Avraam

Avraam (cca. 2000-1825 î. Hr.). Este urmașul lui Sem, fiul lui Noe, tatăl său
numindu-se Terah. În limba ebraică „Abrâm” înseamnă „tătăl este înălțat, ridicat”, iar
„Abrâhâm” înseamnă „tatăl unei mulțimi”.
S-a născut în Urul Caldeii și s-a mutat în Haran împreună cu tatăl său Terah, cu frații
săi și cu soția lui, Sarra. Avraam edte chemat de Dumnezeu în capitolul 12 din cartea Facerii
să iasă din pământul și din neamul său și să meargă în pământul pe care i-l va arăta
Dumnezeu, promițându-i că dacă va face această primă ascultare, îi va înmulți neamul
precum nisipul mării și stelele cerului. Cu toate că Avraam nu avea copii în acel moment,
aceasta se încrede în făgăduința făcută de Dumnezeu și după moartea tatălui său Tetrah,
Avraam și-a luat soția, pe Sarra și pe nepotu său Lot și au plecat din Haran în pământul
Canaan, stabilindu-se la locul numit Sichem, la Stejarul Mamvri (cap. 12).
Avraam, neavând copii, îl tratează pe Lot, nepotul său, cu multă dragoste și blândețe
ca pe un adevărat moștenitor, până când Lot a ales să se mute lângă cetatea Sodomei, pentru
ca oamenii care îi păzeau oile sale să nu se mai certe cu ai lui Avraam.
Avraam va avea un copil cu slujnica Agar, căruia i-a pus nume Ismael. După nașterea
lui Ismael, Dumnezeu stabilește legământul cu Avram, care reprezintă tăierea împrejur a
bărbaților și întăilor născuți de parte bărbătească. După aceste legământ, Dumnezeu îi zice lui
Avraam: „Adevărat, însăși Sarra, femeia ta, îți va naște un fiu și îi va pune numele Isaac și Eu
voi încheia cu el legământul Meu, legământ veșnic: să-I fiu Dumnezeu lui și urmașilor lui”
(Facere 17. 19).
Această promisiune a fost precedată de arătarea Sfintei Treimi la Stejarul Mamvri.
Aceasta s-a întămplat într-o zi la amiază când Avraam ședea la ușa cortului său, Sfânta
Treime arătându-i-se sub chipul a trei oameni. Această narațiune din capitolul 18 este
învăluită într-o aură de mister. Cei Trei vorbesc când la plural, când la singular, și tot așa Li
se vorbește. Sfânta Tradiție a Bisericii creștine a identificat aici prima revelație a Sfintei
Treimi (un singur Dumnezeu în trei persoane). Acest fapt a inspirat și numeroase capodopere
ale iconografiei ortodoxe, printre care celebre icoană a lui Rubliov. Tradiția (midrașică)
atribuie câte o funcție diferită fiecărui personaj: vestirea nașterii lui Isaac; distrugerea
Sodomei; vindecarea lui Avraam după circumciziune.

1
 La un an după această arătare a Sfintei Treimi, lui Avraam i s-a născut Isaac, din
femeia lui Sarra. Testarea credinței lui Avraam este atunci când Dumnezeu i-a poruncit să-l
jertfească pe Isaac pe muntele Moria. Avraam ascultă cuvîntul Domnului fără să cârtească,
iar când a vrut să-l jertfească, mâna i-a fost oprită de un înger al Domnului. În urma acestei
testări, legământul dintre Avraam și Dumnezeu a fost întărit, Dumnezeu promițându-i lui
Avraam urmași cât nisipul mării și cât stelele cerului care să stăpânească cetățile dușmanilor.
După toate aceste evenimente, Sarra, soția lui Avraam a murit la vârsta de 127 de ani
și a fost îngropată în peștera de la Macpela. Avraam, fiind bâtrân și simțindu-și sfârșitul
aproape îl cheamă pe slujnicul său credincios pe care îl pune să îi i-a lui Isaac o soție din
apropiere de Haran. Astfel, Isaac se căsătorește cu Rebeca.
Spre sfârșitul vieții, Avraam și-a mai luat o soție, pe nume Chetura, care avea șase fii.
După ce a împărțit averea fiului său Isaac și celorlalți fii, Avraam a murit la vârsta de 175 de
ani și a fost îngropat alături de soția sa, Sarra, în peștera Macpela. Viața lui exemplară a fost
luată ca model de credință demn de urmat.
Virtuțile patriarhului Avraam îl determină pe Dumnezeu să se întrebe: „Tăinui-voi Eu
oare de Avraam, sluga Mea, ceea ce voiesc să fac?” (Facere 18, 17). Sfântul Ioan Gură de
Aur spune că e ca și cum ar vorbi om cu om și îl găsește ca pricină pe Avraam, cel care
ascultă supunere de poruncile lui Dumnezeu. Tot Sfântul Ioan afirmă că „aceste cuvinte arată
mai cu seamă de câtă cinste se bucură dreptul înaintea lui Dumnezeu!” Sfânta Scriptură
susține în dese rânduri cele afirmate de Sfinții Părinți cu referire la „prietenia” dintre
Dumnezeju și patriarhul Avraam. Astfel întâlnim în Cartea a doua a Cronicilor, „ Dumnezeul
nostru, oare nu Tu ai izgonit pe locuitorii acestei țări din fața poporului Tău Israel și ai dat-o
pe veci urmașilor lui Avraam, pe care îl iubeai?” (II Cronici 20, 7) sau „Dar tu, Israele, sluga
Mea, Iacove, pe care te-am ales, sămânța lui Avraam, iubitul Meu! (Isaia 41, 8)”.
Tot în primele veacuri creștine, Clement Romanul spune: „Avraam, care a fost numit
prieten, a fost găsit credincios, pentru că a ascultat de cuvintele lui Dumnezeu.” Sfinții Părinți
văd în pâinea și vinul oferite de Melchisedec lui Avraam, prefigurarea Sfintei Taine a
Euharistiei.

2
 Bibliografie

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, București, 1982;

2. Enciclopedia marilor personalități din Vechiul Testament și Noul
Testament, Pr. Dumitru Bondalici;
3. Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinților Părinți – Facerea, Pr. Ioan
Sorin Usca;