Misteru l v erbelo r A FI și A AVEA în limb a tu rcă

În acest articol vom dezlega împreună misterul verbelor pe care le considerăm cele mai importante
dintr-o limbă: ”a fi” și ”a avea”. Ce-i cu ele? De ce sunt învăluite în mister? Cum se explică agitația din
jurul lor, cu ce se mănâncă, cum se digeră, de ce sunt atât de căpoase, de ce ne fac probleme? N-ar
trebui să fie floare la ureche de vreme ce sunt atât de mult folosite? Mai ales că în alte limbi se învață în
câteva secunde: Eu sunt, tu ești, I am, You are, Je suis, Tu es, İch bin, Du bist… De ce sunt ele
în turcă mai cu moț, de ce nu pot fi ”normale”, cuminți, ușor de înțeles și de memorat? Vei spune cu
siguranță: de ce se complică turcii, de ce le place să spună cum nimeni altcineva nu mai spune, de ce
trebuie să învăț tocmai eu gramatica turcă? Deci, cum se spune până la urmă la ”a fi” și ”a avea”? Ne
uităm în dicționar, punem niște terminații și gata? Nici pomeneală! Ne-au făcut-o turcii de data asta,
ne-au pus gând rău, cu verbele acestea ne fac să suferim, să tragem de noi, ne chinuie, ne torturează cu
zeci de sufixe! Cu ce le-am greșit?!

Haide totuși să schimbăm registrul, ne-am lamentat destul! Luăm pescărușul de aripi și îi arătăm noi
gramaticii limbii turce! Nimic nu este prea greu pentru noi! Facem ce facem și le dăm de capăt, nu ne
lăsăm pradă deznădejdii și nu renunțăm până nu dezlegăm misterul! Pornim vitejește la drum, fără
frică, fără dubii, căci alături de noi totul este clar, limpede, transparent. Ne înarmăm cu cel puțin 30 de
minute la purtător, cu răbdare de fier și voință de oțel și nu ne oprim din drum până nu ajungem la
destinație! Oldu mu? = Ne-am înțeles?

Verbul A FI şi perechile de îndrăgostiți

Trebuie să știi din start că modul în care se construiește predicatul nominal în limba turcă este diferit
față de cel din limba română. Îl luăm ca atare, îl acceptăm fără să strâmbăm din nas, că deh, ce putem
face?! De folosit, tot trebuie folosit, n-avem cum să-l evităm! Hai să vedem cum stă treaba:

EU SUNT: pentru persoana I singular, avem nevoie de niște sufixe, adică de niște grupulețe de litere
care să ne ajute să formăm predicatul nominal. Acestea sunt, atenție mare: -IM, -İM, -UM, -ÜM şi -
YIM, -YİM, -YUM, -YÜM. Deci, dacă te întreabă cineva cum se spune EU SUNT în limba turcă, asta
trebuie să răspunzi. Hai să vedem care sunt regulile:

 Dacă ultima vocală a cuvântului este A sau I, adăugăm sufixul -IM. Ben bekar-ım. = Eu sunt
necăsătorit. Ben yazar – ım. = Eu sunt scriitor. Ben başkan – ım. = Eu sunt
preşedinte. Ben kızgın – ım. = Eu sunt furios.
 Dacă ultima vocală a cuvântului este E sau İ, adăugăm sufixul -İM. Ben Romen – im. = Eu
sunt român. Ben İngiliz – im. = Eu sunt englez. Ben sakin – im. = Eu sunt liniştit.
 Dacă ultima vocală a cuvântului este O sau U, adăugăm sufixul -UM. Ben doktor – um. = Eu
sunt doctor. Ben memnun – um. = Eu sunt mulțumit.
 Dacă ultima vocală a cuvântului este Ö sau Ü, adăugăm sufixul -ÜM la finalul cuvântului. Ben
șoför – üm. = Eu sunt şofer. Ben üzgün – üm. = Eu sunt trist.
ATENȚIE! Variantele cu Y, mai precis -YIM, -YİM, -YUM, -YÜM apar în cazul cuvintelor care au
ultima literă… o vocală! Promite acum solemn că nu vei uita de această regulă! Hai să vedem împreună
câteva exemple!

Ben evde – y – im. = Eu sunt acasă.

Ben okulda – y – ım. = Eu sunt la școală.

Ben mutlu – y – um. = Eu sunt fericit.

Mai dăm, mai dăm exemple, niciodată nu sunt prea puține! Să fie exemple, să fie modele, să fie
explicații, să înțeleagă toată lumea! Ben burada – y – ım. = Eu sunt aici. Avem

1
cuvântul burada – aici, punem un Y pentru că acest cuvânt se termină într-o vocală, și IM pentru că
ultima vocală este A (vezi regulile de mai sus).

Ben sinirli – y – im. = Eu sunt nervos.

Ben Japon – um. = Eu sunt japonez.

Ben anne – y – im. = Eu sunt mamă.

Ben parkta – y – ım. = Eu sunt în parc.

Ben müzisyen – im. = Eu sunt muzician.

Ben iyi bir așçı – y – ım. = Eu sunt un bucătar bun.

Ben İspanyol – um. = Eu sunt spaniol.

Ben yabancı – y – ım. = Eu sunt străin.

Ben sabırlı – y – ım. = Eu sunt răbdător.

TU EȘTI: La această persoană, lucrurile se simplifică, am scăpat ”doar” cu patru variante de sufix, fără
alte vocale de legătură. Sufixele se potrivesc ca și până acum, în funcție de ultima vocală a cuvântului,
astfel:

 Dacă ultima vocală a cuvântului este A sau I, adăugăm sufixul -SIN.

 Dacă ultima vocală a cuvântului este E sau İ, adăugăm sufixul -SİN.
 Dacă ultima vocală a cuvântului este O sau U, adăugăm sufixul -SUN.
 Dacă ultima vocală a cuvântului este Ö sau Ü, adăugăm sufixul -SÜN.
Câteva exemple sosesc cu sufletul la gură:

Sen bekar – sın. = Tu eşti necăsătorit. Sen yazar – sın. = Tu eşti scriitor.

Sen evli – sin. = Tu eşti căsătorit. Sen sinirli – sin. = Tu ești nervos.

Sen memnun – sun. = Tu ești mulțumit. Sen mutlu – sun. = Tu ești fericit.

Sen Türk – sün. = Tu eşti turc. Sen üzgün – sün. = Tu eşti trist.

Dacă ne uităm ceva mai sus, la regulile armoniei vocalice, remarcăm faptul că avem de-aface cu patru…
perechi de îndrăgostiți! Da, da, ai citit bine! Patru cupluri pasionale, în care domnește o îndrăgosteală
de n-ai mai văzut! Doamna A și Domnul I sunt de nedespărțit, mereu braț la braț, mereu cu ochii unul
la celălalt, se sorb din priviri, nu alta! Urmează apoi un alt cuplu reușit: chipeșul domn E se află într-o
relație amoroasă cu domnișoara İ, se plimbă de mână printre cuvinte și sufixe, se caută cu disperare
atunci când sunt separați. În urma lor își fac apariția domnul U și doamna O, un cuplu bine-sudat și
ceva mai în vârstă, și, ca și celelalte perechi, sunt de nedespărțit! Ultimii sunt Ö şi Ü, între două vârste,
își aruncă priviri cu înțeles non-stop și își jură iubire eternă!

De ce ți-am spus povestea cuplurilor de îndrăgostiți? Pentru că aceste perechi te vor însoți pe tot
parcursul gramaticii turce, așa că fă bine și învață-le pe de rost, te vei mai întâlni cu ele. Și nu care
cumva să încerci să îi desparți și să-i cuplezi cu o altă vocală pentru că va ieși mare scandal în cartierul
Gramaticescu! Nu care cumva să îl pui pe A alături de İ sau pe I alături de E căci atunci se declanșează
nebunia, isteria atinge cote maxime! Sen müzisyen – sin = Tu ești muzician! Nu –SIN, nu –SUN,
nu –SÜN! Pentru că domnul E o vrea întotdeauna alături de el pe domnișoara İ, de aceea am ales
varianta sufixului în İ.

EL ESTE/EA ESTE: Acum chiar că zburdăm! Am ajuns la a treia persoană, numărul singular! Atenție
mare, poate că nu te-ai fi așteptat la o asemenea întorsătură de situație! Pentru a spune ESTE nu este
nevoie să punem nicio terminație, niciun sufix, rămâne forma cuvântului din dicționar. Stai, stai, nu

2
face ochii cât cepele, mai scriem o dată: în limba turcă, ESTE nu apare sub formă de sufix, avem în acest
caz terminația 0:

O doktor. = El este doctor. / Ea este doctoriță.

O psikolog. = El este psiholog. / Ea este psiholog.

O iyi. = El este bine. / Ea este bine.

O zayıf. = El este slab. / Ea este slabă.

O sporcu. = El este sportiv. / Ea este sportivă.

După cum vedem foarte clar împreună, este nevoie doar de persoana EL/EA, în turcă O, și de un
cuvânt, fără alte terminații și sufixe. E ca și cum turcii ar spune: El doctor. El psiholog. El bine. El slab.
El sportiv.

Atenție! S-ar putea să întâlnești în anumite cărți de gramatică o explicație cum că pentru persoana a
III-a singular este nevoie să adaugi terminațiile -DIR, -DİR, -DUR, -DÜR, respectiv -TIR, -TİR, -
TUR, -TÜR. Aceste terminații apar însă doar în anumite situații speciale, cum ar fi: comunicate și
anunțuri oficiale, în texte informative din broșuri, enciclopedii (Aslan bir hayvandır. = Leul este un
animal.) Vei observa aceste terminații în anunțurile sau atenționările de pe ușile autobuzelor, în
parcări, în trenuri. În orice caz, într-un limbaj cotidian, uzual, obișnuit, atunci când afirmi ceva într-un
registru personal, aceste terminații nu se folosesc.

NOI SUNTEM: Urcăm din nou o pantă anevoioasă, căci și de data aceasta avem nevoie de opt variante
de sufixe, care au legătură cu perechile de îndrăgostiți despre care ți-am povestit ceva mai devreme, ele
rămân și aici în prim plan, sunt omniprezente în gramatica limbii turce: –IZ, -İZ, -UZ, -ÜZ şi -YIZ, -
YİZ, -YUZ, -YÜZ.

 Dacă ultima vocală a cuvântului este A sau I, adăugăm sufixul -IZ. Biz bekar-ız. = Noi suntem
necăsătoriți. Biz yazar – ız. = Noi suntem scriitori. Biz başkan – ız. = Noi suntem
președinți. Biz kızgın – ız. = Noi suntem furioși. Biz aç – ız. = Noi suntem înfometați.
 Dacă ultima vocală a cuvântului este E sau İ, adăugăm sufixul -İZ. Biz Romen – iz. = Noi
suntem români. Biz İngiliz – iz. = Noi suntem englezi. Biz sakin – iz. = Noi suntem liniștiți.
 Dacă ultima vocală a cuvântului este O sau U, adăugăm sufixul -UZ. Biz doktor – uz. = Noi
suntem doctori. Biz memnun – uz. = Noi suntem mulțumiți. Biz yorgun – uz. = Noi
suntem obosiți.
 Dacă ultima vocală a cuvântului este Ö sau Ü, adăugăm sufixul -ÜM la finalul cuvântului. Biz
șoför – üz. = Noi suntem șoferi. Biz üzgün – üz. = Noi suntem triști.
Variantele cu Y, mai precis -YIZ, -YİZ, -YUZ, -YÜZ apar atunci când cuvântul se termină într-o
vocală: Biz mutlu – yuz. = Noi suntem fericiți. Cuvântul MUTLU = fericit are ultima literă o vocală,
pe U, de aceea vom avea nevoie de un Y. Varianta UZ a fost aleasă pentru că, așa cum am aflat din
regulile de mai sus, dacă ultima vocală a cuvântului este O sau U, atunci adăugăm sufixul –UZ.

Biz öğrenci – yiz. = Noi suntem studenți.

Biz hasta – yız. = Noi suntem bolnavi.

Biz işte – yiz. = Noi suntem la serviciu.

Biz otoparkta – yız. = Noi suntem în parcare.

Biz tatilde – yiz. = Noi suntem în vacanță.

Biz toplantıda – yız. = Noi suntem la şedință.

Biz burada – yız. = Noi suntem aici.

Biz güçlü – yüz. = Noi suntem puternici.

3
Biz yakışıklı – yız. = Noi suntem chipeşi.

Biz hızlı – yız. = Noi suntem rapizi.

VOI SUNTEȚI: Iarăși suntem în coborâre, sufixele acestei persoane sunt ceva mai prietenoase și ușor
de înțeles și de folosit. Așa că zburdăm către finalul explicațiilor din acest subcapitol. Prietenii turci
folosesc deseori această persoană, pentru că lor le place tare mult să fie politicoși, curtenitori, să
vorbească frumos și respectuos, mai ales în mediul de afaceri. Ei nu uită niciodată să se adreseze cu BEY
– domnule, sau HANIM – doamnă și să folosească terminațiile pentru SUNTEȚI. Acestea sunt: -
SINIZ, -SİNİZ, -SUNUZ, -SÜNÜZ.

 Dacă ultima vocală a cuvântului este A sau I, adăugăm sufixul -SINIZ.

 Dacă ultima vocală a cuvântului este E sau İ, adăugăm sufixul -SİNiZ.
 Dacă ultima vocală a cuvântului este O sau U, adăugăm sufixul -SUNUZ.
 Dacă ultima vocală a cuvântului este Ö sau Ü, adăugăm sufixul -SÜNÜZ.
Siz bekar – sınız. = Voi / dumneavoastră sunteți necăsătoriți.

Siz Romen – siniz. = Voi / dumneavoastră sunteți români.

Siz doktor – sunuz. = Voi / dumneavoastră sunteți doctori.

Siz Türk – sünüz. = Voi / dumneavoastră sunteți turci.

EI/ELE SUNT: Yupii, iată-ne ajunși cu bine și la ultima dintre cele șase persoane, iar dacă ai ajuns cu
noi până aici, meriți cu adevărat o medalie care să îți recompenseze răbdarea și determinarea de care ai
dat dovadă! Mândri și cu medalia în piept, aflăm care sunt terminațiile pentru persoana a III-a plural:
doar -LAR și -LER! Ți-am spus că este din ce în ce mai ușor, iată, nu te-am păcălit, de data asta avem
doar două terminații, care se plasează astfel:

 Dacă ultima vocală a cuvântului este a, ı, o, u, adăugăm -LAR. Onlar yorgun – lar. = Ei sunt
obosiți. Onlar hasta – lar. = Ei sunt bolnavi. Onlar mutlu – lar. = Ei sunt
fericiți. Öğrenciler okulda – lar. = Elevii sunt la școală. Onlar futbolcu – lar. = Ei sunt
fotbaliști. PONT: Ca să reții mai ușor
 Dacă ultima vocală a cuvântului este e, i, ö, ü, adăugăm -LER. Onlar șoför – ler. = Ei sunt
şoferi. Onlar sessiz – ler. = Ei sunt tăcuți. Onlar gazeteci – ler. = Ei sunt ziariști. Onlar
iyimser – ler. = Ei sunt optimiști. Onlar üzgün – ler. = Ei sunt triști.
Veștile sunt din ce în ce mai bune! Vei remarca extrem de multe situații, în care turcii omit pur și simplu
această terminație, deci totul ar suna cam așa. Onlar yorgun. Onlar hasta. Onlar okulda. Onlar
futbolcu.

Atenție! De vreme ce predicatul nominal este exprimat prin sufixe, nu este nevoie să menționăm și
pronumele personal, mai clar spus: Ben güzelim. sau Güzelim. este absolut acelaşı lucru, pentru că
persoana şi numărul sunt indicate de sufix, pronumele personal este folosit atunci când se dorește
ACCENTUAREA ideii că EU sunt frumoasă, și nu ea. Concluzie: în general, nu avem deci nevoie de
pronumele personale, putem spune doar: Çalışkan – sın. = Eşti harnic. Mutlu – yuz. = Suntem
fericiți.

”A avea” și posesivele
Iată-ne ajunși și la a doua parte a articolului nostru! O luăm de la capăt cu o nouă construcție buclucașă,
specifică limbii turce! Nu a fost de ajuns cât ”am tras” cu predicatul nominal, acum e timpul să ne
adunăm încă o dată puterile și să mai trecem un hop: ”a avea”. Ce-i cu el? Iarăși avem parte de surprize?
Ei bine, da! Și acest verb este unul special, conceptul apartenenței în limba turcă este redat printr-o
construcție… neașteptată!

Regula ar fi: CUVÂNT ÎN POSESIV urmat de VAR, YOK, VAR MI, YOK MU

Hai să vedem cum ar arăta:

4
Forma afirmativă

Benim param var. = Eu am bani.

Senin paran var. = Tu ai bani.
Onun parası var. = El / Ea are bani.
Bizim paramız var. = Noi avem bani.
Sizin paranız var. = Voi aveți bani.
Onların paraları var. = Ei / Ele au bani.

Forma negativă

Benim param yok. = Eu nu am bani.

Senin paran yok. = Tu nu ai bani.
Onun parası yok. = El / Ea nu are bani.
Bizim paramız yok. = Noi nu avem bani.
Sizin paranız yok. = Voi nu aveți bani.
Onların paraları yok. = Ei / Ele nu au bani.

Forma interogativă

Benim param var mı? = Eu am bani?

Senin paran var mı? = Tu ai bani?
Onun parası var mı? = El / Ea are bani?
Bizim paramız var mı? = Noi avem bani?
Sizin paranız var mı? = Voi aveți bani?
Onların paraları var mı? = Ei / Ele au bani?

Forma negativ-interogativă

Benim param yok mu? = Eu nu am bani?

Senin paran yok mu? = Tu nu ai bani?
Onun parası yok mu? = El / Ea nu are bani?
Bizim paramız yok mu? = Noi nu avem bani?
Sizin paranız yok mu? = Voi nu aveți bani?
Onların paraları yok mu? = Ei / Ele nu au bani?

Dacă ne gândim la ce înseamnă de fapt VAR și YOK, adică EXISTĂ și NU EXISTĂ, ne dăm seama că
turcii spun de fapt așa: banii mei există, banii tăi există, banii mei nu există, banii tăi nu există pe post
de eu am bani, tu ai bani, eu nu am bani, tu nu ai bani. Așadar, dacă te întreabă cineva sau te întrebi
chiar tu în sinea ta cum se spune ”Eu am” în limba turcă, poți răspunde că ”prin sufixe posesive urmate
de VAR”. Este o construcție speficifică limbii turce și trebuie să o acceptăm ca atare, nu este neapărat o
construcție dificilă, ea este doar diferită de ceea ce eram obișnuiți până în prezent.

Așa cum ai intuit probabil deja, pentru a putea forma această construcție este necesar să cunoști bine-
bine care sunt sufixele de posesiv, pentru fiecare persoană în parte. Fără ele, greu să poți avea ceva!

Sufixe posesive pers I singular: Benim…. – M (în cazul cuvintelor terminate în vocală) și -IM, -
İM, -UM, -ÜM(în cazul cuvintelor terminate în consoană – aici ne reîntâlnim cu regula perechilor de
îndrăgostiți, regulă care spune că A îl iubește pe I, E îl iubește pe İ, O îl iubește pe U, Ö îl iubește pe Ü.
Din fericire, această iubire este reciprocă!

Recapitulăm: Cuvintele terminate în vocală primesc un -M în coadă: Benim masam = Masa

mea, Benim ailem = Familia mea, Benim pencerem = Fereastra mea, Benim gazetem = Ziarul
meu, Benim amcam = Unchiul meu, Benim çantam = Geanta mea.

Cuvintele terminate în consoană primesc -IM, -İM, -UM, -ÜM: Benim trenim – Trenul
meu, Benim biletim = Biletul meu, Benim doktorum = Doctorul meu, Benim şoförüm – Şoferul
meu, Benim ödevim = Tema mea, Benim evim = Casa mea, Benim montum = Geaca mea.

Cu aceste sufixe de posesiv și cu VAR și YOK putem așadar construi propoziții de timpul: Benim masam
yok. = Eu nu am masă. Benim gazetem var. = Eu am un ceai. Benim çantam yok. = Eu nu am geantă.

5
Sufixe posesive persoana a II-a singular (al tău, a ta, ai tăi, ale tale): Senin… -N (în cazul
cuvintelor care se termină într-o vocală) și -IN, -İN, -UN, -ÜN (în cazul cuvintelor terminate în
consoană, conform armoniei vocalice: pentru ultima vocală A sau I adăugăm -IN, pentru ultima vocală
E sau İ adăugăm -İN, pentru ultima vocală O sau U avem nevoie de -UN, pentru ultima vocală din
cuvânt Ö sau Ü avem nevoie de -ÜN).

Exemple: Senin masan = masa ta, Senin ailen = familia ta, Senin penceren = fereastra
ta, Senin gazeten = ziarul tău, Senin amcan = unchiul tău, Senin çantan = geanta ta şi pentru
cuvinte terminate în consoane: Senin trenin = trenul tău, Senin doktorun = doctorul tău, Senin
şoförün = șoferul tău, Senin ödevin = tema ta, Senin evin = casa ta, Senin montun = geaca ta.

Sufixe posesive persoana a III-a singular (al lui, a lui, ai lui, ale lui și al ei, a ei, ai ei, ale
ei): Onun… -SI, -Sİ, -SU, -SÜ (în cazul cuvintelor care se termină într-o vocală) și –I, -İ, -U, -Ü (în
cazul cuvintelor terminate într-o consoană, conform armoniei vocalice).

Exemple: Onun masası = masa sa, Onun ailesi = familia sa, Onun penceresi = fereastra
sa, Onun gazetesi = ziarul său, Onun amcası = unchiul său, Onun çantası = geanta sa, Onun
treni = trenul său, Onun bileti = biletul său, Onun doktoru = doctorul sau, Onun şoförü = şoferul
său, Onun ödevi = tema sa, Onun evi = casa sa, Onun montu = geaca sa.

Hai, te rugăm să mai reziști încă puțin, mai avem doar sufixele a trei persoane! Nu te încrunta, lucrurile
nu sunt atât de negre pe cum par! După ce te vei obișnui cu ele, aceste sufixe vor deveni prietenele tale
cele mai bune. Nu te speria de numărul lor mare, ele au o logică și, după un timp, vor fi flori la ureche!
Sfatul nostru este ca, în primă fază, să realizezi pe o foaie de hârtie, o mini-schemă cu aceste sufixe,
pentru a le putea folosi mai întâi așa, privind această schemă. După ceva exercițiu, totul va părea mult
mai ușor, sana söz veriyoruz! – îți promitem!

Sufixe posesive persoana I plural (al nostru, a noastră, ai noștri, ale noastre): Bizim …-
MIZ, -MİZ, -MUZ, -MÜZ (dacă avem cuvinte terminate în vocală) și -IMIZ, -İMİZ, -UMUZ, -
ÜMÜZ (dacă este vorba de cuvinte finalizate în consoane).

Exemplele noastre clasice sunt: Bizim masamız – masa noastră, Bizim ailemiz – familia
noastră, Bizim penceremiz – fereastra noastră, Bizim gazetemiz – ziarul nostru, Bizim
amcamız – unchiul nostru, Bizim çantamız – geanta noastră, Bizim trenimiz – trenul
nostru, Bizim biletimiz – biletul nostru, Bizim doktorumuz – doctorul nostru, Bizim
ödevimiz – tema noastră, Bizim şoförümüz – șoferul nostru, Bizim evimiz – casa
noastră, Bizim montumuz – geaca noastră.

Sufixe posesive persoana a II-a plural (al vostru, a voastră, ai voștri, ale voastre): Sizin …
-NIZ, -NİZ, -NUZ, -NÜZ (în cazul cuvintelor terminate în vocală) și -INIZ, -İNİZ, -UNUZ, -
ÜNÜZ (în cazul cuvintelor terminate în consoană).

Hai să vedem cum arată și de această dată exemplele: Sizin masanız – masa voastră, Sizin
aileniz – familia voastră, Sizin pencereniz – fereastra voastră, Sizin gazeteniz – ziarul
vostru, Sizin amcanız – unchiul vostru, Sizin çantanız – geanta voastră, Sizin treniniz – trenul
vostru, Sizin biletiniz – biletul vostru, Sizin doktorunuz – doctorul vostru, Sizin
ödeviniz – tema voastră, Sizin şoförünüz – șoferul vostru, Sizin eviniz – casa voastră, Sizin
montunuz – geaca voastră.

Sufixe posesive persoana a III-a plural (al lor, a lor, ai lor, ale lor): Onların … -LARI (în
cazul cuvintelor a căror ultimă vocală este a, ı, o, u) şi -LERİ (în cazul cuvintelor a căror ultimă vocală
este e, i, ö, ü).

Exemple: Onların masaları – masa lor, Onların aileleri – familia lor, Onların
pencereleri – fereastra lor, Onların gazeteleri – ziarul lor, Onların amcaları – unchiul
lor, Onların çantaları – geanta lor, Onların trenleri – trenul lor, Onların biletleri – biletul
lor, Onların doktorları – doctorul lor, Onların ödevleri – tema lor, Onların şoförleri – şoferul
lor, Onların evleri – casa lor, Onların montları – geaca lor.