Professional Documents
Culture Documents
ASIGURĂRILE AUTO
Prof.dr.univ:Roxana Ionescu
București,
2018
1
CUPRINS
Introducere
Capitolul I
1.1. Aparitia ideii de asigurare
1.2. Primele forme de asigurare
Capitolul II
2.1. Asigurarile auto in Romania
2.2. Asigurarile auto la Allianz Tiriac
Capitolul III – Studiu de caz – Asigurarile RCA
Capitolul IV – Concluzii si propuneri
Bibliografie
2
CAPITOLUL 1
Introducere
Anual accidentele de vehicule produc mii de victime. Conducerea sub influenta
băuturilor alcoolice, viteza excesivă, nerespectarea distantelor regulamentare, adormirea la
volan, duc la accidentarea unui număr mare de pietoni sau persoane din vehicule.
Asigurarea auto este cea mai căutată formă de asigurare, deoarece bunul (vehiculul)
este supus cel mai mult riscului de avariere.
Asigurarea RCA ne acoperă atunci când vine vorba să plătim pagubele produse de noi
unei terţe persoane, de acest lucru ocupându-se asigurătorul.
După explicarea obiectului asigurării RCA şi a proprietăţilor caracteristice acestui tip
de asigurare şi înţelegerea exactă a scopului ei in societate, proiectul abordeaza partea noua a
legislatiei in vigoare pentru anul 2010. De multe ori apar situaţii diverse care impun
introducerea unor modificări mai mici sau mai mari, sau doar unele completări la articolele în
vigoare.Această acţiune presupune mai puţin consultarea cărţilor de specialitate şi stimulează
întreprinderea unei activităţi elaborate de cercetare şi documentare prin articole din reviste,
publicaţii, ştiri sau proiecte legislative emise de CSA.
3
2. Primele forme de asigurare
Dezvoltarea societăţii este marcată de efortul şi strădania oamenilor pentru propria lor
propăşire şi pentru propria lor apărare în faţa unor evenimente care le pot periclita existenţa şi
devenirea. Viaţa oamenilor nu este întotdeauna senină. Indiferent câtă grijă se acordă evitării
problemelor sau protejării bunurilor niciodată, nimeni nu poate fi sigur de succes. Unele
evenimente negative (calamităţi ale naturii, accidente, pierderea sau micşorarea capacităţii de
muncă în urma unor boli sau a bătrâneţii) implică traume psihice sau pierderi financiare
semnificative. Cu toate acestea, oamenii doresc să se bucure de propriile lor locuinţe, să-şi
conducă autoturismele, să zboare cu avionul, să navigheze fără să se teamă de potenţialele
probleme care pot apărea.
Asigurarea a apărut din nevoia de protecţie a omului în faţa unor pericole şi pentru
găsirea soluţiilor adecvate de înlăturare a lor. Cele mai vechi forme de asigurare sunt întâlnite
încă în antichitate şi datează de circa 6500 de ani. Meşteşugarii tăietori de piatră din Egiptul
de jos au constituit un fond de întrajutorare, format anticipat, prin contribuţia tuturor pentru
acoperirea pagubelor provocate de diverse nenorociri ce loveau membrii colectivităţii. Prin
anul 650 înainte de Christos, în Grecia antică înţeleptul legislator Solon a obligat societăţile
politice şi meşteşugăreşti să constituie un fond comun alimentat prin cotizaţii lunare, destinat
să repare prejudiciile survenite în interiorul grupului. Este cea dintâi asigurare obligatorie 6 In
Roma antică s-a constituit o asociaţie de înmormântare pe baza unui Regulament al Colegiului
funerar din Lavinium care funcţiona pe baza unor cotizaţii de înscriere şi a unor plăţi
periodice. Membrii asociaţiei aveau astfel asigurate, la deces un rug şi un mormânt. Unele
forme ale asigurării de bunuri sunt cunoscute încă din orânduirea sclavagistă, sub diferite
forme. Astfel, pierderile care rezultau din aruncarea peste bord a încărcăturii pentru salvarea
expediţiei aflată în pericol ( cauzat de naufragiu, furtună, eşuare, etc.) erau repartizate în mod
proporţional, fiind suportate de toţi participanţii la expediţie, pe principiul avariei comune.
Aceste principii au fost cuprinse în legislaţia maritimă a insulei Rhodos încă din anul 916
înainte de Christos şi se menţin până în zilele noastre. Au fost codificate în colecţia de reguli
York-Anvers elaborată în anul 1890 şi a fost modificată în anii 1924 şi 1950. Alte surse
documentare ne oferă şi alte aspecte din istoria asigurărilor, astfel cele mai vechi asociaţii
mutuale au fost semnalate în secolul al XII-lea în Islanda, câte una la 20 de gospodării care
acopereau, pe principiul reciprocităţii, daunele din pierderile de animale. Primele operaţiuni
de asigurare maritimă au apărut în porturile italiene în sec al XIV. O formă de asigurare a
constituit-o sistemul de acordare a rentelor viagere, denumite tontine apărut în Franţa în sec al
XVII-lea şi răspândit apoi în Olanda, Anglia şi Germania. Sistemul era bazat pe principiul
4
asigurărilor de viaţă dar participanţii primeau în locul sumelor asigurate rente viagere. In anul
1678 Wilhelm Leibnitz a elaborat planul de constituire a unei Case de asigurare împotriva
riscurilor de foc şi apă a cărei funcţionare se baza pe plata unor cotizaţii anuale. Asigurarea
împotriva riscului de grindină a fost introdusă pentru prima dată în Scoţia la finele secolului al
XVIII-lea. In anul 1832, Albert Masius a întemeiat la Leipzig, prima mare societate germană
de asigurări pentru vite, bazată pe principiul mutualităţii.
Dezvoltarea traficului de călători pe calea ferată a condus la apariţia în Anglia a
primei societăţi de asigurare specializată în acest domeniu, la mijlocul secolului al XIX-lea.
Asigurarea maritimă şi asigurarea împotriva riscului de incendiu a fost marcată de înfiinţarea
la Trieste, în anul 1822, a societăţii Assienda Assiguratrice, societate care a funcţionat şi pe
teritoriul României după anul 1830. Asigurarea de răspundere civilă a fost instituită şi
practicată pentru prima dată în Franţa şi se referea la acoperirea daunelor cauzate de
proprietarii de cai şi trăsuri. Asigurarea s-a extins şi la răspunderea proprietarilor de fabrici
pentru daune cauzate angajaţilor ori terţelor persoane. In Statele Unite ale Americii sectorul
asigurărilor a fost dominat de societăţile de asigurare engleze. In anul 1852, din iniţiativa lui
Benjamin Franklin a luat fiinţă Societatea pentru asigurarea caselor împotriva riscurilor
cauzate de incendiu - Philadelphia Contributionship. Elizur Wright a creat mai multe
întreprinderi de asigurări americane şi a susţinut legiferarea controlului statului asupra
societăţilor de asigurări; a contribuit la elaborarea unei metode de calcul corecte a rezervei de
prime la asigurările de viaţă şi a unor tabele corespunzătoare, necesare în practica asigurărilor
de viaţă. La începutul secolului trecut existau în lume 30 de societăţi de asigurări, respectiv 14
în Anglia, 5 în Statele Unite, 3 în Germania, 3 în Danemarca, 2 în Franţa şi câte una în
Olanda, Elveţia şi Austro-Ungaria. In anul 1900 erau în jur de 1272 de societăţi de asigurare
iar în anul 1969 activau în jur de 9700 de case şi societăţi de asigurare în 71 de ţări. Aceste
societăţi de asigurare activau 2676 în domeniul asigurărilor de viaţă, 6036 în domeniul
asigurărilor de bunuri iar 962 de societăţi practicau tot felul de asigurări.
5
CAPITOLUL II
Piaţa asigurărilor auto are o valoare estimata la peste un miliard euro in 2007 si
indemnizaţiile plătite în acest sector reprezintă peste 80% din totalul celor de pe segmentul
asigurărilor generale.
Competiţia acerbă de pe piaţa românească a asigurărilor auto a avut ca efect
micşorarea tarifelor şi ignorarea normelor de prudenţialitate, iar asigurătorii au adus anul
trecut bani pentru a menţine marja de solvabilitate.
Aportul de capital a fost anul trecut de 130 milioane euro, din care 90% a fost folosit
mai degrabă pentru menţinerea marjelor de solvabilitate şi acoperirea pierderilor din anii
anteriori, şi mai puţin pentru dezvoltare.
Firmele de asigurări sunt tentate să ceară cât mai puţin pe asigurările auto, ceea ce
duce la scăderea profitului şi înăsprirea competiţiei pe piaţa, au declarat specialiştii din
domeniu. În plus, majoritatea companiilor româneşti acceptă să vândă poliţe făra franşiza,
sistem în care dauna este suportată parţial şi de asigurat.
Pe o piaţa care generează două treimi (68%) din volumul afacerilor de asigurări
generale în Romania, companiile de profil inregistrează pierderi din cauza tarifelor mici şi
nejustificate. Competiţia pe piaţa produselor, precum răspunderea civilă auto (RCA) sau
asigurarea de avarii şi furt (CASCO) a dus la scaderea continua a profitului. Asiguraea de
răspundere civilă (RCA) generează 28-29% din totalul veniturilor de pe piaţa asigurărilor
generale, iar asigurarea de avarii si furt (CASCO) - 38-39%.
La capitolul asigurare de răspundere civilă (RCA), numărul proceselor de daune a
crescut de la 150.000, în 2003, la peste 300.000, în 2006. De asemenea, dauna medie a crescut
de la 350 euro, în 2003, la peste 550 euro, în 2005. Pe de altă parte, volumul primelor medii
nu a crescut atât de susţinut. Preşedintele Uniunii Naţionale a Societăţilor de Intermediere şi
Consultanţa in Asigurări din România (UNSICAR), Bogdan Andriescu, a declarat ca prima
medie a asigurarii de răspundre civilă (RCA) a crescut de la 40 euro pe asigurat la circa 55-60
euro in 2006. Pe segmentul asigurării de avarii şi furt (CASCO), nivelul daunei medii s-a
dublat faţă de 2002. Pierderile segmentului s-au accentuat în ultimii ani, de la 13 milioane
euro, în 2004, la peste 30 milioane euro, în 2005.
6
Piaţa asigurărilor auto are o valoare estimată la peste un miliard euro în 2007 şi
indemnizaţiile plătite în acest sector reprezintă peste 80% din totalul celor de pe segmentul
asigurărilor generale. În plus, daunalitatea creşte mai rapid decât piaţa. Pe segmentul asigurări
de răspundere civilă (RCA), daunalitatea a crescut cu 34%, iar la asigurarea de avarii si furt
(CASCO) cu 41%.
Piaţa românescă de asigurări a înregistrat, la nivel global, pierderi în anul 2006, dupa
ce în 2005 profitul a fost de sub 1% din cifra totala de afaceri, din cauza competitiei şi a
investiţiilor de capital. În 2006 investiţiile pentru recapitalizarea companiilor de asigurări au
reprezentat 1% din totalul primelor brute subscrise la nivel de piaţă iar cea mai mare parte din
aceasta sumă a fost destinată acoperirii datoriilor din trecut.
Valoarea totală a primelor brute subscrise pe piaţa românească a asigurărilor a fost in
2006 de 1,6 miliarde euro, în creştere cu 34% faţă de 2005. Pe segmentul asigurărilor generale
s-au subscris în 2006 prime brute de 1,3 miliarde euro, cu 40% mai mult decat în 2005, în
timp ce la asigurările de viaţă s-au inregistrat afaceri de 300 milioane euro, în creştere cu 13%
fata de anul precedent.
În 2006, companiile de asigurări au plătit despăgubiri de peste 740 milioane euro, în
creştere cu 43% faţă de 2005, din care 700 milioane euro despăgubiri la contracte de asigurări
generale şi 40 milioane euro la asigurări de viaţă. Rata medie a daunei pentru asigurările
generale a fost în 2006 de circa 65%.
Piaţa asigurărilor din România a crescut cu 34% anul trecut, înregistrand un volum
al primelor brute subscrise în valoare de 1,6 miliarde de euro, din care asigurările generale au
generat venituri de 1,3 miliarde de euro şi cele de viata de 0,3 miliarde de euro. În acelaşi
timp, valoarea despăgubirilor plătite de asigurători a crescut cu 54% pana la 740 mil. euro, în
condiţiile în care în 2005 s-au plătit indemnizatii în valoare de 478 de milioane de euro. Anul
trecut s-au plătit despăgubiri pe asigurări generale de 700 de milioane de euro, în creştere cu
55% faţă de nivelul de 451 de milioane de euro din 2005.
Primele brute subscrise la nivelul pieţei asigurărilor, în primele 6 luni ale anului în
curs, au depăşit 2,8 mld. RON (aproape 800 mil. EUR) în creştere reala în moneda naţională
cu aproape 16 procente comparativ cu rezultatele consemnate la nivelul pieţei în primele 6
luni ale anului precedent.
8
Pornind de la zero, compania s-a instalat repede în fruntea ierarhiei operatorilor privați
de asigurări. Mizând inițial, în principal, pe dezvoltarea relațiilor cu clienți ce desfășurau
activități în domeniile industrial și comercial, ASIT a reușit să creeze adevărate parteneriate
pe termen lung cu asigurații, spre beneficiul ambelor părți implicate. Creșterea accelerată a
volumului de afaceri derulate a ajutat ASIT să avanseze, în numai șase ani de existență, până
pe poziția secundă în topul celor mai importanți asiguratori locali.
În același timp, în ciuda costurilor ridicate pe care lansarea unei afaceri de tip
greenfield le impune, Asigurări “Ion Țiriac” a generat într-un timp record rezultate pozitive
pentru acționarii săi. Succesul operațiunilor a fost demonstrat de profitabilitatea înregistrată
de ASIT pe parcursul întregii sale existențe. Intențiile declarate ale reprezentanților
acționarului majoritar - Grupul Țiriac - de a susține dezvoltarea unei afaceri pe termen lung au
permis companiei să beneficieze de resurse financiare proprii necesare susținerii dezvoltării
afacerii pe termen lung. An de an, întregul profit realizat de ASIT a fost alocat pentru
finanțarea creșterii afacerii. Astfel, crearea infrastructurii companiei - începând cu
diversificarea propriei oferte de produse, continuând cu atragerea celor mai buni specialiști
locali din domeniul asigurărilor și terminând cu extinderea progresivă a rețelei teritoriale - a
fost realizată cvasiexclusiv prin autofinanțare.
Asigurări “Ion Țiriac” a fost, așadar, o poveste de succes. Societatea a continuat să
crească profitabil după preluarea pachetului majoritar de acțiuni de către unul dintre cele mai
importante grupuri financiare la nivel internațional - Allianz. Momentul realizării tranzacției -
luna august a anului 2000 - a deschis calea intrării într-o nouă etapă de dezvoltare a
companiei, a relansării activităților societății prin promovarea unei mărci ce definește explicit
puterea parteneriatului care stă în spatele acestei afaceri: Allianz-Țiriac.
Allianz-Țiriac operează astăzi în condiții de maximă eficiență, bazându-se pe una
dintre cele mai extinse rețele de sucursale, agenții și reprezentanțe de pe piața asigurărilor din
România. Numărul de unități teritoriale prin intermediul cărora Allianz-Țiriac Asigurări își
desfășoară activitatea în țară numără 198 de sedii (sucursale, agenții și puncte de lucru),
prezența companiei fiind consemnată în 148 de localități din România.
Pe întreaga perioadă a existenței sale, compania a dovedit capacitatea de a derula în
mod constant o activitate profitabilă. Nu în ultimul rând, menținerea la niveluri superioare a
tuturor indicatorilor care exprimă gradul de siguranță financiară a reprezentat garanția unei
creșteri sănătoase a afacerii. Valoarea actuală a capitalului social este de 66.638.505 lei.
Numărul de acțiuni emise este de 127.905 titluri cu valoare nominală de 521 lei noi fiecare.
9
De-a lungul întregii sale existențe, Allianz-Țiriac Asigurări a derulat un program coerent de
capitalizare, în concordanță cu planurile de dezvoltare a afacerilor companiei.
Diversificarea progresivă a gamei de produse, răspunzând nevoilor clienților și
adaptarea lor la tendințele cererii au reprezentat elemente de strategie ce au avut, de
asemenea, o contribuție importantă la accelerarea dezvoltării afacerilor Allianz-Țiriac. Astăzi,
portofoliul de asigurări al companiei are o structură echilibrată, incluzând practic toate tipurile
de produse din gama asigurărilor generale - inclusiv obligatorii -, respectiv de viață, capabile
să acopere întreg spectrul de solicitări venite din partea clienților locali.
Cele mai recente rezultate înregistrate de Allianz-Țiriac relevă soliditatea afacerilor
companiei într-un mediu de afaceri care, începând din a doua jumătate a anului 2008, a dat
semne evidente de deteriorare. Afacerile au continuat să se dezvolte echilibrat pe ambele
segmente de asigurări, generale și de viață, indicând o creștere susținută atât în ceea ce
privește veniturile, cât și la nivelul profitabilității operațiunilor.
10
CAPITOLUL III
Studiu de caz – Asigurarea auto de răspundere civilă (RCA)
11
Pot incheia asigurarea RCA persoanele juridice care detin autovehicule inmatriculate
in Romania sau in strainatate Asigurarea RCA va ofera protectie pentru prejudiciile de care
asiguratul sau persoanele cuprinse in asigurare raspund, in baza legii, fata de terte persoane
pagubite prin accidente de autovehicule. Pentru asigurarile de raspundere civila, despagubirile
se platesc nemijlocit persoanelor fizice sau juridice pagubite, in masura in care acestea nu au
fost despagubite de Asigurat.: sumele pe care Asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu
de desdaunare si cheltuieli de judecata persoanelor pagubite pentru riscurile de mai sus;
cheltuielile facute de asigurat in procesul civil.
Se considera ca un autovehicul este asigurat, daca proprietarul sau utilizatorul acestuia
are incheiat un contract de asigurare obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse
prin accidente de autovehicule, cu valabilitate in limitele teritoriale prevazute la art. 11 pct. 7
din Legea nr. 136/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si ale celorlalte
state semnatare ale Acordului multilateral, denumit in continuare asigurarea obligatorie RCA.
Contractul de asigurare se incheie cu un asigurator care are dreptul de a practica pe teritoriul
Romaniei asigurarea obligatorie RCA. Pentru vatamari corporale si decese, inclusiv pentru
prejudicii fara caracter patrimonial produse in unul si acelasi accident, indiferent de numarul
persoanelor prejudiciate, limita de despagubire se stabileste pentru anul 2007 la un nivel de
cel putin 500.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data
producerii accidentului, comunicat de Banca Nationala a Romaniei.
Pentru anul 2008 limita de despagubire pentru aceste riscuri se stabileste la un nivel
de cel putin 750.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data
producerii accidentului, comunicat de Banca Nationala a Romaniei. Asiguratorul are obligatia
de a despagubi partea prejudiciata pentru prejudiciile suferite in urma accidentului provocat
de asigurat, potrivit pretentiilor formulate in cererea de despagubire, dovedite prin orice
mijloc de proba. Fara a se depasi limitele de despagubire prevazute in contractul de asigurare
RCA, in conditiile in care evenimentul asigurat s-a produs in perioada de valabilitate a politei
de asigurare RCA, se acorda despagubiri, in forma baneasca, pentru vatamari corporale sau
deces;pagube materiale;c) pagube ca urmare a lipsei de folosinta a autovehiculului avariat, in
cazul in care autovehiculul reprezinta mijlocul cu care persoana prejudiciata isi realizeaza
obiectul de activitate, pentru care detine licenta;cheltuieli legate de reprezentarea juridica, in
cazul cererilor de despagubire prevazute la lit. a)-c), in legatura cu daunele potrivit lit. b) sau
c), distinct de despagubirile acordate potrivit lit. a)-c), dar numai in situatia incetarii fara efect
a perioadei mentionate la art. 37 alin. (2) sau a respingerii ori reducerii nejustificate a
despagubirii de catre a Asiguratorul nu acorda despagubiri pentru:
12
1. cazurile in care proprietarul, utilizatorul sau conducatorul autovehiculului vinovat
nu are raspundere civila, daca accidentul a fost produs: de un caz de forta majora; din culpa
exclusiva a persoanei prejudiciate;din culpa exclusiva a unei terte persoane;
2. prejudiciile suferite de conducatorul autovehiculului raspunzator de producerea
accidentului;
3. prejudiciile produse bunurilor apartinand persoanelor fizice sau persoanelor
juridice, daca au fost provocate de un autovehicul asigurat RCA, detinut de aceeasi persoana
fizica sau juridica, si este condus de un prepus al aceleiasi persoane juridice ori de o alta
persoana pentru care raspunde persoana fizica sau persoana juridica;
4. prejudiciile cauzate in situatiile in care nu se face dovada valabilitatii la data
accidentului a asigurarii obligatorii RCA sau asiguratorul RCA nu are raspundere;
5. partea din prejudiciu care depaseste limitele de despagubire stabilite prin polita de
asigurare RCA, produs in unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor
prejudiciate si de numarul persoanelor raspunzatoare de producerea prejudiciului;
6. amenzile de orice fel si cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul,
utilizatorul sau conducatorul autovehiculului asigurat, raspunzator de producerea
prejudiciului, precum si cheltuielile de executare a hotararilor penale privind plata
despagubirilor;
7. cheltuielile facute in procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau de conducatorul
autovehiculului asigurat, raspunzator de producerea prejudiciului, chiar daca in cadrul
procesului penal s-a solutionat si latura civila;
8. sumele pe care conducatorul autovehiculului raspunzator de producerea
prejudiciului este obligat sa le plateasca proprietarului sau utilizatorului care i-a incredintat
autovehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui autovehicul;
9. prejudiciile produse bunurilor transportate, daca intre proprietarul sau utilizatorul
autovehiculului care a produs accidentul ori conducatorul auto raspunzator si persoanele
prejudiciate a existat un raport contractual la data producerii accidentului;
10. prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate in autovehiculul cu care s-a
produs accidentul, daca asiguratorul poate dovedi ca autovehiculul respectiv era furat;
11. prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalatiile montate pe autovehicule,
atunci cand acestea sunt utilizate ca utilaje ori instalatii de lucru;
12. prejudiciile produse prin accidente survenite in timpul operatiunilor de incarcare si
de descarcare, acestea constituind riscuri ale activitatii profesionale;
13. prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase: radioactive,
13
ionizante, inflamabile, explozive, corozive, combustibile, care au determinat sau au agravat
producerea prejudiciului;
14. prejudiciile cauzate prin utilizarea unui autovehicul in timpul unui atac terorist sau
razboi, daca evenimentul are directa legatura cu respectivul atac sau razboi;
15.pretentiile ca urmare a diminuarii valorii bunurilor dupa reparatie.
Art. 16. - (1) In situatia in care persoana prejudiciata a contribuit din culpa la producerea
accidentului sau la marirea prejudiciului, cel chemat sa raspunda va fi tinut raspunzator numai
pentru partea din prejudiciu care ii este imputabila - culpa comuna. In astfel de situatii
intinderea raspunderii fiecarei persoane va fi cea constatata prin orice mijloc de proba.
(2) In situatia in care nu se poate stabili intinderea raspunderii fiecarei persoane, aceasta se va
stabili in cote egale, in raport cu numarul partilor implicate in accident, fiecare parte avand
dreptul la despagubire in proportia in care nu s-a facut raspunzatoare de producerea
accidentului sigurator.
Pentru intelegerea modalitatii de intocmire a unei polite de asigurare de raspundere
civila obligatorie (RCA) voi incerca in cele ce urmeaza sa detaliez informatiile cerute pentru
intocmirea politei de asigurare. Pentru a calcula valoarea politei am folosit drept model fictiv
o persoana fizica, posesoare a unui autoturism Opel Vectra, an de fabricatie 2000, capacitate
cilindrica 2000 cmc.
14
In ce clasa Bonus/Malus va incadrati....
Durata asigurarii.....
Asigurarea incepe.....
Etapa 1: completarea chestionarului
Categoria autovehiculului: autoturism
Tipul: 1801 – 2000 cmc
Marca: Opel
Propritarul: persoana fizica de sex feminin
Autovehiculul este inmatriculat in judetul: Bucuresti
Domeniul de activitate / utilizare: utilizari curente
In acest moment autovehiculul are RCA valabila ?: la Allianz Tiriac de 6 luni
Daune provocate in ultimele 12 luni: 0
Ati folosit ultima polita RCA pentru plata unor daune ?: nu
Autovehiculul este asigurat CASCO ? la Allianz Tiriac
Daune: nu
Varsta asiguratului: 23 ani impliniti
Asiguratul are copii sub 17 ani ?: nu
In ce clasa Bonus/Malus va incadrati: BO
Durata asigurarii: 1 an
Asigurarea incepe: inainte de 12.07.2010 (inclusiv)
15
CONCLUZII SI PROPUNERI
16
o asigurarile de accidente sa fie obligatorii pentru toate firmele si institutiile;
17
motivele pentru care nu a aprobat despagubirea.
BIBLIOGRAFIE
Literatură de specialitate
1. Alexandru Felicia, Armean Daniel, Asigurari de bunuri si persoane, Editura
Economica, Bucuresti, 2003
2. Badea Dumitru (coordonator) Manualul agentului de asigurare, Editura Economica,
Bucuresti, 2008
3. Bistriceanu Gheorghe, Asigurări şi reasigurări în România, Editura Universitară,
Bucureşti, 2006
4. Bistriceanu Gheorghe, Sistemul asigurărilor din România, Editura Universitară,
Bucureşti, 2002
5. Bistriceanu Gheorghe, Sistemul asigurărilor din România, Editura Universitară,
Bucureşti, 2006
6. Ciurel Violeta, Asigurari si reasigurari, Abordari teoretice sim practici internationale,
Editura All Beck, Bucuresti, 2000
7. Constantinescu D., Tanasescu P., asigurari si reasigurari, Editura Semne 94’,
Bucuresti
8. Constantinescu Dan Anghel, Asigurari de Garantii, Colectia Nationala, Editura Semne
94’, Bucuresti, 2000
9. Dogaru Ion, Contracte Speciale, Editura All Beck, Bucuresti, 2004
10. Iulian Vacarel, Florian Bercea, Asigurari si Reasigurari, Editura Expert, Bucuresti,
1999
11. Ionescu (Davidescu) Roxana, Economia asigurărilor, Editura Universitară, Bucureşti,
2010
12. Ursa V., Albu I., Raspunderea civila pt daune morale, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1979
18