1.

lac

Pe lac am văzut o lebădă.

Am cumpărat un lac de unghii pentru sora mea.

2. păr

Tata are un păr scrut.

Am plantat un păr în curtea mea.

3. broască

A sărit o broască pe mine.

S-a blocat broasca de la ușă.

4. leu

Am dat un leu pe pâine.

Au adus un leu la expoziție.

5. cheie

Cheia de la mașină s-a pierdut.

Am găsit cheia soluției la probleme.

6. roșie

Am cules o roșie din grădină.

Are o rochie roșie.

7. nouă

Profesoara mi-a dat nota nouă.

Mama are o geantă nouă.

8. mare
Am fost la mare anul acesta.

Ce mare ai crescut!

9. mic

Am mâncat un mic.

Cainele este mic.

10. vin

Vin acum, mama!

Și-a pus vin în pahar.

Barca pluteşte pe lac.

Am dat cu lac pe unghii.

Eu am o rochie nouă.

El a luat nota nouă la istorie.

îrinâ poartă pantofi cu toc.

Ei au plantat lângă poartă un brad.

• Omonimele care se scriu la fel se numesc omografe, la unele fiind diferit accentul:

acele/acele; copii/copii;

• Omonimele care se pronunţă la fel, fiind alcătuite din aceleaşi sunete şi la care nu diferă nici accentul
se numesc omofone:

mii

— mii de roiuri de albine - numeral;

— mi-i drag de el -pronume + verb

car:

—car ghiozdanul în spate - verb;

—cred c-ar vrea o prăjitură - conjuncţie + verb.

Omonimele sunt de mai multe feluri:

- lexicale;

- lexico-gramaticale;

- morfologice.

a) Omonimele lexicale pot fi:

- totale - omonimele care au forme flexionare identice:

leu / leu---------lei / lei

Mai am doar un leu în buzunar. Mai am doar doi lei în buzunar.

De la circ a scăpat un leu. Am văzut mulţi lei la Zoo.

- parţiale - omonimele nu au forme flexionare identice:

Masa:

mese (de bucătărie)

mase (de oameni)

Bandă:

bande (de răufăcători)

benzi (magnetice)

b) Omonimele lexico-gramaticale sunt cuvinte cu formă identică, dar care sunt părţi de vorbire diferite:

Noi:

— adjectiv:
 Am caiete noi.

— pronume: Noi plecăm imediat.

Nouă:

— adjectiv: Am o rochie nouă.

— numeral: Am obţinut nota nouă la istorie,

Poartă:

— substantiv: Am o poartă mare.

— verb: El poartă o vestă verde.

Atenţie!

* A nu se confunda cuvintele polisemantice cu omonimele care au şi ele aceeaşi formă şi înţelesuri

diferite. Deosebirea se face avându-se în vedere următoarele: - omonimele nu au legătură de sens între
ele: bancă - din parc; bancă - unde se depun banii.

-cuvintele polisemantice au sensuri apropiate, fiind derivate din sensul primar:

masă - obiect de mobilier;

masă - mâncare, ospăţ.

* Unele cuvinte sunt polisemantice în anumite contexte şi omonime în altele. De exemplu, cuvântul
masă. În situaţiile de mai sus, este polisemantic, dar este omonim cu sensul de mulţime: în faţa
catedralei era o masă de oameni.
 Mic dicţionar de omonime

(a) abate (a se depărta de la ceva) - abate (preot catolic);

(a) altoi (a practica altoirea, a lovi) - altoi (rămurică desprinsă

din planta-mamă);

ascendent (care urcă, se dezvoltă progresiv) - ascendent (rudă

în linie dreaptă dintr-o generaţie anterioară);

banc (ridicătură de nisip, grup de peşti) - banc (glumă,

anecdotă);

bancă (scaun lung) - banca (instituţie financiară);

barem (măcar, cel puţin) - barem (normă, criteriu de evaluare);

bursă (ajutor financiar acordat unui elev, student) - bursă

(formă de negociere a unor valori pe piaţa liberă);

carieră (exploatare minieră) - carieră (profesie, ocupaţie);

casă (imobil) - casă (dulap de fier în care se ţin bani);

leu (animal) - leu (unitate monetară);

noi (pronume) - noi (adjectiv);

sare (verb) - sare (substantiv);