Professional Documents
Culture Documents
30.07.2014
Bitterul suedez este un elixir universal descoperit încă din Evul Mediu de către legendarul
savant şi alchimist Paracelsus, care a vrut să creeze un elixir din plante pentru prelungirea vieţii.
Timp îndelungat reţeta a fost dată uitării, fiind folosită şi transmisă din moşi strămoşi doar într-o
familie de medici suedezi numită Samst. Reţeta a fost găsită după moartea renumitului medic
suedez, rectorul Facultăţii de medicină, dr. Klauss Samst, printre scrisorile sale. Se pare că
licoarea era într-adevăr eficientă, deoarece atât dr. Samst, cât şi părinţii şi bunicii au trăit până la
vârste venerabile (dr. Samst a decedat la 104 ani, în urma unei căzături de pe cal).
Milioane de flacoane au fost vândute în tot felul de formule (cu 16 plante, cu 12 plante, cu 8
plante, dar şi cu 180 plante) şi diluţii. În ciuda popularităţii sale, nici până în prezent nu se ştie cu
precizie reţeta originală de bitter suedez.
In urmă cu 20 de ani, bitterul suedez a apărut şi la noi în ţară. Era un cuvânt magic, o compoziţie
de plante cu puteri tămăduitoare, folosite ca tonic general pentru menţinerea vitalităţii şi
sănătăţii.
Picăturile suedeze, produs Parapharm, este obţinut după reţeta originală Maria Treben a
„micului bitter suedez”, din cele mai preţioase plante medicinale cunoscute.
Compoziţia „Picăturilor suedeze”
Picăturile suedeze sunt un extract hidroalcoolic sau altfel spus, o tinctură din plante medicinale
amare. De ce amar? Pentru că plantele şi gustul amar au o importanţă deosebită în terapia
naturistă. Remediile amare sunt un drenor puternic pentru ficat şi vezica biliară, stimulează
procesele de eliminare prin amplificarea peristaltismului intestinal, activează digestia prin
sporirea secreţiei de sucuri gastrice. În plan psiho-mental, gustul amar este asociat dezamăgirii,
iar în plan psihologic rolul lor este de a elimina convingerile şi ideile false, a amăgirilor şi
tristeţii.
1. Cynarae folium (ANGHINARE)
= plantă miraculoasă ce nu are nici dăunători şi nici boli
= tonic amar digestiv puternic
Proprietăţi terapeutice:
Este una din puţinele plante amare cu o acţiune benefică intensă asupra ficatului şi a
vezicii biliare:
- acţiune coleretică (stimulează secreţia biliară)
- acţiune colagogă (stimulează evacuarea bilei)
- favorizează regenerarea celulelor hepatice
Normalizează valorile colesterolului
Normalizează nivelul zahărului în sânge
Este un bun diuretic, favorizând eliminarea ureei şi a acidului uric, fiind benefic în gută
2. Gentianae rhizoma (GENŢIANA)
= plantă amară pură, folosită de mai bine de 2000 de ani
= numele îi vine din antichitate de la Gentius, regele Iliriei, cel care a menţionat prima
oară această plantă în cărţile de medicină.
Proprietăţi terapeutice:
Favorizează regenerarea celulei hepatice şi inhibă dezvoltarea virusului hepatic A
Datorită principiului său activ amarogentina (considerată cea mai amară substanţă din
lume), ea stimulează puternic secreţia şi eliberarea sucurilor gastrice şi a bilei, necesare
procesului de digestie, stimulează peristaltismul intestinal, fiind indicată în crize biliare,
dischinezie biliară şi prevenirea litiazei biliare şi în constipaţie.
Întăreşte sistemul imunitar
Tonic general
3. Myristicae semen (NUCŞOARA)
= originară din sudul Indiei, Ceylon şi Malaysia, prin mirosul său foarte plăcut conferă o
stare de uşurare, limpezeşte mintea şi are un efect tonic general şi stimulent
= cei mai mari consumatori de nucşoară sunt astăzi olandezii
= cel mai cunoscut sos cu nucşoară este sosul Béchamel
= uleiul de nucşoară are şi proprietăţi antiinflamatoare
Nucşoara are proprietăţi calmante, sedative, tonice şi afrodisiace, stimulează digestia,
împrospătează respiraţia.
Indicaţii terapeutice:
- Stări de greaţă - Halenă
- Meteorism - Flatulenţă
- Apetit scăzut - Insomnii
- Ejaculare precoce - Paraziţi intestinali
4. Calami rhizoma (OBLIGEANA)
= miracolul dintre ape, numită şi „trestie mirositoare”
= cunoscută de peste 5000 de ani
= menţionată în „Vechiul testament” şi în lucrările marilor medici ai antichităţii,
Hipocrate şi Dioscoride
= creşte spontan prin bălţile din Banat şi Oltenia ori în Delta Dunării
= rădăcinile de obligeană mai vechi de un an au o eficienţă redusă în tratament
Indicaţii terapeutice:
Anxietate, astenie, insomnie
Gastrită hiperacidă, ulcer gastric şi duodenal
Arsuri gastrice - reduce aciditatea gastrică, calmează durerea şi are efect antiinflamator
asupra mucoasei
Colită, enterocolită
Constipaţie asociată stresului psihic
Aritmii cardiace, extrasistole – are efecte blocante ale canalelor de alciu
5. Rhei rhizoma
= denumirea populară – revent sau rubarbă
= conţine antrachinone şi taninuri
În doze mici este antidiareic, datorită taninurilor, la doze mari este laxativ şi purgativ. În doze
foarte mari inhibă contracţiile peristaltice.
Indicaţii terapeutice:
Constipaţie
Dischinezie biliară
Ulcer duodenal
Paraziţi intestinali
6. Aloe carpensis (ALOE)
= „elixirul longevităţii”
= „vindecătorul tăcut”
= preţuită încă din antichitate datorită proprietăţilor terapeutice
Proprietăţi:
antioxidante
antiîmbătrânire
antibiotice, antibacteriene
antiinflamatoare
antimicotice, antivirale
antitumorale
imunomodulatoare
cicatrizante şi rgenerante ale pielii
detoxifiere
radioprotectoare
Planta conţine inula, un zahăr digerabil pentru diabetici şi oxidul de carlină (antibiotic).
Proprietăţi terapeutice:
tonic stomacal, depurativ, de stimulare a digestiei
febrifug
diuretic
cicatrizant (pentru piele şi mucoase)
favorizează sudoraţia
bacteriostatic şi bactericid
8. Mirrha (SMIRNA)
= în ebraică „Mir”
= este o substanţă amară şi răşinoasă, care se scurge din arborele Styrax benzoin
= smirna (ca şi tămâia), combinată cu alte substanţe aromatice, a jucat un mare rol în
practicile religioase ale indienilor şi egiptenilor şi este cea dintâi dintre plantele aromate
care servesc la prepararea untdelemnului sfinţit
= simbolizează suferinţa din patimi
Caracteristicile sunt determinate de provenineţa smirnei (Sumatra, Laos sau Siam) şi de modul
de extracţie.
Proprietăţi:
- antiinflamatoare
- antioxidantă
- diuretică
- expectorantă
- sedativă
- deodorantă
Indicaţii terapeutice:
- dureri musculare şi ale articulaţiilor (artrite, reumatism, gută)
- circulaţie deficitară
- afecţiuni ale aparatului respirator (bronşite, astm, tuse, faringite)
- imunostimulator
- stres
- tulburări menstruale
Valoare medicinală au rădăcinile de sclipeţi, iar substanţele active importante sunt taninuri,
tormentol, rezine şi săruri minerale.
Este folosit cel mai des sub formă de gargarisme, în angine, glosite, faringite şi laringite.
Indicaţii terapeutice:
enterocolită, diaree cronică (datorită conţinutului ridicat în taninuri)
menoragii
incontinenţă urinară nocturnă
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE