Ciupe Pompiliu-Teodor

Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii
durabile

CUPRINS

1. Definirea tematicii............................................................................................2

2. Încadrarea intr-un domeniu...............................................................................3

3. Modalitatea de documentare practicată.............................................................4

4. Prezentarea surselor de documentare bibliografică identificate..........................4

5. Examinarea sumară a acestora..........................................................................5

6. Obiective de cercetare.........................................................................................13

1
 Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii
durabile

Cap. 1. Definirea tematicii

Tematica propusa pentru activitatea de cercetare intitulat Studiu privind importanta

turismului rural in domeniul dezvoltarii durabile defineste o tema care cuprinde doua parti
importante si anume:
1. Turismul rural
2. Dezvoltarea durabila

1. Turismul rural
Luand in ansamblu, turismul rural cuprinde in paleta sa larga modalitati de cazare,
alimentatie publica, activitati, evenimente, sporturi si distractii, toate organizate si desfasurate in
mediul tipic rural.
Cu toate acestea, definitia cea mai potrivita si mai exacta, folosita cel mai frecvent pe
teritoriu continentului european ar fi : «Turismu rural este un concept care include toate
activitatile turistice care se desfasoara in mediul rural ».
O altermativa a definitiei, de asemenea, omite aspectul teritorial cum ar fi : « Turismul
rural este un concept care cuprinde activitatea turistica organizata si condusa de populatia locala
si care are la baza o stransa legatura cu mediul ambiant, natural si uman »(U.E., H. Ggrollean,
1987)

2. Dezvoltarea durabila
Acest nou concept “Dezvoltare Durabilă” are mai multe definiţii, dintre care cea mai
uzuală este: „acea dezvoltare care asigură necesităţile prezentului fără a compromite şansele
generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi”.
Conceptul de dezvoltare durabilă poate fi definit în mod concret cel puţin prin patru
obiective majore ale conceptului:
 realizarea de programe de stimulare a dezvoltării personalităţii populaţiei prin educaţie,
prin etică socială, prin dezvoltarea capacităţii de creaţie practică, prin stimularea
creativităţii intelectuale etc;
 formarea unei conştiinţe universale – ecologice şi sociale bazate pe respectul faţa de
natură, pe prevenirea poluării mediului, pe creşterea calităţii vieţii tuturora;
 implementarea şi respectarea unor norme legislative universale privind dreptul mediului;

2
 Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii
durabile
 prezervarea capitalului natural prin reducerea consumurilor materiale şi de energie, prin
reciclarea materialelor şi utilizarea unor resurse regenerabile de energie.

2. ÎNCADRAREA ÎNTR-UN DOMENIU

Turismul rural este o prezenţă cotidiană în activităţile economice de turism. Acţiunea

nefastă a acestui domeniu se manifestă atât prin pierderi economice, folosirea echipamentelor ne
adegvate sau de calitate inferioara, utilaje cât şi prin incidente şi accidente de muncă soldate cu
răniţi şi decedaţi; accidente ecologice care în cele mai multe cazuri sunt ireversibile.
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului
dezvoltarii durabile se încadrează în domeniul ingineriei mediului, prin faptul că realizarea
incorecta a unor activitati sau echipamente stimulează cointeresarea agenţilor economici sau a
persoanelor fizice să-şi imbunătăţească condiţiile de muncă şi de mediu, respectiv să ia măsuri
pentru trecerea de la niveluri ridicate de consum de resurse naturale si umane,la atele mai
acceptabile.
Aplicarea şi generalizarea unor astfel de metode permite stabilirea unor cote de asigurări
sociale diferenţiate în funcţie de nivelul de implementare a noilor sisteme al agenţilor economici,
respectiv includerea criteriilor de securitate în salarizare, alături de criteriile de productivitate şi
complexitate a muncii.
Totodată reprezintă şi o temă de cercetare care contribuie la dezvoltare durabilă
deoarece:
1. protectia mediului – acţiunile întreprinse de om pentru protejarea mediului duc la
reducerea accidentelor provocate de catastrofe naturale;
2. dezvoltare socială – educarea populaţiei în sensul prevenirii accidentelor la locul de
muncă determină creşterea siguranţei. Prin apariţia de noi tehnologii se pot crea noi
locuri de muncă;
3. dezvoltare economică – introducerea tehnologiilor de ultimă generaţie pentru prevenirea
accidentelor determină economii la utilizator.
Activitatea de management al riscului s-a dezvoltat atât din punct de vedere conceptual,
dar şi al practicii, devenind o industrie în ţările cu pieţe financiare funcţionale, însă în România
puţine organizaţii şi-au dezvoltat propriile mecanisme de măsurare şi acoperire a riscurilor, iar
altele nici nu cunosc avantajele pe care le-ar obţine aplicând proceduri deja consacrate.

3
 Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii
durabile

3. MODALITATEA DE DOCUMENTARE PRACTICATĂ

Documentarea a inclus şi în continuare va include urmatoarele forme:

 documentarea bibliografică,
 documentarea indirectă asupra faptelor empirice (practice),
 consultarea specialiştilor, care se poate efectua în toate etapele şi fazele activitatii de cercetare.

Cap. 4. Prezentarea surselor de documentare bibliografică identificate

Carti in domeniu
[1] Soporan, Vasile Filip, Dezvoltarea durabila, Casa Cartii de Stiita, Cluj-Napoca,2011,
ISBN 978-973-133-805-7
[2] Soporan, Vasile Filip, Antreprenoriat, Mediu de afaceri si Dezvoltare durabila, Casa
Cartii de Stiita, Cluj-Napoca,2011, ISBN 978-606-17-0010-3
[3] Avram, Simona-Elena, Rusu, Tiberiu, Management Ecologic, U.T.PRESS, Cluj-Napoca,
2009, ISBN 978-973-662-505-3
[4] Costescu, Mirela, Ecoturismul ; produsul turistic-parc national, Mirton, Timisoara, 2007,
ISBN 978-973-52-0280-4
[5] Glavan,Vasile - Agroturism – Ecoturism, Alma Mater, Sibiu,2002, ISBN 973-8371-61-9
[6] Amza,Gheoghe, Ecotehnologie si dezvoltare durabila vol.I, Printech, Bucuresti, 2009,
ISBN 978-606-521-318-0
[7] Amza,Gheoghe, Ecotehnologie si dezvoltare durabila vol.II, Printech, Bucuresti, 2009,
ISBN 978-606-521-318-0
[8] Gheorghiu, Ovidiu, Indrumar pentru turismul rural, Rentrop&Straton, Bucuresti, 1998
ISBN 973-9495-13-3
[9] Albu, Alexandra Gariela, Managementul dezvoltarii turistice durabile la nivel regional,
Infomarket, Brasov, 2005, ISBN 973-8204-68-2
[10] Albu, Lucian-Liviu Analiza privind factorii dezvoltarii durabile pe termen foarte
lung, Institutul National de Cercetari Economice,Bucuresti,2006, ISBN 978-973-7885-
65-4
[11] Hanciuc, Nina, agroturism si dezvoltare durabila, Independenta Economica,
Pitesti, 2002, ISBN973-8112-39-7
[12] Barsan, Lucian, Barsan Anca, Ecodesigne in contextul dezvoltarii durabile,
Edirura Universitatii Transilvania, Brasov, 2009, ISBN 978-973-598-619-3

4
 Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii
durabile
[13] Baltaretu, Andreea Mihaela, Ecoturism si dezvoltarea durabila, Pro Universitaria,
Bucuresti,2007, ISBN 978-973-129-081-2
[14] Baltaretu, Andreea Mihaela, Arii protejate, Ecoturism, Dezvoltare durabila, Pro
Universitaria, bucuresti, 2011, ISBN 978-973-129-989-1
[15] Berca, Mihai, Strategii pentru protectia mediului si gerstionarea resurselor, Grand,
Bucuresti, 1998, ISBN 973-97211-8-4
[16] Henche, Blanca Garcia, Marketing in turismul rural,Irecson, Bucuresti, 2004, ISBN 973-
86371-4-7

Documente accesate on-line

[1] http://www.eco-romania.ro
[2] http://leonardviezure.blogspot.ro
[3] http://www.rasfoiesc.com
[4] www.expedia.com
[5] www.travelocity.com
[6] www.travelweb.com
[7] www.uneptie.org/pc/tourism
[8] www.vizion.com
[9] www.world-tourism.org
[10] www.yahoo.co.uk/business and economy/campanies/travel
[11] http://www.revistadeturism.ro/rdt/article/view/135

Cap. 5. Examinarea sumară a acestora

Chiar dacă o definiţie a turismului rural ar putea părea ca fiind foarte simplă – acea formă
de turism practicată în spaţiile rurale – problema delimitării, definirii turismului rural este, totuşi,
ceva mai complexă, cel puţin din câteva considerente:
- Turismul urban nu se limitează strict la ariile urbane, pătrunzând adesea şi în cele
rurale;
- Spaţiile rurale ca atare sunt greu de definit, criteriile folosite în diferite ţări fiind extrem
de variate;
- Gradul de ruralitate este atât o problemă de ordin tehnic, cât şi una de ordin emoţional:
nu orice activitate turistică desfăşurată într-o arie rurală reprezintă turism rural, fiindcă

5
 Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii
durabile
unele activităţi pot fi urbane ca formă şi rurale doar ca localizare (de exemplu, satele de
vacanţă situate la ţară, unde se practică turism organizat);
- Există mai multe tipuri sau varietăţi de turism rural, fiind o activitate cu mai multe
faţete, diferite regiuni ale lumii dezvoltând în special anumite componente ale
produsului turistic rural;
- Regiunile rurale înseşi cunosc un proces de schimbare sub impactul dezvoltării pieţelor
globale, comunicaţiilor şi telecomunicaţiilor, precum şi al fluxurilor populaţiei cu sens
de populare pentru anumite zone, aflux de populaţie în altele (pentru pensionare sau
dezvoltarea unor afaceri netradiţionale etc.) etc.
Turismul rural poate fi privit ca acel tip de turism care întruneşte următoarele caracteristici:
- Este desfăşurat în localităţi rurale;
- Este rural din punct de vedere funcţional, adică este constituit din trăsăturile caracteristice
lumii rurale: mici întreprinderi, spaţii deschise, contactul cu natura şi lumea naturală,
moşteniri culturale, societăţi şi practici tradiţionale;
- Este rural ca scară, adică posedă dimensiuni reduse, în termeni, clădiri, aşezări, precum şi
fluxuri;
- Are caracter tradiţional, crescând încet şi organic, în strânsă legătură cu familiile locale;
- Este, de regulă, controlat local şi dezvoltat pentru îmbunătăţirea comunităţilor locale pe
termen lung;
- Este variat, corespunzător complexităţii mediului rural.

Relaţia turism rural – agroturism – agricultură

În marea majoritate a ţărilor activităţile complementare – constând în servicii de
alimentaţie, facilităţi de recreere, organizarea de activităţi culturale şi de divertisment – sunt la
început. Cu toate acestea, turismul rural este una din principalele priorităţi ale dezvoltării
turismului în multe ţări europene. Republica Moldova nu trebuie să facă excepţie: turismul în
general care include şi pe cel rural trebuie să devină un factor al dezvoltării economice, care să-şi
propună dezvoltarea turismului în mediul rural în strânsă legătură cu economia locală, în mod
special cu agricultura.
Privit din acest punct de vedere, turismul rural este o formă particulară de turism, mai
complexă, cuprinzând atât activitatea turistică propriu-zisă (cazare, pensiune, masă, circulaţie
turistică, derularea programelor, prestarea serviciilor de bază şi suplimentare), cât şi activitatea
economică, de regulă, agricolă, practicată de gazdele turiştilor (activităţi productive de prelucrare

6
 Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii
durabile
a produselor agricole în gospodărie şi de comercializare a acestora către turişti sau prin reţele
comerciale), precum şi modul de petrecere a timpului liber.
Prin urmare, agricultura nu se poate limita numai la asigurarea alimentaţiei unei populaţiei
din ce în ce mai numeroase şi urbanizate, ci trebuie să contribuie la întreţinerea unui mediu rural,
care reprezintă un suport indispensabil pentru turismul rural. Astfel, se poate afirma că nu există
turism rural fără agricultură şi nici turism durabil într-un mediu degradat.
Există o legătură puternică între turismul rural şi agricultură. În mod tradiţional agricultura şi
silvicultura au fost elemente centrale pentru viaţa rurală, fiind principalii furnizori de locuri de
muncă, de venituri în economia rurală şi cu o puternică înrâurire asupra tradiţiilor şi a stilului de
viaţă. Rolul lor s-a diminuat însă, în ţările dezvoltate, spre sfârşitul secolului al XX-lea. Astfel
dintre ţările OECD numai cinci mai au mai mult de 15 la sută din forţa de muncă ocupată în
agricultură şi pescuit, iar profitabilitatea acestor activităţi este extrem de dependentă de diferite
subvenţii din partea statului. Aceste transformări au dus la apariţia a două supoziţii privind
turismul rural şi anume că acesta este bazat pe agricultură (agroturism, turism agricol) şi că
diversificarea turismului poate salva comunitatea micilor fermieri. Nici una dintre aceste
supoziţii nu este însă în totalitate adevărată şi universal valabilă, deoarece legăturile dintre
agricultură, silvicultură şi turism sunt cu mult mai complexe.

Turismul agricol este însă categoria de turism care s-a bucurat de o mare atenţie, rolul lui
fiind adesea exagerat de autorităţile locale. Multe regiuni rurale nu permit o adevărată dezvoltare
a turismului, din considerente că sunt distanţe mari faţă de piaţa urbană a vacanţelor, posedă
ferme mari care nu au nevoie de diversificare, fie ferme mici şi sărace, care nu pot oferi condiţii
turiştilor sau din cauza atmosferei locale neprielnice din partea autorităţilor, precum şi a zonei
sărace în peisaje şi tradiţii.

În concluzie, turismul rural ar putea fi definit ca fiind acea formă în care produsul se
realizează în spaţiul rural şi se consumă tot în spaţiul rural, produs care poartă specificitatea
ruralului.

În acest context a apărut şi legătura dintre agricultură şi turism, adică dezvoltarea unor
activităţi turistice sub formă de agroturism. Acest concept are în vedere posibilitatea practicării
turismului în unele localităţi rurale în care să se îmbină utilul cu plăcutul. Plăcutul constă în
realizarea unei odihne active, recreere, destindere, acumulare de informaţii noi, iar utilul în
practicarea în timpul sejurului, în proporţii diferite, a unor activităţi agricole (culesul strugurilor,
fructelor, ciupercilor, pomuşoarelor, cositul şi strânsul fânului etc.), deci dobândirea unor
deprinderi noi.

7
 Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii
durabile
În genere, în ţările din vestul Europei, atunci când se vorbeşte despre turismul rural sau
agroturism, se utilizează termenul de turism rustic, adică acela care se practică într-un cadru
rustic. În timp ce între turismul rural şi cel rustic există o oarecare similitudine, dar nu de
suprapunere perfectă, raportul dintre turismul rural şi agroturism este un raport dintre un tot
întreg şi o parte a lui.

Agroturismul este o formă a turismului rural care utilizează pentru cazare şi servirea
mesei numai pensiunile (fermele) agroturistice, beneficiind de un mediu nepoluat şi pitoresc, de
atracţiile turistice prezente în mediul rural. Spaţiul rural prin componentele sale satisface o paletă
largă de motivaţii: odihnă şi recreere, cunoaştere, cultură, practicarea sportului, cură de aer sau
balneară, vânătoare şi pescuit, oferind agroturismului o arie mare de cuprindere a posibilităţilor
de loisir. Prin aceasta agroturismul este un mijloc de valorificare integrală a mediului rural cu
potenţialul său agricol, turistic, uman şi tehnico-economic. Atât actul turistic, cât şi produsul
turistic se consumă tot în spaţiul rural cu specificaţia că pe timpul sejurului turistul participă în
proporţii diferite la unele munci agricole. Deci concluzia ce poate fi trasă este că agroturismul
este parte componentă a turismului rural.
În realitate sunt cunoscute efectele pozitive ale turismului rural şi implicit a agroturismului
asupra economiei turismului, dar de aici şi până la acreditarea ideii prin care acesta ar deveni o
soluţie salvatoare este un drum lung de parcurs.

În concluzie, avem tot temeiul de a preciza că turismul rural reprezintă o alternativă pentru
comunităţile locale, cu valenţe reale de dezvoltare.

Turismul rural nu poate fi redus la agroturism – agroturismul este doar un tip de turism rural
dintr-un tot întreg, contribuind la turismul social, turismul cultural sau cel etnic.

Turismul rural şi turismul urban: privire comparativă

TURISM URBAN TURISM RURAL
Spaţii deschise mici Spaţii deschise mari
Aşezări de peste 10.000 de locuitori Aşezări sub 10.000 de locuitori
Densitate mare a populaţiei Densitate mică a populaţiei
Mediu construit Mediu natural
Multe activităţi de interior Multe activităţi în exterior
Infrastructură intensivă Infrastructură slabă
Bază de agrement/comerţ dezvoltată Activităţi individuale
Construcţii/instituţii mari Construcţii mici
Firme naţionale/internaţionale Firme locale
Implicarea cu normă întreagă în turism (full- Multă implicare cu jumătate de normă în turism
time) (part-time)
Lipsa implicării fermelor/silviculturii în Implicarea fermelor/silviculturii în activitatea
activitatea turistică turistică

8
 Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii
durabile
Obiectivele activităţii turistice sunt susţinute Fondurile obţinute din turism sunt folosite
din fonduri proprii pentru realizarea altor obiective
Personalul poate locui departe de locul de Personalul locuieşte de obicei aproape de locul
muncă de muncă
Factorii sezonieri au influenţă rară asupra Factorii sezonieri au influenţă frecventă asupra
turismului turismului
Mulţi vizitatori Puţini vizitatori
Relaţii de anonimat între vizitatori şi gazdă Relaţii personalizate între vizitatori şi gazdă
Management profesional Management de “amator”
Ambianţă cosmopolită Ambianţă locală
Multe clădiri moderne Multe clădiri vechi
Etica dezvoltării (creşterii) Etica conservării (limitării creşterii)
Obiective de interes general Obiective de interes special
Activităţi complete de marketing Marketing de nişă

Dimensiunea economică a turismului rural

Poziţionarea societăţii moldoveneşti pe principiile unei economii de piaţă necesită
abordarea dimensiunii economice a dezvoltării turismului rural dintr-un punct de vedere nou,
care să surprindă toată complexitatea efectelor economice induse de procesul dezvoltării. Într-un
asemenea context considerăm necesar să ne oprim cu analiza asupra unor aspecte cum sunt:
impactul costurilor şi beneficiilor generate de turismul rural asupra diferitelor categorii de agenţi
economici atât din sfera sistemului turismului rural, cât din afara acestuia; crearea de noi locuri
de muncă; dezvoltarea locală şi regională; concurenţa intersectorială; aspectele inflaţioniste ale
impactului dezvoltării turismului rural; efectul multiplicator al activităţii turistice în ariile rurale.

Impactul costurilor şi beneficiilor generate de turismul rural asupra diferitelor

categorii de agenţi economici. Studiile au scos în evidenţă că dezvoltarea turistică rurală
presupune, din punct de vedere economic, costuri şi beneficii, ale căror consecinţe sunt resimţite
de o serie de agenţi economici din sfera sistemului turismului rural, precum şi din afara acestuia.

În primul rând, venitul net realizat din turismul rural va reveni actorilor implicaţi direct în
procesul de dezvoltare: promotori, investitori, operatori de turism şi angajaţii acestora.

În al doilea rând, o parte din veniturile realizate din turismul rural, precum şi o serie de
efecte indirecte asupra capitalului, preţul pământului şi cel al forţei de muncă, inflaţie ş.a. vor fi
resimţite, prin efectul multiplicator, de către rezidenţi şi întreprinzători, care nu sunt antrenaţi în
mod direct în turismul rural.
În al treilea rând, autorităţile publice la nivel local, regional sau naţional reprezintă agenţi
ai dezvoltării turismului rural, dar natura beneficiilor şi costurilor acestora va fi diferită în mod
semnificativ de cea a sectorului privat.

9
 Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii
durabile
În fine, turiştii sunt cei care vor suporta unele din costurile directe prin plata serviciilor pe
care le solicită, în timp ce beneficiile acestora sunt în deosebi de natură extramonetară.
Crearea de noi locuri de muncă. Unul dintre aspectele importante ale impactului
economic al dezvoltării turismului rural îl reprezintă crearea de noi locuri de muncă. Ca industrie
a serviciilor, se consideră că turismul rural este un domeniu de folosire intensivă a forţei de
muncă dintr-o zonă sau regiune rurală supusă dezvoltării turistice. În acelaşi timp, turismul rural
oferă oportunitatea creării de noi locuri de muncă acolo unde există puţine alternative de
dezvoltare economică şi chiar să le menţină în conjuncturi defavorabile, fiindcă sfera respectivă
de activitate este mai puţin susceptibilă de a suferi un faliment total.
În primul rând, trebuie luat în consideraţie faptul că dezvoltarea turismului rural creează
locuri de muncă, ale căror costuri sunt mai scăzute decât în alte sectoare economice.
În al doilea rând, trebuie ţinut cont de sezonalitatea forţei de muncă din turismul rural, efect
care poate fi influenţat de existenţa sau de lipsa altor sfere ce folosesc forţa de muncă sezonieră
(în special, agricultură, silvicultura şi piscicultura) şi în ce măsură acestea sunt complementare
activităţii turistice rurale. Utilizarea forţei de muncă feminine, parţial chiar a copiilor, în satele şi
staţiunile rurale poate fi compatibilă cu alte responsabilităţi domestice (activităţi casnice,
artizanat, centre de folclor etc.).
Dezvoltarea regională. Se consideră că turismul rural are capacitatea de a contribui la
generarea dezvoltării interne a unei localităţi sau a unei regiuni rurale, la reducerea
dezechilibrelor regionale, la redistribuirea geografică a bunăstării din zonele metropolitane
(capitala şi marile oraşe) înspre cele mai sărace, periferice.
Chestiunea dezvoltării turismului rural la nivel local şi regional, ca instrument economic,
trebuie evaluată cu precauţie. Aceasta, deoarece, chiar dacă dezvoltarea în cauză sporeşte
bunăstarea structurii demografice a regiunii rurale sau creşte veniturile unei anumite categorii
sociale, ea nu implică un proces generalizat de dezvoltare economică, socială sau culturală.
În condiţiile dependenţei dezvoltării turistice rurale de factori extraregionali, consecinţele
benefice ale impactului dezvoltării turistice asupra regiunilor rurale sunt diminuate prin
scurgerea unei părţi importante a beneficiilor în afara regiunii rurale respective. În vederea
anihilării acestor efecte negative trebuie avută în vedere realizarea unei forme integrate de
dezvoltare a turismului rural, care să includă factorii regionali într-o măsură mai mare şi care să
aibă ca scop mai degrabă satisfacerea necesităţilor turistice ale rezidenţilor decât ale cererii
turistice externe.

10
 Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii
durabile
Concurenţa intersectorială. În contextul deficitului de forţă de muncă sau a surselor de
finanţare, dezvoltarea turismului rural poate concura cu alte sectoare economice, în deosebi
atunci când există o varietate mare de resurse şi o alternativă de dezvoltare.
Această problemă a concurenţei intersectoriale în cadrul dezvoltării zonale sau regionale a
mediului rural este bine reprezentată de relaţia turism rural – agricultură. Astfel, dezvoltarea
turismului rural poate rivaliza agricultura prin creşterea preţului pământului şi prin crearea
situaţiei în care persoanelor implicate în turismul rural să li se acorde cu titlu preferenţial credite
bancare în raport cu agricultorii.
Aspectele inflaţioniste ale impactului dezvoltării turismului rural. Acestea ar putea
apărea în următoarele situaţii:
- În etapa iniţială de dezvoltare a turismului rural, atunci când oferta de produse turistice
rurale nu este în stare să răspundă destul de prompt nevoilor crescânde ale cererii;
- În condiţiile unor fluctuaţii sezoniere ale preţurilor alimentelor, acestea pot creşte în
mod exagerat în zonele rurale supuse dezvoltării turistice printr-o presiune sporită a
cererii;
- În cazul existenţei unei disonanţe vizibile între puterea de cumpărare a turiştilor şi cea a
populaţiei-gazdă care implică o creştere a preţurilor pentru închirierea caselor de
vacanţă sau apartamente din mediul rural pentru turişti, investitori externi sau personal
extern.
Luând în consideraţie aceste aspecte, de multe ori, atitudinea populaţiei locale unor zone sau
regiuni rurale este uneori ostilă expansiunii turismului rural, din cauza temerii creşterii
iniţiale a costului vieţii, în special prin creşterea preţului pământului şi a închirierii, preţuri
care urmează să fie reglementate ulterior de către relaţia cerere—ofertă.

Efectul multiplicator. Determinarea efectului multiplicator al veniturilor din turismul rural

reprezintă, din punct de vedere metodologic, o sinteză a evaluării impactului economic al
dezvoltării turismului într-un zonă rurală care poate fi înfăptuită atât la nivel naţional, cât şi la
nivel regional sau local. Pentru prima dată, efectul multiplicator (“multiplier effect”) al
turismului a fost relevat în zona Pacificului în anul 1961, de către H. G. Clement şi în insulele
Caraibe în 1969, de către H. Zinder, care au contribuit la întărirea viziunii optimiste privind
importanţa turismului în dezvoltarea economică a acestor zone.
Efectul multiplicator presupune că fiecare unitate monetară (leu, dolar, euro etc.) cheltuită
de către turist circulă în jurul economiei locale într-o serie de fluxuri.
Dezvoltarea durabila a spatiului si turismului rural

11
 Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii
durabile
Dezvoltarea durabila necesita o schimbare fundamental in evaluarea resurselor mediului
inconjurator si a modelelor de comportament si consum. Abandonarea practicarii agriculturii si
exodul populatiei rurale sunt, in aceasta situatie destul de daunatoare.
Orientarile si tendintele actuale in domeniul dezvoltarii durabile rurale corespund unei
abordari globale integrate si sistemetice a urmatoarelor domenii prioritare: agricultura,
silvicultura, alimentative, pluriactivitate, infrastructure, transporturi echipamente, energie,
invatamant, cultura, mediu, cooperare stintifica si tehnica.
Dezvoltarea echilibrata a spatiului rural poate fi privita ca o imbunatatire pe termen lung,
a conditiilor de existent ale tarii in cooncordanta cu imperativele de ordin economic, social
cultural si ecologic pe fondul respectului autonomiei populatiei respective.
Dezvoltarea rurala echilibrata presupune integrarea activitatilor privind:
 Dezvoltarea economica si imbunatatirea conditiilor de viata materiala ale comunitatii
rurale
 Dezvoltarea comunitatii in dimensiunea sa sociala si cultural
 Conservarea si folosirea rationala a resurselor naturale si ale mediului inconjurator
Initiativele de dezvoltare rurala echilibrata pot avea la baza politici guvernamentale,
proiecte locale sau de ansamblu ale autoritatilor interesate. Iata de ce, o dezvoltare rurala
echilibrata inseamna:
 O integrare orizontala, insamnand armonizarea in cadrul zonei a activitatilor, in limitele
potentialului natural
 O integrare vertical, presupunand armonizarea politicilor in cadrul esaloanelor locale,
regionale, nationale si chiar internationale

Cap. 6. Obiective de cercetare

12
 Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii
durabile
1. Identificarea tipurilor de poluanti din complexitatea activitatilor de turism rural – impact
asupra mediului, cantitati si riscuri pe termen lung.
2. Cercetarea tendinţelor actuale de dezvoltare a sistemelor de gestiune şi control asupra
riscului poluarii mediului din activitatile de turism rural.
3. Realizarea unui studio de dezvoltare economica in mediul rural plecand de la elemental
de baza – turism rural.
4. Modalitati de restaurare ecologica a satelor romanesti si bunastarea acestora.

13