You are on page 1of 22

Capitolul I – Introducere

1 . Definirea conceptului de funcţie a managementului


Managementul este o activitate complexă, respectiv un set de activităţi specifice, executate de
acei membri ai unei organizaţii care îndeplinesc anumite funcţii manageriale. Managerul este
deci o persoană care are de obicei autoritate formală şi care răspunde de munca a cel puţin
unei singure persoane din cadrul organizaţiei.
Henri Fayol a fost primul autor în domeniul managementului care a grupat activităţile
executate de manageri în seturi distincte în funcţie de caracterul şi direcţia lor. Aceste seturi
de activităţi sunt denumite funcţii(atribute) ale managementului.
Funcţia de management reprezintă o activitate îndreptată către un anumit scop, specifică din
punct de vedere al caracterului său, şi care în interacţiune cu alte activităţi, deosebite de
aceasta prin caracter şi direcţii , este obiectiv necesară pentru conducerea eficientă.

2 . Funcţiile managementului
Fayol a considerat că există cinci funcţii ale managementului, şi anume: prevederea,
organizarea, comanda, coordonarea şi controlul. În literatura americană în domeniul
managementului, opinia cea mai populară este că există patru funcţii manageriale:
planificarea, organizarea, conducerea şi controlul. În rândul specialiştilor români există puncte
de vedere diferite asupra funcţiilor managementului, ca de exemplu: previziune, organizare,
coordonare, antrenare şi evaluare-control (după Ovidiu Nicolescu) ; previziune, organizare,
coordonare, antrenare şi control ( după Corneliu Russu). Se întâlnesc şi alte puncte de vedere.
De pildă, Ioan Mihuţ, consideră că procesul de management ar încorpora patru funcţii şi
anume: prevedere, organizare, antrenare-reglare, control-evaluare.

3. Trăsăturile funcţiilor managementului


Funcţiile managementului pot fi definite printr-o serie de trăsături caracteristice,
astfel :
– Activităţile care alcătuiesc conţinutul funcţiilor managementului sunt specifice numai
managerilor, fiind elemente esenţiale care-i diferenţiază de personalul de execuţie.
– Funcţiile managementului se exercită în toate firmele, organizaţiile, instituţiile,
indiferent de profilul si dimensiunile lor şi la toate nivelurile ierarhice, fiind
determinate de esenţa procesului de management.
– Regăsindu-se la toate nivelurile ierarhice, funcţiile diferă ca formă de manifestare şi
conţinut.
– Fiecare funcţie este strâns legată de precedenta, influenţând activitatea celei care
urmează imediat.
– Ele au o pondere diferită pe verticala piramidei ierarhice în sensul că la nivelurile
ierarhic superioare se exercită cu precădere cele de prevedere şi organizare, nivelurile
inferioare fiindu-le caracteristice îndeosebi funcţiile de coordonare şi control.
– Trebuie privite nu numai în interdependenţa lor, ci şi în unitatea lor, ele îmbinându-se
simultan şi continuu.1

Prevedere

Control-
Organizare
Evaluare

Coordonare Antrenare

Interdependenţele dintre funcţiile managementului


Sursa: Nicolescu, O. & Verboncu, I., Management, Editura Economică,
Bucureşti, 1997

1 Marinescu Gabriela - Management public modern, Editura Tehnopress, 2007, pag. 22-24
În practică, procesul de management trebuie abordat în ansamblul său, tratând funcţiile
conducerii în strânsă lor interdependenţă. O atare necesitate decurge din în primul rând din
caracterul lor complementar, din multiplele conexiuni dintre ele (fig. de mai sus). Funcţiile
managementului se întrepătrund organic, ingnorarea uneia sau unora reflectându-se prompt şi
substanţial în diminuarea calităţii şi implicit a eficacităţii ansamblului proceselor de
conducere.2

4. Sistemul informaţional

În trecut, sistemul informaţional era perceput începând cu procedeul administrativ al


întreprinderii, iar informatica se limita la automatizarea acestor proceduri. Activitatea de
proiectare a unor aplicaţii era în mod necesar deductibilă şi analitică. Utilitatea informaţiei era
percepută în funcţie de volumul de date şi de numărul de aplicaţii implementate şi exploatate
pe loturi. În majoritate, aplicaţiile informatice vizau gestiunea materialelor, a mijloacelor fixe,
calculul şi evidenţa salariilor, obţinerea, livrarea şi încasarea produse-lor finite. Funcţionarea
acestor servicii se realiza în mod exclusiv şi în timp diferit. Exploatarea integrată era foarte
timidă, tehnica servea ca pretext pentru limitele de deschi-dere a sistemelor. În prezent
cererile utilizatorilor se diversifică, schimbul de informaţii cu mediul sunt mai puţin previ-
zibile, iar tehnica evoluează în mod excepţional.
Interconexiunea sistemului de gestiune, progresul tehnic real, prelucrarea în timp real
a tranzacţiilor, utilizarea baze-lor de date şi a reţelelor de calculatoare obligă să se trateze în
paralel instabilitatea, evoluţia şi complexitatea ce rezultă din ele. Astfel apare evidentă
privilegierea ce vizează mai multe soluţii în care luarea în considerare a întregului este
preferabilă analizei detaliului şi în care complexitatea siste-mului nu poate fi aplicată decât cu
ajutorul unor modele implicate.
O organizaţie poate fi privită din punct de vedere sistemic. După natura lor, legăturile
pot fi materiale sau informaţiona-le. Nici un sistem nu se poate găsi izolat, el funcţionând în-
totdeauna într-un anumit mediu. Descompunerea unui sistem în subsisteme se poate realiza la
diferite grade de detali-ere. Deci, în particular, putem considera orice firmă (întreprindere,
unitate economică, agent economic) drept un sistem ce are ca intrări materiile prime necesare
procesului, ca ieşiri produsele finite, iar funcţionarea va fi definită de re-gulile şi legile
proceselor tehnologice şi ale conducerii firmei.

2 Ovidiu Nicolescu – Management, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A, Bucureşti, 1992


Capitolul II – Funcţia de control-evaluare a managementului
1 . Definirea conceptului
Funcţia de control-evaluare veghează, aşa cum indică H. Fayol, ca totul să se petreacă
confrom cu regulile stabilite şi cu dispoziţiile date, verifică dacă totul se petrece conform cu
programul adoptat, cu dispoziţiile date şi cu principiile admise, semnalează lipsurile şi
greşerile pentru ca să poată fi îndreptate şi să evită repetarea lor.
Controlul constă în verificarea şi măsurarea rezultatelor calitative şi cantitative ale unor
performanţe sau sarcini, pentru a se vedea dacă acestea corespund dispoziţiilor date sau
principiilor stabilite şi obiectivelor prestabilite. Scopul principal al acestei funcţii constă în a
corecta la timp abaterile care pot să apară.
În managementul public, funcţia de control-evaluare presupune următoarele elemente:
▪ existenţa unei anumite finalităţi concepută anterior sub forma unui
plan, a unei norme, a unor criterii, a unor reugli de natură
administrativ – publică:
▪ mijlocul sau modalitatea de evaluare a rezultatelor activităţii
desfăşurate;
▪ compararea activităţii desfăşurate cu un etalon sau cu un criteriu de
evaluare:
▪ prezenţa unui mecanism concret şi eficace de corectare a
activităţilor desfăşurate, urmând ca pe această cale să se asigure
atingerea rezultatelor planificate.
Managementul public pune în faţa controlului unele cerinţe, dintre care sunt mai
importante:
▪ existenţa unui sistem informaţional, cu conexiuni inverse, pe baza
cărora managerul să controleze în permanenţă dacă funţionarii
publici au înţeles deplin fiecare decizie şi acţionează corect pentru
realizarea ei;
▪ practicarea de către maneger a inspecţiei personale şi a
autocontrolului;
▪ efectuarea controlului direct la locul acţiunii;
▪ analiza de către manager a cauzelor abaterilor şi tratarea diferenţiată
a acestora;
▪ existenţa unui sistem de control care să stabilească în detaliu modul
de desfăşurare a controlului: obiectul, competenţa, procedurile,
datele caracteristice necesare, punctele de control, elementele de
evaluare, modalităţile de comparare, căile de direcţie, ş.a.
▪ să aibă un caracter preventiv, să fie continuu şi corectiv3

Cu ajutorul funcţiei de control conducerea poate să verifice eficacitatea modalităţilor şi


instrumentelor de aplicare a deciziilor. Controlul este verificarea ca lucrurile să aibă loc
întocmai aşa cum s-a planificat, el este ”un efort sistematic făcut de managementul
organizaţiei pentru a controla rezultatele cu standardele, planurile sau obiectivele stabilite
astfel încât să determine dacă rezultatele corespund acestor standarde şi să întreprindă, dacă
este nevoie, acţiuni corective pentru ca resursele umane şi celelalte resurse să fie folosite
eficient pentru îndeplinirea obiectivelor.
Procesele de evaluare-control ca funcţie a managementului, implică patru faze:
măsurarea realizărilor; compararea realizărilor cu obiectivele şi standardele stabilite iniţial
evidenţiind abaterile propuse; determinarea cauzelor care au provocat abaterile constatate;
efectuarea corecturilor care se impun prin acţionarea asupra cauzelor care generat aceste
abateri negative.

2. Necesitatea controlului
Necesitatea controlului este didactată de factori care au un comportament variabil, şi
de multe ori, imprevizibil dintre care pot fi reţinuţi: schimbarea, complexitatea, greşerile şi
delegarea.

2.1. Schimbarea. Reprezintă o caracteristică inevitabilă a mediului organizaţiei:


tehnologii sau servicii noi, alte reglementări fianciare, etc. Prin funcţia de control
managerii detectează schimbările care le afectează şi pot conduce efectiv, obţinând
rezultatele dorite în funţie de noile oportunităţi datorate acestor modificări.

2.2. Complexitatea. Organizaţiile s-au dezvoltat şi această tendinţă impune o mai


mare capacitate de sinteză. Trebuie culese informaţii rapide şi corecte care apoi
analizate.

2.3. Greşerile. Dacă previziunea ideală ar fi respectată şi standardele bine


precizate, în condiţiile în care managerii şi subordonaţii nu ar greşi, nu ar trebui să
existe abateri. Dar, membrii organizaţiei greşesc astfel încât rezultatele analizate şi
diagnosticate iniţial devin parţial corecte iar sistemul de control corespunzător

3 Ion Petrescu, Emanoil Musaclu – Tratat de management public, Editura Universităţii ”Lucian Blaga” din
Sibiu, 2003, pag. 101-102
proiectat şi implementat ajută managerii să depisteze greşerile înainte ca acestea să
creeze situaţii critice.

2.4. Delegarea. Deseori managerii deleagă autoriatea pentru anumite acţiuni şi


activităţi subordonaţilor. Singura cale care poate determina subordonatul să-şi
îndeplinească sarcinile delegate este de a stabili un sistem de control care să verifice
progresul subordonaţilor în problematicile respective. Activităţile manageriale trebuie
să găsească propriul echilibru între controlul acţiunii şi libertatea individiuală.

Pentru ca acest proces de control-evaluare să fie un proces eficient este necesar ca el să


fie continuu, să aibă un caracter preventiv, deci de preîntâmpinare a deificenţelor şi dacă
acestea s-au produs, atunci să aibă un rol corectiv.

3. Tipurile de control
Controlul este o funcţie universală şi se exercită asupra întregii activităţi prin metode
şi tehnici specializate.

În ceea ce priveşte controlul direct al conducătorului la unele niveluri ierarhice se


recomandă un control direct, total şi personal, iar la altele se recomandă controlul excepţiilor
adică verificarea de către conducător numai a acelor probleme care constituie cu adevărat
excepţii pentru sfera de cuprindere a nivelurilor inferioare.

În permanenţă controlul trebuie să fie corect, principal şi obiectiv şi să se exercite în


toate domeniile de activitate ale organizaţiei. Tipurile de control pot fi clasificate după mai
multe criterii:

3.1. După momentul aplicării


▪ control preliminar, care se efectuează înainte de a începe activitatea
proiectată, cu ajutorul lui stabilindu-se dacă sunt întrunite condiţiile
necesare pentru îndeplinirea acţiunii;
▪ control concomitent, care viează operaţiunile în curs de desfăşurare
pentru a stabili dacă procesul de lucru se desfăşoară corect;
▪ control posterior, care se face după încheierea acţiunii concretându-
se asupra rezultatelor finale care s-au obţinut.

3.2. După poziţia managerului faţă de actul de control în procesul


managerial
▪ control direct, prin contact nemijlocit între manager şi subordonaţi;
▪ control indirect, pe baza informaţiilor primite;
▪ control de conformitate, cu ajutorul căruia se asigură aducerea
fenomemlor la parametrii prestabiliţi;
▪ autocontrolul, care se practică de către fiecare angajat asupra
activităţii proprii.

3.3. După natura şi obiectivele urmărite.


▪ control tehnic, referitor la realizarea indicatorilor.
▪ control financiar, prin care se verifică utilizarea raţională a
fondurilor materiale şi băneşti.4
Componentele de bază ale sistemului informaţional
� reputaţia organizaţiei,
� cunoştinţe de reclamă,
� cunoştinţe de marketing,
� renumele firmei.
Prelucrarea constă din sortări, calcule, clasificări precum şi aranjări de date.
Sunt frecvente cazurile când în informatica de afaceri se insistă foarte mult pe
prelucrare, fără a se insista suficient pe calitatea datelor de intrare, ceea ce, după cum se va
vedea este o gravă eroare.
O altă eroare frecventă în informatica de afaceri este „procesarea hârtiilor”. Astfel,
managerii ajung foarte repede la una sau mai multe din situaţiile:
� primesc din ce în ce mai multe informaţii pe care nu le stăpânesc,
� informaţia nu-i croită pentru necesităţile lor
În concluzie putem spune că SISTEMUL INFORMAŢIONAL este „un set de proceduri
de colectare, regăsire, mani-pulare şi clasificare a informaţiilor ca suport a deciziilor,
planificării, coordonării şi controlului”.
Prin urmare sistemul informaţional este constituit din mij-loace, metode şi resurse
umane prin care se asigură desfăşurarea activităţilor specifice procesului informaţional:
Sistemul informaţional al unei firme se descompune într-o serie de subsisteme
corespunzătoare funcţiunilor din firmă, subsisteme dintre care amintim:

- subsistemul financiar-contabil,

- subsistemul de aprovizionare-desfacere,

4 Ioan Pastor, Elena-Adriana Cîmpean, Mihaela Stoica – Managementul firmei şi dezvoltarea resurselor umane
în organizaţii, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2005, pag. 35-36
- subsistemul de producţie,

- subsistemul de personal.
Intrările sistemului informaţional sunt reprezentate de tranzacţiile externe ce reflectă
dinamica operaţiunilor economi-ce şi ele se folosesc pentru actualizarea conţinutului bazelor
de date sau colecţiilor de date şi la obţinerea situaţiilor de ieşire. Tranzacţiile externe provin
din exteriorul sistemului de calcul şi sunt fie furnizate din documentele primare, fie colectate
de sistem sau echipamente speciale. În timpul procesului de prelucrare a tranzacţiilor externe,
în interiorul sistemului de calcul, se generează un set de valori noi care poartă numele de
tranzacţii interne.
Prelucrările sunt un ansamblu omogen de proceduri automa-te care realizează
actualizarea şi exploatarea colecţiilor de date în vederea obţinerii situaţiilor de ieşire şi a
actualizării colecţiilor de date. Baza informaţională este formată din ansamblul entităţilor şi a
atributelor componente ale acestora.
Ieşirile sistemului informaţional constituie rezultatul proce-sului de prelucrare a
tranzacţiilor externe şi a datelor din colecţiile interne, fiind concretizate în liste, rapoarte sau
depuse pu un purtător tehnic.
Informatica de gestiune este partea informaticii care se ocupă cu prelucrarea automată
a datelor de
evidentă si control vehiculate în cadrul unui organism economic. La nivel conceptual,
foloseste, suplimentar,
Notiunea de gestiune, definită ca fiind „răspunderea păstrării bunurilor si a mânuirii
fondurilor unei întreprinderi, institutii sau persoane; totalitate a bunurilor încredinTate cuiva
în vederea administrării lor”(DEX’98).
Din punct de vedere informatic, gestiunea reprezintă totalitatea bunurilor unui
organism economic, încredintate spre administrare managerilor, pentru desfăsurarea actiunilor
specificedomeniului său de activitate, actiuni impuse de necesitatea realizării produselor
si/sau serviciilor solicitatede clienTi, în vederea atingerii obiectivului propus, de regulă
obTinerea de profit.
Bunurile oricărui organism economic sunt formate din resurse, “Rezerve sau surse de
mijloace…”(DEX’98), care pot fi materiale (inclusiv tehnice), financiare, informaTionale si
umane. Progresele tehnologice, care au permis crearea si functionarea unor organisme
economice cu domenii de activitate complexe (de tip retea), au condus, implicit, la cresterea
ponderii si rolului resurselor informationale (totalitatea informaTiilor) vehiculate de acestea,
în raport cu celelalte categorii [1- Z. Gherasim]. În acest context, suportul informaTional,
necesar managerilor pentru fundamentarea deciziilor, care determină direcTiile de evoluTie
ale organismelor economice moderne, este oferit, în cea mai mare parte, de sistemele
informatice de gestiune dedicate gestionării si prelucrării volumelor mari de date de acelasi
fel, asupra cărora se aplică, de regulă, operatii aritmetice si logice simple. Cunoasterea si
utilizarea eficientă a resurselor informaTionale de către manageri implică gestionarea acestora
cu ajutorul sistemelor informatice de gestiune integrate, în care datele se introduc o singură
dată si se exploatează diferentiat, în functie de necesităti.
Relatia dintre sistemele utilizate de societatea umană pentru colectarea, prelucrarea si
gestionarea informatiilor pe care le vehiculează, în evolutia ei, este reprezentată vizual în
figura următoare. Ponderea utilizării fiecărui asemenea sistem este proporTională cu
dimensiunea figurii folosite pentru reprezentarea sa.
Calculatorul este un sistem, denumit în mod uzual sistem de calcul, deoarece este
format dintr-un ansamblu organizat de componente hardware si software care interacTionează
în vederea prelucrării datelor (efectuare calcule, evidentă, stocare, transfer etc.) dintr-un
domeniu de activitate umană (economic, social, cultural, educational, tehnic, comunicaTiilor
de date sau multimedia etc.).
Sistemul informatic are două componente arhitecturale majore, cu rol decisiv în
existenta sa, deoarece reprezintă componentele arhitecturale ale sistemelor de calcul si de
comunicatie.

4. Sistemul informatic de management

Sistemele informatice joacă un rol vital în succesul unei organizaţii. Astfel, prin
acestea se pot asigura infrastructura informaţională internă (prin Intraneturi) sau externă,
interorganizaţional(prin extraneturi) pentrunecesităţile business-ului în:

- Asigurarea eficienţei operaţionale;- Asigurarea unui management eficient;-


Asigurarea unui avantaj competiţional.Succesul unui sistem informatic nu trebuie
măsuratnumai prin eficienţa sa (în minimizarea costurilor, timp sau utilizarea resurselor de
informaţie) ci şi prin suportul pe care îl asigură în:
 Elaborarea strategiilor de afaceri;
 Desfăşurarea proceselor comerciale;
 Îmbunătăţirea structurii organizaţionaleşi a culturiiorganizaţiei;

Creşterea cifrei de afaceri şi valorii firmei într-un mediu dinamic, concurenţial. Din
punct de vedere individual - managerial sistemulinformatic reprezintă:
o un mijloc important pentru asigurarea funcţionalităţii business-ului;
o un factor esenţial ce influenţează eficienţa operaţională ,
productivitatea angajaţilor şi a relaţiei cu clienţii;
 sumă de bază de informa ţii care asigură luareade decizii corecte;
o un mijloc de a dezvolta noi produse (servicii) ce asigură un avantaj
competitiv;
o una din cele mai importante resurse ale organizaţiei şi de analiză
a costului business-ului
Proiectarea şi realizarea sistemului informatic integrat pentru management (SIM).
Etape metodologice:
1.Analiza de sistem (globală şi detaliată).
2.Proiectarea viitorului sistem (logică şi tehnică).
3.Realizarea şi testarea modulelor componente.
4.Implementarea sistemului.
5.Exploatarea, întreţinerea şi menţinerea în funcţiune

Microsoft Word

WORD-este un procesor de texte si are facilitati incorporate care permit crearea si


salvarea documentelor cu usurinta. MICROSOFT WORD este unul dintre cele mai puternice
si folosite editore de texte. Acesta asigura functiunile elementare ale unui editor de texte, si
anume :introducerea textului, stabilirea diferitelor tipuri de caractere, alinierea automata a
textului, aranjarea textului in pagina, tiparirea textului.

FONTURI
Corp de litera inseamna un anumit stil si o anumita dimensiune a literei. Corpurile de
litera sunt grupate in familii, care se numesc, de exemplu, Times Roman sau Courier si fiecare
familie are un set propriu de dimensiuni masurate in numar de puncte pe ecran care, in
general, sunt cuprinse intre 6 … 72, uneori chiar mai mari. (In cazul in care vrem sa aflam
care este corespondenta, un inch are 72 de puncte). m2x14xm
Corpurile de litera, la fel ca si dimensiunile disponibile din calculator depind de
modul in care am instalat interfata Windows si de imprimanta. Bara cu instrumente de lucru
arata ce corp de litera utilizam in momentul prelucrarii si dimensiunea lui. Putem schimba
corpul de litera sau dimensiunea lui, executand clic pe sageata indreptata in jos de langa
numele corpului de litera sau a dimensiunii de pa bara cu instrumente de lucru. Meniurile
derulante care apar afiseaza corpurile de litera sau dimensiunile disponibile. Selectam ceea ce
dorim din lista pentru ca aceste atribute sa poata fi utilizate.
Putem schimba corpul de litera inainte de a incepe sa tastam textul sau dupa aceea.
Pentru a schimba corpul de litera al textului existent, selectam textul respectiv si utilizam bara
cu instrumente de lucru pentru aranjare in pagina pentru a-l schimba. O alta varianta ar fi sa
selectam comanda Font (Corp de Litera) din meniul Format pentru a deschide caseta de dialog
Font, in care putem face aceleasi tipuri de modificari. Un alt atribut al caracterelor este si
culoarea.Pentru a schimba culoarea textului selectat se utilizeaza butonul FONT COLOR sau
meniul FORMAT, FONT, FONT COLOR .

IMAGINI

O imagine grafica este un fel de poza, iar graficele realizate pe calculator sunt de fapt
fisiere grafice speciale. Programul Word ne da posibilitatea sa utilizam fisiere grafice create
cu alte programe cum ar fi: Lotus, AutoCAD, Windows Metafiles, Micrografx Designer si
altele. Dar si programul Word are propriul set de lucrari grafice, numite ilustratii (clipart).
Pentru a include realizari grafice intr-un document Word pozitionam reperul de
inserare acolo unde vrem sa inseram ilustratia. Deschidem meniul Insert si selectam comanda
Picture (Imagine). Va aparea caseta de dialog Insert Picture (Insereaza Imagine). Executam
clic pe caseta de validare Preview Picture (Vizualizare Imagine) pentru a pune un X in caseta,
ceea ce ne da posibilitatea de a vedea imaginea inainte de a o insera.
Daca vrem sa folosim ilustratiile programului Word, le gasim in catalogul Winword -
Clipart. Daca dorim sa inseram o imagine dintr-un fisier salvat de noi in alta parte pe disc sau
pe discheta, localizam fisierul si il inseram. (O lucrare grafica dintr-un alt program trebuie sa
fie salvata intr-un format cu care poate lucra programul Word). In caseta de liste numita File
Name apare o lista de realizari grafice. Executam clic pe fisierul pe care il vrem si poza din el
va aparea in caseta Preview. Acest lucru ne da posibilitatea de a parcurge toate ilustratiile
pentru a gasi pe aceea care corespunde dorintelor noastre. Atunci cand executam clic pe
butonul OK, caseta de dialog se inchide si ilustratia va aparea in document.
Odata ce am inserat o ilustratie in document, putem sa o selectam pentru a o
redimensiona sau decupa. Executam clic pe ea si vor aparea in jurul ei opt patrate mici numite
puncte de control pentru selectie. Indicam cu mousul spre unul din aceste puncte de control si
indicatorul mousului se va transforma intr-o sageata bidirectionala. Tragem de punctul de
control pentru a redimensiona ilustratia. Pentru a decupa ilustratia (ceea ce inseamna a arata
numai o anumita portiune din ea), tinem apasata tasta Shift si tragem de punctul de control
spre interiorul pozei.
Pentru a sterge o ilustratie, o selectam si apasam tasta Del. Pentru a muta sau copia o
ilustratie, o selectam si folosim comenzile Cut si Copy din meniul Edit sau butoanele Cut si
Copy de pe bara cu instrumente de lucru.
Programul Word are trei moduri de vizualizare in care poate fi afisat un document.
Pana acum am fost in modul de vizualizare Normal, conditie prestabilita. In modul de
vizualizare Normal, putem vedea pe ecran toate atributele speciale pe care le-am aplicat
textului. Insa, unele aspecte din modul de aranjare in pagina sunt simplificate pentru a mari
viteza de prelucrare (de exemplu antetele si notele de subsol nu sunt afisate in modul de
vizualizare Normal). Pentru a vedea pagina exact asa cum va fi tiparita, va trebui sa comutam
in modul de vizualizare Page Layout (Aranjare in Pagina).
Modul de vizualizare Page Layout este ideal pentru retusurile fine ale detaliilor sin
compozitia paginii. Putem prelucra exact ca si cum am prelucra in modul de vizualizare
Normal, dar in plus putem vedea antetele si notele de subsol si toate celelalte detalii pe care
le-am incorporat in pagina. Pentru a vedea documentul in modul de vizualizare Page Layout,
deschidem mai intai meniul View. Vom observa ca printre diferitele moduri de vizualizare
afisate aici, unul are un semn in fata lui; semnul identifica modul de vizualizare curent. Pentru
a schimba modul de vizualizare, selectam altul din lista. In acest caz selectam Page Layout.
Modul de vizualizare Page Layout poate sa incetineasca modul de lucru al
calculatorului datorita muncii in plus depusa de calculator necesara pentru a putea sa ne
afiseze fiecare detaliu din pagina. Din acest motiv, ar fi bine ar fi bine sa comutam inapoi in
modul de vizualizare Normal de indata ce am terminat.
Putem schimba corpul de litera inainte de a incepe sa tastam textul sau dupa aceea.
Pentru a schimba corpul de litera al textului existent, selectam textul respectiv si utilizam bara
cu instrumente de lucru pentru aranjare in pagina pentru a-l schimba. O alta varianta ar fi sa
selectam comanda Font (Corp de Litera) din meniul Format pentru a deschide caseta de dialog
Font, in care putem face aceleasi tipuri de modificari.

Tabele

Tabelele din programul Word ne permit sa ne organizam textul in forma de linii si


coloane. Intersectia dintre o linie si o coloana se numeste celula. Fiecare celula dintr-un tabel
poate contine orice fel de text sau aranjare. De fapt, o celula dintr-un tabel poate contine orice
in afara unui alt tabel.
Pentru a crea un tabel intr-un document, executam clic pe cursor acolo unde dorim sa
asezam tabelul. Apoi, deschidem meniul Table (Tabel) si selectam comanda Insert Table
(Insereaza Tabel). In caseta de dialog Insert Table, stabilim cate linii si coloane sa contina
tabelul (putem ajusta aceste numere mai tarziu, din nou). In caseta Column Width (Latimea
Coloanei), selectam o latime pentru coloanele tabelului. Selectam Auto daca dorim ca latimea
paginii sa impartita in mod egal in numarul de coloane ales. Executam clic pe butonul OK si
in documentul nostru va fi inserat un tabel gol.
Pentru a scrie intr-o celula executam clic in interiorul celulei. Apoi putem prelucra un
text in ea ca si cum am face prelucrari in orice alta parte din document. Daca avem de
introdus un text mai lung, acesta va fi scris pe mai multe linii in interiorul aceleiasi celule
astfel incat sa incapa in latimea celulei.
Putem sterge foarte simplu continutul unei celule selectand-o si apasand tasta Del.
Putem sterge, de asemenea, toate coloanele si liniile. Pentru aceasta selectam orice celula si
coloana pe care vrem sa o stergem. Deschidem meniul Table si selectam Delete Cells (Sterge
Celule). In caseta de dialog, selectam Delete Entire Row (Sterge Linie Intreaga) sau Delete
Entire Column (Sterge Coloana Intreaga). Executam clic pe butonul OK si linia sau coloana
va disparea. Celelalte linii si coloane se vor deplasa pentru a le ocupa locul.
Pentru a insera o linie sau o coloana in tabel, ne deplasam pana la celula in dreapta
careia vrem sa adaugam o coloana sau sub care vrem sa adaugam o linie. Apoi deschidem
meniul Table si selectam Table Select Row (Selecteaza Linie Tabel) sau Table Select Column
(Selecteaza Coloana Tabel). Atunci cand este selectat totul, deschidem meniul Table din nou si
selectam Insert Columns (Insereaza Coloane) sau Insert Rows (Insereaza Linii) pentru a
insera instantaneu o linie sau o coloana noua. (Putem insera o linie noua la sfarsitul unui tabel
apasand doar tasta Tab din ultima celula).
Daca dorim sa marim latimea coloanei, putem utiliza cursorul mousului pentru a trage
de marginea coloanei pana la noua ei dimensiune. Asezam cursorul mousului pe marginea din
dreapta a coloanei si tragem de ea pana la latimea pe care o dorim. Daca preferam o metoda
mai riguroasa, selectam intreaga coloana executand clic pe capatul de sus al primei celule din
coloana, deschidem meniul Table si selectam Cell Height and Width (Inaltimea si Latimea
Celulei). In caseta de dialog care apare, executam clic pe eticheta Column (Coloana) pentru a
o aduce in fata casetei. Tastam latimea dorita in caseta de text Width of Column (Latimea
Coloanei) sau utilizam sagetile in sus sau in jos pentru a stabili latimea. Executam clic pe
butonul OK sau apasam tasta Enter atunci cand am terminat.

ADAUGAREA CHENARELOR LA TABELE

Putem chiar sa adaugam si chenare tabelelor. Pe ecran, programul Word ne prezinta


celulele din tabele separate de linii de grila, dar aceste linii de grila nu apar atunci cand
tiparim documentul. Putem adauga propriile linii sau alte tipuri de chenare. Pentru aceasta,
plasam reperul de inserare oriunde in interiorul tabelului. Deschidem meniul Table si selectam
comanda Select Table (Selecteaza Tabel). Deschidem meniul Format si selectam comanda
Borders and Shading (Chenare si Hasuri). In caseta de dialog Borders and Shading executam
clic pe eticheta Borders pentru a aduce in fata casetei optiunile respective.
Tehnoredactarea la nivel de caractere

Dintre caracteristicele specifice nivelului caracter fac parte:


- tipul de caractere (Fontul), care determina multimea de caractere si aspectul lor
grafic;
- dimensiunea caracterului (Size) care se masoara de obicei in puncte;
- stilul pentru caracter (Font Style), adica modul in care va fi scris caracterul:
- scriere normala (Regular);
- stilul ingrosat (aldin) de afisare (Bold);
- stilul inclinat (Italic); .
- efectul pentru caractere (Effects), adica prelucrari, transformari si adaugari ale
textului. Dintre ele, mai importante sunt:
• taierea printr-o linie (Strike through). Ex: caracter ;
• scrierea ca exponent (Superscript). Ex: exponent;
• scrierea ca indice (Subscript). Ex: indice;
• scrierea cu caractere majuscule de dimensiunea minusculelor (Small Caps). Ex:
CARACTER;
- spatieri intre caractere (Character Spacing), adica modul de scriere normala
(Normal), scriere expandata (Expanded) sau scriere condensata (Condensed).
Tehnoredactarea la nivel de caracter in Word se efectueaza cu ajutorul meniului
Format, optiunea Font. Alegerea fontului, a dimensiunii, a raodului de scriere: bold, italic sau
subliniat, sau a pozitiei caracterului se pot face si cu ajutorul pictogramelor corespunzatoare
din bara de aspect.
Inserarea unui simbol

Pentru a insera un simbol, se face clic in pozitia unde se doreste inserarea simbolului.
Apoi, in mediul Inserare se face clic pe Simbol si apoi se face clic pe fila Simboluri. In caseta
FONT se face clic pe fontul dorit Apoi, se face dublu clic pe simbolul care se doreste a fi
instalat.

Inserare caracter special

Pentru o ajustare de finete a aspectului textului, este posibila inserarea caracterelor


speciale ca linia de dialog (—), punctele de suspensie (…) sau spatiul neseparator.
Introducerea de caractere speciale in text.

Un set de caractere reprezinta un grup de 256 de caractere.In Windows exista o


aplicatie numita CharacterMap prin intermediul careia pot fi vizualizate toate caracterele
seturilor instalate in sistem, impreuna cu codurile asociate lor.Folosind aceasta aplicatie pot fi
copiate in document orice caractere, din orice set instalat in sistem, folosindu-se ca
intermediar Clipboard-ul.Word poseda propria sa metoda de introducere in text a unor
caracter speciale, simboluri, punind la dispozitie meniul Insert?Symbol. Sectiunea Symbols a
acestei ferestre este folosita pentru introducerea in text a unor caractere din seturile: Normal,
Symbol, Wingdings.Realizindu-se un clic simplu pe un caracter, acesta este selectat, urmind
ca la actionarea butonului Insert sa fie introdus in text la pozitia cursorului.
Fereastra Symbol este inchisa la actionarea butonului Close.

Deschiderea si inchiderea unui document.

Deschiderea unui document creat anterior se realizeaza cu optiunea File?Open sau cu


pictograma corespunzatoare din bara pictogramelor.Apare o caseta de dialog unde se executa
clic pe numele fisierului pentru al selecta din catalogul respectiv sau in cimpul de editare
FileName, se introduce de la tastatura numele fisierului si se executa clic pe butonul Open
pentru a confirma deschiderea fisierului dorit.Inchiderea unui document, ceea ce anuleaza si
aparitia lui pe ecran, se realizeaza cu optiunea File?Close.
Editarea unui document
Scrierea manuala a textului se face conform regulilor uzuale, folosind tastatura ca
dispozitiv periferic de intrare. Tasta Enter va fi apasata numai la sfirsit de paragraf, programul
Word va trece automat la rindul urmator. Pentru a scrie cu majuscule se pot folosi tastele
CapsLock sau Shift. Stergerea unui caracter sau mai multor caractere succesive se poate face
prin pozitionarea cursorului imediat dupa ultimul caracter de sters si apasarea tastei
Backspace pina se sterg toate caracterle dorite.Aceasi operatie poate fi efectuata si cu tasta
Delete, care sterge din pozitia cursorului.
Salvarea unui document
Pentru salvarea documentului curent in editare se alege optiunea File?Save sau se
executa clic pe butonul Save de pe bara de pictograme.La prima salvare a documentului nou,
programul Word va deschide o caseta de dialog SaveAs, cerind informatii despre discul si
catalogul in care sa salveze fisierul si sub ce nume(Drives, Directories, FileName).
Deplasare in documentul scris se poate face cu mouse-ul in zona de lucru, sau
actionind cu mous-ul sagetile pe bara verticala sau orizontali de derulare.Pozitionind cursorul
mouse-ului intr-o anumita pozitie in cadrul textului si realizind un clic simplu, cursorul de
editare ( punctul de insertie) se muta in punctul rspectiv.
Tiparirea unui document
Tiparirea unui document la imprimanta se poate realiza direct din programul
Microsoft Word .Pentru tiparire se pune imprimanta in functie (ON LINE), apoi se alege
optiunea File/Print.
Iesirea din programul Word Iesirea din programul Word se face fie executand clic pe
File in bara de meniu si apoi executand clic pe Exit (iesire), fie inchizand fereastra executand
dublu clic pe butonul W din coltul din stanga sus al ferestrei Word, sau apasand tastele Alt +
F4, sau executam clic pe butonul X din coltul din dreapta sus. Acum programul Word intreaba
daca se doreste salvarea documentului. Se executa clic pe butonul Yes daca se doreste acest
lucru
Concluzie- Word-sistem informatic de management
Wordul poate fi utilizat ca un sistem informatic de management deoarece:
o Este usor de utilizat la nivelul conducerii de varf
o Nu cere experienta in utilizarea calculatorului
o Permite o buna intelegere a informatiilor
o Ofera analize complexe ale unui volum mare de date
o Imbunatateste comunicarea
o Asigura un control eficient asuprea derularii activitatilor
 Capitolul III – Concluzii
 Controlul este funcţia care are menirea de a închide un ciclu al procesului de
management şi în acelaşi timp de a crea premisele pentru un nou ciclu, fiind
premergătoare previzionării şi reproiectării serviciului public.
 Funcţia de control-evaluare poate fi definită ca: “ansamblul proceselor prin
care performanţele organizaţiei sunt măsurate şi comparate cu obiectivele şi
standardele stabilite iniţial, în vederea eliminării deficienţelor constatate şi integrării
abaterilor pozitive.5
 Această funcţie răspunde la întrebarea ”cu ce rezultate s-a finalizat munca
depusă?”

 Funcţia de control - evaluare este o funcţie complexă şi deosebit de


importantă în managementul serviciilor publice, de eficienţa ei depinzând calitatea
şi promptitudinea serviciilor prestate.6

5 Ovidiu Nicolescu – Management, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A, Bucureşti, 1992, pag.48
6 Dr. Nicola Iordan – Management public, Sinteză pentru ID p.73
Bibliografie:
1. Nicola Iordan – Manegementul serviciilor publice locale, Editura C.H Beck,
Bucureşti, 2003

2. Nicola Iordan – Management public, Sinteză pentru ID, ultima modificare în


08.12.2006 (http://id.drept.ulbsibiu.ro/id/suportcurs.html)

3. Marinescu Gabriela - Management public modern, Editura Tehnopress, 2007

4. Ovidiu Nicolescu – Management, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A,


Bucureşti, 1992

5. Ion Petrescu, Emanoil Musaclu – Tratat de management public, Editura


Universităţii ”Lucian Blaga” din Sibiu, 2003

6. Ioan Pastor, Elena-Adriana Cîmpean, Mihaela Stoica – Managementul firmei şi


dezvoltarea resurselor umane în organizaţii, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2005

7. Sisteme informatice - Elemente fundamentale , Bogdan ONETE, Editura ASE


200

8. Informatica Manageriala, Buse F, Editura Calauza Deva 1998.