UN MIT INTUNECAT A TJINUT-O ASCUNSA. DAR ACUM SECRETUT. A JESIT LA TVEALA. ae “er ‘adi:rule _ . ‘ ee"ADI RUL!Oe are cos MOR ect M Ear yer eee Tone eatin stapes tne yet cc UUs Reet Rare CT Rt Rese cy geamini, Jey, este in ochii lumii singurul copil al familiei. Tail lor sperase ca fata ascunsa va deveni in timp 0 fiinta omeneasci normala. mec Ute Brest iea orc e acide Real coeur here Rent RCC Numai ca intr-o zi cele doua surori fac schimb de identitati, iar fata ere Burtnron ee Nannies ee Ome to Wn ae ie keee ou rneT icog forgele focului si si elibereze puterile ascunse in corptil’ei si torodara s4-si Roan cei te ee UO oa Loca tenn Roc et Cet nimicit de foc. fata aripi-rogii trebuie s3-si ale ume si un drum RE Uae et ace ee ete Ute ee eua nec imei Rone rks tly a ver E Mara temic ees CWO) Eien ete eteae} vost efit pentru a descrie ogul POR Mabe sbeenree (tte) hres liar Perot oem birtirei ern Tso tsis) PvE SUM arena iLs satis os ket erlsr1 etd oneness Tost ethene asia a * *) ISBN: 978-606-793-60-2 st HiADI RULE MISTERUL GEMENELORColectie coordonata de SHauxi AL-GAREEBADI RULE MISTERUL GEMENELOR Traducere din limba englezi de Cristina Jinga LEDA IDGERedactare: Camelia Badascu Tehnoredactare computerizaté: Mihacla Ciufu Tlustratie coperti: © Shutterstock Design copertk: David Gal Adi Rule, THE HIDDEN TWIN Text copyright © 2016 by Adi Rule Published by arrangement with St. Martin's Press, LLLC. All rights reserved. Toate drepturile asupra editiei in limba roman’ apartin GRUPULUI EDITORIAL CORINT. LEDA EDGE este marc’ tnregistrat’. ISBN 978-606-793-060-3 Descrierea CIP » Biblioteci! Nationale a Romaniei RULE, ADI Misterul gemenelor / Adi Rule ; trad.: Cristina Jinga. - Bucuresti : Corint Books, 2016 ISBN 978-606-793-060-3 I. Jinga, Cristina (trad.) 821.111-31=135.1Unu Aritim ca dou fete obisnuite. Nu mai mult de optspre- zece ani. Ea, cu o caciulita galben-deschis, eu, cu fata pe juma- tate ascunsa de ochelari negri. Cu picioarele atarnand in gol, parul fluturand in ceata orasului Caldaras, buclele lungi ames- tecandu-se. Aver brafele incolacite printre zabrelele de metal ale vechiului aviariu care reflecti lumina rdsaritului, mult dea- supra pietei. Aici, sus, eu si Jey am putea parea asemanatoare oricui s-ar intampla s4-si ridice privirile 5i sa ne descopere. Am putea parea chiar surori. Ins& nimeni nu ne-ar putea acuza de adevar. Suntem prea departe ca si stie careva ca suntem ge- mene - ca sa-si dea cineva seama ci numai una dintre noi e fiintA omeneasca. O mani de preoti ai lui Rasus s-au adunat la fantana din centrul Pietei Marelui Ra, pentru meditatia de dimineata. Cativa cetafeni stau langi ei, pe dalele albe de marmura, cu ca- petele plecate. Alfii se gribesc in drumul lor, salutand doar in trecere, — Rege Rasus, iti mulfumim pentru lumina, sopteste Jey odata cu murmurele indepartate ale preotilor.6 ADI RULE Igi incruciseaz4 incheieturile, cu palmele inainte si degetele intinse, simbolizand razele soarelui. — Chiar n-ar trebui s4 mai facem asta, zic eu incet, dar nu la ,noi” mi refer. Restul lumii nu prezinta niciun pericol pentru Jey. Ea este libera s& existe. Jey imi arunca o privire mustratoare, pana cand in sfargit fac gestul de reverent spre zeul-rege $i mormai: — Multumesce. Surorii mele fi place si imp&rtageasc religia cu cineva, asa c& eu ies din ascunzatoarea mea pentru un rasarit, in fiecare luna, Imi place privelistea - felul in care preotii mai mici in rang, in robe violet si albastre, se aranjeaz4 in evantai in jurul mentorilor tmbracati in negru, ca frunzele stralucitoare ale unei verze de noapte -, desi vin mai mult pentru ea. Imi lipesc obrazul de grilajul cald, ruginit. In departare, dincolo de marginea orasului in panté, marele vulcan Mol se inalt& si pufneste nori negri. — Nuca nu mi-ar placea si ies din casa, din cand in cand, dar pentru un pic de miscare gi o schimbare de decor nu prea merita sd fii fiartd de vie, zic eu. — N-ai fost inca prins4, spune sora mea. Inca. Preotii de jos isi continua meditatiile, invocind luminoa- sele spirite ale trecutului. De aici, spiritele par doar un pic mai mult decat petice sclipitoare de ceafa indesite pe la marginile fantanii. — Asta e o reusitd, zice Jey. Cel putin aga cred. Incuviintez dand din cap, desi eu nu pot deslugi spiritele unul de altul, cum poate ea. Nu am destule ore de studiu petre- cute in Templu pentru asta. Sau orice alt tip de educatie primitaMisterul gemenelor 7 la Templu, la drept vorbind. As fi fost primita cu aceeagi cal- dur ca monstrul Bet-Nef, ale c4rui oase strivechi, blestemate, inca zac sfardind pe fundul lacului Valul de Azur. Dar sora mea urmareste preotii cu ochi stralucitori - cu ochii mei, numai cd negri si minunati, nu albastri ca zambila. E atat de usor s4 consideri cd asta e singura deosebire dintre noi, singurul meu cusur. Incerc s4 nu ma gandesc la deosebi- rile nevazute - panza de paianjen a cicatricelor rosii care-mi acopera spatele. Sangele meu. Eu nu mi uit la preoti. Nu vreau sd le atrag privirea spre mine, oricat de multi lumina a soarelui, ceata si distanta ne separa, In schimb, studiez impozanta statuie ce strajuiegte usa Templului din partea cealalta a pietei: un individ de obsidian, cu umeri lati si puternici, cu brate musculoase, care aruncd o privire sever’ la oamenii de la picioarele lui. Are dinti ascutiti, parul zbarlit si ochi infioratori, bulbucati. $i aripi, patru la numir, delicate gi arcuite ca ale unei libelule. Aripi-rosii, O creatura cu suflet diform, cu razbunarea stra- mogilor arzandu-i sub piele, rod al nelegiuitei legituri dintre o fiinta omeneasc gi un alter. Ma uit la el, Ja acest monstruos print din piatra, ciutand pe chipul lui ceva din mine insimi. Meditatia de dimineata se incheie si nu mai simt ci eu si Jey suntem surori gemene normale, care se deosebesc numai dup culoarea ochilor. Ea este fiinta omeneasca, iar eu sunt 0 creatura intunecati din mitologie care a prins viata. Aripi-rosii. Ew — P&i, atunci, zice ea, o si... ne vedem deseara. — Si inveti bine, spun eu, schitand un zambet. Incearca s& nu cedezi distractiei. Iar dacd nu-i rezisti, atunci... asigura-te c& el e devastator de frumos sau macar indeajuns de atrigitor cat s te facd s4 crezi asta.8 Api RULE Ea rade usor, dar nu mai spune nimic. O privesc cum co- board si dispare in cotloanele acestei cladiri vechi, pe jumatate uitate, Stim cum si ajungem pani aici, sus, firé si deranjam mica pravalie sau apartamentul de deasupra, care i-au luat in stdpanire etajele inferioare, respectiv partile ei cele mai bune. Astept cateva minute, apoi cobor si eu, dar nu ca si-mi urmez sora la scoala, ast4zi sau in oricare alta zi. Eu trebuie si mia intorc acasa pe cirari intunecate si mai putin umblate, ca s& ma ascund din nou. Cand eu gi Jey ne-am nascut, cumva parintii nostri s-au convins cA am fi fost amandoua umane. Ba chiar ]-au adus pe preotul lui Rasus local in casa noastra, ca sa oficieze insemna- Tea cu pecetea sfanta pe micufele noastre frunti patate. Dar mama noastra era o alter, o printesd a luminii si a virtutii, iesité parc& din filele unei povesti pentru copii. Eu si Jey suntem rodul legaturii interzise dintre alter gi om — desi ge- mene, una umana, cealalta aripi-rogii. Orice aripi-rogii ar tre- bui inecat de parinti la nastere, insd ai mei au crezut cd eu eram special&. Semdnai atdt de mult cu un copilas, spunea tata. Bineinteles, in clipa in care briciul preotului mi-a ciupit pie- lea, sangele rau a iesit la iveala, negru ca lumea privita prin ochii strans inchigi. Eu am plans, preotul a inmarmurit, iar mama a explodat intr-o bil& de foc care a mistuit si casa noas- tra, si preotul odatd cu ea. Povestea pentru copii a fost adeva- rata, la urma urmei. Astfel, eu, tata gi Jey am lisat in urma c4mpurile de lin vio- let din Val Chorm, pentru Caldaras, un oras precum mecanis- mul unui ceas, cu rotite dintate si angrenaje si fac-fac-facuri. Ceafa vulcanica arzatoare, inecAcioas4, pe care acum 0 pot res- pira ca pe aer adevarat, mi-a usturat plapandele viscere pentruMisterul gemenelor 9 prima oar, cand am coborat din tren. Tata ne ducea, pe Jey in brafe, infasata in cele mai bune scutece, si pe mine intr-un cog, la sold. Eram infasurata intr-o fafa de masa, ascuns4 sub ma- nunchiuri putrede de tulpini de lin, cu o batista legata la gura, ca s& nu scot niciun zgomot. Asa a inceput viata mea. Am fost ascuns§, invizibila, in ul- timii optsprezece ani. Poate cd seman cu Jey, dar sangele meu tradeaza un altfel de suflet. Tata spune cA sunt o fata buna si nu se ingala. Niciodata n-am furat vreo bucaficd de prajitura, n-am ucis nici macar vreo insect. N-am dorit vreodata raul cuiva, nici macar preotilor care m-ar osandi la fnecarea Vegnica. Nu-mi dau voie s4 zgarii manioasa peretii, sa racai sticla fumurie ce ma separa de lume pana-mi tocesc unghiile si-mi da sangele negru. Asta fac fiarele. Dar, in inima mea, stiu cd virtutea mea este doar o ma- sur de siguranti. Simt rautatea clocotindu-mi in piept, adu- nandu-se ghem, zvarcolindu-se. Ca apa fierbinte care este pompata din lacul Valul de Azur, plumbul solid presand-o din toate partile pana cand rabufneste si se preface in aburi. Simt c& dac-as face vreodata o fapta rea, cat de mica, n-ag mai fi in stare sa ma opresc pana ce n-as distruge lumea intreaga. Tata spune cA sunt o fata buna si nu se ingala. Deocamdata. fn timp ce Jey isi incepe ziua la scoala, eu ma grabesc prin aerul umed al oragsului, cu capul plecat, spre adapostul sigur al casei noastre si al domului de sticla sub care locuiesc, in se- cret. Ma furisez pe strazile laturalnice si prin gangurile pline cu noroi, singurul zgomot facut fiind cel al poalelor tocite ale trenciului meu fluturand in mers.10 Apr RULE La mare distant4 de frumoasa Piati a Marelui Ra, ies in Aleea Nebunului, o straduf ingusté, foarte aproape de-a fi una dintre cele mai mizerabile zone ale oragului, dar care reugeste si ramana respectabilé. Oamenii igi vid de drumul lor; majo- ritatea adultilor sunt imbracafi in haine simple, dar bune, iar cei mai multi copii par sd fie ai cuiva. Trec pe lang’ vreo cateva ugi simple de birouri, pe lang pensiuni si Camera Pompei, o taverni foarte frecventati, inainte de a da cu ochii de un mic gang ce face legitura cu urmatoarea strada de care am nevoie. Chiar dacd n-am explorat tot orasul Caldaras pe jos, l-am vizi- tat adesea pe hartie tipariti. Uneori, mi se pare cd am calitorit prin toata lumea gratie hartilor si cartilor pe care mi le aduce tata acasa. Zgomotele dinspre Aleea Nebunului sunt mai slabe aici, in gang si, cu cat inaintez, cu atat mai liniste se face. Pietrele de pavaj lasi locul pamantului negru batatorit, care-mi indbusa pagii. Ceata s-a adunat aici, estompand liniile zidurilor rugi- nii gi ale ferestrelor zdbrelite. O pasdre rapitoare urmareste de la inaltime o pereche de porumbei. Aburul se ridicd dinspre tevile din spatele cladirilor, tulburand ceaja gangului, si eu res- pir aerul fierbinte injesat cu miros de carbune gsi de materii descompuse. Pasarea intoarce brusc capul — o migcare fulgeratoare — gi se uita fix in directia mea cu ochi galbeni, neclintiti. Am trait printre pasari ripitoare toatd viata. Ochii aceia, oglinda unei inimi nemiloase care nu se teme aproape de nimic pe lumea asta, semnalizeaza pericol. O iau la fuga. Oamenii ~ doi, cred — care ma urmiarisera discret prin gan- gul invaluit in ceafa, scot un strigat de panica gi se silesc si ma prinda din urmé, in loc si-mi curme brusc existenfa pe pamant.Misterul gemenelor ll Cu respiratia intretaiata, alerg. Alearga si ei. Banditi sau, mai rau, garzi. Ceata se valatuceste. Nu privesc inapoi. Nu conteaza de ce ma urmaresc oamenii dstia. Nu trebuie sa fiu prinsa. Nu trebuie sa fiu vazuta. Prin cea, z4resc drugi negri solizi, sunetele pasilor mei si ale celor care m4 urmiaresc fiind singurele care se aud in acest cot- lon pustiu al orasului. Poarta de la capatul gangului este inchisi. Nu, nu, nu. Ma apuc de bare, totusi, incercand si ma catir. Alunec o data, de doua ori, rugina imi juleste si-mi zgarie palmele. Niste m4ini pe umerii mei. Degete puternice mA strang pana la os, smucindu-ma indarat, Violenga. E 0 senzatie noua. Nu pot sa spun c& imi place. Ma§ rasucesc si ma reped la o us4 metalicd ce bubuie a gol sub pumnii mei. Pentru prima oara imi ziresc atacatorii. O imagine albastra. Preoti ai lui Rasus! Voinici, asudafi de efort, unul mai van- jos decat celalalt, arata mai degraba a talhari de rand decat a sacerdoti. Amandoi agita nigte pistoale negre cu palnie, ceea ce e un pic dezamagitor, de vreme ce, dupa parerea mea, s-ar cu- veni ca preotii si-si poati dobori dusmanii direct cu razele albe ale soarelui. — Heil Ajutor! strig eu la usa inchisi, dar nu rdspunde nimeni. Bajbaind dupa o alta solutie, ma intorc cu fata la preoti. Cum m-au gasit? Ce vor sa facd? Oare stiu ce sunt? — Ce vreti? Fac un salt in laturi, cand ei se napustesc asupra mea. — Preda-te zeului-rege, zice unul, putin cam fara suflu. Rasus o sa te judece.12 Ap! RULE Se repede la mine, dar ti aplic o lovitura de picior in juma- tatea corpului generos drapata de roba, iar el se impleticeste un pas inapoi. $i apoi sunt zdruncinata de ceva ce se risuceste in liuntrul meu. O potentialitate incandescenta in miezul fapturii mele, deasupra stomacului. Ma opresc, cu o palma lipita pe cadrul scorojit al ugii, stand nemigcat’, incercind s& nici nu respir. Talpile imi ard. Ceva din creier imi spune cd, dac& respir macar, daci trag o singura gura de aer prelung gi cu lacomie, asa cum instinctele mele doresc cu disperare in clipa asta, acea energie potentiald confuza se va dilata, m4 va devora si ma va cuprinde pana in varful degetelor. Simt cd as putea si smulg tocul usii din zid, cu usd cu tot. $i zidul, deopotriva. $i tot gangul. Aripi-rosii. Pielea ma furnica i sangele imi vuieste. fmi lipesc spatele de usa si-mi inclestez degetele. — Plecati gi o sa va las teferi. Oamenii inainteaza, dand la o parte cu piciorul lazi putrede si starnind mici vartejuri in ceata deasa. Cel care vorbise pri- mul pare obosit. Celalalt este mai furios, rajoindu-se: — Indatoririle noastre au fost stabilite de Rasus insusi. Mai inainte s& pot raspunde, un tanar iese din ceata, mai zvelt si mai scund decat preotii, purtand pantaloni de munci- tor gi un trenci simplu, cenusiu. Peste umerii atacatorilor mei, il vad analizand situatia si apropiindu-se, ingrijorat. Incerc s-i fac semn sa plece inainte ca ei s4-1 observe, dar el striga: — Hei, voi de colo! Preotii se intorc. — Stai deoparte, preaiubitule! ti zice furiosul. Aceasta este o chestiune a Templului! — Haide, imi zice celalalt preot, apucandu-mi bratul.Misterul gemenelor 13 Incerc s& mi-l eliberez, dar el e puternic si ma imbranceste in usa de metal. — Lasati fata! spune muncitorul, apropiindu-se ¢i ridican- du-si pumnii. — Pleaca de aici! incerc eu sd strig la el, ins&d niste degete puternice ma gatuie, oprindu-mi cuvintele. Preotul care nu ma strange de gat isi aruncd pumnul greu prin aer, tintind spre capul tanarului. Tata spune cA sunt o fata buna ¢i are dreptate. Dar cand pre- otul tsi strange degetele mai mult si vederea incepe s4-mi fie na- padita de muste negre din pricina lipsei de aer, imi dau voie si tipostez, doar putin. Trebuie, imi spun. Nu exista alta solutie. Cand el slabeste stransoarea pentru o clipa - probabil cat si nu ma ucida, totusi - trag aer in piept cat pot, oferindu-le plamani- lor mei lacomi fluxul de aer care-mi electrizeazA corpul. $i, pentru prima oar, il simt - un curent arzator, acut, care ma strabate incepand din talpi, trecdnd prin picioare, prin ma- runtaie, prin inima, pana in varful degetelor. Miezul fierbinte al pamantului, sangele de lava al Caldarasului urca prin corpul meu, se uneste cu spiritul meu. Suntem una, sopteste el, fara cuvinte. Suntem totul. fl abat asupra preotului, o descarcare, 0 expiratie. Dupa numai o clipa, inchid fluxul de energie inapoi in corpul meu, in pamantul de dedesubt, ingrozita de ce-am putut descatuga. Ins& acum preotul este in flacari. Ei bine, n-am mai facut asta. El se rostogoleste pe paméant, incercand sa stinga palpairile rosii de pe marginile robei. Fata ii este insingerata si arsa, pis- tolul e fier inrosit, alaturi. Celalalt preot se holbeaza la mine. -— Cum, talpa iadului ai...?14 Api RULE Dar am zbughit-o, alergand tnapoi prin gang. Trage cu pis- tolul; o lad& explodeaza in fata mea. Eu continui si fug, dar el nu ma urmaregste. Nu ma mai poate prinde acum. Sunt prea rapida si o stie. Ma opresc, ascunz4ndu-ma intr-o nis& mizera- bila si arunc o privire indarat, prin ceata. La naiba. Al doilea preot si-a indreptat mania asupra tana- rului muncitor care incercase prosteste s4 mi ajute. La naiba, la naiba, la naiba. Muncitorul se chinuie s4-si apere fata cu brafele, ferindu-se de pumnii preotului. M& furisez spre ei cativa pasi, cu grija si ma tin pe lang marginile intunecate, murdare. — Habar n-ai ce era creatura pe care tocmai ai ajutat-o si scape! racneste preotul. Muncitorul se clatina cand un pumn tl nimereste in falca. Tresar auzind trosnetul. — Opiritule, plod de stralung ce esti! fi d& o lovitura puternica si muncitorul se prabuseste, cu obrazul siroind de singe. Mi-am petrecut toata viata tncercand s trec neobservata. Ar fi intelept din partea mea s4 ma duc inapoi la Aleea Nebu- nului, sa incerc s4 ma salvez gi si scap de preoti $i de indatoririle Templului lor, s4 uit de palpitanta mea ribufnire de violenta. Ins un val de greaji imi cuprinde stomacul privind fata insAngerat4 a muncitorului cu ochii strangi de durere, care nu poate fi cu mult mai in varstd decat mine. Preotul in roba al- bastra il loveste acum cu picioarele, bocancii luciogsi aplicand loviturd dupa lovitura corpului nemiscat. Primeste bataie pen- tru c4 a incercat si ma ajute. Muncitorul izbuteste sa-si ridice brafele peste fafa, dar cle- Ticul continua sa-] loveasca. Sunetele tmi fac rau - bufnituri infundate i trosnete gi strigate gatuite.Misterul gemenelor 15 — Cine, talpa iadului, crezi cd esti? maraie ameningator preotul la el. Asta ma face sa ezit. Este o intrebare la care eu, una, n-am fost niciodata in stare s4 raspund multumitor. Aripi-rosii. O creatura a raului, amenintatoare, careia nu-i pasa dac4 vreun muncitor este omorat in bataie intr-un gang. Alter. O faptura de putere si lumind, care se opune nedreptatii. Fiinfaé omeneasca.., Pe coada lui Ver, preotul m-a observat. Sunt inc’ prea de- parte ca si aiba vreo sansa si ma prinda, dar igi incarca din nou pistolul. Muncitorul se zvarcoleste pe jos, manjind pa- méantul cu sangele lui. Inghit nodul din gat. Preotul mijeste ochii prin ceata subfire. — Te-ai hotarat s& te supui judecatii? Ma fixeaza cu o privire chiordsa. Este curajos, trebuie s3-i recunosc meritul Asta. — Nu, ii strig. El isi pune o mana in gold. — Atunci ce mama focului faci? Arat spre gramada sangeranda de la picioarele lui. — P4i, eu n-am batut pe cineva pana a fost gata si-si dea duhul. Fac un pas in fap. Inca. Ce naiba fac? Ma dau eroina? [mi bag din nou miinile in buzunare, ca s4 le ascund tremurul. Muncitorul zace nemigcat. Preotul ridic& pistolul. St& cu pieptul inainte, celalalt brat atarnandu-i departat de corp. Si- mian. Stramogul fapturii noastre, la fel cum creaturile vorace, cu piele si solzi din vremurile stravechi au fost pentru pasarile ripitoare din vremurile noastre.16 Apr RULE Dar sangele meu este diferit de al lui. Sangele meu susura putere gi lava. Se involbureaza in corp si ma furnici in degete. Se trage din sangele fierbinte al pamantului. — E periculoasa! fi striga ragusit cellalt, de pe jos. Totusi preotul isi aduna curajul, convingandu-se cd poate lupta si singur impotriva monstrului. Plimanii mei zvacnesc, implorand gura de aer care va hrani ghemul de energie furi- bund din corpul meu. Nu vreau sa-l ranesc pe acest om, imi spun. Nu este bine si doresti raul altora. Nu vreau sa fiu rea - dar mi s-a parut atat de bine cand |-am aruncat pe celalalt preot cat colo gi i-am ars fata. Nu. Gata cu violenta. Sunt hotarata sa plec... pana ce mun- citorul schilodit scapa un geamat galgait. Pana ce preotul isi mut& atentia de la mine si spune, peste umar: — Tot aici esti, secdtura? Pana ce ingenuncheazd lang& muncitor, infige mana in parul lui ca sa-i ridice capul gi lipeste feava pistolului negru sub barbia tanarului cu fata in jos. Abia atunci ingadui energiei potentiale din interiorul meu si scape din varful degetelor in cel mai scurt gest. Doar un zvac- net din incheietura, atata tot. Nu-mi strang palma in pumn. Nu-mi trag umirul in spate s4-mi iau avant. Trebuie doar s& opresc un om sa-] ucida pe un altul. Nu poate fi nimic riu in asta, nu-i aga? Un val de foc izbeste zidul din spate al unei cladiri darapa- nate, topindu-l. Preotul ars de la pamant geme gi incearca si se indeparteze tarag de metalul topit. Ma apropii de muncitorul cAzut cu fafa in jos, in timp ce preotul batdus priveste, incremenit, fara sa mai fie insi o ameninfare. Si-a scapat pistolul din maini, iar ochii ii sageteaza in jur, disperat s3 gaseasca o cale de scapare. Ingrozit.Misterul gemenelor 17 Totusi il atac, Suflu din varful degetelor de la picioare, un val de aer arzator care-| ia pe sus $i-] izbeste de poarta de fier din ca- patul gangului, cu o asemenea fort, incat nu se mai dezlipeste de acolo. Ramane infepenit, far& cunostinga, invinetindu-se rapid de la lovitura. Ar putea fi mort. Ar putea muri amandoi. Nu stiu. Ce am facut? M-am aparat, |-am aparat pe acest tanir cura- jos. Dar a fost prea usor. Prea palpitant. Justificarea gestului co- rect freamat in pieptul meu, dar mai pulseaza si altceva — ceva care ma indurereaza cand ma uit la barbatii nemiscati, raniti. Ce altceva ag putea justifica prin acest foc nou-descoperit? Muncitorul deschide ochii cand ma apropii. fi simt respiratia intretaiata cand il ridic si-l sprijin cu spatele de zid. Ma priveste inspaiméantat, in timp ce-i dau la o parte din ochi o guvitd rebela de par blond, simturile mele fiind asaltate de valul de putere si de apropierea de rana intunecata de pe obrazul lui. — N-am mai vizut niciodata pe cineva... facand asta, bai- guie el. — Ei, nu mai spune! murmur eu, iar el scoate un sunet gal- gait care ar putea fi ras. Esti bine? O intrebare idioat&; raspunsul este mai mult decAt evident. Ce vreau eu sa stiu e cine va avea grija de el, daca poate sta in picioare, unde ar trebui s& se ducd acum. In schimb, ma uit in ochii lui cenusii istoviti si il intreb daca e bine. El imi zambeste. Vocea fi pare o soapta. — Sunt bine. — Sunt un monstru. {mi pare rau. Nu... n-am fost sigura de asta pana adineauri, ca sa fiu sincera. Nu ¢tiu de ce-o spun. Ins muncitorul doar inchide ochii si isi reazema capul cald, insangerat, de umarul meu.18 AvI RULE Voci. Lupta noastra a atras atentia. Prin ceata din gang, deslusesc forma distincté a doua coifuri inalte de gardieni ai orasului. — Esti in stare sd te ridici? il intreb, cu voce joasa. Prietene, poti si te ridici? Muncitorul isi vine in fire si il ajut sa se ridice in picioare, tendoanele gatului sau incordandu-se de efort. — Vatrebui si incercim repede usile astea. Nu vrem sd fim prinsi omorand preoti. El scoate inca o data rasul acela chinuit, de parca fierberea noastra in piata publica drept pedeaps ar fi amuzanti. — Hai, amice, aduni-te, murmur eu, punandu-i bratul pe dupa umerii mei, ca si nu se prabuseasca. — Mai numesc Corvin Blake, zice el. $i preoti dia nu sunt morti. Cel putin, ala infipt in poartd nu e - mai respira inca. Celalalt, ei bine, e un pic ars, dar misc. Adevarat. Mai este viata in preotul ars, desi nu se ridicd de la paméant. Totugi ar putea sA moara. Gardienii se apropie. — Pai, tot va trebui s-o stergem de aici repede, spun eu. fl duc pe Corvin spre capatul gangului. El se rdsuceste tresarind si spune: — Aceea. Acolo ma duceam eu. Ne impleticim spre o us4 masiva, scorojita, iar el scoate o cheie din buzunar. Odata ce trecem dincolo de prag, mi intorc iute si incui mecanismul in urma noastra. Corvin a devenit mai greu. Imi pun un brat pe dupa mijlocul lui si il duc aproape taras de-a lungul unui culoar stramt pana intr-un birou mic, intunecos, cu o usa acoperita de o draperie in spate, care trideaza un ate- lier, spatiu gi mai multi oameni. Peste tot sunt teancuri de ziare si hartii imprastiate, laolalta cu tot soiul de alte accesorii, deMisterul gemenelor 19 la hartii cu antet ¢i fotografi granulate, pana la cioturi de cre- ioane $i bucatele ratacite de metal ce ar putea fi asociate cu masinariile pe care le aud functionand in fundal. Un portret prafuit al unui domn incruntat priveste in jos de pe o harta foarte ponosita pe peretele opus, iar o femeie cu par rogu per- fect pieptinat sta la birou, scriind. Ea sare in picioare cand intram gi vine fuga la noi. — Oh, Rasus, Corvin! Ce-a patit? Sa-1 ducem pe sofa. fl asezim cu grija pe sofaua de matase tocitd. Pe fereastra, o firma luminoasi atarna deasupra trotuarului: BULETINUL ZILNIC AL ORASULUI CALDARAS Subiecte de importanti si interes pentru toti cetatenii Nenorocitul de ziar. Exact ce-mi lipsea. Femeia ingenuncheaza lang ranit, cu mana pe obrazul lui. — Am fost atacata de niste banditi in gang, zic eu, Corvin a avut curajul sa intervina gi a incasat-o urdt, ma tem. Fac ochii mari la el. Te rog, prietene, nu pomeni de smecheria mea cu focul. Incd nu sunt in afara primejdiei. Locul acesta in- seamna expunere - am o fata aici. Femeia da la o parte de pe fata lui Corvin o guvita de par de culoarea paiului, cea care nu pare s4 aiba de gand sa stea cuminte. — Deci chiar a fost o impugcatura ce am auzit eu. Trebuie s-o fi auzit si garzile. Corvin, daca te-au ranit... El pune o mani peste a ei. — Draga Nara, zice. Zambetul ii intinde crestatura din obraz intr-un mod care mia face sd tresar. — Sunt bine. Un pic burdusit, atata tot.20 ADI RULE Femeia se intoarce spre mine, ma priveste, ins& fara s4 ma evalueze, cum m-ag fi asteptat. Doar fapte, fara pareri. Un re- porter, carevasazica. — Cine esti? ma intreaba. Nu simt nicio ostilitate - sau caldura - din partea ei. Ras- punsul meu se aude inainte si ma pot gandi. — Nu $tiu sigur. Femeia igi ridicd sprancenele. — Inteleg. Ei bine, iti mulfumesc pentru... Brusc, o bataie in usa, rasunand dinspre holul din spate, fi intrerupe vorba. — Asta-i garda, sopteste Corvin. — Ma ocup eu de ei. Ea se ridica, tsi indreapté costumul elegant si se indepar- teaz4 cu pagi hotarati. Ma uit la Corvin. — Ewar trebui si... — Ssst! igi duce un deget la buze. Nu pe usa din fata. Sigur sunt alte garzi care supravegheaza in strada. Mai bine astepti sd plece. Ma zgiiesc la el. Este foarte bine informat despre treburile de genul asta pentru un bun cetatean obisnuit. O aud pe Nara ridicand vocea la garzi; daca vor sa intre, ar face bine sd aiba permisiune semnata de la autoritatile in drept ale Comandan- tului. Hotirasc cé-mi place Nara. Dar biroul e sufocant si soarele s-a ridicat mai mult pe bolta. Trebuie si ajung acas4. Cat o sa treaca pana o sa pot iesi din nou afara in siguranta? Traversez inc4perea, uitandu-ma piezig la fereastra de care nu indraznesc si ma apropii, cand atentia imi e atrasa de un