În concluzie, putem argumenta că decizia pe care a luat-o doctor Jones - de a-și

exprima în mod public și nereținut opinia asupra efectelor vaccinării în cadrul populației
vârstnice, este un act de curaj. Deși deține un anumit statut , membru al AMA, care implică
respectarea unui anumit decalog riguros de reguli, el alege libera exprimare și susținerea
fermă a propriului punct de vedere.

În primul rând, modalitatea aleasă de conducerea spitalului de a-l determina să se

vaccineze, este una extrem de abuzivă: în caz de refuz, el riscă nu numai concedierea din
funcție cât și excluderea din comunitatea medicală. Refuzul său este considerat a fi o dovadă
de sfidare la adresa imaginii pe care aceștia o promovează dar și teama că puterea exemplului
ar putea fi urmată.

Există deja o mare controversă la nivelul opiniei publice în privința efectelor benefice
ale vaccinării, mulți considerând a fi o acțiune inutilă sau chiar dăunătoare. Decizia doctorului
Jones, devine practic o confirmare a suspiciunilor ce planează asupra acestui subiect -
ineficiența vaccinului în cazul populației vârstnice.

Așadar, putem afirma că dr. Jones este un model de urmat de toți cei ce profesează
această meserie deoarece alege să nu se complacă într-o situație care îi convine doar pentru
menținerea prestigiului instituției, nu puține fiind cazurile medicale de corupție și malpraxis
tocmai din cauză că se alege reducerea la tăcere.

În acest caz, accentul revine obligativității morale ci nu a celei profesionale, faptele

demonstrând de la sine ceea ce se încearcă a fi mușamalizat- rata de mortalitate crescândă în
rândul bătrânilor infectați cu virusul gripal.