TAINELE poem nefinalizat de Johann Wolfgang von Goethe Versiunea de fata - de Andrei OneaUn cintec minunat v-a fost azi pregatit. Cu drag si-l ascultafi; chemtind si alfii ‘ncoace! Prin munti abrupti si vei poteca-a serpui, Ba ni se'nchide vdzul, ba liber iar se face; Tar dacé tn pidure poteca s-a pierdut, Nu vd lésafi atunei cuprinst de rétéceala, Céci poatem, dupd forte depuse’n deajuns, Sa fim 1a timpul nostru de fintd mai aproape. Cintarit ce 0 fac mi-i prinzi intregul sens, Cind mimat ratiunea ¢ cea care asculté; In parte fiecare va prinde-un infeles, [arina-Mamé-oricui ti daruie 0 soapta; Amarnic $i in grabatisi trece unul viata, Tar altul mai adasid, gustind din rodul ei; Oricine dupé sete paharul sd-si primeascé, S'izvoru-acestei api sd curgd pentru ei. Sleit de drumetia féicutd'n cursul zilei, Ce-o sdivirsea minat de un inalt indemn, Proptindwse’n toiag, cum o fac pelerinii, Coboard spre o vale. Acolo, sperd el, Desi cérarea'n seard privirii ti sc&pa, in locu'mpadurit sa afle in curind Un primitor azil - sé poata tanopta, Sdi-si domoleascé setea s1 foamea cit-de-cit. Pe-al muntelui suis, ce'n fata ti stétea, El pare-a'ntrezdri o urmé de carare, Pe ea - cu ocolisuri - incepe a urca, Prapdstii si perefi trecu in ridicare. El sus deasupra vai se vede in curind $i Soarele, fnmosul, din nou il lumineaza. In preajma-i se deschide méretul pisc tronind - Priveliste ce'n suflet adine o venereaza. $i Soarele alituri, tn calea-i de-a apune, Planiind coboara splendid intre roscafii nori; Puterea toatd-si stringe si ured tar spre culme, Sperind ca tnir-acolo si prindé forge noi;«Acum, - isi zice dinsul, - rdmine de vazut De este cineva cari sta'n tarinul asta! » Aude de odata - si parca-t rendscut - Sonorul glas de clopot prin aor se revarsd. Tar dupa ce el culmea complet o surmonteaza 1 se deschide-o vale cu-usoara ridicare Si blinzii ai sci ochi de drag se lumineazd De ceea ce in fata padurii ii apare: in-verdele gradimi - 0 falmed zidire Ce tocmat e seditdata in calde razi de Soare. Parcurge repezit prin roud-acea colina Spre mandstirea care-l primeste cu lucoare. Deja se afld’n fata tacutului lécas, Ce duhw-i-i-l cuprinde cu pace yi nadejde, Tar sus pe bolta porfit avind zdvorul tras De-taine implimta imagine zareste. Adasia si, in inimd cu pietate-adincd, Else cufundé'n gindul «Ce ’nseamnd-aceste toate?» Asa ineit si Soarele si-ascunde-a sa lumina, ‘Si sunetul dispare. Ramine’n cugetare. imbolul ridicat se vede sus maret Ca ham 'ntregt séi-i dea el sprijin si speranja, Semn care venerat de mii de oameni este $i inimilor lor réispunde, nu adasté, Spre a zdrobi cu totul a morfii condamnare, Semn ce-i zarit pe-atitea victorioase steaguri! Simi izvorul viefii cum membrele-i strabate. Priveste-acest simbol si ochii si-i apleacé. Simi improspdtata credinta celor drepti, Puterea mintuirii izvoru-si are’n ea; Din nou iréreste Marcu al vieju infeles, Ce clar in mod simbolic emblema-i ardta. In fata-i stéi 0 cruce de roze'‘ncununatd. «Dar cine-a imbinat cu crucea trandafirii?» Severul crucifix cu-a florilor ghirlanda - Ca viata ce se naste din jerifa de iubire, Sint norii argintié emblemer'mpodobire, De parcii-ar vrea s-o poarte in zart indepéirtate: Tisnesie-o noud viata din partea ‘nerucisdrii: Din centru-i straluceste 0 razd intreit’. 3