Model nr.

70
Subiectul I
Citește următorul fragment:
Iubite amice,
Egalitatea este o aspirațiune nobilă și generoasă a omului de bine, a omului înzestrat cu simțul
dreptății și al echității, este îndemnul și speranța celui inteligent, celui învățat și muncitor, a
acelui care dorește suirea nivelului social, dezvoltarea progresului și a civilizațiunii.
Filon zicea că egalitatea aduce cu sine pacea și armonia, dă societății o democrație regulată și
binefăcătoare și le apără în contra tendinței aceleia în care mulțimea ignorantă și pasionată
voiește să comande. Zicea că ea este înainte-mergătoare a libertății, care nu poate trăi, nici
esista (există) fără dânsa.
Egalitatea, deși e dorită de toți, dar foarte puțini o înțeleg, și mulți o înțeleg ca tinerii noștri de
la Rașca, cum le vine mai bine la socoteală; mai toți o voiesc, cum zice poetul nostru
Alexandrescu, cu lei, iar nu cu căței, cu cei de sus, iar nu cu cei de jos.
Prostul și nătângul cere egalitatea cu omul de geniu, leneșul voiește să steie toată ziua cu
fața la soare, și în loc de lipsă să bea și să mănânce mai mult și mai bine decât cel care muncește
zi și noapte; desfrânatul și coruptul voiește să fie considerat deopotrivă cu omul virtuos.
Egalitatea condițiunilor este o imposibilitate, o himeră.
Legile au făcut tot ce puteau face pentru realizarea egalității, și astăzi în societățile civilizate
omul nu mai depinde decât de lucrarea sa liberă și stăruitoare. Oriunde ne-am arunca vederile, în
România, în Elveția sau în Statele Unite, pretutindeni o să găsim oameni de deosebite condițiuni;
pe unii îi vedem trăind în palate cu îndestulare și lux, pe alții în case modeste, câștigând cu multă
muncă și osteneală hrana de toate zilele; unii esercitând ( exercitând) meserii mai comode și mai
bănoase alături de alții supuși la lucrările cele mai ostenitoare și mai puțin retribuite. Aceasta însă
nu ne poate face a zice că există clase, căci numirea de clasă este consacrată grupelor celor cară
se formează prin privilegii și prin naștere, prin drepturi recunoscute de legi. Iar acolo unde s-a
proclamat libertatea cu toate consecințele ei, acolo unde legea recunoaște pe toți egali,
distincțiunile ce vedem provin numai prin deosebirea condițiunilor înnăscute naturei omenești.
Termin această epistolă zicând românilor de orice condițiune: ”Aveți încredere unii într-alții...
Folosiți-vă de binefacerile ce societatea noastră pune la dispozițiunea voastră, lepădați invidia și
temerea, recunoașteți superioritatea meritului și a virtuții, apropiați-vă unii de alții și uniți
lucrările voastre într-o acțiune comună.”
Ion Ghica
Ion Ghica, Scrisori către Vasile Alecsandri
A. Scrie pe foaia de examen răspunsul la fiecare dintre următoarele cerin țe cu privire la
text:
1. Menționează sensul din text al secvenței cum le vine mai bine la socoteală.
2. Indică, așa cum reiese din textul dat, două dintre rolurile pe care le are egalitatea într-o
societate, în concepția lui Filon.
3. Explică de ce, în viziunea autorului scrisorii , egalitatea condițiunilor este o imposibilitate, o
himeră.
4. Precizează care este dreptul omului într-o societate civilizată, așa cum reiese din
secvența: astăzi în societățile civilizate omul nu mai depinde decât de lucrarea sa liberă și
stăruitoare.
5. Prezintă, în 50 de cuvinte, viziunea lui Ion Ghica despre diferen țele dintre clasele
sociale, conturată în penultimul paragraf al fragmentului dat.
B. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi dacă egalitatea între
oameni poate sau nu poate fi considerată o condiție a unei societăți democratice,
valorificând textul dat.
In redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:
-formularea tezei/problematicii puse în discuție; 2p.
-menționarea poziției pe care o ai față de teză/problematică; 2p.
- enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate poziției adoptate; 12p.
- formularea unei concluzii pertinente; 2p.
-utilizarea corectă a conectorilor în argumentare; 1p.
- respectarea precizării privind numărul de cuvinte. 1p.

Subiectul al II-lea
Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul următor, evidențiind două trăsături ale genului
dramatic.

SCENA XVII
În cursul scenei se înserează treptat. O clip ă Victoria și Galan zâmbesc, privind dup ă
cei ce au ieșit.

GALAN:...eu te cunosc de șapte ani, doamnă și de șapte ani de ador!

VICTORIA ( iar cu ironie): Iubirea d-tale exagerează!...acum șapte ani de-abia soseam aci, o
biată institutoare în căutarea unui post...
GALAN: Da...întocmai...pe atunci eram și eu un biet impiegat cu optzeci de lei pe lună și
așteptam toate trenurile visând iubiri mândre și pasionale...apoi, tot așteptând zadarnic, într-o
bună zi de iulie - vezi, țin minte și luna - am văzut coborând dintr-un vagpn de clasa a III-a o fetiță
frumoasă, micuță, drăgălașă, care m-a întrebat sfioasă:” Te rog, domnule, unde vine aici
primăria?” M-am zăpăcit, am bâlbâit ceva, i-am arătat calea și am rămas cu ochii pierduți în urma
ei, care pășea mărunt și elegant pe aleea ce duce de la gară în oraș, cu un geamantănaș în mâna
stângă.
VICTORIA: (fără zeflemea): Fetița eram eu...
Liviu Rebreanu, Plicul

Subiectul al III-lea
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care s ă prezin ți particularit ăți ale unui text narativ
studiat, aparținând lui Liviu Rebreanu.
În elaborarea eseului vei avea în vedere urm ătoarele repere:
- evidențierea a două trăsături care fac posibil ă încadrarea textului narativ într-un curent literar;
- prezentarea modului în care tema se reflect ă în textul narativ studiat, prin comentarea a dou ă secven țe
narative semnificative;
- analiza, la alegere, a două elemente de compozi ție și de limbaj ale textului narativ, semnificative pentru
textul narativ studiat, din seria: acțiune, conflict, perspectiv ă narativ ă, rela țiile temporale și spa țiale etc.