metodele existente de tratament al acestei anomalii, un rol preponderent
li se atribuie metodelor care au o realizare completă şi o supraveghere îndelungată a
pacienţilor.
Tratamentul anomaliei Clasa II/1 Angle, actualmente, prin distalizarea
dinţilor maxilarului superior fără extracţii dentare, devine metoda din ce în ce mai
răspîndită. În consecinţă, au fost elaborate mai multe aparate pentru deplasarea
distală a dinţilor, iar autorii aparatelor au urmărit un scop comun - cel de a propune
aparate care ar facilita distalizarea dinţilor prin mişcări controlate a acestora cu forţe
favorabile, realizîndu-se un minimum de mişcări nedorite.
Prin urmare, a fost propus un studiu, scopul căruia a fost sporirea eficacităţii
tratamentului anomaliei Clasa II/1 Angle.
Conform ipotezei de lucru, au fost schiţate şi obiectivele investigaţionale:
- analiza indicilor biometrici la pacienţii cu anomalie Clasa II/1 Angle şi fără
anomalii;
- studierea indicilor biometrici şi cefalometrici pre şi posttratament la pacienţii
cu anomalia Clasa II/1 Angle;
- determinarea parametrilor de spaţiu la nivelul arcadelor dentare şi nivelul
osos la pacienţii cu anomalia Clasa II/1 Angle;

93
 - elaborarea unui set de dispozitive pentru majorarea eficacităţii deplasării
distale a dinţilor la anomalia Clasa II/1 Angle;
- evaluarea eficacităţii tratamentului anomaliei Clasa II/1 în dependenţă de
metoda folosită.
Conform scopului şi obiectivelor trasate în studiu, a fost constituit un lot de
pacienţi cu anomalia Clasa II/1 Angle şi un lot fără anomalii. Cercetarea noastră s-a
axat pe parametrii obţinuţi din analiza rezultatelor pre şi posttratament a 81 pacienţi
cu anomalie Clasa II/1 Angle, trataţi prin metode diferite: metoda elaborată de autor,
metoda Tweed-Merrifield, metoda cu extracţia de premolari 14,24,35,45 , dintre care
57 erau de sex femenin (70,37%) şi 24 - de sex masculin (29,63%).
De asemenea, au fost supuşi studiului 58 de subiecţi fără anomalii, dintre care
36 erau de sex femenin ( 63,79 %) şi 22 - de sex masculin ( 36, 21 %).
Pentru stabilirea diagnosticului şi elaborarea planului de tratament, la pacienţii
cu anomalia Clasa II/1 Angle au fost folosite un şir de metode de diagnostic, scopul
cărora a fost aprecierea factorilor etiologici, determinarea tulburărilor morfologice de
dezvoltare a maxilarilor, arcadelor dento-alveolare, a dereglărilor fizionomice
(estetice) faciale, gravitatea acestora şi alegerea metodei de tratament. Printre acestea:
- Examenul clinic, inclusiv: motivul prezentării, considerentele fizionomice,
logopedice, masticatorii şi altele;
- Anamneza şi considerentele heredeocolaterale referitoare la filmul
pacientului;
- Statusul antecedentelor personale;
- Examenul exobucal;
- Examenul endobucal;
- Examenul funcţional: aprecierea tonusului muscular, examinarea deglutiţiei,
examinarea respiraţiei, fonaţiei, masticaţiei;
- Studiul de model, care este un examen specific specialităţii ortodontice, a
fost efectuat după metoda Pont. Valoarea segmentului anterior al arcadei dentare s-
a determinat după Korkhaus;

94
 - Analiza spaţiului total a fost folosită ca examinare suplimentară în studiul
nostru, care s-a efectuat la nivelul arcadei dentare inferioare.;
- Examenul fotostatic, care urmăreşte scopul de stabilire a dereglărilor
simetriei faciale, conturul de profil al ţesuturilor moi.
Examenul ortopantomografic pre şi postratament
Metoda de bază aplicată de noi la stabilirea deosebirilor de structură a
scheletului facial a fost teleradiografia de profil (125, 138, 145, 154, 156.). Au fost
studiate parametrele cefalometrice: unghiurile FMA, SNA, SNB, ANB, A0B0 (mm),
Z.
Repartizarea pacienţilor pe loturi s-a efectuat conform ipotezei de lucru.
Lotul I de studiu a fost alcătuit din 35 de pacienţi ( 43,21%) cu anomalia Clasa
II/1 Angle trataţi prin metoda propusă de autor în vîrste cuprinse între 11-24 ani.
Lotul II (de referinţă) a fost constituit din 22 de pacienţi (27,16%) cu aceiaşi
patologie, în tratamentul cărora a fost aplicată metoda Tweed-Merrifield. Pacienţii
aveau vîrsta cuprinsă între 10-24 ani.
Lotul III (de referinţă) a fost constituit din 24 de pacienţi (29,63%) cu anomalia
Clasa II/1 Angle la tratamentul cărora a fost utilizată metoda cu extracţia dentară de
premolari 14, 24, 35, 45.
În funcţie de metoda de creare a spaţiului în arcada dentară, pacienţii au fost
divizaţi în trei grupuri:
- Grupul I - 24 de pacienţi (29,74%), cărora pentru crearea spaţiului în arcada
dentară, li s-a efectuat extracţia M3 a maxilarului, vîrsta pacienţilor a variat între 16-
24 ani.
- Grupul II - 24 de pacienţi (29,74%), în tratamentul cărora, ca metode de
creare a spaţiului în arcada dentară, a fost folosită extracţia 14, 24, 35, 45, limitele de
vîrstă au variat între 14-24 ani.
- Grupa III - 33 de cazuri (40,74%), tratamentul cărora a fost efectuat fără
extracţia dentară. Pacienţii aveau vîrste cuprinse între 15- 24 ani.
Tratamentul prin metoda propusă de autor a fost iniţiat cu aplicarea unui aparat
mobilizabil cu şurub ortodontic la maxilarul superior, pentru efectuarea expansiunii

95
în plan transversal, concomitent, la maxilarul inferior au fost fixate brachetele
programate pentru alinierea şi nivelarea arcadei inferioare. Durata tratamentului a fost
de 4-5 luni de zile. În cazul în care au fost relevate disproporţii semnificative ale
arcadei dento-alveolare superioare, au fost extraşi dinţii 18, 28 , în scop de creare a
spaţiului pentru restabilirea relaţiilor ocluzonale normale, prin metoda de deplasare
distală a dinţilor laterali. Distalizarea dinţilor 17, 27 a început cu dispozitivul nr. 1
care a durat 2-3 luni de zile. Următoarea etapă a constituit-o crearea cheii de ocluzie
(deplasarea dinţilor 16, 26) cu aparatul nr. 2, durata acesteia a fost de 2,5 - 3,5 luni
de zile. A urmat etapa deplasării distale a dinţilor 14, 15, 24, 25 , cu dispozitivul nr.
3, pentru restabilirea relaţiilor ocluzale normale, care a durat 1,5-2,5 luni. Ultimul
dinte deplasat distal a fost caninul cu aparatul nr. 4 şi prin forţele extraorale.
Finalizarea tratamentului s-a manifestat prin închiderea spaţiilor frontale cu elasticul
lanţ, timp de 1,0-1,5 luni. Ca rezultat al tratamentului ortodontic după metoda
autorului, a fost realizată o aliniere corectă a dinţilor, pe arcada dentară s-au creat
raporturi funcţionale, atît în sectorul frontal, precum şi în zonele laterale, limitîndu-
se durata tratamentului la 53,31±0,38 (p<0,001) săptămîni. După 5-6 luni de zile, a
fost eliminat aparatul fix din cavitatea bucală şi a urmat perioada de contenţie, cu
ajutorul aparatelor mobilizabile tip Howley, timp de 10-14 luni.
Rezultatele analizei indicilor biometrici posttratament în lotul I de studiu au
relevat că acestea au suportat modificări semnificative pe direcţia ameliorării.
Distanţa molară superioară s-a mărit cu - 2,14±0,80 (p<0,05), cea inferioară - cu
1,43±0,42 (p<0,01). Distanţa premolară superioară s-a modificat, majorîndu-se cu
3,54±0,72 (p<0,001), cea inferioară - cu 2,11±0,43 (p<0,001). Segmentul sagital
superior anterior s-a mărit cu 1,46±0,62 (p<0,05), cel inferior – cu 0,68±0,28
(p<0,5). Deci, constatăm o normalizare totală a parametrilor biometrici.
Analiza rezultatelor parametrilor cefalometrici a relevat următoarele: unghiul
FMA a deviat cu – 1,26±0,53 şi a rămas controlat în limitele normale. Unghiul SNA
a scăzut cu – 0,75 , dar neveridic (p>0,05). Unghiul SNB rămîne controlat în limitele
indicelui pretratament, unghiul ANB se micşorează cu – 0,83±0,37 ( p<0,05). De

96
asemenea, are loc micşorarea unghiului A0B0 - cu -1,12±0,73 , a unghiului Z - cu
0,50±1,23.
Astfel, constatăm că modificările unghiurilor SNA, SNB, ANB, A0 B0, Z sunt
neînsemnate şi au rămas în limitele normei.
Durata tratamentului pacienţilor cu anomalia Clasa II/1 Angle, din lotul I de
studiu, a fost de 52,31±0,38 săptămîni (p<0,001).
În concluzie putem afirma, că metoda de tratament elaborată de autor permite a
lichida total disproporţia arcadei dento-alveolare şi a obţine şi menţine un estetic
facial armonios.
Tratamentul ortodontic al anomaliilor de Clasa II/1 Angle după metoda
Tweed-Merrifield. Această metodă a cuprins următoarele etape:
• prepararea danturii;
• corectarea arcadelor dentare;
• corectarea ocluziei;
• finisarea ocluziei.
În cazurile în care am depistat disproporţii evidente ale arcadei dento-alveolare
superioare, am recurs la extracţia 18, 28.
În prima etapă am efectuat nivelarea arcadei dentare inferioare, corectarea
curbei Spee. Pentru aceasta a fost utilizat sistemul fix de brachete standard (fără
program). În faza de corectare a ocluziei, am urmărit scopul de înclinare a dinţilor
superiori în distal. După corectarea relaţiilor ocluziale laterale, care a durat 4- 5, luni
au fost obţinute relaţiile ocluzale de Clasa II/1 Angle, am închis spaţiile dinţilor
frontali cu ajutorul unui arc special cu bucle de închidere. Prin finisarea ocluziei, am
urmărit scopul echilibrarii formelor arcadelor dentare, ale curburilor de ordinul II, III
în zona posterioară şi anterioară şi hipercorectarea sensului sagital şi vertical. După 5-
6 luni, am eliminat sistemul fix de brachete şi am aplicat aparatele de contenţie tip
Howley pe o durată de 10-11 luni de zile.
Estimarea parametrilor biometrici posttratament a demonstrat următoarele
modificări: distanţa intermolară superioară s-a mărit cu 1,87±0,51 (p<0,01), iar cea

97
inferioară - cu 1,00±0,52 ( p>0,05). Distanţa interpremolară superioară a evoluat cu
2,33 ±0,68 ( p<0,01), iar cea inferioară - cu 2,17±0,44 ( p<0,001).
Diametrul sagital superior a deviat cu 1,50±0,57 ( p<0,05), iar cel inferior - cu
1,04±0,32 ( p<0,01). Prin urmare, nu s-a atestat o normalizare totală a tuturor
indicilor. Parametrii distanţei interpremolare superioare, intermolare inferioare, de
asemenea, parametrii sagitali ai segmentelor superior, inferior nu ating limitele
normei.
Valorile indicilor SNA, SNB cefalometrici posttratament în acest lot de
pacienţi nu au suportat modificări esenţiale şi nu au atins limitele normei. Indicii
ANB, A0 B0 , Z au rămas controlaţi în limitele normei şi, corespunzător, au constituit
ANB – 77,25±0,92; 76,00±1,18; A0B0 – 2,76±0,65; 2,41±0,69; Z– 75,25±1,90;
75,23±1,20.
Durata medie a tratamentului anomaliei Clasa II/1 Angle prin metoda
prezentată a fost de 77,18±0,27 săptămîni (p <0,001). Astfel, putem conchide că
utilizarea acestei metode a permis ameliorarea considerabilă a disproporţiei arcadei
dento-alveolare şi estetice la pacienţii aflaţi în tratament, însă nu a atins în total
limitele normei.
Tratamentul ortodontic al anomaliilor de Clasa II/1 Angle după metoda cu
extracţii de premolari începe cu extracţia dinţilor 35,45. După 2 săptămîni, am fixat
sistemul fix de brachete programate pentru alinierea arcadei inferioare şi închiderea
spaţiilor, care a durat 4-5 luni. După ce am obţinut o arcadă aliniată, restabilind
centrul estetic, am recurs la eliminarea curbei Speea cu ajutorul arcurilor revers,
nitinol de grosimile - 0,12-0,16. În acelaşi timp, am efectuat expansiunea
transversală la arcada superioară, cu ajutorul unui aparat mobilizabil, pentru a obţine
o suprapunere a arcadei superioare faţă de cea inferioară. Extragem dinţii 14, 24, apoi
după 2 săptămîni aplicăm sistemul fix de brachete la maxilarul superior, pentru a
restabili relaţiile de ocluzie şi închiderea spaţiilor. Sistemul fix se elimină după 4-5
luni, apoi urmează perioda de contenţie, timp de 5-6 luni, cu ajutorul unui aparat
mobilizabil tip Howley.

98
 Valorile indicilor biometrici posttratament demonstrează că are loc o
normalizare veridică a parametrilor segmentului interpremolar superior şi
segmentului anterior superior ale arcadei dentare. Astfel, segmentul molar superior s-
a micşorat cu 0,51±0,42, cel inferior – cu 0,23±0,46. Segmentul superior se măreşte
veridic – cu 3,83±0,77 ( p<0,001), cel inferior se măreşte cu 1,15±1,15, dar
modificarea este neveridică ( p>0,05). Segmentul sagital superior posttratament este
mărit - cu 1,25±0,42 (p>0,05), cel inferior - cu 1,21±0,43 , dar devierile valorilor
sunt neveridice ( p>0,05).
Evaluarea parametrilor cefalometrici în acest lot de studiu a demonstrat
următoarele schimbări: unghiul FMA s-a micşorat după tratament cu -1,43±0,86
(p>0,05), unghiul SNB - cu -0,12±0,47 (p>0,05), unghiul ANB a crescut peste
limitele normale, pînă la 4,04±0,65. Posttratament a fost constatată o înrăutăţire
evidentă a unghiului Z, care s-a mărit pînă la 68,69±1,68.
Durata de tratament prin metoda respectivă a constituit 54,23±0,33 săptămîni
(p<0,001).
În încheiere putem remarca că metoda de tratament cu extracţia de premolari
14, 24, 35, 45 comportă dezavantaje faţă de metodele de tratament precedente: se
menţine disproporţia arcadei dento-alveolare, esteticul facial este disarmonizat.
Astfel, metoda autorului, aplicată în tratamentul anomaliei clasa II/1 Angle, a
demonstrat eficacitate înaltă. Ea s-a manifestat prin restabilirea totală a disproporţiei
arcadei dento-alveolare, prin stabilirea şi menţinerea armoniei estetice faciale, de
asemenea, prin asigurarea micşorării duratei de tratament.
Metodele de tratament: Tweed-Merrifield, prin extracţia de premolari,
comportă dezavantaje faţă de metoda autorului. Acestea s-au manifestat prin
menţinerea disproporţiei arcadei dento-alveolare şi prin armonizarea incompletă a
esteticului facial, fapt constatat preponderent la pacienţii trataţi prin extracţie de
premolari.

99
 CONCLUZII

1. Evaluarea indicilor biometrici de model la pacienţii cu anomalia Clasa II/1

Angle au demonstrat un deficit de spaţiu în raport cu pacienţii fără anomalii, ceea ce
relevă o disproporţie semnificativă a arcadei dento-maxilare la pacienţii cu această
malformaţie.
2. Determinarea indicilor biometrici de model, ai celor cefalometrici, pre şi
posttratament, la pacienţii cu anomalia Clasa II/1 Angle, trataţi prin diferite metode a
relevat că normalizarea totală a lor are loc la pacienţii trataţi prin metoda elaborată,
comparaţia făcîndu-se cu pacienţii trataţi prin metodele Tweed-Merrifield şi cu
extracţii de premolari.
3. La pacienţii cu anomalia Clasa II/1 Angle, în urma analizei spaţiului total, a
fost depistat cel mai mare deficit de spaţiu la arcada dento-alveolară în zona
posterioară, fapt ce denotă o disproporţie dominantă.
4. Dispozitivele ortodontice elaborate creează posibilitatea de deplasare distală
a dinţilor laterali cu mişcări controlate, echilibrate, fără a provoca tulburări patologice
în ţesuturile arcadei dentare.
5. Prin metoda de tratament elaborată se permite a obţine o normalizare totală a
disproporţiei arcadei dento-alveolare, stoparea creşterii segmentului frontal al
maxilarului superior şi menţine esteticul feţei în limitele normale.
6. Prin metoda de tratament propusă de autor se micşorează durata de
tratament, se exclude extracţia dinţilor 14, 24, 35, 45 şi, prin urmare, rezultă o
eficacitate mai înaltă în raport cu metodele cu extracţii dentare.

100
 RECOMANDĂRI PRACTICE

1. În diagnosticul anomaliei Clasa II/1 Angle este important să se ţină cont de

valoarea indicilor biometrici şi cefalometrici, care semnalează o disproporţie evidentă
a arcadei dento-alveolare în raport cu pacienţii fără anomalii, fapt constatat prin
comparaţia indicilor în loturile studiate.
2. Analiza spaţiului total a demonstrat că cel mai mare deficit de spaţiu la
anomalia Clasa II/1 Angle este localizat în zona posterioară, ceea ce implică
necesitatea intervenţiei predominant ortodontice, direcţionate.
3. Extracţia M3 şi distalizarea dinţilor laterali ai maxilarului superior pot fi pe
larg folosite ca metode de creare a spaţiului în arcada dento-alveolară la tratamentul
anomaliei Clasa II/1 Angle.
4. Se propune o aplicare largă în practica ortodontică a metodei de tratament
elaborate în lucrare cu folosirea setului de dispozitive ortodontice respective, alcătuit
din aparatele nr. 1, 2, 3, 4, prin utilizarea cărora se permite de a elimina disproporţia
totală a arcadelor dento-alveolare.
5. Utilizarea metodei elaborate conduce la stoparea creşterii segmentului
frontal al maxilarului, la stabilizarea armoniei esteticului facial şi, de asemenea, la
micşorarea termenilor de tratament.

101
 Indice Bibliografic

1. ADES A.G., JOONDEPH D. R., LITTLE R.M., et. al, A long-term study
of the relationship of third molars to changes in the mandibular dental arch. Am. J.
Orthod., 1990, v. 97, p. 323-335.
2. ALEXANDER R.G., ŞINCLAIR P.S., GOATES L.J. Differential
diagnosis and treatment planning the adult non surgical ortodontic patient. Am. J.
Orthod., 191, v.89, Nr. 2, p.-95-102.
3. ANSE TUBA ALTUG-ATAC, DILEC ERDEM, Effect of three
dimensional biometric maxillary arches and cervical headgear on dentofacial
structure. Eur. J. Orthod., 2007, v. 29, p.52-59.
4. ANSE TUBA ALTUG- ATAC, DILEC ERDEM, ZÜLEYHA MIRZEN
ARAT: Three dimensional biometric maxillary distalization arches compared with a
modified Begg intraoral distalization system. Eur. J. Orthod., 2008, v. 30, p. 73-79.
5. ANGLE E. H. Class II/1 cases: a rentgenocephalometric study. Eur. J.
Orthod., 1990, v. 12, p. 74-84
6. BASS N.M. Orthopedic coordination of dentofacial development in
skeletal Class II malocclusion in conjunction with edgewise therapy: parti I. Am. J.
Orthod., 1983, v. 84, N 5, p. 361-383
7. BAUMRIND S, FRANZ R. The reliability of head film measurements
2. Conventional angular and linear measures. Am. J. Orthod., 1971, v.60, N 5, p.
505-517.
8. BEGG P. R. Stone Age man‘s dentition. Am. J. Orthod., 1954, v. 40, p.
298-312, 373-383.
9. BINDER R.C. The geometry of cephalometrics. J. Clin. Orthod., 1979
N 3, p. 258-263.
10. BISHARA S.E., ANDREASEN G., Third molars: a review. Am. J.
Orthod., 1983, v.83, p.131-137.
11. BJORK A., IENSEN E., PALLING N. MANDIBULAR growth and
third molar impaction. Acta Odontol .Scan, 1956, v. 14, p. 231-272.

102
 12. BJORK A.,SKIELLER V. Facial development and tooth eruption. An
implant study at the age of puberty. Am. J. . Orthod., 1972, v. 62, p. 339-383.
13. BURSTONE C., J. Lip posture and its significance in treatment planing.
Am. J. Orthod., 1967, v. 53, p. 262
14. BOBOC L. Tratamentul anomaliilor dento-maxilare prin tehnică.
EDGWISE. Editura medicală. Bucureşti, 1997, 288 p.
15. BOBOC GH. Aparatul dento-maxilar, formare şi dezvoltare. Editura
medicală, Bucureşti, 1996, 461 p.
16. BONNEFONT R., GUYAMARD F. A propos de periodes d-
acceleration de la croissance faciale. Rev. Orthop., Dento-facial, 1985, v. 19, N. 4, p.
465-478.
17. BOLLA E., MURATORE F., CARANO A., BOWMAN S.S.
Evaluation of maxillary molar distalization with the distal jet : a comparison with
other contemporary methods. Angle Orthod., 2002, v. 72, p. 481-494.
18. BONDEMARK L., KUROL J. Distalization of maxillary first and
second molars simultaneansly with repelling magnets. Eur. J. Orthod., 1992, v. 14, p.
264-272.
19. BRENCHLEY M. L., ARDAUN D. G. F. Investigations into changes in
some mandibular arches in the postdecidous dentition. Trans Br., Soc., Study
Orthod., 1968, p. 50-80.
20. BRICKMAN C. D., SINHA P. K., NANDA R. S. Evaluation of Jones
jig appliance for distal molar movement. Am. J. Orthod ., and Dentofacial,
Orthopedics 2000, v. 118, p. 529- 534.
21. BUSSICK T.J. MC NAMARA J. A. Dentoalveolar and skeletal changes
associated with the pendulum appliance. Am. J. Orthod ., and Dentofacial,
Orthopedics, 2000, v. 117, p. 333-343.
22. COCÎRLĂ E. Aparate ortodontice fixe (tehnici moderne). Ed. Medicală
Cluj-Napoca, 2002, 295 p.
23. CHATEANU M. Ortopedie Dento-Facială. Fd. Julian Prelat, Paris, 1994,
364 p.

103
 24. COHEN A. M. Skeletal changes during the treatment of Clasa II /1
malocclusions. Brit. J. Orthod, 1983, v. 10, N 3, p. 147-153.
25. COHEN A. M. A study of Class II division I malocclusions treated by
the Andreson appliance. Brit. J. Orthod., 1998, v. 12, N 3, p. 159-165.
26. DAVIS E. C., A comparison of two maxillary molar distalization
appliances (unpublished master‘s thesis). St. Louis, Mo: Departament of
Orthodontics, Saint Louis University, 2001.
27. DAVID J., POSWILLO D., SIMSON D. The craniosynosthoses, Berlin,
1982, 331 p.
28. DAWSON P. E. Evaluation, diagnosis, and treatment of occlusal
problems 2-nd Edition, St. Louis: C.V. Mosby Company 1988, 680 p.
29. DLERKES D.D. An investigation of the mandibular third molars in
orthodontic cases. Angle Orthod., 1975, v. 45, p. 207-212.
30. DOROBĂŢ V., STANCIU D. Ortodonţie dento-facială. Editura
Medicală , Bucureşti, 2003, 501 p.
31. DROBOCKY O.B., SMITH R.J. Changes in facial profile during
orthodontic treatment with extraction of four first premolars. Am. J. Orthod ., -
1989, Vol. 95, p. 220-231.
32. DROBOCKY O.B., SMITH R.J. Changes in facial profile during
orthodontic treatment with extraction of four first premolars. Am. J. Orthod., - 1989,
Vol. 95, p. 220-231.
33. DUER G.S., HARRIS E.F., VADEN I.L. Age effects on orthodontic
treatment adolescents contrasted with adult . Am J.Orthod., 1991, v. 100, № 6, p.523-
530.
34. EASTHOPE D.W. A method of intra-oral measurements of force
produced in the tissue pressure technique. Austr. Dent. J., 1987, v.32, p.336-342.
35. ENLOW D.H. The prenatal and postnatal growth of the human basic
ranium. In: Symp. o development of the basicranium. Maryland: Ed.J.F.Rosma
Bethesda, 1976, p.152-205.

104
 36. EROL AKIN., A UNIT GURTAN., DENIZ SAGDIC. Effects of a
segmented removable applionce in molar distalization. Eur. J. Orthod., 2006, v.28,
p.65-73.
37. EUGENIA BOLLA, FILIPP M., ALATO CARANU, S.JAIY
BOWMAN. Evaluation of maxillary molar distalization with the distal jet: A
comparison with other contemporary methods. Angle Orthod; 2002, v.72, №5,
p.481-484.
38. FAUBION B.H. Effect of extraction of premolar on eruption of
mandibular third molars. J. Am. Dent., Assoc., 1968, v.76, p.316-320.
39. FERRAZZINI G. Critical evalution of the ANB angle. Am.J.Orthod.,
1976, v.69, №6, p.622-626.
40. FINNÖY J.P., WISTH P.J., BÖE O.E. Changes in soft tissue profile
during and after orthodontic treatment. Eur. J. Orthod;1987, v.9, №1, p.68-78.
41. FAYS F., ESLAMI A., DROSER G.N. Use of anterior teeth measurements
in determing occlusal vertical dimension. J. Prosthet., Dent., 1987, v.58, p.317-321.
42. FRIEDLAND B., MEAZZINI M.C. Incidental finding of an enlarged sella
turcica on a lateral cephalogramm. Am.J. Orthod., and Dentofacial Orthopedics,
1997, May.
43. FOTIS V., MELSEN B., WILLIAMS S. Posttreatment changes of skeletal
morphology following treatment aimed at restriction of maxillary growth.
Am.J.Orthod., 1985, v.88, №4, p.288-296.
44. FRANKEL R. A functional approach to orofacial orthopaedics. Brit.
Orthod., 1990, v.37, №1, p.206-213.
45. GINELLY A.A., VAITAS A.S., THOMAS W.M. The use of magnets to
move molars distally. Am.J.Orthod. and Dentofacial Orthopedics, 2000, v.99, p.564-
566.
46. GIANELLY A.A., BEDNAR J., DIETS V. Japonese Ni-Ti coils used to
move molars distally. Am.J.Orthod. and Dentofacial Orthopedics, 1991, v.99, p.564-
566.

105
 47. GIANELLY A.A. Distal movement of maxillary molars. Am.J. Orthod.,
and Dentofacial Orthopedics, 1998, v.114, p.66-72.
48.P.GODOROJA.,C.G.MATASA.,GH.GRANCIUC.ORTHODONTICS,
Chişinău,2007, 327 p.
49. GREEN WALKER D. A facial growth index for oral surgery. In
Craniofacial anomalies: pathogenesis and repair., Ed. J. J. Longacre. Philadelfia –
Toronto: Lippenctt, 1968, p.121.
50. HANDAN ALTUG, A.OSMAN BENGI, EROL ACN, SENIZ
KARACAY. Dentofacial effects of asymmetric headgear and cervical headgear with
removable on unilateral molar distalization . Angle Orthod., 2004, v.75, №4, p.584-
592.
51. HAYDAR S., ÜNER O. Comparison of Jones jig molar distalization with
extraoral traction. Am.J.Orthod. and Dentofacial Orthopedics, 2000, v.117, p.49-53.
52. HAYNES S., Anterior vertical changes in function regulator therapy.
Eur.J.Orthod., 1983, v.5. №3, p.219-223.
53. HILDYARD L.T., MOORE W.J., CORBETT M.E. Longarithmic grouth of
the hominaid mandile. Anat. Res., v.186, p.405-411.
54. HILGERS J.J. The pendulum appliance for Class II non-compliance
therapy. J. of Clinical Orthodontics, 1992, v.26, p.706-714.
55. HINTON R.J. Relationship between mandibular joint size and cranio facial
size in human groups. Arch. Oral. Biolog., 1983, v.28, p.37-43.
56. HOFMAN E., WIMMER B. Dic Anatomie der Flügelganment im CT.
Fortschr. Geb. Roentgenstr., 1989, Bd. 151, p.27-31.
57. JECKEL N., RAKOSI T., Molar distalization by intra-oral force
application. Eur. J. Orthod., 1991, v.13, p.43-46.
58. JOHO I.P. Die differential diagnostik der Angle klass – II, 1 im
Fernröntgenseiten bild und ihre klinischen Konsengquenzen. Ein kasuisticsher
Beitrag. Prakt. Kieferorthop., 1989, Bd.3, p.197-210.

106
 59. JONSON I. Skelettale und dentoalvealare Anderuraer Durch die
Bionatcrbehar dlun in der vorpibertaren und pubertarer. Forthshcr Kiefercrtop, 1988,
Bd.39, p.62-76.
60. JULIE ANN., STAGGERS, NICHOLAS GERMANE, VESTON M.,
FORSTAN A. Comparison of the effects of first premolar extraction on third molar
angulation. Angle Orthod., 1992, v.62, Nr.2, p.132-135.
61. KALRA V. The K-loop molar distalizing appliance. J. of Clinical
Orthodontic, 1995, v.29, p.298-301.
62. KAPLAN R.G.: Some factors related to mandibular third molar impaction.
Angle Orthod., 1975, v.45, p. 153.
63. KARAMAN A.I., BOSCIFTCI F.A., POLAT O. Unilateral distal molar
movement with an implant – supported distal jet appliance. Angle J Orthod., 2002,
v.72, p.167-174.
64. KEENE H.K. Third molar agenesis, spacing and crowding of teeth, and
tooth size in caries resistant naval recruits. Am.J.Orthod., 1964; 50: p.445-451.
65. KELES A., SAYMSU K. A new approach in maxillary molar distalization:
intraoral bodily molar distalizer Am.J.Orthod and Dentofacial Orthopedics, 2000,
v.117, p.39-48
66. KELES A. Maxillary unilateral distalization with sliding mechanics: a
preliminary investigation. Eur.J.Orthod., 2001, v.23, p.507-515.
67. KELES A., ERVERDI N., SEZEN S. Bodily distalization of molars with
absolute anchorage. Angle Orthod., 2003, v.73, p.471-482.
68. LANG J. Clinical anatomy of the head: Neurocranianium orbit.
Craniocervical regions. Berlin: Springer verlag, 1983, 489 p.
69. LARS B., INGELA K. In vs intraoral appliance for distal movement of
maxillary first molar. Angle Orthod., 2004, v. 75, N 5, p. 591-598.
70. LAVELLE C. L. B., CARVALHO R. S. An evaluation of the changes in
soft tissue profile form induced by orthodontic therapy. Am. J. Orthod., 1989, v.
96, p. 467-476.

107
 71. LEE R. S. , DANIEL F. J. SUIRTS M., BAUMRIND SH., KORN E. L.
Assessement of a method for the prediction of mandibular rotation. Am. J. Orthod.,
1987, v. 91, p. 395-402.
72. LEGAN H. L., BURTONE C. J. Soft- tissue cephalometric analysis for
orthognatic surgery. J. Oral. Surg, 1980, v. 38, p. 744-751.
73. LINDQVIST B., THILANER B., Extraction of third molars in cases of
anticipated crowding in the lower jaw. Am. J. Orthod., 1982, v. 81, p. 130-139.
74. LOCATELLI R. Un altro metodo per la distalizzazione. Mondo Orthod.,
1992, v. 26, p. 700-713.
75. LOCATELLI R., BEDNAR J., DIETZ V.S., GIANELLJ A. A. Molar
distalization with superelastic Niti wire. J. of clinical Orthod,1992, v. 26, p. 277-279.
76. LOVE R. I., MURRAY I.M., MOMANDRAS A. H. Facial growth in
males 16 to 20 years of age. Am. J. Orthod., 1990, v. 97, N 3, p. 200-206.
77. LUBIT E. C., WALLACH A., SCHWALB R. A study of the
relationship of maximal perioral muscle pressure and tonic resting pressure using a
pneumohydraulic capillary infusion system. Angle Orthod., 1990, v. 60, p. 215-220.
78. LOW A., TAYLOR L. Muscle activity during function and its correlation
with craniofacial morphology in a sample of subjects with Class II Division I
malocclusion. Am. J. Orthod, 1989, v.10, N 3, p.204-211.
79. MAMANDRAS A. H., Linear Changes of the maxillary and mandibular
lips. Am. J. Orthod., 1988, v. 94. p. 405 -411.
80. MAMANDRAS A. H., LENIZKY R. J. I., Facial changes in children
treated with the Activator appliance: A lateral cephalometric study. J. Canad. Dent.
Ass., 1989, v. 55, p. 727-730.
81. Mc ELHANEY J.H., FOGLE J. L., MELVIN R.R. et al. Mechanical
properties of cranial bone. J. Biomech, 1970, v.3, p. 495-502.
82. Mc NAMARA J.A., BOOKSTEIN F. L., SHAUGHNESSY T.G. Skeletal
and dental changes following function regulator therapy on Class II patient. Am. J.
Orthod., 1985, v.88, N 2, p. 91-110

108
 83. MC SHERRY P.F., BRADLY H. Class II Correction-Reducing Patient
Compliance: a Review of the Available techniques. J. of orthodontics, 2000, v. 27, p.
219-225.
84. MERRIFIELD L.L. Dimension of the denture: back to basics Am. J.
Orthod. and Dentofacial Orthopedics, 1994, v. 106, p. 535-542.
85. METIN G. PATHOLOGIC status changes in mandibular third molar
position during orthodontic treatment The J. of contemarary dental practice, 2002,
v.3, N 2, p.1-9.
86. MIYAZAKI H., MOTEDI E. Occlusal stability after extraction
orthodontic therapy in adult patient. Am. J. Orthod,, 1998, v. 174, N 5, p. 530-535.
87. NANDA R. S., MENG H., KAPILA S., GOORHUIS I., Growth changes
in the soft tissue facial profile. Angle Orthod., 1990, v. 60, p.177-190.
88. NANDA S.K., Growth patterns in subjects with long and short faces.
Am. J. Orthod.,1990, v. 98, p. 247-258.
89. NASHED R.R., REYNOLD J. R., A cephalometric investigation of
overjet changes in fifty severe Class II divission malocclusion. Brit J. Orthod.,
1989,v.16, p. 31-37.
90. ORLANDINI G. E. , GULISANE M., ZECCHI S. The human
Sphenoidal sinus and sella tucica : statiscal research on their anatomo-radiological
feature. Morphol. Med. Anat. Klin, 1982, v.2, p. 191-197.
91. ORTON H. S., BATTAGEL J. M., FERGUSON E, FERMAN A. M.
Distal movement of buccal segment with the en masse removable appliance: its
value in treating patient with mild Class II. Division 1 malocclusion Part II: The
model measuring system and results. Am. J. Orthod., and Dentofacial Orthopedics,
1996, v. 109, p. 379-385.
92. PANCHERZ H. A cephalometric analysis of skeletal and dental changes
contributing to Class II correction in activator treatment. Am. J. Orthod., 1984, v. 82,
N 2, p. 125-134.

109
 93. PARK S., KUDLICK E. M. Vertical dimensional changes of the lips in
the North American black patient after four first-premolar extractions. Am. J.
Orthod., 1989, v. 96, p. 152-159.
94. REMMELINK H. J., TAN B. G. Cephalometric change during headgear
activator treatment. Eur. J. Orthod. 1991, v.1, p. 466-476
95. RICHARDSON, M.E. Late lower arch crowding: facial growth or forward
drift. Eur. J. Orthod., 1979, v. 1, p. 219-225.
96. RICHARDSON M.E. The etiology and prediction of mandibular third
molar impaction. Angle Orthod., 1977, v. 47, p. 165-172.
97. RICHARDSON M.E. The relative effects of the extraction of various
teeth on the development of mandibular third molars. Trans. Europ Orthod., Soc.,
1976, p.79-85.
98. RICHARDSON M.E.: Late third molar genesis: Its signincance in
orthodontic treatment. Angle Orthod., 1980, v. 50, p. 121-128.
99. RICHARDSON ME. The effect of mandibular first premolar extraction on
third molar space. Angle Orthod., 1989, v. 59, p. 291-294.
100. RICHARDSON, M.E., MILLS K. Late lower arch crowding: the effect
of second molar extraction. Am. J. Orthod., and Dentofacial Orthopedics, 1990, v.98,
p. 242-246.
101. RICHARDSON, M.E., Late lower arch crowding: facial growth or
forward drift. Eur. J. Orthod., 1989, v. 95, p.79-83.
102. RICHARDSON M.E. Changes in lower third molar position in the
young adult. Am. J. Orthod., and Dentofacial Ortopedics, 1992, v. 102, p. 320-321.
103. RICKETTS R. M. et de Third molar enucleation. Diagnosis and
technique. I. Calif Dent. Assoc., 1976, v. p. 52-57.
104. RICKETTS R. M. The principle of raciol growth of the mandible. Angle
Orthod., 1972, v.42, p. 368.
105. ROTBERG S., FRIED N. Predicting the wits appraisal from the A. N. B.
Angle. Am. J. Orthod., 1980, v.77, N 6, p.636-642.

110
 106. RUNGE M. E., MARTIN J. T., BUNCAI F. Analysis of rapid maxillary
molar distal movement without patient cooperation. Am. J. Orthod., and
Dentofacial Orthopedics 1999, v.115, p. 153-157.
107. RUSHTON R., COHEN A. M., LINNEY A. D. The relationship and
reproducibility of angle ANB and the wits appraisal. Brit J. Orthod., 1992, v. 8,
p.225-231.
108. SACSENA S.S., WALKER G. F., BIXLER D. Clinical atlas of
roentgenocefalometry in norma lateralis. Nev-Yorc: Alan R. Liss, 1987.
109. SAMPSON W., RICHARDS L., LEIGHTON B. Third molar eruption
patterns and mandibular dental arch crowding. Aust. Orthod., 1983, v.8, p. 10-20.
110. SCHWARZE C.W. The influence of third molar germectomy: a
comparative long term study. London: Transactions of the Third International
Orthodontic Congress, 1975, p.551-562.
111. SHARON ORTON GIBBS, SHELOGH ORTON, HERRY ORTON.
Eruption of third permanent molars. Functional orthodontics and periodontal status
Am. J. Orthod., and Dentofacial Orthpedics 2001, v.119, N 3, p.239-244.
112. SANG F., LANDES D. P. GLENNY A. M., SHELDON T. A.
Prophylactic removal of impacted third molars: an assessment of published reviews.
Brit. Dent. J., 1997, v.182, p. 339-346.
113. STAGGERS J. A., GERMAN N., FORTSON W. M. A comparison of the
effects of first premolar extractions on third molar angulation. Angle Orthod., 1992,
v.2, p.135-138.
114. STEPHENS R. G., KOGON S. L., REID J. A. The unerupted or
impacted third molar: a critical appraisal of its pathological potential. J. Can. Dent.
Assoc., 1989, v.55, p. 201-207.
115. THYER U., INGERVALL B., BÜRGIN W. Does the mandible alter its
functional position during activator treatment. Am. J. Orthod., 1989, v. 96, p. 477-
484.
116. TRENOUTH M. J. A functional Appliance System for the Correction of
Class II Relationships. British. J. Orthod., 1989, v.16, p.169-176.

111
 117. TWEED C. H. The Frankfurt mandibular incisor angle (FMIA) in
orthodontic diagnosis treatment planning and prognosis. Angle Orthod., 1954.
118. TYNDALL D.A., TURNER SH. P. Radiographic materials, methods and
film ordering patterns among orthodontic educators and private practitioners. Am. J.
Orthod,, 1990, v. 97, p. 159-167.
119. USEM T.T., YUKSEL S., OKAY C., GULSEN A. Effects of a three
dimensional biometric maxillary arch. Eur. J. Orthod., 2000, v.22, p.293-298.
120. VEGO L. A longitudinal study of mandibular arch perimetre. Angle
Orthod., 1962, v.32, p. 187-192.
121. VAN TREUENFELS H. Orofaziale Diskinesien als Ausdruckeiner
gestorten Wechselbeziehung von Atmung, Verdaung und Bewegung. Fortschr.
Kieferorthop, 1985, v. 46, N 3, p.191-206.
122.WRAGG P. F., JENKINS W. M. M., WATSON I. B., STIRRUPS D. R.
The deep overbite: Prevention of trauma. British dent. J., 1990, v. 168, p.365-367.
123. YOGOSAWA F. Predicting soft tissue profile changes concurrent with
orthodontic treatment. Angle Orthod., 1990, v. 60, p.199-206.
124.ZACHRISSON B. Third generation mandibular bonded lingual 3-3
retainer. J. Clin. Orthod, ,1995, v.28, 103, p.39-48.
125. АНИКИЕНКО А.А., КАМЫШЕВА Л.И. Сравнительная
характеристика интенсивности возрастных изменений продольных и
вертикальных параметров верхней и нижней челюсти в норме и при
сагиттальных аномалиях прикуса Новое в стоматологии, 1997, N 1, с. 17-23
126. АРСЕНИНА О.И., ГУНЕНКОВА И.В. Применение современной
несъемной ортодонтической техники при лечении пациентов с различными
аномалиями и деформациями зубочелюстной системы Новое в стоматологии,
1994, N 3, c. 16-22.
127. АТМАЦИДИ М.К. Оценка гармоничного развития зубочелюстной
системы у пациентов с дистальной окклюзией зубных рядов: Aвтореф. дис.
канд. мед. наук: М., 1998,24 c

112
 128. БУТОВА В. Г., ЦАРЕГОРОДЦЕВ М. Г. О частотe распространения
зубочелюстных аномалий среди подростков . Здравоохранение РСФСР, 1998-№
8, с. 27-29
129. ВАЛЕНКОВА О. И. Функциональная харастеристика жевательной
мускулатуры в норме и при некоторых аномалиях зубочелюстной системы.
Aвтореф. дис. канд. мед. наук: М., 1967
130. ВЛАХ С. Миотонография височных и собственножевательных
мышц. Aвтореф. дис. канд. мед. наук: М., 1980,26 c
131. ВОДОЛАЦКИЙ М.П., ХРИСТОФОРОНДО Ю.Д. Эффективность
ортодонтического лечения подростков. Актуальные проблемы медицины: Тез.
краевой научной конф., Ставрополь, 1985, с. 241-246.
132. ГАВРИЛОВ Е. Н. Классификация зубочелюстных аномалий .
Морфологические и функциональные изменения при основных
стоматологических заболеваниях и их лечение, Смоленск, 1986, с.51-54
133. ГАВРИЛОВ Е. Н., УЖУМЕЦКЕНЕ И.И. Ортодонтия. Гаврилов Е.
И., Оксман И.М. Ортопедическая стоматология, М, 1978, с.308-400.
134. ГОЛОВКО Н. Б. Особенности клиники прогнашческем о
дистальною прикуса у детей с нарушением носовых дыханием. Aвтореф. дис.
канд. мед. наук: Киев 1989,19 c
135. ГРИГОРЬЕВА Л. П., ЭЙХОРН Т.Ю. Возрастные особенности
строения челюстно-лицевой области у детей 7 – 15 лет при ортогнатическом и
прогнатическом прикусах по данным телерентгенографии . Стоматология,
1999, Т 67, N 2, с. 70-73.
136. ГУНЬКО В. И. Клиника, диагностика и лечение больных с
сочетанными деформациями челюстей. Aвтореф. дис. канд. мед. наук: М.,
1986,21 c
137. ДАНЬКОВ Н.Д. Взаимообусловленность формы и функции при
ортодонтическом лечении глубокого прикуса у детей. Труды Пятого
Всесоюзного съезда стоматологов, М., 1970, с. 232-233.

113
 138. ДАНЬКОВ Н.Д. Диагностика дистального положения нижней
челюсти . Стоматологии, 1998, N 1, с. 64 - 68.
139. ДЕМНЕР Л,М. РОМАНОВСКАЯ А. П. Диагностика и лечение
глубокого резцового перекрытия. Методические рекомендации, Казань, 1988.
140. Диагностика и функциональное лечение зубочелюстнолицевых
аномалий. ХОРОШИЛКИНА Ф.Я., ДЕМНЕР Л. М., ФАЛЬК Ф., МАЛЫГИН
Ю. М., ФРЕНКЕЛЬ К. М., Медицина, 1987, 302 с.
141. ЖУЛЕВ Е.Н. Рентгеноцефалометрическая характеристика лицевого
скелета при дистальной окклюзии. Стоматология, 1989, №5, с. 14-18.
142. КАЛАМКАРОВ Х.А., ПЕРСИН Л.С, Электромиография и
электромиотонометрия собственно жевательных и передней части височных
мышц у детей 7-12 лет с прогнатическим прикусом. Стоматология, 1974, Т 53,
№5, с. 65-71.
143. КАЛАМКАРОВ Х.А., Возможности, прогноз и планирование
ортодoнтического лечения зубочелюстных аномалий. Стоматология, 1975,
№5, с. 52-58.
144. КАМЫШЕВА Л.И., ДОЛГОПОЛОВА З.И., АТТОЛАХ Ф.
Возрастные изменения зубных рядов у дошкольников при сагиттальных
аномалиях прикуса. Стоматология, 1989, Т 68, № 2, с. 56-58.
145. КАМЫШЕВА Л.И., АНИКИЕНКО А.А. Особенности роста нижней
челюсти в норме и при аномалиях прикуса Новое в стоматологии, 1995, N 3,
с.30-32.
146. МАЙЧУБ И.Ю., ЛИПЕЦ Е.А. Анализ состояния профиля мягких
тканей лица в норме и после лечения дистального глубококого прикуса с
протрузией резцов верхней челюсти по боковым телерентгенограммам. Новые
методы диагностики, М., 1994, с.201-204.
147. МАЛЫГИН Ю.М., ЗУБКОВА Л.П. Особенности строение
зубоальвеолярных дуг при дистальном прикусе. Актуальные вопросы
ортопедической стоматологии, М., ЦОЛИУВ, 1977, с.51-53.

114
 148. МАЛЫГИН Ю.М. Клиникo-лабораторное обоследование топико-
морфометрической диагностики зубочелюстных аномалий и
совершенствование методов их лечение. Aвтореф. дис. д-ра. мед. наук ЦНИИ,
Стоматологии М. 1991,32 c
149. МОСКАЛЁВА А.Т. Результаты лечения прогнатии. Вопросы
стоматологии, Алма-Ата, 1978, с.154-156.
150. ОСПАНОВА Г. Б., ПОПОВА Д.Н., ПОПОВА О. И., Средние
размеры зубоальвеолярных дуг челюстей у детей и подростков с
ортогнатическом прикусом в возрастном аспекте. Стоматология, 1988, №5, с.
69-72.
151. ПЕРСИН Л. С. БОСУЛАЕВ В.А. Функциональное состояние мышц
челюстно-лицевой области до и после ортодонтического лечения с
прогнатическим глубоким прикусом и сужением зубных рядов в боковых
участкaх. Стоматология, 1983, N 1, с.64-66.
152. ПЕРСИН Л. С., ФАРИЗОВА Е.В. Методика регистрации
электромиограмм мышц челюстно-лицевой области, их расшировка и анализ на
компьютере, Метод, пособие, М.1991, 32 c
153. . ПЕРСИН Л.С., КОСЫРЕВА Т.Ф. Оценка гармоничного развития
зубочелюстoй системы: Учебное пособие, 1995, 25 с.
154. ПЕТРОВА Ю. К. Рецидивы зубочелюстных аномалий, сочетающиеся
с глубоким резцовых перекрытием после применения различных методов
лечения. Стоматология, 1987, Т 66, N 6, с. 48-52.
155. ПОПОВА И. В. Влияние размеров и положение челюстных костей на
формирование оклюзионной плоскости у детей с дистальной окклюзией.
Aвтореф. дис. канд. мед. наук: М., 1998, 27 c
156. РАЗУМЕНКО Г.Л. Вертикальное размеры челюстей у детей с
прогнатическим прикусом (II класс, I подкласс, классификация Энгля) . РЕВА
В.В., АНИКИЕНКО А.А., et. al. Актуальные вопросы ортодонтического
лечения, Иркутск, 1990, с.86.

115
 157. РЕВА В.В., АНИКИЕНКО А.А., БОГДАШЕВСКАЯ В. Б.
Сравнительная рентгеноцефалометрическая характеристика больных с
аномалиями прикуса 1-го подклассов, 2-го подкласса Энгля . Стоматология,
1987, Т 66, N 1, с.72-75
158. Руководство по ортодонтии. Под. Ред. Ф.Я. ХОРОШИЛКИНОЙ М.,
Медицина, 1999, 795 с.
159. Рентгенологические лечения лицевого черепа у детей и подростков с
аномалиями прикуса / РАБУХИНА Н.А., РЯБОВА И.В., РОГИНСКИЙ В.В..
АРЖАНЦЕВ А.П. Стоматология 1995, N 4, с. 57-58.
160. Руководство по ортодонтии. (Под ред. проф.Ф.Я.
ХОРОШИЛКИНОЙ) М., Медицина, 1982, 462 с.
161. СНАГИНА Н.Г., ЛОБЗИН О.В. Методы измерения моделей
челюстей у детей ( Учеб. пособие), М.,1972, 29 c.
162. ТАЙБОГАРОВА САЛТАНАТ САНГИНТАЕВА , Сравнительная
харастеристика эффективности лечения дистального прикуса несъемными
аппаратами различных конструкции Дис. канд. мед. наук: М., 2001, 227 с.
163. ТОКАРЕВИЧ И.В., Особенности строения лицевого скелета при
дистальном прикусe по данным изучения боковых телерентгенограмм головы.
М.Р.Ж. Стоматология, 1985, разд. XII, N 9, публ. 1316.
164. ТУГАРИН В.А., ПЕРСИН Л.С., ПОРОХИН А.Ю., Современная
несъемная ортодонтическая техника Эджуайс 000, Ортодонт, М., 1996, 220 с.
165. ХАЛИУЛИНА Е.Е. Ортодонтическое лечение пациентов с
дистальной окклюзией зубных рядов в период формирования постоянного
прикуса с использованием аппаратов функционального действия. Aвтореф.
дис. канд. мед. наук: М., 2003,24 c
166. ХОРОШИЛКИНА Ф.Я., МАЛЫГИН Ю.М., ТОКАРЕВИЧ И.В.
Кваприлатеральный анализ размеров при изучении боковых телерентгенограмм
головы, полученных у детей с ортогнатическим и дистальным прикусом.
Эпидемиология и диагностика зубо-челюстных аномалии, вопросы
диспансеризации, М., 1985, с. 120-125.

116
 167. ХОРОШИЛКИНА Ф.Я., ТОКАРЕВИЧ И.В. Прогнозирование
основного направления роста нижней челюсти по данным изучения боковых
телерентгенограмм головы. (Обзор литературы) . М.Р.Ж. Стоматология, 1987,
разд. XII, N 4, с. 22-25.
168. ХОРОШИЛКИНА Ф.Я. Аномалии прикуса в антеропостериальном
направлении и методы их диагностики и лечения. Aвтореф. дис. д-ра мед.
наук: М., 1970,36 c
169. ШИЛОВА Г.В. Реакция организма детей на ортодонтическое
лечение. Стоматология, 1973, N 6, с.74-76.
170. ЩЕРБАKОВ А.С. Цефалометрическая характеристика глубокогo
прикуса. Стоматология, 1978, Т 57,N 3, с.66-69.
171. ЭЙХГОРН Т.Ю. Возрастные особенности строения лицевого скелета
детей 7-15 лет в норме и при прогнатическом прикусе по данным
телерентгенографии. Автореф. дис. канд. мед. наук, Киев, 1988,17 c
172. ЭЛЬ-СУЛЕЙМАН М. Показания к удалению отдельных постоянных
зубов с целью ортодонтического лечения при нейтральном и дистальном
прикусах и анализ достигнутых результатов: Автореф. дис. канд. мед. наук,
ЦНИИ Стоматологии, М., 1991,23 c.

117
 REZUMAT
Tratamentul anomaliei Clasa II/1 Angle

Studiul nostru a fost efectuat în scopul sporirii eficacităţii tratamentului

anomaliei Clasa II/1 Angle. Tratamentul a fost efectuat prin utilizarea unei metode
noi cu deplasarea în distal a dinţilor maxilarului superior, prin intermediul unui set de
dispozitive ortodontice special elaborate. Pentru efectuarea acestui studiu au fost
evaluaţi parametrii clinici, indicii biometrici şi cefalometrici a 81 de pacienţi cu
anomalia Clasa II/1 Angle, cu vîrste cuprinse între 10-24 ani şi a 58 de subiecţi fără
anomalii, cu vîrste cuprinse între 11-17 ani.
Pacienţii cu anomalie Clasa II/1 Angle au fost supuşi tratamentului ortodontic
prin diferite metode. Dintre aceştia 57 (70,37%) au fost de sex femenin şi 24
(29,63%) de sex masculin. De asemenea, pentru evaluarea eficacităţii metodei de
tratament propuse de autor, ca lot de referinţă au fost investigaţi şi trataţi prin metoda
Tweed-Merrifield 22 de pacienţi (27,16%) de vîrstă cuprinsă între 10-24 ani; prin
metoda cu extracţie de premolari 14,24,35,45 24 de pacienţi (29,63%) de vîrstă
cuprinsă între 10-24 ani.
Pentru atingerea obiectivelor lucrării au fost utilizate următoarele investigaţii:
analiza diferenţei parametrilor biometrici la pacienţii cu anomalia ClasaII/1 Angle şi
fără anomalii, analiza indicilor biometrici şi cefalometrici pre şi posttratament,
analiza spaţiului total la pacienţii cu această patologie.
La analiza indicilor biometrici la pacienţii cu An Cl II/1 A şi fără anomalii s-a
depistat o disproporţie relevantă de dezvoltare a arcadei dento-alveolare la pacienţii
cu această patologie.
La analiza spaţiului total la pacienţii cu An Cl II/1 A s-a stabilit o predominare
a deficitului de spaţiu în zona posterioară, cu valoarea cuprinsă între -16,06 ±1,81 şi -
16,77± 3,12 (p<0,001). În acest sens zona anterioară se situează pe poziţia a doua .
Deficitul excesiv de spaţiu în zona posterioară a arcadei dento-maxilare
implică necesitatea intervenţiei active pentru crearea de spaţiu prin extracţia M3,
metodă care a fost aplicată de noi la 24 de pacienţi (29,74%).

118
 A fost elaborat şi confecţionat un set de dispozitive pentru deplasarea distală a
dinţilor laterali ai maxilarilui superior, care a constituit pilonul de bază la elaborarea
metodei noi de tratament al anomaliei Clasa II/1 Angle. Metoda a fost aplicată la 35
de pacienţi (43,21%) cu An Cl II/1 A şi a demonstrat o eficacitate înaltă de
tratament. Ea s-a manifestat prin restabilirea totală a disproporţiei arcadei dento-
alveolare, prin stabilirea şi menţinerea armoniei estetice faciale, de asemenea, prin
asigurarea micşorării duratei de tratament a acestei patologii, în raport cu loturile de
referinţă, în care aceasta nu s-a soldat deplin cu rezultatele scontate.

119
 Резюме
Лечение аномалии II / 1 класса по Энглю
Настоящая работа посвящена повышению эффективности лечения
аномалии II / 1 класса по Энглю при помощи разработки нового комплекта
ортодонтических аппаратов и новой методики лечения этой патологии методом
дистального перемещения боковых зубов верхней челюсти. Для решения
поставленных задач были проведены биометрические исследования 81
пациента с аномалиями II / 1 класса по Энглю в возрасте 10-24 лет и 58
субъектов без аномалий зубочелюстной системы.
Пациентам было проведено ортодонтическое лечение различными
методами. Всего лечению подвергнуты 57 (70,37%) пациентов женского пола и
24 (29,63%) мужского пола с этой патологией. Для сравнительного
определения эффективности лечения пациентов методом автора, были
включены 2 сравнительные группы, которым были применены: метод Tweed-
Merrifield у 22 (27,16%) пациентов; метод удаления 14,24,35,45 зубов у 24
(29,63%) в возрасте 10-24 лет с такой же патологией.
Для решения поставленных задач были использованы следующие методы
исследования: анализ биометрических параметров у пациентов с аномалией II/
1 класса по Энглю и у субъектов без аномалии. Применён анализ
биометрических и цефалометрических индексов до и после лечения, а также
проведён анализ общего недостатка места у этого же контингента в зубо–
альвеолярной дуге по методике Tweed.
Анализ биометрических индексов у пациентов аномалиями II / 1 класса
по Энглю и у лиц без аномалий показал выраженную диспропорцию зубо–
альвеолярной дуги.
Анализ общего недостатка места в зубо–альвеолярной дуги у лиц с
аномалиям II / 1 класса по Энглю продемонстрировал самый большой
дефицит места в постериальной зоне, который варьировал между –
16,06±1,81 и - 16,77±3,12 (p<0,001). На втором месте по недостатку места была
передняя зона зубо–альвеолярной дуги.

120
 Выраженный недостаток места в зубо–альвеолярной дуге в
постериальной зоне демонстрирует, что нужно активно воздействовать
ортодонтическими аппаратами именно в этой зоне.
Для создания места автор использовал метод удаления M 3, который был
применён у 24 (29,74%) пациентов.
Были разработаны ряд ортодонтических аппаратов для дистального
перемещения боковых зубов верхней челюсти. Эти аппараты стали основой для
разработки нового метода лечения пациентов с аномалиями II / 1 класса по
Энглю. Метод применён у 35 (43,21%) пациентов с такой патологией, который
показал высокую эффективность лечения. Эффективность лечения выразилась
в полной ликвидации диспропорции зубо–альвеолярной дуги, установлением
и стабилизированием эстетической гармонии лица. А также, метод сократил
существенно сроки лечения пациентов с аномалией II / 1 класса по Энглю по
сравнению с методами применяемые у лиц с такой же патологий.

121
 Summary
Treatment of Angle Class II/1 Malocclusion

The purpose of the study was to effectively treat Angle’s Class II division I
malocclusion by orthodontic treatment and using a new method of treatment
involving distalization of the posterior segment of the dental arch. For this study,
clinic, biometric and cephalometric parameters were used in 81 patients with Angle’s
Class II Division I in the age of 10-24 years and 58 patients without malocclusion in
the age of 11-17 years.
The patients including 57 females (70.37%) and 24 males (29.63%) were
treated with different methods. The method proposed by the author was compared
with TWEED-MERRIFELD’s (patients treated 22{27.16%} in the age of 10-24
years) and with method of extraction of premolars (patients treated 24 (29.63%) in
the age of 10-24 years).
The following investigations were used in the study: biometric parameter
analysis in patients with Class II division I malocclusion and without the
malocclusion, biometric indices, pretreatment and posttreatment cephlometric
analysis, total space analysis.
The biggest deficit of space in the posterior segment of the dental arch
indicates towards an active intervention to create space by extraction of the third
molar , the said method was used by the author in 24 (29.74%) patients.
A new method of distalization was implemented which was used for the
correction of Class II Division I malocclusion. The said method was used in 35
patients (43.21%) with Class Ii division I malocclusion which demonstrated to be
highly efficient, stable and maintained the facial harmony.

122
 Cuvinte cheie
Anomaliф Clasa II/1 Angle, subiecţii fără anomalii, analiza indicilor
biometrici, cefalometrici, spaţiului total, metoda de tratament a autorului, metoda
Tweed-Merrifield, metoda prin extracţiф de premolari14,24,35,45 , distalizarea
dinţilor laterali, tratament ortodontic.

Key words
Angle’s Class II Division I Malocclusion,patients without
malocclusion,biometric indices,cephalometric analysis, space analysis,author’s
treatment method, Tweed –Merrifield method, method with extraction of premolars
14,24,35,45,distalzation of posterior teeth,orthodontic treatment.

Ключевые слова

Аномалии II класcа, 1-го подкласcа по Энглю, лиц без аномалии, анализ

биометрических, цефалометрических индексов, общий недостатoк места, метод
лечения автора, метод Tweed-Merrifield, метод удаления примоляров 14, 24,
35, 45, дистализация боковых зубов верхней челюсти, ортодонтическое
лечение.

Semne convenţionale, abrevieri

- An Cl II/1 A - anomalia Clasa II/1 Angle;
- M3 - molarii trei a maxilarului;
- P - premolarii 14, 24, 35, 45;
-O - fără extracţia dentară;
-FA - fără anomalii;
- Niti - nitinol;
- SWA - aparate ortodontice programate.

123
 Anexe
Tabelul nr. 1

Estimări cantitative comparative ale parametrilor biometrici (mm) la

pacienţi cu anomalia Clasa II / 1 Angle şi fără anomalii.

Vîrsta pacienţilor P Vîrsta pacienţilor

11-13 ani 14-17 ani P
Parametrii cu fără cu Fără
cercetaţi anomalii anomalii anomalii anomalii

M+m M±m M+m M+m

Lăţimea arcadei
dentare în regiunea 33,97± 0,42 36,86±0,16 <0,001 33,50±0,55 36,69±0,26 <0,001
14,24
Lăţimea arcadei
dentare în regiunea 45,09± 0,33 47,36±0,22 <0,001 44,97±0,83 46,43±0,43 >0,05
16,26
Lungimea segmentului
anterior al arcadei 15,88± 0,27 17,29±0,12 <0,001 15,22±0,56 17,85±0,34 <0,001
dentare superioare (L0)
Lăţimea arcadei
dentare în regiunea 34,64± 0,43 35,81±0,19 >0,05 34,55±0,48 34,79±0,28 >0,05
34,44
Lăţimea arcadei
dentare în regiunea 45,48± 0,29 48,66±0,17 <0,001 45,69±0,49 48,55±0,42 <0,001
36,46
Lungimea segmentului
anterior al arcadei 14,79± 0,17 16,90±0,15 <0,001 14,33±0,35 16,85±0,40 <0,001
dentare inferioare (L4)
TOTAL cercetaţi 56 34 18 24

124
 Tabelul nr. 2
Evaluarea comparativă ale parametrilor biometrici (mm) la pacienţii cu anomalia
Clasa II / 1 Angle.

Lotul II Lotul III

Lotul I (35)
(22) (24) P
Parametrii cercetaţi Perioada
M m M m M m

Lăţimea arcadei Pînă la

33,56 0,54 33,75 0,58 33,45 0,68
dentare în regiunea tratament
14,24 După
37,18*** 0,49 36,45** 0,85 37,00*** 0,43
tratament
Lăţimea arcadei Pînă la
45,34 0,79 45,75 0,77 44,74 0,60
dentare în regiunea tratament
16,26 După
47,61 0,86 47,83** 0,69 44,03 0,68 P1-3<0,01
tratament

Lungimea segmentului
Pînă la
15,56 0,63 15,07 0,60 16,63 0,37
anterior al arcadei tratament
dentare superioare (L0) După
17,39* 0,31 16,83* 0,50 17,63 0,42
tratament
Pînă la
34,06 0,67 34,86 0,46 35,02 1,14
Lăţimea arcadei dentare tratament
în regiunea 34,44 După
36,67*** 0,61 37,08*** 0,46 36,47 0,49
tratament
Pînă la
Lăţimea arcadei dentare 45,56 0,56 45,43 0,57 45,15 0,58
tratament
în regiunea 36,46
După
47,07** 0,94 46,63 0,66 44,97 0,81
tratament

Lungimea
Pînă la
14,78 0,41 14,78 0,39 14,93 0,34
segmentului anterior al tratament
arcadei dentare După
inferioare (Lu) 15,82* 0,28 16,04** 0,47 16,31* 0,46
tratament

Notă: Deosebiri veridice pînă şi după tratament: * -P <0,05; ** -P <0,01; *** -P <0,001

125
 Tabelul nr. 3
Valorile comparative a parametrilor biometrici (mm) la analiza spaţiului total (mm)
la pacienţii cu anomalia Clasa II / 1 Angle.

Lotul I (35) Lotul II (22) Lotul III (24) P

Parametrii M m M m M M
cercetaţi
Spaţiul 35,31 0,42 35,00 0,46 36,96 0,45 P1-3<0,05
necesar anterior
Spaţiul 32,47 0,66 33,07 0,50 32,27 0,56
disponibil anterior
Discrepanţa -2,84*** 0,70 -1,93** 0,47 -3,69*** 0,76
Spaţiul 47,87 0,41 47,78 0,95 50,73 0,71 P1-3<0,01
necesar mediu
Spaţiul 48,34 0,51 49,04 1,02 50,06 0,83
disponibil mediu
Discrepanţa 0,47 0,52 1,25 0,84 -0,67 0,64
Spaţiul 38,56 1,39 37,23 2,35 39,94 1,42
necesar posterior
Spaţiul 22,50 1,19 20,46 1,49 23,83 1,13
disponibil posterior
Discrepanţa -16,06*** 1,82 -16,77*** 3,13 -16,10*** 1,71

Notă: Deosebiri veridice a discrepanţei în lot: * -P <0,05; ** -P <0,01; *** -P <0,001

126
 Tabelul nr. 4
Evaluarea numerică a parametrilor cefalometrici la pacienţii cu anomalia Clasa II
/ 1 Angle.

Lotul I (35) Lotul II (22) Lotul III (24) P

Parametrii Perioada M m M m M m
cercetaţi
Pînă la 22,51 1,32 23,46 1,61 27,24 1,24 P1-3 < 0,05

FMAº tratament
După 21,54* 1,83 23,68 1,41 26,65 2,05
tratament
Pînă la 79,06 0,60 78,82 0,77 78,11 0,60
SNAº tratament
După 78,63 0,90 78,82 0,93 78,00 0,93
tratament
Pînă la 75,63 0,75 76,25 0,92 74,35 0,47
SNBº tratament
După 76,08 0,87 76,00 1,18 73,95 0,89
tratament
Pînă la 3,50 0,40 2,57 0,34 3,76 0,35 P2-3 < 0,05
ANBº tratament
După 2,54* 0,53 2,82 0,67 4,04 0,65
tratament
Pînă la 3,41 0,63 2,76 0,65 3,28 0,55
A0B0(mm) tratament
După 1,96 0,34 2,41 0,69 3,73 0,84
tratament
Pînă la 74,53 2,14 75,25 1,90 66,35 1,44 P1-3< 0,01;

Zº tratament P2-3< 0,001

După 72,67 2,24 75,23 1,20 60,69** 1,68 P2-3< 0,01

tratament

Notă: Deosebiri veridice pînă şi după tratament: * -P <0,05.

127
 Tabelul nr. 5
Evaluarea comparativă a parametrilor biometrici(mm) la pacienţii cu anomalia
Clasa II / 1 Angle trataţi cu extracţia dentară.

Grupul II(P) 24 Grupul I(M3)24 Grupul I(0)33 P

Parametrii Perioada M m M m M m
cercetaţi
Lăţimea arcadei Pînă la 33,45 0,68 33,56 0,54 33,75 0,58
dentare în regiunea tratament
14,24 După 37,00*** 0,43 37,18*** 0,49 36,46** 0,85
tratament
Lăţimea arcadei Pînă la 44,74 0,60 45,34 0,79 45,75 0,77
dentare în regiunea tratament
16,26 P0-4< 0,001;
După 44,03 0,69 47,61** 0,86 47,83** 0,69
tratament P4-8< 0,01
Lungimea Pînă la 16,63 0,37 15,56 0,64 15,07 0,60 P0-4 < 0,05
segmentului anterior
tratament
al arcadei dentare
superioare (L0)
După 17,63 0,42 17,39* 0,31 16,83* 0,50
tratament
Lăţimea arcadei Pînă la 35,02 1,14 34,06 0,67 34,86 0,46
dentare în regiunea
tratament
34,44
După 36,47 0,49 36,68*** 0,61 37,08** 0,46
tratament
Lăţimea arcadei Pînă la 45,15 0,58 45,56 0,56 45,43 0,57
dentare în regiunea
tratament
36,46
După 47,97 0,81 47,07* 0,94 46,63 0,66
tratament
Lungimea Pînă la 14,94 0,34 14,78 0,41 14,79 0,39
segmentului anterior
tratament
al arcadei dentare
inferioare (Lu)
După 16,31* 0,46 15,82* 0,28 16,04** 0,47
tratament

Notă: Deosebiri veridice pînă şi după tratament: * -P <0,05; ** -P <0,01; *** -P <0,001

128
 Tabelul nr. 6
Evaluarea numerică a parametrilor cefalometrici la pacienţii cu anomalia
Clasa II / 1 Angle trataţi cu extracţia dentară.

Grupul II(P) 24 Grupul I(M3)24 Grupul I(0)33 P

Parametrii Perioada M m M m M m
cercetaţi
Pînă la 27,24 1,24 22,51 1,32 23,46 1,61 P4-8 < 0,05

FMAº tratament
După 26,65 2,05 21,45 1,83 23,68 1,41
tratament
Pînă la 78,11 0,60 79,06 0,60 78,82 0,77
SNAº tratament
După 78,00 0,93 78,63 0,90 78,82 0,93
tratament
Pînă la 74,35 0,47 75,63 0,75 76,25 3,43
SNBº tratament
După 73,95 0,89 79,08* 0,87 76,00 1,17
tratament
Pînă la 3,76 0,35 3,50 0,40 2,57 0,34 P0-4 < 0,05
ANBº tratament
După 4,04 0,65 2,54 0,53 2,82 0,67
tratament
Pînă la 3,28 0,55 3,40 0,63 2,76 0,65
A0B0(mm) tratament
După 3,73 0,84 1,96 0,34 2,41 0,69
tratament
Pînă la 66,35 1,44 74,53 2,14 75,25 1,30 P0-4< 0,01;

Zº tratament P4-8< 0,01

După 68,69 1,68 72,67 2,24 75,23 1,20 P0-4< 0,01

tratament

Notă: Deosebiri veridice pînă şi după tratament: * -P <0,05; ** -P <0,01; *** -P <0,001

129
 Tabelul nr. 7
Valorile comparative ale parametrilor biometrici(mm) la analiza spaţiului total la
pacienţii cu anomalia Clasa II / 1 Angle trataţi cu extracţia dentară.

Grupul II(P) 24 Grupul I(M3)24 Grupul I(0)33 P

Parametrii M M M m M m
cercetaţi
Spaţiul necesar 36,96 0,45 35,31 0,42 35,00 0,46 P0-4<0,01;
anterior P4-8<0,05
Spaţiul disponibil 33,27 0,56 32,47 0,66 33,07 0,50
anterior
Discrepanţa -3,68*** 0,75 -2,84** 0,70 -1,92** 0,47
Spaţiul necesar 50,72 0,73 47,87 0,41 47,79 0,95 P0-4<0,05;
mediu
P4-8<0,01
Spaţiul disponibil 50,06 0,83 48,34 0,51 49,04 1,03
mediu
Discrepanţa -0,66 0,64 -0,46 0,52 1,25 0,84
Spaţiul necesar 39,94 1,42 38,56 1,39 37,23 2,35
posterior
Spaţiul disponibil 23,83 1,13 22,50 1,19 20,46 1,49
posterior
Discrepanţa -16,10*** 1,71 -16,06*** 1,81 -16,76*** 3,22

Notă: Deosebiri veridice a discrepanţei în lot: * -P <0,05; ** -P <0,01; *** -P <0,001

130
 Tabelul nr. 8
Evaluarea modificărilor parametrilor biometrici (mm) şi cefalometrici
posttratament (discrepanţe) la pacienţii cu anomalia Clasa II / 1 Angle în dependenţă de
metoda de tratament.
Lotul I (35) Lotul II (22) Lotul III (24) P
Parametrii cercetaţi
M m M M

Lăţimea arcadei dentare în regiunea 14,24 3,54*** 0,72 2,33** 0,68 3,83** 0,77
Lăţimea arcadei dentare în regiunea 16,26 2,14* 0,80 1,87** 0,51 -0,66 0,42 P1-3 < 0,01

Lungimea segmentului anterior al arcadei 1,46* 0,62 1,50* 0,57 1,25 0,60
dentare superioare (L0)
Lăţimea arcadei dentare în regiunea 34,44 2,11*** 0,43 2,17*** 0,44 1,15 1,15
Lăţimea arcadei dentare în regiunea 36,46 1,43** 0,42 1,00 0,52 0,23 0,47
Lungimea segmentului anterior al arcadei 0,68* 0,28 1,04** 0,32 1,22* 0,43
dentare superioare (Lu)
FMAº -1,26* 0,53 -1,36 0,92 -1,43 0,86
SNAº -0,75 0,71 0,04 0,28 0,08 0,28
SNBº 0,08 0,51 -0,04 0,48 -0,12 0,48
ANBº -0,83* 0,37 0,09 0,47 0,19 0,37
A0B0 (mm) -1,12 0,73 -0,47 0,98 0,23 0,94
Zº -0,50 1,23 1,82 1,37 2,56 1,94
Spaţiul disponibil anterior -2,84** 0,70 -1,93** 0,47 -3,69*** 0,76
Spaţiul disponibil mediu 0,47 0,52 1,25 0,84 -0,67 0,64
Spaţiul disponibil posterior -16,06*** 1,81 -16,77 *** 3,12 -16,10*** 1,71
Notă: Deosebiri veridice a modificărilor parametrului în lot: * -P <0,05; ** -P <0,01; *** -
P< 0,01

131
 Tabelul nr. 9
Evaluarea modificărilor parametrilor biometrici(mm) şi cefalometrici posttratament
(discrepanţe) la pacienţi cu anomalia Clasa II/1 Angle trataţi cu extracţia dentară

Grupul II(P) 24 Grupul I(M3)24 Grupul I(0)33 P

Parametrii extracţie P extracţie M3 fără extracţii
cercetaţi
M m M m M m
Lăţimea arcadei 2,83*** 0.43 3,53*** 0.71 2,33** 0.67
dentare în regiunea
14,24
Lăţimea arcadei 0.65 0.42 2,14* 0.79 1,87** 0.51 P4-8 < 0,01
dentare în regiunea
16,26
Lungimea segmentului 1.25 0.42 1,46* 0.68 1,50* 0.57 P0-4 < 0,01
anterior arcadei
dentare superioare
(L0)
Lăţimea arcadei 1.14 1.15 2,10*** 0.42 2,16*** 0.44
dentare în regiunea
34,44
Lăţimea arcadei 0.23 0.46 1,42** 0.42 1.0 0.51
dentare în regiunea
36,46
Lungimea segmentului 1,21* 0.43 0,67* 0.28 1.04** 0.31
anterior arcadei
dentare superioare
(Lu)
FMA -1.43 0.86 -1.25 0.52 -1.36 0.91 P4-8 < 0,05

SNA 0.07 0.27 -0.75 0.71 0.04 0.28

SNB -0.12 0.47 0.08 0.51 -0.04 0.48
ANB -0.19 0.36 -0.83 0.37 0.09 0.47 P0-4 < 0,05

A0B0 0.23 0.94 -1.12 0.73 -0.47 0.97

Z 2.52 1.93 -0.5 1.22 1.81 1.37 P4-8 < 0,01

Spaţiul disponibil -3,68*** 0.75 -2,84** 0.70 -1,92** 0.47 P0-4 < 0,01
anterior

Spaţiul disponibil -0.66 0.64 -0.46 0.52 1.25 0.84 P4-8 < 0,05
mediu

Spaţiul disponibil -16,10*** 1.71 -16,06*** 1.81 -16,76*** 3.22 P4-8 < 0,01
posterior

132