Riga Crypto si lapona Enigel

de Ion Barbu

Modernismul este o miscare culturala, artistica si ideatica, aparuta ca o reactie impotriva traditiilor
academice si istorice, caracterizata prin introducerea unor idei si conceptii noi asupra expresiei artistice.
In literatura romana, E. Lovinescu este cel care teoretizeaza modernismul ca o doctrina estetica, dar si ca
manifestare, introducerea curentului fiind bazata pe principiul sincronismului si al teoriei imitatiei,
pornind de la teoria mutatiei valorilor estetice. Atitudinea modernista este, prin definitie, antiacademica,
anticonservatoare si impotriva traditiei.
Publicata in 1924, integrata apoi in volumul “Joc secund”(1930), balada “Riga Crypto si lapona
Enigel” face parte din a doua etapa a creatiei lui Ion Barbu, baladic-orientala, etapa care indica orientarea
poetului spre concretul lumii.
Integrata in ciclul “Uvedenrode” si subintitulata “balada”, “Riga Crypto si lapona Enigel” pare o
stranie poveste de dragoste, cu un inceput de cantec batranesc de nunta, dar care se realizeaza in viziunea
moderna, ca un amplu poem al cunoasterii si ca un poem alegoric, al unei povesti de iubire din lumea
vegetala.
Elementele moderniste care se regasesc in poezie sunt: raportarea polemica fata de limbajul poetic si
de tehnicile inaintasilor, cultivarea ambiguitatii si a echivocului, specifice limbajului poetic modern,
promovarea poeziei ca act de cunoastere, intelectualizarea emotiei si folosirea unor motive in contexte
inedite. Pe langa acestea, se regasesc si metaforele surprinzatoare, cuvintele cu sonoritati neobisnuite si
innoirile prozodice.
Tema principala a poeziei o reprezinta iubirea ca modalitate de cunoastere a lumii, alaturi de tema
naturii. Universul poetic e construit cu ajutorul motivelor literare, cum ar fi cel al fantanii, al trecerii
timpului, al somnului, ce ajuta la dezvaluirea existentei celor doua tipuri umane: de geniu, care aspira spre
absolut si care doreste depasirea conditiei proprii, si de rand, care continua viata alaturi de cei din mediul
sau. Trei mituri fundamentale de origine greaca sunt valorificate in poem: al soarelui (simbol al
absolutului), al nuntii si al oglinzii.
Titlul este alcatuit din numele celor doua fiinte din lumi opuse: riga (rege) Crypto (ascuns, dar si care
sugereaza, in egala masura, apartenenta sa la familia ciupercilor, denumite stiintific “criptogame”) si
lapona (locuitoare a tarii gheturilor) Enigel (nume cu rezonanta nordica,”angel” insemnand inger). Acest
titlu indica o tema a dragostei imposibile, interzise, deoarece un personaj face parte din lumea izolata,
retrasa a padurilor, este un rege al ciupercilor, celalalt, o fiinta care aspira sa si depaseasca limitele,
parasind lumea ei rece si indreptandu-se spre lumina, spre soare.
Compozitional, poezia este alcatuita din doua parti, fiecare dintre ele prezentand cate o nunta: una
consumata, implinita, cadru al celeilalte nunti, povestita, modificata in final prin casatoria lui Crypto cu
masalarita. Tehnica folosita e cea a povestirii in rama.
Atmosfera e de aplecare spre cantecul de lume, care “zice”de tainele inimii. Nuntasul cere
menestrelului o poveste pe care acesta a mai spus-o si cu alte ocazii. Zisa “cu foc” acum o vara, povestea
ca fi spusa din nou “stins, incetinel”. Prima poveste- atat de concis prezentata- este cadrul celei de-a doua.
Astfel, la o nunta reala se spune o poveste despre o alta nunta, imaginara.
Partea a doua, nunta povestita, este realizata din mai multe secvente poetice: portretul si imparatia lui
Crypto, portretul si locurile natale ale fetei, oprirea din drum a laponei Enigel, intalnirea celor doi, cele
trei chemari ale rigai si refuzurile ei, relevarea relatiei dintre simbolul solar si propria conditie, incheierea
intalnirii si pedepsirea rigai in finalul baladei.
Portretele membrilor cuplului si locurile lor natale sunt prezentate in antiteza. Riga Crypto, “inima
ascunsa”, este stapanul unei lumi vegetale. Conditia lui e tragica insa, aspiratiile nefiindu-i intelese, iar
dragostea pentru Enigel, “lapona mica, linistita”, ii este fatala. Singura lor asemanare este statutul superior
in interiorul propriei lumi: el este riga al plantelor inferioare, iar pastorita care isi conduce turmele de reni
este o stapana a regnului animal, intruchipand o lume superioara, echilibrata, aparand in ipostaza de fiinta
rationala, omul-“fiara batrana”.
 Imaginarul poetic e reprezentat de spatiul definitoriu al existentei celor doua personaje. Pentru
Crypto, este umezeala perpetua si impura: “In pat de rau si huma unsa”, in timp ce lapona vine “din tari
de gheata urgisita”, spatiu rece, ceea ce explica aspiratia ei spre soare si lumina, dar si miscarea de
transhumanta care ocazioneaza popasul in tinutul rigai.
Povestea propriu-zisa e fantastica si se desfasoara in visul fetei, la fel ca in “Luceafarul” eminescian,
doar ca rolurile sunt inversate: fiinta superioara e feminina, cea inferioara masculina. Mai intai craiul
Crypto o imbie pe fata, oferindu-i lumea peste care domneste, iar refuzul laponei il pune intr-o situatie
dilematica. Cu toate acestea, optiunea lui e ferma, mergand pana la sacrificiu: “Enigel,Enigel,/Scade
noaptea, ies lumine,/Daca pleci sa culegi,/Incepi, rogu-te, cu mine”. Refuzat si a doua oara,mai face o
tentativa disperata de a o convinge pe lapona, vorbindu-i de valorile supreme ale lumii lui: “somnul
fraged” si uitarea:”Lasa-l, uita-l,Enigel,/In somn fraged si racoare”. Tentatia e coplesitoare si Enigel si-o
reprima cu greutate:”Riga Crypto,riga Crypto,/ Ca o lama de blestem/Vorba-n mine ai infipt-o!/Eu de
umbra mult ma tem”.Explicatie pe care o da este mai degraba pentru sine,decat pentru Crypto;prin ea
desluseste mai bine natura si responsabilitatea fata de propiul ei destin.
Riga Crypto si lapona Enigel nu se pot cunoaste, fiintele lor sunt ireconciabile, aspiratiile lor nu
coincid. In lunga calatorie spre soare, intalnirea cu riga Crypto este o capcana pe care fata o ocoleste cu
luciditate. Crypto si Enigel sunt simboluri ale unui sistem polarizat in care contrariile se atrag, dar
contactul e imposibildin cauza structurii incompatibile a celor doi. Pentru el iesirea din “cercul stramt”
inseamna mutatie dintr-un regn intr-altul, deci moarte. Pentru Enigel, aspiratia spre soare e o fireasca
evolutie spre un tel mai inalt a fiintei umane, deci numai ea are constiinta prin care omul isi depaseste
conditia. Pentru fiintele inferioare, “pahar e gandul cu otrava”, iar Crypto, aspirand sa-si depaseasca prin
iubire conditia, a intrat in spatiul ucigator al soarelui si a devenit o ciuperca otravitoare.
Prozodia , la inceput, este traditionala: catrene cu rima incrucisata si cu masura de 8-9 silabe. Pe
parcursul textului, este schimbata cu o prozodie moderna: versuri cu masura variabila, de la 5 la 9 silabe,
rima savanta, strofe inegale.
Drama este a lui Enigel, nu a lui Crypto. El apare in visul fiintei superioare, reprezentand tentatia sau
tot ce stinghereste omul in aspiratia lui spre absolut, fiind deci problema ei.
In concluzie, “Riga Crypto si lapona Enigel” este o balada alegorica barbiana ce impresioneaza prin
fondul de idei si prin originalitate.