MISTERUL GRAALULUI

JULIUS EVOLA (19 mai 1898-11 iunie 1974), n.la Roma. Format sub inlluenta lui Nietzsche, Michelstacdtcr ~i Weininger; legaturi cu tuturismul lui Mar inetti, grupul "papinian" Lacerba ~i dadaismullui Tzara. Pictor, tcoretician al artei astratta, 1920). Ofi\er de arrilerie in Prirnul Razboi Mondial. La Roma freeventeaza cercurile de avangarda (Bragaglia, Balla etc.), azi e considerat drept eel mai important exponent a1 dadaismului italian. Poet. Studii politehnice nefinalizate. Se atirma ca filozof ~i istoric al culrurri eu interese vaste si atitudine constant anticonforrnista: Saggi sull'idealismo magico, 1925; Tear-fa dell'indiuiduo 1927; Fenomenologia dell'indiuiduo assoluto, 1930. Autor al prirnului srudiu italian despre Tantre: L 'uomo come potenza (1926), rcluat ~i dezvoltar in Lo Yoga della potenz.i (1949). Cercetari despre formele de realizare intcrioara, afchimie si magic tradizione ermetica, 1931), neospirirualisrn (i11aschera e uolto dello spiritualismo contemporaneo, 1932), cavalerism ~i ezoterism (11 mistero. del Graul, 193 7). I~i prccizeaza viziunca antirnodcrna, antiprogresista si antimaterialista in Riuolia contra il mondo moderno (1934), ampla panorama a civilizatiilor traditionale in contrast cu civilizatia coritcrnporana: "Dupa ce 0 citcsti, tc sirnti transformat", scria Gottfried Benn. In plin razboi, dupa 0 serie de carti dcspre problema raselor (Tre aspetti del problema ebraico; 1936; Il mito del sangue, 1937; Sintes: di dot trina della ra.z z a; 1941), publica un irnporLam eseu despre asceza buddhista: L1 dottrina del nsueglio (1943), elogiat de The Pali Society. Surprins de un bombardament la Vierra, in 1945, e ranit Ia coloana vertebrala ~i ramane cu 0 parez.a a membrelor inferioare. Carti majore despre epoca surnbra a ornenirii aBate In plin Kali-Yuga:

Cli uornini e le rouine (1953), Ai etafisic« del sesso (1958) ~i Caualcare Itt tigre (1961).0 autobiografie intelectuala in Il cammino del cin.ibro, 1963; o iru.erp rctar e istorico-ideologica 19(4), doua volume de rniscelanee (L 'area e fa clava, 1968; Ricognizioni, 1974), poezii complete Ra/iga Blanda, 1969). Fondator de publica~ii t Ur, La TOrYe), cu contributii srranse III Introdu zionc 1955-1956; vasta

JULIUS EVO

MISTERlfL GRAALULUI

Studiu'introductiv de FRANCO CARDINI

Anexa si bibliografie de CHIARA NEJROTTI

Traducere din italian a de DRAGO~ COJOCARU

I~~~~\~

G ~~ J( t)°r) 7ccIbZ

I

tara . acadernica.

1'1'1 ITAS

BUCURE$TI

Coperta

IONUT BRO~TIANU

Nota fngrijitorului ediiiei italiene

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Rornaniei EVOLA, JULIUS

Misterul Graalului ! Julius Evola; studiu introductiv de Franco Cardini; anexa ~i bibliografie de Chiara Nejrotti ;

trad. din italiana de Dragos Cojocaru. Bucuresti: Hurnanitas, 2008 Index.

ISBN 978-973-50-1867-2

Prima editie a acestui eseu" a aparut in martie 937, in prestigioasa colectie "Studi Religiosi ed Esoterici" a Editurii Laterza, alaturi de autori precum Freud ~i Cuenon, ~.A,.uL.d del Vasto ~i Maeterlinck, Pettazzoni ~i Salvatorelli. Dupa cum afirrna Evola in camrnino del Cinabro (1963 ), cartea "a capatat forma ca dezvoltare a unci anexe 1a prima editie a volumului Riuolta contra it mondo moderno"?", anume tocmai cea intitulata "Despre Graal", prez.enta doar in editia Hoepli din 1934 si, evident, suprimata in editiile 'ulterioare realizate de Bocca in 1951 si, respectiv, de Meditenanee in 1969. Teza, explica autorul in continuare, era aceea de a "demonstra prezenta, in sanul Evului Mediu european, a unui filon de spiritualitate care se revendica de la traditia prirnordiala in aspectul sau regal, ideile corespondente fiind exprimate mai cu seama prin simbolismul literaturii cavaleresri, ca ~i prin figuri, rnituri si naratiuni din « ciclul irnperial » ". Asadar, ce semnificatie are? Spune Evola In autobiografia sa spiritual a, citata maisus: "In esenta, Graalul sirnbolizeaza principiu] unei foqe transcendente si datato are de nernurire legata de starea primordiala ~i care continua sa existe chiar ~i in perioada « caderii », a involutiei sau decadentei".

1. Cardini, Franco (pref.)

II. Nejrotri, Chiara (posrf.) II!. Cojocaru, Dragos (trad.)

398.2( 420+430+44) Graal 929 Graal

JULIUS EVOLA

IL MISTERO DEL GRAAL

Copyright © 1972-1994 by Edizioni Mediterranee

© HU1'vIANITAS, 2008, pentru prezenta versiune rorn.ineasca

EDITURA HUMANITAS

Piata Presei Libere 1, 013701 Bucuresti, Romania tel. 0211408 83 50, fax 021/4088351 www.humanitas.ro

Comenzi CARTE PRIN pOSTA: tel.!fax 02113112330 C.P.C.E. - CP !4, Bucuresti

e-mail: cpp@humanitas.m

www.librariilehumanitas.ro

,., Traducerea romancasca are la baza ediria a V -a, aparuta 1a Edizioni Mediterranee, (N. tr.)

-;,-;, Trad. rom. Revolta impotriua lurni: moderne, Ed. Bucu-

resti, 2005. tr.)

5

Misterul Graalului a fost una dintrecelc mai irnportante ~i mai originale contributii oferite de Evola in cadrul ace1ei "lupte pentru viziunea asupra lumii", Der Kampf urn die Weltanschauung, care a avut loc in anii '30 si '40, atat in Italia, cat ~i in alte taxi, cand se contrunta doua "culturi" diferite. Mirul Graalului, asemenea conceprului de "romanitate", conceptului de "spiritualitate" ~i asa mai departe, a constituit tentativa evoliana de a furniza puncte de repel' pentru cei care, in Italia acelor vremuri teoretizau si actio-

, "

nau incercand sa reinvie "mituri" considerate rasutlate. Dc

fapt, Evola subliniaza nu 0 data faptuI ca, intr-un moment istoric dat (Evul Mediu), simbolu] Graalului a reprezentar ,,0 tentativa de interventie directa in jocul fortelor istorice

J ,-,

cu scopul de a restabili contactul intre 0 putere politica data ~i <Centrul » invizibil, de a concretiza prin intermediul Misterului acea demnitate transcendenta pe care ghibelinismu] a revendicat-e pcntru un suveran, de a deterrnina reunifiearea celor « doua puteri »" (cea regala/razboinics ~i eea sacerdotala). A vorbi despre Graal in acel context sociocultural avea, asadar, un sens ce depasea sfera eruditiei, a filologiei, a literaturii etc.

Ne-o corrlrrrna fundamentalele consideratii finale din »Epilogul" la prima editie, din 1937, a volum~lui .Misterul Graalului (pp. 183 185), insemnata marturie a modului in care Evola i~i intelegea propria munca, propria iritervenrie in dezbaterea epocii, pagini pe care ni se pare util sa Ie reproducem In intregime, ca 0 rnarturie ~i ca un prilej de confruntare cu siruatia din ziua de astazi : fapt semnificativ, dad tinern seama, pe de alta parte, ca scurta "premisa" a cartii a rarnas practic identica in cursu] unei perioade de treizeci de ani, semn ca atitudinea "oficialitatilor" in privinta temei Craalului a rarnas rnereu aceeasi:

"Aici este dear cazul unci semrialari, ca justificare specifica ~i concluziva a srudiului nostru asupra Graalului si a traditiei imperiale ghibeline.

Intr-o epoca cc pare a fi incheierea unui intreg ciclu 9i care cste suprasaturata de forte de actiune si de tendinte irnperialiste, e firesc sa reapara in mod spoman, din profunzime, rnituri ce : tin de ciclurile corespunzatoare, In uncle cazuri pe cale directa, In altele prin intermediul unui instinct incoristient de compensare ~i de aparare. Motivul Graalului face parte dintr-o asemenea ordine si, in sine, apartine unui plan muir mai inalt decat acela pe care astazi, prin asumarea lor preponderent politica, actiorieaza alte tcme ale unei simbolice maretii trecute, precum motivul romanitatii in Italia ~i motivul « arian » si nordicpagan in Gcrmania. A intelege ~i a trai simbolul Graalului in integralitatea sa ar insemna, astazi, a trezi niste forte in masura sa furnizeze un punct de reper transcendental pentru ceea ce, maine, dupa 0 criza de mari proportii, s-ar putea manifesta sub forma unei «epoci a supranationalitatilor »; ar insemna eliberarea asa-zisei « revolutii mondiale " de falsele mituri care 0 intoxica 91 care fac posibila stapanirea ei de foqe intunecate, colectiviste, irationale ; ar insernna intelegerea caii adevaratei integrari, aceea cu adevarat 'in masura sa dud atat dincolo de formele materializate - Ie-am mai putea numi e. luciferice » sau titanice - de dorninare ~i de putere, cat si dincolo de formele « lunare" ale supravietuirilor devoti onale ~i ale dezagregarii neospirirualiste contemporane. Intr-adevar, traditia regal a a stapanitorilor Graalului si ai Ternplului - aflata in raport cu conceptul de lmperiurn si, pri nrre altele, mereu suscepribila de a incununa un sistern social precis, a~a cum. a fost acela care, printre multiplele sale expresii regale, 0 avea si pe aceea a constirutiei ierarhice supranationalc medievale - este in acelasi timp virila ~i spirituala, eroica si olirnpiana: numai pri n raportare la ea antireza dintre « razboinic » si « preot » este depasita, Imperiul se adevereste, dreptul acestuia se absolutizeaza, stapanitorul adormit se trezeste, contactele sunt restabilite, iar spiritul se preschimba in putere.

Ca un asemenea centru de referinta s-ar putea efectiv reCOI1- strui in viitorul nostru imediat, spre a conferi 'i11 mod magnetic o orient are justa ~i fericita u n o r mari forte acordate Ia nivel supranational, spre a [e transfigure simbolurile - in principal eel nordic ~i eel roman - e, la ora actual a, 0 chestiune pe care

6

7

nu 0 putem deterrnina. De asernenea, trebuie sa considerarn zadarnica orice tentativa de a crea grupuri si orzanizatii materiale si vizibile, cu scopul de a exercita 0 infl~ent~ direc~a asupra fo~telor activ.e ~zi in lume. Chiar aceste forte, urmandu-s] propnul deterrni nism, vor produce in curand 0 situatie decisiva care fie va lasa in mod definitiv sa se zareasca posibilitatea unei astfel de actiuni ~i a unei o: conversiuni ", fie 0 VOl' exclude pur si sirnplu.

Intre timp, 0 actiune posibila ~i utila trebuie pus a in legarura cu ~rmatoarea chestiune. Unul dintre efectele partii negative care aqlO~ea~a din culise in epoca moderna i] constituie paralizarea forte! retntegratoare pe care unele principii si simboluri cu caracter superior le-ar putea avea: paralizarea acesteia nu prin excluderea lor, ci prin devierea intelegerii lor, fiicand ca ele sa \apara practic degradate si caricaturizate, insa, substituindu-li-se sfaqesc prin a Ie rasturna actiunea intr-una de semn contrar. Ceea ce Orientul, ca repel' supra traditional, a devenit in Occident, prin sinistredeforrnari nu atat din partea detractorilor cat a apologeti1or soli <spiritualisti », panteisti si teozoiisri: ceeace a ;de~Tenit ins~~i.rozicrucianismul, dupa ~u~ s-a spus', i~caput pe ';nana ocultistilo-, a masonilor si a altora asemenea lor; pe un a1: plan, ceea ce conceptele de traditie nordica si de suprarasa artana au devenit in unele preluari de domeniul materialismului ~o?logic . si al mitologiei politico; transformarea supracatoIicisrnului in anticatolicism de factura fie rnasonica, fie neoevanghelica si 'uma ni tara, in supraumanism nietzschean sau in cult al imanentei ~i asa mai departe e un exemplu elocvent al actiunii perve~tito~re despre care am vorbit, ceea ce ne face sa ne ga~dim la 0 « inteligenta » diriguitoare, care l~i cunoaste chiar prea bine treaba pe care 0 are de fikut $1 mijloacele adecvate scopurilor sale de distrugere.

Intrucat, dupa felurite simp tome, se pare ci inclusiv vechiul mit imperial si traditia Graalului sunt harazite unor noi reevecari, insa ~i rnenite a suporta intluente de acest gen, amconsiderat opor~un.~a ne c~~npletam contributia la intelegerea si apararea regalitatii e: traditionale » eu uncle referinte mai precise in acest sens: surnare, dar suficiente pentru orientarea celor ce, avand 0 posibila calificare in aceasta directie, ar dori sa intreprinda un

studiu a1 motivelor prezente in aceasta saga, care se poate numi mosteriirea mareriei ~i a vointei noastre ghibeline, pana 1a a srmri ca centrul invizibil ?i inviolabil, Imparatui care trebuie sa se trez.easca, Eroul razbunator si restaurator nu sunt mituri ale unui trecut mort ori mai mult sau mai putin " romantic ", ci adevarul celor ce astazi sunt singurii care se pot numi, In mod legitim, niste oameni vii".

Douazeci si cinei de ani mai tarz.iu, in epoca celei de a doua ~i a celei de a treia editii a cartii, evident ca inten~iile ar fi fost altele, iesind in prim-plan aceIea - de altminteri mereu avute ~i mereu prezente in ansamblul operei evoliene - ce tin de "rectificarea" deforrnarijor lexicale ~i sernantice capatate de termeni si de coneepte odata eu trecerea timpului ~i eu agravarea "decadent;ei". Asadar, precum se spune in "Epilogul" 1a editiile din 1962 ?i din 1972, scopul va fi, pe de 0 parte, "aeuzarea deforrnarilor pe care simbolurile ~i doctrinele traditionale le-au suterit din partea unor autori si a unor curente din vremurile moderne", iar pe de alta parte, evidentierea "feeunditatii metodei pe care, in opoz.itie cu aceea a cercetarilor acadernice curente, am numit-o « traditional a »", In anii '60?i '70, pentm Evola, simbolul GraaJului poate avea 0 sernnificatie individuala si interioara: "Graalul - explica el in una din coricluz.iile sale cele mai actualizate - pastreaza valoarea unui simbol in care se depaseste antirez.a dintre «razboinic » si « preot », insa ~i echi valentul modern a1 acestei antiteze: formele rnaterializate - si, In acest caz, le putem prea bine nurni luciferice, telurice sau titanice - ale vointei uriei puteri, iar de cealalta parte formele « lunare» ale religiei supravietuitoare cu fond devotional ~i ale unor confuze impulsuri mistice ~i neospiritualiste catre supranatural ~i catre lumea de dincolo". In consecinta, dad astazi este perrnis sa se vorbeasca despre "templierism", acest lucru se poate petrece 'intr-u n singur fel: "consideram ca [ ... J un posibil ternplierism poate irnbraca doar un caracter

8

9

~ntern ~e!ensiv, aflat in legatura cu misiunea de a pastra inaccesibils simbolica - dar nu numai simbolica - « cetate sol ara » " .

La inceputul anilor '70, fireste ca Julius Evola nu putea sa prcvada nestavilitul curent medievist care era pe calc sa antreneze cultura occidentala si care, in diferite forme, inca mai dureaza in anii '90. Multurnita in special povestii din romanul ,)tapanul inelelor al lui ].R.R. Tolkien, in State1e Unite, incepand din 1965, ~i in Italia, incepand din 1970, pre cum si mul~umira "relansarii" acestui subiect in 1980 prin Nume]e trand?lfirului (pe care Umberto Eco I-a scris cu intentii exact opuse), intr-un interval de douazeci sau douaz eci ~i cinci de ani editura noastra a publicat in permanenra eseuri si rornane ,,fantastice" despre Evul1Vlediu, despre cavaleri, despre Graal, ca .~i reeditari ori traduceri noi ale unor texte din epoca - istorice, cronicaresti, narative sau poetice. In acest climat - zugravit in amp]e linii cornparatiste insotite de 0 bibliografie extinsa in eseul anexat la aceasta noua edi~ie a lucrarii lui Evola -, Misterul Graaluluicontinua sa aiba 0 misiune de indeplinit, ba chiar 0 are mai mult ca oricand. Nu numai ca text de 0 vasta eruditie, de riebamrite revelatii, de fascinants lectura, ei mai c~ seal~1a ~a instrument metodologic al unci interpretari sirnbolice 1l1egalabile, ce perrnite formarea unui punct de vcdere heterodox ~i potrivnic curentului reprezentat de cultura ~i de istoriografia inca predominante si care este condamnat de aces tea din urrna pentru insuficientul (sau absentul ) sau "caracter stiintific"; il1sa metoda traditionala", asa cum amintise Evol~ inca din a"sa Rivolta cor;tYO

il mondo moderno (1934), cauta retlexele mitului in istorie

. --,

nu Vlceversa ...

A~a S-a intamplat mai cu seams in cazul analizei interpretative a proz ei fantastiee in particular si a aceleia aplicate imaginarului in general: abstractie facand - precum se poate citi In "Premisele" Alisterultti - de intentiile mai

muir sau mai putin explicite ale autorilor ~i mergand pana 1a mit, atunci saga, epopeea, naratiunea traditionala ~l fo1- clorica, pana si basmul si povestea Iantastica moderns dobandesc 0 profunzime, 0 dernnitate ~i un sens cu mult superioare celor pe care le atribuie criticii care se marzinesc doar 121 0 cercetare estetico-filologica sau istorica.

b d .

Interpretarea evoliana apartrne unui tip care, in mo eVI-

dent isi aHa originile in cercetarile lui Rene Guenon datand

, ,

de 1a jumatatea anilor '20 si care i~i va gasi 0 confirm are In ceea ce, ulterior, va spune Mircea Eliade in legatura cu semnificatia oculta si mitica a ciclului Regelui Arthur si

, , ,

al Graalului.

Pentru aparitia in aceasta colectie - Julius Evola, Opere - textu] cartii Misterul Graalului a fost revazut prin confruntarea cu prima si eu cea de a doua editie: in acest fel au fost corectate uncle gre~cli de tipar si cuvinte straine tiparite eronat (in timp ee, pentru altele, s-a propus 0 transcriere mai actualizata fata de cea obisnuita in anii '30) si au fost reintegrate uncle randuri sarite. Au fost indicate traducerile opcrelor cit ate si aparute intre timp in limba italiana, la 0 jumatate de secol si mai bine de cand Evola a vorbit de original, ori au fost semnalate ultimele editii, mai lesne de reperat. De asemenea, au fost inserate unele reterinte bibliozratice pe care le-am considerat utile.

, b

Roma, decembrie 1993

Dupa ce in trei ani au fost epuizate editia a patra ~i inca un nou tiraj al acesteia, ca dovada a interesului general pentru acest subject si in mod deosebit pentru aceasta lucrare, am considerat oportun sa pregatim 0 a cineca editie, in care uncle particularitati au fost unilormizate eu a~elea din volu~nele ulterioare ale colectiei (M isterul Graalului a aparut a1 doilea) ; a fost corectata, actualizata si amplificata bibliografia, a fost

10

11

refacut integral indicele de nume, au fost corectate mai rnulte erori de tipar care scapasera la totusi atenta corectura prece-

denta. '

Le multurnesc pentru ajutor ~i pentru colaborare lui Adolfo Morganti, Errico Passaro, Antonio T entori si doamnei

Yanda Gentili. '

Graalul evolian intre simbol F ezoterism

Roma, octombrie 1996 GIANFRANCO DE TURRIS

Cea mai buna prezentare a cartii Misterul Graalului a scris-o chiar Julius Evola, intr-o consistenta pagina din Il cammino del Cinabro': Aici, Evola arnintea cum, dintr-o initiaLl anexa la prima cditie a cartii Riuolta contra it mondo moderno, din 1934, s-a dezvoltat mai apoi 0 tunga cercetare concretizata in cele din urma in lucrarea II mistero del Oraal e la tradizione ghibellina dell'impero, aparuta in 19371a Ediwra Laterza si apoi din nou, in 1962, la Editura Ceschina, intr-o editie revazuta si adaugita, Scopul cercetarii 11 constituia demonstrarea prezentei, ,,1n sanul Evului Mediu european, a unui filon de spiritualitate care se revendica de la traditia primordial a in aspectul sau regal "2. Dupa ce se distantase hotarat de prelucrarea rornantica a temei Graalului asa cum apare ea in opera Parsifal a lui Wagner ~j dupa ce denuntase ca "eronad" interpretarea acesteia ca mister crestin, Evola indica drept cheie fundamentala de lectura "temele ~i amintirile pastrate in traditiile celtice si nordice, In stransa legatura cu ciclul regelui Arthur"3, si ii identifica esenta in principiul unei forte transcendente si imortalizante aflata in conexiune cu starea primordial a, definindu-i totodata caracterul nu vag mistic, ci propriu-zis initiatic. 1nsa aceasta initiere comporta, dupa judecata lui Evola, 0 rnisiune

1 J. Evola, I I cammino del Cinabro, Scheiwiller, Milano, 1963, pp. 143-147.

2 Ibidem, pp. 143-144. 3 Ibidem, p. 144.

13

specific~ ~.in partea cavalerului chemat sa obtina viziunea ~l beneficiil- Graalului: aceca a restaurarii unui ordi cc ~J\c~asta misiune ridica problema situarii sale istori;~: E~:l~ ll1dl~a a~easta .po~i~ilita~e in traditia istorico-politica expn:nata ~e ghibelinism ~l incamars de uncle ordine milit~r~J m =v= cu vointa "guc1fa" de suprematie a Bisericn. El c?ntmua prin a indica un nurnar de "mos'tenitori ai ?ra~l~ll.:ll" - ~dica ai "traditiei aflate in umbra a~estuia c _ 111 m_It;Cll Fedeli d'Amore (,,supu~ii Iubirii") studiari de Luizi VallJ, lI~tl·-un presupus ghibelinism potrivnic Biscricii si leer:t ~ie c:.r~~nul Templulu~, in tr~di~ia ~ozicrucial1a; ~i se ~cu~a, m sfaqn, de masonerre ca "lilVCrtlre a zhibelinistnului"

S . b ~ .

e. stre ca s-au incercat mai multe interpretari ale Cra-

al~lUl: aceea a rnostenirii celto-paaane tolclorizate aceea

1-' b ,

o~·.lenta a, sau mal precis arabo-persana, ori aceea care s-a

anr.mat foar~e ,cm·and ca fiind cea rnai raspandita - euhanstlco-cre~tll1a.

Nuc~eul ,,~~lui Graalului" - sau a] "legendei" sale, Cum po~te ~a ar fi mal exact sa i se spuna ramane totusi de 0 solids In~ondabilita~e. lar aceasta se intampla in prjm~l rand pentru .c~, spre a evrta un echivoc periculos, este necesar sa se subhmeze faptul ca, desi e adevarat cd. termeni precum gradcdzs apar deJa ~n pEn Ev Mediu ca desemnand, pe cat se pare, un v~s, un tel de strachina, obiectul misterios de 1a care va porru complexul ~iclu a1 Graalului nu apare inainte de ro::na.n~l Perceva! al lui Chretien de 'froyes. De~i foanc vcrosimila, e dear 0 ipoteza taptul ca acest autor ar fi recurs la ur: patri~oniu. c~ltic folclorizat, 1a fel cum nu poate fi consld~rat imposibil faptul cd el ar fi avut de-a face si cu surs~ si subi.ecte orier:tal~, evcn~ual sosite in lumea lui 'prin ~m:ladele ~lllJar: S~an~a~sau pnn Reconquista din Spania.! Inwsa ~oUll ramane w111valU1t.m ~ea~a din care se ivesc ipotezele. Rar:une faptul c,:: atunci .cand se vorbeste dcspre Graal, subiecrul nostru 11 reprezmta 0 constructie literara : dar

,,' . ta

1 P. Gallais, PercC'ual et l'initiation, l'Agr:fe d'Or, Paris, 1972; P. Ponsoye, L'IsLu17 e it Graal, Edizioni del Vcltro, Parma, 1980.

nasterii sale coincide cu sfaqitul secolului al XII-lea, iar textul ei de baza il reprezinta rornanu] lui Chretien. Dar marele succes a1 temei Graalului nu e suficient spre a ne face sa trecem de 1a literatura la mit si nici de 1a literatura 1a istorie. Legarurile dintre literatura, pe de 0 parte, mit ~i istorie, pe de alta parte, raman, oricum, obscure, poate arbitrare, eventual chiar inexistente.

T otusi, legenda Graalului are toate datele pentru a constitui 0 variabila a marii teme antropologice a sursei tuturor bunurilor : izvor, corn a1 abundentei, vas sau orice altceva ar putea fi in diferite traditii.

Acest lucru ar situa in mod automat Graalul in legatura cu cea de "a treia functie" din scrierile lui Dumezil, aceea a germinatiei, a fecundit:l~ii ~i a bogatiei, 1nsa caracterul sacru, care ii este propriu, precum ~i incercarile ce trebuie irrtruntate pentm a capata acces la prezenta lui par sa indice mai curand celelalte doua funqii, cunoasterea magics si regala ~i puterea eroica si raz.boinica. Asadar, sa vedem aceasta legenda,

Castelul Montsalvat se ridica inalt si solitar, Cand Parsifal a fost pus in scena, 1a Bayreuth, pentru prima oara, Maestrul era deja istovit si fizic marcat. Avea sa moara in anul urrnator, in frumoasa lui casa de pc Canal Grande, iar vestea - "A murit Richard Wagner!" - avea sa cutremure Europa, de la tron 1a plebe deopotriva. Kaiserul ~i Taru] iubeau arta lui Wagner; iar printre muncitorii germani ~i italieni, in ligi, in societatile filantropiee, existau deja wagnerieni indarjiti, ~i nu lipseau nici eei care vedeau in "Sfantul Graal" de 1a Montsalvat 0 alegorie a Eliberarii celor Asupriti, a revolutiei sociale.

Pre cum se stie, Wagner nu s-a bucurat mereu de aceeasi primire in raridul publicului. Poate ca receptarea sa a avut de suterit ~i de pe unna echivocului - grosolan, dar raspandit - care a facut din muzica lui un soi de manifest ante litteram a1 national-socialisrnului (jar in Germania hitlerista

14

15

nu au lipsit cei ce au s'ustrrrut fara nici 0 ez.itare ca Graalul era simbolul puritatii rasei ariene). Acum, odata eliberat terenul, in ~are masura, de. neintelegeri de acest gen, se poate spune ca Wagner ~1 Iratele-dusmanul sau, Nietzsche, traver:eaza 0 perioa~a de viguros revival. 1nsa, chiar intr-o epoca m care wagncnsmul nu era sau nu mai era la moda, cuvantul "Graal" era asociat in mod automat - indusiv printre oameni de 0 cultura remarcabila - cu notele vibrante din Minunea Vinerii Mari ~i eu imaginea pe care Maestrul pard 0 fixase pentru totdeauna; Graalul este cupa in care a fost adunat s~n~ele !l:i Crist~s" iar in jurul sau se desfasoara 0 complexa vrata spirituala ~1 rituala ale carei mistere vor fi "reintemeiate" de un cavaler fara pacat, dar ~i fara discernamant, un "pur nebun" in stare naturala care, prin eunoasterea Binelui ~i a Raului ~i prin lupta impotriva foqelor intunericului (vrajitorul Klingsor), va fi in masura sa ii reinnoiasca riturile ~i sa ii purifies salasul, misticul Montsalvat, unde zaee "regele Graalului", Arnfortas, bolnav ea urrnare a unui gray pacat de necuratie,

S-a dis cut at rnulta vreme dad misticismullui Wagner e unul"er~~t.in" sau :,pagan", dad sursele sale de inspiratie au fost pur ~1 simplu "hterare" sau "ezoteriee" In sens mistic, Cert este ca marele muzician a pornit de la un text datand din primii ani ai secoluIui al XIII-lea, Parzival allui Wolfram von Eschenbach, sugestia venindu-i torusi dinspre romanele franceze care - de 1a Robert de Boron la Q14este del Graal _ of ere au 0 interpretare crestina a misterului si identificau in

Graal poealul din enisodul Patimilor '

1nsa Graalul cunLoscut de Evul Mediu era un altul- sau poat~ ar trebui sa spunem ca, in jurul acestui terrnen, Evul Medin a adunat 0 serie de legende de orizini felurite care

• . b,

uneon s-au juxtapus, iar alteori s-au impletit, alcatuind un

~hem ~~ ~are ~b~~ ~ ultima vreme, conjugandu-si eforturile, fl101og11, rstoricu lIterari, antropologii si chiar psihanalistii

par sa se fi hotarat a-I depana.' ,

E eu neputinta sa fie reeonstruit in cateva pagini "misterul" Graalului '- atat misterullegendei sale, cat si acela, nu mai putin dens, a1 problernaticii ivite din studierea ei. Sa ne multumim, asadar, eu 0 trecere in revista cat mai clara posibil, ce va constitui, sa speram, un mic uademecum pentnl cei ce vor dori sa 0 porneasca la drum prin incalcita si Iascinanta padure a simbolurilor medievale. Vom cauta sa raspundem la cateva intrebari de baza: cand s-a infatisat (in ce cadru si 111 ce imprejurari) "mitul Graalului" dinaintea constiintei medievale? Care i-au fost izvoarele? Care i-au fost formele? In ce texte s-a vorbit despre el? In ce punet se aHa cercetarea asupra acestui subiect? Ce teze au fost avansate spre explicarea sa? Abia la sfaqit vom rezerva, cu titlu pur ipotetic, cateva randuri pentru interpretarea no astra.

Terrnenul graaus (forma de nominativ; in acuzativ, graal) este ate stat in langue d'oil, asadar in franceza veche, nu ca un nume propriu, ci ca un substantiv cornu n ", eel putin eu vreo zece ani inainte sa se [oloseasca de el - tot ca substantiv eomun - Chretien de Troyes, rornancierul caruia i se atribuie "ofieial" incepurul aventurii literare de care ne ocupam. Corespondentul sau latin era gradalis, sau gradale, indicand 0 strachina mare si adanca, ori, dad vrern, un soi de tava, din acelea comune 1a mesele medievale, la care, precum se stie, se obisnuia sa se consume rnancarea din farfurii din care mancau, In acelasi timp, doua persoane, In Proventa, cuvantul grazal sau grasal este intalnit la randul sau pe la jumatatea secolului a1 XII-lea. E1 supravietuieste in diferite forme (celebru fiind savoiardul grolla) in limbile romanicc din ziua de azi. E posibil ca, la origine, terrnenul sa se fi referit 1a un obiect de uz cotidian mai degraba umil. Unii filologi au propus versiunea potrivit careia gradale ar fi fost, in lim ba latina, rezultatul sintezci a doi termeni: crater (vas de yin pantecos ) si vas garale, recipient unde se tinea celebrul sos fermentat roman, nurnit garum. La nivel

1 cy G. D'Aronco.j.Un rornanzo per l'Europa", ill La Grant Queste del Saint Graal, Arnminisrraz.ione cornunale, Uxline, 1990, p. 23.

16

17

semantic, se pare d. acest cuvant a capatat 0 valoare din ce in ce mai elevata, panii cand a ajuns sa sernnifice "mobilicr pentru banchetele de gala", pe scurt un obiect de uz solemn si de lux. Parerea celor care, bazandu-se pe functia Graalului ca sursa de intelepciune ~i de cunoastere, au tinut sa apropie termenul gradale de termenul graduale (lectura liturgica ce preceda Evanghelia si, intr-un sens mai larg, carte cuprinzand cantecele liturgice; provine din [atinul gradus, "pas") nu se justifies filologic.

Chretien de Troyes a compus Perceval, Ott le Conte del Graal1in decursul penultimului deceniu al secolului al XII-lea ~i i I-a dedicat ultirnului dintre marii sai protectori, Filip de Alsacia, conte de Flandra. El spune ca a prirnit de la conte nu numai inspiratia pentru subiectul romanului, ci si ,,0 carte" in care aceasta poveste era narata, In epoca medicvala, nu numai ca originalitatea nu era 0 virtute, dar putea constitui de-a dreptul un cusur : mai ales atunci cand iti propuneai scopuri etico-didactice (cum era cazullui Chretien, desi cei care au tinut sa vada 'in romanul sau 0 simpla education sentimentale cavalereasca s-au mselat), trebuia sa te sprijini ori cel putin sa te prefaci d te sprijini pe 0 auctoritas, pc un glas autorizat precedent. "Cartea" despre care vorbeste Chretien ar putea fi, asadar, un expedient, o pura fiqiune lirerara: dar, pe de alta parte, s-ar putca sa £i existat, ceea ce ne-ar obliga sa impingem cu putin mainte de zorii secolului a1 XII-lea originea mitului Graalului ca [apt [iterar.

Se stie cain Perce-val, ramas neterminat, este yorba despre ucenicia cavalereasca a unui tanar »necioplit", "naiv", care dupa nenumarate invataminte, primite mai intai din partea mamei, mai apoi din partea lui Gornemant de Goon si, in sfaqit, ill Vinerea Mare, din partea unui pustnic, ajunge treptat

la desavarsirea cavalereasca, al carei ultim act il constituie Iaptul ca al treilea inva~ator al sau (noua invatatura nu le i anuleaza, ci le integreaza pe celelalte doua, elevandu-Ie sem-\: niticatia) ii reveleaza sensul "aventurii" prin care trecuse in '. castelul Graalului.

In sala mare ~i somptuoasa a "bogatului Rege Pescar" Perceval asistase, intr-adevar, in timpul banchctului, la aparitia repetata a unci procesiuni pc cat de stranii, pc atat de uirnitoare: un slujitor purtand 0 lance din fier alb al carei varf sangera, apoi doi slujitori tin and tot atatea candelabre de aur, iar dupa ei 0 fata ducand in rnairn un Graal de am preacurat, incrustat cu nestemate, care urnplea incaperea de lumina; cortegiul era inchis de 0 alta dornruta, cu 0 tava de argint. Adudindu-~i aminte de invataturi~e maestn.l~ui sau 'intr-ale cavaleriei, care ii recornanda sa he rnereu discret, Perceval nu a inddznit sa 'intrebe cui ii este servit Graalul (al carui raport cu banchetul este evident). De aceea, a doua zi de dimineata, castelul e pustiu, iar el se indeparteaza ca cineva care a fost alungat de acolo. Apoi castelul dispare, iar 0 fata ii dezvaluie lui Perceval ca Rege1e Pescar este gray ranit ~i ca, dad el ar fi adresat rntrebarile cuvenite in privinta lancii ~i a Graalului, l-ar fi salvat ~i readus in stare sa carmuiasca din nou. Fata - care il instiiriteaza pe Perceval ca ii este verisoara - ii spune ~i ca or~ginea ratacirii lui consta intr-un pacat pc care I-a C01111S fara sa stie: plecand sa devina cavaler, provocase moartea de durere a mamei sale.

Dupa aflarca acestei vesti si dupa 0 serie de rataciri ~i de aventuri desarte care II fac sa i1 uite tot mai mult pe Dumnezeu, Perce~al i~i va reveni in fire multumita indlnirii, in Vinerea Mare, cu un pustnic care, la randul sau, se dovedeste a-i fi unchi si care ii spune ca Graalul ii era servit tatalui Regelui Pescar (mama lui Perceval, pustnicul si tatal Regelui Pescar sunt frati) si contine 0 ostie, suficicnta pentru 'intretinerea acestuia: "Graalul e un lucru atat de sfant si atat de spiritual, meat pentru viata lui nu e nevoie de altceva in atara

1 Dintre numeroasele editii ale acestei capodopere disponibile in limb" italiana, ne vom raporta la Chretien de Troyes, Rornarizi, Sansoni, Florenta, 1978, ?i la Perceval 0 ilRacconto del Graal, Mondadori, Milano, 1979.

18

19

de ostia ce vine dill Graal". Din pacate, romanul - in care ispravile lui Perceval se impletesc cu acelea ale lui Gawain - se intrerupe, iar mesajul sau nu ne-a parvenit, asadar, in chip lamurit. Nu stim dad Chretien era cleric sau laic: asa cum tot el cantase dragostea curterieasca in Lancelot, pare-se ca raspuns la 0 cerere legata de un proiect al Mariei de Champagne, aici - la propunerea unui principe cucernic ~i cavaler - a urrnarit sa celebreze componente1e ~i hmctiile rnistice ale cavaleriei.

Intervalul corespunzator ultimilor douazeci de ani din secolul al XII -lea si prirnilor ani ai secolului al XIII -lea, adica, grosso modo, intervalul dintre al III-lea si al IV-lea Conciliu de la Laterano (care s-au tinut in 1179 si, respectiv, in 1215), a reprezentat un timp al unor mari prefaceri ~i al unor evenimente de 0 mare insernnatate in istoria crestinatatii. Ierusalimul a .fost cucerit de Saladin (1187), in timp ce cruciatii occidentali si venetienii au luat Constantinopolul (1204); in sudul Frantei a inceput lupta stransa irnpotriva catarilor, care avea sa dud la "Cruciada Albigenzilor"; s-au nascut ordinele cersetoresti; s-a relansat cultul euharistiei, intarit ~i printr-o serie de moaste ale Patimilor (celebra fiind aceea a Sfantului Sange de la Bruges) ~i de miracole cu caracter adesea popular, centrate in jurul misterului transsubstantierii. Cu siguranta, nu e de mirare ca emulii ~i continuatorii lui Chretien de Troves au reluat, asadar, tema Graalului, accenruandu-i elernentele euharistice. De altfel, insusi faptuI d opera lui Chretien a rarnas neterminata constituia 0 invitatie 1a transform area romanului Graalului intr-un ciclu propnU-Z1S.

Chretien le oferise deja epigonilor sai 0 urma sigura: dad romanul ar fi fost terrninat, dialogul sau cu pustnicul nu ar fi putut avea decat consecinta de a-l readuce pe Perceval la castelul Regelui Pescar, de a-l face sa puna intrebarile privitoare la Graal 91 de a-l elibera astfel pe rege de sulerinte ~i regatul de starea de amortire ~i de primejdie in care imposibilitarea suveranului de a carrnui il cufundase. Dar aceasta continuare

a povestirii a fost invaluita, asa cum era de asteptat, intr-o intrcaga retea de aventuri si de digresiuni. Oricum, avem un adevarat corpus al continuatorilor lui Chretien de T royes:

Pseudo- Wauchier de Denain staruie asupra tulburarilor trupesti ale lui Perceval, care aveau sa il irnpiedice sa ajunga la 0 stare de desavarsire interioara si sa devina demn de Graal; Manessier marchea~a triumful mistic al lui Perceval, in cele din urrna eliberat de legaturile sale trupesti ~i devenit totodata rege al Graalului (ii urrneaza la tron Regelui Pes car ) si preot; Gerbert de Mostreuil insereaza 0 lunga si cornplicata digresiune 'intre eel doi continuatori despre care tocmai am vorbit. T oate aceste scrieri sunt in versuri de 0 valoare neomogena, adesea foarte slabe.

Intre timp, inflorea si un ciclu in proza al Graalului.

Acesta tinea de un alt poem, Roman de l'histoire del Graal allui Robert de Boron. Este yorba despre 0 naratiune (mai cunoscuta sub numele protagonistului sau, Joseph d'Arimathie) ale carei raporturi cu Chretien sunt destul de dificil de precizat, dar care pare totusi sa depinda de el mai cu seama pentru ca se propune nu ca 0 continuare a acestuia, ci ea 0 expunere a "preistoriei" Graalului, Robert de Boron vorbeste ~i el despre 0 carte care i-ar fi servit drept izvor de inspiratie, aceeasi ca in cazullui Chretien, iar dupa felul in care 0 utilizeaza s-ar spune ca e yorba de un text evanghelic, eventual apocrif. Ne gandim mai ales la doua texte de altminteri cunoscute, Pseudoevanghelia lui Nicodim si asa-nurnita Vindicta Salvatoris. Odata eu Robert, Graalul trece, multumita lui Iosif din Arimateea, din Orient in Avalonul celtic ~i insular, ~i astfel - gratie unui alt poem al aceluiasi autor, Merlin - ciclul Graalului se contopeste detinitiv cu eel arthurian,

Robert de Boron a trait In Anglia suveranilor Plantagenet;i ~i, unind strans Graalul cu Iosif din Arimateea ~i cu ciclul arthurian, el a slujit unei cauze politico-religioase "na~ionale". Regatul angevino-normand al Angliei, condus de Henrie urmarea un soi de independenta spiriruala

20

21

~i in perspectiva ecleziastica fata de Roma, ca si afirmarea unci demnitati egale, dad nu superioare coroanci rivale, aceea a capetienilor din Franta. Astfel, asadar, Iosif din Arimateea, care ar fi ajuns in Anglia direct din Tara Sfanta, fara a mai trece pe la Rorna, a fost indicat drept "patriarh" al cresrinismului insular, fiu direct si nernijlocit al Orientului ; in timp ce Frantei sreagului rosu allui Carol eel Mare coborat din ccr, Frantei sfintei sticlute de la Reirns, cu al carei mil' adus de ingeri erau unsi suveranii, i se opuneau regii englezi, pastratori - prin intermediul legendarului lor strabun, Arthur - ai Graalului. Abatia de la Glastonbury, unde in 1190 s-a "deseopcri tee "monnantul regelui Arthur", a coristituit creuzetul acestui sOL de hagiografie legendara natioriala.

Poate ca, mai mult decat Chretien, Robert de Boron a fost marele inspirator al ciclurilor de proza ale Graalului, atribuite - pc nedrept, dupa cat se pare - lui Robert de Boron insusi si, respectiv, unui alt autor insular, Walter Map. In aeeste scrieri, cunoscute sub nume de ansamblu precum Didot-Perceual sau Lancelot-Graal, este coritinuta Queste del Graal, opera anonirna de neta inspiratie cisterciana, in care cavaleria "lumeasca" e umilita in mod hotarat, iar cea "spirituala" - reprezentata de Galahad, un adevarat "Mantuitor" cavaleresc - e, dimpotriva, exaltata, Aceasta Queste reprezinta rezultatul ultim al unui proces de progresiva clericalizare a mitului Graalului, de lectura univoca in sens rmstico-crestm.

Intre tirnp, legenda Graalului se raspandea in intreaga Europa: intre secolele al XII-lea si al XIV-lea, aveau sa apara versiuni germane, norvegiene si islandeze, spaniole si italiene. Dintre acestea, important ni se pare Peredur, un "Mabinogi" galez din veacul al XIII-lea. Un mabinogi (la plural "Mabinogion") este uri soi de poem-baza galez, 0 compozitie spre uzul bardului Ineepator, pe care acesta este nevoit sa 0 cunoasca, un fel de uademecum tehnico-tematic. Ei bine, Peredur nareaza chiar povestea lui Perceval, cu uncle variatii

(ce nu pot fj trecute eu vederea). Acest poem e foarte adesea cit at de sustinatorii "originii celtice" a mitului Graalului; totusi, desi in aceasta prrvinta lucrurile trebuie abordate cu mare atentie, din moment ce Peredur dateaza eu SlgUranta din veacul a1 XIII-lea, noi stim ca poemcle de tip "Mabinogion" au ajuns la forma scrisa abia tarziu, iar in realitate nirnic nu le 'impiedica sa rcproduca, in continururile lor, cunoscute legende stravechi. De altfel, observam ca, deja la Chretien de Troyes, Perceval era galez: poate avea importanta acest lucru in privinta originii acestei terne legend are ?

Insa, dad de la linia Chretien-Rob crt, de altminteri nici pe departe univoca, trecem la capodopera poetica a lui Wolfram von Eschenbach, la acel Parziual conceput in jurul anului 1210, diseursul se schimba in chip considerabil. La fel ca in eazullui Chretien si al lui Robert, ~i Wolfram l~i are "cartea" sa cea buna, acea auctoritas care l-ar fi inspirat ~i in care ar fj fost povestita - acolo $i numai acolo - "adevarata" poveste a Graalului. Un anume Kyot, provensal de fclul sau, se pare ca a fost autorul povestii denaturate de Chretien si restabilite de \VJ olfram. De 1a K yot s-a incercat identifica;ea sursei tuturor elementelor de sorginte crestinoriental a, astrologico-naturalista, lata sensu, ca sa spuncm asa asiatico-mediteraneeana" ale Parzival-ului wolframian:

, 'J)

astazi insa se tinde sa se creada ca acest K yot ar fi, cum spune

Mittner, 0 "mistificare literara" (conforma uzului unor auctoritates fictive, cum se obisnuia la acea vreme ). Desigur, diferentele dintre Graalul lui Wolfram si cel din traditia franeo-~ngleza sunt multiple. Nu est~ yorba doar de aspectul sau, aiei nemaifiind p rez.errta 0 cupa, ci 0 piatra (se va ajunge si la forme mixte: Graalul ca 0 cupa sculptata in piatra ). Insa 'intregul pretext "oriental" al operei woltramiene, referirile sale la templieri ~i sarazini, simbolismul sau astrologic ~i naturalist (Iegat, de exemplu, de virtuti]e pietrelor pretioase ) sunt cele care ne determina sa consideram ca aceasta opera, in care tensiunea mistica e temperata

22

23

de 0 subtila vena umoristica, are in realitate profunde radacini orientale. Parziual a fost interpretat ca un produs al cruciadelor si al raporturilor dintre crestinatate si Orient, tid a i se subestima totusi aspectul celtic.

Acestei traditii vaste, ramificate, evident neuniforme, i-a corespUllS pana acum, din partea multor savanti, 0 stranie tendinta totalizanta: aceea de a considera ca Graalul poate fi exp licat cu 0 singura teza de fond, fat a de care toate celelalte aspecte anevoie de ordonat ar constirui niste intruziuni, interpolari sau digresiuni; ori, in cea mai Iericira ipoteza, niste "fantezii" ale diversilor autori,

Fireste, multi nu sunt dispusi sa vada in Graal altceva decat 0 alegorie a unui mesaj liturgic cu caracter nu doar crestin, ci in mod expres bisericesc. Graalul este pocalul din liturghie sau vasul in care se pastreaza anafura sfintita; farfuria de argint, anatornita ; lancea care sangereaza trimite cu gandulla "sfanta lance" a centurionului Longinus (nume construit dupa cuvantul grecesc longkh«, "lance"), din care se cunosteau cateva relieve. Procesiunea din eastelul Graalului s-ar explica, potrivit unor cercetatori, prin ritul impartasaniei aduse bolnavilor, iar potrivit altora prin Iascinatia exercitata de cerernoniile solemne ale bisericii bizantine, 0 asemenea teza a fost sustinuta, printre altii, de Myna Lot- Borodine ~i de Mario Rocques.!

o teza aparent convingatoare, care totusi a starnit perplexitati, din moment ee - la Chretien de Troyes, eel putin - ritul Graalului e lipsit de clemente legate propriu-zis de Biserica: seena e una curteneasca, se vorbeste de "slujitori<C ~i de "domni1;e", tar insusi pustnieul, unchiul lui Perceval,

are 0 pozlpe pe cat se pare neclara din punct de vedere bisericesc. In alte parti, Graalul contine sangele lui Isus sau se spune in mod expres ca e un vas pentru mancaruri pe baza de pe~te: de acord, pestele este un vechi simbol cristologic, dar aceasta legatura a Graalului eu banchetul, cu luana materiala, ~i nu spirituals, nu e oare suspecta ?

Alte teze s-au profilat. Jessie Weston, in doua carti ale sale, din 1909, respectiv 1920, relua teza scolii etnologiee engleze ~i 111 special pe cea a lui Frazer pentru a-i aplica Graalului aceeasi schema interpretativa pe care Margaret Murray 0 aplica vrajitorier: mitul Graalului s-ar explica printr-un ritual agrar de fertilitate, ee poate fi apropiat, mai mult sau m~i putin, de marile cicluri ale lui Artis si Adonis. Regele Ranit e un "stapan al iernii", a carui ran a aduce deznadejdea in regat (va amintiti de ace a Waste Land a lui Eliot?) pana cand un erou solar - Perceval - determina soarele Graalului sa 0 reinsullereasca. Pe urmele acestei teze, iata ca i~i face aparitia si psihanaliza: ipoteza lanc1i ca organ sexual rnasculin ~i a unui Graal vagin era prea ispititoare ca sa nu-i tenteze pe anumiti discipoli ai lui Freud ~i J ung.'

Pe de alta parte, avem teoria unei origini celtiee si a unei progresive crestinari a legendei: si, prin urrnare, teoria unui Graal de origine populara britana-galeza, in care s-ar fi inserat, de sus in jos, inlluenta prin aculruratie a crestinismului.2 Aceasta teza - priritre ai carei sustinatori se numara savanti precum Loo~is, Marx (Jean, nu Karl) si Frappier - este deschisa catre infinite nuante, de la aeeea a continuarii aproape inconstiente a unor rnituri si credinte celtice (d.latoria in Lumea Cealalta, eazanul datator de bogatii fara stirsit), de acum folclorizate, la aceea a unui soi de antibiserica

1 A se vedea in general: R.R. Bezzola, Le sens de l'auenture et de l'arnour. Chretien de Troyes, P.U.F., Paris, 1968; J. Frappier, Autour de Graal, Droz, Geneve, 1977; P. Le Rider, Le chevalier dans le Conte del Graal, S.E.D.E.S., Paris, 1978; J. Frappier, Chretien de Troyes et le my the du Graal, S.E.D.E.s., Paris, 1979; F. Zambon, Robert de Boron e i segreti del Graal, Olschki, Florenta, 1984; =r, "El Graal y la biisqueda iniciatica", in Cielo y Tierra. klonogydfico, Barcelona, s.d.

1 C[ T. Gianni Gallino, La [erita e if reo Gli archetipi femminili della cultura maschile, Cortina Editore, Milano, 1986,0 interesanta cercetare in cheie jungiana.

2 Fundamental in acest sens este volumul Les fvfabinogion. Conies bardtques gallois, Payot, Paris, 1979.

24

25

celtica (crestinata sau nu) care, in secolul al XII-lea, s-ar fi erijat in posrura de concurenta a celei rornane. In realitate, probabil ca adevarul e tocmai invers : Biserica crestina eeltica i~i pastrase riturile in mare parte independente de eea romans pana in plin veac al XII-lea, atunci cand centralismul pontifical in crestere a intreprins a mai mult sau mai putin precauta, dar viguroasa opera de demolare. Eventual, politica Plantagenetilor, a carei expresie 0 constituie rnitul lui Arthur, poate explica aceasta reluare a unor elemente celtizante, in pane folclorizate si in parte rcconstituite intelectual.

Dar e de prisos sa mai spunem ca niei una dintre aceste teze nu este pe deplin convingatoare. Cu argumente bune ~i chiar, uneori, foane bune, unii cercetatori au fonrmlat si alte ipotez.e. Un grup eterogen, dar combativ, de cercetatori - de 1a Pierre Ponsoye la Henry <;=:91:!Jill ~i Pierre Gallais - a propus, pentru mitul Graalului, 0 origine islamica, mai precis iraniano-islamica, prin intermcdiul ezoterisrnului sufit si al lecturii mistice a bozatei si minunatei

~ b ,

literaturi cavaleresti persane.' Al~ii, precum tl-s:lcne Adolf,

s-au gandit 1a un raport nernijlocit cu un eveniment istoric de extrema irnportanta pentru Occident: caderea Ierusalimului regilor latini si esecul idealurilor cruciate.? Cu alte euvinte, Graalul, ca 0 custodie a adeudratului trup a1 Cristului euharistic, ar fi fast un surogat ideologic - printr-un soi de mare "transfer", in sens psihanalitic - oferit cavaleriei europene, frustrata de constiinta faptului ca nu izbutise sa pastrez.e Mormantu] de la Ierusalim. Nu au [ipsit nici cei care au interprerat elementele mistice prezente in ciclul Graalului ca fiind raportabile nu la antichitatea celtica si nici 1a originea orientala, ci la 0 derivare din doctrinele catare, Timpul Graalului a coincis cu expansiunea ~i eu reprimarea

violenta a catarismului; Bisericile catare infloreau prospere, precum se stie, in Proventa curtilor feudale si a trubadurilor, unde inflorea ~i spiritualitatea cavalereasca, Un straniu si fascinant tip de intelectual wagnerian, dornic pesemne sa acorde propriei credinte national-socialists un debuseu mistic, a ratacit indelung, in anii '30, prin muntii Pirinei, si a starsit pri n a identifiea (~i, eel putin din punet de vedere seenografic, rru se insela) acel "Montsalvat" a] lui Wolfram von Eschenbach si al Maestrului de 1a Bayreuth in fortareata Montsegur, ultim refugiu a1 rezistentei catare.! puo l)9:hn. a ajuns sa vada in Graal un soi de pavaza a catarismului si sa considere eu putinta existenta reala a acestei relieve (intr-adevar, ici ~i colo, cate cineva pretindea ca se aila in posesia adevaratului Graal: Catedrala din Genova pastreaza inca in tezauml sau "Sfantul Lighean de 1a Cezareea", 0 cupa poligonala dintr-un material sticlos verde-smarald - asa cum sustin unele versiuni ale legendei Graalului - obtinuta in urma

j efuirii de catre cruciati a orasului palestinian Cezareea.: in onomastica genoveza din veacul al XII-lea, numele Percivalle se intalneste destul de freevent; mai exists, apoi, un "Graal" si in catedrala din Valencia), In starsir, teoriile ezotericilor: Julius Evola a dedicat Graalului aceasta carte care, prin 'intinderea ei, prin varietatea sugestiilor oferite ~i prin agerimea apropierilor operate intre doctrinele crestina, iudaica, musulmana, budista si diteritele traditii pagane ale lumii euro-rnediteraneene, merita neindoielnic atentie, chiar dad in plan filologic trebu~fb16sita"-~denta; Rene, GJ.:u§norr a scris pagini nu mai puti n riscante, dar deopotriva fascinante ~i incitante, despre raportu] dintre mitul Graalului si mitul - prezent iritr-un mare numar de tradi~ii mitologico-religioase - a1 "Centrului Lumii", a1 "Pe~terii Sacre", ~j a instituit 0 paralela intre cultul Graalului ~i acela al Sfintei Inimi a lui Isus,eare merita cea mai mare

1 Cf supra, p. 14, nota L

2 H. Adolf, Visio Pacis. Holy City and Grail, Pennsylvania State University, 1960.

J O. Rahn, Crociata contra if Graal, Societa Editrice Barbarossa, Milano, 1991.

26

27

atentie.' Apoi, un genial simbolist catolic, din pacate disparut prernatur, AttilioMordini, a vazut in mitul Graalului unul din exempl~I~ ~~le;'_ai inalte ale modului in care

. crestinismul a constituit in mod obiectiv desavarsirea (si nu r~negarea) doctrinelor spirituale precrestine si extracrestine.?

$i cu aceasta cadrul se va putea considera, dad. nu complet, poate macar satisfacator. Cititorul va avea insa rabdarea sa acorde atentie si catorva "concluzii" ale autorului acestor pagini ("concluzii", sa fim 'intejesi, numai pentru ca yin in incheierea prezentului eseu, nu fiindca am detine vreun argument concluziv in privinta subiectului in sine).

Credem ca, atunci cand se vorbeste despre Graal, se cuvin evirate, in prirnul rand, doua tentatii ezale si de sernn con-

~ b ,

trar: aceea de a subestima universu] simbolic propus de autori

degradandu-l la rangul de ,,feerie", de "evaziune Iantastica" (l~eruri de altmi~teri deloe "degradante" in sine, dimpotrrva ... ), sau chiar de fantasmagorie arbitrara (nici un romancier medieval nu a scris vreodata macar un rand in temeiul fanteziei sale pure si simple, iar imaginarea unui asemenea caz ar fi anti-istorica), si tentatia in numele careia anumiti savanti trateaza ciclul Graalului ca ~i cum ar fi yorba de un corpus filozofic, incredintati ca indararul Iiecarui amanunt, al fiecarui cuvant, al fiecarei expresii se ascunde cine stie ce adevar care se cere descifrat." Cu alte cuvinte, trebuie

sa se tina seama ca romancierii Graalului erau adesea cavaleri sau ceea ce in Evul Medin se numea "oameni de curte", eventual uneori oameni din clerul de rand, dar nu rezulta ca ar fi fost yorba de personaje inzestrate cu 0 pregatire filozofico-teologica speciala, In plus, trebuie sa ne arnintim ca acestia scriau pentru 0 elita laid ~i nobilrara, careia i se adresau, desigur, pentru a 0 invata ceva, insa fara a uita ca misiunea lor era si divertisrnentu]. T otusi, atunci cand - ea in eazullui Chret'ien - vorn da peste un discurs printre altele ~i cu 0 evidenta intentie didactica, va fi 0 eroare sa ne gandim - cum am mai semnalat - la un soi de education sentimentale cavalereasca, In Evul Mediu nu i~i are Iocul un dis curs de genul aceluia allui Fenelon, allui Rousseau ori allui Flaubert; iar invatatura ce 11 este predata unui tanar cavaler este intotdeauna, :;;1 prin natura sa, una initiatica.

Dar initiatica pana la ce punct? ~i aiel, capcanele sunt evidente, ~i a cadea in ele ar fi 0 dovada de naivitate. La 0 adica, se pot sustine ~i 0 serie de lucruri, de pilda: castelul Graalului e 0 "Lumea Cealalta" celtica, iar Graalul este un "Centru Polar"; sc poate neindoielnic apropia valoarea sa de datator de bogatii inepuizabil (si, multurnita ostiei sau sangelui lui Cristos, de viata vesnica) de feluritele "daruri de pe Lumea Cealalta", de elenul corn al abundentei ori de vasul druidic; se poate face 0 legatura intre cupa Graalului ~i Soma vedica, Haoma avestica ori ambrozia olimpiana. Insa, de aici ~i pana la a formula ipoteza ca aceia care eompuneau aeeste naratiuni, clericu] francez sau cavalerul german, erau intotdeauna niste "mari initiati" e 0 distanta considcrabija ; rna; prudent va fi sa se adrnita ca, incople~itoarea majoritate a cazurilor, era yorba de niste purtatori cel putin partial in necunostinta de cauza ai unor simbolur i ~i motive arhetipale, Mai curand dedit necesitatea de a pastra secretul ez oteric si eventual teama de a fi acuzati de erezie, tocmai aceasta lipsa de constiinta asurnata a facut ciclul Graalului atat de permeabil Ia 0 ideologic de tip euharistico-crestin care reprezenta, poate, expl icatia cea

1 R. Guenon, Simboli della scienza sacra, Adelphi, Milano, 1975. [Trad. rom. Simboluri ale stiintei sacre, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1997. (N. red.)] , .

2 A. Mordini, Jl Tempio del cristianesimo, Edizioni Settecolori, Vibo Valentia, 1979.

3.Un interesant exemplu de cercetare care se propune ca fiind totalizanta ~i care contine sugestii rernarcabile, desi nu 'intru totul acceptabile,11 constitute G. Von dem Borne, II Graal in Europa, ECIG, Genova, 1982. 0 recapitulare a ternelor celor mai importante, acordan~ 0 mare atel:tie tez~lor lui Evola si Guenon, se gase~te 111 M. Polia, II rnistero imperiale del Graal, II Cerchio, Rimini, 1993. Nefilolozice ~i ina~cept~bile S~11t in schimb tezele fanteziste din M. Baige~ _ R. Leight ~l H. Lincoln, Jl Santo Graal, Mondadori, Milano, 1982.

28

29

mai simplista, cea mai banala a misterului sau, i'nsa care era cea mai la iridemana, iritrucat era cea mai conforrna eu Weltan:chattung-ul crestin medieval raspandit in acele vrernurr.

1 Dar simbolurile sunt, prin natura lor, valabile pe mai [multe niveluri ~i raman legitime si atunci cand sunt utilizate :polimorf, in dircctia mai multor sernnificatii, care nu neaparat se elirnina reciproc. Sa ne amintim de cele "patHl sensuri ale scripturii" medievale: ei bine, daca la nivel literal cautarea Graalului e 0 frumoasa aventura cavalereasca, iar la nivel moral este naratiunea eliberarii cavalerului din captivitatea sa fizid pentru a ajunge la 0 realitate spirituala ~uperioara, la nivelurile alegoric si anagogic Graalul poate ±i intr-adevar ceea ce Raimundus Lullus ar fi numit Iubitu] cautat de Iubitoare, asadar posedarea lui Dumnezeu $1, odata cu el, posedarea nu doar a intelepciunii cisi a puterii si a iubirii. Ei bine, In~elepciunea', Puterea y'j Iubirea sunt t~cmai - asa cum bine ne aminteste Dante - cele trei persoane ale Treirnii. Cavalerul Graalului este un cautator de sine insusi (prin urrnare, iata Graalul ca exercitiu ascetic ca

, , ,

o cucerire, ea un "razboi sfant interior"). Acestea [iind zisc, raman posibile toate interpretarile : aceea a orizontului fabulos al Graalului ca orizont eminamente oniric la fel ca aceea a unui mit prapus ca bagaj existential unci paturi sociale de razboinici care, pr in natura lor, nu erau dispusi sa rerrunre la actiune. In practica, mulre put.eau fi formele aventurii : razboiul, cruciada, turriirul ; insa Graalul il i nvara pe cavaler sa vada, oglindit in fiecare din aceste forme, chipul lui Dumnezcu. Al Dumnezeului crestin

, ,

desigur, dar al unui Dumnezeu care vorbise deja iritregii umanitati inca dinainte de Cristos, si nu numai prin intermediul Bibliei, ci si prin intermediul vechilor mituri pe care, sub forma credintelor folclorice, popoarele continuau sa le pastr ez.e.

lata. de ce rnitul Graalului ne surpriride prin continua sa vitalitate; iata de ce, izvor inepuizabil de bogatie, Graalul

30

ramane si un izvor inepuizabil de motive de reilectie: un izvor, daca dorim, al unor infinite actualizari si al unor infinite interpretari ce pot fi, toate, la 0 adica, l~gitime in sine. Asa cum bine stiau cavalerii din Evul Mediu ori cei

, ,

care le-au interpretat simtiri]e, cautarea Craalului este ine-

puizabila: ea nu s-a ispravit niciodata, pentru d. nu se poate ispravi niciodata, Graalul continuam sa il cautam cu totii insa el ramane inetabil si insondabil: numai cine porneste de la constientizarea acestui faptpoate spera sa izbuteasca a-i dezlega misterul,

Cartea lui Julius Evola, care cunostea numai 0 parte din dezbaterea istorico-Iilologica referitoare la Graal asa cum aceasta se configurase treptat in vremca lui (~i in care, de altfel, nu avea nici 0 intcntie sa intervina ), pornea mai degraba de la aberatiile rezultate in urma succesului operei wagneriene si se adancea in padurea de simboluri reteritoare la Cunoasterea ~i la Puterea u niversale. Meditatiile ulterioare ale lui Mircea Eliade pc ternele regalitatii sane, ori fie si numai acelea ale lui Percy Ernst Schramm

, -

pe seama sim bolurilor puterii din Evul Mediu, aveau sa

lamureasca si sa depaseasca intuitiile, adesea geniale, insa nu indeajuns intemeiate pe 0 aprofundare filologica ~i conceptuala, din cartea lui Evola. Totusi, aceasta carte a constituit un pas important, desi nu perceput in intreaga sa importanta, intrucat - atunci si mai tarziu - a fost citita in grab a, nu fara prejudecati, de catre unii, si cu 0 atitudine mai curarid pioasa de cat critica, ca si cand ar fi fost vorba despre un adevar revelat, de catre altii. A-l restitui pe Julius Evola culrurii inceputului de secol XX, cu limitele ~i cu 'inchistarile sale, dar yi eu valoarea si cu sernnificatia sa, devine 0 necesitate chiar din momentul in care, in intreaga Europa, se reactioneaza in mod salutar la aplatizarea si la reductionismul necum inocente, in lumina carora multi ani de zile - mai cu seama in Italia - s-a incercat legitim area tezei unei culturi orientate in mod univoc, fie si intr-o

31

maniera necompacta, intr-un sens in prineipiu neohegelian. In aceasta directie, discursul despre Graal se impurie din nou, iar parcurgerea inca 0 data a interpretarii evoliene nu apare nici zadarnica, niei secundara,

PREFATA

,

FRANCO CARDINI

Pana acum, traditiile referitoare la Graal au starnit, in principal, doua tipuri de interes,

A fast, rnai intai, un interes aflat la granip dintre literal' :;;i spiritualist, dintre romantic :;;i mistic, ell nuante prep onderent crestinizanre, Aiei, mai mult decat un contact direct si serios eu izvoarele legendei, a actionat ceea ee patosul muzical al operei Parsifal a lui \Vagner a transmis despre aceasta legenda, in interpretari iritr-o larga rnasura deformatoare si arbitrate.

In al doilea rand, a existat 0 lunga serie de studii academice despre Graal, unde a intrat in functiune searbadul rnecanisrn critic, analitic ~i comparativ al cercetarii de izvoare, al examinarii de texte, al veriticarii de cronologii :;;1 de influente ernpirice, tipic pentru metoda asupra careia in zilele noastre s-a convenit sa fie numita ,,:;;tiintifica".

?i unuia si celuilalt dintre aceste dona rnoduri de abordare esenta Graalului le scapa eu totul, Graalul nu are de-a faee nici eu divagatiile mistice ale unora, nici eu anatornia erudita a celorlalti. Graalul are un continut viu, un "mister" care, pana astazi, poate fi considerat in larga masura necunoscut. E1 tine de 0 traduie rnetajizic.i, in sensul eel mai riguros a1 termenului, Doar din punctul de vedere a1 unei discipline care stie sa surprinda realitatea a ceea ce se ascunde indaratu] sirnbolurilorsi miturilor primordiale si, mai apoi, din acela al unei metafizici a istoriei, acest mister poate fi surprins potrivit sernnilicatiei sale adevarate ~j profunde. Prezentu!

33

eseu intentioneaza sa contribuic la interpret area legendei Graalului, considerata in izvoarele sale originale, pornind de la un asernenea punct de vedere,

PREIvnSE

Cine vrea sa patrunda esentialul ansamblului de legende cavaleresti si scrieri epice carora ciclul Graalului le apartine, alaturi de multe altele cu care are atinitati si de care este legat intr-o oarecare masura, trebuie sa depaseasca 0 serie de prejudecati, dintre care prima este cea pe care noi 0 vorn numi literard.

Este vorb'a despre atitudinea celui care retuza sa vada in saga ~i in legenda altceva decat 0 productie tantastica si poetica, individuala sau colectiva, dar in orice caz pur si simplu umana, nerecunoscand, asadar, ca poate avea 0 valoare simbolica superioara ce nu se poate reduce la 0 creatie arbitrara. Or, tocmai acest element simbolic, in felul sau obiectiv ~i" supra-individual constituie esentialul in diferitele saga, inl.1 legende, in miruri, in povestirile de vitejie ~i in epopeile lumii i traditionale.' Ceca ce putem ~i chiar trebuie sa admit em este ca, in ansamblul cornpozitiilor, acest sens nu a provenit intot-, deauna dintr-o intentie pel:feet constienta. Mai cu seama! atunei cand este yorba despre reactii ell caracter sernicolectiv, nu rare sunt cazurile in care elementele cele mai importante

1 Pentru sensul special pe care noi 11 atribuim tennenului "lume traditionala" este indispensabil sa he referim la [ucrarile noastre: Rivolta centro il mondo moderno (1934), Edizioni Mediterranee, Roma, 1969 [trad. rom. Reuolta impotriua lumii moderne, Ed. Antet, Bucuresti, 2005 (N. red.)]; M ascbera e volto dello spiritualismo cont.emp oraneo (1932), Edizioni Mediterranee, Roma, 1971. Este acelasi sens pe care i l-au jtribuit Guenon si grupul sau.

"""'"'*

35

~i semnificative au capatat 0 expresie aproape fara stirea autorilor, prca putin constienti ca se supuneau unor influente, care, la un moment dat, si-au subordonat intentiile fati~e si caracterul spontan al creativitatii anumitor persoane sau grupuri, transformandu-Ie in mijloace puse in slujba unui scop. Astfel, inclusiv in cazurile in care ceea ce este cornpozitie poetica sau fantastica sporitana pare sa stea - si materialmente chiar sta - In prim-plan, un asemenea element nu are intr-o mai mica masura valoarea de acoperamant contingent si de vehicul de expresie, la care se poate opri doar interpretarea cea mai superficiala, Se poate chiar admite ca unii autori au dorit nurnai sa fad arta" 5i ehiar au reusit, asttel incat productiile lor le ies direct In 'intampinare celor care curiosc si admit doar punctul de vedere

[ estetic. T otusi, aceasta nu 'ii 'impiedica - fiind yorba de 0 1 opera de arta S1 cu atat mai mult cu cat ei s-au lasat condusi de spontaneitate, adica de un proces imaginativ necontrolat - sa fi facut ~i altceva, sa fi conservat sau transmis, ori sa fi pus in actiune un continut superior, pe care ochiul expert va sti intotdeauna sa-l recunoasca si de care unii autori ar fi' primii care ar ramane uimiti, ddca li s-ar arata in mod limpede.

T otusi, in legendele traditionale, mult mai frecvente sunt cazurile in care autorii nu au fost constienti ca fac doar arta sau doar fiqiune, desi mai mereu a~ avu~ senzatia destul de confuza aanvergurii temelor de ei insisi situate in centru] propriilor creatii. La domeniul reprezentat de saga ~i de legenda trebuie aplicate consideratiile aetualedin campul psihologiei individuale, ~i anume d exista 0 constiinta periferid si, dedesubtul acesteia, 0 zona de intluente mai subtile, mai protunde si mai hotaratoare. Psihanalitic vorbind, visul este una dintre starile in care inlluente de acest gen, retulate sau excluse 1:n stare de veghe din zona constiintei externe, pun stapanire direct pe facultatea de fantazare, traducandu-se in imagini simbolice pc care constiinta le traieste fara sa stie mai nimic din adevaratul lor continut: cu cat aeeste

imagini sau fantasme sunt mai extravagante ~i mal mcoerente, eu at at este mai evident continutul latent inteligent si sernnificativ, tocmai pentru ca aeesta are nevoie de 0 foarte buna travestire spre a putea gasi cale deschisa pana la 0 stare de serniconstienta. Acelasi lueru este in multe cazuri valabil si in privinta diferitel'or saga, a legendelor, a povestirilor de aventuri, in privinta miturilor ~i chiar a basmelor. Asdel, tocmai latura eea mai fantastica si mai sucita, mai putin evidenta 9i mai putin coerenta, mai putin creditata cu 0 valoare estetica sau istorica, ~i ca atare in general scoasa din calcul, of era calea eea mai buna pentru surprinderea elernentului central care-i confera ansamblului de cornpoz itii de acest gen adevaratul sens 91, uneori, chiar super ioara sa sernnificatie istorica. Este tocmai sernnalarea existentei unei traditii, despre care vom vedea, in continuare, ca nu e [ipsita de raporturi cu traditia Craalului 'insusi : "Unde am vorbit mai lamurit si mai deschis despre stiinta noastra, aeolo am vorbit mai a'bscur si acolo am ascuns-o'i "; odinioara, imparatulIulian Apostatul scrisese: "Ceea ce in mituri se prezinta neverosimil este tocmai ceea ce ne deschide calea catre adevar. In realitate, eu cat mai paradoxala ~i mai extraordinara este enigma, ell atat mai mult pare sa ne avertizeze sa nu ne incredern in cuvantul ea atare, ci sa ne straduim in descoperir ea adevarului tainuit"2.

Am spus toate acestea in ceea ce priveste prima prejudecata ce se cere depasita, prejudecata care adesea alecteaza interpretarea textelor poetico-Iegendare rnedievale si care, de exernplu, s-a manifestat eu 0 deosebita torta in privinta literaturii asa-numitilor Fedeli d' Amore ("Supu9ii Iubirii"}, unde, din pricina prcponderentei elementului artistic ~i poetic de suprafata, multora li s-a parut iconoclasts orice tentativa de exegeza extraiiterara, adica de patrundere a

l Geber, Summa perjectionis magisterii (in].]. Mangerus, Bibliotheca, Chemica Curiosa, Gcnevac, 1702), IX, X, p. 557.

2 Irnparatul Iulian, Contra Heracleurn Cynicum, 217 c.

36

37

"misterului" a carui purtatoare a fost in numeroase cazuri aceasta literatura - mister, asa cum vorn vedea, nu lipsit de raporturi eu acele influente care au dat 0 forma ciclului Graalului, preeum si cu anumite organizatii care au actionat din culisele istoriei cunoscute.

traditiile in cauza nu sunt altceva dedit niste reziduuri degenerescente ce se cer puse in legatura cu stravechi cicluri de civilizatie. Astfel, impreuna eu Guenon, trebuie neindoielnic sa se recunoasca faptul ca in presupusul folclor, "a~a cum se intampla aproape intotdeauna in cazul unor clemente traditionale in adevaratul sens al cuvanrului, oricat de deformate, imputinate sau fragmentare, si al unor [ucruri cu valoare simbolica reala, nu numai ca nu este yorba de 0 origine populara, dar nici rnacar de 0 origine umana. Singurullucru care poate fi popular este dear faptul « supravietuirii » atunci cand aceste clemente apartin unor forme traditionale disparute [ ... J, apartinand cateodata unui treeut atat de indepartat, incat devine imposibil de deterrninat, Hind din aceasta cauza asociat obscurului domeniu al « preistoriei »; el indeplineste prin aceasta funqia unui soi de mernorie colectiva mai mult sau mal putin « subconstienta » al carei continut este dar

" ,

venit din alta parte";!

Deopotriva de justa este urrnatoarea explicatie a faptului cu totul aparte ca tocmai poporul apare, in asemenea cazuri, ca purtator al unui numar considerabil de clemente referi-i toare la un plan superior, de exemplu initiatic, prin urmare i tocmai a ceea ce prin definitie poate fi mai putin "popular": "cand 0 forma traditional a se afla pe punctul de a se stinge, ultimii sai reprezentanti pot foarte bine iricredinta de bunaVOle acestei memorii colective despre care am vorbit ceea ce, altfd, s-ar pierde iremediabil; in fond, este singura modalitate de a salva ce mai poate fi salvat intr-o oarecare masura ; si, in acelasi timp, incomprehensiunea naturala a masei este. o garantie suficienta ca ceea ce avea un caracter ez.oteric l ~i-l va pastra nealterat, mentinandu-se doar ca 0 marturie i a trecutului pentru cei care, in alte timpuri, VOl' fi capabili I sa il intcleaga"2.

2.:Prejudecata

o a doua prejudecata ce se cere depasita cste cea etnologica. Ea se retera in esenta la 0 serie de cercetari care, pentlU ciclul de legende al Graalului, au inceput sa descopere diverse radacini subterane, nereusind sa vada in aceste radacini decat niste fragmente de foldor, de vechi credinte populare primitive. ~i in acest sens, este important sa ajungem la 0 precizare privind materia de care ne vom ocupa, deoarece prezenp urior asemenea clemente in traditia Graalului este cum nu se poate mai reala: mai mult, ele constituie fiml conducator pentru restabilirea legaturii dintre aspectul supraistoric :;;i irntiatic allegendei Graa1u1ui si aspectul istoric, rereritor 1a prezenta ~i 1a eficien~a unei traditii anume.

In primul rand, aici se cuvine a fi extinsa la nivel colcctiv ace a relativitate a aspectului "creatie", pe care tocmai am semnalat-o in cazul productiilor individuale, dat fiind ca majoritatea oamenilor vede in folclor 0 productie populara spontana, un produs fantastic colectiv amestecat cu superstitii, ce trebuie examinat in sine si pentru sine, mai mult sau rnai putin ca 0 curiozitate. Urmand 0 asemenea prejudecata, asa-numitele scoli ctnologice, aidoma celor psihanalitice care au trecut 1a studiul "subcon~tientului colectiv", s-au dedat unor felurite cercetari, intotdeauna echivalente cu 0 sistematica, molipsitoare reducere a superiorului la inferior.

Aici trebuie sa ne limitam la un enunt, si anume sa contestam 'insusi conceptul de "primitivisrn", presupus astaz.i anumite traditii populare. Departe de a fi "prirnitive", in sensul de originare, in cea mai mare parte a cazurijor

1 CfR. Guenon, "Le Saint Graal", In Le Voile d'Isis, nr. 170, 1934, pp. 47 -48. [Trad. rom. "Sfantul Graal", in Simboluri ale stimie: sacre, cd. cit., pp. 32-33. (N. tr.)]

2 Ibidem.

38

39

Observatia din urrna este valabila in mod deosebit pentm elementele de presupus folelor nordico-occidental "pagan" prezente in ciclul Graalului si a1 regelui Arthur: clemente ~are, inte~rate, recluse adica 1a semnificatia lor originara prin interrnediul unor referinte traditionale si chiar inter-tradi~ion~le, vor da sensul adevarat' pe car~ diferitele saga ~i epopel despre care vomvorbi il incorporeaza, aparand in apogeullumii cavaleresti medievale si avand si 0 relatie cu idealul ghibelin al Imp~rium-ului, precum ~i c~ divers~ traditii si curente secrete care, intr-un fel sau altul, au asumat mostenirea spirituala a acestui ideal.

In acest fel apare lamurita si diferen~a dintre punctul de vedere asumat aici ~i pornenitele teorii psihanalitice despre subconstientul sau inconstientul colectiv, in care acesta din urrna a devenit un soi de sac unde sunt primite lucrurile cele mai disparate, considerate toate, mai mult sau rnai putin, in termeni de "Viata", de atavism, de irational. Ceea ce in aceste teorii recente este, atilt de unitormizant, considerat a fi "incon9tient" trebuie deseori directionat, dimpotriva, c~tre. 0 a~ev~r~ta "supr~con9tiinta" ; ~i e doar 0 gluma faptul .ca miturile ~1 simbolurile ar fi niste manifestari ale "Vietii",

cand natura lor este in mod esential metafizica, iar cu "Via~a <C nu au de-a face in nici un fel, in afara de cazul in care este yorba de ceea ee am putea, pe buna dreptate, numi "cadavrele" 10r.1 Nu are nici un rost sa se obiecteze, asa cum s-a mai incercat/, ca orice abordare pozitiva trebuie sa se li.miteze 1a studierea manitestarilor "incon~tientului" ca experrente pure, far a sa perrnita intrarea elerncntelor transcen-

dente: acolo unde reperele solide lipsesc, nu e chip sa te pori orienta prin varietatea experien~elor, nu e chip sa le intelegi si sa le evaluezi, mai ales atunci cand expcrjen.ta in general e identificata abuziv cu uncle dintre modalitatile ei particulare, conditionate chiar si de Iactori patologici. Acest fapt este dovedit cu asupra de masura de rezultarul tuturor tentativelor de interpretare psihanalitica, care nu numai ca nu ajung pana la planul spiritului, dar - chiar si atunei cand, fara a cadea in aberatii de tipul studiului Totem ~i tabu allui Freud", de nu condue spre un univers subnormal al nevropatilor si al istericilor - ele sfarsesc, ca in cazul teoriei arhetipurilor a lui Jung, in niste conceptii confuze, puternic inf1uen~ate de noul cult superstitios al "vitaluluicc si al "irationalului", dovcdind astfel nu d. nu ar avea niste "premise", ci ca au unele false.

metoda" trnditional.i'

Ramane sa eliminant limitarea metodologica referitoare 1a tendinta de a deriva In mod unilateral motivele Graalll-

, .. ,,-,,--_ _ - ,~

.hIj~i cele ale rpiWllli imperial, presupunand 0 transmit.ere in intregime exter ioara, cazuala si empirica, dintr-un anumit curent istoric. Potrivit unei opinii foarte raspfindrte, legenda Graalului ar fi in mod esential 0 legenda crestina. Unii insa au fonnulat ipoteza celtico-pagana/, careia altii i-au opus ipoteza indo-orientala3 sau cea siriana". Unii s-au reterit [a

1 Trad. it. eea mai reeenta: Bollati- Boringhieri, Torino, 1990.

A se observa ca atat studiullui Freud, cat ~i eel al lui Jung ~i Wilhelm au aparut in colectia "Studi Religiosi ed Esoterici" a Editurii Laterza inainte de allui Evola. (Nota ingrijitorului editiet ituliene.i [Tract rom. in Opere, vo]. I, Ed. Sriintifica, Bucuresti, 1991. (N red.

2 A. Nutt, Studies on the Legend of the Holy Grail, London, 1 J. Marx, La legende arthwrienne et le Graal, Paris, 1952.

3 L von Schroeder, Die Wurzel der Serge oom heiligen Gral, Wien,

1910.

4 L.E. Iselin, Der morgenldndische Ursprung del' Grallegende,

I laUe, 1909.

1 Cf eseul nostru "Das Symbol, der Mvthos und der irrationalistischer Irrweg", in Antaios, nr. 5, ianuarie 1960.

~ c.c. Jung si ~. Wilhelm, If Mistero del Fiore d'Oro, Laterza, Ban, 1936, pp. 57 ~1 urrn, (A se vedea, de asemenea, traducerea acestei carti, aparuta intr-o editie ingrijita de Evola la EdizioniMediterranee, Roma, 1971, care contine si un eseu introductiv de Pierre Grison - nota ingrijitorului eduiei italiene.) [T rad. rom. In Secretul Florii de Atty. Cartea Constiintei ~.i a Vie?ii, Ed. Herald, Bucuresti, 2005. eN red)J

40

41

alchimie! si, pe un alt plan, nu numai ca Graalul a fost condus pana 1a doctrinele catar ilor sau 1a cele persane, dar, in anumite personaje caracteristice si in anumite locuri ale legendei, s-a incercat chiar recunoasterea urror personaj e si Iocuri istorice, provensale pentru unii, pcrsane pentru ceilalti".

Insa, oricare ar fi legitimitatea acestor abordari, decisiv ramane spiritul in care de sunt infaptuitc. Caracteristica rnetodci pc care noi 0 numirn "tradi~ionala", ill opozirie eu aceea profana (empirista sau eritieo-inteleetualista) din cer-

cetal'ile moderne, este de a seoate in relief caracteru] unii"versal al unui simbol ori al unui precept prrn raportarea ,ui la altele corespondente din alte traditii, asa indit sa se poata stabili prezenta a ceva superior si anterior fata de

,fiecare din aceste formulari, diferite intre ele, insa echiva'lente. ~i, cum se poate ca 0 traditie sa fi dat inrr-r, mai mare masura decat altele 0 expresie mai cornp leta, mai tipica ~i mai transparent a unui semnificat cornun, rez.ulta ca stabilirea unor coresponden\e de acest gen reprezinta unul dintre cele mai Iccunde mijloace pentru in~e1egerea?i integrarea a ceea ce, in alte cazuri, se gase~te intr-o forma mai obscura ori mai fragmentara.

Daca, In cele ce urrneaza, noi vom aplica tocmai 0 asemenea metoda, nu aceasta este calea batuta de eruditii moderni. In prirnul rand, mai mult decat niste coresponden~e autentice, ei stabilesc derivari opace, cercetand adica faprul empiric ~i intotdeauna incert al transrniterii materiale deidei sau legende de la un popol' 1a altul, de la 0 "literatura." 1a alta, ignorand ca, oriunde actiorieaza influente ale unui plan mai profund decat acela al simp lei constiinte individuale,

corespondenta si transrniterea pot avea loc si pc cal c~ totu~ diferite de cdc obisnuite, fara coriditii preCIse de trmp ?l de spatiu, fara con'tacte istorice exterioare. In. a1 doile~ rand, foarte important este ca orice abordare din aceast~ ordine moderna a cercetarilor sfarseste printr-o deplasare, mal curand dccat pr inrr-o largire, a puncrelor de vedcre. De exemplu, atunci cand un erudit ajun~e sa descope:_e c~respondenta existenta intre uncle motrve p~~zente 111 ciclul Graalului S1 altele prezcnte, de pilda, in traditia persana, acest fapt ii slujeste pur si simplu din per~pectiv~ "cercetarii surselor", iar rezultatul este ca poate ahrma tnumfal: "Graalul e un simbol persan !" In nici un caz noul ret:>er nu ~i serveste 1a lamurirea unci traditii prin inrerrnediul celeilalte, pe~1tru In~elegerea uncia prin intermediul el.en:e~1t:L11~i ~ni-i versal metafizic si supraistoric, eventual mal vizibil in srm-: bolul 'col'espond'ent, asa cum a fost e1 formulat intr-o alta traditie. Pe scurt, este 0 deplasare 1a voia 'intamplarii 'intre punctele unei perspective cu doua. dime~si~ni, nu e ce~ce~ tarea acelui punet din cele doua dimensiuni ale suprate~~l i care mai mult decat altele, poate conduce catre cea de a treIa! dimensiune, catre dimensiunea din profunzime, astfd incat i sa poata servi ca centru ordonator sau ca fir conducator

pentru intreg restul. .

Cat despre trimiterea pe care am facut-o refer~tor la.ten~ tativele de a interpreta motivele Graalului in functie d~ flgur~ si situatii istorice, dat fiind ca aceste tentative au existat ~1 in privinta altor cicluri narative care_au raporturi importa~t~ cu Graalul (regele Arthur, preotul Ioan s.a.m.d.), ea menta

o precizare ulterioara. .. ~ .

In general, in aceste incercari actioneaza asa-numita ten-. dinta b euhemerista", reluata de rnoderni in virtute a impulsul~i I~r irezistibil de a reduce, oriunde e cu putinta, superiorul la inferior. Figurile mitului si ale lege~dei .-. se c:-ede - sunti simple sublimari abstracte ale unor flgun ~sto.nce, care ~u sfarsit prin a lua locul acestora din urm~ ~l p~1l1. ~ ,conta "' sine si pentru sine, din punct de vedere mitologic ~l fantastic.

43

1 R. Palgen, Del' Stein dey Vi/eisen, Quellensl!tdien zum Parzzfal, Breslau, 1922.

10. Rahn, Kreuzzug gegen den Gral, Freiburg, 1933. [Trad. 1'0111.

Cntcio"da fmp 0 triua Graalullii, Ed. Aion, Oradea, 2004.J F. von Suhtscheck, "W'olfram von Eschenbach's Reimbereitung des Parsiwalnama", in Klio, vol. 25, 1932, nr. 1- 2, pp. 50-71.

42

, Numai d. adevarat este tocmai contrariu], adica: exista rea-

Il~ta~i al~e un.ci ord~ni superioare, ar~letipale, umbrite, in dife=1t~ ma:un, de sirnbol sau de mit. Se poate intampla ca, (:n rstorre, anumite structuri sau p .. e. rsonaJitaJi sa ajunga,

!. ~ v •••...

pntr-o masura oarecare, sa incarneze asemenea realitari.

Atunci, i~toria ~i supraistoria intcrfereaza integrandu-~e reciproc, ~ar a.eest.or personaje ~i strucruri fantezia lepoate transfe~a lllstmctlV tra.saturile mitului, toemai pe temeiul

laptulm ca, intr-un fel, realitatea a devenit simbolica iar simbolul a devenit realitate. In astfel de cazur i, in~erpretarea .euhemerista intoaree complet pe dos adevaratele raporturi, conform car ora mitul este eel care constituie elemen~ul prin:ar si care ar trebui sa slujeasca drept punct de porrure, in tHnp ce Figura istorica sau datele istorice constituie doar 0 expresie a sa, contingenta ~i condi~ionata in ra-po~t eu ac~a ordine superioara. Am avut, in alta parte, prilejul d~ a 111~lca adevaratul sens al relatiijor, in aparenta ~bsu~'de ~1 arbnrare: st~bilite de unele legende intre figuri is tor ice destul de dlfente, pe temeiul faptului ca acestea desi neavand nirnic in comun din punet de vedere istoric.

,..... . '" , ,

111 tl~np ~1 111 spatru, au fost percepute in mod obscur ca

manifesrnri eehivalente ale unui sinzur prineipiu sau ale

. . f b

~nel s1l1gu~e unq.ii. A~aloga este ratiunea unor genealogii

1111 a?aren~a "" .~al punn ext~av~gante: ??scendenta legen, ~ara expnma tigurar 0 corrtirrurtate spirituala, care poate fl reala chiar si fara condiriile inerente unci continuitari a san~elui in sp~tiu si in timp, Genealogia regilor Graalul'ui, a lui Lohengnn, a lui Arthur, a preotului loan. a lui Helias ~i .a~a .mal departe trebuie analizate, in esenta, dupa acest cn~enu. In plu~, t~emai unele situatii ideale provenite din mal sus FOm?lll~a interferenta dintre istorie si supraistorie ne ofer~ chel~ f~ndame~t~la pentru a intelegc geneza si s~nsul ciclului Craaluhii ~1 a tot ceca ee, in cadru] acestui ciclu, ~onduce c.a~re ide~a supraistorica a Imperiului, prccum ~1 la 0 apan tie partlculara a acestuia in lumca medievala occidentala.

4. Locul tstoric al misterului Graalului

Acest aspect se cuvine lamurit dupa cum urrneaza,

Iz oland textele care se refera strict la Graal, observarn, in ansamblu, repetarea catorva teme esentiale, exprimate prin intermediul simbolismului unor figuri ~i ispravi de vitejie cavaleresti, Este yorba, in ultima analiza, de tema unui centric], misterios de terna unei aTutari. a unei incercdrt S1 a uneij]

, . ~ 'I

cuceriri spirituale, de terna unei succesiunt sau a unei resta-ii

uraiii regale care uneori capata si caracterul unei actiuni del!) reinsdndtosire sau tnndecare. Parsifal, Gawain, Galahad, Ogier,!! Lancelot 'Perednr s.a.m.d. in esenta nu sunt altceva decat,

" -\

nume diferite pentru un singur tip: la fel cum rnodulatii/

Ielurite ale unui aceluiasi motiv sunt regele Arthur, losif din Arimateea, preotul loan, Rcgele Pescar etc., si, din nou, imagini echivalente sunt acelea ale diverselor eastele misterioase, ale diverselor insule, ale diverselor regate, ale diverselor tinuturi inaccesibile si aventuroase care, in aceste povestiri, ;j se perinda pe din;intea ochilor intr-o serie care, dad pc de 0 parte creeaza 0 atmosfera stranie, suprarcalista, pe de alta parte sfarseste prin a deveni monotoria. Am semnalat deja ca toate acestea au - sau e posibil sa aiba -, in primul rand, un caracter de "mister" in sens propriu, adica initiatic. Ins a, in forma specitica potrivit careia toate aeeste lucruri sunt exprimate in cidul GraaJului, 110i trebuie sa recunoastem punctul in care 0 realitate supraistorica a fortat istoria, asociind in modu] eel mai strans simboluri]e sus-rnentionatului mister" cu senzatia confuza, dar vie, ca. era nevoie de reali~area electiva pcn~m solutionarea crizei spirituale si ternporale a unei intregi epoci, ~i anume a civilizatiei ecumenico-imperiale medievale in general.

T ocmai de la aceasta situatie precisa a prins forma ~i a capatat viata ciclul Graalului. Evocarea motivelor pnmordiale si supraistorice s-a 'intalnit eu miscarea ascendenta a uner traditii istorice intr-un punct de echilibru, in jurul

44

45

caruia, in scurr timp, s-a precipitat ~i cristalizat 0 materie de 0 natura si 0 provenienta desrul de direrite, unrhcata de ideea unui motiv comun caruia i-ar putea servi drept expresie. Astfel, va trebui sa pornirn de la ideea unitatii interne fundamentale a diferitelor texte, cu diverse]e figuri, diversele simboluri si diversele aventuri care le apartin S1 va trebui

, , ')

sa descoperim capacitatea latenta a unui text de a integra

sau de a continua un altul, pana la completa configurare a catorva terne fundamentale. Dincolo de toate acestea, sa reducem temele respective la semniticatiile lor inter-traditionale si la 0 metafizica globala a istoriei ar insernna sa repctam ceea ce am expus deja intr-o alta [ucrare '. Aici va trebui, asadar, sa ne margmim a oferi numai reperele indispensabile pentru a putea cu adevarat in~elege sensu], deopotriva istoric ~i supraistoric, al misterului Graalului.

PRINCIPII ~l ANTECEDENTE

Potrivit 1inie1 de gandire urmate noi, ceca ce in sanul

diteritelor popoare s-a manifestat ~a "tr~ditie" a_uter:tid n~ este ceva relativ, detenninat de hcton exterrn on pur ~l simplu istorici, ci trimite intotdeauna catre niste elemente ale unei stiinte unice in esenta ci, elemente ce au caracter

, , '

de "constante".

Ei bine invatatura traditionala, intr-o forma sau alta, a

" '

afirmat intotdeauna ~i pretutindeni existen~a unei rase purta-

toare de la origini a unei spiritualitati transcen~ente si, c~ atare, considerata adesea ca fiind "divina" sau "aldoma celei a zeilor". Am denumit structura acesteia ca fiind olimpiarui, prin acest termen urmarind sa desemnam 0 superioritate innascuta, ,,0 natura care, imediat ca atare, este 0 supranatura". 0 Iorta din 'inalt, in cazul unei asemenea rase, estei o "prezenta" care 0 predestincaza p~ntru conducere, ,fe~truj funqia regala, 0 desemneaza ca rasa a "celor ce sunt ~1 "c~o

pot", iar uneori ca rasa solar i. . ..

Dad. varsta de aur,despre care numeroase traditii vor-

besc 'intr-un fel sau altul, este 0 'indepartata amintire a ciclului unei asemenea rase, in acelasi timp, atat despre ea, cat ~i despre funqia ~i despre 'insasi localiz.area sa a fost ~Ol~mulata si 0 conceptie supraistorrca, i~ virtutea fa~tulUl ca, la un moment dat, ceea ce fusese mamfest a devenit ascuns. Din pricina unei continue in:?lu~ii a ~manita~ii, ~eopotrival amintita de numeroase traditii, functia exercrtata de 0 ase-i) menea rasa a devenit treptat invizibila, iar acel contact nemij-i locit dintre elementul istoric ~i elementul supraistoric a fost

1 Re-volta impotriua lumii moderne, ed. cit.

46

47

intrerupt. Acesta este, de pilda, sensul preceptului lui Hesiod, anume ca fiintele varstei primordiale nu au pierit, ci au trecut,

-- intr-o forma invizibila, la calauzirea muritorilor.' De la tema .varstei de aur se trece, asadar, la aceea a unui l'(;gatrnet<l.fizic, cu care se aHa intr-o misterioasa relatie obiectiva si ontologicii toti stapanitorii din inalt, fie cei ce se pot considers mostenitori reali ai traditiei primordiale, fie cei ce i-au reprodils, iritr-o masura mai mult sau mai putin perfecta ~i con~tlenta, tipul de regnum intr-un anumit teritoriu ~i in cadrul unei anurnite civilizatii. Astfel se defineste notiunea tradi-

_"tionala a unui invizibil "Rege al Lumii", asociata unor _sil]1- tb()luri bine determinate, dintre care unele provin nemijlocit I din analogii, pe cand altele sunt rerniniscente mitologizate

1 - .. " .. --;::. ~ ~ •... . .•

rale pamantulm sau ale pamantunlor unde s-a rnanifestat

i,ciclul primordial olimpian.

"0' Sunt, in pr imul rand, simboluri ale centralitdtii: cen-

trul, poIul, regiunea din centrul lumii, piatra central a sau de temelie, magnetuL Apoi, simboluri ale stabilitatzz: insula fixatil in mijlocul apelor, stanca, piatra de nezdruncinat. Si mai sunt simboluri ale iJ;l'iJiolabilitatiisiale: inqcct:sibi-

llitdtii: castelul (sau taramul) n~;a;~t ;~~ 'ci~ n~gisi~, 'inalt;{~ea muntoasa salbatica, 0 regiune subparnanteana. Apoi:

"Taramul Luminii", "Taramul celor Vii", "Tara Sfanta". In plus, toate variantele simbolisticiiiucrulsii, care, cuprinzand de asernenea coriceptele de solaritate, de lumina, de regalitate, de nemurire si de incoruptibilitate, a avut intotdeauna un oarece raport cu traditia primordiala ~i cu varsta desemriata de acest metal. Alte simboluri fac trimitere la "Viata" prin excelenta C,mana vesnica", "Arborele Vietii'"), la 0 cunoastere transcendenta, la 0 Iorta invincibila, toate

. ,

aparand combinate in fel si chip in repr ez.entar ile

fantastice, simbolice sau poetice care, in diferitele traditii, au transpus aceasta tema constanta a unui regnum invizibil

si a urrui "centru suprern" al lumii, in sine sau in emanatiile ~i reproducerile sale.'

Despre Emu ~i despre Ferneie

Precum se stie, varsta de aur face parte din doctrina celor patru udrste, c;re ne vorbeste despre n1~i su~ I?o~meni~a inv?lutie spirituala inre~istra~a in decursul istoriei.Jncepand ~ln timpuri stravechi. Insa ±iecare dmtre aceste. v~r~t~ ar~ ~l 0 semniticatie morfologicii, exprima 0 forma tlplCa ~l U111versala de civilizatie. Dupa varsta de aur, 0 avem pe cea ~e argint, care corespuncle unui tip sacerdotal, mai mu_lt. fem~'1ifii-clecat viril, de spir itualitate : noi o numirn spjritualitatelunara intrucat simbolul argintului s-a aflat mereu in ;;_~d tradi;ionaI in acelasi raport fa~a de simbolul aurului cum se afli Luna fat a de Soare, iar 0 asemenea corespo~denta este aici deosebit de lamuritoare: Luna cste astrul [emi-v nin 'care nu rnai are in sine, ca Soarele, principiul proprici lumini. De unde trecerea spre tot ce e spiritualitate conditionata de 0 atitudine de supunere, de abandon, de raptus amoros ori extatic, Avem astfd radacina fenomenului "religios" in sens restrans, de la variantele sale teiste si devotionale la cele mistice,

Orice ridicare a unei virilita~i salbatice ~i materializate impotriva acestor forme spirituale defineste 0 varsta ~e bronz:

Este degradarea castei razboinice, revolta sa 'impotriva Cel~l ce reprczi nta spirirul, intrucat acesta nu m~i ? ~ape.te111a olimpiana, ci dear un preot; e declansarea pn?c1p'1U1m care ii este caracteristic ca orgoliu, violenta ~i razboi. Mirul corespunzator il constitute revolta tita:1ic~ sa~ luciferiea: tent~tiv: prorneteica de uzurpare a focului olirnpian. Era "glgan~11or

1 Asupra acestui subiect, fundamentala este lucrarea lui R. Guen~ll, Le roi du rnonde, Paris, 1927, la care vom fi nevoiti sa ne refenm adesea. [Trad. rom. Regele Lumii, Ed. Rosmarin, Bucuresti, 1994. (N. red.)]

1 Hesiod, Opera et Dies, vv. 112-125. [Tract rom.: "Munci ~i zile", in Hesiod - Orfeu, Poeme, Ed. Minerva, Bucuresti, 1987. (N. t.r.)]

48

49

sau a "fiintelor elementare" eo transpunere echivalenta ce

, . .- -- - ,

se intalneste in diferite traditii 9i in fragmentele pastrate in legendele si in epopeile diverselor popoare.

Ultima este oiirsta de fier sau, potrivit corespondentei sale expresii hindusc, epoca intunecatd, Aici intra orice civilizatie desacralizata, orice civilizatie care cunoaste si exalta exclusiv ceea ce este omenesc 9i teresrru. Impot;iva' acestor forme de decadenta se defineste ideea unui posibil eiclu de restaurare, numit de Hesiod ciclul eroic sau udrsta eroilor. Aici, termenul "eraie" trebuie iriteles intr-un sens special, tehnic, diterit de sensu] uzual. Potrivit lui Hesiod, "seminTia eroilor" a fost creata de Zeus, adica de principiul olirnpian, cu posibilitatea de a recuceri starea primordiala 9i de a da mai apoi viata unui 110U ciclu "de aur" 1. Ins a pentru a reusi - este yorba de 0 posibilitate, nu de 0 stare narurala - se pune dubla conditie de a depasi at at spiritualitatea "lunara", cat 9i virilitatea materializata, altfel spus, atat preotul, cat 9i sirnplul razboinic sau titan. Aceste trasaturi sunt recurente in figurile "ewice" din mai toate traditiile. Astfel, de exemplu, chiar in acesti terrneni e descris I-_[erakles i11 traditia I elenico-aheeana, 'ca prototip eroic: el 0 are d~~pt advers;ra .eterna pe Hera, figura suverana a cultului panteist-lunar ; i~i dobandestc ncmurirea olimpiana mai cu seams pentru ca este aliat cu Zeus, cu principiul olimpian, impotriva "gigantiler", iar potrivit unuia dintre miturile acestui ciclu, prin interventia sa, elementul "titanic" (Prometeu) este eliberat si reconciliat cu eel olimpian.

Trebuie relevat faptul ca, daca in "titan" este conceput eel ce nu accepta conditia umaria 91 vrea sa fure focul divin, o singura trasatura il desparte pe erou de titan. Ca atare, deja Pindar ii indemna pe oarneni sa nu i9i doreasca "sa devina zei", iar in mitologia ebraica simbolul blestemului lui Adam a functionat ca un avertismem analog, indicand un pericol fundamental. Tipul titanic - sau, intr-o alta perspectiva, tipu] razboinic - ramane, in fond, materia prima pemru erou.

Pentru solutionarea pozitiva, adica pentru transformarea olirnpiana ca reiritegrare a starii primordiale, se pun insa dQu~ <:;Qndi~ii.

In primul rand, incercarea 9i confirm area calificarii virile - de unde, in simbolistica epica 91 cavalereasca, 0 serie de ispravi, de aventuri, de fapte de vitejie, de lupte - insa de asa natura, 'incat sa nu se transforme intr-o [imita, in-

, I

hybris, in inchiderea eului, incat sa nu paralizeze capacitatea I

de a se deschide c.aue 0 fort a transcendenta, ce reprezint~ \' conditia absolut necesara pentru ca focuI sa poata devem , lumina si sa se poata elibera. Pe de alta parte, aceasta eliberare) nu trebuie sa insernne incetarea tensiunii interioare, drept care 0 incercare ulterioara consta in reafirmarea adecvata a ~ calitatii virile in planul suprasensibil, consecinta fiind tocmai) transformarea olimpiana, obtinerea acestei demnitati care, intraditiile initiatice, a fost mereu desemnata ca "regala". Acesta este punctul hotarator, care diferentiaza experienta , eroica de orice evaziune mistica si de once confuzie panteista, iar in cadrul sirnbolisticii reterrtoare la aceasta experienta secl:l:-yin€-sffi. 0 amintim aici mai cu seama pe aceea lega~a dejelneie,,)

In traditia indo-ariana, orice zeu - orice putere transcendenta - este legat de 0 sotie, iar termenuL~bgkii, "sotie", inseamna totodata si "putere". In Occident, In~elepciunea, SQPl}i;l;' uneol~i ?far:tu1 Duh insusi "' ~vut. ca vrepr~zenta~e ) o femeie regala, iar tineretea perpetua olimpiana data de sotie . lui Herakles ne apare ca Hebe.In reprezerrtari]e ~gipteI1~~ femeile divine le of era regilor floarea de lotus, simbol al renasterii si "cheia vietii". Asemenea iranienelor fravashi,

, ' , ,_.- ..

91 wa:_lkiriile nordice constiruie reprezentari ale laturilor trans-

cenderrtalea]e razboinicilor, sunt [ortele destinului ~i ale' victoriei lor. Traditia .romana a cunoscut 0 Venus Victrix, "zamislitoare" (Ve;lu; Ge~£trix) a unei stirpe imperiale, iar traditia ~eltica<l cunoscut femci supranaturale care ii rapesc pe er6ii~ insule misterioase, pentru a-i face nernuritori eli dragostea lor. Potrivit unei etimologii, Eva inseamna "Via~a",

1 Cf Hcsiod, Mwnci si zile, ,TV. 156-173.

50

51

"Cea Vie". Fad. a merge mai departe cu In~iruirea acestor exemple, pe care le-arn discutat in alta parte", constatarn .asadar ca 0 sirnbolistica deosebit de raspandita a reprezenl' ta~ p~in "feme~e" 0v fO.rta insufletitoare ~i trar:sfigurato~~e: ! pnn intermediul careia poate avea loc depasirea conditiei ; ornenesti. De altminteri, ce temei are reprezentarea femi-

nina a acestei forte? Orice simbolistica se bazeaza pe raporturi de analogie precise. Ca atare, trebuie sa pornirn de la posibilele relatii dintre barb at ~i femeie. Aceste relatii pot fi normale sau anormale. Sunt anormale atunci cand femeia

i devine dominatoarea barbatului, Simbolistica femeii legata de acest al doilea caz nu priveste problema de care ne ocupam acum, motiv pentru care nu VOlll zabovi asupra sa. Vom semnala doar ca este yorba, in acest sens, despre niste con-

i ceptii ginecocratice (matriarhale) ce trebuie privite ca ramasite 'iale ciclului "lunar", in care se retlecta tema dependentei si a pasivitatii omului fata de spiritul conceput sub sernnul feminitatii (Mama cosmica sau i11agna Mater, Mama Vietti s.a.m.d.): o tema caracteristica, tocmai, pentru ciclul rnentionat.

Insa in acest cadru nu intra in mod necesar ideea mai

: generala a femeii ca administratoare a sacrum-ului si ca principiu insufletitor, ca purtatoare a unei "vie~i« care elibereaza, insulleteste ~i transform a simpla "fiinta".2 Dimpotriva, aceasta idee poate face parte, si intr-adevar adesea chiar face parte, din ~niversul acelei spiritualitati pe care noi 0 numirn

, "eroica". In acest caz, trebuie sa ne referirn insa, ca baza a analogiei si a simbolisticii, la raporturile norrnale dintre barbat si femeie, ~i de aici rezulta conceptul fundamental al unei situatii in care principiul viril isi pastreaza propria natura; dinaintea sa, spiritul este ,,femeia" : primul este activ, iar al doilea este pasiv - chiar ~i dinaintea fortei care 11 transfigureaza si il i'nsutleteste, eroul i~i mentine caracterul pe care

barbatulil are ca stapan a1 fcmcii sale. In treacat, sa relevam faptul ca, aici, ne afiam 'intr-o pozitie diarnetral opusa fat a de simbolistica nuptiala utilizata eu precadere In mistica de orientare religioasa, mai cu searna in cea crestina, unde sutlerului i se atribuie rolul feminin, acela al "miresei".

Acestea fiind zise, amintind de "sernnele" centrului, avcm ~imbolut"i cornpozite: Doamna Insulei, Doamna Arborelui.: f5oan;'~1a Izvorului, Doamna sau Regina Castelului, Regina Taramului Soarelui, Doamna Ascunsa in Piatra s.a.m.d. In particular, ca'~4cjt1:!!a, ferneia exprirna 0 perioada de compensare, adica traditia, forta sau puterea care nu mai este posedata, care si-a pierdut "barbatul" si asteapta un nou stapan ~i erou+: analoga este semniticatia pe care 0 detine. "Fecioara" intemnitata, care asteapta sa fie eliberata si luata de sotie de un cavaler predestinat. Pe aceasta baza, tot ceea ce se ga.sqte, in legendele epice ~i in numeroase povestiri cavaleresti, in materie de aventuri si de lupte eroice pornite din fidelitate fa~a de 0 "doamna" ~i din speranta de a 0 poseda, aproape intotdeauna poate fi interpretat prin criteriul unei simbolistici pcntru incercarile calitatii virile, impuse ca 0 prernisa a integrarii transcendente a pcrsonalitatii, Iar dad in aceasta literarura gasim si femei ce tin de motivul seductiei ~i al primejdiei pentru erou, acest lucru nu t~oebuie inteles doar in modul primitiv si direct, ca simpia seductie carnala, ci si, la un nivel mai inalt, in terrnenii primejdiei, caci aventura "eroid" poate duce la 0 cadere titanica, Femeias exprima asadar seductia puterii si a cunoasterii transcendente] atunci cand semnificatia posedar ii ei este uzurparea pro,.,i meteica ~i vina orgoIiului raulacator. Un alt aspect, opus}! poate avea 0 Iegatura cu ceea ce a fost numit "moartea asp iratoare care provine de la femeie", referirea fadndu-se la pierderea principiului celui mai profund al virilita~ii_2

1 Cj Metafisica del sesso (1958), Edizioni Mediterranee, Rama, 1993. (Nota ingyijitamlui editiei italiene.) [A se veclea si trad. rom. Metafizica sexului, Ed. Hurnanitas, Bucuresri, 1994. (N. tr.)]

2 Ibidem.

1 De aici si intelesul evident al expresiei "fcciorul Vadanei", care, de la traditia iraniana si de la maniheism, s-a pastrat palla la rnasoneria occidentale.

2 iii etefizica sexului, ed. cit.

52

53

· (T ema biperboreeand

mai mult sau mai putin, s-ar referi simbolurile deja cunoscute ale centrului suprem al lumii, s-a confundat adesea eu "regmnea mortilor", prin "morti" 'intelegandu-se rasa disparuta. Astfel, de pilda, potrivit unci doctrine celtice, oamenii l-ar fi avut ca stramos primordial pe Zeul Mortilor., Dispater, care locuieste intr-o regiune indepartata, dincolo de ape, avandu-si salasul in acele "Insule extreme" de unde, dupa 'invatatura druidica, ar fi provenit in mod nemijlocit 0 parte a [ocuitorilor preistorici ai Galiei.1 De altminteri, 0 traditie clasica poveste~te ca, dupa ce fusese stapanul pamantului, regele din varsta de aur, Cronos-Saturn, detronat sau evirat (adica lipsit de puterea de "zamislire", de a da viara unor noi odrasle ), ar trai pentru totdeauna, "in sornn", intr-o regiune din extremul septentrion, catre Marea Arctica, numita din aceasta pricina MareaCronida.? Acest lucru a lasat loc pentru felurite conhizii, dar in esenta este yorba intotdeauna de transpunerea unor idei referitoare la tema hiperboreeana fie in supraistorie, fie sub semnul unei realitati sau al unui centru spiritual latent ori invizibil. Pentru scopurile noastre, este necesar sa zabovim putin asupra formei pe care aceste amintiri au capatat-o in ciclul celtic, si mai cu seama in eel irlandez. Este vorba in esenta de traditiile referitoare la Avalon, la Tuatha de Danann ~i apoi la insasi domnia lui Arthur. Aceste traditii au 0 anvergura mai muir decat locala si istorica: deseori, pana si datele

Localizarea centrului sau a sediului originar al civilizatiei

olimpiene" din varsta de aur intr-a reviune boreald sau

n . .. b

nordico-boreal.i, devenita nelocuibila, e un air precept traditional fundamental, pe care noi l-am expus in alta parte, cu documentarea corespunzatoare.' 0 traditie de origine hiperboreeana.Tn forma sa originara olimpiana sau in revenirile sale de tip eroic", sta la baza unor actiuni civilizatoare : desfasurate de n;amuri care, in perioada diI~tre sfaqitul epocii o-laciatiunilor si neolitic, se raspandesc pe continentul

b, ,

eurasiatic. Uncle dintre aceste neamuri trebuie sa fi venit

direct din nord; altele par sa fi avut drept loc de origine un taram atlantico-occidental, unde se constituise un soi de imagine a centrului nordic. Acesta este motivul pentru care diferite simboluri si amintiri concordante se refera la un taram care uneori este nordico-arctic, iar alteori este occidental.

Centrul hiperboreean, printre fcluritele sale denumiri, care au ajuns sa 'ii fie aplicate si centrului atlantic, le-a avut si pc acelea de Thule, de Insula Alba sau a "Stralucirii" - hindusa slroeta-duipa, ori insula greaca Leuke'' -, de "saman~a originara a rasei ariene" - airyanerri-uaejo -, de ~aramul Soarelui sau "Taramullui A polo", ori de Avalon. In toate traditiile indo-europene, amintiri concord ante vorbesc despre disparitia acestui loc, devenit mai apoi mitic, ca urrnare a unui inghe~ sau a unui potop. Aceasta cste contrapartea reala, istorica, a diferitelor aluzii la ceva ce, pornind de la o anumita perioada, avea sa se piarda sau sa devina ascuns si de negasit. Acesta este ~i motivul pentru care "Insula" sau "Taramul celor Vii"( prin "Vii", in sens inalt, 'intelegandu -se cei ce apartin rasei divine originare ), tinutul la care,

1 C1 H. D'Arbois de Jubainville, Le cycle mytbologique irlandais, Paris, 1884, pp. 26-27. Numele irlandez de "Pamantul de sub valuri" - fir fa tonn - dat unei imagini din aceasta regiune (cf F. Lot, "Celtica", InRomania, XXIV, pp. 327-328) contine probabil 0 amintire despre coborarea si scufundarea sub ape a acestui lac. r?/

2 Cf Plutarh, De facie in orbe lunae, § 26; Pliniu,Histona naturalis, IY, 30. Aici este vorba chiar de Thule, care, dupa Strabon, Geograpbia, I, IV, 2, se afla la sase zile pe mare de Britania, langa rnarea inohetata. Pentru referinta "eroilor" 1a varsta primordiala, de

b " d' .

a carei stare ei mai p rofi ta intr~un fcl sau altul, interesanta e t ra rtra

potrivit careia Cronos, odinioara rege al acelei ere, figureaza adesea si ca reoe al eroilor (Hesiod, Munci si zile, 'IV. 168-171).

, b \ ,

t Reoolta impotriua lurnii moderne, ed. cit., partea a doua, cap. 3-5. 2 Mai ales in traditia cornunicata de Diodor din Sicilia (Bibliothecc1 bistortca, II, 47), insula Leuke, adica Insula Alba, este identificata ell taramul hipcrboreenilor, situat in Ocean, "In rcgiunii celtilor":

Of, ea e prezentatii si ca insula a lui Apolo.

54

55

In orice caz, In aspectul Ior escntia] de rasa 'intunecata si telurica, Fomorii sunt invinsi de un nucleu de civiliza~ori veniti in Irlanda din regiunea atlantica, de sernintia lui Partholan. Aceasta semintie se stinge, fiind inlocuita de un al do ilea popor avand aceeasi origine, semintia lui Neimheidh. Numele Neimheidh, ce provine dintr-o radacina celtica insernnand "ceresc« si, de asernenea, "stravechi", "venerabil", "sacru"l, ne perrnite sa conccpcm acest nou ciclu ca pc 0 creatie a reprezentantilor traditiei primordialc aflari inca in stare pura, "olim piana". In epoea lui N eimheidh se euvine plasat un episod simbolic, care i~i gase~te corespondentul intr-un episod analog din Edde. Aici, "eroii divini",iEsirii, aneleaza la fiintele elementare", carora le cer sa le recoris~ruiasca fo;tare~ta din "regiunea centrala", Asgardul din Mitgard. Ca rasplata pentru aceasta rnunca, gigantii VOl' sa o primeascii pe ,,femeia divina" Freja ~i, odata cu ea, "Luna si Soarele". Intrucat nu 0 primesc - fiindca .. i'Esirii au.impiedicat aceasta uzurpare a fortelor din inalt provocata de faprul ca s-au folosit de puterile elernentare - izbucneste 0 lupta care sfaqqte prin deznodamantul fatal de "declin al zeilor" . Tot asdel, in ciclul irlandez, N eimheidh se foloseste de Fomori, carora [e cere sa Ii construiasca 0 fortareata, dar mai apoi, temandu-se ca acestia vor pune stapanire pe ea, ii exterrnina.? Asta irisa nu Ii [oloseste la nimic: urrnasii lui Neimheidh sfarsesc prin a fi subjugati de Fomorii din fortareata T orinis, situata - ~i ea - inrr-o insula allata la nord-vest de Ir landa ; in apropiere de acest loc, intr-o incercare de revolta, ei sunt masacrati, la fel cum, in Edde, Iupta impotriva fortelor elementare sc 'incheie, intr-un prim moment, cu amuxgul iEsiriior. $i intr-un caz, si in celalalt, avem de-a face pc cat se pare cu reprezentarea inceputului unui ciclu "titanic" pc ruinele unei civilizatii derivate nernijlocit din cea primordiala.

geografice care figureaza in ele au, asa cum frecvent se int8.mpla in asemenea cazuri, 0 semniticatie pur simbolica.

Istoria legendara a Irlandei e centrata pe faptele unor popoare care ulterior au ocupat-o ~i au stapanit-o, provenind dintr-un misterios centru nordico-atlantic, unde uneori s-au 'intors. Historia Brittonum da deseori acestui centru numele de Hiberia, insa in realitate un asemenea terrnen constituie doar transcrierea fantezista a cuvintelor irlandeze mag-rna, trag-mar sau mag-mell, care desemneaza "Taramul Mortilor", adica centrul primordial nordico-atlantic.' Faptele acestor popoare sunt multiple: ele se afla 'inrr-o continua lupta cu Fomorii, giganti sau fiinte intunecate ~i monstruoase, asimilate in mod semnificativ, in elementele crestine ale acestei serii narative, cu gigantii antediluvieni sau cu niste naturi salbatice descinzand din Ham si Cain.I

, ,

Acesti Fomori sunt echivalentul "naturilor elernentare" sau al gigan~ilor, carora, in traditia nordica a Eddelor, li se opun lEsirii, "eroii divini". Primii reprezinta fortele unui ciclu al "varstei de bronz", [orte telurice intunecate, asociate adancurilor acvatice (in ciclul Ulster), la fel cum le-a fast asociat odinioara teluricul Poseidon, sau corespund unor forte din ciclul originar, eare s-au materializat ~i s-au degradat in sens titanic. Acest al doilca aspect pare sa rezulte din traditiile celtice, pentru faptul ca lui Tethra, regele Fomorilor, i se atribuie uneori aceeasi patrie misterioasa de dincolo de Ocean, inexpugnabilul turn al lui Conann, un alt rege al Fornorilor, turn aflat pe ,,Insula de sticla din mijlocul marii", fiind, in fond, el insu~i in mod vadit 0 reprezentare a centrului primordial.

1 Cf H. D' Arbois de Jubainville, op. cit., P: 85. 2 Ibidem, pp. 92, 94.

I H. Martin, Etudes d'archeologie celtique, Paris, 1872, p. 77. z q: II. D'Arbois de Jubainville, op, cit., p. 91.

56

57

Aici in dezvoltarea seriei narative irlandeze, intervine o tentati va de restauratie "eroica". Este yorba de ciclul despre asa-numitii Tuatha de Danann, term en care inseamna "oameni ai z eitci Anu sau Dana"l. Aceasta rasa pe de 0 parte este conceputa ca venita in Idanda "din cer" - de unde, dupa Leabhar na hvidhe, Ii se trag "in\e1epciunea si superioritatea stiintei lor"2; pe de alta parte, aceasta rasa si-ar fi dobandit cunoasterea supranarurala in regiunea hiperboreeana '. Cele doua versiuni nu se contrazic, ci se lumineaza reciproc, atat prin caracterul nu doar omenesc a1 centrului primordial, cat ;;i pentru ca, dupa cum ne spune aceasta

-1. .. ••.

sao-a semintia Tuatha s-ar trage run urrnasu supravietuitori

b '}, .,'

ai sernintiei lui N eimheidh, eare s-ar fi deplasat pe terito-

riile hiperboreene sau atlantico-occidentale tocmai pentru a deprinde stiintele supranaturale, de un de si 0 relatie eu anumite obiecte mistice, despre care vom mai vorbi." Semintia lui Neimheidh fiind eea "cereasca" si "stdveche" care a sfarsit prin a fi rasturnata de un ciclu titanic, sensu1 ansamblul~i trirnite, probabil, 1a un contact reintegrator cu centrul SpIritual original' - ceresc si, in transpozitia geografica a amintirii, hiperboreean sau atlantico-occidental -, contact ce reinsufleteste ~i da forma "eroica" noii stirpe, asa-nurnitilor Tuatl~a de Danann", care ii lnving din nou pe Fornori si pc scmintiile afine - Fir-Bolg - ~i pun stapanire pc Irlanda.

Capetenia tuathanilor, Ogmc, e 0 figura "solara" - Grian Ainech - cu trasaturi sirnilare celor ale doricului Herakles. El cucereste spada regelui Fomorilor.

Insa ~i stapanirea tuathanilor i~i are slarsitul. Lebor Gabala (Cartea Cuceririlor) vorbeste despre sosirea in Irlanda a unei noi rase, aceea a ,Jiilor lui Mileadh", a carei fizionomie nu e pe deplin lamurita. Predomina aspectul razboinic - Mileadh pare sa aiba aceeasi radkina ca miles! -, insotit insa de ramasite ale traditiei mai inalre, proprie ciclului precedent, al tua~l~anilor. As~fcl, si in civilizatia Mileadh subzista simbolistica "locului central": alcatuirea acestui popor este feudala, cu 0 regalitate suprema stahilita la Tara, in "pamantul de mijloc" (Meadhon), odinioara centrul sacru a1 tuathanilor, iar regele era consacrat eu "piatra destinului" (lia-fai.l): des pre care vorn mai vorbi ~i care apartinea tot traditiei tuathanilor.i In ce-i priveste pe acestia din urrna, potrivit urior texte, ei au parasit tara, asumandu-si 0 forma inyizi~ bila, ca locuitori ai unor minunate palate "subterane" sau at un or pesteri din munti, inaccesibile oamenilor, printre car~ nu mai apar decat in mod exceptional; d,upa alte texte, e~ s-au mtors in tinurul de origine, in A valon . .) A~a cum am mal spus, cele doua versiuni sunt echivalente: fii?d vo~ba doar de doua reprez.entari diterite ale centrului primordial dey~nit ocult ("subteran") si inaceesibiL Acestui centru in traditiile celtice i-au fost in continuare aplicate imaginile "Insulei" atlantice Avalon, iar aiel e momenrul sa evidentiern faptul ca ulterior aceasta insula a fost conceputa cu precadere ca' un loc a{ "femeilor" care Ii atrag pe eroi pentru a-i face nemuritori. De alrfel, numele de Avalon se explica pe baza termenului cimric a/ai, care 'inseamna poama sau mar, ca

1 Cf H. D'Arbois de Jubainville, op. cit., pp. 118-119. 2 Ibidem, p. 56.

3 Battle of Mag Tiered, §§ 1-3 (H. D'Arbois de Jubainville, L'epopee celtique en Irlan de , Paris, 1892, P: 403).

4 Cf H. D'Arbois de Jubainville, Le cycle mythologique, ed. cit., p.141.

5 Se poate stabili 0 corespondents 'intre aceasta traditie si aceea relatata de Plutarh (De facie ... , ed. cit., § 26), potrivit careia pe rararnuri!e boreale stirpea lui Hcrakles (ciclul eroic ) s-ar fi amestecat cu aceea a lui Crones (ciclul primordial), deterrninand 0 civilizatie "asernanatoare ell cea clenica" (eea olimpiano-eroica, al carci simbol a Iosr tocmai Herakles): "Drept pentru care lui Herakles ii este inchinata cca mai mare ci nste, iar dupa el, lui Crones".

1 C]. H. Martin, op. cit., p. 82. 1 Ibidem, pp. 84-85.

3 C{ C. Squire, The Mythology of Ancient Britain and Ireland, Lond~n, 1909, p. 41. Tradiria ruathanilor se continua intr-un felin ciclul eroic al Ulsterilor, considerati urrnasi ai acestora, eli caraeter "solar" analog eelui al eroilor greci (p. 54).

58

59

"insula merejor "! ; ceea ce ne aminteste, evident, de insula Hesperidelor "de peste Ocean", cu simbolicele ei mere de aur, pe care Herakles le cucereste in una dintre ispravile menite a-i conferi nernurirea olimpiana, Femeile supranaturale din insula Avalon apar ca posesoare ale darului "sanatatii" - in saga lui Ttr-nan-og ele de clara ca, pe pamanrurile lor, nicrodata nu "se va vedea moartea sau descompunerea trupului" si ca, acolo, eroul Oisin va putea dobandi "coroana de rege a1 tineretii vesnice'l.? Insa, totodata, Avalon-ul, ,,Insula Alba"3, are si valoarea de insula "polara" si "solara". Dupa 0 alta etimologie posibila, insula Avalon nu este altceva dedit insula lui Apolo, zeu avand numele celtic de Ablun sau Belen; ea atare, reprezinta taramul "solar" ~i regiunea hiperboreeana, mtrucat Apolo fusese considerat ~i zeu solar toemai al varstei de aur si al regiunii hiperboreene." Iar daca aceasta insula se eonfunda adesea

eu "insula de sticla", aeeasta trebuie sa ne coriduca sprc simbolistica generaLi a unor pereti de sticla si chiar de aer, intrebuintata spre a semnifica un soi de aparare invizibila plasata in jurul anumitor locuri, pentru a impiedica accesul, ca si potrivit unui simbol ulterior, acela a1 zidului de foe ce irnpresoara insula respectiva, Sunt variante ale ideii de inviolabilitate, care este intotdeauna pusa in legatura eu centrul suprelu.

Textul eunoseut sub numele de Battle of lv1ag-Tured (§§ 3-6) povestqte ca, din sediul nordico-arlantic, tuathanii au adus patru obiecte aflate intr-o relatie stransa eu invatatura prirnita acolo : 0 piatra, 0 lance, 0 spada ~i un eazan. Este "piatra destinului' sau "piatra regala", numita astfel pentru ca, asemenca unui oracol, perrnite recunoastcrea celui vrednic de a fi rege; este laneea lui Lug, zeul fulgerului, despre care se spune ca"nici 0 batalie nu a pierdut eel care a purtat-o"; este spada invincibila si necrutatoare a lui Nuadu; este, in sfarsit, vasul lui Dagda, in stare sa sature in mod magic, din continutul sau, oricat de multi razboinici. Aceste obiecte ale tuathanilor si-au refacut aparitia in obiectele corespondente din ciclul Graalului, la fel cum sediul acestuia se va dovedi a fi in stransa legaxura cu insula Avalon sau "Insula AlbiCC•1

In traditiile adunate in Analele celor Patru Maestri, deo-

, ,

sebit de vizibila este, mai apoi, tema luptei ~i a victoriei ca incercare. 0 formula ce revine mereu este: "Regele X a fost doborat de ,care a devenit rege".2 Sensul sau mai profund ne trimite la saga Regelui Padurilor din Nemi, de care ne-arn

1 Cf E. Windisch, Das leeltische Brttannien bis zum Kaiser Arthur, Leipzig, 1912, p. 114. De la doamna din insula indepartata eroul Condla primeste un mar care, oricat ar rnanca din el, rarnane intreg si care ii redesteapta 0 nostalgie de neintrant: este tema "hranei vesnice", pe care 0 vom revedea aparand la Graal, impreuna cu nostalgia pe care acesta i-o suscita celui ce I-a vazut macar 0 data.

2 Cf H. Martin, op. cit., p. 154. Marx (La legende arthurienne ... , ed. cit., p. 52) opteaza pentru cuvantul avallach, "mar" - rnarul care of era nernurirea.

3 Se cuvine sa relevam faptul catermenul Albion pentm Anglia si numele Albania dat unci par~i a acesteia rezulta dintr-o transpozitie in cazul acestei ~ari a stravechii imagini constiruite de "Insula Alba" sau a "Stralucirii", care, in traditia hindusa, ca sboeta-dipa, arc si caracterul de sediu allui Vishnu ca zeu solar purtator al crucii hiperboreene, sau swastika. De aceea am afirmat ca mulre desernnari geografice ale traditiilor in cuvant au doar 0 anvergura sirnbolica.

4 C{ R. Guenon, "La Terre du Soleil", in Etudes traditionnelles, ianuarie 1936, p. 36. [Trad. rom. "PiimantuJ Soarelui", in Slmboluri ale stiintei sacre, ed. cit.] Una dintre reprezentarile pamanrului la care ne reierim acum este aceea a asa-numitei ten-mag-trogaigi, cuprinzand urmatoarele simboluri caracteristice ale sediului central, pe care le v o m vedea ulterior reiterate in seriile narative cavaler esti : femei

regale, copacul de argint avand in varf soarelc, arborele victoriei, 0 fantana, un vas cu 0 bautura care nu se sfaqe~le niciodata (el E. Beauvois, "L'Elysee trans atlantique et I'Eden occidental", in Reuue de l'Histoire des Religions, vol. VII, 1883, P: 291).

1 T oate aceste interpretari evoliene l?i gasesc 0 substantials confirmare in cartea Le Druidisme (1985), de Jean Markale. (Nota ingriiitort/lui e ditiei italienej

2 Cf H. Martin, op. cit., p. 85.

60

61

ocupat in alta parte, unde infrangerea si uciderea unui anumit persona] apare ca 0 introducere directa la funqia ~i la demnitatea regala si sacerdotala dctinute de personajul respectiv - si, de asernenea, la calitatea de sot al "femeii divine";' Ei bine, Iiteratura cavalereasca medievala e p lina de variante ale acestei teme: incercarea armelor conduce, adesea aproape in mod automat, catre posedarea unei femei, care trece de la un erou la altul. Pe baza asa-nurnitului "drept al iubirii", potrivit eticii acestei [iteraturi, era un lucru aproape firesc faptul ca un cavaler si-o putea alege ca obiect al dorintei sale chiar pe Doamna stapanului sau, in conditiile In care se credea, ~i se putea dovedi, mai viteaz decat acesta in incercarea arrnelor.I Caracterul de ciudatenie pc care toate aceste fapte, daca sunt luate ad litteram, il prezinta, deficitara lor corespondenta cu obiceiurile dective ale epocii, ar trcbui sa ne determine de la sine sa presupunem existerita unui co ntinut ascuns, ca adevarat sens al acestor "aventuri"3: in care este yorba, pe cat se pare, de ecouri 'indepartate ale temei seleqiei acelei calitati virile care, in eel mai 'inalt grad, califica pentru a obtine posesia "femeii" .

Dupa Historia Regurn Britanniae, Britania ar fi fost, la origine, ocupata de gigan~i. Celui mai important dintre acestia i se da numele Goemagog. Brutus, conceput ca fiind unul dintrc urrnasii troienilor care au creat ~i Rorna, ii exter-

1 Cj Reuolta impotriua lurnii moderne, ed, cit., partea intai, cap. 2. 2 Cj E.]. Delecluze, Roland au fa Cbeualerie, Paris, 1845, vol. I, pp. 132-133. In Caoalerul CN cotiga, chiar sotia regelui Arthur poate fi luata cu sine de un cavaler inarmat care 11 provoaca la lupta pe Arthur insusi.

3 Sa ~i caracrerul de ciudatenie pe care, luata ad litterarn,

11 prez inta legea cava ler easca, potrivit careia "Doanl11a" sau "femeia regala" a invinsului trecea in mod aproape automat la lDvingator, carina ii revenea, mai curand ca 0 datorie dedit ca un drept. Asdel stau lucrurile si la \XI oltram von Eschen bach (11, 100): sioelcb riier helm hi iif gebant, I der her ndcb riterschajt ist leomen, I hat er den pris genomrnen, / der sol diu leicneggine han.

62

min a si 'intemeiaza traditia britanica.' E 0 rerniniscenta biblica

" ,

semniticariva. Gog si Magog sunt fiinte demonice pe care,

in mitul imperial, [e vom vedea jucand un rol insemnat. Ei sunt echivalenti cu Fomorii, sunt echivalenti cu "fiin~ele elernentare" sau rintbursi, carora lE,sirii, "eroii divini" ai Eddelor, le taie calea cu un zid, astfel incat "sediul Centrului" - Mitgard, adica 0 anumita reproducere a centrului primordial - sa le fie inaccesibil. Intr-un anume sens, ei nu reprezinta altceva decat demonismullumii maselor,

Analele celor Patru Maestri povestesc despre mai multe revolte impotriva dinastiei sacre a semintiei Tuatha de Danann si, de asemenea, irnpotriva ulterioarei dinastii razboinice a fii10r lui Mileadh, insurectii datorate semintiei Fir-Dorahanain, sau "rasa din adancuri", 0 rasa telurica, asociata un or rerniriiscente degenerescente ale urior locuitori anter iori ai Irlandei, asa cum sunt Fir- Bolgii. In sfarsit, se vorbeste despre 0 "rasa plebee" - aithe-ach-tuatba - care, profitand de 0 sarbatoare, masacreaza nobilimea, determinandu-i pe cei Patru Maestri sa se revolte 'impotriva regelui suprem al "sediului Centrului". Insa, ca pedeapsa pentru aceasta violenta, tara e [ovita de 0 sterilitate generaLl, insotita de tot soiul de napaste: regatul va ramane in aceasta stare pana cand fiul ultimului rege care fusese irrvins si ucis se va intoarce pe pamanturile tatalui sau.2 Ei bine, in saga orientala a lui Alexandm, distrugerea "tuturor raurilor, incat n-a mai ramas nici un strop de apace este raportata la timpul cand au sosit popoarele lui Gog si Magog." In aceeasi stare ajunge si regatul Graalului, devenit 0 Gaste Terre, parnantul devastat

1 C]. E. Faral, La legende arthurienne, Paris, 1929, vol. II, p. 87. (Historia Regurn Britanniae a lui Geoffrey of Monmouth are 0 traducere italiana: Goffredo eli Monmouth, Storia dei Re di Britannia, Guarda, Parma, 1989 - nota ingrijitomlui eduiei italiene.)

2 C/ H. Martin, op. cit., p. 86.

3 Cj F. Spiegel, Die Alexandersage bei den Orientalen, Leipzig, 1851, pp. 53-54.

63

din pricina asa-riurnitei "lovituri dureroase", stare ce nu va inceta pana cand nu va sosi eroul razbunator ~i restaurator. Acest ansamblu de traditii stravechi si vechi simboluri celtice precrestine prezinta deja principalele teme care, ca sa spunem asa, se VOl' reintrupa in legendele Graalului. Ulterioara veriga de legatudi 0 constituie saga regelui Arthur.

9. Ciclul arthurian

~i conduce, toto data, 1a ideea unci funqii centrale sau "pol are" (Ursa Mare). ~i asta nu e totul: in ansamblul textelor traditionale, simbolurile si numele starsesc prin a stabili un raport intre aceasta constelatie, cu toata simbolistica de pol sau centru legata de ea, si Thule, nume ce se aHa printre cele ell care a fost desernnata "Insula Alba" hiperboreeana, centrul traditional primordial.' Elementul "polar", elementul hiperboreean ~i elementul regal converg asadar in figura lui Arthur. Aspeetul unilateral viri] si razboinic ce s-ar putea presupune in Arthur ea ursus horribilis apare rectiticat prin faptul ca, in legenda, Arthur e mereu insotit, ea de un soi de complement sau de acompaniator al sau, de 1v1 yrddhin sau Merlin, detinator a1 unei cunoasteri ~i aI unei puteri supranaturale, in masura a se prezenta, in fond, mai putin ca 0 persoana distincta ~i mai mult ea 0 personifieare a laturii transccndentale ~i spirituale a lui Arthur insusi." De altfel, stransa legatura dintre accste doua principii - eel razboinic ~i eel spiritual - este deja detinitorie pentru "cavalerismu]" de la eurtea lui Arthur ~i pentllJ semniticatia celor mai caracteristice aventuri ale mernbrilor acesteia. Cavalerii Mesei Rotundo, adica ai regelui Arthur, nu sunt pur ~i simplu razboinici : dupa cum se poate citi in };f orte Darthur", eei alesi sa fad parte din acest cerc j.se simt mai binecuvantati ~i mai dernni de veneratie decat dad ar fi obtinut o jumatate de lume. Iar ei i9i parasesc parintii, rubedcniile, nevestele ~i copiii pentru a urrna Ordinul". In fond, insusi

In ansamblul formelor acestei saga, realitatea istorica a lui Arthur - care ar fi fostun dux bellorum al cimrilor nordici in lupta irnpotriva anglo-saxonilor iritre secolele al V-lea si al VI -Iea - trece in plan secundar dinaintea aspectului potrivit caruia in regatul sau a ajuns sa se vada un soi de imagine a functiei regale supreme, aHata in stransa legatura cu traditia hiperboreeana, pana aproape de identificarea eu aceasta functie Iuata in sine, eu caracteristici istorice si supraistorice. De aceea, relatia dintre regatul ilui Arthur si Anglia devine una accidentala: in Iiteratura :medievala, acest regat a avut mai curand 0 sernnificatie supranationala, cuprindea cea mai buna cavalerie, iar influenta asupra crestinatatii eroiee medievale a fost atat de mare, incat aceasta l~i vedea in Arthur conducatorul simbolic, ambitia oricarui cavaler fiind sa devi na mernbru al misteriosului Ordin al "Regelui Arthur" - fapt deosebit de semnificativ.

Numele Arthur poate avea felurite interpretari, dintre care cea mai credibila e aceea care il pune In legatura eu cuvintele celtice artbos, "urs~, si viros, "barbat".l Nennius explicase deja: Artht11Iati;~;~~n~t ursum borribilem.? Aceasta sernnificatie a unei forte virile care provo ad spaima este de altfel legata de 0 simbolistica de origine hiperboreeana

64

1 C]. R. Guenon, Regele Lumii, ed. cit., cap. X.

2 De altfel, in traditiile nordice, numele "urs" - bjorn - i-a [ost» aplicat lui Thor, care este unul dintre "eroii ceresti" sau .!Esiri atlati Inlupta cu "fiintele elementare"; iar ursu], irnpreuna cu lupul, este in Ynglingasaga una din formele preluate de Odin, conducatorul suprem al +ortaretei \Valhala :;;i al "locului centrului" sau Mitgard.

3 Sir Thomas Malory, Morte Dartbur, ed. Strachey, LondonNew York, 1876, XIV, 2. [Cititorul de limba rornana are la indemana talmacirea Moartea regelui Arthur, Ed. Minerva, Bucurqti, 1979. (N. tr.)J

1 Cf E. W.B. Nicholson, King Arthur and Gildas, The Academy, 1895.

2 C]. R. Singer, Die Arthursage, Bern-Leipzig, 1926, p. 17.

65

Graalul poate reprezenta elementul transcendent cu care aceasta cavalerie asp ira sa se completeze : lucru care va rezulta !impede in formele acestei saga in care regatul1ui Arthur sc confunda in celc din urrna cu eel al Graalului. Merita sa mentioriam aici episodul referitor la pietrele de la Stonehenge, pierre inca existente ~i rnotiv de stupoare pentru multa lume, intrucat e un mister modul in care accste blocuri giganticc au putut fi taiate ?i aduse, in timpuri atat de iridepartate, pana la locul uncle au fost gasite, ca rama?j~e a1e unui mare ternplu solar datand, pare-se, din megalitic sau din neolitic. Poruncindu-Ie razb oinicilor sa mearga sa ia asemenea pierre enorme de pe culmi iridepartate, Merlin spune: "Pune~i-va pe treaba, viteji razboinici, ?i invatati, prin coborarea unor asemenea pierre, dac.i [ort« e cea care intrece spiritul sau dacd. spiritul e eel care intrece [orta", Razboinicii se dovedesc incapabili, iar Medin, razand, reusesre fad nici 0 dificultate.' Faptul ca virtutea razboinica are, in ciclul arthurian, un repel' spiritual rezulta de altminteri inca din acest indemn, continue in acelasi text, adica in Historia Regum Britanniae: " Luptati pentru pamantu] vostru ?i, dad va fi nevoie, acceptati moartea: caci moartea e 0 izbanda si 0 eliberare a sufletului'F. Este intocmai coriceptia straveche despre asa-numita mors triumphalis, punct central a1 eticii proprii traditrilor de tip "emic".

Potrivit legendei, Arthur si-a dovedit dreptul innascut de a fi rcge legitim al intregii Anglii trecand de proba spadei, adica izbutind sa scoata 0 spada infipta iritr-o piatra mare dreptunghiulara asezata pe altarul templului. Aceasta piatra apare in mod evident ca fiind 0 variant a a "pietrei regilor", ce tinea odinioara de traditia sernintiei Tuatha de Danann.3

1 ApudE.Faral, Lot legende artburienne, ed. CiL, vol.ll, pp. 238-240. 2 Ibidem, p. 258.

3 ,?;j one Durthur, I, 3; R. de Boron, Merlin, pp. 169-170. Sa ne amintim ca, in saga nordico-germanica, Siegfried trece 0 proba echivalenta: scoate din "Arbore" 0 spada infipta pe care nimeni nu 0 putea clinti.

66

Aici avem de-a face cu 0 simbolistica dubla, corrvergenta. Pe de 0 parte, avem simbolismul general al "pietrei de teme- i lie", care duce la ideea "polara", potrivit careia alegoria: ?i mitul ar face trimitere la 0 putere virila (spada) ce trebuie extrasa din acest principiu. In al doilea rand, scoaterea' spadei din piatra poate insemna ?i eliberarea unei putcrij de materialitate, 'intrucat piatra are adesea aceasta sernni-] ficatie, ceea ce concorda cu un alt episod allegendei, acela in care, calauzit de Merlin, Arthur pune stapanire pe spada Caliburn sau Excalibur, tinuta de un brat misterios deasupra apelor. 1 Dar aceasta anna, se spune, fusese faurita in Avalon, adica are legatura cu "centrul suprem"; iar faptul ca e tinuta deasupra apelor exprima din nou 0 forta deta-] pta de conditiile vietii materiale, pasionale si contingente,1 viata la care s-a raporrat dintotdeauna un aspect fundamental al simbolisticii apelor, Aceasta viata trebuie depasita nu doar de cei ce aspira sa prirneasca mandatul regal al "centrului", ci si de orice cavaler ce vrea sa devina vrednic de a apartine suitei regelui Arthur si, in sfarsit, de a regasi Graalul.

Pentru scopurile noastre, printre motivele proprii odinioara traditiei britanice, vom mai face trirnitere la institutia Mesei Rotunde ~i la simbolistica sediului regelui Arthur. In privinta acesteia din urrna, recurente sunt simbolurije I pamanrului inaccesibil: potrivit lui Andreas Capellanus, rega- i tullui Arthur e despartit/de lumea oamenilor printr-un rau lat, peste care trece un pod prirnejdios. Acesta e pazit de giganti, iar pe langa el se aHa un castel an at intr-o permanenta miscare de rotatie.i In acest castel, numit si "castel regal" - caer rigor - sau "castelul bogatilor" - caeT golud - ar fi pastrat un vas supranatural cucerit (potrivit traditiei din The Spoiling of Armwn) de regele Arthur de 1a regele "lumii celeilalte", vas care, aidoma unuia dintre simbolurile

J Morte Darthur, I, 23.

2 Cj S. Singer, Artbursage, ed. cit., p. 11.

67

proprii odinioara traditiei hiperboreene a semintiei Tuatha de Danann (vasul lui Dagda), ca ~i Graalul din castelul regelui "bogat", "satura" pe oricine, tamaduieste orice ran a si fereste de actiunea timpului, refuzandu-si 'insa darurile dinaintea lasilor si a sperjurilor.! Un asemenea sediu, ca

' un castel rotitor -- revolving castle, Caer Sidi - este totuna

cu insula care, in stravechea saga celtica, tine adesea locul j"Insulei de Sticla" si, in general, a1 Avalonului, iar aici exista ;cu siguranta 0 aluzie la "Taramul Polar", care intr-adevar , se roteste in jurul propr iei axe ~i pard transports lumea

in miscarea sa de rotatie - ceea ce nu poate sa nu ne tri. mita cu gandulla imagine a "Stapanului universal" in ipo.. staza lui de cakravarti, expresie care l'nseamna tocmai "invartitor a1 rotii", facand trirnitere 1a eel care, ca un centru imobil, misca roata regnum-ului si, in general, a universului ordonat.

Sunt idei care, de altrninteri, i~i afla corespondentele in insasi simbolistica Mesei Rotunde pe care Arthur, 1a sfatul lui Merlin, a instituit-o ca semn distinctiv a1 ordinului cavar Ieresc a carui capetenie era. Potrivit textului lui Malory, Masa (Rotunda ar fi de fapt construita dupa asernanarea lumii, in 'ea aflandu-si adapost intregul univers, pamantesc ~i ceresc.?

In alte texte ', referirea se face in generalIa cursul astrelor 91 1a rotatia cerului in raport cu un centro imobil, de unde rezulta in chip limpedc ca ~i cavalerii care iau loc la Masa Rotunda sunt tot atatia reprezentanti ai puterii centrale ordonatoare. Acum, este important sa relevarn faptul ca, in mai multe naratiuni, acesti cavaleri ai Mesei Rotunde, ori eel putin cei mai buni dintre ei, sunt in numar de doisprczece, de unde rezulta 0 vadita coresporidenta intre ei si cei doisprezece Pairi care, in Roman de Brut, ,,i~i impart

pamantul in douasprczece parti, fiecare luanrl drept feuda una din ele ~i numindu-se rege"l. Importanta acestui amanunt rez.ida in faptul ca cloi_sEr~~_~c~e un numar solar care, 'intr-tm fel sau altul, a E~iurat oriunde s-a constituit, ori s-a incercat sa se constituie, un centru traditional: cele douasprezcce tronuri din Mitgard, eei doisprezece zei olirnpieni supremi, cei doisprezece butuci din centrul delphic, cei doisprezece lictori ai Romei, cei doisprczecc locuitori ai Avalonului, eei doisprezece conti paladini ai lui Carol eel Mare ~i asa mai departe. Dar, IlJ saga Graalului si a regelui Arthur, acest simbolism e pus in legatura eu un motiv ulterior, ~i anume cu cel a1 locului prirnejdios . Este yorba despre un loc ramas neocupat la Masa Rotunda 9i rezervat unui cavaler a~teptat ~i predestinat, superior tuturor celorlalti, care apare uneori ca fiind at treisprezecelea cavaler 91 care, prin urrnare, corespunde in mod evident irisesi funqiei supreme de centru, capetenie ~i pol a1 celor "doisprezece", fiind 0 imagine sau 0 reprezentare a insusi "Regelui Lumii", sau calerauati.?

Fireste, atunci cand apare tema "locului primejdios" conceput ca un loc golla masa, trebuie sa ne gandim la 0 stare de involutie a regatului lui Arthur sau de decadenta a reprezentantilor sai, astfel incat sa fie nevoie de 0 restaurare. In mod ideal, tocmai acesta este momentul lt1 care cavalerii Mesei Rotunde pornese in cautarea Graalului ~i tn care, in literatura corespunzatoare, aventurile Graalului 9i cele ale cavalerilor regelui Arthur se impletesc in mod inextricabil. In general, regatullui Arthur este identificat atunci cu Locris sau Logres - 0 vcche denumire a unei parti din

1 Cf C. Squire, iV1ythol. oIane. Brit., ed. cit., pp. 73-74. 2 Marte Darthur, XIV, 2.

3 Cf F. Karnp ers, Das Lichtland der Seelen unci der heilige Gral, Koln, 1916, pp. 30-31.

I Cf E.]. Delecluze, Roland ... , ed. cit., vol. I, pp. 43,49.

2 Aici ne-arn putea sirnti inclinati sa ne gandim la Cristos si la cci doisprez.ece ucenici ai lui si, 'intr-adevar, aeeste raportari nu lipsese in partile crestinate ale legendei. Se cuvine insa a re1eva faptul ca simbolistica respectiva este cu mult anterioara crestinismului ~i e supratracti~ionala: reprezcntarea crestina rru e decat 0 adaptare particulara a acesteia, irn.r-un cadru religios.

68

69

Anglia, ca "Albania" si "Insula Alba", precum ~i ca sediu al Graalului; iar cavalerii lui Arthur plead in cautarea Craalului pemru a readuce rcgatulla vechea stralucire ~i pentm a spulbera vrajilc care, dupa cum se stie inca din JvIabinogion, au lovit acest taram. Graalul este simbolul a ceea ce s-a picrdur

lsi trebuie regasit, Un barbat trebuie sa faea astfel incat

, ~

i Graalul sa 'isi manifeste din nou virtu tile, iar acesta este adesea

.,' ,

!toc~ai cavalerul care va ocupa "locul primejdios".

In legatura cu toate acestea, avem de-a face cu un soi de dedublarc a figurii regelui Arthur. Pe de 0 parte, avem un "rege Arthur" supraistoric, simbolizand 0 hmctie; pc de alta parte, avem un rege Arthur care, ca tip al unui reprezentant istoric al acestei functii, sc afla in centrul unor evenirnente

,

eu un sfar~it fatal, care il plaseaza in prelungirea vechilor

povestiri despre distrugerea ~i disparitia semintiei Tuatha de Danann 9i a urrnasilor acestora. Ca sa nu anticipam, vom aminti aici doar epilogul vechii legende a lui Arthur, unde, printre altele, revine simbolistica femeii.

Doua personaje incearca sa II sustraga lui Arthur "Doanma" I sau "femeia" - pe Quelmuwar sau Guinevere (nume inseml nand "spiritul alb", ceea ce corrlirma caracterul ei simbolic).

Primul este Maelvas, care 0 conduce in cetatea sa, Glastonbury, identificata cu "Ora~ul de Sticla" oceanic si cu Ava[onul : Glastonia id est urbs vitrea I etiam insula A.valloniae celebriter nominatur,' Ca atare, "Insula de Sticla" este asediad, iar pana 1a urrna se ajunge 101 0 reconciliere. In acest moment, in saga se insirrueaza un element crestm, intrucat se pretinde ca, in aceste irnprejurari, Arthur da insula ca feuda unui reprezentant 011 Bisericii, asizurandu-i imunitatea. In realitate, aceste fapte trimit catre ; tentativa a traditiei crestine de a inlocui traditia celto-hiperboreeana, prin insusirea celor mai importante teme ale acesteia din urrna, Glastonbury a fost unul dintre principalele centre ale raspandirii

1 Cl F. Lot, "Cehica", in Romania, XXIV, pp. 327-329; E. Faral, La legende arthurienne, cd, cit., vol. II, p. 411.

70

crestinismului in Anglia si, spre a dobandi prestigiu, a incercat sa absoarba intr-o forma crestinata traditiile anterioare nordico-celtice, pana 1a a-si rev~ndica pentru sine sernnificatia vechiului Avalon. Glastonia, adica Glastonbury, dupa cum explica cel mai important text in acest sens, De antiquitate Glastonlensis Ecclesiae, la inceput se numea ynis gutrin : in britana ynis insernnand insula, iar gutrin insernnand uitrea ; dupa sosirea englezilor a devenit Glastibury, de [a gl~1s = uitrum si buria = civitas, Glastiberia.' Povestea donarii insulei din partea lui Arthur catre Biserica e asadar un fel de alibi de "succesiune traditionala" Iabricat de evanghelizatorii crestini, Mai mult, referindu-se la tragicul epilog 011 vechii legende, pornenit de noi ceva mai sus, s-a declarat ca regele Arthur murise si ca mormantul sau se afla la Glastonbury. Astfel ramanea vechiul centru, doar ca purta noua semniticatie de centru 011 crestinismului misionar.

In 011 doilea rand, in timp ce Arthur e pc calc sa-si infaptuiasca legendarul imperiu mondial si sa cucereasca ~i Roma spre a fi incoronat acolo, nepotul sau Mordred, ramas in tara, uzurpa tronul ';;1 pune stapanire ~i pe "Doamna" lui

1 E. Faral, op. cit., pp. 411 si urrn., 439. Nu e insa exclus ca msasi cetatea Glastonbury sa fi fost, .in timpuri preistorice, un centru al traditiei primordiale, a~a cum pare sa 0 dovedeasca prezenta vestigiiIor unui fel de imens templu stelar, detinit de trasarea pe sol a urior efigii giganticc rcprezent.and constelatiile dispuse in cerc, in care unii cercetatori au tinut sa vada chiar modelul Mesei Rotunde ecl A Guide to Glastonbury's Temple of the Stars, its giant effigies described from air oieuis, maps, and from" The High History of the Holy Grail", Watkins, London, s.d.; iar despre aceasta carte, R. Guenon, "Parnantul Soarelui" , ed, cir.). Firesre, un asernenea centro nu trebuie confundat cu eel primordial, in raport cu care ar putea constirui eventual 0 emanatie, mlocuita, pana la urma, inclusiv la nivel topografic, de centrul crestin. Dad Ii dam. crezare lui Hecateu din Abdera, care a scris prin secolul IV i.Cr., Marea Britanie era locuita de hiperboreeni, in care astazi s-ar vrea sa se vada asa-numitii "protocclti", care ar fi construit ansamblul de la Stonehenge (cf H. Hubert, Les Celies, vo]. I, pp. 247, 274). I [>1 .

71

Arthur, pe Guinevere. In razboiu] care urmeaza, tradatorul este UClS, insa cei mai buni cavaleri ai Mesei Rotunde cad in lupta, Arthur insusi e ranit de moarte, e transportat in Avalon, pentru ca stiinta tarnaduirii posedata de femeile"

, , "

locuitoare ale acestui tararn, mai cu searna de Morgande

("Cea Nascuta din Mare"), sa il insanatoseasca ~i sa ii permita sa i~i exercite Iunctia.! Insa ranile regelui Arthur (dupa unii, mai ales aceea produsa de 0 lance otravita) se redeschid in fiecare an, iar credinciosii sai zadarnic il asteapta sa se intoard. Ei cred totusi ca, intr-o zi, regele Arthur va aparea din nou in A valon si i~i va relua domnia: astfel incat, de ~tunci, britanii nu au mai vrut sa numeasca nici un alt rege.2 In alte variante ale legendei - de pilda in Otia Imperialia a lui Gervasius de Tilbury - el este reprezentat zacand intr-un pat dintr-un palar miraculos, pe vartul unui munte. Iar potrivit

1 Despre toate aces tea in La mort du Roi Artu, ed. J. Frappier, Paris, 1954; G. Scoepperle-Loomis, Arthur in Avalon and the Banshes, New Haven, 1923, pp. 5-25; E. Faral, La legende artburienne, ed. cit., vol. II, pp. 296, 302, 441; S. Singer, Arthursage, ed. cit., pp. 8, 12. Referinta din Historia Regum Britanniae este urrnatoarea: Inclytus ille Arturus rex letaliter oulneratus est, qui illinc ad sananda oulnera sua in tnsularn Avallonis adoectus. In Morte Darthur (XXI, 7) se poate citi: "Unii spun, prin multe parti din Ang1ia, ca rcgele Arthur nu a murit, ci a fost dus altundeva prin vrerea Domnului nostru. $i se spune ca se va intoarce ... Eu nu as zice asta, ci rnai curand ca, intr-un loc din lumea asta, viata lui a fost transrormata (he changed his life). Insa multi spun ca pe morrnantul lui e scris acest vers : Hic iacet Artburus Rex quondam Rexque [uturus", In acelasi text (XXI, 5), Arthur, ranit, vrea ca spada lui sa ii fie inapoiata bratului misterios care 0 tinea deasupra apelor, ceea ce are sensul vadit al unui fel de restituire a mandatului sau,

1 A. de Boron, Perceval. P: 178. 0 interterenta ulterioara cu motivele expuse, asupra careia vom reveni, 0 prezinta acea varianta a pove?tii potrivit careia Arthur se va intoarce din Avalon in clip a unei batalll hotaratoare cu dusmanii britanilor, care are efectiv semniticatia "ultimei batalii" Cd Natrovissus, "Le rnythe arthurien et Ia leaende

de Merlin", in Og;un, nr. 6, 10, 13 din 1950). b

72

J

unei alte versiuni, tendentios crestina, el este "mort", iar trupul sau e ingropat in abatia de la Glastonbury, care, dupa cum am vazut, a incercat sa se prezinte ca fiind insusi Avalonul.

T oate acestea se pot raporta la 0 criza si la uri interregn, carora le va urma cautarea Graalului. Intre timp, noi am identificat 0 alta terna fundamentala a ciclului Graalului: regele ranit care, in sediul inaccesibil si misterios, asteapta

vindecarea, ca sa se poata "intoarce". Totodata, sa ne .

tim de cealalta terna preexistenta in saga celtica, aceea a regatului lovit de devastare si de sterilitate din pricina revoltei plebee sau din pricina unei rani provocate de 0 lance ori de o spada scapiratoare.

1 Saga imperials: Stapanul Universal

Potrivit aspectului 1a care tocmai ne-am referit pe scurr, saga lui Arthur apare ca una dintre multele forme ale mirului general a1 imparatului sau stapanitorului universal invizibil ~i a1 manifestarilor sale. Este un motiv care dateaza din cele mai veehi timpuri si care se afla intr-o anurnita relatie cu doctrina "manifestarilor ciclice" sau avatara: manifestarea, in momente determinate, sub forme diferite, a unui principiu unic care, in perioadele interrnediare, subzista in stare nemanifestata.' Astfel, ori de cate ori un suveran a parut sa intrupeze un asemenea principiu, s-a ivit in mod voalat i11 lcgenda imaginea potrivit careia el "nu a murit", ci s-a retras intr-un sediu inaccesibil, de unde se va manifesta din nou intr-o buna zi, ori imaginea potrivit careia el "doarme" . ~i urmeaza sa se trezeasca. ?i 1a fel cum, in aceste cazuri, elementul supraistoric se suprapune peste eel istoric, trans-

formand 0 anumita figura reala intr-una simbolica, tot astrel,

1 De la Alain de Lille (1n E. Beauvois, L'EJvsee transatlantique,

" -' ..<:

ed. cit., p. 314), rctragerea lui Arthur a fost cornparata in mod sernni-

ficativ cu cele ale lui Ilie ~iF,noh, profetii care "nu au murit niciodata" si despre care se spune ca intr-o buna zi vor reaparea.

73

(dimpotriva, numele acestor figuri rea]c supravietuiesc uneori,

desemnand insa ceva ce le transcende. '

Imaginea unei regalitati in stare de "somn" sau de moarte .aparenta s~ inrudeste eu aceea a unei regalitati alterate, afec(~ate, parahzate, l~U in privinva principiului ei intangibil, ci 111 a reprezenraruilor ei ~xteriori ~i istorici, De aici provine tema :'cgelm rarnt, mutilat sau neputiricios, care continua sa tral~~ca in ~Ce~tml" inaccesibil, un de legca timpului 9i a mortn nu e 111 vlgoare.

Fa.ra a mai re~et.a ce~a ce a~n expus in alta panel) spre a cia 0 idee globala ;;1 universalizata a contextului in cauza vorn aminti cateva forme tipice in care, in vrernurile cele mai veclli, a capatat expresie aceasta sim bolistica.

In tra~it~a hil:dusa int:l.lniln tcma lui Mahablshypa, care ~oarme m lllt~r~orul unui munte, dar care se va destepm, III sunerul scoicilor, atunci cand se va manifesta din nou principiu] deja aparut sub forma lui Buddha. 0 astfel de perioada este 9i aceea a venirii unui "Stapan universal" _ cakravart£ - purtand numele de Shankha: or, Shankha inseamna tocmai "scoica", de unde, prin aceasta asimilare ve~?ala, se_ exprima ideea unei desteptari din somn in sensul non n:ani±estari a "Regelui Lumii" 9i al insesi traditiei pri;:nor~h~l: pe c~re pov~stirea respectiva 0 concepe ca fiind inchisa, In pcnoadele intermediare de criza, tocmai intr-o scoica, ~O.traditie iraniana analoga se refera la eroul Ker:~§h~~E<l care, ranit de 0 sageata in timp ce era cufundat irrtr -o stare ~c "som~" (avem, din nou, acelasi simbol ), supravietuie~te 1l11etargle peste veacuri, asistat de a9a-numitelef7'avashi (la

~eI cum rege1e Arthur, ranit, rarnane in viata pe insula femc-

\ 1101' experte in ana ez oterica}: dar se va ridiea din nou in epo~a ~lui Shao~hr.ant 9i .va lupta alatur i de eP Shaoshyanr e Stapanul umn vutor, tnumfal regat al "Zeului de Lumina"

1 Cf Reuolta imp atriua lurnii rno derne, eel. CiL, partea a doua, 11-12 (nota ingrijitorului editi e: italiene).

c! S. Przyluski, La legende de l'empereur Arokv1, Paris, 1923, pp. 17 J 178.

74

si distrugatorul fortelor ahrimanice: in acest punct ar fi bine sa observam ca atat conceptia ebraica despre "Mesia", cat si cea crestina despre "Imp aratie cc , pe care numerosi cerceta-

" - , ,

tori 0 atribuie mitului imperial medieval, nu constituie decat

un ~cou al acestei stravechi conceptii ario-iraniene precrestine.

Insa, pentru a avea cea mai importanta formulare a motivului in discutie, trebuie sa ne reterim 1a doctrina despre Kalki-Avatara, aflata in Iegatura cu povestea lui ParashuRama, una dintre reprezentarile tipice ale exponenrului eroic din traditia olirnpiano-hiperboreeana primordiala. Cand stramosii colonizatorilor arieni ai Indiei se aflau inca intr-o regiune septentrionala, se spune ca el i-ar fi exterminat cu secures sa pe razboinicii rebeli si, de asemenea, ca si-ar fi

, ,

ueis mama vinovata: simboluri ale dublei depasiri despre care am mai spus deja (§ 7) ca este caracteristica pentru spiritu] "eraie" - depasire atat a virijitatii degradate, cat :;;i unei spiritualitati trecute sub semn feminin-matem, potrivit unei involutii si unei dezradari in sens contrar -, eu atat mai

, , ~

muir cu cat actiunea sa se raporteaza la 0 perioada cuprinsa intre varsta de argint sau lunara ~i varsta de bronz sau titanica, intre tretii-yuga ~j dvapara-yuga.

Parashu-R_arna nu a murit niciodata, el a dus 0 viata de ascet-p~-v~~111..11~ui munte, pe Mahendra, unde traieste pentru totdeauna.' Cu aceste premise, atunci cand va veni vremea, in conformitate cu legile eiclice, se va asista la 0 noua rnani[estare din inalt, sub forma unui rege sacru, victories asupra "epocii intunecate", cum este Kalki-Avatara. Kalki se naste, in mod sirnbolic, in Shambala, unul dintre numele sub care, in traditiile hind use 9i tibetane, este desemnat centrul sacru hiperboreean.i El il are tocmai pc Parashu-Rama ca maestru

1 j\1ahdbhdrata, I, 2; III, 116-117; XII, 49; XIV, 29.

2 Motivul nasterii simbolice a restauratorului din centrul hiperboreean se gase~te si 1:n traditia iran ian a, unde i se aplica uneori chiar lui Zarathustra, care, dupa unele surse, s-ar fi nascut in spatiul hiperboreean - in airyanern-uaejii - sau si-ar fi 'intemeiat aici religia eLf Bundahesb, XX-i(1TI; Vendidad, XIX; F. Spiegel, Die ariscbe Penode uru! ibre Zustande, Leipzig, 1887, pp. 125-126). In privinta locului

75

spiritual si, dupii ce a fost initiat in stiinta sacra, obtine investitura regaliL Intre timp, d~ la Shiva, ~l primise~n cal alb inaripat (caruia in poveste i se atribuie atata importanta, incat adesea 11 gasim identificat eu Kalki insusi), un papagal atotcunoscator! ~i 0 spada [uminoasa - iar aici, in privinta paralelelor, putem aminti ca tot pe un cal alb se spune ca va reaparea regele Arthur, precum si ca acelasi simbol are 0 nota aparte in Apocalipsa lui loan; cat priveste spada, e yorba de asemenea de spada disparuta pc care Arthur 0 va Iua din nou ~i care, din cand in cand, se ridica din ape, aruncand sclipiri." Calauzit de pas are, el obtine "femeia", adica 0 ia de sotie pe Padrna sau Padmavati, fiica regelui, pe care nirneni nu 0 putuse poseda intrucat, prin vointa divina, orice barbat care 0 dorea se preschimba in femeie - simbol cu 0 semnificatie profunda. Kalki, impreuna cu razboinicii sai, traverseaza marea fara sa i~i ude picioarele, caci aceasta se solidificase dinaintea lui, ajunge din nou in tinutul sau natal, 1a Shambala, pe care 0 gase~te atat de transtorrnata ~i de stralucitoare, incat i se pare a fi locasul lui Indra, Regele Zeilor ~i Zeul Eroilor. E un simbol pentru remanifestarea fortelor Centrului primordial, motiv pentru care reapar si reprezentantii dinastiei solare ~i ai celei lunare, regii Maru ~i Deva, care, gra~ie puterii ascezei lor, ramasesera vii de-a lungul epocilor lumii ~i pana 1a "epoca intunecata", pe Himalaya, conceputa ca regiunea unde epoca primordial a "dureaza de-a pururi c<. In sfaqit, are loc ultima batalie, lupta lui Kalki

de nastere allui Parashu-Rama, dad Shambala e un oras istoric aHat in apropiere de Delhi, la fel de adevarat e d este desemnata mereu ca fiind "Ora~ul din Nord", nu doar in India, ci ~i in Tibet, precum si ca se spune, de altminteri, intotdcauna in aeeste cazuri, ca localizarile eu pricina sum pur ~i simplu simbolice.

,IE interesant ca, in alegoriile medievale cavaleresti, tocmai i.papaI galul" este pasarea ce corespunde cavalerilor si care sustine dreptul acestora la "doamna" impotriva clerului (cf A. Rieolfi, Studi sui «Fedeli d'Amore », Milano, 1933, p. 28; reedirare : Bastogi, Foggia, 1983 ).

2 N atrovissus, Le my the arth urien ... , cd. cit., p assirn,

76

impotriva epocii i'ntunecate, personihcata de Ka11 ~i de doua dintrc cap eteniile denl_onilor, Koka si Vi koka". Este vorba de 0 Iupta deosebit de dura, intrucat acesti demoni se rcsuscitau reciproc ~i se ridicau nevatarnati de indata ce atingeau pamantu].: insa, in cele din urrna, batalia se va solda cu victoria lui Kalki."

Elementele simbolice cuprinse in aceasta poveste, cu un sens ce s-ar putea sa ii fi ramas oarecum neclar cititorului, 'lor fi lamurite in cele ce urmeaza. Aici am tinut, in esenta, sa oferirn cateva rep ere in masura a incadra dintr-un punct de vedere inter-trad~~ional mitul imperial a1 remanilestarii Regnum-ului, precum ~i sa impiedicam considerarea separ ata. si, mai ales, intr-o dependenta unilateral a fa~a de credintcle crestme, a expresiilor capatate de mitul cu pricina in Evul Mediu. De altfel, romanitatea insasi, inca din perioada sa '. imperials pagana, le-a aparut multora ca semnificand 0' redqteptare a varstei de aur, a1 carei rege, Cronos, cum am; vazut, a fost conceput ca traind de-a pururi intr-o stare de, somn In regiunea hiperboreeana Sub Augustus, profe1;iile; sibiline au anun tat un suveran "solar", rex a ccelo sau ex sole

1 Koka si Vikoka se aHa intr-o vadita ooresp onderrta cu Gog si Magog. Trebuie relevat ca animalul calarit de Kali este magarul, aso-r, ciatin mod traditional eu fortcle "demon ice" si antisolare, precum ~i cu asa-numitii "fii ai revoltei ncputincioase" (cf If:evolta impotriua lumii moderne, ed. cit., partea a doua, cap. 10). In plus, orasul Vishasana, unde stapaneste 1(8.11, care i~i cauta aici refugiul impotriva lui Kalki ~i caruia i se da foe, este reprezentat ca 0 cetate ginecocratica, adica guvcrnata de femei, fapt prin care se exprima asocierea dintre demonismul maselor si uzurparea rcaliz.ata de 0 forma "feminina" de spiritualitate.

2 Despre toate aces tea, cf A. Preau, "Kalki, dixierne avatara de Vichnou d'apres le Kalki-purana" (in Le Voile d'Isis, nr. 139, 1931, pp. 428 si urm.) ~i E. Abegg, Der M.essiasglaube in Indien und Iran, Zurich, 1928, pp. 47 ~i urrn. In Vislmupur2ma (IV, 3), Kalki apare tocmai in aceasta functie de distruzator al "razboinicilor" dezradati ~i desprinsi de sac~ (mleccha), funqie asumata odil1ioar~ de Parashu'Rama.

77

missus', la care par sa se retere si Horatiu", atunci cand invoca

, ,

venirea lui Apolo, z.eul hiperboreean al varstei de aur, precum ~i Virgiliu ', atunci cand anunta, la fel, iminenta unei noi varste de aur, a lui Apolo ~i a eroilor, In acest fel si-a conceput Augustus 0 simbolica ,,filia~ie" din Apolo, pe cand pasarea Phoenix, recurenta in imaginile lui Hadrian ~i ale lui Antoninus, se afla in stransa legarura tocrnai eu aceasta idee a unei resurectii a varstei prirnordiale prin interrnediul Imperiului Roman." Intuirea legaturii dintre Roma ~i principiul supraistoric si metafizic al Irnperiurn-vnui - dad e sa tinern seama de procesul, explicat mai sus, aI rranspozitiei trasaturilor proprii acestui principiu la 0 anumita imagine a sa din istorie - poate fi, in fond, considerata ca baza insesi teoriei perenitatii ~i "eternita~ii" Romei.

In perioada bizantina, mitul imperial capata, din partea lui Metodius, 0 formulare care, intr-o mai mare sau mai mica legatura cu legenda lui Alexandru eel Mare, rei a cateva terne examinate de noi pana acurn, Avem motivu] unui regc considerat mort, care se trezeste din somn si creeaza 0 noua

, ,

Roma; dar, dupa 0 scurta domnie, navalesc popoarele lui Gog si Magog, carora Alexandru le blocase 'inaintarea, ~i se declanseaza "ultima batalie"5. Este tocmai forma care, in Evul Mediu ghibelin, va fi reluata si dezvoltata pe larg. Irnpara-

I Cf F. Kampcrs, Das deutscbe Kaiseridee in Prophetic urid Sage,

Munchen, 1896, p. 9.

2 Horatiu, Ode, I, II, 30 si urrn.

3 Virgiliu, Bucolicele, IV, 5-10, 15 ~i urm. 4 ('1 F. Kampers, op. cit., p. 10.

s Ibidem, pp. 24-27. Apocalipsa IHi Petru vorbeste despre un "fiu alleului" (leul sirnboliz.and Imperiul) care ii va respinge ~i ii va distruge pe roti regii, intrucat prirnise in acest sens putere de la Dumnezeu, ~i care se va manifesta ca "cineva care se trezeste din sornn":

Si in aceasta perioada reinfloreste III umbra arnin tirea hiperboreeana, cata vreme Lactantiu de pilda (Inst., VI, 16, 3) afirma ca principele eel puternic care va restabili dreptatea d upa cadcrea Romei va veni "din regiunile extreme ale nordului". [Tn limba ro maria, Apocalipse clpocr~fe ale Noului Testament, Ed. Herald, Bucuresti, 2007. (N. red.)]

78

tul astcptat, ascuns, care nu a murit niciodata,. ci s-a r~t.ras 'intr-un centru invizibil si inaccesibil, se transtorrna aici 1n unul sau alrul dintre reprezentantii majori ai Sfantului Imperiu Roman: Carol eel Mare, Frederic I si Frederic II. Iar tema cornplementara, aceca a unui regat devastat sau pustiit care asteapta restaurarea, i~i gase~te echivalentul in tem~ Arborelui Uscat. Arborele Uscat, asociat unei reprezentan a sediului "Regelui Lumii", despre care yom vorbi ceva mai departe, va reinverzi in momentul noii manitestari imperiale si al victoriei impotriva [ortelor "epocii intunecate" prezentate, in conformitate cu noua religie, in terrneni biblico-crestini : ca popoarele lui Gog si Magog, navalitoare in epoca Anricristului.' Aceasta nu inseamna ca imaginea lui Frederic II sau a reo-elui Arthur pe munte, ca ~i aceea a cavale-

b . . .

rilor lui Arthur care navalesc de pe munte nu ne trrmit ~l

la vechile conceptii nordico-pagane, la Walhala ca s~la~ montan allui Odin, set al "eroilor divinj"2, precum ~l la ceata de suflete ale eroilor alesi de ,Jemei" - de walkirii - care, de la forma unei cete saibatice, trece si la aceea a unei armate mistice care, sub conducerea lui Odin, va lupta in ultima batalie impotriva "fiin~e1or elementare".

In nerrurnararele varjante, aceasta saga e recurenta in perioada de am a cavaleriei occidental~ ~i a ghib~l~~ism~lui, iar in fervoarea protetica starnita de ideea veruru celui de "al treilea Frederic" ea i~i gasqte 0 concretizare in enigmatica formula a irnparatului vivt ~i neuiu : Oculus eius morte claudet abscondita supertnuetque, sonabit et in populis; vivit, non tnuit, uno ex pullis pullisque pullorurn superstite' '. "Traieste nu traieste": aceasta formula sibilina ascunde misterul ci~iliza\iei m~dievale aflate in momentul amurgului. Regele

1 ('1 A. Graf, Rorna nella memoria e nelle immaginazic:ni del Medioevo, Chiantore, Torino, 1883, voL II, pp. 500.-503, 5::>6.

2 Cj: F. Kampers, Das deutsche Kaiserulce ... , eel. cit., pp. 109, 155;

S, Singer, op. cit., pp. 8-9.

3 Ibidem, p. 84.

79

ranit, regele in letargie, regele care a murit, desi apare viu, care e viu, desi apare mort, si asa mai departe, sunt teme echivalente sau convergente, teme pe care le vorn regasi intocmai in ciclul Graalului, un de au fost 'insufletite cu 0 deosebita vitalitate ~i foqa sugestiva, in punctul final, al supremului efort al Occidentului de a se reconstrui dupa modelul unei mari civilizatii, de spiritualitate virila si de traditie imper iala.

Frederic. Preotul loan. Arborele Irnperiultii.

Intr-o veche nuvela italiana se povesteste d. "preotul loan, nobil senior indian", i-a trimis 0 solie irnparatului Frederic, ca unuia "care cu adevarat era oglinda lumii, spre a-si da seama dad. era intelept la vorba si la fapti". Asadar, "Frederic" (pe cat se pare referirea se face la Frederic II) primeste din partea "preotului loan" trei pierre si, totodata, este intrebat care e eel mai bun lucru din lume. "Tmparatulle Iua ~i nu intrebd despre puterea lor"; in privinta intrebarii, el raspunse ca "masura" este lucrul eel mai bun din lume. Din aceasta atitudme, preotul loan deduce ca "imparatul era intelept la vorba, dar nu si la fapta; pentru ca el nu intrebasedespre puterea pietrelor, care erau de 0 atat de mare noblete". El crede ca, odata cu trecerea vrernii, aceste pierre aveau "sa i~i piarda puterea, intrucat irnparatul nu Ie cunostea" si incearca sa le recupereze. Aceasta se 'intampla, in esenta, prin intermediul uneia dintre ele, care avea puterea de a-l face nevazut ~i despre care Ii spune ca "pretuiqte mai multdecat tot imperiul tau "1.

Potrivit unei alte legende, pe care ne-a pastrat-o Oswald der Schreiber, Frederic II a primit de la preotul loan 0 haina din piele de salamandra care nu arde in foe, apa tineretii vesnice si.un inel cu trei pietre, fiecare dintre ele avand puterea de a-I face pe posesor sa supravietuiasca sub apa si sa fie

1 Text In G. Biagi, Le novelle aritiche, Firenze, s.d., vol. II, pp. 4-6.

80

invulnerabil, respectiv invizibil. Piatra preotului loan este recurenta mai cu searna in scrierile germane din jurul anului 1300, fiind asociata puterii de a-i face pe oameni invizibili.'

Aceste Iegende sunt deosebit de semnificative, dad. tinem seama ca regatul preotului loan nu este altceva decat una dintre reprezentarile medievale ale "Centrului suprem'V. Se credea ca acest regat s-ar fi gasit iritr-o regiune misterioasa si miraculoasa, cand din Asia Centrala, cand din Mongolia, cand din India si chiar din Etiopia (care avea 0 semnificatie foarte vaga yi diversii icata in acea epoca ). Insa, din atributele referitoare 1a acest regat, riu exista nici un dubiu in privinta caracterului sau simbolic. "Daruriie" preotului loan pentnl imparatul Frederic constituie un soi de "mandat" superior, oterit reprezentantului german al Sfantului Imperiu Roman, pentru ca acesta sa stabileasca un contact real cu principiul "Stapanului Universal" . Apa tineretii vesnice are in mod vadit intelesul de nernurire ; haina care n1.1 arde este legata de insusirea pasarii Phoenix de a ramane neafectata, de a exista si de a se reinnoi in foc; invizibilitatea e un simbol curent pentnl puterea de a avea contact cu invizibilul ~j eu suprasensibilul, de a se transfera in acesta; puterea de a trai sub ape este, in fond, echivalenta cu nonscufundarea sub ape, cu puterea de a payi pe ape (ceca ce trebuie sa ne aminteases de episodul din legenda lui Kalki-Avatara, de spada lui Arthur tinuta deasupra apelor etc.): ea presupune participarea la un principiu superior curgerii lumii ~i fluxului devenirii. Pe scurt, este yorba de niste atribute ~i de niste puteri de tip strict initiatic,

Acestea fiind zise, legenda italiana pare sa fad trimitere la un fel de inadecvare a lui Frederic fata de mandatul incredintat. Limita lui Frederic 0 constituie 0 putere a cavalerisrnului

1 Cf A. Bassermann, .Veltro, Gross-Khan unci Kaisersage", in Neue Heidelb.Labrbiicber, XI, 1902, p. 52; F. Kampers, Das deutsche Kaiseridee ... , ed. cit., p. 103.

2 CfR. Guenon, Regele Lumii, ed. cit., cap. H.

81

strict laic ~i a carmuirii pur temp orale : "ntlsura" este lucrul cel mai bun din lurne.! EI nu pune intrebarea - intrcbarea despre simbolurile puterilor oferite lui de preotul loan. Pentru aceasta ignorare a celui mai inalt rnandat, cu timpul, functia sa va fi condamnata la decadere, de aceea mandatul

. .

ii este revocat de preotul loan. 0 noua forma a imparatului care "traie~te ~i nu traieste", a carui viata e numai aparenta, sau a regelui in letargie - insa asociata acum cu 0 tema fundamentala a Graalului: vina de "a nu pune 0 intrebare", care arfi avut 0 putere restauratoare.

Sa adaugam cateva amanunte asupra imaginii existente pe atunci in privinta regatului preotului loan. Tractatus pulcherrimus il numeste "regele regilor" (rex regum). In el se imbina autoritatea spirituala ~i cea regala/, ~i poate spune desprc sine : Johannes presbyter, divina gratia Dominus dominacium omnium, quae sub ccelo sunt ab ortu solis usque ad paradisum terrestrem, 1nsa, in esenta, "preotul loan" este un titlu, este un nume ce dcsernneaza nu un anumit individ, ci 0 functie. Asdel, la Wolfram von Eschenbach si in Titurei' intalnim'"preotuJ Toan" ca titlu, iar Graalul, dura cum YOm vcdea, ii indica pc cei care, rand pc rand, trebuie sa devina "preotul loan". In saga, de altminteri, "preotul loan" este cel ce tine in frau popoarele lui Gog si Magog, exercita 0

I Este exact puterea care - potrivit unor cercetatori care se opresc insa la simplul aspect etico-naturalist - ar fi definit stilu] fundamental al raselor ariene sau indo-europene (cf H.F.K. Gunther, Die nordische Rasse bei den Irulogerrnanen Asierzs, Miinchen, 1934, pp. 47 -48.

2 Demnitatea de rege sacru ajunge adesea, prin intermedin] unor rerniniscente bib lice, sa illnfiiti~eze pc preotul Joan ca "fiu" sau "nepot" al regelui David, iar uncori ca hind regele David irisusi : Da'uis Regis Ln dorum, qui presbvterjobarmes a vulgo appellatur - De rege Dauis filio Regis [ohannis (cf F. Zamcke, "Der Priester Johannes", in A bh an dlungen derphiloLogish-hist. Klasse der Kgl Sdchs. Gesell. Der VVissenschajten, Leipzig, 1883, P: 19). David a fost ~i el asociat cu spada croijor Graalului ?i cu incercar ile 1a care accstia surit sup usi.

3 Aici, ca ~i 1a P: 88, autorul se rctcra la Titurel a1 lui Albrecht von Scharffenberg. (Nota ingrijitorului editiei italiene_)

82

stapanire viz.ibila si invizibila Cia figurat: stapanirea asupra fiin~elor naturale si a celor invizibile) ~i l~i fereste regatul de "lei" ~i"giganti". In acest regat se afla $i "fantana tineretii", $i nu rarcori el se confunda cu sediul celor trei magi sau cu cetatea Scuva, construita in apropiere de Muntele Victoriei - Vaus sau Victorialis - chiar de cei trei regi magi.' In plus, aici reapare simbolistica "polara" a "castelului rotitor" creat dupa imagine a cerurilor, ca si cea a locului unde exista pierre de lumina ?i pierre "care dau vederea orbilor" $1 care ii fac pe oameni invizibili.? Mai cu seama, preotul loan poseda piatra care poate reinvia, pasarea Phoenix, iar dupa altii Acvila - a referinta a carei anvergura va fi remarcata de oricine, dat fiind ca Acvila dintotdeauna, ~i mai ales in epoca acestor legende, a [unctionat ca snnbol al functiei

1 Textele in F. Zarncke, 01'. cit., pp. 156-158, 159 si urm., 175. Ci. ~i G. Oppert, Der Presbyter Johannes in Sage und Geschicbte, Berlin, 1870, pp. 9-11,26,27,28-30,32-33,44-45_ Legcnda crestina a celor trei regi magi e 0 incercare de a-i revendica un caracter "traditional" crestinismului, in sensul pe care noi, odata cu Guenon, il acordam! acestui termen, Cei trei regi magi, unul oferindu-i aurul si salutandu-l ca rege, alrul oferindu-i tamaia ~i salutandu-l ca preot, iar celalalt smirna, adica balsamul de incoruptibilitate, ~i salutandu-l ca protet, ii acorda lui Isus recunoasterea datorata unui presupus reprezentant al celor trei puteri in starea nescindata primordiala. De altfel, aceasta i'ecunoa?tere se regiise~te eu usuri nta in personajele care apar la nasterea lui Kalki, spre a-I cinsti (cf A. Preau, Kalki-Avatara, ed. cit., p. 433).

2 In textul lui Johannes With de Hese (F. Zamcke, op. cit., p. 159) se poate citi: Et. ibi est speciale palaciurn presbyteri jobannes et doctorurn, ubi tenentur concilia. Et illud potest oolui ad modurn rotae, et est testudinaturn ad rnodurn cceli, et sunt ibidem multi Lapides pretiosi, lucentes in nocte, ac si esset clara dies. ('1 P. Hagen, Der Gral, Strasbourg, 1900, p. 121; F. Zarncke, "Der Priester Johannes" (partea a II-a, i11 Abhand. etc., vol. VII, p. 913); 1 bi sum lapilli qui uocantur midriosi, quos frequenter ad partes nostras dep ortare solent Aquilae, per quos reiuoenescunt et lumen recup erant. Si quis illum in dig ito portauerit, ei lumen non deficit, etsi si irnminuitum restituuur et cum plus inspicaur magis lumen aenitur. Legitimo carmine consacrato bominem reddi: invisibilem etc.

83

Imperiale (care, in aspectul sau "extern", cum am vazut inca din cazul Rornei, este legata si de simbolul pasarii Phoenix). Ei bine, potrivit unor versiuni, regele persan Xerxes, Alexandru, imparatii rornani, in sfarsit, Ogier Danezul ~i Guerrino ar fi "vizitat" regatul preotului Ioan.' Este yorba de reprezentarea legendara a obscurei senzatii a unor COl1- tacte pe care marii stapanitori istorici si eroii legendari - intr-o forma mai mult sau mai putin directa, in numele unui soi de pecetluire invizibila a legitimitatii sau demnitatii lor - ar £i avut-o cu Centrul sup rem, unde se gasqte piatra ce aduce la viata Acvila.

Intr-adevar, potrivit legendei, Alexandru, aflat pe drumul spre India, odinioara strabatut de Herakles ~i de Dionysos, ar fi cerut divinitatii zalogul suprem al victoriei, ca pe 0 ultima incoronare a cuceririlor sale. E1 ajunge intai la fantana tineretii, iar mai apoi la cei doi arbori - masculin si feminin - al Soarelui 9i al Lunii, care ii vestesc destinul si Imperium-uP In contextullegcndelor din acest cidu se vorbeste in ansarn-

1 Cf F. Zarncke, op. cit., pp. 149 si urm, Dupa cum alirrna unele texte, unii regi, precum Manuel al "Romaniei", ar fi fost transportati de preotul loan in palaru! sau, intr-o viata nemuritoare, precum a sa.

2 Cf A. Basscrmann, "V eltro, G ross- Khan und Kaisersage", ed. cit., pp. 48-49. Aceasta legenda a lui Alexandru, care reia unele elemente din textele lui Callistene si Iulius Valerius, i~i are intr-o anum ita rnasura corespondenrul intr-a alta saga din secolul al XII-lea, potrivit careia, ajungand In [ocul i.unde sufletele celor drepti asteapta ziua invierii trupului", adica in paradisul terestru, Alexandru obtine 0 pian-a similara cutcea a lui Frederic II si a preorului loan, despre care se spune: "Daca inveti sa ii cunosti natura ~i puterea, te vei desprinde de tot ceea ce insearnna ambitie [lumeasca]". Cf F. Kampers, Das Licbtland der Seelen, ed. cit., p. 103. De asemenea, mai pot fi citate unele traditii persane si arabe potrivit carora Alexandru, calauzit de El Khidder (persona] misterios care joaca un 1'01 insemnat in initierea islamica) pornqte in cautarea Fantanii Vietii si a Luminii, situata la miazanoapte, sub Steaua Polara, Numai ca rezultarul expeditiei e incert, (Cf If rornanzo di Alessandro, editie ingrijita de Monica Centanni, Einaudi, Torino, 1991 - nota zngrijitorultfi eduiei italienes.

84

blu despre "Arborele Centrului", despre "Arborele Solar", despre arborele care confera, tocmai, victoria ~i lmperiul, insa, toto data, ~i despre "Arborele lui Set".

Pe terneiul informatiilor vagi si misterioase ale difcritor calatori, in Evul Mediu, imaginea indepartarului 9i magnificului imperiu al Marelui Han, irnparat al tatarijor, a redesteptat-o pc aceea a "Regelui Lumii", drept care acest irnperiu a fost adesca confundat cu insusi regatu! preotului loan. Astfel, mai ales in legatura eu legenda Marelui Han, se dczvolta motivul unui arbore misterios, care Ii asigura victoria ~i imperiul universal celui care ajunge pana la el ori care i9i atarna de el scutul. lata un text foarte elocvent In acest sens, apartinandu-i lui Johannes von Hildeshcim:

Et in ipsa ciuitate in templi 'Tartarorurn est arbora arida, de qua plurima narratur in uniuerso mundo ... ab antiquo in omnibus p artibus Orientis, fuit consuetudinis, et est, quod si quis rex vel dominus vel populus tam pot.ens efficitur, quod scutum vel clipeum suum potentur in illam arborem pendet, tunc illi regi vel domino in omnibus et per omnia obediunt et intendunt. 1 Arborele de care estc yorba a devenit un punct de interferenta pentru semnificatii diferite, pe calea u nor asonante verbale. Nu este yorba despre simbolul, explicat deja, al Arborelui Uscat: aici, "Arbore U scat" reprez.inta una dintre interpretarile menu lui Arbre Solque, caruia is-au mai atribuit sensurile de "arbore solar" (arbor solis), de "arbore solitar" (arbrc seul), ori de "arbore allui Set" (arbor Seth). Referindu-se la tara Marehri Han, Marco Polo scrisese: es if y a un grandisme pitt-in Oi1 est l'Arbre Solque, que nous appelons l'Arbre Sec. Dc altmiriteri, raportat la 0 radacina arab a, solque poate insernna "vast, inalt, durabi]", iar un manuscris englez arata ca este yorba nu de Arboreie Uscat, ci de Arborele lui Set, acela pe care Set I-a obtinut dintr-o mladita luata din Pomul Cunoasterii, adica din Arborele

! Cf A. Basserrnann, Gp. cit., pp. 33-35.

85

central al paradisului terestru.! In acest context, arborele care 'ii contera celui care ajunge pana la el put ere a ~i suveranrtatea universala ne trimite, astfel, inca 0 data, la 0 traditie ce se revendica de la "starea primordiala" (sugerata de paradisul terestru). Totodata, atat duplicitatea arborelui solar si a celui lunar, cat ~i aspectul dublu de arb ore al cunoasterii si de arbore al victoriei ne trimit la sinteza celor doua puteri, inerenta starii prirnor dia]e : sinteza care a precedat ulterioara separatie, feminizarea spiritualului ~i materializarea virilului. Asa cum se prez inta in asernenea

['legende, legatura dintre arborele imperrului si arbore]e i central al paradisului este fircasd, data. fiind mai sus sernnalata relatie existent a i'ntre or ice manitestare autentica

"a Irnperiului si starca prirnordiala. Cat pr'iveste atributul j, uscat", s-a mai spus: acest aspect al arborelui se refera la 0 perioada de decadenta care trebuie depasita, Aceasta semniticatie este [impede, de exemplu, in lcgenda potrivit careia arbore]e va reiriverz.i atune} carid se vor "intalni" preotul loan ~i Frederic.

Cit priveste regatul preotului loan, acesta a servit, inclusiv din punct de vedere istoric, drept sup ort pentru ideea voalata a lwei integrari a fortelor desfa~ur<;te sub sirnbolurile cavaleriei, Imperiului si cruciadelor. Intr-o transpunere materialista, acest principe misterios ~i puternic din Orient necrestin dar prieten al crestinilor, a fost invocat

, " ,

spre a veni In ajutorul initiativei crestine in momente dintre

cele mai tragice, pentru un rezu ltat victorios al razboiului sfant.2 Odata naruitc aceste sperante, ajutorul nemanifestandu-se 1n forma mijitara imaginata in mod naiv ~i negasindu-se n1.odalita~jle de a inrelege ceea ce statea i11.(.18.rarul simbolului preotului Ioan si al "ajutomlui" sau, a supravietuit doar legenda acestuia, ca element al diferitelor naratruni.

I1bidem, p. 44. Tcxtul din F.;Zarncke, Der Priester Johannes ... , ed. cit., pp. 161 ~i u rm.; (Marco Polo), pp. 127-128.

2 Cf P. Hagen, op. cit., P' 124.

86

In acest sens, de folos ne va fi sa sernnalam ciclul lui Ogier. In traditia darreza, Ogier (sau Holger) e un corespondent al irnparatului ghibclin care nu a murit niciodata: e un erou ascuns 1n adancul unui munte sau in partea subteran a a caste1ului Kronburg, care insa va reaparea arunci cand pamanturile sale vor avea nevoie de un salvator.' Saga lui Ogier prezinta evolutiile cele mai interesante pentru noi in ciclul lui Carol cel Mare, intrucat aici ea alatura intr-o unitate semnificativa diferitele motive pc care le-arn identificat pana in prezent. Ogier Danezul ni se infati~eaza ca fiind unul dintre paladinii lui Carol eel Mare care, dupa ce a fost in conflict cu 'imparatul, sfarseste prin a-si asuma trasaturile unui salvator al crestinatatii in momentul primejdiei extreme, precum ~i pe cele ale unui cuceritor universal. Eli~i extinde puterea asupra intregului Orient si ajunge, asemenea lui Alexandru, pana la regarul preotului loan. Aici se afla cei doi arbori, lunar si solar, desnre care am vazut

, J.

ca sunt echivalenti cu arborele puterii universale din legenda

Marelui 'Harr' si cu arborele centrului, asociat eu starea primordiala ("paradiziaca"). Dar este foarte interesant faptul ca, aici, regatul preotului Ioan sfar~e~te prtn a se identifica cu Aualonul, altfel spus eu centrul din traditia hiperboreeana.' precum si faptul ca se stabileste 0 relatie stransa intre

" "

balsamul" celor doi arborj si trecerea lui Ogier in forma

" . J

celui dare "traiqte pururi" ~i care "intr-o zi se va intoarce".

1 A, Bassermann, op. cit., p. 56.

2 De altfel, cei doi arbori ar putea fi pusi in legatud., de asemenea, cu dinastia Iunara ~i dinastia solara, ai carer reprezentanti, potrivir povestii lui Kalki-Avatara, la care ne-arn referit, n-ar fi rnurit niciodata, ci ar astepta tocmai vcnirea lui Kalki penrru a se remanifesta: evenirnent care, intr-o alta forma, coincide cu eel continut, in saga mcdievala, in simbolul reintloririi Arborelui Uscat.

3 Intr-un mod indirect ~i mai voalat, aceeasi relatie se regaseste in leaenda italian a si in cea franceza a lui Guerrino sau Guerin, pentru

b ,

faptul ca, aici, regatul preotului loan e consider-at eentr~ al cultului

apol inic ~i solar (eroul ii gase~te aici pe preotii lui Apolo). Insa Apolo, precum se srie, este zeul hiperboreean al luminii,

87

In acest sens, 'in traducerea gernuna a lui Otto von Diemeringen a Calatonilor lui John Mandeville se poate citi: Alan saget auch in den selben Landen das Oggier by den selben boumen were und sich spyset mit dem balsam und do vo lebt er so lang, und rnetnen er lebe nocb und solle hal' wider zu inen komen. Dupa ce a cucerit Orientul, Ogier Danezul ajunge asadar 'in Avalon, unde devine iubitul femeii supranaturale Morgana, sora regelui Arthur. Aici este rapit din lume, 'intr-o tinerete vesnica, Dar crestinatatea, afbindu-se intr-o prirnejdie extrema, are din nou nevoie de el. Arhanghelul Mihail vine la Morganasi, prin porunca divina, Ogier reap are 'in lume si obtine victoria. In acest moment intervine 0 noua terna caracteristica, care va reap area si in ciclul Graalului, mai ales in legatura cu "fiul" regelui Graalului,

(\ Lohengrin: eroul trimis de centrul suprem nu trebuie sa l?i \ dezouluie numele si nici locul de unde vine. Functia pe care o incarneaza si ceca ce actioneaza iritr-adevar in el trebuie sa ramana necunoscute, nu trebuie confundate cu persoana sau, oricum, raportate la aceasta. Deoarece incalca aceasta lege si dezvaluie unde a fost, asupra lui Ogier legea timpului i~i recapata taria, el irnbatraneste dintr-odata $1 e pe moarte. In ultima clipa apare Morgana, care il duce din nou in Avalon, unde va ramane pana cand, pentru a saptea oara, crestinatatea va avea nevoie de el.'

Dad. tinem seama de toate aceste date, este cat se poate de semnificativ faptul ca, la Wolfram von Eschenbach, preorul loan e conceput ca un descendent al dinastiei Graalului, ta in Titurel Parsifal insusi i9i asuma functia "preotului Ioan" si ca tocmai in tara acestuia din urma se transiera in

,-, - - .

1 In privinta liniilor generale ale acestei saga a lui Ogier Danezul, cf L. Gautier, Les epopees franr;aises, Paris, 1878, vol. I, pp. 300,450, 553; vol. II, pp. 52 ~i urm., 240 si urm.; C. Voretzsch, Ueber die Sage von Ogier dern Diinen, Halle, 1891; G. Paris, Histoire poetique de Charlemagne, Paris, 1865, pp. 137 si urm., 249 ~i urm., 305 si urm., 330 si urm. Numaml sapte joaca un rol insernnat in toate traditiile, cu rcferire la evolutii ciclice.

88

cele din urrna Graalul, sprc a indica numele celor care, rand pe rand, trebuie sa devina "preotul Ioan'";' In varianta (Ter-

n

mana a povestii lui Ogier, preotul loan si Marde Han ne

sunt 'infatisati ca doi tovarasi ai lui Ogiercare au intemeiat doua puternice dinastii." Este yorba de diferite reprezentari ale unitatii interne a acestei teme, exprimata In chip diferit In ciclul fiecarei saga, avand in centru una sau alta dintre aceste figuri simbolice.:'

"1

12. Dante i/despre Y~!!1.~9 ?i despre Dux

. Pentru a incheia aceasta serie de apropieri vom releva faptul ca la 0 aceeasi ordine de idei 91 simboluri se cuvine raportata si conceptia dantesca despre Veltro 9i despre Dux.

Din punct de vedere extern, nu este exclus ca Dante sa fi ales terrnenu] Veltro ("ogar") pe baza asemanarii fonctice dintre cane ("caine") si Khan ("Han"), titlul marelui conducator al Imperiului Mongol. Cum s-a spus, pe vrernea aceea, acest imperiu era uneori confundat cu acela al rege, lui. loan, allui Alexandru, allui Ogier ~i asa mai departe, adica, in general, eu reprezentarile figurate ale "Centrului( Lurnii". Pe atunci, Marcie Han al tatarilor inca nu devenisd groaza Europei, ci, dupa descrierile unui Marco Polo, ale unui Haithon, ale unui Mandeville, ale unui Johannes de Plano Carpini 9.a., era conceput, tocmai, ca imparatul purernic al unui imperiu misterios, indepartat si nesfarsit ea un

. , . ,

monarh intelept :;;i Iericit, prieten al crestinilor, de~i"pagan«. De altminteri, asernanarea fonetica ce conduce de la Khan

1 Textul in \Y!. Galther, Perceval und del' Gral, Stuttgart, 1925, pp.241--242.

~ Ap~£d A. Bassermann, Veltro ... , op. cit., P: 66.

J 0 Irumoasa edirie a "Scrisarii preotului loan" este Letter« del Prete Gianni, lngrijita de Gioia Zaganelli (Pratiche, Parma, 1990), care include diferitele versiuni ale acesteia: de [a cea latina, pe care se bazeaza Evola, la cele anglo-normanda ~i franceza veche, cu un bagat aparat critic. (Nota ingrijitorului editiei italiene. )

89

la caine ~i apoi la Veltro ("ogar") apare inca din versiunea germana a lui Mandeville: Heisset del' grosse hundt, den man getuonlich nennt Can. " del' Can ist der oberst und machtigst Keiser den die sunne iiberscheinet. Insusi Boccaccio, cu toate ca a respins-o, a semnalat torusi 0 interpretare a dantescului Veltro toemai in legatura eu Marele Han.' De altfel, in limba german a vee he, huno insemna senior, stapanitor, iar acest cuvant figureaza in diferite nurne ale unor veehi familii nobiliare germane, preeurn Huniger ~i altele.

Acest fapt nu este cu totul absurd, odata eliminata ciudatenia pc care aceasta perspectiva 0 poatc sugera la prima vedere, dita vreme ne reterim la cele spuse pentru a arata ca, in eiclulin chestiune, Marele Han era un simplu suport ,pentm descmnarea unei funqii care nu era Iegata de nici 0 fpersoana particulara si de nici un regat istoric propriu-z.is.

La Dante, aceasta functie este evocata, la el devine un simbol si, totodata, 0 credinta politics si 0 speranta, lucru care ne duce destul de aproape de ceea ce vom vede; ca a fast spiritul insutletitor ~i generator al ciclului Graalului.

Nu este cazul sa examinam aiei simbolistica Divinei Comedii porrivit diferitclor interpretari la care se preteaza. N e vom limita la a indica faptul ca, in linii cat se poate de generale, calatoria lui Dante in lumea cealalta poate £i interpretata ca schema dramatizata a unei progresive puriticari ~i initieri. Numai ca 0 asemenea "aventura", ca si in cazul Graalului, la Dante se aHa intr-o stransa relatie cuproblerna Imperiului, Dante, ratacit in padurea intunecata si salbatica, care forteaza "ace! ponor [ ... J / ce n-a lasat om viu prin el nicicand"2, trimiterile lui la "eoasta neumblata" si la felul

I Aceasta este una dintre tezele principale ale lui Bassermann, susrinuta In lucrarea citata mai sus. (Cf, de asernenca, inrroducerea si norele 1a Lettera del Prete Gianni, ed. cit. - nota ingrijitorului eduiei italiene.)

2 Dante, Dnnna Comedic, Iniernid, I, 14,26-27. [Fragmentele cirate de Julius Evola din Di'uina Comedic le-arn prelude in talrnacirea lui George Cosbuc, aparuta la ESPLA, Bucuresti, dupa cum urmeaza :

Infernul, 1954; Purgatoriul, 1956; Paradisul, 1957. (N. tr.)]

90

cum "moartea-l strange mai eu zor / la raul care marii nu-i da vlaga"", la ascensiunea sa pe "dealul destatarii" ~i 1a

d· ") f

"speran1;a e-a mal merge-n sus - nu ne pot ace sa nu ne

gandim la unele situatii analoge, pe care le vom vedea prezentandu-se dinaintea cavalerilor porniti in cautarea Graalului, care se vad nevoiti sa traverseze rauri repezi si sa icimnte primejdii fatale in ,,~inutul salbatic", pentm a urea in cele din urma pe muntele salbatic, lvlontsalvatsche, unde se afla si "Castelul Desfatarii".

, In Beatrice a lui Dante - dupa cum vom vedea mai indeaproape atunei cand ne vorn rcfcri 1a simbolistica general a vehiculata de Fedeli d'Amore, organizatie din care Dante facea parte - revine terna "femeii supranaturale"; iar in iubirea care 0 deterrnina sa il ajute din ceruri pc Dante e ceva ee aminteste de tema predestinarii, sau a "alegerii", imperativul suprem impus cavalerilor, de a ajunge la Graal ~i de a depasi 0 serie de aventuri ~i de lupte simbolice. Aceste aventuri ~i lupte, in fond, urmaresc sa exprime acelasi proces de puriticare caruia Dante, probabil din pricina raportarii 1a 0 cale diferita, mai putin adanc marcata de spiritul unci traditii eroice de cat de acela al unei traditii . teologic-contemplative, ii da forma strabaterii Internului

si a Purgatoriului. ~

Revenind 1a episodul irritial, aseensiunea directs a lui Dante sprc "deal" e irnpiedicata in principal de un leu ~i de 0 lupoaica, care i~i au corespondentii vizibili in sirnboluI tarfei, "sigura, ca si-un castel pe rnunte", ~i in acela a1 uriasului feroce eli care accasta se irnperecheaza, personaje intalnite in cea de a doua cantica a poemului iPwrgatoriul, XXXII, 148 -153). Interpretarea cea mai curenta, potrivit careia lupoaica ~i prostituata ar reprezenta Biserica Catolica, in timp ce leul si uriasul ar reprezenta Casa Frantei, ni se pare a fi ~i cea corecta; doar ca face un pas rnai departe eel ee, de la reperul istoric contingent ( care, in acest caz, ar

I Iniernul, I, 29; II, 107-108. 2 Lnjernul, I, 54, 77.

91

privi episodul distrugerii Ordinului templierilor}, merge pana la principiile corespondente. Leul ;;i uriasu] ne apar atunci, mai in general, ea fjind niste reprez entar i ale principiului unei regalitati degradate, laice, abuzive, ale salbaticului principiu razboinic; in timp ce lupoaica ;;i prostituata s-ar reteri la 0 involutie sau degradare corespunzatoare, survenita in principiul autoritatii spirrtuale. Numai ca, in pr ivinta acestui al doilea punct, conceptia lui Dante sufera de 0 limit are ce tine de adeziunea sa la crestinism. Atunei cand acuza Biserica, el - asa cum, mal mult sau mai putin, va proceda si Luther - 0 acuza din pricina coruptiei in sensul de mundanizare si de intriga p olitica; nu 0 acuza pornind de la principiul ca, inclusiv in cazul in care Biserica ar fi ram as reprezentanta pura si necorupta a invataturii originare a lui Cristos, ca tot ar fi constiruit un obstacol : crestinisrnul in genere reducandu-se, in esenta sa, la 0 spiritualitate cu caracter lunar, eel mult )ascetieo-eontemplativ, incapabila de a constitui reperul suprern pentru 0 reconstructie traditionala integrals. Insa asupra acestui subiect vorn fi nevoiti sa revenirn, ehiar si fara a trebui sa trimitem la luerarea noastra pr incipala deja citata.

. In orice caz, Dante prezice venirea celui care va pune capat dublei uzurpari. Este yorba, tocmai, de Veltre", care, potrivit convergentei simbolurilor la care am facut trimitere mai adineaori, este totuna cu aeel Dux, "trimis de cer, pc curv-a 0 ucide / si pe acel cu care-adultereaza'V. Simbolul este, in mare, acela al unui razbunator si al unui restaurator, ca imagme a ,,stapanului Universal" despre care Dante vorbeste in De Monarchia si al unei "restituiri" bazate pe distrugerea celor doi, principii solidare de decadenta, care ne aminteste, neindoielnic, de faptele de vitejie ale lui Parashu- Rama (cf supra, § 11), oricare ar fi personalitatile isto-

1 Iniernul, I, 101-105.

c. 2 Purgatoriul, XXXIII, 43-45. In raponarea la Ogar, depasirea { Leului sf5.qe~te prin a trecc pc plan secund fa~a de aceea a Lupoaicci.

92

rice in care Dante, potrivit sperantelor sale de ghibelin militant, a crezut ca recunoaste aceasta figura. La toate acestea se adauga referiri directe la alte simboluri pe care le-arn rnai 'intalnit in saga Marelui Han, a preotului loan, a lui Ogier Danezul, a lui Alexandru si in saga imperiala in genere - mai eu seama Arborele Uscat, reinflorirea acestuia $i Aevila.

La Dante, Arborele capata deopotriva dubla sernnificatie de Arbore al Cunoasterii si al "paradisului terestru" (prin referirea sa la Adam) $1 de Arbore al Imperiului (prin referirea la Acvila); in ansamblu, el urrnareste deei sa semnilice Irnperiul care se justitica prin raportarea la traditia primordiala, Inainte de toate, arborele dantesc este acel Arbre Sec, aeel Diirre Baum din saga imperiaia: "un porn pe care / nici Ilori n-avea, nici frunze, niei un ram", "pomul vaduvit"; "planta" despre care se spune ca "oricine-i rupe crengi ;;i-o dezvestmanta / prin fapt de hula-njura Prirnul Bine, / ce numai spre-al sau uz 0 facu sfanta"l. In privinta dezvoltarii viziunii dantesti, care urrneaza dupa toate acestea, las and la 0 parte elementele eu referinta istorica contingend (simbolurile.diferitclor ctape ale Bisericii $i ale relatiilor acesteia eu imperiul ), sa ne oprim pentnl a re] eva urrnatoarele : Dante are viziunea Arborelui care infloreste imediat dupa ce avusese viziunea chipului descoperit al"fe~eii supranaturale", pe care el 0 asernuieste in mod sernnificativ cu "a vesnicei lumini [ ... J splendoare'V. In al doilea rand, in timp ce viziunea Arborelui reinverz it poarta catre profctia venirii lui Dux, adica a unci noi manitestari razbunatoare a "Stapanului Universal", in acelasi tirnp sc prezinta imaginea "starii primordiale", a "paradisului terestru", si se spune:

"Putin vei sta-n padurc-aici si, seos, / In veei tu cetatean vei fi cu mine [cu "femeia supranaturala"], / In Rorna-n eare e roman Cristos'I '. Este, adica, participarea efectiva la Regnum-ul metafizie, pentru care este evoeat sirnbolul roman

I Ibidem, XXXII, 38,50; L"XXIlI, 58·-60. 2 Ibidem, XL"XI, 133-140.

3 Ibidem, XXXII, 100-103.

93

si, la drept vorbind, astfel incat acesta sa se dispuna mai prcsus decat crestinismul insusi ("romanitatea" lui Cristos). De altfel, acestei viziuni Ii urrneaza regenerarea lui Dante prin apa amintirii, 0 prefacere care Ii deschide calea cereasca adica acea cale catre stari pur metafizice de cxistenta, evolutie dre~a i se aplica aceeasi simbolistica a rcintloririi, deja rapertara la "pomul vaduvit": "Ma-morsei deci de la paraul sfant / ca nou, ascmenea plantei tinerele / cand noua creste-n noul sau vestmant, / curat ~i gata sa rna urc la stele"l.'

La Dante, itinerarul spiritual reprezentat de simbolistica Diuinei Comedii starseste prin a avea un deznodarnant contemplativ: in conformitate eli ideea dualists a lui Dante potrivit careia Imperiul, cu inerenta sa vita actrua, in insasi spiritualitatea sa, ar reprezenta 0 sirnpla pregatire pentru vita contemplatioa. Vom observa ceva analog in uncle forme ale ciclului narativ al Graalului, anurne in cele mai tarzii, care, la fel ca legenda italiana a lui Guerrino, se incheie prin retragerea protagonistului la 0 viata ascetica. Insa In ciclul Graalului aceasta apare in terrnenii unui fel de concluzie pesimista, formele fundamentale ale acesrui ciclu ate stand un spirit diferit, 0 mai mare tensiune, 0 atitudinemai nutin condi~ic:n~t.a, semn al intluentei unci traditii mai ap~-opiate de ong1l11 decat aceea de la care se revendica gandirca dantesca,

Dupa ce am adunat, pana acurn, toate reperele necesarc spre a ne orienta, vom trece asadar la examinarea misterului

Graalului. '

1 Ibidem, XXXIII, 142-145. Ne putem aminri, ca 0 paralela, faprul ca intoarcerea regel1.1i Arthur a fost asociata si cu 0 reinverz.ir e a stejarilor care s-au uscat pc durata interregnum-ului.

94

CICLUL GRAALULUI

S-a rclevat pe buna dreptate ca, din. punct de vedere istoric, cele mai reprezentative texte reteritoare la Graal ne deterrnina pard sa ne gandim la un curent subteran care a aparut la un moment dat, care s-a retras insa irnediat si s-a facut din nou invizibil, ca si cum s-ar fi confruntat cu un obstacol sau 0 primejdie pre~isa.l Intr-adevar, aceste texte se ingramadesc intr-o perioada scurta: nici unul dintre de, nu pare sa fie anterior ultimului stert de secol XII si nici! unul posterior primului stert de secol XIII. Iar aceast.l peri-~ oada corespunde si apogeului traditiei medievale, perioadei, de aur a ghibelinismului, a cavaler iei inalte, a cruciade·/ lor si templierilor si, in acelasi timp, efortului de sinteza metafizica destasurat de tomism, pe baza, in fond, a unci mosteniri precrestine si necrestine, reluata si de civilizatia araba (intr-o il1fl~rire analoga ~ spiritului ca~aleresc si mistic), ap cum era mostenirea aristotclismului. Unei popularita~i imediate a romanelor ~i poernelor despre Graal ii urmeaza 0 la fel de mare uitare, cu totul aparte. In primii ani ai secolului al XIII-lea, ca la porunca, in Europa nu se . mai scrie despre Graal. 0 reluare are loc dupa un interval sensibil, in secolele al XIV-lea si al XV -lea, cu forme deja preschimbate, adesea stereotipe, care intra intr-o rapida decadenta. Perioada sincopei primei traditii a Graalului coincide eu aceea a maximului eiort al Bisericii de a rep rima

1 Cf J.L. Weston, The Quest of the Holy Grail, London, 1913, pp. 4, 135, 137.

95

curente pe care le-a considerat "eretice". Revenirca are loc dupa un anumit interval de la distrugerea Ordinului ternplierilor, Mai ales in Italia ~i in Franta, partial si in Anglia, acestei distrugeri pare sa ii fi urrnat organizarea intr-o forma mai secreta a reprezentantilor unor influente aline, despre care vom vedea ca nu erau lipsite de legaturi cu insasi traditia Graalului, careia i-au continuat unele aspecte pana in timpuri relativ recente,

Sa indicam principalele surse ale ciclului narativ at Graalului, pe care ne 'vorn sprijini cu precadere expunerea, date intr-o ordine care, dupa unii cercetatori, este chiar ordinea cronologica aproximativa a cornpilarii textelor:

1) Ciclul lui Robert de Boron, care cuprinde:

a) Joseph d'Arimathie;

b) ]v! erlin;

c) Perlesuaux.

2) Conte del Graal allui Chretien de T royes, impreuna cu :

a) 0 prima continuare, a lui Gautier de Doulens ;

b) 0 a dona continuare, a lui Manessier ;

c) 0 interpolare, de Gerbert de Mostreuil.

3 ) Asa-numitul Grand Saint Graal.

4) Perceval li Gallais, in proza,

5) Queste del Saint Graal, penultima parte a lui Lancelot, in proza.

6) Parzival al lui Wolfram von Eschenbach, caruia i se pot asocia Titurel al lui Albrecht von Scharffenberg si tyfMtburglerieg.

7) Marte Darthur allui Ivlalory.

8) Diu Crone allui Heinrich von dem Turlin.'

1 Textele de la la 5 se gasesc in urrnatoare]e editii: P. Paris, Les romans de 1,1 Table Ronde, Paris, 1868;}. Furnival, Qlieste del St. Graal, Londra, 1864; C. Potvin, Perceual li Gallais au le Conte del Graal, Mons, 1866-1871; F.Michel, Le roman du St. Graal, Bordeaux, 1841; E. Hucher, Le St. Graal 01£ LeJoseph d'Arirnathie, Mons-Paris, 1875;

96

T oate acestea, ill privinta a ceea ce indeobste se nurneste "literatura" Graalului in sursele sale pozitive. Sa trecern acum la 0 scurta examinare a surselor interne ale traditiei, potrivit urior iridicatii [urnizate chiar de aceste texte.

Relevam, in aceasta directie, intai de toate tema Avalonului. In Perceval li Gallais se poveste9te intocmai cum cartea latineasca ce cuprindea istoria Graalului a fost gasita 'in insula Avalon, "intr-o casa sfanta situata deasupra trrior tinuturi 'incarcate de aventuri", unde ,,~i Arthur, 91 Guinevere sunt inmonnantati"l. Acum, 1a Robert de Boron, adica intr-unul dintre cele mai vechi texte ale ciclului, Avalonul figureaza ca un tinut situat in extrernu] occident, unde, 1a porunca divina, se deplaseaza uri numar de cavaleri din ceata lui Iosit din Arimateea, purtatorul Graalului, prmtre care Petrus :;;i Alan. Textual, se spune ca Petrus va trebui sa se deplaseze j.unde inima lui il cheama", adica "in vaile Avalonului" ]i acolo va trebui sa ramana pana cand va sosi cineva care va sti sa citeasca 0 scrisoare divina ~i care va vesti puterea Graalului.? Noi stirn deja ca Avalonul occidental e totuna cu "Insula Alba". Acurn, tocmai "in Insula Alba", conceputa prin transpoz itie ca 0 parte a Angliei, se deplaseaza, potrivit lui Gautier, insusi Iosif din Arimateea cu Graalul, iar acolo, atacat de dusrnani, el si oarnenii lui sunt "hEiniti" de Graal, care ii of era ficcaruia ceca ce i~i doreste." De altfel, dupa alti autori, in insula Avallonis - contundata,

A. Pauphilet, La Queste del Saint Graal, Paris, 1949. Intrudt in A. Bich-Hirschfdd, Die Sage uorn. Gral, Leipzig, 1877, se gase~Le 0 excclenta analiza globala a acestor texte, la aceasta lucrare vorn face trirnitere cu precarlere 1:n citatele noastre, pcntru cornoditatea cititorului, Pentru opera lui Wolfram von Eschenbach vom cita din editia P. Piper, Wolfram 'von Eschenbach, Stuttgart, 1891-1893,4 vol.; pentru a lui Malory, din editia Strachey, Morte Darthur, London-New York, 1876; in sfarsit, pentru a lui von dem Turlin, din editia G.ll.F. Scholl (Diu Crone, Stuttgart, 1852).

1 Perce-valli Gallais, P: 134.

2 Joseph d'Arimathie, P: 156.

, Gautier de Doulens, Le conte del Gr,wl, P: 94.

97

din rnotivele deja explicate, cu Glastonbury - ar fi ingropat insusi Iosif din Arirnateea.! 0 asemenea insula este, in fond, 0 reproducere a celei unde sunt purtati multi eroi ai Graalului si unde se desfasoara aventurile S1 incercarile lor cele mal se~nificative. La r;lndul ei, insula reia vechiul simbol "polar" nordico-celtic al Centrului primordial, atunci cand ni se prez inta sub forma de "insula rotitoare".

In rea Ii tate, despre acest centru este yorba aici, intr-un fel sau altul, Accsta estc "pamantul fagaduin~ci" pe care Graalulll ofera, conceput fie ca locul unde se afla izvoarele Graalului, fie ca tara in care acesta este transportat, fie ca loc al cautarii sale. Diferitele calatorii raportate la el au un caracter simbolic, iar semnificatia stabilirii unui contact cu forte sau centre ale traditiei primordiale rezulta deja din faptul ca, de pilda, in Grand St. Graal, Iosif din Arimateea :;;i cavalerii lui ajung prin mijloace supranaturale pe pamantul Angliei, conceput ca 0 tara a fagaduin\ei legata de Gnal. Lor Ii se irnpune proba de a travers a apele in mod supranarural, proba in care vor izbuti cei alesi si cei puri, pe cand cei lipsiti de credinta se vor scutunda.i In ce ne priveste, am lamurit deja sensu] acestei simbolistici.

Traditia relatata de Wolfram von Eschenbach conduce si ca la A ~alon, In masura in care, aici, intemeietoru] dinastiei ~litorului rege al Graalului este Maz.adan, pe care 0 femeie supranaturala, Ter-de-la-Schoye, il duce In Feirnurgan.' Printr-o vizibilii schimbare de nume, 0 recunoastem aici pe Morgana din cidullui Arthur, care i?i are sediul in "Taramul Desfatarii" unul dintre numele date "Insulei Occidentale" din traditia celtica, care uneori sfarseste prin a i se aplica

1 R. Heinzel, Ueber die [ranzosiscben Gralsrornanen, Wien, 1891, p. 42. De altrninteri, trebuie observat faptul ca, in multe romane, Iosif din Arimateea ramane in contirruare un soi de "prezen~a" in castelul unde se desfa~oara aventurile eroilor predestinati, preluand uneori el insu~i trasaturile "regclui ranir".

2 Grand St. Grad, p. 22.

3 \'Volfram von Eschenbach, Parziual, vol. IT, p. 40.

98

Graalului 'insusi. Tema unei traditii prirnordiale aElate in legatura cu A valonul ~i care trebuie resuscitata pe 0 cale "eroica" joaca, de alttel, un rol insemnat in formularea acestei saga de catre Robert de Boron. Parsifal ajunge sa afle ca "Pescarul eel Bogat" (titlu aplicat deseori lui Iosif din Arimateea) este tatal sau: la 0 porunca divina, el s-a dus "in tarile iridepartate din Occident, unde soarele apune (avalait)", iar acolo e tinut Intr-o viata ce nu se sfarscste, pana cand fiullui Alan va indeplini fapte de vitejie de natura a-] recomanda drept eel mai bun cavaler din lume.'

Cat despre reteririle la Iosif din Arimateea, ele constituie componenta crestina, desi nu catolica ~i apostolica, a acestui ciclu narativ. Iosif e reprezentat ca un "nobil cavaler" pagan ajuns in Palestina, care, pentru serviciile de razboinic indeplinite vrerne de ppte ani pentm Pilat din Pont, obtine de la acesta corpul neinsutletit allui Isus, al carui sange scurs din coasta i1 aduna intr-o cupa care, dupa uncle texte, e chiar Graalul. Intemnitat ,,lntr-o casa asernenea unui pilastru gol in mijlocul unei mlastini", Iosif are viziunea lui Dumnezeu, care ii inapoiaza cupa: aceasta ii da lumina ~i viata pana la eliberarea sa, care, dupa unele texte, are loc abia patruzeci dc ani mai tarziu.? Toate acestea au avut loe pe cand Iosif era inca pagan. Apoi el primeste botezul ~i este uns de Dumnezeu ca prim episcop al crestinismului, cu un mil' care, de altfel, apare a fi cel al consacrarii regale, nu doar sacerdotale. De fapt, acest mir va corisacra mai tarz.iu intreaga dinastie a regilor Britaniei, pana la Uther Pendragon, tatal regelui Arthur.? Iosif ?i oamenii s;'ii tree prin mai multe aventuri simbolice, asupra carora vom reveni, si in care se repeta tema "Insulei", mainte sa tread. in Anglia (tara pe care am vazut-o asumandu-si semniticatia "Insulei Albe"),

1 Perlesuaux, p. 173.

2 Grand St. Graal, pp. 10-12; Perceual li Gallais, P: 123. 'Numerele sapte ~i patruzeci au un caracter ezoteric si s-au rapo~·~at de asemenea la unele procese interioare de dezvoltare si de purificare, 3 Grand St. Graal, p. 13.

99

pe calea supranaturala mai sus pornenita, In Perceval li Gallais gasim sugestia importanta ca, inca inainte de moartea lui Isus, Iosif ar f1 fost pe "Insulae<, un de ulterior se va duce Parsifal"; iar Robert de Boron vorbeste ~i de niste misteriosi stramosi ai lui Iosi£, carora trebuie sa Ii se slujeasca deopotriva pentm ca cineva sa izbuteasca sa intre in Ordin; or, asa stand lucrurile, ar fi existat asadar inca de dinainte de Cristos si de crestinism."

Dad se urmareste sa Ii se acorde un continut istoric sui generis acestor aspecte ale povestii, el ar putea fi formulat in sinteza astfel: eeva din crestinism trece in aria nordicoceltica si redesteapta traditia Avalonului. Potrivit acestor traditii, Britania, asociata eu unele rerniniscente ale "Insulei Albe" ~i mai apoi, hotarat, eu regatul rege1ui Arthur, este de fapt parnantul fa.gaduintei oferit de Graal, locul in care Graalul se manifests eminamente. In plus, un centru englez ~ Glastonbury, dar si Salisbury - din nou eonfundat cu Avalonul sau eu loeuri simbolice echivalente - pastreaza "sur-

i sele" istoriei Graalului. Referinta dupa care Graalul a fost \ dat spre a-i hrani pe cavalerii trecuti in Avalon ~i cazuti aici intr-o stare de penurie ar putea face aluzie la 0 perioada de

)' decadenta a [ormelor vizibile ale vechii traditii nordice, care tocmai ca traditie a Graalului trebuia sa se trezeasca la 0 viata noua la contactul eu religiozitatea crestina ce patrunsese pana in Nord. Acest lucru ar putea fi pus in legatura cu tema

(vrajilor de care Graalul trebuie sa elibereze Anglia (si, dupa ;,une1e variante, lntreaga lume '), ca si, de asemeriea, cu tema 'curtii lui Arthur, intrata in decadents ea urrnare a "loviturii

dureroase" ~i a necesitatii cavalerilor Mesei Rotunde de a porni intr-o aventura, necunoscuta textelor mai vechi din traditia nordico-celtica, si care este tocmai cautarea Graalului.

. Chiar in forma sa crestinata, aceasta cautare este insa . deopotriva necunoscuta in cazul primelor texte ale cresti-

1 Perceval Ii Gallais, p. 133. 2 Merlin, p. 167.

3 Perlesuaux, P: 178.

100

nismului ortodox, iar traditia Graalului are, in mod vadit, prea putine puncte in comun ell cea apostolico-rornana. In privinta celui de-al doilea punet, S-;1 vaz.ut deja ca strabunul intemeietor al dinastiei Graalului, Iosif din Arimateea, primeste investitura direct de la Cristos, iar dinastia lui, in esenta regala, nu are legatura cu Biserica de la Ronu, ci conduce nemijlocit catre regatul nordic al 1'egelui Arthur si, intr-o rarnificatie a sa, potrivit lui Wolfram von Eschenbach, devine regatul simbolic a1 preorului loan, "rcgele regilor". Cit despre primul punet, dad literatura ecleziastica deja cunostea Figura lui Iosif din A1'imateea ~i tema intemnitarii acestuial, ea nu stie nirnic despre GraaI, dupa cum nu exista nici vechi texte britane (en exceptia unuia, si intr-un singur pasaj, care pare interpolat) in care Iosif sa apara ca un apostol crestin al Angliei.2 Cronicarul Helinand, primu] care relateaza 0 istorie a Graalului unde apare figura lui Iosif din Arimateea, scrie: Gradalis autemue] gradale dicitur Galliee seutella lata et {diquantulum profunda in qua preciosae dapes, curn suo Jure divitibus solent apponi, et diciucr nomine Graal ... Hanc historiam latine scriptam (a se intelege: in scrieri]e Biserici i) inoenire non potui, sed tanturn Gallice scripta habentur a quibusdam proceribus, nee facile, ut aiunt, tota tnuentri pate st. 3 In 1260, Jakob van Maelant va numi mincinoasa istoria Graalului tocmai pe baza faptului ca, pana atunci, Biscrica nu stia nirnic - sau, mai bine zis, nu voia sa stie nimic des-

pre ea." '

IE vorba mai cu searna de Euangbelia dupe! Matei (XXVI).')l de

Gesta Pilati (XII, XIV). .

2 ~f A. Bich-Hirschfeld, Die Sage vom Gral, ed, cir., p. 214. 3 In.anexa la cditia citata din Marte Dartb ur, p. 491.

. ~ Cf].L. Weston, op. cit., p. 55; E. \\!Techssler, in Die Sage uom hezlzgen Gral in threr Entwicklung, Halle, 1898, p. 9, scrie: "In pofida caracterului sau net religios, legenda [Graalului] nu a fost recunoscuta de Biseric.i ~i de cler. Nici un scriitor ecleziastic nu ne povesteste dcspre Graal. In atat de bogata literatura bisericeasca ajU!1S3 D~ina la noi nicaicri nu gasim ami ntit nici 1112.car nurnele Graalului, cu excep\i~

101

Dad in uncle texte pocalul lui Iosif din Arimateea se identitica eu pocalul de 1a Cina cca de Taina, in nici 0 traditio cresrina nu se gasesc urme ale unei asernenca asocieri '. Pe de alta parte, inclusiv atunci cand, in texte mai tarzii ~i puternic crestinate, Graalul va capata, in acest sens, 0 hmctie analoga celei a cupei euharistice din taina Liturghiei, retinerea unui Robert de Boron, de pilda, de a vorbi despre natura Graalului ~i aluzia 1a unele cuvinte secrete referitoare

e1, pe care nimeni nu trebuie sa le repete ~i care i-ar fi fost transmise numai lui Iosif din Arimateea, trimit cu gandulla existcnta unui mister diferit de acela din rirul catolic, celebrat de altcineva decat de cleml orrodox, dimpreuna cu o simbolistica ~i un ezoterism defel straine de crestinisrn. 2 Iar atunci cand unele texte identifica Graalul, vazut ca 0 cupa, cu pocalul lui Isus, ~i lancea cu lancea din episodul rastignirii, cine urrnareste logica interna si observa intonatia fundamentala a ansamblului nu poate sa nu se 'intrebe dad, in toate aces tea, nu cumva este yorba de ceva mai mult dccat

niste imagini ale coristiintei religioase predorninante imprumutate ca mijloace de exprrmare a unui alt continut.

cronicarului Helinand. Totusi, nu se poate ca autorilor acestor texte sa Ie fi ramas necunoscuta minunata povestc despre simbolul crediritei. Alai curiin d este probabil ca ei 5&1 fi urzit in juru! acestei legende 0 conjieratie a tacerii." J. Marx (La legende arth urienne, ed. cit., P: 7) observa: "Dar Biseriea si-a insusit aventura Graalului, Se pare ca in ea a resimtit eeva anterior, ceva . ceva misterios".

(Teza e eu . justa, lTl sensu] ca nrci un scrii Lor bisericesc

la modul . . Biserica oficiah1_

l111 au vorbit

sa se tina searna

$1 de teza, de acceptata, asa-nurnitul Lancelot in ario-

in cine! volume, a fast scris in ITledj.ul monastic cisrercia _ .n, in deceniu a1 seeolului al XIII-lea, ca

. J.L ,\\1 eston,

2 Cf R. Heinzel, die

1891, p. 112; Merlin, p. 167.

102

Ca un aserrienea coriti nut lsi arc radacina in traditii strame de crestinisrn, acest fapt ii apare destul de lirnpede' oricui va considera legendele Graalului in ansamblul lor.

Wolfram von Eschenbach spune ca sursele povestirii sale le constituie un anume Kyot Provensalul, care, la randul sau, ar fj gasit legenda lui Parsifal si a Graalului in niste texte pagane, pe care le-a descifrat gra~ie cunoasterii urior caractere magice. Flegetanis, din stirpea lui Solomon, scrisese istoria Graalului continuta in aceste texte in vremurile de demult, pe temeiul cunostintelor sale astrologice, intrucat citise numele Graalului in stele. "Cercetand stelele, a descoperit secrete adanci, despre care nu vorbea decat frematand." 1

Asadar, in general, istoria Graalului prezinta trasaturi supranarurale, secrete, initiatice. Robert de Boron raporteaza adevaratele surse ale acestei istorii 1a 0 "mare carte" pe care el nu a putut sa 0 citeasca, "unde sunt scrise marile mistere care sunt numite ale Graalului", iar in Perceval li Gallois se adauga: "Aceasta istorie trebuie pretuita cum nu se poate mai mult si nu trebuie povestita unora care nu 0 pot intelege: intrucat un Iucru bun raspandit printrc oameni rai nu va fi niciodata invatat de acestia." Jar Robert de Boron spune:

"Marea istorie a Graalului nu a fost povestita niciodata de un muritor" (unque retreite este n 'auoii / fa grant estoire dou Graal / par nul homrne qui Just mortal). Metamorfozele desfa~U1·ate in viziunea Graalului sunt, pentru inexprimabile, "fiindcii tainele sacramentului I1U trebuie sa i se reveleze

decat . Dumnezeu i-a dat aceasta "2. Vaucher

spune se altfel

decat vorbi de

p. 134; Joseph

103

fqei"l. Asa-numita Elucidation care preceda textul lui Chretien de T royes face trimitere 1a un anume Mester Blihis, posesor al unei traditii ce trebuie sa ramana secreta: Car, se Maistre Bihis ne ment, nus ne doit dire Ie secreel Textul eel mai recent ~i mai crestinat din prima perioada, Grand St. Graal, inlocuieste caracterul original', secret si misterios, cu un caracter mai pronuntat rnistic : cartea Graalului a fost scrisa de insusi Cristos si transrnisa autorului in timpul unei

, viziuni. Apropierea de aeest text se poate face nurnai in urma unei pregatiri ascetico-purificatoare. Cine i1 citeste are vedenii, spiritul ii e rapit de ingeri si dus sa conternple nernijlocit Sfanta T reirne. A deschide scrinul care contine Graalul inseamna a intra in contact nernijlocit cu Cl'is~os.3 Totusi, chiar tinand cont de aceste caracteristici, de ranile, orbir~a sau arsurile despre care vorbeste acest text cu refer-ire la cei

L ,

, care VOl' sa se apropie prea mult de Graal, ramane semnifi-

, catia veche ~i mai apropiata de cea initiala a unui mysteriurri ( tremendum avand prea purine in COI11un cu pathos-ul crestin,

In diferitele texte in care apare, Gxaaluleste prezentat, in esenta, sub trei forme:

~ --.~- --_.-_.--- -- .. -~--

- 1) Obiect imaterial, inzestrat cu miscare proprie, de natura indefinita si enigmatica ("nu era de lernn, nici din vreun metal oarecare, nici din piatra, din corn sau din os").

- 2) Riatra - "piatra cereasca" ~i "piatra a luminii".

3) Cupa, vas sau tava, deseori de am si uneori impodobita cu neste~ate. Atat in aceasta forma, cat ~i in forma preeedenta, mal mereu "doamnele" sunt cele eare poarta Graalul (un alt element cu toad strain de orice ritual crestin: in

schimb, nu figureaza. nici un preot). ' ,

1 Cf J.L. Weston, op. cit., pp. 8-9. 2 Ibidem, p. 108.

3 Grand St. Graai, pp. 9-12.

104

o forma interrnediara e cea a unei cupe obtinute dintr-o piatra (uneori dintr-un smarald). Graalul este calificat uneori ca "stint", alteori ca "bogat" - "e lucrul eel mai bagat pe care cei vii l-ar putea avea", se spune in Morte Darthur (XI, 2). Acest text, asernenea multor altora din aceeasi perioada, foloseste terrnenul Sangreal, ce s-ar putea preta urrnatoarelor trei interpretari: Saint Graal ("Sfantul Graa1"), Sang Real ("Sange Real"), Sang Royal ("Sange Regal").

Principalele virtuti ale Graalului se pot rezurna dupa cum urmeaza:

1) Virtutea luminii, adica virtutea tluminatoare. Graalul raspandeste a lumina supranaturala. Chretien de Troyes :

Une si gram clartes i vin / que si pierdirent les candoiles / los clarte, com font les estoiles / quand li safaris lieue au fa lune', Robert de Boron des erie aparitia Graalului in ternnita lui 10sif din Arimateea ca pe a mare lumina, adaugand ca Iosif, "de cum a zarit pocalul, a fost cu totul patruns de Sfantul Duh"2. La Vaucher, Regele Pesear poarta Graalul pe timp de noapte ~i lumineaza calea eu el. Vorbind despre apariria sa dinaintea lui Iosit, Grand St. Graal spune ca din Graal emana ,,0 asemenea stralucire, de pard ardeau o mie de Iumanari" ~i vorbeste despre un fel de raptus dincolo de conditia tempor ala ; cei patruzeci 91 doi de ani petrecuti de Iosif in ternnita cu Graalul de fapt lui nu i-au parut a fi decat trei zile.3 La Gautier, Parsifal urrnareste o fata intr-o padure intunecata, desi ea Ii interzisc~e. Deodata apare 0 lumina puternica, fata dispare, izbucneste o Iurtuna cump lita, iar a doua zi Parsifal afla ca lumina provenea de 1a Graalul adus in padure de Regele Pescar." La W~lfraI11 von Eschenbach, Graalul este "piatl-a luminii": "Indeplinirea desavaqita a oricarei doririte ~i paradis, asta e Graalul, piatra luminii, dinaintea careia orice stralucire

1 Chretien de Troyes, Le Conte del Graal, p. 76, 2 [oseph d'Arimathie, pp. 151-152.

3 Grand St. Graal, P: 12.

4 Gautier de Doulens, Le Conte del Graal, p. 97.

105

pamanteasca piere"l. In Queste del Graal, vazand Graalul, Galahad e cuprins de un mare freamat ~i spune: "Acum vad 1impede tot ceca ce limba nu ar putea exprima ~i inima nu ar putea gandi niciodara. Aici vad izvorul rnarilor cutezante ~i incepurul vitejiilor, aici vad minunea rninunilor". In M or~e Darthur, manitestarea Graalului e insotita de bubuitul unui tunet ~i de ,,0 raza de soare de ~apte ori'mai stralucitoare ca lumina zilei", si in acel moment "toti au fost iluminati de harul Sfantului' Duh". Cu acest prilej,' Graalul se infatiseaz.a inu-o forma enigrnatica: "Nimeni nu il putca vcdea, nici nu 11 putea purta", cu to ate ca fie care ca valer primea de la e1 "hrana pe care si-o dorea celmai mult pe lumc"2.

2) Aceasta corespunde celei de a doua virtuti a Craalului.

Nu e doar lumina si forta supranaturala ilurninatoare ci da ~i hrana, da viatit. La \Y! 0 lfram, Graalul, conceput ca 0 piatra, lapsit exillis, Ii hraneste pc toti eavalerii ternplieri: "sie lebent von einem steine":'. Odata adus in sala de mese ori atunci cand apare ca prin fannec deasupra mesei intinse, fiecare cavaler prirneste tocmai ceea ce isi doreste mai mult. A vorbi, aiel, de alimente fizice corespunzatoare gustului fiecarui cavaler inseamna a materializa semniticatia superioara a efectului felurit al unui dar de "via~a cc unic, in functie de vointa, de vocatia si de firea proprie ori de calificarea celor ce sc pregatesc sa-l primeasca. La limita, aceasta hrana devine eea care disrruge orice dorinta materiala. Ca atare

. , ,

in Perceval li Gallais, in virtutea miresrnei emanate de Graal, mesenii uita sa manance, iar Gawain, intr-un raptus cxtatic, primeste viziunea ingerilor." In Grand St. Graal, Graalul reproduce miracolulinmultirii painilor." In Qtteste

J Parziual, vol. II, pp. 237, 240: Den wunsch von paradis, / bede ururzeln unde ris. / Daz was ein dine, daz biez der Gral, / aden iounscbes iibertoa].

2 1110rte Dnrth ur, XIII, 6.

3 Parziual, vol. III, p. 62; vol. II, p. 240: Diu wade gesellschaf't /

hete wirtdschaft vome Gr.i], ~

4 Perceval t: Gallois, p. 126.

5 Grand St. Graal, p. 23.

106

del Graal, unde aparitia sa e precedata de 0 "lumina stralucitoare ca soarele", el se misca ca prin farmee si, dupa ce i-a dat fiecaruia "hrana" sa, dispare, la fel ca in M orte Darthur. 1 Se spune mai ales ca cei puternici, eroii, iubesc hrana oferita de Graal. Astfel, Robert de Boron ofera urrnatoarea etimologie: JOSe numeste Graal pentm ca place vitejilor" - agree as prodes homes.i Apoi, am vazut deja ca insusi Iosif din Arirnateea, irnpreuna eu cavalerii sai au primit de la Graal nu doar lumina, ci 9i viata (hrana) de-a lungul intregii perioade de captivitate imp use de Regele Crud, vreme de patruzeci de ani."

3) Darul de "viata" al Graalului se manifests insa si in

. ., '

virtute a de a vindeca rani mortale, de a reinnoi si de a pre-

lungi viata in chip supranatural. La Manessier, Perceval si Hector, luptandu-se unul cu altul, raman amandoi raniti de moarte si i~i asteapta sfarsitul, cand, la miezul noptii, purtat de un Inger cu 0 infa~i~are ,,lmparateasca", Graalul apare si ii insanatoseste complet ~i instantaneu." Acelasi episod se gasqte si in M orte Dartbur, unde acelasi fenomen se imegistreaza in cazullui Lancelot." In Queste del Graal e relatata viziunea avand in centru un cavaler suterind intins pe 0 targa, care se taraste pana la Graal si, atingandu-l, se simte revigorat, iar suterinta Iasa locul sornnului." Insa in acest caz intervine interferenta cu un motiv ulterior, acela al regilor care, in asteptarea restauratorului sau a razbunatorului predestinat, sunt mentinuti de Graal intr-o viata pre1ungita

J Queste del Graal, p. 27. 2 Perlesuaux, p. 177.

3 Queste del Graal, pp. 42-43.

4 Manessier, Le Conte du Graal, P: 102. Tot acolo apare ~i virtutea luminoasa: par la clarte lor oils ourierent / tau emrni cele clarte uirent / un angle tout emperial / qui en ses mains tint le grea], Pentru cititorul atent, faptul ca in acest text viziunea, eu aceasta lumina, are loc la miezul noptii nu e lipsit de semnihcatie ezoterica (cf "soarele de la miez.ul noptii" ~.a.m_d.).

5 Morte Durthur, XI, 13-14; XII, 4. 6 Queste del Graal, p. 40.

107

artificial. Wolfram, relatand cum, prin puterea Graalului, "pas area Phoenix se mistuie si se preface in cenusa dar se

, , ,

si t~ansforma, reaparand mai apoi in toata splendoarea ei, mal frumoasa ca oricand"1 , stabileste in mod limpede 0 legarura intre "darul de viata" al Graalului ~i regenerare, al carei simbol a fast pasarea Phoenix in mod traditional. De fapt, Wolfrarl1 spune ca "aceasta piatra [Graalul]' ii insufla omului 0 asemenea vigoare, incat oasele ~i carnea lui i~i recapata de indata tineretea" (selhe kraft dem menscben gft der stein I daz im fleisch und bein I jungent enpfaeht al sunder twal? Asadar, In afara faptului ca ilumineaza, Graalul reinnoieste ; le refuza insa hrana simbolica, sau "daruI de viata", celor ce s-au manjit de pacate - dupa unele texte, lasilor si

mincinosilor. 3 ' ,

4) Graalul induce 0 putere de victorie ~i de stapanire. Cine se folose~te de n'en court de bataille uencbu. Dupa Robert de Boron, tori cei ce izbutesc sa-l vada, pe langa Iaptul ca se vor bucura de desfatare eterna, nu vor fi niciodata depose~a1;i de drepturile lor ~i nu vor fi niciodata iniranti in lupta." In Lorengel, Graalul se prezinta ca fiind "piatra victoriei", cu care Parsifal ii respinge pc Attila si pe hunii sai in momentul in care acestia erau pe punctul de a infrange crestinatatea' Despre eel ce trece de incercarea Graalului, la '\Iv! olfram se spune: "De acum nu mai exista pe lume fiinta care sa te int:eaca in noblete si in cinstire. Esti Stapanul tuturor fapturilor. Puterea suprema l1;i va fi transmisa"". De altfel, acest aspect a1 Graalului care confers forta victoriei va fi intr-o si mai mare masura pus in evidenta prin legatura cu "spada

1 Parziual, vol, III, p. 62. 2 Ibidem.

3 Grand St. Graal, p. 25.

4 Joseph d'Arimathie, p. 152.

5 Cf W. Colther, Parzival und der Gral, Stuttgart, 1925; p. 250. ~ 6 Parziual, voL I], P: 253: warn zwaz die hifte hant beslagen / dambe muoster hoche tragen. / Dir diener zam unde wilt. / ze ricbeit

ist dir tounsc]: gezilt. .

108

Graalului". 1115a inca din acest pasaj din \Volfram e anticipata escnta cea rnai inaltii a Graalului, relatia pe care 0 are cu 0 rcgalitate transcendenta, cu principiul "Stapanului Lumii". Vom vedea, de altminteri, ca Graalul insusi, ca un oraco], ii desernneaza pe cavalerii chemati sa l~i asume rangul de rege in diferite taramuri. Pe buna dreptate, unii cercetatori au stabilit 0 apropiere intre Graal si lniareno, obiectul care, potrivit vechii tradrtii iraniene, sirnbolizeaza ~i mcarneaza foqa cereasca a regalitatii ~i care preia diferitele aspecte de piatra magica, de piatra a suveranitatii si a victoriei, de cupa : aspecte pe care, in mod evident, le detine ~i GraaluL 1

5) Daca Graalul are pe de 0 parte 0 virtute insufletitoare, pe de alta parte el prez inta 0 virtute de temut, distrugatoare. Graalul orbeste. Graalul fulgera. El poate actions ca un fel de hau. Nescien recunoaste in Graal obiectul dorintei pe care 0 nutrea cand era un tanar cavaler, insa, cand devine custodele lui, trernura si l~i pierde vederea, iar odata cu aceasta i~i pierde ~i orice stapanire asupra propriului trup.? Queste del Graal adauga faptul ca, intr-un fel similar, Mordrain incercase sa eontemple ceea ce nici unei limbi n1.1 ii este dat sa exprime : tentativa lui dezlantuie un vant supranatural care ii distruge vederea, el fiind eondamnat sa rarnana in viara In aceasta stare pana cand va vern ernul care va realiza misterul Graalului ~i il va insanatosi. Tema nu e noua. 1nsu~i Dante, atunci cand conternpla empireul, i~i pierde vederea, desi doar pentru a ~i-o redobandi, intr-un al doilea moment, inca ~i mai patrunzatoare.' Faptele de vitejie ale eroului persan Rostan urrnaresc sa ii inapoi eze vederca si libertatea unui rege a carui vocatie prorneteica rezulta limpede din incercarea sa de a urea 1a cer folosindu-se de niste acvile." S-ar putea invoea

1 M. Coyajee, injournal of KB. Oriental Studies, Bombay, nr. 33 (1939), pp. 49 si urrn, (citat de J. Marx, La legende (uthm-ienne et Ie Graal, Paris, 1952, pp. 244--248).

2 Grand St. Graal, pp. 16-17; 24. 3 Paradisul, XXX.

4 C{ E.]. Delecluze, Roland ... , ed, cit., vol. I, P: 143.

109

~i alte exemple eu usurinta. Potrivit naratiunii lui Gerben, Mordrain, care a construit un altar pentru Graal, gasqte un Inger eu 0 spada de foe care blocheaza aecesul spre acesta (Iucru care ne aminteste de blocarea analoga a "locului primordial" din Biblie, de zidul de foe care mconjoara, In uncle texte, "Insula" s.a.m.d.). Ca pedeapsa pentru incercarca lui, Ingemll1 anunta ca nu va putea muri si ca rani]c Ii vor ramane deschise~pana la venirca cavalerului care "va pune intrebarea'". Insa toernai la aceasta vedere a Graalului de aproape, care i-a lovit pe Mordrain si pe Nescien, asp ira, in Morte Dartbur, Gawain, care porneste in cautare de aventuri, propu nandu-si sa nu se mai intoarca dccat dupa ce i~i va fi atins scopul.

Natura primejdioasa a Graalului, in al doilea rand, ni se dezvaluie legatura cu tern a "locului prirnejdios" ~i cu incercarea pe care acest loc 0 constituie pentru cei ce vor sa i~i asume rolul "eroului asteptat" si funqia de $cf suprem aI cavalerilor Mesei Rotunde. Este vorba de "locu! g01", de "al treisprezecelea lee" sau de "locul polar" despre care am mai vorbit; loc sub care se casca haul sau care este fulgerat atunci cand in el se asaza cineva nedemn sau neales, Astfel, Moses, cand se pregateste sa il ocupe, e insfacat de sapte maini de foc2 $1 distrus "precum flacara distruge 0 bucata de lemn" - in coritinuare, textul prezinta lucrurilc In acesti termeni: 0 jumatate din tocul care il arde pc Moses s-a stins, dar cealalta jumatate nu se va stinge pana cand 11U va veni Galahad, spre a duce la bun sfarsit aventura Graalului.:' 0 varianta 0 reprez.inta "incercarea vasului ": de extazul Craalului se bucura cei care, la masa lui Iosif din Arimateea (rnasa

1 Gerbert de Mostreuil, Le Conte del Graal, pp. 106-107.

2 A ici revine nurnarul traditional ,,~apte" ~i poate ca ar fi cazul sa ne gandim la efectele deosebite ale unei for~e trez ite asupra celor ,,;;apte centre ale vietii", despre care se vorbeste in invatatura ezoterica (cf J. Evola, La Yag,2 della potenza, 1949: Edizioni' Mediterranee, Roma, 1994 - nata fngrijitandui editiei italiene).

3 Grand St. Graal, p. 25.

110

care se confunda cu Masa Rotunda ori care se propune ca antecedent al acesteia din urrna.), nu sunt rna11ji~i de pacate ; cu acest prilej, Moses, care s-a asezat pe locul primejdios, este inghitit de 0 genune care s-a cascat sub el - dupa explicatia crestiriata, din pricma lipsei sale de credinta, mtrucat era un fals disci pol.!

Pe de alta parte, mtalnim si motivul potrivit caruia cautarea Graalului va putea fi indeplinita doar de cel ce va fi sezut in jiltul de aur construit de 0 femeie supranarurala. Sase cavaleri care au mcercat sa se aseze in acest jilt au fost inghititi de 0 prapastie cascara imediat. Parsifal se asaza la randu-i, b~buie un tunet ingrozitor, pamantu] se despica, insa el rarnane Iinistit, la locul sau.2 Impasibil, in calma sa dernnitate, in puritatea for~ei sale, nimic nu il poate birui. La Robert de Boron, dupa toate acestea, cutezatorului care a sustinut aceasta incercare si, de asemenea, tuturor cavalerilor Me~ei Rotunde, Ii se impune inca 0 serie de aventuri, care constituie calea spre cucerirea definitiva a Graalului", Queste del Graal si Marte Darthur prezinta aceasta terna mtr-o forma si mai directa: locu1 primejdios este oeupat in mod fericit doar de eel ce a treeut de "incercarea spadei", care a fost in masura sa scoata 0 spada dintr-o piatra, dovedind astfel ca e cel rnai bun dintre toti cavalerii. Dupa reusita in aceasta incercare, a carei semnificatie am explicat-o deja, Graalul apare la curtea regelui Arthur, straluceste 0 lumina mai puternica de cat a soarclui, Graalul apare ca prin farmec emanand mireasma-i si dandu-i fiecarui cavaler hrana care i se potriveste."

Acest aspect prirnejdios al Graalului trebuie considerat ca fiind cazu l-Iirnita a ceca ce Graalul poate irifaptui in Iunctie de natura diferita a celor ce intra in contact cu el. Foq~ Graalului ii distruge pe toti cei care incearca sa il atinga

1 Joseph d'Arimathie, P: 155; Perlesoaux, pp. 171-172. 2 Gerbert de Mostreuil, Le Conte del Gr,2al, p. 103.

3 Perlesuaux, p. 172.

4 Queste del Grad, pp. 27, 37; Marte D ... arthur, XIII, 4-6.

111

Lira a avea calificarea adecvata, pe toti cei care ineearca, oricum, sa il uzurpe, repetand astfel gestul titanic, luciferic sau prometeic. 0 expresie destul de semnificativa se gase?te, in acest sens, la \'<lo1£ram, atunci cand spune, 1a figurat, ca pentm pacatosi Graalul devine atat de ~reu, incat nici macar irnpreuna nu ar fi in stare sa il poarte.' Insusi exeesul pe care puterea transcendenta il constituie pentru 0 fiin~a conditionata ~i legata de propriile limite este eel care face sa actioneze ca for~a distructiva 0 for~a a "vietii" (cf focul care it mistuie pe Moses). 0 varianta a acestei sernniticatii 0 gasim in Marte Darthur sub urmatoarea forma: zarind ,,0 mare lumina, ca ~i cand toate tortele din lume s-ar fi adunat In acea sala ", Lancelot paseste inainte. Un glas il previne sa nu intre, ba chiar sa fuga, fiindca altminteri se va cai, El nu ii da ascultare ~i intra, un foe il izbeste in fa~a, el se prabuseste la pamant ~i nu se mai poate ridica, intrucat a pierdut orice control asupra propriului corp. T ovarasilor sai, care cred ca a murjt, un batrfin le spune: "In numele Dornnului, el nu e mort, ci e mai plin de viata ~i mai puternic de cat voi toti". Lancelot ramane in aceasta stare de moarte aparenta vrerne de douazeci ~i patm de zile, iar primele cuvinte pe care le rosteste mai apoi sunt : "De ce m-ati trezit P Imi era cu mult mai bine decat acum". Aceasta experienta este raportata 1a vederea Sangrealului asa cum nimeni nu ir poate vedea mai bine ' - evident, e yorba de 0 stare initiatica, de o stare in care participarea 1a puterea Graalului devine posibila printr-o suspendare a constiintei de veghe si a limitarii individuale legate de ea, fiind astfel evitat efecrul negativ, distructiv si doborator pe care experienta "col1tactului" 11 are 1a cei ce nu sunt In stare sa treaca la forme superioare de constiinta, 1a alte stari ale fiintei.

, J - ,

6) Dualitatea virtutii Graalului este, intr-o anumita rna-

sura, legata de sernnificatia pe care, la rnodul universal, in traditiile concordante ale diferitelor popoare si chiar in alara

I Parziual, vol. HI, 15.

2 Morte Dnrtbur, XVII, 15.

112

oricarci relatii cu simbolurile crestine, 0 detine perechea cupa-Iance. Cupa corespunde in primul Lind aspectului feminin, insufletitor si iluminator, iar lancea aspectului viril, aprins sau regal (seeptru) ale aceluiasi principiu: daca vrem, prima corespunde arborelui "lunar" ~i a doua arborelui "solar", despre care s-a vorbit deja; prima aspectului Jn~elepciune sfanta" si a doua aspectelor "foe" ~i "denumire" ale aceluiasi pr incip iu. Dar in acelasi context s-ar putea insera ~i ambivalenta lancii, preluata din traditia irlandeza, care pe de 0 parte aplica le coup douloureux, provocand 0 distmgere; pe de alta parte, are virtutea de a vindeca.

Aceasta rapida trecere in revista a virtutilor atribuite Graalului ilustreaza partea, ca sa spunem a~a, subiectiva a cautarii sale. 0 atare cautare este, in esenta, 0 chestiune interioara, Nu este verba, ca experienta, de ceva asemenea unui simplu extaz mistic. E mai curand 0 putere prirnordiala care ajunge sa fie invocata pozitiv. Cine stie sa si-o asurne este calificat pentru inaltele misiuni exprimate simbolic in legenda, misiuni care coristituie, de altfel, nucleul ei central,

Sa trecern acurn la naratiunile unde Graalul figurcaza ca piatra ~i sa relevam semnificatia aparte pe care, in raport cu cele deja spuse, ne-o prezinta traditia care face din Graal 0 piatra dzuta din cer si 0 piatra "luciferica".

Wolfram von Eschenbach intrebuinteaza referitor 1a Graal enigmaticul termen lapsit exillis.' Savantii au interpretat acest terrnen in diferite moduri: lapis erilis, adica "Piatra Domnului" (San Marte); lapis elixir, cu reterire la elixirul alchimic a1 regenerarii (Palgen); lapis hetillis sau betillus (Hagen), ce poate trirnite 1a j30:lTUAO~, la piatra cazura din cer din mitologia greaca; lapis ex cadis sau de cedis, "piatra cereasca" (Martin) ~i, 1n sfaqit, "piau-a exilului". realitate, oricat de

1 Parziual, vol. III, p. 62: si lebent von einem steine : / des gesLihte ist uil reine I Hat ir des mibt erleennt I der iairt in hie genennt / Er beizet lapsit exillis.

113

justa ar fi una sau alta dintre aceste interpretari conjecturale din punct de vcdere pur etimologic, toate aces tea trirnit la semnificatii 1a care Graalul se preteaza in egala rnasura, potrivit diferitelor sale aspecte.

Graalul este inainte de toate lapis ex ccelis, imrudit, dupa acclasi Wolfram, el fusese adus pc pamant initial de 0 ceata de ingeri, Aceeasi traditie este relatata ill Tuurel allui Albrecht von Scharffenberg, unde Graalul se prezinta deopotriva ca o piatra, jasp sau crernene, legata de simbolul pasJxii Phoenix:

Ein scbar den graf uf erde / by alten ziten brabte / ein stein in bohem toerde, / man in schiizzeb dar tcz taurleen dahte ; / iaspis und silix ist er gennent, / von dem del' [enix lebende ioirt / sioenn er sicb selb ze aschen brenner', Pentru Wolfram, este yorba de ingerii care au fost condarnnati sa coboare pe p amant fiindca au fost neutri in momentul razvratirii lui Lucifer. Pazit de ei, Graalul nu si-a pierdut virtutile. Apoi a trecut in custodia unei stirpe de cavaleri, desernnati, in principiu, de 1a cer.? Aceasta traditie se modifid. in Wartburglerieg in Iclul urrnator : 0 piatra a sarit din coroana lui Lucifer atunci cand acesta a fost izbit de Arhanghelul Mihail. Este piatra eelor alesi, cazuta pe pamant din cer, piatra pe care Parsifal a gasit-o ~i care fusese culeasa odinioara de Tirurel, strabunul intemeietor al dinastiei Graalului, Graalul ar fi aceasta piatra luciferica.:' Dupa alti autori, piatra cazuta pe pamant ar fi fost un smarald ce impodobea ehiar £runteJ lui Lucifer. Ea a fost taiata in forma de cupa de un 'inger credincios si astfel a aparut Graalul, dat lui Adam in paradisul terestru, pana cand Adam 'insusi a cazut ?i a fost alungat din aeel loco Set, fiul lui Adam, reusind sa regaseasca

j Apud A. Bich-Hirschfeld, Die Sage vom Gral, ed. cit., pp. 289-290.

2 Parziual, vol, II, pp. 49, 64.

3 Der Wartburgkrieg, ed. K. Simrock, Stuttgart, 1858, pp. 174-178. §§ 142 -145. In uncle manuscrise ale acestui text piatra e gasita de Parsifal, pe cand in altele ea "este" Parsifal insusi - 0 identificare deosebit de interesanta.

114

pentru 0 vreme paradisul terestru, a adus de aeolo eu sine Graalul.! Se pare, in sfarsit, ca alti autori au pus Graalul in legatura cu Montsegur, tortareata catara din Pirinei, pe care armatele lui Lucifer ar fi asediat-o spre a obtine Graalul si a-I morita la loc in coroana prrntujui lor, de unde cazuse pe pamant in momentul reprimarii tentativei acesruia, Insa Graalul ar fi fost salvat de niste cavaleri care l-au ascuns in

• • ~ '1

111.1l1.1.a unui munte.:'

15. Piatra lucijericd

In aceste legende, fie ~i eliberate de vesmintele de ordin religios in sens restrans, apare din nou apropierea dintre Graal ca piatra cereasca ~i 0 mostenire ~i 0 putere misterioasa legata de "starea primordiala" si, mtr-un anume fel

, . ,

pastrata in perioada "exilului". Referirea la Lucifer, considerata in sine, dincolo de cadrul crestin si deist poate fi pre-

" ,

zentata ca 0 varianta a temei unci tentative, esuata sau deviata

, ,

de recucerire "eroid" a acestei stari, Cat despre tema armatei de ingeri coborati din cer eu Graalul, ea ne-o aminteste pe aeeea a semin~iei Tuatha de Danann, si ea considerati a unor ,,fiime divine", venita in Irlanda din cer aducand si

, "

1 Cj R. Guenon, Regele Lumii, ed. cit., cap. V; VE. Michelet, Le secret de fa chevalerie, Paris, 1930, pp. 27-30. Teate acestea ne pot arninti de legenda araba privitoare la piatra neagra din Kaaba, data de Arhanghelul Gabriel lui Adam, luata in eel' dupa potop ~i apoi readusa de Gabriel pe pamant, spre a servi ca "piau'a de temelie" pentru centrul traditiei islamice. Aceasta piatra, alba si stralucitoare, dupa pacat adevenit neagra (cf G. Weil, B£blische Legenden der Muselmdnner, Frankfurt, 1845, pp. 37, 84, 93). In ceea ce priveste aceasta ultima interpretare, ea se cuvine probabil rcctificata in sensu] potrivit caruia culoarea neagra desemneaza ceea ce esre ocult, nemanifestat, a~a cum este "centml" sup rem in perioada de intunecare a oricarei civilizatii

traditionale. '

2 Traditia relatata de O. Rahn, Der KreuzzHg gegen den Gral, ed. cit., p. 78.

115

ea 0 piatra supranaturala - piatra regilor legitimi - ~i alte obiecte care, asa cum s-a observat, corespund intocmai celor din ciclul Graalului: 0 spada, 0 lance ~i un vas care ii of era fiecaruia hrana potrivita, fara a se epuiza. T otodata, patria neamului Tuath~ - dupa cum stim - este acel Avalon care, conform unei traditii deja semnalate, este si sediul cartilor despre Graal ~i care, in orice caz, a fost confundat adesea, ca urrnare a unor asocieri obscure, cu 10cu1 unde se manifesta eminamente Graalul. Dar asta nu e tot. In unele legende celtice, ingerii cazuti sunt identiticati tocmai cu sernintia Tuatha de Danannl : in alte legende, se vorbeste intocmai despre niste spirite care, ca pedeapsa pentru neutralitatea lor, au fost nevoite sa coboare pe pamant. Acestea sunt descrise ca Iocuind 0 regiune occidentala trans atlantica, unde a ajuns Sfantul Brendan, regiune care, din nou, eo reprezentare a Avalonului, 1a fel cum 0 atare calatorie e 0 imagine crestinata a celei infaptuite de diferiti eroi celtici spre a ajunge in "Insula", patria originara ~i centrul inviolabil a1 tuathanilor. 2 A yea asadar 0 CUr10aSa interterenta de motive care i~i gase~te expresie, de exemplu, in Leabha~ na hvidhe, unde se citeste ca ruathanii sunt "zei si falsi zei, din care precum bine se stie se trag inteleptii irlandezi. Se pare ca ei au ajuns in Irlanda din ceruri, de unde superioritatea cunostintelor si a stiintei lor"'.

, ea atare, ar trebui sa procedam aici la 0 separare oarecum delicata a unor motive, asa incat sa putem stabiE pe de 0 parte ceea ce se refera la elementele cu adevarat luciferice, carora Ii se poate aplica in mod corect ideea unei "caderi" si a prezentei pe pamant ca 0 pedeapsa, si pe de alta parte ceca ce - printr-o reprezentare deformata tendentios - se

1 C/ E. Martin, Wolfram 'von Eschenbach, Halle, 1902, voL II, p. XLIV.

2 Cf Der Wartburgkrieg, cd. cit., p. 353. (Cy: de asemenea La navigazione di San Brandano, Bompiani, Milano, 1975 ~i tt viaggio di san Brandano, Pratiche, Parma, 1994 -r- nota ingrijitorului editiei italiene.) 3 Cf H. D'Arbois de Jubainville, Le cycle rnytbologique ... , ed. cit., p.56.

116

poate referi [a pazitorii de pe parnant ai puterii de 1a cer $i ai traditiei a1 carei simbol este Graalul: ca 0 cvasipersistenta, nealterata, secreta prez.enta a ceca ce a fost propriu starii primordiale $i "divine" ".' Neutralitatea cc ingerilor Graalului, despre care e yorba 1a Wolfram, ne trimite de fapt cu gandul catre 0 stare ideal anteri oara fa~a de acea diferentiere a spirirualitatii in functie de care se poate defini in zeneral spiri-

" -, b r :

tulluciferic. Iar daca, intr-un al do ilea moment, Wolfram

ofera 0 alta versiune, punandu-I pe Trevrizent sa spuna ca ingerii neutri nu au mai urcat la cer (asa cum tuathanii s-au retras din nou in Avalon), ci si-au atras ruina vesnica, iar "cine vrea sa fie rasplatit de Dumnezeu trebuie sa se arate a fi adversarul aces tor ingeri cazuti?", trebuie sa tinem seama de modul in care crestinismul a deform at traditiile anterioare inlocuindu-Ie sensui originar cu scmnificatii foarte diferitc~ In general, datorita caracterului general propriu viziunii sale preponderent "lunare" asupra sacrului, crestinisrnul a stigmatizat adesea ea fiind "luciferic" si "diabolic" nu nurnai ceea ee etectiv este ea at are, ei si orice incercare de reintezrare

, . b

de tip "eroic" 9i orice spiritualitate straina de raporturile de devotiune ~i de dependenta creatural a fa~a de divinul conceput la modul teist. Astfel, ~i in alta parte am avut prilejul sa constatarn existenta unor amestecuri de motive analoge eu eel pe care tocmai l-am observat in cazul sernintiei Tuatha de Danann, de pilda intr-o anumita literarura siria~o-ebraica, unde ingerii cazut] sfaqesc prin a se contopi cu 0 stirpe de "Veghetori" - £ypinopot - conceputa ca invatatoarea primordiala a omenirii.i Tertuliarr' nu ezita sa raporteze in mod global Ia ingerii cazuti ansamblul doctrinelor magieo-hermetice, acelea pe care le-arn vazut ajutaridu-] pe Flegetanis sa patrunda textele originare despre Graal ~i pe care M orte Dartbur i Ie atribuie lui Solomon, conceput ca un strarnos

1 Parzival, vol. Ill, p. 254.

2 C/ 1- Evola, La tr~dizione errnetica (1931), Edizioni Mediterranee, Roma, 1996, pp. 15?i urm. (Nota ingrijitorului editiei italiene.i [V.?i trad. rom, Traditia herrneticd, Humanitas, Bucuresri, 1999. (N. tr.)] 3 T ertulian, De cultu [eminarum, 1, 2b.

117

intemeietor al neamului de eroi ai Graalului, in exact aceeasi termeni ca si Tertujian : "Acest Solomon era un Intclept ~i cunostea toate virtutile pjetrelor si ale copacilor, ca ~i drumul stelelor si multe alte asemenea lucruri"l. Cand Inocentiu III i-a acuzat pe ternplieri ca s-au dedat ~i ei la doctrina "demonilor"? utentes doctnnis daemonorium - este foarte probabil sa fi avut in vedere pretinsele rnistere de adorare ale lui Anticrist practicate de ternplieri ~i sa fi dat curs ill mod instinctiv aceleiasi asimijari prin care "semintia divina" primordiala a fost prez.entata ea sernintia pacatoasa ori luciferica a irigerilor cazuti.

In ceea ce ne priveste, am oferit deja repere suficient de exacte pentru orientarea dinaintea unor distorsiuni de acest gen 9i pentru fixarea granitelor dintre spiritul luciferic 9i cel care nu este astfel, precum si dintre punctul de vedere crestin ~i punctul de vedere al unei spiritualitati mai inalte. Asdel, oricui ii va fi U90r sa deosebeasca anvergura fiecarui element mtalnit in saga noastra printre multe interpolari ~i deformario Dupa ce am ararat ca elcmentul "titanic" ramane materia prima din care se poate extrage "eroul", e de mteles ca, Grice ar fi, W olfram ii da lui Parsifal cateva trasaturi "lucifcrice", facandu-l insa sa i~i dud aventura la bun sfarsit, in asa fel incat In cele din urma el capata forma luminoasa a unui rege al Graalului ~i a unui restaurator. De fapt, Parsifal i1 acuza pe Dumnezeu ca l-a tradat, ca i-a inselat credinta pentru ca nu I-a asistat pana la cucerirea Graalului. El se revolta si, in mania lui, spune: "Slujeam 0 fiinta careia i se spune Dumnezeu inainte sa se fi ingaduit sa rna expun unei batjocuri jignitoare si sa rna acopar de rusrne - _. Am fost robul lui supus, 'intrucat credeam ca avea sa imi acorde bunavointa lui: insa de acum inainte voi refuza sa -1 mai slujesc. Dad rna va urrnari cu u ra lui, rna voi resernna. Prietene [ii spune ellui Gawain], cand i\i va sosi ceasul sa

1 Morte Durthur, XVII, 5.

2 Cf W.F. Wilcke, Geschichte des Ternpelherrenordens, Leipzig, 1826, vol. II, p. 351.

118

te lupti, gandulla 0 doarnna [subinteles: nu 1a DumnezeuJ sa fie cel care sa te ocroteasca'". Insutletit de acest dispret si de aceasta mandrie, dupa ce nu a reusit in prima sa vizita 1a castelul Graalului, Parsifal i9i mfaptuieste aventurile. Si, astfel desprins de Dumnezeu, evitand bisericile, dedandu-se unor fapte "salbatice" de cavaler - wilden Auentiire wilden

, ,

[erren Ritterschait -- sfarseste prin a 'invinze oricum prin

JI , , b'

a dobandi oricum gloria de rege al Graalului. Trevrizent

trebuie sa i1 spuna: "Rar s-a vazut 0 minune mai mare: aratandu-ti mania, ai obtinut de la Dumnezeu ceea ee iti doreai"? Mai tr~buie observa't ca, 1a Wolfram, Parsifal apare ca fiind eel care ajunge la castelul Graalului in mod exceptional, fara a fi fost desemnat sau chemat, asemenea celorlalti cavaleri.:' Alegerea sa se petrece ulterior - ca sa spunem asa, aventurile lui Parsifal insele sunt cele care determina ~i aproape impun aceasta alegere. T revrizent spune: "Niciodata nu s-a mai intamplat ca Graalul sa fi fost cucerit prin lupta" - Es was e Ungetooblhnheit, dasz den Gral ze keine zeten jeman mocbte erstriten. Aceasta msusire ne determina la randul ei sa recunoastcm tipul "eroic"; eel care nu prin natura sa, asemenea tipului "olimpian" (caruia i-ar putea corespunde regele legitim al Graalului, ulterior cazut in decadenta, ranit, devenit senil sau neputincios ), ci prin trezirea unei vocatii profunde si multumita actiunii sale ajunge sa ia parte la ceea ce Graalul simbolizeaza, mergand atat de departe incat devine cavaler al Graalului si, in sfarsit, i~i msuseste demnitatea suprema a Ordinului Graalului.

16. Proba orgoliului

La Wolfram, aceste semnificatii se preciz.eaza si se confirma atat in legatura eu Figura l~i Gawain, cat ~i' cu cea a lui Amfortas. La Wolfram, Trevrizent este fratele regelui

1 Parzival, vol. II, p. 329; vol. III, p. 43. 2 Parziual, vol. III, p. 253.

3 Parziual, vol. III, pp. 65-66.

119

decazut a1 Graalului, care s-a retras 1a 0 viata ascetica pe langa "Fanrana Salb~tiea <C - Fontan~ la Salvatsch.e -= in~er= cand sa usureze, pnn asceza,. sufenn1;el.e fratel.U1 sau ~l s~ remedieze decadenta reaatului Graalulm. Insusi numele lui

, b ..

s-ar putea traduce prin "ragaz recent"l - ceea ce ne. tn~~te

cu gandulla 0 solutie provi~orie inte~ei~t~ pe pnnc~p1Ul ascetic, in a~teptarea adevaratei restaurari. El.bme, Trevnzent nu uita sa 'ii aminteasca lui Parsifal, tocmai dupa ce acesta a hotarat sa Isi continue aventura fad Dumnezeu, nici mai mult, nici mai putin decat de soarta lui Lucifer ~i a c~te!o! sale.' Dar, in acelasi timp, el ii arata si adevarata limita, adevarata cauza a caderii: dad pentru a avea dreptul de a pazi Graalul trebuie sa dovedesti 0 fO:1;~.~i un vcuraj exceptionale este de asemenea necesar "sa [ii nepatat de orgoiiu"3. Trevrizent ii spune !ui. Parsifal: "Po~t~.,~a ti.nereye~ ta te va impinge sa incalcl v~rtutea ~enU?tan.l .- iar alc1: in mod semnificativ, el continua pnn a-I arrnnti cazul lui Amfortas, "mizeria care il chinuieste ~i care i-a fost raspl~t~ pentm orgoliul sau". Amfortas a fost lovit de nenoroCln: de care au avut de suferit si toti cei din jurul sau, tocrnai pentru ca, "in cautarea iubi~ii, el nu a stiut sa r~specte. cast~tatea" (unt da zer geme minne ! uzerhalp der kzusche slm~e) .

in persona] ul Amfortas, Wolfram a reprezentat .tlpul rege1ui ranit ~i neputincios, aflat in asteptarea eroului care 11 va insanatosi si caruia ii va trans mite apoi mandatul de rege a1 Graalului: Caderea lui Amfortas este. explicat.a in felul urmator : alegandu-si ca strigat de lupta deviza "Iublrea, .c~re nu se prea potriveste cu umilinta", e1 ~ int.rat in. se:vl.clU~ domnitei Orgueluse de Logrois, savarsind lSpraVl. vitejestr

dominate de dorinta de iubire", Insa, 'intr-una d111 aceste

" . ,

1 Cf San Marte, Parcifal, Halle, 1887, p. LIV. Parsifal spune: mit saelde gerhert han den grid.

2 Parziual, vol. III, P: 57. . _

3 Parzival, vol. III, p. 65: Ir miiest aida oor hochvart / mit sen/ten toillen sin beioart. / J ch oerleite libte intuer iugent, / daz ir dey leiuscbe braecbet tugent.

4 Parziual, III, p. 65.

120

aventuri, sfaqe~te priri a fi ranit in partile barba\iei, cu 0 lance otravita (mit einern geliippeten sper / wart er ze tjostieren 7.I!)unt), de un cavaler pagan incredintat ca va cuceri Graalul. Adversarul este ucis, dar rana lui Amfortas rarnane, iar forta i se risipeste, el nemaifiind in stare sa i~i exercite cum se cuvine functia de rege al Graalului. Ca atare, 'intreg regatul cade iritr-o stare de adanca prostratie ~i dezolare.'

Indaratul simbolisticii erotice a acestui episod e destul de lesne de recunoscut aluzia 1a 0 dcviere luciterica, adica la 0 afinnare sau actiune grudata nu de 0 orientare transfiguratoare, ci de dorinta ~i de orgoliu. Castitatea obisnuita nu e legea Graalului - 1a \volfram, regii Graalului pot avea ~i o doarnna, desernnata tot de Graal, pe cand in alte texte cavajerii Graalului accepta favorurile doamnei diverselor castele, iar unii chiar abuzeaza de ca2; dar nu i se pot dedica ~i nu se pot uni ell aceasta doamna, care e un simbol a1 orgoliului: j,Orgolioasa" (Orgueluse). Aceasta inseamna deja lezarea, otravirea virilitatii eroice, condamnand-o la 0 ardere chinuitoare si nestinsa care, 'intr-un fel, are aceeasi semnificatie ca pedeapsa lui Prometeu '. Asadar, aeesta este sensul

! Parzival, vol. III, pp. 70-71.

2]. Marx (La legende arthurtenne, ed. cit, pp. 211-213) releva tocmai ca, initial, printre virtutile eroului Graalului pe prirnul Ioc nu era nicidecum castitatea: dimporrivaviubirile sale sunt uneori destul de deocheate ~i sunt caracterizate prin fugacitatca lor, prin aceea ca nu se lasa legat. Abia tarziu, sub inllucnta versiunii lui Robert de Boron, eavalerul Graalului va deveni Casrul ~i Virginnl, versiune moralizanta ee va fi popularizata de Wagner.

Pe de alta parte, in general nici doamnele din aceste povestiri nu intampina dificultati in a se darui, eventual dupa ee le-au cerut eelor ce Ie doresc sa treaca prin felurite incercari, ele repr?ducand astfel tipul afroditic ~i nestatornic al multor figuri celtice. Insasi doamna lui Arthur are un cornportament ambiguu, pare S;l se raporteze ell placere la propria rapire. Castitatea si idealizarea nu stau defeI in prim-plan.

3 Pentru sensul pedepsci prorneteice, cl Reuolta impotriua lumii rno derne, ed. cit., partea a doua, cap. 7. Apoi, cititorul va observa c:l llll estc limpede de ce deviza "Jubire" a lui Amforras "nu se prea

121

ranii lui Amfortas, sinonim ell insasi caderea. ~i se iritelegc, prin urrnare, de ce T revrizent vorbeste de Amfortas imediat ce il pusese in garda pe Parsifal amintindu-i de cadcrea lui Lucifer.

Ei bine, interesant este ca Wolfram ne vorbeste despre un alt cavaler care intreprinde, in fond, aceeasi aventura ca si Amfortas, 11isa Cll un rezultat diierit. Este yorba de Gawain. El a ascultat sfatul lui Parsifal de a se increde in ,,femeie" , in 10e sa se increada in Dumnezcu. In Oblilote el 0 gase?te pe eea care ,,11 va ocroti in orice clipa de restriste", care 'ii va fi "escona ?i suita", "acoperi~ care il ocroteste in furtunile nenorocirii", cea care spune: ,,Iubirea mea 1~i va da pacea, te va scapa de orice primcjdie, desi, cu vitejia ta, te vei apara oricum pana 1a capat. Eu sunt in tine, soarta mea e strans legata de a ta ?i vreau sa-ti fiu aproapc in [upta, Dad vei crede nestramutat in mine, norocul ?i curajul nu te vor parasi riiciod ata?". Odata definite in acesti terrneni uniunea sa cu "doamna" si eficienta oculta a acesteia din urrna, Gawain infrunta av~nturile din "Castelul Fecioarelor" sau Schastel lvlarveil. Aceasta aventura Iusese indicata de Cundrie, mesagera Graalului, ca fiind cea in care cavalerii Mesei Rotunde urrnau sa i?i masoare fortele dupa ce Parsifal, desi ajunsese pana la castelul Graalului, nu stiuse sa i?i indeplineasca misiunea restauratoare. La Wolfram, este numita cea mai anevoioasa dintre to ate aventurile, iar in.M orte Darthur, ,,0 mare nebunie'V. Ei bine, la Wolfram, aceasta aventura se desfasoara exact sub semnul celei ce odtnioard [usese cauza rutnei

potriveste eu umilinta", in atara de cazul in eare cuvantului "iubire" nu i se (11 un inteles 'incifrat si initiatic, la care He vorn referi mai departe, atunci eand vorn vorbi de "Supu~ii Iubirii" (Fedeli d' Amore) italieni ~i provensali.

1 Parziual, vol. IV, pp. 35--36. Gawain raspu nde : "Va parea ca en sunt eel care lupta, dar de fapt tu vei fi cea care vei lupta in mine" (man mac mich dd in strite sehen: / der mNOZ minbalp von iu gescheben].

2 Parziual, vol. II, p. 316; Morte Darihur, XIII, 15.

122

lui Amfortas, adica sub semnul dorrinitei Orgueluse. Iar aventura ii reuseste lui Gawain, ea nu il duce la ruina, Yom vedea amanuntele ill cele ce urmeaza, Aici vorn observa doar ca, in aceasta aventura, Gawain trebuie sa se dovedeasca gata sa irideplineasca fapte in orice caz legate de tot soiul de umilinte, de batjocuri si de ingratirudini. Pe scurt, e yorba de 0 proba a orgoliului, a facultatii ascetice de a sti sa [upti ~i sa invingi depasind orice bybris, printr-o subtila stapanire interioara, ce ar putea fi prea bine continuta in alegoria trecerri lui Gawain prin acea "cale ingusta" (estroite Voie) eu care incepe aventura, 0 cale primejdioasa, care in Diu Crone e facuta din otel ~i lara doar cat 0 palma, peste un torent adanc ~i intunecat, singura cale de acces catre "castelul rotitor", si pc care un alt cavaler, Keii, nu cuteaza a 0 l'nfrunta.1 (Generalizand, aceasta este simbolistiea unei cai anevoioase, aflata la egala distants de "prometcism" ?i de 0 sfintenie non-virila.)

In loc sa starseasca precum Amfortas, Gawain 0 ia pe Orgueluse de sotie. Un simbol semnificativ il constituie, pe de alta parte, faptul d. Gawain ajunge in regatullui Orgueluse in timp ce il urmarea pe eel ee "ranise" un cavaler pe care el il gasise in bratele unei femei: altfel spus, e parcursa aceeasi cale, e cautata acceasi cauza, dar incercarea izbuteste,

, , ,

In acest sens, sa relevam asadar dublul aspect pe care, in conformitate ell cele expuse pana aeum, 11 capata in aceasta saga tema ,,femeii". Pe de 0 parte, aici se stabileste distinctia intre 0 "cavalerie pamanteasca", al carei mobil i1 constituie femeia, si 0 "cavalcrie cereasca", a1 carei obiect 11 constituie Graalul. Acest fapt rezulta, de exemplu, din Queste del Graal, unde cavalerii care pleaca 'in cautarea Graalului ar vrea sa i?i ia cu ei femcile, dar sunt 'impiedicari de un anahoret care, cu acest prilej, declara: "eavaleria pamanteasca trebuie sa se transforme in cavalerie spirituala"2. ~i mai interesant este, mai apoi, faptu1 ca textele Graalului redau, in mod frecvent

1 Parziual, vol. TV, pp. 71 si urm.; Diu Crone, pp. 158 ~i urm. 2 Queste del Graal, p. 38.

123

~i fa~i~, sub forma ispitei femeii, insa~i ispita lui Lucifer": lucru cum nu se poate mai ciudat, dad se face abstractie de interpretarea oferita de noi, 'intrucat, in mod traditional, actiunea lui Lucifer nu a avut niciodata de-a face eu 0 ispita sexuala.

Dar, in acelasi timp, saga Graalului reia in forme multiple tema deja cunoscuta a unor regate obtinute de la 0 doamna, cucerita prin trecerea victorioasa a tuturor probelor eroice. Tocmai pe aceasta cale, de exemplu, nu numai ca Gahmuret, tatal lui Parsifal, devine rege de doua ori, dar Parsifal insusi obtine acest rang prin intermediullui Condwirarnur, domnita a carei invocate de catre Wolfram sfaqqte prin a fi asimilata cu invocarea insasi a Craalului.i Mai mult, Gerbert stabileste o legatura intre insuccesul initial allui Parsifal ~i faptul ca e1 si-a abandonat "femeia" (aiei e yorba de Blancheflor ).3 Graalul in sine ne apare in stransa legatura cu "femeile". Fecioare regale si doamne incoronate il poarta mereu, uneori sfar~ind prin a-si insusi uncle atribute ale Graalului insusi." Fratele vitreg al lui Parsifal, "paganul" Feircliz, care "i~i dorea cu ardoare rasp lata pe care doamnele stiu sa 0 daruiasca"; avantandu-se din aceasta pricina in mice isprava eroica si primejdioasa, tocmai concentrandu-si gandurile asupra "doamnei'' capata atata fm~a, incat aproape ca il invinge chiar pe Parsifal. El devine sotul purtatoarei Graalului, Repanse de Schoye si astfel, dupa ce se si "botezase", obtine viziunea Graalului ~i ia parte la functia regala transcendenta, devenind stramosul intemeietor al dinastiei "preo~ilor Ioan"5."Sarutarea" dornnitei Antikonie are 0 putere aparte: darujta unui

I Grand St. Graal, pp. 18-19. Aici "ispita" e pusa ill legatura tocmai cu "eel care a fast eel mai puternic Inger din cer si care si-a pierdut mosten irea" .

2 Parzival, vol. p. 203.

3 Gerbert de Mostreui], Le Conte del Graal, P: 103.

4 Parzival, vol. II, P: 237. Despre Repanse de Schoye se spune:

"Chipul ei imprastia 0 asemenea stralucire, incat toata lurnea credea ca vede soarele la rasarit".

5 Pnrziual, vol. pp. 196, 264, 267, 275.

124

cavaler, "il intlacara cu ardoarea ei intr-un asemenca hal, incat acesta era gata sa doboare 0 padure Intreaga pentru a-si procura lanci nenumarate". Dar Antikoriie este ~i cea care 11 face pe cavaler sa-i prornita ca "se va duce, credincios ~i fara. sovaire, sa cucereasca Graalul pentm ea"l.

Insa mai cu seama la Heinrich von Turlin e vadita legatura si aproape identificarea dintre tema femeii ca "fen;~ie supranaturala", Vrowe Saelde, ~i tema Graalului. Palatul detinut de Frau Saelde - facut din aur ~i din nesternate, de o stralucire at at de orbitoare, inc at, intr-un prim moment, lui Gawain i se pare ca toata tara e in flacari, existand un simbol echivalent eu acela al ,,Insulei Rotitoare"? - eo imagine a castelului Graalului, iar cautarea acestei resedinte a Doamnei Saelde are rnulte in comun eu cautarea Graalului: e conditio nata de probe analoge (de exernplu, infrangerea unui leu care scoate foc pe gura ~i a unui vrajitor), altfel spus, apare ca 0 faza prcgatitoare penrru adevarata cucerire a Graalului. Textul ofera cat eva simboluri dcosebit de semnificative, In primul rand, probaM anu,<:;ii. E 0 manusa care, purtata de cei "puri", le face invizibila jumatatea dreapta a trupului, in timp ce In cazul celorlalti arata acea parte a trupului care a pacaruit. Cel ce trece de aceasta proba primeste de la Frau Saelde a doua ma111..1$a, obtinand din partea ei ajutor si protectie pentru cautarea Graalului.3 Cu toate ca nu ni se spune in mod explicit, suntem lasati sa ne imaginam ca a doua rnanusa produce invizibilitatea ~i a celei de a doua jumatati a trupului celor alesi, adica invizibilitatea completa, Este 0 simbolistica ce ar putea fi interpretata dupa cum urrneaza: intrucat virtute a invizibilitatii corespunde puterii de a se transiera in invizibil, adica de a asuma 0 stare libera de forma fizica, "femeia" (in legatura ell a doua manusa a Doamnei Saelde) actioneaza aici In sensul imegrarii a ceca

1 Purziual, voL pp.93-94,

2 Diu Crone, pp. 192--194,

J Ibidem, pp. 284 si urm.

125

ce, in accst sens, poate deriva din "puritatea" cavalerilor incercati (doar Arthur ~i Gawain tree aceasta proba). In al doilea rand, intr-un alt episod al aceleiasi naratiuni, Gawain ajunge la resedinta lui Saelde, obtinand de 1a ea auspiciile de "sanatate si victorie pcntru toate timpurile" pentYu el ~i de "durata eterna" pentru regatullui Arthur, de care el apartine.' 1115a, indata dupa acest soi de confirrnare, Gawain trebuie sa infrunte 0 proba care, cfectiv, corespunde eu aceea a lui Gawain din \Y.f olfram, anumc proba neclintirii, a stapanirii interioare : el trebuie sa mearga inainte impasibil, fara sa raspunda nici la batjocura, nici la provocari la [upta, nici la strigate de ajutor, nici la misiuni cavaleresti de dreapta razbunare, Iar textul spune ca, dad. Gawain ar fi esuat in aceasta incercare dorita de Frau Saelde, "curtea s-ar fi dizolvat" (der hof zergangen waere)2: etect analog celui provocat de caderea lui Amfortas. Acelasi simbol nl se prezinta inca o data, intr-o alta forma, atunci cand Gawain, pus sa aleaga intre 0 femeie regala (si, implicit, regatul acesteia) ~i tineretea vesnica, el nu sovaie in a 0 prefera pc cea de a doua, adica o viata supranaturala." Si chiar aceasta aventura preceda 0 proba care este reflexul exact al celei savarsite de Gawain al lui Wolfram in Castelul Fecioarelor ~i incheiate prin posedarea dornnitei Orgueluse."

Rezurnand, din punct de vedere ezoteric sensu] tuturor acestor fapte este ca "femeia" - Iorta insutletitoare, puterea,

1 Ibidem, p. 195_

2 Ibidem, pp. 196-202. 3 Ibidem, pp. 212-214.

4 Trebuie relcvat ca, in simbolistica Iiterarurii trubadurilor germani, Saelde e identificata cu Felicia ~i il are ca odrasla pe Heil. Asadar, ea 0 personifies pc felicitas in sensul roman. Saelde insearnna Gliicle, calitarea celui care rcuseste, care ajunge "In mod fcricit'' la scop: iar aceasta cali tate gcnereaza pe J-I etl, adica "sanatatea", salvarea, prin raportarea la Saelde ea ,,femeie divina". Aeeasta simbolistica este cum nu se poate mai transparenta, ea constiruind 0 eonfirmare precisa a inrerpretarilor noastre.

126

cunoasterea transcendenta - nu constituie un perico] dedit ca obiect a1 dorintelor. Doar ca atare ea substantializeaza ispita luciferica si este cauza ranirn "barbatiei" care il

, ,

degradeaza si 11 paralizeaza pe Amfortas: este femeia care, in mitul lui Kalki, pc care l-am analizat anterior, in fond, nu este luata de nimeni cu adevarat de sotie, cu exceptia eroului restaurator, intrucat ceilalti, in mornentul in care 0 doresc, sunt transtorrnati din barbati in "femei", adica, precum Amfortas, i~i pierd virilitatea spirituala. Ca dorinta, ca impuls salbatic, erosul eroic e un pericol. Castitatea 'inseamna aici infranare, [imita, puritate anti -titanica, depasire a orgoliului, neclintire imateriala - iar nu un banal precept moralist si sexofob. Scmnificativa e aceasta yorba a lui Trevrizent: :,Exista un singur lucru pe care Graalul si virtutile sale nu-l vor putea tolera niciodata Ia tine: marimea nemasurata a dorintelor" .

"Pacea triumfala" corespunde cu "starea olimpiana" recucerita de erou: "Prin lupta, ai cucerit pacea sulletului" 1 , Asceza a puterii, depasire atilt a elementului viril salbatic, cat si a elementului dorinta/, puritate in victorie: doar asa prinde forma intr-o fiin~a omeneasca nuc1eul viril invincibil, sider al, purificat, care il face pe om apt de a-si asuma Graalul, de a avea viziunea deplina a acestuia fara a fi orbit, strivit sau ars,

T oate aceste aspecte s-au reterit la semniticatia cea mai profunda a acestor parti ale legendei Graalului. Asadar, dupa ce [e-am fixat, poate ca va fi bine sa facem, pentru orice eventualitate, 0 trimitere catre 0 ulterioara si posibila perspectiva interpretativa a episodului lui Arnfortas, in care ar putea intra motivul femeii, inteles, de aceasta data, intr-un sens mai concreto Posibilitatea de a admire, fie si in subsidiar, 0 asemenea interpretare e legata de masura in care este legitim

1 Parzival, vol. III, p. 239: "du Mist / der sele rouoe erstritten": 2 C{ Morte Darthur, X, 4, unde 0 at are dubla depasire e oferita prin a1~goria lui Sir Tristan, un cavaler al Mesei Rotunde, care, asistat de Morgan [e Fay, de "femeia supranarurala", ii ueide atat pe Sagramor [e Desirous, cat si pe Dodinas le Savage.

127

sa se presupuna ca mediile din care s-a raspandit "literatura de dragoste" medievala se aflau in posesia unor cunostinte in materie de magie sexuala si d la acestea urrnareau sa fad. aluzie in simbolistica lor. La 0 asemenea intrebare nu e usor sa se raspunda eu hotarare. In orice caz, iata, pe scurr, care sunt reperele.

Potrivit traditiilor secrete, omul poseda principiul unei foqe erninamente virile, care, eliberata de materiahtate, s-ar manilesta ca 0 putcre magica ~i de conducere. Aceasta forta e paralizata de sexualitate, in afara de situatia in care i se da 0 orientare eu totul aparte. Astfel, femeia, arunci cand trezeste in initiat dorinta ~i i1 at rage in actul al carui scop e zamislirea, actioneaza 'intr-un mod letal pentru [orta respectiva, Or, cata vreme puterea virilitatii magice si supramateriale este aceeasi care ajuta la depasirea "curentului mortii", s-a putut vorbi pe bun a dreptate de 0 rnoarte aspiratoare ce vine de la [emeie. Asadar, ni se prez.inta un nou aspect al acestei simbolistici pomenite mai adineauri, al barbatului care - in mod paradoxa] devine femeie in momentul in care doreste 0 Iemeie si, mai apoi, mai ales, in momentul in care infaptuieste ceea ce, la modul vulgar, se crede a fi actul de "a 0 poseda". In afara oricarui moralism, atunci cand acest lucru se petrece sub semnul dorintei ~i al abandonului, e1 este echivalent cu 0 evirare, cu 0 ranire sau lezare a virilitatii sale rnagice.' Cu rezervele de rigoare, 0 perspectiva de acest gen ar putea functiona si in situatia unei interpretari aditionale, subordonate, a rnotivului lui Amfortas ranit si neputincios, mai cu seama in privinta faptului ca rana otravita se refera indeobste la partile genitale.ln domeniul maziei

" b

sexuale, femeia se prezinta ea 0 foqa pe cat de esentiala, pe

atat de pr imejdioasa - in egala masura eu planu! la care ne-am raportat mai sus si care - este bine sa 0 subliniem aici trebuie sa rarnana ca prim reper.

1 Despre toate acestea, cf In principal Metaiizica sexului, Ed.

Humanitas, Bncuresti, 1994. -

128

17. Fulgerul fi lancea

Iar acum sa ne 'indreptam atentia asupra Graalului. Am relevat cum, ca piatra cazuta din fruntea lui Lucifer, Craalul aminteste in mod precis ~i semnificativ de piatra din frunte - lana - care, in simbolistica hindusa si mai cu searna in budism, tinea deseori locul celui de ,,~l treilea ochi", zis ~i ochiullui Shiva.! Este yorba de un ochi la care se raporteaza atat "vederea transcendenta sau ciclica" (in budism, este iluminarea spirituala, bodhi), cat si 0 putere fulgeratoare. Iar 111 privinta acestui al doilca aspect, avem o legatura directa eu ceea ce tocmai am afirmat dad ne aducem aminte ca Shiva l-a fulgerat tocmai cu un asemenea oehi pe Kama, zeul iubirii, care 1ncercase sa ii trezeasca dorinta pentru Iemeia lui (shakti). De altminteri, in traditiile ezo terice yoghine de aceeasi sorginte, oehiului fron~al ii corespunde asa-numitul "centru de cornanda" - czirza cakra - care, totodata, este sediul eel rnai inalt al "virilitatii transcendente", aceea in care phallus-ul simbolic al lui Shi~a se manifesta sub forma itara, la care se raporteaza puterea de a travers a "curentul timpului", pentru a conduce dincolo de moarte.I

De altfel, chiar potrivit aspectului sau generic de piatra ~azuta din cer, piatra luciferica face trirnitcre la puterea ±ulgeratoarc prin simbolistica asa-nurriitejor "pietre ale fulgerului", a pietrelor rnereorice, despre care este vorba In numero~se tradirii, uncle acestea sfaqesc adesea prin a reprezenta fulgerul insusi.:' Iar aici, Guenon a dovcdit posibilitatea de a se referi 1a simbolistiea stravechii securi din piatra, care sparge si despica, ~i care de aeeea a simbolizat 13 raridul sau fulgerul, in traditii ce, mai mereu, se leaga

I Cf R. Guenon, Regele Lumii, ed. cit., cap. V.

2 Cf A. Avallon, The Serpent Power, London, 1924.

3 Cf R. Guenon, "Le5 Pierres de Fourlre", in Le Voile d'Isis. nr. 113, 1929, pp. 347-348. [Trad. rom. "Pietrele de tr.isnet". in Sim-

boluri ale stiintei sacre, ed. cit. .

129

p ana la urrna de tr aditia primordiala hiperboreeana ' ~i de repr ez.entarrtii sai croici ~i olirnpieni, sau in or ice caz anti-titanici. Astfel, securea, in afara de Shiva, care asa cum am vazut I-a fulgerat pe zeul iu birii, se afla in legatura ~i eu Parashu-Rama ~i corespunde eiocanuIui Mjollnir allui Thor: este 0 arrna simbolica cu care aceste din urma doua personaje lovesc si doboara entitatile telurice, titanice sau salbatic-r azboinice. In acest sens, secur ea devine sinonima eu ace! fulger eu care zeul olirnpian sup rem al traditiei greeqti ii exterrnina pe tit ani si, mai ales, cu acel ·vajra al lui Indra, zeul ceresc si razboinic al annatelor indo-ariene primordiale.

In vederea seopurilor urmarite de noi, aceasta ultima referint,:a prezinta un interes special, intrucat ·vajh1 cuprinde trei semnificatii : 'inseamna sceptru, insearnna !ulger ~i inseam na piatrd diamantina, Prima scmnificatie trrmitc catre aceleasi sensuri care, in fond, lsi afla expresia in simbolistica

, '

1ancii. Exista 0 saga celtica avand 0 stransa relatie cu aceea

a Craalului : este yorba de saga lui Peronnik. Aici, temc fundamentale sunt un vas de aur si 0 lance de diamant ce trebuie cucerite din castelul unui gigant. Vasul are virtutile benefice ale Graalului: "Iti otera pe data toata hrana ~i boga~iile pe care ti le doresti, band din el re insanatosesti de Grice boala, iar rnortii i~i recapata viata ". Lancea de diamant prezinta in schirnb trasaturile "groaznice" ale pietrei lucifericc, ale lui uaira, fort;a-sceptru-fulger; este lancea incxorabila, lance sans rnerci; stralucitoare ca 0 flacara, elle tue et brise tout ce qu'elle touche, i115a tocmai de aceea eo garan-

I Ibidem, p. 348. In ceea ce ne priveste, 'lorn releva faptul interesant ca regasim seeurea, sau securea dubla hiperboreeana, purtata de a figura de centaur, in nurneroase desene din vechea Scotie ~i din Irlanda: cf J. Romiljy Allen, The Early Christian Monuments of Scotland, Edinburgh, 1903, pp. 223, 253, 297. Firci'te, prin "migra~ia simbolurilor", securca a fost asociata ulterior ~i cu felurite figun avand prea purine Iegaruri cu traditia hiperboreeana, la 0 parte lasand cazurile cand s-au inregistrat adevarate uzurpari (de pilda, in ciclul vechii civilizatii pelasgice).

130

tie a victoriei. De indata ce eroul Peronnik atinge aceste obiecte, parnantul se cutrernura, se auele un tunet infricosator

, ,

palatul dispare si el se pomeneste in padure eu lancea si

, ., , ,

vasul, pc care i le duce regelui Britaniei": 0 fenomenologie care, dupa cum oricine poate constata, constiruie un facsimil aI celei a Graalului ~i a "loeului primejdios".

Vedere ciclica, vedere transcendcnta, putere de comanda, secure-fulger, fulger-sceptru - asadar, In contextul miturilor, toate acestea se asociaza cu piatra rnisterioasa din care a fost extras Graalul, care a irnpodobit coroana lui Lucifer si pe care, iritr-un fel de "revan~a a ingerilor", trupele sale au incercat sa 0 recucereasca; piatra care s-a aflat odinioara in posesia lui Adam in "starea prirnordiala", in "paradisul terestru", dar pe care si el a pierdut-o ; care, in sfarsit, sub un anumit aspect, este inca prezenta in chip misterios aici, pe pamant, ea "piatra a exilului".

De altminteri, traditia despre paradisul terestru ca sediu al Graalului I~i gasqte corespondentul in traditia care, pana la urrna, identifica aceste doua spatii. Wolfram vorbeste despre Graal ca despre "un obiect atat de august, incat Paradisul nu are nimic mai frumos" : "floare a tuturor fericirilor, el aducea pe pamant 0 asemenea plinatate de daruri, incat virtu tile sale le egalau pe cele ce ii sunt atribuite Imparatiei Cerurilor'V.

1 Cf B. Junk, Gralsage unde Gralsdichtung des Mittelalters, \Vien, 1911, pp. 19 ~i urrn.; L. von Schroeder, Die Wurzel der Sage ·vom h. Gral, ed. cit., P: 63. Ca antecedent, in tradiria irlandeza J. Marx (La legende artburienne ... , ed. cit., pp. 130-135) 0 mentioneaza pe Gai Bolga, initial lancea zeului Lug, printre ale carui atribute se numara fulgcml si rrasnetul. Aceasta lance are puteri otravitoare si distrugatoare, care se cer atenuate printr-un anume procedeu rnisterios, fiindca altrninteri I-ar arde pe cel care 0 manuieste. Ei i se atribuie lovitura fatala" care a pus in pcricol suvcranita~ea ;;i sanatatea cu:~ii Mesei Rotunde; ea l-a lovit ~i rrinit pe regele Graalului, dar si pc Gawain, intr-o noapte de incercari dezastruoase.

2 Parziua], vol. II, p. 240: "\Ian du Grdl was der sadden [rubt / der toerlde siieze ein sol.h genunt, / er wac oil nacb geliehe, / t~15 man saget 'von bimelricbe.

131

In Queste del Graal, Galahad, contempland Graalul in Palais espirituel, e cuprins de un fior minunat si se roaga lui Dumnezeu sa II scoata din aceasta viata si sa 11 lase sa intre in Paradis, intrucat de aCllm a cunoscut pe deplin misterul Craalului.' In Perceual li Gallais, castelul Graalului poarta chiar numele de Eden." In Diu Crone, cautarea i1 poarta pe Gawain intr-oJara ce "ar putea fi considerata drept paradisul terestruc<3. In secolul al XV -lea, V eldenaer poveste~te ca, potrivit vechilor izvoare, "cavalerul cu [ebada", Lohengrin, "ar fi venit de la Graal (dat Greal), care inainte vreme se numea "raiul pe pamant", dar care nu este paradisul, ci un loc al pacatului, unde, de altminteri, ajungi cu rnari aventuri si din care cu mari aventuri si doar daca norocul te ajuta ~ai poti iesi?". Astfel, intr-un' fel sau altul, Graalul ramane in legatura si cu recucerirea starii primordiale, reprezentata

d d· 1 "5

e "para lSU. terestru .

Am pomenit deja de acea traditie potrivit careia Set ar fi recucerit Graalul in paradisul terestru, Acesta este un motiv destul de interesant pentru faptul ca, in limba ebraica, Set e un cuvant care se preteaza la doua semniticatii opuse: pe de 0 parte "rascoala<C si "ruina", iar pe de alta parte "temeliecc6•

1 Queste del Graal, p. 50.

2 Perceval li Gallois, P: 132.

3 Diu Crone, pp. 188 ~i urm.

4 F. Karnpers, Das Lichtland del' Seelen, ed. cit., pp. 48, 115.

5 In contextul numeroaselor povestiri referitoare la "cavalerul cu lebada", Elias sau Lohengrin (cf texte 111 \V. Golther, Parziual und der Gral, ed. cit., pp. 251-253), acest cavaler vine dintr-un sediu care, 'in mod alternativ, ne apare ca fiind cand paradisul terestru unde se gase~te Graalul (omnales quosdam ueteres uolunt prodidisse, Heliam tsturn e paradysi terrestrts loco quodnm [ortunatissimo, cui Graefe nomen esset, navigatio tali venisse), cand sediullui Arthur, cand "muntele": tema lebedei ne trimite 1a lebada cu care Apolo vine din sediul sau hiperboreean, adica din "insula solara a lui Apolo", adica din irisasi "insula Avalon", care, astfel, inca 0 dati, prin intermediul temei "cavalerului cu lebada", se dovedeste legata de Graal.

6 Cf R. Gueno11, "Sheth", in Le Voile d'Isis, nr. 142, 1931, p. 587. ['Trad. rom. "Set", i11 Sirnboluri ale stiintei sacre, eel. cit. (i"l. red.)]

132

Prirnul inteles ne trirnite la substratul "luciferic", la principiul razboinic salbatic, menit prin reintcgrarea "eroid" sa l~i schimbe natura si sa se transforme in "temelie"; de uncle al doilea inteles al numelui Set, "temelie", "pol", avand olegatura esentiala cu functia regala, conceputa, in general, ca ernanatie a "puterii Centrului". Insa, pe aceasta calc, ne iese in intarnpinare ~i interpretarea misteriosului lapsit exillis al lui Wolfram ca lapis beryllus, "piatra centrals", si ca lapis erilis, "piatra Domnului".

In unele texte siriace, se vorbeste etectiv despre 0 piatra pretioasa care este "temelia" sau "centmj" lumii, ascunsa in "adaneurile primordiale, 111 temp luI lui Dumnezeu". Ea este pusa in legatura cu trupul omului primordial, Adam, precum si, lucru deopotriva interesant, cu un loc montan inaccesibil, a carui cale nu trebuie dezvaluita oamenilor, aeolo unde Melchisedec, aflat "in serviciu divin pentru vecie"; pazeste insusi trupul Iui Adam.' Numai ca, ill Melchiseclec, avem de-a face din nou eu 0 reprezentare a funqiei supreme, concomitent regala 9i sacerdotala, a "Regelui Lumii'V, aici asociata, asadar, eu un soi de garda de corp a lui Adam, a celui care initial a posedat Graalul, care l-a pierdut ~i care 11U mai traieste ; iar acestea apar impreuna eu motivul unci pierre misterioase 9i cu acela al unui sediu inaccesibil,

De altfel, asa cum am mai aratat, 0 sernnificatie "centrala" este ehiar inerenta simbolistieii "pietrelor ceresti" in general, atat de des prezente oriunde a anumita rasa a incarnat sau a intentionat sa incarneze 0 functie "polara" in ciclul unei determinate civilizatii, Iar de la piatra regal a irlandeza, la care ne-am referit in repetate randuri, se trece la acellapis niger asezat la Rama acolo unde incepe via sacra, 1a piatra neagra din Kaaba, cerrtrul traditional a1 islamismului, la piatra ncagra transmisa - dupa 0 legenda - de "Regele Lurnii" lui Dalai Lama ',

1 C]. L.E. Iselin, Dermorgenldndiscbe ... , ed. cit., pp. 55-56,89, 90,91.

2 Cf R. Gucnon, Regele Lumii, ed. cit., cap. VI. 3 Ibidem, cap. 1.

133

piatra sacra carc, in imnurile grcce~ti, este altarul si cas a lui Zeus si, in plus, "rronul din centrul jumii?", sprc a se ajunge, in sfaqir, la insusi omphalos, la piatra sacra de la DelE, centrul traditional al Eladei, conceput insa ~i ca prima creatie postdiluviana a rasei primordiale, a stirpei lui Deucalion.i

Nu e lipsit de interes sa observam ~i cele ce urmeaz.a.

Aceasta piatra sacra centrala, omphalos, a mai fost numita si, betil", iar beti] ul e 0 piatra care, asemenea Graalului, este intr-un aspect al sau piatra victoriei. Acest fapt reiese inca de la Pliniu: Sotacus et alia duo genera fecit cerauruae, nigrae rubentisque, similes eas esse securibus, ex his quae nigrae sint ac rotundae sacros esse, urbes per illas expugnari et classes, baetulos (belillos) uocari, quae 'vera longae stnt ceraunias', Dar substantivul grec !3auuAoc; este identic cu ebraicul beth-el, care 'inseamna "casa Dom.nului" ~i care nu poate sa nu ne trirnita cu gandul la cunoscuta poveste a lui lacov, "invingatorul ingerului". De la Iacov si-a p rirnit numele de Betel regiunca in care 0 piatra sacra indica locul de temut unde o scara leaga cerul de pamant. "Cat de infricosat este locul acesta !" spune Iacov." "Aici este casa lui Dumnez.eu, aici este poarta cerurilor". Insa la Iacov e destul de vizibila si componenta "luciferica", proprie realizarilor de tip "eroic". Numele lui mseamna "in?ciatorul". Iacov este cel care lupta cu ingerul ?i ii smulge binecuvantarea, el izbuteste sa 11 vada

j Cf. F. Kampers, Das Lichtland der See len, ed. cit., p. 88.

2 Cj L. Preller, Griecbische Mytbologie, Berlin, 1872, pp. 66-67.

Sa ne amintirn de legenda islarnica, pe care am mai citat-o, potrivit careia piatra din paradis a revenit pe pamant dupa potop.

3 Pliniu, Nett. nt«, XXXVIII, 135.

4 Genezn, 28 :17. "Scara" ce leaga cer :;:i parnant e uri echivalcnt al "puntii" simbolice la care in mod rradit,:ional se raporteaza hinctia de "centI'll" "i de "mediator" a pontijex-ului, funqie care se confunda ell aceea a adevaratei regalitat,:i. In Mnbinogion ~i in traditia nor dica in genere se reirereaza aceasta zicala: "eel care este ?ef sa ne fie punte." o alta convergenra interesanta: unii cercetatori sustin ca piatra irlandeza a consacrarii regilor a fast obtinuta din piatra, din "betilul" din povestea lui Iacov, de care se lcaga sernnrhcatia pe care 0 indicam acum ..

134

:,pe Du~mlez.e~ fata ~1. ~ata" ~i sa scape "cu viata", luptand chiar llnpotnva divinului. Ingerul trebuie sa ii spuna: "Numelc tau nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (eel ce luptd cu Dumnezeu'y; caci ai luptat cu Dumnezeu si cu oamenii si ai fost biruitor" 1. Aici au fost, pe buna dreptate, relevat~ trasaturile unei ciudate concordante intre Iacov S1 Parsifal care, in pofida lui Dumnezeu, i~i atinge scopul ~i ~e impune ~a ales: la fel cum Iacov, biruind, i~i obtine binecuvantarea/. In ceea ce ne priveste, vom evidentia 0 corespondenta si mai eni~matica: regele Graalului care i~i asteapta insanatosirea schiopateaza sau e ranit la coapsa. In povestea lui Iacov, ing~rulll raneste pc Iacov la 'incheietura coapsei, ~i acesta schiopateaza. "Vazand ca nu-l poate birui, [ ... J I-a lovit la in:he.ietura coapsei, asa ca i s-a scra~tit incheietura coapS~l lUI Iaco:" pc cand se lupta cu el"3. Inca. 0 data, ni se prezlnta,o sene de conexiuni ulterioare, a carol' explicitare ~i aprohmdare nu s-ar mai sfaqi niciodata. Sa ne marginim a fl~a acest punct: Graalul-bctil se lcaga de "starea primordl~la" ca "ten::elie" si, in aceasta privinta, asemenea pietrei lUI Iacov, exprima ceva ce uneste cerul cu pamantul, in esenta sub semnul unei victorii eroico-supranaturale si al unci hmctii "centrale".

Este limpede mai apoi ca traditia care face din Set un cuceritor al Graalului are legatura eli cealalta traditie conti-

" ,

nuta in saga imperials medievala arnintita mai sus, potrivit

c~reia Set ar fi luat din paradisul terestru 0 mladita a plantei, din care, in sensu] unci imagini a Arborelui Vietii avea Sa

, ,

se dezvolte acel copac pe care l-am vazut deja fi'-!Urand in saga preorului loan, a lui Alexandru, a Marelui Han s.a.m.d., sub forme felurite, inclusiv sub aceea a Arborelui Uscat al Imperiului. Tocmai un asemenea arbore intra in scena in Grand St. Graal, in Queste del Graal si in .M orte Dartbur

, ,

1 Genera, 27:36; 32, 24-30.

~ Coy P. Hagen, Der Gral ... , ed. cit., Pl? 105-106.

~ Gen.eza, 3~ :?5; 31, 32: ,,!Zasarea soarele cand a trecut pe liinga Pemel (Fata lUI Dumnezeuy. Insa Iacov schiopata din coapsa".

135

ill legatura cu asa-numita "corabie a lui Solomon" si cu proba spadei.' E yorba de 0 corabie misterioasa pe care se gasesc un pat, 0 coroana de aur si 0 spada "cu podoabe ciudate" : e yorba de trei fusuri de culoare diierita - unu1 alb, altul verde si ultimul rosu - facute de Solomon sau de sotia acestuia

" "

eu ramurele dintr-un arbore crescut tot dintr-o mladita luata

din arborele central al paradisului, ill trei etape dife~-ite ale dezvoltarii sale.2 Spada e aceea a lui David, a regelui sacerdotal, pe care l-am vazut deseori conlundandu-se cu figura preotului Ioan '. Un amanunt cat se poate de semnificativ: teaca acestei spade are numcle rnemoire du sang, "n'lemoria sangelui", Un inscris avertizeaza ca un singur cavaler va manui aceasta spada, iar elii va 'intrece pe roti cei care I-au precedat si pe tori cei ce ii vor urma. Corabia continand aceste obiecte nu are echipaj, a fost parasita pe mare si navigheaza sub calauzirea divina. N oua ni se pare limpede ca toate acestea sunt un echivalent al "intrebarii care trebuie pusa" asa cum 0 vom interpreta, altfel spus ca simbolizeaza mostenirca abandonata a traditiei regale prirnordiale, care il asteapta pe predestinat si pe restaurator, Un alt simbol echivalent: spada pierduta a lui Arthur, care din cand in cand

I Grand St. Graal, pp. 19-20; Queste del Graal, pp. 46-47; Morte Dartbur, XVII, 5, 6-7.

2 Explicatia oferita de texte in aceasta privinta constitute unul dintrc multele "inveli~uri" pe baza de elemente crestine : dupa cum se spune, corabia reprezinta Biserica, cele trei culori sunt acelea pe care arborele le-a capatat in vrernea Evei, a nasterii lui Abel si a u.cidAerii ac.e~tuia de r:na~a lui Cain. In aceasta ulti~a directie, ar putea ramane ut1li~ablla trimiterea la 0 lupta fratricida la care se poate referi P?vestea celtica a "loviturii dureroase". Foarte probabil, cele trei culori 1~1 dezvaluie sensul dinaintea celui care, mai curand, le asociaza cu cele prez.ente, de pilda, in traditia herrnetica, unde ele desernneaza trei grade ale dezvoltarii initiatice ~i ale opereij.pietrei" de la albedo la rubedo. De altfe1, culoarea rosie e culoarea cavalerului Graalului, ca ven~eilh (rosu :ange.riu). ~el11a fratricidului se refcra probabilla o proba a armelor incheiata pnntr-o uzurpare, pentru care a se vedea ceea ce vom spune la § 19.

3 Morte Dartbur, XVII, 6-7.

136

se ridica stralucitoare din ape, in asteptarea ~elui care, 'in sfar~it, va fi in rnasura sa 0 manuiasca iarasi. In Grand St. Graal, corabia cu pricina vine sa il ia pe Nescien de pe isle tornotarite - 0 insula care se roteste necontenit intrucat e fixata de magnetul terestru si se sustrage influentei oricarui element.' In M orte Dartbur, la fel, vine sa 11 ia din acele parts ofV;lest, that man call the Isle of Turnance? Asadar, temelor din vechea trad itie ebraid. Ii se adauga cele ale traditiei celtico-hiperboreene, "insula rotitoare" avand aceeasi semniticatie "polari" pe care (I au curtea lui Arthur, Masa Rotunda, roata in miscare dinaintea Doamnei Saeldc, Avalonul sau "Insula de Sticla" sau "Insula occidentala".

De altfeI, Graalul i~i dezvaluie inca 0 data sernnificatia sa de "piatra a Centrului", prin urrnare si a Imperiului - lapis erilis - prin stransa legatura pe care 0 are, In mod vadit, cu diferitele teme si cu diferitele cicluri narative pe care le-arn expus cu titlu introductiv. Spre a 'incheia aceasta serie de confruntari, vom aminti ca Alexandru, ca ~i Set, s-ar £i apropiat de Centrul primordial de pe pamant, de "paradisul terestru"; de unde ar fi adus 0 piatra avand trasaturile Graalului, pe care 9i Set a luat-o din acelasi loe: piatra straluceste ca soarele, of era tinerete vesnica ~i garanteaza victoria. Ea are forma unui ochi (aluzie la ochiul din frunte ?), a unui mar (Hesperidele?) sau a unei stere.:' Dar, ca 91 in cazullui Alexandru, Roma imperiala pare sa fi fost marcata in mod enigmatic de legenda cuprinzand aceleasi simboluri care apar in saga Graalului. Ca pignus imperii, spre a asigura perenitate a Romei, Numa ar fi prirnit de la parintele zeilor olimpieni un scut mie. Acest scut ar fi fost obtinut dintr-o piatra

1 Grand St. Graal, pp. 19-20_ 2 Marte Darthur, XVII, 4.

3 Cf F. Kampers, Das Lichtland der Seelen, ed, cit., pp. 37-39;

W. GoIther, Parzival und der Gral, ed. cit., P: 207. E de observat ca, in poemul Parziual al lui Wolfram von Eschenbach, Alexandru figureaza printre cei care, mai mult decat oricine altcineva dupa Adam, au cunoscut virtutea pietrelor magice, precum cele ce se gaseau pe arrnura lui Feirefiz, fratele vitreg allui Parsifal.

137

meteorrca, adica dintr-o "piatra din cer"; toto data acesta ar fi corespuns unui vcchi vas pentru ambrozie, hrana Nemuritorilor, Scutul a fost pastrat de colegiul salienilor, care tineau ?i lancca (hasta) ~i erau doisprezece la numar. Ei bine, noi am vazut ca acest numar "solar" apare ~i in Ordinul Mesei Rotundo, ca ;;i in Ordinul Graalului: iar piatra cereasca, vasul care ofera hrana supranaturala si lancca, aceste trei obiecte esentiale din saga nordico-rnedievala, se regasesc asadar deja ca "semne" fatidice ce invaluie mistcrul originii Romei si al destinului sau de centru imperial universal. Exista 0 concordanta a sernnificariilor, pe care pard ne vine sa 0 numim magica, intre to ate aceste traditii atat de 'indepartate in timp ~i in spatiu.

18. Misterul ldncii ~i al razbu.na-rii

Am pornenit deja de cornplementaritatea existents intre lance si cupa, In reprezentarile traditionale ale dublei puteri"

J . ,- _._- -" ,

sceptrul deseori se confunda cu 0 lance, iar simbolistica 1ancii, la fel eu aceea a sceptrului, intcrfereaza adesea cu simbolistica "axei lumii", trirnitand astfella de-acum cunoscutele semnificatii "polare" ~i l~egale. Ei bine, in ciclul Graalului lancea apare, tocrnai, in cazul unor figuri regale ~i prezinta un caracter dublu: ea rdneste si ea insdndtoseste. Acest 1uc1"1.1

reclama 0 explica1;ie.· , , ,

In saga, lancea Graalului este adesea insangerata; uneori, mai curand de cat patata deA sange, ea insasi este cea care produce 0 curgere de sange. In Diu Crone, din acest sanae se

A b

hraneste regele. In textele mai tarzii, sangele va capata un

1"01 tot rnai insemnat, pana intr-acolo incat va trimite in plan secu~1dar vasul care il contine si care, initial, j uca rolul esential. In aceste rextc, Graalul devine Sangreal, eu dublul sens de sange real allui 15u5 ~i de sange regal. In elernentele crestinate ale povestii, bncca Graalului este de fapt explicata uneori ca hind aceea cu care Isus a fost ranit, iar sangele care curze din ea ar fi "sangele manruirii", adica ar reprezcnta un prin-

138

cipiu regenerator. Aeeasta nu explica insa prea binc faptu1 ca lances ii raneste pc eei ce, aidoma lui Neseien, au vrut sa cunoasca prea 'indeaproape misterul Graalului, ramanand din acest motiv nu doar raniti, ci si orbiti. Vederea revine

, , ,

?i rana se inchide in virtutea sangelui care curge din fierul lancii, odata ce s-a reusit scoaterea lui din rana. In Grand St. Graal, la producerea unui asemenea fenomcn, un inger stralucitor declara ca acesta este inceputul minunatelor aventuri ce se vor desfasura in tara unde se va duce Iosif din Arimateea, adica in regiunea nord-occidentala, Multumita acestor aventuri, "adevara1;ii eavaleri se vor deosebi de fal~ii cavaleri, cavaleria pamanteasca va deveni cavalerie cereasca" si atunci se va rep eta miracolul sangelui care tasneste din fierullaneii. Ultimul rege al dinastiei lui Iosif va fi si el ranit de lance, la ambele coapse, si nu se va insanatosi decat la sosirea celui ce va descoperi secretul Graalului, avand ealificarea necesara in acest sens.!

In acest ansamblu, sangele s-ar parea asadar ca este in legatura eu virtutea eroului restaurator, Darin textul eu prieina se gase~te ~i referirea la faptul d. aceasta lanche auentureuse raneste, in sensul ca aplica 0 pedeapsa menita sa aminteasca de rana lui Isus.? Toate acestea par sa contina tema "sacrificiala", adica trimit la necesitatea unei "mortificari", a unui "sacrificiu" ca 0 coriditie preliminara pentru ca experienta Graalului sa nu se dovedeasca letala. Totusi, in alte texte aceasta tern a se incruciseaza cu aceea a razbunarii: cu sangele ei, lancea aminteste de 0 razbunare pe care eel predestinat trebuie sa 0 indeplineasca: abia atunci, odata cu savarsirea misterului, sc va recapata pacea, sfaqitul starii critice a unui regat. In legatura eu aceasta varianta, restaurarea capata caracterul unei reafirrnari, a unei reluari victorioase a aceleiasi forte sau traditii, pe care un altul si-a asumat-o, dar a cazut sau a fost ranit, Tema "sacrificiaJa", in acest moment, se rectitica 'intr-un sens mai viril, ce trebuie considerat,

1 Grand St. Graal, pp. 16-17; Queste del Gl?!d, p. 50. 2 Grand St. Grael, p. 17.

139

si in acest caz, ca fiind originar. La Vaucher, fierullancii e infipt in trupul unui cavaler mort. eel care il scoate trebuie sa il razbune. Iar razbunatorul este restauratorul.11n orice caz, de la un sange cu trasaturi enigmatice - sange de mantuire, de sacrificiu sau de razbunare - se trece la sangele ca siinge regal, iar Iancea, in cele din urrna, conduce la "pacea triumlala". Filonul central, solar al traditiei pe care 0 studiem aici ni se reconfirrna iar si iar, rasarind mereu din meandrele Iabirintice ale simbolisticii ~i din opacitatea stratificarilor.

T ema la pes sera pas ceste lance se gaseste, inca din saga celtica a lui Peredur ab Evrawc, alaturi de tema razbunarii, si e probabil ca pe aceasta cale sa fi inlluentat povestirile despre Graal. Asemenea lui Parsifal, eroul Peredur e blestemat fiindca nu "a pus intrebarea", ceca ce, aici, inseamna: fiindca nu a intrebat despre "lancea extraordinar de mare" din care \a~nesc trei suvoaie de sange. In unele variante ale acestei saga, castelul unde se aHa aceste obiecte se conhinda eu un al doilea castel, al carui rege e un cavaler schiop, odinioara cenusiu, Peredur declara: "Pe cinstea mea, nu VOl mai avea somnul linistit pana ce nu voi aHa povestea lancii", iar explicatia, cu care saga se incheie, este ca amazoanele, femeile supranaturale ale lui Kaerlayw, ranis era un rege, care se dovedeste a fi eavalerul cenusiu care schiopateaza. Ele ii ucisesera ~i feciorul, caruia i-au retezat capul. Peredur i se adreseaza, in mod semnificativ, regelui Arthur, impreuna eu care indeplineste razbunarea: le exterrnina pe femeile supranaturale, dupa care regele schiop i~i recapata sanatatea, regatul si pacea." Aici e interesant de evidentiat in primul rand faptul ca ferneile recunosc in Peredur pe "eel ce fusese la scoala lor spre a deprinde cavaleria, dar al carui destin era sa le ucida"3 - cititoru] va in~elege lesne ce inseamna una

! J.L. Weston, The Legend of Sir Perceval. 0 terna analoza in to

Conte del Graal a lui Manessier, p. 100.

2 J. Loth, Les Mabinogions, Paris, 1889, vol. II, pp. 45 si urrn.;

P. Hagen, Der Gral ... , ed. cit., p. 82. .

3 Ibidem, p. 109.

140

caasta; cat despre "rana" regelui provocata de fcmei, cititor'ul va putea revedea ceea ce am spus deja, dintr-un dubIu punct de vedere interpretativ, in legatura cu rana lui Amfortas.

Mai i'n general, avem aici de-a face cu aspectul p otrivit caruia tipu] "eroie" il constituie tot barbatul care depaseste "femeia". Din punet de vedere simbolie, amazoana nu e altceva decat principiul feminin in masura in care uzurpa o funq:ie de dorninatie ; iar dad pe de 0 parte "eroul" arc nevoie de femeie si devine erou tocmai prin interrnediu] ei

, ,

pe de alta parte el trebuie sa distruga trasaturile prin care ea - in legenda noastra - s-a dovedit a fi fatala pentru dinastia precedenta.Tn al doilea rand, calitatea care face posibila razbunarea si, in general, misiunea lui Peredur se leaga de acea proba a spadei, despre care stim deja in cazul regelui ~\rthur ~i pe care 0 vorn mai intalni In repetate rand uri. In castelul batranului, Peredur i~i Iransese spada lovind 0 rang a din fier, dovedindu-se capabil sa ii lipeasca de indata fragmentele, insa, dupa doua asemenea incercari, Ia cca de a treia proba, spada ramane tandari, iar batranul rege spune:

"Tu nu detii decat doua treirni din putere, i~i ramane sa mai cuceresti ~i ultima treirne. Iar cand 0 'lei avea intreaga, nimeni nu va fi in stare sa se masoare cu tine?", In saga noastra, aceasta carenta apare implicit ca fiind cauza pentru care Peredur "nu pune intrebarea" si, ca atare, nici nu concepe sensul razbunarii, E yorba de trei grade ale unei incercari, care ar putea fi marcata prin formula "Lovit, renasc" : capacitatea de a relua ~i de a reatirma 0 energie, Franta - daca se doreste, in mod "sacrificial" (de unde, eventual, si 0 legatura ulterioara cu tema crestina - cf § 19 - intr-un prim moment, adica intr-o forma elerrientara rnateriala. In ceca ce priveste "razbunarea", aceasta e 0 terna care, probabil, are legatura cu un anume element istoric absorbit de saga, "ra.nii" regelui corespunzandu-i mereu 0 tradare a unor forte sau curente care i-au uz urpat sau au incercat sa ii uzurpe

1 Ibidem, P: 59. Ar putea exista 0 corespondenta intre numarul acestor probe ~i cele tret suvoaie de sange care izvorasc din lance.

141

hrnctia. Asadar, fonna completa a acestei saga prezinta schema urrnatoare : sangele care picura de pe lance cere razbunare ; retacerea spadci frante e prima misiune ; aceasta conduce la "punerea intrebarii"; de aici, in sfaqit, provin razbunarea, restaurarea, glorificarea. Atunci, lancea devine simbolul luminos al pacii.

T ernele hmdamentale ale vechii povesti celtice a lui Peredur corespund intocmai cu cele din saga lui Parsifal", care, prin urmare, inclusiv pe aceasta calc trimite catre elemente stravechi, de origine ~i spirit noncrestine. Un ultim reper in acest sens poate fi indicae in The Destruction ojDa Derga's H ostef2 ~i in Musca Ullad, vechi legende celtice unde, printre altele, figureaza deopotriva 0 lance puternica si [etala, alaruri de un vas ccntinand sange amestecat cu 0 substanta otravitoare care arunca flacari. Lancea, de cum e scufundatii in acest vas, ii stinge flacarile.3 La Wolfram, chinul ranii lui Amfortas si imposibilitatea vindecarii acestei rani se datorcaza unei otravi arzatoare de pe fierul lancii - spunandu-se:

"Dumnezeu ~i-a ararat puterea lui minunata ~i curnplita?". Este echivalentul substantei insangerate otravite ~i arzatoare despre care era yorba in saga celtica citata, substanta pe care lancea, in aspectul ei pozitiv (aspeetul "seeptru"), 0 dizolva, o stinge, am spune potrivit aproape aceleiasi imprejurari prin care Herakles, ea erou olirnpian, devine eliberatorul erou-

1 C_f. A. Bich Hirschfeld, Die Sage oom Gral, cd. cit., pp. 205-206. 2 Despre aceasta Distrugere a p alatului lui Da Derga, cf Jean Marble, If Druidismo, ed. cit., pp. 185,205 (nota ingrijitorului eduiei italiene ).

} C]. A.c.L. Brown, "The Bleeding Lance" (Publication of the Modem Language Association of America, XXV, 1,1910), pp. 9,10,20,41.

4 Parzioal, vol. II, p. 80; vo], II, p. 256: ,,111 dem gut urunder, hilt getiin. Dad e sa adoptarn ~i interpretarea care se bazeaza pc experienrele de magie sexuala, "sangele amestecat cu 0 substanta otraviware care arunca flacari" de nestins e 0 aluzie cat se poate de porrivita la starea de dorinta obsesiva, pe care nimic nu 0 poate dornoji, tipica pentlu cei care ies "raniti" din asemenea experiente, CJ: carte a no astra Ai etajizica sexului.

142

lui titanic Promcteu. T enebrele ~i tragedia se risipesc, redesteptandu-se "memoria sangelui" hipcrboreeana, care pazeste spada. Se infaptuieste misterul "Sangelui Regal".

19. » Lovitura dureroasd"

Sa exarninam aeum diferitele forme asumate de motivul regelui decazut, excluzand-o pe cea privitoare la Amiortas, pe care am. cercetat-o deja.

In Grand St. Craal ~i in Queste del Graal, regcle a cap atat ranile de care sutera luptand cu un rege dusrnan al crestinilor, Regele Crud. El nu i~i da seama de ranile pc care le are decat in clipa cand i~i pierde vederea, fiindca se apropiase pre a mult de Craal.' Am putea interpreta acest simbol in sensul ca [ipsa de recunoastere a Graalului duce 1a recunoa~terea unci interioritati, a faptului de a fi fost "ranit" pe nestiute, In actul de a fi luptat eu reprezentantii unor forme traditionale noricrestine si, eventual, de a-i fi mvins.

, "

Insa, in aceleasi texte, rana are ~i 0 legatura cu spada care

zaee, alaturi de coroana de aur, pe corabia lui Solomon: spada uneori scoasa pe jumatate din teaca (0 teaca purtand, cum am mai spus, numele de "memoria sange1ui" si care, in 1110rte Dartbur, este fkuta partial eu lenm din "Arborele Vietii")". Se stie deja ca aceasta spada il asteapta pe eel predestinat; un inscris avertizeaza ca eel ee va considera utila

o asernenea spada 0 va gasi inutila in clipa nevoii. N escien

o foloseste unpotriva unui gigant, dar ea se frange. Dupa ee Mordrain 0 sudeaza 1a loe, Nescien este ranit de 0 alta spada de foe, tinuta de 0 mana nevazuta, ca pedeapsa fiindd seosese din teaca spada ax estranges renges': In Queste del

1 Grand St. Graal, P: 24; Queste del Graal, pp. 42-43; Gerbert de Mostreuil, Le Conte del Graal, pp. 106-107.

2 Morte Dart/nir, XVII, 6-7.

3 Queste del Graal, pp. 46-47. Intr-o interpolare la textullui Chretien de Troyes (relatata de \Y/. Golther, Parziual, ed. cit., P: 12) apare acest

143

Graal ~i in Marte Dartbur, lui Nescien i se spune ca si-a rupt mana din pricina pacatelor sale, iar in Grand St. Graal Nescien e vindecat de un preot care paseste pe mare fara sa i~i ude picioarele, parca simbolizand calificarea pe care el ar fi trebuit sa 0 prezinte sprc a putea manui spada in mod legitim.' Si Pelles seoate pe jumatate spada din teaca, dar e ranit imediat la coapsa de 0 lance si nu se va mai insanatosi pana la sosirea lui Galahad, eel predestinat.?

La toate acestea, in Grand St. Graal se adauga prineipiul credintei. In clipa cand Nescien crede ca nava lui Solomon, pe care se aHa spada si eoroana, e un miraj, corabia se dezintegreaza, iar el se porneneste aruneat in mare.' Asadar, tema uzurparii se asociaza, aici, eu eea a lipsei de credinta, N e vom aminti cum, in alte versiuni, Moses e inghitit de 0 priipastie ee s-a cascat sub ,Jocul primejdios", rezervat eelui ales tocmai din prieina necredintei sale. Arma nu poate fi [olosita impotriva gigantului fara sa se sfarame, inainte ea eel care o rnanuieste sa se integreze intr-o ealitate diferita de tot ceca ee poate avea legatura, tocmai, eu elementarul, cu salbaticul, eu titanicul (gigantul), iar credinta lui sa fi devenit neclintita.

Istoria spadei este pusa mai mereu in Iegatura cu asa-nurnita "lovitura dureroasa" - le coup douloureux, the dolorous stroke. lata versiunea din Queste del Graaf4: In regatul Logres (vechi nume pentru Britania), aceasta spada a fost manuita de Labran, pentru a-l ueide prin tradare pc regele Urban. Din acel moment, regatul Logres a fost devastat de 0 molirna, iar Labran, in clipa cand introduce spada la loc in teaca ei

----------------------------------------

arnanunt interesant : spada Graalului se frange la prima lovitura a lui Parsifal impotriva lui Orguilleus, el fiind mai apoi nevoit sa lupte folosind nu aceasta spada, ci spada lui, adica cea pe care 0 preluase de la Cavalerul Rosu (despre care cf § 23 ).

1 Queste del Graal, pp. 44-47; Marte Dartbur, XVII, 4; Grand

St. Graal, p. 21.

2 Queste del Graal, p. 47. 3 Ibidem, p. 20.

4 Ibidem, p. 46.

144

de pc corabia lui Solomon, moare. Se spune ca, de atunci, nimeni nu a mai izbutit sa manuiasca ori sa scoata din teaca aceasta spada fara sa fie ranit sau ucis.

Dezvoltari mai ample ale acestei teme aflam 1nM orte Darthur. Aiel, protagonistul este sir Balin le Savage, nurnit si "Cavalerul eu Doua Spade" ~i considerat a fi eel care a dat "lovitura dureroasa". In aceste texte, spada face trimitere Ia Avalon, corespunde spadei regelui Arthur: ea e purtata de 0 fecioara trimisa de marea doamria Lile of A velion si poate fi scoasa doar de uri cavaler without villainy or treachery, and without treason. Sir Balin trece de aceasta 1neercare, dar nu vrea sa-i inapoieze doarnnei spada. Ca atare, i se prezice ca arma va deveni cauza pierzaniei sale. Balin arc de luptat cu regele Pellan: spada i se Irange, el cauta 0 alta arrna, gase$te 0 lance miraculoasa pe 0 rnasa de aur si 11 raneste pe regele Pellan. Aeesta cade iesit din simtiri si nu se va insanatosi "pana cand nu va veni Galahad

, " ,

inaltul print, sa il insanatoseasca prin cautarea Sangrealului".

Langa masa, pe un divan, zacea insusi Iosif din Arrmateca, covarsit de varsta, Aceasta e lovitura dureroasa care distruge in parte regatul Logres si atrage un soi de Nemesis. Intr-adevar, Balin sfaqqtc prrn a lupta irnpotriva propriului frate, Balan, fara sa-l recunoasca, iar cei doi sc ucid unul pe altul.' In toate acestea, este evidenta reprez.entarea unei napustiri salbatice (Balin le Savage) care, In preajrna unci regalitati decazute (prezenta lui Iosif, batran), actioneaza nu in sensul unei restaurari, ci mai degraba al unei uzurpari ; altfel spus, in sensul unei for~e uzurpate, care duce numai 1a 0 lupta fratrieida: Balin eel care illovqte pe Pellan din dinastia lui Iosif (reprezentant al unei puteri care, mai mult sau mai putin, este eehivalenta celei conferite de spada) 1:1 anticipeaza ea semniticatie pe Balin eel care lupta irnpotriva lui Balan. In urrna acestor evenirnente, nirneni nu va mai avea spada, eu exceptra lui Galahad, care 0 va putea

1 Jlforte Dnrtlncr; II, 1,2,15,16, 18.

145

seoate dintr-un bloc de piatra plutind pe ape, adica dintr--o solidi tate supranaturala si imateriala.'

La Gautier, spada ii apartine unui cavaler ucis de 0 mana necunoscuta. Gawain imbraca arrnura acestuia, adica ii preia funqia, ii ia spada ~i 0 duce cu sine in castelul Graalului, al carui rege, care cere spada, vede ca e rupta ~i d. cealalta jumatate se afla in trupul unui cavaler zacand intr-un cosciug. El ii cere lui Gawain sa lipeasca cele doua bucati insa

~ , ,

acesta nu reuseste. Ca atare, regele ii spune ca nu se afla inca la inaltimea misiunii pentru care a venit, Intr-adevar, Gawain incepe "sa puna intrebarea" si primeste cateva explicatii preliminare, stie ca puterea lancii a fost neutralizata de "lovitura dureroasa" care a nenorocit regatul Logres. Insa, de indata ce regele incepe sa ii vorbeasca dcspre acest secret, legat toemai de spada, Gawain cade prada somnului, De altfel, regele il avertizase deja ca, intrucat nu izbutise sa lipeasca 1a loc spada, un asemenea secret nu ii va putea fi transmis.f Aici, terna spadei frante capata forma sa eea mai sernnificativa: o parte din ea ii apartine tipului unui erou lovit, a carui functie e preluata de Gawain; cealalta parte se raporteaza la regele mort si, corelativ, la misiunea de a restaura regnum-ul. Relipireacelor doua parti inseamna ajungerea la sinteza proprie

1 .!vI orte Dartbur, II, 19. In Grand St. Graal, apare urrnatoarea versiune: regele dinastiei Graalului, Lambor, a fost ranit de un adversar, Bruillant, cu spada lui Solomon. A fost prima lovitura aplicata cu aceasta spada in Britania, iar pentru razbunarea acestei [ovituri au izbucnit lupte care au devastat rezatul numit de aceea ulterior

,.., oJ

terre gaste. In clipa cand mcearca sa puna spada la lac in teaca (sa

~e arnintim ca numele ei este mernoire de sang), Bruillant pica mort. In acclasi text se vorbeste desprc un succesor al lui Lambor, regele Pelleant, tot din dinastia "regilor pescari", ranit la ambele coapse intr-o batalie din preajma Romei si numit din aceasta pricina "regele schilod" - li rois mehaignies -, care se va 'insanatosi numai la sosirea eroului predestinat, Galahad. In aceste versiuni, pare sa aiba relief mai cu searna tema unei probe a arrnclor Incbeiata pr in inferioritatea unor reprez entanti ai regalira~ii Graalului.

2 Gautier de Doulens, I .e Conte del Graal, pp. 94-95.

146

r~staurarii, .la regcle primordial care renaste prin interrnediul erOUh.1L Dar Gawain, eel putin intr-un prim moment, esueaza, Constiinta lui nu poate urrnari rnisterul spadei, El adoarrne.

Este apoi mtercsant de relevat faptul ca somnul, prin care Cawain l~i rateaza rnisiunea, intr-o alta dezvoltare a acestei saga de~ine insa~i cauza ranii, In Terre Foraine, in rnijlocuI unui curent de apa vertigines, Alan fiullui Bron a clad it un castel superb pentru Graal, numitCorbenic S1 identifieat cu Graalul insusi, caci, potrivit textului, Iimba caldeeana Corbenic ar insemna "preasfantul vas" - saintisme uaisiaus. Acesta este castelul "veghii perene" ~i al probei somnului. Aiei, nimeni nu trebuie sa doarrna. Cand regele Alphasan incearca sa doarrna, un barb at de foe ii strapunge cu 0 lance ambele coapse, rana care ulterior ii provoaca rnoartea. Corbenic este un palais auentureus, unde orice cavaler care a d~r_mi: pest~ noapte e gasit mort a doua zi.! 0 terna analoga gaslm in Diu Crone. Spre deosebire de tovarasii sai desi a fost pottit, Gawain nu bea, iar aceasta abstinen'ta si~boiica il ajuta sa nu adoarrna, asemenea celorlalti, si sipuna intre-

, J ~ ,,,

barea", lucru "fara de care ar fi fost zadarnic tot eeea ce facuse ~i ceea ce inca ar mai fi putut face"2. Intelesul tuturor acestor fapte e destul de limpede. .Asa cum ,,'somnul" e un binecunoscut simbol initiatic, 1a fel este 51 aeela al Celui Trez.it" si al "Celui Fara Somn". A trece de "somn" ~ avut, in toate traditiile initiatice, intelesul de a participa la 0 lueiditate transcendenta, emancipata de conditionarea existentei

rnateriale ~i individuale. ' ,

o varianta a temei uzurparii, Iegata, intr-o oarecare masura, de tema lui Amfortas, 0 gasim in asa-numita Elucidation: regatul Logres apare devastat ~i sterp deoarece regele Amagon si cavalerii sai Ie-au atacat pe "Doamnele Pantanii'', luandu-le

1 Grand St. Graal, p. 28. Noaptea incercarilor era un rnotiv constant Inca din vechile povesriri irlandeze: cf A. Brown, The Origin of the Grail Legend, Cambridge, 1943, pp. 218-225.

2 Diu Crane, pp. 352, 359 ~i urrn.

147

o cupa de aut". De arunci, curtea "regeJui pescar", adica a regelui Graalului, care constituia boga\ia ~arii, a disparut, iar tronul a ramas vacant pentru mai mult de 0 mie de ani. In cele din urma, pe vremea regelui Arthur, Gawain aHa acest lucru ~i porneste in cautarea curtii Graalului ~i a regelui Graalului.' LaW olfram, Klinschor apare de aserncnea ca un uzurpator al femeilor, iar aceasta postura a lui, data sub forma alegoricii a uriui adulter, este cauza eviratiei lui si a ulterioarei sale aderari la magia neagra, adica la 0 contratacere a puterii supranarurale.? Klinschor are un castel unde, prin mestesugul san tenebros, atrage ?i 'intemniteaza femei, inclusiv pe mama lui Arthur. In acest castel are loc proba decisiva a lui Gawain, la care ne-am mai referit, iar acesta sfarseste prin a 0 avea pe femeia cafe a insernnat ruina lui Amfortas ~i a regatului Graalului, anurne pc Orgueluse. Toate acestea ne apar destul de limpede dad urrnam interpretarea dej a indicata (§ 16). Se vedc ca diferitele motive din aceste povestiri se unesc intr-un cadru general, in centrul caruia sta 0 singura idee de baza.

La Manessier, spada este cea cu care a fost ucis, prin tradare, fratele regelui Graalului si care, cu acest prilej, s-a frant. eel UClS zace in co~ciugul din eastelul Graalului. Spada frantA a fost pastrata, dar, eu fragmentele ei, rege1e urrnator al Graalului i~i produce in mod neasteptat 0 rana care illipsqte de orice putere: utilizarea [ortei vatarnate, nereintegrate, este Iatala la randul sau. Aici, in prim-plan sta terna razbunarii, Spada trebuie rdacuta, iar eel ce va fi capabil de acest lucru va trebui mai apoi S8. il razbune pe cavalerul ucis, gasindu-l pe Partiriial, stapanul "Turnului Rosu". Dupa rnai multe aventuri, avand caracterul unor probe initiatice, Parsifal 1:1 ueide pe Partinial (care aici ar putea constitui echivalentul aeelui gigant cu care, luptand, er oilor necalificati Ii se frange spada lui David):

1 Cf J.L. Weston, The Quest, .. , ed. cit., pp. 111-112.

2 Parziual, 1'p.252-254.

148

moment in care regele Graalului se ridica in prcioare, :1ns8.natosit.'

La Cerbert, vatamarii ( sau rami) produse de spada in bucati ii corespunde 0 fisura care ramane in spada retacuta si care ~i irnpune lui Parsifal noi aventuri pentru a recuceri G~aalul. In cursul acestor aventuri, tema razbunarii apare din nou, intrucat Parsifal se vindeca ~i il razbuna pe primul sau invataror, Gurnemanz, pe care i1 gasise ranit de moarte. In al doilea rand, intalnim urmatorul episod important. La curtea lui Arthur, unde Parsifal se intoarce, ajunge 0 arnbarcatiune trasa de 0 lebada, cu un sicriu pc care nimeni nu e in stare sa 1:1 deschida. Parsifal i1 deschide si gasqte un cavaler mort, pc care trebuie sa il razbune. Dupa ce se hotaraste sa fad acest lucru, el trece, printre altele, prin urrnatoarea aventura: Parsifal desehide un morrnant in care era inchis un om viu. Acesta, i~sa, la randu-i, incearca sa il irichida pe Parsifal in mo:-rnant. In cele din urma, Parsifal izbuteste sa il irnpinga inapoi in groapa. Dupa aceea, Parsifal ajunge la castelul fatidi~, iar aici Iipeste spada in intregime si definitiv.2 Acelasi episod il intalnim ~i la Gautier, unde cavalerul care cerea ajutor din mormant izbuteste, pentru 0 clipa, sa il1:nchidi acolo pc Parsifal, dupa care iricearca sa ii fure caluP Tntr-unul dintre aceste texte, despre cavaleru] din morrnant se spune ca este insu~i diavolul. Foarte importanta, aici, este aparitia Iebedei, intrucat lebada e legata strans de traditia hiperboreeana ~i de insusi Apolo, zeul hiperboreean al v~rstei primordiale sau varsta de aur, Este evident ca sicriul transportat de lebada (animal care il va conduce si pc Lohenzrin din tararnul Graalului) are sensu] unui in.clemn tacut la a determina renasterea a ceva mort, decazut, relerindu-se tocmai la traditia hiperboreeana (sa ne amirrtirn ca, uneori, eroul e prezentat ~i ca [eciorul unei vddane care locuieste intr-o padure solitara ~i trista - if. ceea ce s-a spus, despre ,: vadana",

I Manessier, Le Conte del Graal, pp. 100, 102.

~ ~erb~rt de Mostreuil, Le Conte del Gretal, p1'. 102, 103, 107. o \.:Tautlcr de Doulens, Le Conte del Graal, 1" 98.

149

la § 8). Dar aici se iveste pericolul ca eroul sa cad a el insusi prada acestei morti sau acestui somn: acesta estc 'intelesul tentativei dernonice de a-I inchide pc Parsifal, eel predestinat, in aceeasi aroapa de unde un om viu striga dupa ajutoL

, b

Acest inteles este cornpletat dececa ce putem citi in Diu

Crone. Aici, regele Graalului este batran si, pe cat se pare, bolnav. Cand Gawain, care nu adoarme precun1. inso~itorii sai pune intrebarea" reaele seoate un stria bat de bucurie

'" . - - , ~j

si ofera exphcatia urmatoare : el, impreuna cu ai sai, era mort

de multa vrerne, desi parea viu (ich bin tot, seioie ich nicht tot scbin / iunde das gesinde min / daz ist ouch tot mit mir), si fusese nevoit sa pastreze aceasta aparerita de viat;a intr-o anzoasa extrema pana cand cautarea Graalului avea sa se

b . .

implineasca. Cel ce realiz eaza acest lucru este GawaIn, Jar

batranul reo-e ii trans mite spada care i1 va face pururi victorios disparand apoi cu toti ai sai si cu Graalul, in sensul evi-

, " '"'

dent de a Lisa loc regatului cu adevarat viu ?i instaurat.' In

ahe texte, scopul intrebarii este analog. Intrebarea are puterea de a-l vindeea pe rege ~i de a-i face torodata posibila moartea, doar in mod artificial indepartata de el: et quant il sera garis, si via dedanz li iii jorz de la 'vie it mort, et baillera it celui cheualier Ie oesseau et li upren dra les segriotes p~~roles, qHe Ii aprit Joseph. 2 ~i la Wolfram, chiar daca regele ranit se vindeca, el paraseste totusi tronul, care ii revine lui Parsifal. Tocmai acesta este sensul: 0 transmitere. 0 veche dinastie decazuta este eliberata de viata sa artificiala si starseste 1n mornentul in care 0 noua dinastie se dovede?te capabila sa ii preia functia manuind sau reconstituind spada, infaptuind

, , A

razbunarea, ridicand din nou ceea ce cazuse. In schimb,

inlocuirea s~.l1venita in mod neregularnentar si arbitrar, prin violenta si necalificare ori in termenii unci lupte fratricide,

, , '

constiruie sensul povestii "loviturii dureroase", fie asa cum

I DiH Crone, pp. 364-365.

2 Cf de exemplu Perceval allui Didot (J.L \\'Teston, The Quest ... s

ed. cit., p. 62).

150

am rczumat-o noi din lil! orte Dartliur, fie din numeroasele alte versiuni, mai mult sau rnai putin confuze si incurcatc.

La Wolfram von Eschenbach, in preajma regelui ranit mai vietuieste un batran magnific, care zace intr-un pat. Este Titure], prirnul caruia ii fusese incredintat "drapelu! Graalului". Graalul - adica funqia al carui reprezentant ramane tot el - 11 mentine in viata, dar cl e lovit de "podagra ca de o paralizie impotriva careia nu exista leac"l. Regii decazuti, despre care este yorba in celelalte texte, au adesea 0 viata prelungita intr-un mod nenatural: 0 varsta fie de 0 mie, fie de patru sute, fie de trei sute de ani.2 Ei nu pot muri inainte sa soseasca eel predestinat. Prill aceasta, se face aluzie la un interregn, in sensul supravietuirii pur si simplu fonnale a regnum-ului. E un mandat pastrat intr-o stare latenta, pm1:at de raniti, de parajizati sau de orbiti, pana cand va sosi restauratorul. Iar cand, in Perceval u Gallois, citim ca tatal lui Parsifal, dand aseultare unui glas divin, plecase in indepartatele tari de la Apus, iar aiei nu putuse muri pana cand nu aparuse eel ce merit a sa se numeasca cel mai bun cavaler din lume3, prin aceasta revine inca 0 data tema "Insulei Occidentale", a Avalonului ?i a regelui Arthur ranit,

o alta referinta interesanta este aceea a lui Wolfram, petrivit careia rana otravita si arzatoare a lui Arntortas s-ar inaspri eu deosebire sub semnul lui Saturn, adica allui Crones". De fapt, asa cum am amintit, Saturn-Cronos este regele varstei prirnordiale, rcgele care doarme in sediul hiperboreean, dupa uncle versiuni ale mitului, lipsit de "virilitate" odata cu inceputul unui nou cic] u. Cele expuse mai adineauri, in ansamblu,

1 Parztual, vol. II, p. 242; vol. III, p. 91.

1 Cf Queste del Graal, pp. 42-43; Gerben: de Mostreuil, Le Conte del Graal, p. 107 etc. La Albrecht, de asemenea, 'I'iturel are cinci sute de ani.

3 Perlesuaux, p. 173.

4 Parzival, vol. Ill, pp. 80, 81, 83; in vol. III, P: 245, se adauga Iaptul ca suierintele se intetesc si sub semnul lui Jupiter ~i allui Marte, care, din nou, reprezinta regalitatea olimpiana si principiul razboinic,

151

ne lamuresc de ce tocmai sub semnullui Cronos se redeschide si se agraveaza rana lui Amfortas. De altfel, va fi cazul sa evidentiem si faptul ca, in traditia hermetica, Saturn-Cronos este chiar "mortul" care trebuie resuscitat; faptul ca arta regala a "eroilor" consta in eliberarea plumbului de "mizeriile ", de imperfectiunile ~i de intunecimile sale, transmutandu-l, astfel, in aur ~i infaptuind in acest fel "Misterul Pietrei". Aurul, Cronos si "piatra de temelie" constiruie tot atatea trimiteri catre traditia regala primordiala, Atunci cand semnul acesteia reap are, rana celui care s-a degradat ori a celui care a uzurpat arde ~i devinechinuitoare.

Tema, pe care am intalnit-o deja, a unui cavaler ucis sau ranit, pe care cautatorii Graalului il gasesc tinga femeia sa - uneori, semnificativ, in preajma Arborelui ' - ne trimite la tipul eroului care a esuat in incercare, ori 11 sensibilizeaza chiar pe cautatorul Graalului in aspectul potrivit caruia, intr-un prim moment, el a dat gre~ in misiunea sa. Este semnificativ faptul ca, adesea, tocmai 0 astfel de ferneie, conceputa ca fiind 0 ruda a cautatorului Graalului, Ii dezvaluie acestuia propriul lui nume, pe care el nu il cunoaste." In orice caz, ea of era explicatii despre misterul castelului Graalului, il acuza pe cavaler pentru ca "nu a pus intrebarea", iar uneori ii arata cum sa [ipeasca 1a loc spada, in cazul in care s-a frant.3 Intrucat, 1a Wolfram, femeia sta langa trupul imbalsamat al cavalerului mort, gebalsemt riter tot, se pare ca, in acest caz, avem de-a face cu 0 interierenta ulterioara, si anume cu con-

, ,

topirea dintre motivul regelui Graalului, a carui viata e doar aparenta, cu motivul eroului lovit mainte sa i~i fi dus aventura la bun sfarz;it. La Wolfram, 0 asemenea femeie este Sigune, care il blest~ma de-a dreprul pe Parsifal pentru indi-

1 Cj de exemplu Parzival, vol, II, p. 253; Chretien de Troyes, Le Conte del Graal, pp. 77, 80. Arborele este aproape 'intotdeauna un stejar, In vechile traditii celtice acesta fiind Arborele Lumii 9i al "Centrului".

2 Chretien de Troves, Le Conte del Graal, p. 77.

3 Parziual; vol. n. pp. 250, 254-255. -

152

ferenta lui in privinta rcgelui suferind din castelul Graalului ~i in privinta Graalului insusi.!

Ca 0 varianta a temei de mai sus trebuie, in sf5.r~it, avuta in vedere versiunea potrivit careia regele nu este inca ranit, iar regatul sau nu e inca devastat, ci toate acestea survin doar pentru ca de trei ori au fost vazute Graalul, Iancea ~i spada, fara ca nimeni sa intrebe la ce folosesc. T ndiferenta si Iipsa de mtelegere au creat 0 "mare ncnor ocire'"; aceasta este pricina pentru care curtea regelui Arthur si-a pierdut vechea stralucire si pentru care au izbucnit toate raz boaiele de pe parnant." Cadrul acestei variante are ceva din tonul tragic al unui "amurg a1 zeilor". Cand soseste Parsifal, "Regele Pescar" a murit deja, iar adversarul sau, regele din Castel Mortel, a pus stapanire pc Graal, pe lance si pe spada. Parsifal recucer este aceste obiecre ~i il silqte pc rcgele dusrnan sa se sinucida, dar nu intemeiaza 0 noua dinastie a Graalului, ci se retrage irripreuna cu tovarasii sai intr-o vrata ascetid. Un glas divin il previne ca Graalul nu se va mai manifesta decat intr-un loc misterios, care le va fi revelar si catre care Parsifal ~i tovarasii sai plead, pentru a nu se mai i~toarce vreodata." Dupa cum vern vedea, s-ar putea ca acest lucru sa fi reflectat ?i 0 anumita situatie istorica,

20. Regele Pescar

Un imbold mai degraba enigmatic il provoaca titlul de "rege pescar" sau de "bogat pescar" purtat de regele Graalului incepand cu Iosif din Arimateea, sau dedublarea regelui ranit al Graalului inn-un alt personaj, care Intr-un prim mo!nent preia tocmai trasaturile unui peseaL

In latura sa cea mai exterioara, aceasta simbolistica este legata, pe cat se pare, de doua izvoare, unul crcstin si altul

1 Parziuai, vol. II, p. 256.

2 Perceual li Gallais, pp. 124, 125. } Ibidem, pp. 128-131, 134.

153

celtic. Intr-adevar, cunoastem tema evanghelica a pescuitului miraculos. Inmultirea pestilor e un echivalcnt al hranei inepuizabile oterite ' mod supranatural de Graal. Acest lucru pare sa se apliee mai eu seama 1a saga din Grand St. Graal, unde toti cei care nu au fost hraniti de Graal sunt hraniti de un peste pescuit de Alan; acest cavaler a primit numele de li rtcbe pescbeour, titlu ee s-a transmis de-a lungulin~reajj dinastii a Graalului.1 La Robert de Boron se adauga tapo

tul ca eel ce va numi vasul eu numele sau adevarat va capata

titlul de "bogatul pescar", tocmai datorita pestelui prins atunci cand s-a initiat misterul Craalului." De altte], aici pare sa se fad 0 distinqic: desi efectele pestelui 91 ale Graalului sunt echivalente, pestele apare ca un soi de complement a1 Graalului, el intregindu-i eticacitatea in cazul unui anurnit grup

de cavaleri pe care vasul nu ii "hranqte".3 .

In ceca ce priveste izvoarele celtice, in primul rand tradiria celtica cunostea deja un "pqte a1 intelepciunii" - salmon of wisdom - care arde mainile, dar care, odata pus in gura, ofera cunoastere": sirnbolistica atat de transparenta, incat nu mai reclarna 0 elucidate speciala. In al doilea rand, pqtclc joaca un rol in legenda privitoare 1a transmiterea traditiei prirnordiale in Irlanda, In Leabhar na huidhe se povesteste ca, atunci cand s-a stins sernintia primordiala a lui Partholan, cuceritoarea Irlandei, din ea a supravietuit un barbat, Tuan, care, adoptand dind pc rand forma diferi~or animale si~Jbolice, a pastrat arnintirea primei gcncratii. In timpul semmtiei Tuatha de Danann a preluat forma unei acvile sau a unui soim. Din aceasta forma, a trecut la aceea a unui peste, atunci cand stirpes lui Mil head a venit la putere. Pescuit si rnancat de 0 printesa Tuan renaste sub forma umana, ca fiu al acesteia si ca pro'fet.5 Regele Graalului ca peseal' ar putea, la 0

1 Grand St. Graal, p. 25.

2 Joseph d'Arimathie, P: 157. 3 Grand St. Grac11, p. 25.

C]. A. Nun, Studies ... , ed. cit., pp. 158, 209. .

5 Ap ud H. D'j\rbois de Jubainville, Le cycle mythologique ... , ed. cit., pp. 50 ~i urm.

154

adica, avea 0 anumita relatie cu ideea ascunsa a reluarii mostenirii stirpei lui Partholan, a "amimirii" acesteia, eonceputa ca un mister de "hranire" similar cu eel al Graalului

ori complemental' raport cu acesta.

In privinta reperelor prezente in ansamblul ciclului imperial expus de noi la inceput, ne vorn margjni sa amintirn ca dinastia Graalului sau traditia acestuia este adesea prelungita pana la Solomon. Ei bine, 0 serie de legende arabe, devenite de domeniu comun in Evul Mediu occidental prin intennediul unor versiuni spaniole, prez.inta tema pestelui in legatura cu 0 cautare echivalenta, in fond, cu aceea a Graalului ca piatra regala si piatra a puterii. Este vorba de un inel cu 0 piatra a vand trasaturile unui ,,foe ce ump le cerul ~i pamantul ", simbol a1 puterii supreme. Pierz.and acest inel, Solomon decade. Inclul a fost aruncat 'in mare. Pescuind, Solomon 11 regaseste rntr-un pe~te, ~i astfel i~i recapata puterea de a stapani peste cele vazute si nevazute (asupra oamenilor, animalelor si demonilor ).' Acest inel al lui Solomon este, la randul sau, un corespondent al pietrei pe care insusi Alexandru cel Mare ar fi gasit-o intr-un pqte urias ~i care, aidoma Graalului purtat de Regele Pescar, are proprietati luminoase, manifestandu-se ca 0 mare stralucire in noapte.f

Un ultim aspect a1 simbolisticii pestelui il putem deduce din fraza evanghelica: "va voi face pescari de oameni", precum si prin intermediullui Petru, apostolul pescar, caruia mai apoi j se va aplica simbolistica "pietrei de ternelie", in calitatea lui de iritemeietor al Bisericii, a1 centrului noii religii si al traditiei apostolice: iar aici am mai putea aminti ca "inelul pescarului" figureaza pr intre msemnele papale. Explicatia, pe care 0 gasim la Chretien de Troves, este ca regele

1 C{ A. Kampers, Das Lichtland der Seelen, ed. cit., pp. 37 -38. 2 Ibidem, p. 39; (1 p. 102. In protetiile, franceze si italiene, ale lui Merlin irualnirn 0 terna analoga, sub forma coroariei imparatului Adriano di Orbante care s-a pierdut in mare ~i carei "pierre" i-ar fi fost aduse lui Frederic de uri peseaL

155

Graalului, tocmai pentru d. a fost ranit, nu mai are 0 alta ocupatie si bucurie posibila, in alara de pescuit.' Aici, regele Graalului apare evident ca fiind cel care, constatandu-si propria impotenta, ca "pesear de oameni" 11 cauta pe eel ales, pe erou. Un amanunt semniricativ: in Percevalli Gallais carligul cu care pescuieste e din aur', Apoi, atat in acest text, cat si la Wolfram von Eschenbach, tot pescarul este eel care ii arata lui Parsifal drumul spre castelul Graalului, unde reapare, preluand figura regelui bolnav. Dar "se mat spune si ca ceea ce pescuieste atunci cand durerile il chinuiesc nu Ii acopera nevoia"3.

o semnificatie mai profunda a acestor simboluri 0 putem obtine prin analiza cornparativa a diteritelor traditii, Guenon evidentiaza pe buna dreptate faptul ca multe elernente ne determina sa credem ca simbolistica pestelui ar fi de origine nordica ~i chiar hiperboreeana, intrucat "prezen~a sa a fost semnalata in Germania septentrionala si in Scandinavia (dar si in Scotia), iar in aceste regiuni ne aHam, pe cat se pare, mai aproape de punctul sau de plecare dedit in Asia centrala, unde a fost purtata neindoielnic de acel mare curent, desprins din traditia primordial a, care avea sa dea nastere traditiilor din India si din Persia?". Dar mai exista un fapt care intareste 0 at are supozitie, ~i anume aeela ca tocrnai in traditia hindusa "manifestarea sub forma de peste - matsya-avatara - e considerata ca prima dintre manilestarile lui Vishnu, cea care se plaseaza 1a inceputul ciclului actual ~i care, prin urrnare, se aHa in relatie cu punctul de plecare a1 traditiei primordiale". Ca "pqte", Vishnu calauzeste pe ape area continand germenii lumii viitoare, iar dupa cataclism rcveleaza Vedele, care, prin radacina vid ("a sti"}, indica stiinta

1 Chretien de Troves, Le Conte del Graal, p. 77. 2 Perceual li Gallais, p. 131.

3 Par riua], vol. III, p. 82.

4 C_f L. Charbonneau-Lassay, "Le poisson", in Regnabit, decembrie 1926. (Acum in: L Charbonneau-Lessay, Le Bestiaire du Christ, Arche, Milano, 1980 - nota fngrijitondui editiei italiene. )

156

prin excelenta: 1a fel cum, tot sub forma de peste, caldeeanul Oannes 1i invata pe oameni doctrina primordiala.' Elementele celtice si crestine, indicate ceva mai sus, ale simbolismului pestelui apar asadar ca niste fragmente ale unei conceptii mai ample, care lumineaza eu deosebire si tema afbra I'll. discutie, a legendei Graalului. Regele P~sear e stapanitorul decazut careincearca sa reactiveze insasi traditia prim~rdiala, mostenirea hiperboreeana, 1a care se va ajunge numai odata cu sosirea eroului care va cunoaste Graalul si va fi constient de functia acestuia si de beneficiile sale, despre care am vazut ca se completeaz i si aproape se confunda cu cele ale "pe~tell1i". De aici se trage si celalalt aspect a1 aceluiasi simbolism: Regele Pesear in ipostaza de "cautator de ?ameni", oameni in sens inalt, de fiin~e calificate pentru Iunctia atlata in discutie.

, ,

I

I

21. Sediul Graalului

Am vaz~t ca, printre locurile unde se destasoara probele cavalenlor Graalului, in prima linie figurcaza Insula ~i Castelul.

"Calatoria" spre aceste locuri trebuie considerara, in esenta, sub specie interioritatis, adica in terrnenii unor dcplasari ale constiintei intr-o lume ce, indeob~te, le ramane inchisa oarnenilor. Aceasta calatorie reia un sirnbolism initiatic general si universal, abstractie facand de acele reterinte specifice, pe care le-arn semnalat si care trirnit ~i 1a traditia A valonului

'<;>1 a lnsulei Albe. .

.~indar spusese ca 1a taramu] hiperboreenilor nu se ajunge ruci pe pamant, nici pe mare si ca numai eroilor, precum Herakles, le-a fost dat sa gaseasca drumul intr-acolo. In

, 1 R. Guenon, "Quelques aspects du symbolisme du poisson", in Etudes traditiormelles, februarie 1936, pp. 66 ~i urm. [Trad. rom. "eateva aspecte ale simbolismului pestelui", in Simboluri ale stiintei

SLlae, eel. cit.] .

157

traditia extrerri-ortentala, se spune ca la insula aflata 1a capatul tinutului septentrional se poate ajunge numai eu zborul spiritului, In traditia tibetana, cu privire la Shambala, misticul sediu septentrional, despre care am vazut deja ca este in relatie cu Kalki-Avatara, se spune ca "se afla in spiritul meu"l, Castelul Craalului este numit palais spirituel in Queste si, respectiv, "castel al sufletelor"2 (in sensul de fiinte spirituale) in Perceual li Gallais. Mordrain ajunge pe insula rupe~td. situata aeolo unde "se face adevarata traversada spre Babilonia Scotia S1 Islanda" si unde incep incercarile sale, dupa ce ~ fost'rapit de Sfann.~l Duh.3 Tar dad Plutarh povestqte ca, in sediul hiperboreean, viz.iunea lui Cronos se ~)~trece in starea de sornn", in Morte Dartbur Lancelot are VIZll..111ea Graalului mtr-o stare de moarte aparenta'', pe cand in Queste, iritr-o stare care nu e nici somn, nici veghe, el are viziunea eavalerului ranit care se taraste pana 1a Graal spre a-si a1ina suferintele", Toate constituie experrente dincolo de constiinta ob isnuita,

, Une~ri, castelul este prezentat ca invizibil sau i::lpos~bil de gasit. Doar celor alesi lc este dat ~a il ga~easc~, he pnntr-o intamplare fericita, fie printr-o vraja, altmmten el se .sus.tr~g.e ochiului cautatorului. La Wolfram, Graalul este inviz ibil pentm cei nebotezat;i. Dar e suficienta ace~~ta des~riere a apei botezului: "A pa face sa prospere toate tiintele carora Ie dam numele de fapruri. Multumita acestei ape ochii nostri pot vedea. Apa spala sutletelc ~i le face atat ~c stral~citoare, ~n~,~t nici macar ingerii 11U raspandesc 0 [umina mal pu term ca. 7 spre a ne convinge ca este yorba 111.ai putin de botezul crestin

1 Texte in acest sens in Rcuolta impotriua lurni: rnoderne, ed, cit.,

panca a doua, cap. 4. . ~ .

2 Ql£este del Graal, P: 50; Perceual E Gullois, p. 132.

3 Grand St. Graal, P: 18.

4 Plutarh, De [acie in orbe lunae, ed. cit., § 26. 5 Morte Dartb ur, XVII, 15.

6 Qlieste del c-,»: p. 40.

7 Parziual, vol. III, pp. 264,267,271.

158

decat de 0 iluminare propriu-zisa, apa avand, aici, cam acecasi sernnificatie pe care "Apa divina" sau nApa tilozofala" o are in herrnetism. In multe cazuri, dupa ce eroul a ajuns pana la el ~i l-a vizitat, castelul dispare dintr-odata, iar s_avalerul se porneneste pe 0 plaja pustie sau intr-o padure, In alte cazuri, aventura eroului se implineste doar prin gasirea castelului, fara sa mai fie nevoie sa puna intrebarea despre Graal.' In acele reprezentari ale castelului ca fiind inconjurat de ape - de mare (Queste), de un rau navalnic (Grand St. Graal) sau de un lac, unde se aHa ~i Regele Pescar (Wolfram) - avem de-a face cu niste simboluri (in afara de ceea ce am afirrnat deja in privinta reprezentarilor "polare") ale inaccesibilitatii 51 izolarii. Inralnim si tema ,;vadului periculos". In Quest~ del Graal,2 castelul 'e paz.it de doi lei, adica de acelasi animal pe care Gawain 11 va 1nvinge in proba din "castelul domnitei Orgueluse", care este iarasi 0 experienta initiatica. La Wolfram, la castel se ajunge printr-o modalitate iesita din comun data de faptul ca Parsifal strabate pe calul sau Iasat sa umble in voia cea buna cale lunga prin padure, cand ar fi putut prea bine sa 11 faca sa zboare ca 0 pasare'. Aici castelul ne este prezentat ca "solid ~i puternic", cu ziduri netede care l-ar face sigur chiar si atunci cand ar fi asediat de toate arrnatele din lume: Swaz erden hat umbslagenz mer, / dane gelae nie has so ·wol ze wer / als Munsalvaesche. In castel se gasesc "splendori cum 11U mai exista pe fata parnanrului. Dar eel ce pornqte in cautarea lui, din ne110- rocire nu 11 gaseste niciodata : totusi, multi pornesc in aceasta cautare. Pe11tr~ a-l vedea trebuie sa ajungi acolo fara sa stii" - er rnuoz unioizzende gescbeben. Locul pe care se aHa acest castel este pustiu, salbatic ~i periculos : este _M ontsalvatsche din tara numita Terre de Saloatscbe", "Drumul ce

, ,

duce spre el este plin de lupte" - swa diu stet / von strite

1 Gerbert de Mostreuil, Le Conte del Graal, pp. 102-103. 2 Queste del Graal, P: 48.

3 Parztual, vol. II, pp. 226-227. 4 Parziual, vol. II, p. 252.

159

ri:eher wee dar get. "De obieei, nu calaresti atat de aproape de Montsalvatsehe fara sa trebuiasd. sa infrunti 0 [upta primejdioasa ori sa te iritalnesti eu aeea ispa~ire careia lurnea ii da numele de moart.e''}. Cavalerii Graalului sau ternplierii (Templeisen) Ii lIT1piedica sa se apropie pc barbatii din orice neam, eu exceptia eelor indicati de 0 inscriptie ce apare ehiar pe Graal. Acesti cavaleri au jurat sa lupte pana la ultima pjcatur a de sange impotriva oricarui cotropitor.? Titurel: in mijloeul padurti se inalta un munte pe care nimeni nu il poate gasi, in afara de eazul cand e dlauzit de ingeri. Este muntele strajuit, muntele ocr otit, Montsalvatsehe. Iar deasupra acestui munte p lu tes te Graalul, sustinut de fiinte nevazute."

In textele mai tarzii, muntele Graalului, Montsalvatsehe, trece adesea de la se~nifieatia de mons silvatieus la aeeea de mons salvationis, legata de meleagurile Salvaterra si San Salvador, din Spania, unde aeesta s-ar afla", adica de murite al saivarii, in sensul de mantuire. In general, exista a~adar mai multe simboluri prin care se exprima 'intotdeauna ideea unei inviolabilitati dinaintea oricarei prolanari sau eversiuni, in timp ce tema invizibilitatii, irnpreuna eu altele afine, subI~niaza eoneeptul unei inaccesibilitati care este aceea propne tuturor celor ce se sustrag lumii corporale, a formelor si a simturilor fizice: potrivit unei limite care, pentru omul obisnuit, coincide cu hotarul mortii ' sau, cel p utin, cu acela al starii de somn. Am vazut deja cum castelul Graalului, peste

1 Parzival, voL IV, p. 93; vol. III, P: 39: Ode der alsolhen wandel bot, / als man oorrn walde heizet tot.

2 Parzival, vol. III, pp. 62, 65, 82. In aceasta privinta, cavalerii Graalului au parte de un "trai primejdios": si nement niemens stcherbeit, lsi wdgnt ir Leben gein [enes lebn I daz ist fiir sitnde in dd gegebn. 3 Textul dupa \Y.,T. Gaither, Percival tend der Gral, ed. cit., p. 239. 4 Cf W. Gaither, Percival ... , ed. cit., P: 233.

5 Intr-un text englezesc allui lvf erlin, cativa cavaleri ai Mesei Rorunde vad trecand cortegiul Graalului, aclamat astfel de un glas de la cer: "Cinste, sla vii, putere si bucurie vesnica distrugatomlui rnorttt '" (apl1d J.L \\Teston, The Quest ... , ed. cit., p. 154).

160

care "se pogoara Ilacarile Sfantului Duh", este deopotriva castel~l in care se desfasoara proba somnului. Depasirea acestei probe inseamna trecerea In mod activ dincolo de constiintade veghe a individului fizic. Dar acest lucru nu se iDtilmpla fad 0 criza ~i fara. 0 actiune dificila ~i riscanta : la care, potrivit acestui punet de vedere interpretativ, poate fi redusa una dintre sernnificatiile "luptelor primejdioase" despre care vorbeste Wolfram. Intr-adevar, celor ce poseda cunostinte in aceasta materie le este cunoscut faptul ca aserr:enea av~nturi se pot iricheia si printr-o boaIa, prin nebuIHe sau pnn moarte.

In aceasta privinta, foarte interesanta este imaginea dintr-un manuscris: a merge pe tdisu] unei spade. Lancelot ajunge la castelul aventurii sale trecand peste 0 punte care nu e altceva decat taisu] unei spade.' Eo terna cunoscuta In numeroase traditii, mai cu seama in cea iraniana si in cea iraniano-islamica, ~'i care se aplica atat experien~elo~ post-mortem, ale lumii de dincolo, cat si acelora ale caii initiatice ; inca din Katha-upanishad, drumul spre intelepciune a fost cornparat cu mersul pe taisul unui brici.

Cat despre paza Graalului ~i asediului sau, pe care ternplierii 0 executa 'intr-un sens specific si in legatura cu ceea ee vom atirrna ceva mai incolo, este yorba de apararea unui anumit centru spiritual. In aceasta privinta, esteimportant sa facem de pe acum aceasta precizare. Sediul Graalului apare intotdeauna ca un castel, ca un palat regal fortificat, 9i niciodaui ea biserioi sau templu. Abia in textele mai tarzii se incepe sa s~ vorbeasca de un altar sau de 0 capela a Graalului, legata de forma mai crestinata a povestii, in care acesta se confunda pana la urrna eu poealul euharistiei, Insa in variantele mai vechi ale legendei nu intalnim nimic asemanator, Jar stransa

I A se vedea ilustratia unui manuscris din secolul al XII -Iea, in H.Y. Thompson, Illustrations from One Hundred Manuscripts, London, 1916 (apud H. Zimmer, The King and the Corpse, New York, 1948, pp. 166--167; trad. rom. Regele !ji cadavrul, Eel. Hurnanitas, Bucuresti, 2007 - N. tr.).

161

legatura, pe care am observat-o, a Graalului eu spada si eu lancea, dar si eu 0 figura de rege sau eu trasaturi regale, e suticienta spre a ne indreptati sa consideram ca extrinseca aceasta ulterioara formulare crestinata. Pe aceasta baza, eentrul Graalului, ee trebuie aparat "pana 1a ultima picatura de sange", nu numai ca nu poate fi pus in legatura eu crestinismul ~i eu Biserica (care, cum am mai spus, a tinut sa ignore mereu aeest eiclu de mituri), dar, mai in general, nici macar cu un eentru de tip religios sau mistic. Este yorba, mai curand, de un centru initiatic, pastrator a1 mostenirii tradit,:iei primordiale, potrivit unitatii nescindate, proprie acesteia, a celor doua dernnitati: eea regala ~i cea spirituala.

22. Alte aventuri initiatice ale cavalerilor Gr(l~lului

In poemul lui Wolfram se spune: "Cine vrea sa cucereasca Graalul nu i~i poate deschide calea spre acest obiect de pret,: de cat eu anna in mana" 1. In aceasta [raza este rezumat spiritu] intregului ciclu al "aventurilor" infruntate de cavalerii Mesei Rotunde in cautarea Graalului. Sunt aventur i cu caracter epic ;;i razboinic, dar care poseda de asemenea un car acter simbolic, spre a exprima, in esenta, fapte sp iriruale, ;;i nu actiuni materiale. In opinia no astra, acest aspect al simbolismului nu reprezinra nicidecum un element cazual ;;i i1'elevant. Vrem sa spunem d. aceasta "deschidere a drumului spre Graal cu arm a in mana", cu toate duelurile, luptele si bataliile de rigoare, face trirnitere cu sizuranta 1a 0 cale specitica de realiz.are interioara, in

b ,

ordinea careia tocmai elementul "activ", razboinic sau viri]

joaca rolul esentia]. Calea ce trebuie sa ni se deschida lup-

tand este accea care conduce de "cavaleria rerestra" la

"cavaleria spirituala": potrivit traditionale folo-

1 Parziual, vol. VI, p. 102: Van suiers grates gerte, / del" rnuose mit dem stoerte Isich dern prise naben,

162

site de noi altundeva", nu este yorba nurnai de "micul L1zboi", ci ;;i de "marele razboi sfant".

In ansamblu, in aceste aventuri sau probe se pot deosebi doua teme ~i doua grade.

1) Ele sunt rnenite a confirma calitatea razboinica, facandu-l pe cel predestinat sa apara ca fiind invincibil sau ca fiind eel mai bun cavaler din lume. Insa, pentru aceasta, pe langa forta, ma~ este nevoie ;;i de "int,:elepciune", precum ~i de 0 anurne misterioasa vocatie.

In privinta elemenndui "vocatie", vorn aminti doar ca, in Percevalli Gallais, la Wolfram ;;i la Chretien de Troves, lui Parsifal i se trezeste dorinta de aventuri cavaleresti care

,) J ')

il vor determina mai intai sa devina cavaler a1 Mesei Rotunde,

iar apoi sa caute Graalul, atunci cand, rapit de cdntul pasarilor, 'incepe sa dea ascultare "firii sale ;;i dorintelor sale celor mai adanci"2. E un simbolism la care nu putem face trimitere decat in treacat, In mod analog, atmosfera fiind cornparata cu 0 conditie care nu mai apartine elementului "pamant", in numeroase traditii, inclusiv in cea crestina, fiint,:ele vazduhului, pasarile, au simbolizat naturi suprapamantesti, iar limba pasarilor, in consecinta, a simbolizat "limba z.eilor" cuprinsa intr-o anurnita faza a trezirri interioare. Pentru cateva rep ere : in saga nordico-gerrnanica, Sigfried intelege aceasta limba dupa ce a ucis "dra,gonul". Pentru Della Riviera, il1\elegerea "ascunsului ~i feluritului ciripit al pasarelelor" e unul dintre darurile pe care "eroui" 'il obtine de la Arborele Vietii (pasarelele care locuiesc in acest arbore sunt, potrivit simbolismului evanghelic, "ingerii")3. Despre Solomon, a carui legatura cu uncle dintre elementele traditiei Graalului

I Revolta impotriva lumii moderne, ed. cit., partea intai, cap. 18. 2 Parriua], vol. II, P: 123: Si wart tool innen, daz zeswal/ von der stirnme ir kindes brust. I Des twang in art un d sin gelust.

3 C. Della Riviera, 1l rnondo magico de gli Heroi, Milano, 1605, reeditat sub ingrijirea lui J. Evola, Laterza, Bari, 1932, p. 169. (Retiparirea cu caractere moderne a textului original din 1605 a aparut la Edizioni Medirerranee, Rorna, 1986 - nota fngrijitomlui eduiei italiene.)

163

am observat-o repetate rand uri, ea si despre alti intelepti, mai ales in traditiile arabe, se spune ca in~elegeau limba pasarilor.! In pI us, in unele legende celtice, sub forma de pasari apar oamenii din semintia Tuatha de Danann, deveniti invizibili, uneori pentru a-i conduce pe cei alesi catre resedintele lor "subpamantene". Tocmai la acest element supranatural, ea un soi de chemare de la cer, caruia i se asociaza o misterioasa reminiscenta (de care s-ar putea lega si afirmaria conform careia "nimeni nu va cunoaste Graalul dad nu l-a vazut deja in cer"}, trebuie redus simbolullui Parsifal, pe care il trezeste la vocatiade cavaler al Graaiului glasul pasarilor, nu al fiin~elor de pe supralata pamantului, si care astfel se desprinde si de mama lui."

In mod firesc, ~roului Graalului i se cere sa adere la principiile proprii eticii cavaleresti, ale [idelitatii, onoarei si adevarului, de la a caror transpunere in fapta nu trebuie sa se abata nicidecum. Despre Trevr izent se spune ca l-a

1 R. Guenon, "T ,e langage secret de Dante et des «Fide1es d'Amour »", in t» Voile d'lsis, fir. 110, 1929, p. 120.

2In tipul mamei lui Parsifal, potrivnica vocatiei eroice a acestuia, dusmana a pasarilor care au redesteptat aceasta vocatie in inima fiului ei, mama care, in speranta de a-] putea opri, ii da un cal rapciugos si care, in cele din urma, rnoare, in tirnp ce Parsifal, desprins de ea, desfasoara ciclul aventurilor in cautarea Graalului, nu este exclus sa se poata recunoaste simbolul unei legaturi "ginecocratice" depasite de Parsifal. Intr-adevar, invatatura trans mis a de Gurnemanz lui Parsifal se prezinta, la Wolfram, ca 0 dep.isire a mamei. Gurnemanz, care 11 invata pe Parsifal tot eeea ce poate contribui la "asigurarea ferieirii eterne", Ii reproseaza ca e mereu eu numele mamei sale pe buze. Mai apoi, dupa ce Parsifal a invatat de la el principiile ericii ~i ale onoarei, aceasta din urrna dusa pana intr-acolo, incat sa declare ca pentru acela care cade in rusine "tot ceea ce este nobil in el se desprinde si 11 paraseste, iar el se duce de-a dreprul in iad", se spune ca "de atunci, Parsifal a incetat sa mai vorbeasca despre mama lui - siner muoter er geioeic" (Parzival, vol, II, pp. 174-176). Toate acestea potfi raportate la principiul asa-numitelor "societiti ale barbatilor", dar si, mai general, la opozitia deja sernnalata (§ 7) dintre civiliz.atia materna (mama) ~i civiliz.atia "eroic:l".

164

elibe~at pe Parsifal de pacatele sale intr-o perioada de viata ascetica, ,,fara insa a indica legile cavalerismului" '. Gasim spus in repetate randuri ca lasii, minciriosii si tradatorii nu-si au locul in ordinul regelui Arthur. Fidelitatea S1 ura fa~~ ,de mi.nc~una reprezin~a, in ciclul Graalului, prima cah~lc~re, .lar 111 p~ologullU1 Wolfram acest fapt va marca o distinctie esentiala, aproape metafizica si ontoloo'ica irrtre fiin~ele omenesti, ceea ce poarta urrna ;izibila a cornponentei nordico-ariene a lumii razboinice si virile medievale. De 0 parte se aHa cei ce cunosc sentirnentu] onoarei ~i al rusinii, iar de partea cealalta cei incapabili de aceste s:ntimente: acestea sum precum doua serninrii plamadite dintr-o substanta diferira, rieavand nimic in comun.

2). Dar calitatile virile, chiar atunci cand sunt integrate, angaj eaz a in sensul unei misiuni precise, iar abia acesta ~ste punctul hotarator, in ciclurile narative aflate in discutie. In contextul care ne intcreseaz.i pe noi in clipa de fa~a, ~le sunt blesternate atunci cand prezenta sau dobandirea lor nu conduce 1a "punerea intrebarii" sau 1a ceva echivalent. Se considers ca eroul prirnit in castelul Graalului trebuie sa reinsanatoseasca, sa instituie sau sa preia regnum-ul. Dad rarnane indiferent dinaintea problemei nerostite, dinaintea reprezentanrului ranit, paralizat, evirat, degradat sau imbatranit al regalitarii, potrivit Graalului, aceasta virtus dovedita sau capatata se arata a fl, in ciclul in discutie 1iosita de

, , L

sens, altfe1 spus, prin insu?i acest fapt se arata a £i incorn-

p~eta, este iluzorie si, am putea spune, aproape "demomea", blestemata de Dumnezeu.i Cu alte cuvinte : initiatilor G:-aalului Ie revine 0 misiune suprapersonala, care ~o~stjtuie adevarata rnasura a calificarii lor. "A cunoaste" Graalul ~i torusi ,a "" intreba ,,1a ce fol.osqte<C constituie, dupa uncle texte deja citate, 0 dovada a insuticientei eroului, Ceea ce

I Parziual, vol. III, p. 91.

2 In poernul Parziua] allui Wolfram (vol. II, p. 315), intrucat nu a pus intrebarea, Parsifal e numit "unealta diavolului": Ir sit der hellenhirten spil/ gunerter lip, her Parzionl!

165

e totuna eu a spune ca, aici, este yorba de 0 spiritualitate "angajata", de 0 spiritualitate al carei ideal nu e 0 transcendenta detasata de lume.

, ,

Nenumaratele aventuri ale eroilor Graalului se rapor-

teaza la cateva motive. Odata intelese, cititorul acestor romane nu gase~te, in cele din urrna, decat 0 nestarsita repetare a acestor motive, sub formele cele mai felurite. Cum s-a spus, ne gasim intr-o atmosfera Iantasrica, "suprareala", intr-o impletire a lumii supranaturale cu cea reala, Lipsesc nexurile cauzale curente ale coercntei sau ale unei intrigi autentice de opera "literara". Aventurile sunt, in mare masura, disparate; insa, adesea, tocmai incoerenta lor, irnpreuna eu interventra miraculosului aproape ca un fapt firesc, contera scns acestor avenruri desfa~urate in afara timpului, iar repetitiile scot in eviderita caracterul nu episodic, ci tipic, simbolic, al faptelor la care se face trimitere, Yom mai semnala cateva dintre aventurile cele mai caracteristice, al carol' sens poate rezulta nemijlocit din cele expuse pana acum.

Inainte de toate, am semnalat deja episodullui Mordrain, raprt de Sfantul Duh si dus in "insula~turn" din mijlocul oceanului. Insula e pustie. Mordrain este indernnat sa se tina tare in credinta lui. Intervine ispita unei femei ~i se dovedeste ca Lucifer este eel ce actioneaza prin ea. Urmeaza proba unei furtuni cumplite, cu runete :;;i fulgere, iar apoi aparitia unui fel de pasare Phoenix (pasarea miraculoasa din Serpolion) care 11 doboara ~i i1 raneste pe Mordrain. Acesta va ramane vreme de sapte zile fara cunostinta (somn initiatic), pana cand, dupa ce mai trece de inca 0 ispita luciterica, gra~ie interpretarii unui vis de-al sau ajunge sa a±1e de dinastia predestinata sa 11 dea pe eroul Graalului;'

J Grand St. Grad, pp. 18-19. Pentru unele recurente ale numarului traditional ,,~apte" vorn semnala ca, in _1'.1 orte Dartbur ;;i in Queste del Graal, pentru a patrunde in castelul fecioarelor (chastias as pucellesi, Gawain trebuie sa lnvinga ;;apte cavaleri; ca, in Elucidation, Graalul este cautat de sapte ori ; ca, in Grand St. Graal, Moses este in~facat de ~apte maini de foc atunci cand esueaza in proba "locului

166

In aventurile de acest gen figureaza, intai de toate sosirea pe insula,.o "insula rotitoare" sau 0 "insula~turn", i~agine a Av~lon~lUl, prezentat insa ca un loc pustiu ~i primejdios. Dupa mal multe probe, apare "corabia". Aceasta corabie (Ia f~l ea sicriul hiperboreean tras de lebede) introduce motivul urrnator, acela al unui mandat sau al unei misi~ni,. prin faptul ca aici se afla spada si coroana de aur, nu [ipsite de legatura cu Arborele Vietii si cu regalitatea sacra

(David). ' ,

0. terna ana,loga mtalnim in Queste del Graal. De pe un cal diavolesc, rute ca vantul, Parsifal e zvarlit 'intr-un rau navalnic, El izbuteste sa ajunga pana la "insula", unde ajuta un l~u vc~re. se [upta ~u un ~arpe (purificarea foq:ei "leu"). Rezista ispitelor uriei feme! in care actioneaza 0 influenta dernonica. Apare apoi 0 Figura sacerdo~ala, care iI ia la bo~dul unei ambarcatiuni, T extul lui Manessier vehiculeaza aceasta varian~a: pe cand statea sub un stejar, lui Parsifal ii apare uri cal diavolesc, de pe care este azvarlir mtr-un rau navaln~e. Parsifal.c ajutat de 0 ambarcatiune pc care se afla ° femeie, el 0 confunda cu doamna lui, Blancheflor, dar este tot 0 creatura dernonica. Soseste vasul sacerdotal, care il co::duce ~e :arsi~al intr-un frumos castel. La scurr timp, elmfmnta ~1 depaseste proba in care trebuie sa lipeasca la loc spada Franta (integrarea initiatica a fiintei). In acest text, ca 0 aventu.ra anticipatoare, Parsifal, apropiindu-se de un arbore lummos, vede cum acest arbore se preschimba intr-o capela, unde cadavrul unui cavaler zace 1anoa un altar. Lumina e stinsa deodata de 0 mana ascunsa. El ~e intoarce in capela? i~~ petrece acolo noaptea (echivalenta cu proba somnulm din castelul Corbenic) si aHa ca in acea mana actiona diavolul, care ucisese deja un numar mare de cavaleri viteji, ingropati apoi prin preajma. Afla toate aces tea de 1a un pustnic, adica de la 0 personificare a principiului ascetic,

p='i~ej~ios" ~ ca, la Gerbert, trcbuie sa treaca ~apte ani 'inainre ca Parsifal, carina J s·a frant spada, sa poata regasi castelul Graalului; 0 tema analoga intalnim in Perlesuaux s.a.m.d.

167

care iJ mdeamna pc Parsifal sa dobandeasca gloria, dar sa se gandeasca si la sufletullui. Parsifal este mai apoi aruncat din p de calul sau, nu reuseste sa il ajunga din urrna si, pe cand state a sub stejar, vede calul demonic despre care am vorbit: urrneaza aventurile deja expuse. Adt in uncle, cat ~i in celelalte este evident ca e yorba de doua transcrieri diferite ale aceluiasi motiv, Prob a cape lei este de fapt acelasi pericol pe care Parsifal il infrunta atunci cand incaleca, langa stejar, pe calul demonic si carid se lasa purtat de acesta.'

In ceea ce priveste aceasta istorie a calului, data fiind imp ortanta extraordinara pe care animalul de calarie 11 are deseori in literatura cavalereasca, poate ca este oportun sa amintim ceea ce, in alta parte, am avut deja prilejul sa semnalam despre cal ca simbol.i

Cata vreme cavalcrul reprezinta principiul spiritual al personalitatii angajat in diferite probe, calul nu poate reprezenta decat ceea ce "poarta" acest principiu, adica Iorta vitala, stapanita de mai mult sau mai putin. Asdel, in vechiul mit clasic povestit de Platon, principiu] persorialitatii e fi6'Urat ca un conducator de car, iar soarta lui depiride de modul in care stie sa stapaneasca anumiti armasari simbolici, in relatie cu ceea ce i$i rna; poate inca aminti din viziunea lumii supranaturale In Antichitate, calul le era consacrat in mod deosebit zeilor: Poseidon si Marte. Poseidon e in acelasi timp zeul teluric ("zguduitorul pamantului") $j zeul marii, fiind prin urrnare simbolul unei forte elementare, ceea ee explica relatia care, in avenrurile mentionate mai sus, calul

] Queste del Graal, p. 43; Manessier, Le Conte del Grad, p. 101.

Feluritele crcatur i demonice, cai sau femei, sunt demascate, iar capcana intinsa de de este zadarnicita in clipa cand eroul i~i face semnul crucii : este reprezentarea crestinat.i a ideii unei evocari a principiului supranatural.

2 Cf si V.E. Michelet, Le secret de fa cheualerie, ed. cit., pp. 8-12. (V. si ]. Evola, Revolta impotriva lurnii moderne, ed. cit., partea 'intai, cap. 13 - nota ingrijitomlHi editiei italienei

168

demonic 0 are cu apele, eu raul navalrnc, in care lsi azvarle calaretul. Raportat la Marte, calul exprima mai degraba orientarea razboinica a fortei vitale, ee ii corespunde tocmai "vehiculului" aventurilor eroice proprii, in general, cavalerismului. Aceasta ne lamureste asupra sernnificatiei simbolice a azvarlirii din sa: exista pericolul ca "elementaml", forta dezlantuita, sa preia initiativa. Deopotriva de limpede devine $i sensul altar episoade ; cavalerul ingropat, care incearca sa il inchida pe Parsifal in morrnant, incearca de asemenea S3. ii ia si calul, In proba orgoliului infruntata de Gawain, pentru a trece peste un curs navalnic de apa, eroul trebuie, ca o conditie pentru trecerea vadului, sa 1:i eedeze calul unui cavaler pe care, 'intr-un prim moment, trebuie sa 11 invinga.' Legarea propriului cal de coloana de la Mont Orguellous, creata de Merlin $i a carei semnificatiej.polara" e destul de vizibila, constituie proba care distinge cel mai bun cavaler : o incercare careia Ii VOl' urrna "sacrul mister", acela al stejarului transformat in capela, precum si proba capelei', ~i asa mai departe. Cele semnalate mai sus sunt suficiente pentru orientarea cititorului oriunde, in aceste aventuri, ceva ciudat $i anormal in legatura cu caii fiecarui cavaler ii va indica prezenp unei sernnificatii ascunse.

Revenind la aventurile rezumate ceva mai sus, tunetele, furtunile ~i feno111.enele analoge care figureaza in de se aHa intr-o evidcnta corespondenta eu cele care se 'inregistreaza in proba "locului primejdios". T ema intregirii oferite de Graal dincolo de neclintirea pur "naturala" sau razboinica, tema careia 'ii corespunde mai mu1t sau mai putin aceea a irnbarcarii sau a lipirii spadei dupa prima proba, capata la Robert de Boron forma urrnatoare : Parsifal ramane calm si imperturbabil atunci cand, asezandu-se pc "locu1 primejdios",

1 Parzival, vol, IV, P: 143. La inceput, Parzivai isi dorea doar sa lupte - ich suochte nih! wan striten. Acest episod face trirnitere, pe cat se pare, la niste probe de ordin superior, pentru care e nevoie -sa se tread dincolo de [orta reprezentata de caL

2 Gautier de Doulens. Le Conte del Graal, PI" 95-96, 98-99.

169

paman~ul se despica. ~i rasuna un tunet puternic de parca lumea intreaga ar san in aer : dar, intrucat 0 asemenea cutezanta nu e.insotita ~i de "punerea intrebarn" (rnotiv pentm care femelle il mustra astfel: "Dumnezeul tau te uraste S1 e 0 mim.~ne ca pamantul nu ti se deschide sub picioare"}, el e n~vo1t sa tread printr-o serie de aventuri, ~i numai dupa ce pnme~te Gra~lul piatra Mesei Rotunde, care se crapase sub Parsifal, se lip estc la loc pe de-a-ntregul.!

Cititorul familiarizat cu literatura misteriozofica va recunoaste [esne, in aceste aventuri, aluzia la experiente tipice cu caracter initiatic, exp rimat prin simboluri mai mult sau mai putin identice din traditii ce tin de arii diferite. Furtunile si tunetele, trecerile peste ape, dezvoltari ale temelor Arborelui ~i Insulei, rapirile ~i mortile aparente ~i asa mai departe sunt, ca sa spunem asa, niste "constantc" ale povestirilor cu continut initiatic, atat in Orient, cat si in Occident: asa 'incat ar fi banal sa purcedem aici la comparatii care n-ar fa;e altceva decat sa se depene 1a neslarsit, La Plutarh si la lmparatul Iulian, in marturiile care ne-au parvenit despre misteriile elene, in De iVlysteriis, In Cartea mortilor tibetana si in cea egipteana, in asa-riumirul Ritual Mitraic, in invatat~rile din yoga si din taoismul ezoteric, in cea mai veche tr~ditie cabaIistica despre Merkaba etc., chiar ?i un profan poate descopcri corespondenta supratraditionala a simbolurilor iar dac~ nu e victim a id'eii ca totul s~ reduce la creatii po:tice o~'i Ia pr~ieqii f~ntastice interpretabile psihanalitic pe baza "mcon?tlentulm colectiv", el va putea deslusi etapele ce corespund unui accluiasi itinerar interior. De altminteri, in acest sens, putem face trimitere la lucrarile noastre in care ne-am oeupat in mod special de aceasta materie/, acesta nefii~d locul.in c~re sa tratarn ex proiesso fenomenologia ~i simbologia reteritoare la distrugerea eului fizic si la parti-

1 Perlesuaux, pp. 172-173, 175, 178.

2 C]. Traditia hermetiai, ed, cit.; Lo lroga della potenz«, ed. cit; if. de asemenea Introduzione alla magta (1955), Edizioni Mediterranee, Roma, 1971.

170

ciparea la stari transcendente ale fiin~ei. Vorn presupune ca cititorul se aHa in posesia anumitor cu nostrnte in aeest sens si n.c vom margini sa subliniem elementele ce pot fi in~elese mal usor.

Una dintre aventurile cele mai remarcabile este aceea din Castelul Minunilor - Chastel Marueil > despre care in poemullui Wolfram se spune: "Luptele pe care le-ati infruntat pana aici nu erau decat 0 joaca de copii, Acum va asteapta intamplari iniricosatoare'". Am mai evidentiat faptul ca aceasta aventura este propusa de mesagera Graalului, Cundrie, dupa ee ea l-a acuzat pe Parsifal (fiindca nu "pusese intrebarea"') eu aceste vorbe: "Laudele tantose care ti se aduc nu fac doi bam. Faima ta s-a dovedit ~ fi 'n~curata.' Masa Rotunda si-a manjit gloria primindu-l pe sir Parsifal"2. A~adar, aventura din Chastel Murueil apare ca un soi de reparatie, ca 0 proba menita a trezi in Parsifal 0 forra, 0 constiinta si 0 vocalic care inca ii lipseau. In Motte D~rthur, u'n gl~s ~eresc au~it intr-o capels de pe vartul unui munte il indeamna pe Galahad sa porneasca in aceasta aventura, numita aici chiar aventura din Castle of Maidens',

La Wolfram, aceasta aventura il are ca protagonist pe Gawain, care, odata patruns in castel (in M orte Durtlour, dupa traversarea apelor si infrangerea a ~apte cavaleri), vede un pat miscator care se indeparteaza de cum se apropie cineva de el si despre care se spune ca "eel ce se va culca in el i~i va vedea parul albind". Dupa ce izbuteste sa urce in acest pat, Gawain se simte ca "prins 'intr-un vartej". Aude tunete si zgomote infricosatoare, care inceteaza de indata ce cavalerul i~i indreapta gandurilc spre Dumnezeu, las and insa locul unci ploi de pierre si de sageti care nu il ucid numai multumita scutului eli care cavalcrul, pe pat, se apara, insa este ranit, Urrneaza manifestarea unui principiu primordial, sub infa~i~area unui leu salbatic, pe care, desi rariit, Gawain

1 Parzioal, vol. IV, p. 156.

2 Psrziual, vol. II, pp. 313, 316. 3 Morte Dnrtbur, XIII, 14.

171

reuseste sa il omoare, pierzandu-si mai apoi cunostinta. Cand se trezeste, se porneneste ingrijit de [emei. Dupa trecerea de aceasta proba, Gawain devine regde castelului, iar Klinshor isi pierde orice putere asupra acestuia.' Aceasta proba poate fi comparata cu primejdioasa, fatala proba a somnului, despre care am mai vorbit, In Diu Crime", de altfel, Gawain adoarme in patul care incepe sa se 'invarta, pietrele si sage~ile magice illasa nevatamat, iar a doua zi de dimineata e gasit dormind adanc: dupa proba groazei, depasita printr-o raponare la Dumnezeu, urmeaza un "contact", apoi proba rezisteruei dinaintea descarcarilor unei forte transcendente trezite chiar de acest contact in fiinta aspiranrului la initiere, Odata stapanita aceasta foqa (victoria asupra leului salbatic), se obtine demnitatea de rege, iar puterea unei vraji tenebroase este irrlranta.

Rezumam si 0 alta variants a acestei aventuri, Intr-o prima faza, Gawain trebuie sa cucereasca :pada. El 0 obtine aratandu-se capabil sa ucida un gigant. In virtutea spadei cucerite, este prirnit in castelul Graalului. Din viziunea Graalului este rapit intr-un extaz si, in aceasta stare, are v~iunea unui jil1; in care sta un rege strapuns de 0 lance. "Intrebarea" nu este pusa, Lasat singur, Gawain joaca sah cu un adversar nevazut, care are pioni din aur, pe cand ai lui sunt din argint, Gawain e invins de trei ori si, dupa ce, de manic, sfara.ma tabla de sah, el cade prada somnului, iar a doua Z1 nu mai gase~te pe nimeni in castel. 3 In acest episod se repeta in mod vadit tema unei forte (spada) incomplete. Victoria asupra gigantului nu il impiedica pe Gawain sa fie asociat cu elementul "argint", menit a fi invins de elementul "aur". l11sa, in mod traditional, argintul simbojizeaza principiul lunar, pe cand aurul sirnbolizeaza principiul solar si regal, pentru care Gawain, care "nu a pus intrebarea", nu

1 Parzival, vol. TV, pp. 166 si urm., 182 si urm., cap. XII; Chretien de Troyes, Le Conte del Graal, p. 80.

2 Diu Crone, pp. 255-260.

3 Perceval li Gallais, pp. 125-126.

172

este inca indeajuns de calificat. La Gautier, aceasta proba pare sa corespunda cu "tema femeii", intrucat se adauga faptul ca, aici, cavalerul (care de aceasta data este Parsifal, iar nu Gawain) este invins 1a sah de Fee Morghe (adica Fata ~ organa), 0 reprezentare a femeii supranaturale din A valon.' In aceasta versiune, numai dupa 0 serie de alte aventuri isi atinge Parsifal scopul, care este coriditionat - printr-o noua convergenta a unor motive cunoscute - de capacitatea sa de a lipi la loc spada franta,

De altfel, partidei de ph picrdute ii urmeaza uneori aceasta aventura: eroului 1:i apare 0 fecioara, de care se indragosteste, dar pentru a 0 poseda el trebuie sa obtina capul unui cerb. Cu ajutorul unui caine de vanatoare, Parsifal reuseste sa fad rost de .acest cap. Survine 1nS3. un incident legat de tema "cavalerului din mormant". Cavalerul Graalului gase~te mormantulcu cavalerul viu inchis inauntru: acesta, odata eliberat, incearca sa il inchida acolo pe Parsifal. In tirnp ce Parsifal se opune acestei incercari, atat capul cerbului, cat 9i cainele iisunt.Iurate de un cavaler, frate cu cel 'inchis in morrnant, carepana la urrna e ajuns din urma si ucis. Emul Graalului este calauzit de caine pana la castelul cu sahul, unde, dupa ce preda capul cerbului, obtine femeia.2 In Marte Darthur, cainele 11 conduce pe erou (Lancelot, aici) intr-un vechi castel, unde gasqte un cavaler mort ~i 0 fecioara, care ii cere saii vindece un frate ranit, pentru aceasta fiind necesar sa db~ina 0 spada trecand de proba din cap ela primejdioasa (chapel p erilousv .

Sensul vehicular de simbolul cerbului este incert.ln Grand St. Graal, opriti de apc, Iosif din Arimateca 91 cavalerii sai .sunt condusi peste aceste ape printr-o vraja, fara sa se sculunde, de un cerb alb purtat de un grup de patru lei." Explicatia oferita in acest text puternic crestinat, potrivit careia

1 Gautier de Doulens, Le Conte del Graal, pp. 95-96, 98. 2 Perlesuaux, pp. 172-173, 175-176.

3 Marte Darthur, IV, 14.

4 Grand St. Gmal, P: 26.

173

cei patru lei ar fj cei patru evanghelisti, iar cerbul ar fi Cristos, ni se pare ca nu merge dincolo de nivelul alezoric al stratificarii religioase tarzii, intrucat cerbuljucas~ deja un rol ades~a imr::onant, in vechiul simbolism central-european ~i nordic, Oncum, in text este deja suhcienta reterirea la puterea de a c~nduce peste ape, simbol universal pe care l-am exphcat deja, per:tru 0 anume dernnitate initiatica. Cat des pre cele doua episoade - furtul capului de cerb si incercarea de a-l inchide pe Parsifal in morrnant -, dat fiind ca cei doi cava[eri care actioneaza aici sunt "fra~i", ei ne prezinta unul dintre acele cazuri de dedublare a unui motiv, deosebit de frecvente in aceasta Iireratura. Parsifal pe cale de a fi 'inchis pe nea~teptate in morrnant este identic cu Parsifal caruia pentru moment i~ este rapit privilegiul supranatural simbolizat de cerb, in functie de care, intregit prin posedarea femeii, el va fi in masura sa conduca aventura spre un rezultat pozitiv definitiv si va

provoca invierea efectiva a regalitatii Graalului. '

. 1~lsu.ficienta fortei eroice in sine, nu in sensul tehnic special indicat de acest term en, ci in sensul obisnuit este expri-

, ,

mata ~i prrn motivul spadei duble. Prima spada, aceea pe care Parsifal 0 poarta cu sine sau pc care a cucerit-o in aventurile sale anterioare, corespunde virtutilor pur razboinice, cantarite cum se cuvine. Pe cea de a doua, 1a WolfraIll, Parsifal o obtine abia in castelul Graalului, fiind eel de la care toti se asteptau sa "puna intrebarea".ln sfar~it, este aceeasi spada pe care regele doar in aparenta viu din Diu Crone i-o transmite lui Gawain inainte sa dispara, in sensul de a-i preda functia pe care el insusi 0 exercitase ; si este aceeasi spada despre care, in Grand St. Graal1, Celidoine spune ca 0 pretuieste

ca pe insusi Graalul. ' ,

La '!l olfram, prima spada 1'i apartinea initial Caualerului Rosu. In contextul literaturii despre Graal, tema Cavalerului Rosu este, de asemcnca, nu tocmai clara. Cavalerul Rosu se idcntifid. pe de 0 parte cu tipul cavalerului hotarat sa isi dcschida drumul spre Graal eu arma in mana. Insa un ase-

1 Grand St. Graal, p. 2.

174

menea tip, 0 asemenea dernnitate, este deja rezultatul unei sclectii preliminare, am spune aproape naturala, Ca atare, Cavaleml Rosu este uneori, fara indoiala, el insusi eroul care ajunge la Graal', iar alteori este un cavaler pe care eel ce ajunge 1a Graall-a i~vins ~~.caruia i-a luat arrnura rosie ~i spada. Trecerea uner fu:1Qn de la 0 persoana 1a alta prin proba armelor e un motrv pc care l-am explicat deja cu titlu introductiv ~i care are 0 stransa legatura cu cicluL De altfd, merita sa amintim aici 0 saga din ciclul eelticcare rei a aceeasi tern a

,._ , ,

cu toate ca Graalul nu figureaza in ea in mod nemijlocit.

~ub un copae mare se afla 0 fantana. Iar dad acest copac ammteste de "arborele Centrului", in simbolismul traditional fantana face trimitere la punctul in care forta insufl~tit~are (apa) ta~ne~te in starea sa elementara. Cel ~e varsa apa dm aceasta fantana provoaca un tunet ingroziror, de se cutrernura cer ~i pamant. Se dezlantuie un suvoi rece amestecat cu grindina care-i pune viata in primejdie ~i care patrunde pana la oase (la fel ca pietrele si sageti1e din proba de la Cbestel Meroeil i', Atunci, arborele se usuca pierzandu-si

, ,

~oate frunzele. Niste pasari miraculoase se asaza in copac, iar cand glasul acestora sc face auzit producand trecerea catre stare a de extaz soseste un cavaler care trebuie invins. Multi eavaleri de rang inferior de la em-tea lui Arthur sucombi mai ales fiindca nu au fost in stare sa reziste dinaintea suvoiului de apa pe care ei singuri l-au dezlantuit. In scl;imb, cavalerul Owein depaseste proba, il raneste pe Cavalerul Negru si, in timp ce 11 urmareste, ajunge la un "mare castel luminos" unde, de 1a 0 doamna, prirneste inelul care iI face invulnerabil si invizibil: simboluri ale unor puteri ~i demnitati pe ca~e noi le-am explieat deja. Cavalerul Negru, stapanul castelului, moare. Doamna era sotia lui, "Doamna Fantanii",

1 0 founa interrnediara e reprez.entata de Cavalerul ROSH care il ajuta pe cavalerul Graalului impotriva adversarilor sai, care sunt pe cale de a-I coplesi (ef Queste del Graal, P: 43).

2 Aceasta referire la oase este deosebit de interesanta din punet de vedere initiatic.

175

care devine acum sotia celui ce i-a invins sotul. Owein preia functia cavalerului ucis de el. Regii "marelui castelluminos" sunt pastratorii ~i pazitorii Fantanii: odata invinsi, funqia lor ii revine invingatorului.1 Tot astfel, dupa ce I-a ucis pe Cavalerul Rosu, Parsifal devine el insusi Cavalerul Rosu, lucru atestat de faptul ca i~i insuseste ~i poarta arrnura si spada acestuia.

Saga pe care tocmai am rezurnat-o face parte din M abinogion ~i prezinta 0 interferenta intre tema probei armelor si 0 proba de tip evident initiatic, care 0 cornpleteaza pe prima: iar, la modul ideatic, tocmai depasirii acestei probe initiatice ( care nu mai este asadar 0 proba "natural a ") Ii putem face sa corespunda posedarea celei de a doua spade. Prin urmare, 0 asernenea spada primeste Parsifal in castelul Graalului. "Daca Ii cunosti virtutile secrete - 'ii spune Sigune - poti intra fara Irica in orice lupta". De ea se slujise regele Graalului 'inainte sa fi fost ranit. Ea se poate frange, iar atunci, pentru a 0 lipi la loc, trebuie sa se recurga la apele "Fanranii" (fanrana Lac)". Eroul, care ajunge pana la castelul inaccesibil al Graalului bizuindu-se doar pe propriile puteri si pe propriul curaj, in genera], primeste tocmai 0 asemenea spada sau e pus dinaintea misiunii de a 0 lipi la loc atunci cand ea este deja rupta. Ultima tinta a cautari], "inalta glorie" ~i suprema demnitate, este atinsa atunci cand manuirea spadei sau lipirea ei conduc imediat la "punerea 'intrebarii". "A-i pune in mana spada era totuna eu a-I indemna sa puna intrebarea c - se spune in poemullui W oltram.' Dupa obtinerea spadei ori dupa indeplinirea oricareia dintre [aptele care, in varietatea simbolisticii, dupa cum am spus, ii corespund,

! J. Loth, Mabinogion, vol. II, pp. 9-27. E de observat ca, in poemul Parzival al lui Wolfram (vol. IV, p. 106), primejdioasa domnita Orgueluse ii apare ~i ea lui Gawain tinga 0 tintina care se afla pe 0 stanca.

2 Parzival, vol. II, pp. 154-155.

3 Parzival, vol. II, p. 241: Wan da erz enpjienc in sine hant, Ida was er wragens mite errn.ant .

176

e nevoie sa se simta nevoia de a cunoaste esenta Graalului si, de asemenea, misterul Ldncti ~i alRegelui 'ranit. Obtinerea spadei sau refacerea ei insearnna dovada de a fi virru'al calificat - sau ,,lnvestit" - pentru viziunea Graalului, pentru asumarea puterii "Pietrei Luminii" sau a "Pietrei de ternelie", asadar, bra indoiala, pentru a-I face pe rege sa reinvie, pcntru a restaura regatul devastat sau pustiu. 0 prima proba poate esua, spada se poate frange, iar atunci ea trebuie reconstituita la "FantanaC<, trebuie sa se reparcurga un ciclu de aventuri al carui sens ni-l of era, poate, in modul eel mai limpede, tocmai simbolismul naratiunii celtice citate mai sus, avand drept cheie tocmai proba Einuinii; in asernanarea ei cu proba de la Chastel Marueil, indicata de Cundrie celor car~ au fost la castelul Graalului fara. a atinge scopul supremo

In consecinta, eroul, caruia spada i-a mai fost candva incredintata, e incercat acum de 0 nostalgie irnplacabila. Parsifal spune: "Fie ca e departe sau aproape ceasul cand 'imi va fi dat sa rev ad Graalul, pana atunci nu voi mai cunoaste bucurie. Spre Graal se 'indreapta toate gandurile mele. Nimic nu rna va abate de la el, cat timp voi trai«l. Incetul cu incetul, eroul se va ridica: de la calitatea inca pas iva, lunara, simbolizata de piesele de sah din argint, va trece la calitatea activa, virila In sens transcendent, careia i se va adecva. Este verba de 0 inaltare progresiva, concomitent prorneteica si olimpiana, pe calea unde au invins Herakles ~i Iacov, stapanul Ingerilor, ~i unde, dimpotriva, au cazut Lucifer, Prometeu, Adam. Este yorba de aceeasi transtormare pe care An Regia hermetica 0 indica in aceasta formula: "Opera noastra este transmutarea unei naturi 'intr-o alta natura, a slabiciunii in foqa, a grosului in subtire, a corporalitatii in spiritualitate?". Cand se reuseste acest Iucru, coroana regal a a Graalului este detinitiv asigurata, adevararul Stapan aJ Celor Doua Spade e treaz ~i viu. Iar aici se cuvine sa amintim un punct fundamental: in literatura teologico-politica, mai cu seama ghibelina,

1 Parzival, vol, II, p. 327.

2 N. Flamel, Le desir desire, § VI.

177

din perioada [uptei pentm 'investitura, cele doua spade, dupa o imagine evanghelica, nu semnijicau altceua deceit tocmai aceastd dubla autorttate - cea politica ~i cea spirituald.

23. Graalul ca mister ghibelin

Tocmai In legatura cu acest punet putern acum sa examin am, pc scurt, problema particulara referitoare la sernnificatia pe care ideea regalita~ii Graalului ?i a Ordinului Graalului a putut-o avea In contextul fortelor, atat vizibile cat si secrete, care au actionat In perioada istorica de difuzare a acestor cicluri narative.

Am mai spus ca inaccesibilitatea si invizibilitatea a tot ceea ce a servit la dramatizarea ?i pastrarea amintirii centrului si a traditiei primordiale, in traditiile diieritelor popoare, simbolizeaza trecerea de la manifest la ocult a unei puteri care, din acest rnotiv, nu trebuie considerata mai pu trn reala. In terrnenii unui centru la care, precum se spune In poemul lui \Y/ olfram von Eschenbach, sunt chemati alesii din toate tarile, din care cavalerii plead spre taramu~i indepartate, in misiuni secrete, si care, in fine, este un "seminar de regi", regatul Graalului constitute sediul de unde sunt trirnisi spre diferite meleaguri regi despre care nimeni nu va sti niciodata "de unde" yin cu adevarat si nici care le sunt "semintia" ~i "nUlTlele",j; semnul Graalului inaccesibil si inviolabil ramane

1 Parziroal, vol. III, pp. 84-85,272. Graalul are aceeasi virtute ca ~i "piarra regilor" din traditia celtica despre semintia tuathanilor, pentru ca desemneaza pe cine va care trebuie sa l~i asume, mtr-o tad. fara rege, functia regala: wirt iender berrenlos ein lant / erkennt si dd din goters bant, / so daz diu diete ins ben-en gert / von grdles schar, die sin! geurert, In plus, in Titurel (textulll1 \YJ. Golther, Parzival und der Gral, ed. cit., p. 242), Graalul, printr-un inscris din aur, arata numele celor care trebuie sa devina "preoml loan". Sub semnul hiperboreean si solar soseste principele predestinat, de sus, din Montsalvatsche (Lohengrin, "Cavalerul cu Lebada": \Volfram von Eschenbach, Parziual, vol. III, pp. 277 -279).

178

o realitate inclusiv in forma potrivit careia nu poate fi asociat c~ ~ici un. rcgat din istorie. Este 0 patrie ce nu va putea fi niciodata invadata, careia ii apartii printr-o nastere diferita de cea fizica,printr-o demnitate diferita de toate cele existente pe lume, ~i care uneste intr-un lant de neinirant oameni ce J?ot. ae.area ~mJ?ra~tiati In lume, in spatiu ~i in tirnp, in natrurn. In scnenle noastre am avut deseori ocazia de a reveni asupra acestui precept. Tntr-un atare scns ezoteric, regatul Graalului, ca si regatullui Arthur, regatul preotului loan, Thule, A valon ~i asa mai departe, exista de-a pururi. T ennenul non vivit din formula sibilina Vivit non uioit nu se refera la el, din acest punct de vedere. Prin caracterul sau "polar", acest regat este imobiI, nu sc apropie ~i nu se Indeparteaza periodic de diferitele curente ale istoriei, ci, dimpotriva, curentul istoriei, oamenii si regatele oamenilor sunt cele care se pot apropia ~i indeparta de el, periodic.

Or, pentru 0 anum ita perioada, EvuI Mediu ghibelin a .Farut sa prezint~ in cel mai inalt grad 0 asemenea aproplere, a parut sa otere conditii suficiente pentru ca "regatu] Graalului", din ocult, sa devina manifest, sa se afirme ca o realitate totodata interioara ~i exterioara, intr-o unitate a au~oritatii spirituale si a puterii temp orale, ca la origini, Astiel, se poate afirma ca regalitatea Graalului a constituit 'incununarca mitului imperial medieval, ultima profesiune de credinta a marelui ghibelinism, un climat mai degraba decat un loc anume, exprimandu-se asadar mai mult prin legenda si prin reprezentarea fantastica sau "apocaliprica" decat prin constiinta retlexiva si prin ideologia propriu-zis politica a acelor vremuri. Iar aceasta s-a intamplat din acelasi motiv pentru care tot ceea ce, in [iinta individuala, evolueaza prea adanc si prea periculos pentru constiinta de veghe i~i capata 0 expresie nu at at 111 formele clare ale acesteia, cat In simbolurile viselor si ale spontaneitatii

. . ')

inconstrente.

. a intelegere aprofundata a Evului Mediu ne-ar constrange, din acest punct de vedere, sa expunem inca 0 data liniile principals ale acelei metafizici generale a istoriei occidentale,

I

179

Pe care insa am mai schitat-o si in alta parte". Ca atare, aiel

" ."

vom aminti doar cateva puncte, intr-o forma axiornatica.

Decadenta interns si, In cele din urrna, prabusirea politid. a vechii romanitati au intrerupt incercarea de configurare a Occidentului potrivit simbolului imperial. Raspandirea crestinismului, prin tipul particular de dualism pe care il afirma, ca si prin caracterul sau de traditie pur si simplu religioasa, a aceelerat procesul de disolutie, pana c~n?: dup~ navalirea popoarelor nordice, a capatat forma civilizatiei medievale si a reinviat simbolul Imperiului. Sfantul Imperiu Roman a insernnat restauratio ~i continuatio, in masura in care semnificatia lui ultima - dincolo de orice aspect exterior, de orice compromis cu realitatea contingenta si, deseori, dincolo de constiinta limitata si de demnitatea diferita a exponentilor sai individuali - a c~nstat in reluarea ideii romane de sinteza ecumenica "solad": 0 reluare care implica, in mod logic, depasirea crestirusmuhri ~i care, prin urrnare, trebui~ sa intre in conflict cu pretentia hegemonies din ce in ce mal des invocata de Biserica de la Roma. De fapt, Biserica de la Roma nu putea admite Imperiul ca principiu superior celui reprezentat de ea: eel mult, contrazicandu-si flagrant premisele evanghelice, a incercat sa ii uzurpe dreptul, si astfe1 s-a trezit la viata initiativa teocratica guelfa.

Potrivit coriceptrei curerrte, care rnacar ca punct de pornire este si cea justa, civilizatia medievala, in ansamblul ei, a rezultat din trei elemente: nordic-pagan primul, crestin al doilea si roman ultimul. Primul a jucat un rol hotarator in privinta modului de viata, a eticii si a structurii sociale. Regimul feudal, morals cavalereasca, civiliza1;ia curtilor, substanta originara care a facut posibil avantul cruciat sunt de neimaginat fara 0 raportare la sangele ~i la spiritul nordicpagan. Dar, daca popoarele cob orate din nord catre Roma nu trebuie considerate "barbare<C din acest punct de vedere, caci, dimpotriva, ele ne apar aici ca purtatoare ale unor valori

1 Revolta impotrioa lumu moderne, ed. cit., partea a doua.

180

superioare celor ale unei civilizatii deja descompuse in principiile ~i in materialul sau uman, se poate totusi vorbi de 0 anumita barbaric, neinsernnand primitivism, ci mai curand o involutie, in p rivinta tradrtiilor propr iu-z is spirituale. N oi am vorbit despre 0 traditie hiperboreeana primordiala. La popoarele din perioada invaziilor, nu se pot gasi decat ecouri fragmentare ale acestei traditii, amintiri obscure care au lasat loc berechet legendelor populare ~i superstitiilor : in orice caz, de asa natura in cat fonnele unei vieti rudimentare, razboinice, necioplite ies in prim-plan mai degraba decat tot ceea ce, in sens propriu, era spiritual. In aceasta ultima privinta, ill traditiile nordic-germanice ale vremii, constituite ill mare parte de Edde, avem de-a face aproape cuniste rerniniscente ale caror posibilitati vitale pareau deja aproape epuizate si in care rnai rarnasese prea putin din larga respiratie ~i din tensiunea metatizica proprii marilor cicluri ale traditiei de la origini. Se poate vorbi, asadar, de 0 stare de latenta involutiva a traditiei nordice. Dar, de iridata ce s-a produs contactul cu crestinismul ~i cu simbolul Rornei, a survenit 0 alta conditie, Acest contact a functionat ea un stimul. In orice caz, cr~~tinismul a reinsutletit ~entimentul generic al unei transcendente, al unci ordini supranaturale. Simbolul roman a oterit ideea unui regnum universal, a unei aeternitas purtate de 0 putere imperiala. T oate acestea au completat substanta nordica, au dat rep ere superioare ethos-ului sau razboinic, astfel incat au deterrninat orientarea treptata catre unul dintre ciclurile de restaurare pe care noi le-arn numit "eroiceC< intr-un sens special. lata asadar ca, din tipul razboinicului simplu, rasare tipul cavalerului ; iata ca vechile traditii germanice ale razboiujui raportate la Walhala se dezvolta pana la epica supranationala a "razboiului sfant" ; iata ca de la tipul Principelui unui anumit popor se trece la tipul Imparatului sacru ~i ecumenic, care afirrna ca i~i are principiul puterii iritr-un caracter ~i intr-o origine nu mai putin supranaturale ~i transcendente de cat acelea ale Biserici],

181

Aceasta adevarata Renastere, aceasta dezvoltare grandioasa si aceasta minunata transmutatie a for~elor reclama totusi un ultim reper, un centru suprem de cristalizare, mai inalt decat ideea crestina, fie si romanizata, dar mai 'inalt si decat ideologia externa, politica, a Imperiului. Acest reper suprem al integrdru s-a prezentat tocmai in mitul regalitdtii Graalului ?i al regatului Graalului, datorita relatiei intime pc care aeest mit 0 avea eu rnultiple]e variante ale "legendei imperiale". Problema nerostita a Evului Mediu ghibelin s-a exprimat in tema fundamentala a acestui ciclu de legende. Este yorba de necesitatea ca intrebarea sa fie pusci de eroul cu cele "doua spade", care a trecut de probele naturale si supranaturale: intrebarea care ii restiruie regalitatii puterea, intrebarea care restaureaza,

Evul Medin il astepta pe eroul Graalului pentru ca suveranul Sfantului Imperiu Roman sa devina 0 imaginc sau 0 manifestare a insusi "Regelui Lumii", asa meat toate foqele sa primeasca 0 noua 'insufletire, Arborele U scat sa reinfloreascii, un ze] absolut sa rasara pentru a invinge orice uzurpare, orice irnpotrivire, orice Sfa9iere, 0 ordine solara sa domneasca, irnparatul nevazut sa fie toto data si eel manifest, iar "Epoca de Mijloc", Evul Medin, sa aiba si intelesu] de Epocd a Centrului.

Urrnarmd aventurile eroilor Graalului pana la faimoasa intrebare, se instaleaza senzatia clara, inconfundabila ca, deodata, ceva il irnpiedica pe autor sa vorbeasca ~i d. se da un raspuns banal pentru a se trece sub tacere adevaratul raspuns, mtrucat nu e yorba de a sti ce sunt obiectele din povestioara

crestinata 06 vechile legende celtice si nordice, ci de a

simtitragedir.t ' r.init sau si, odata ajungan-

du-se.la interioara a1 . simbol il constituie

actiunii absolute

inrrebarii nu rez.ulta ca 0 potrivit accstui criteriu. A intreba e totuna cu a pune problema. Inditerenta care, pentru eroul Graalului, constituie un pacat, faptul ca

182

el asist~ fa:-a sa intrebe nimic despre sicriu, despre regele sUI?r.a':le~Ultor? neputincios, ucis sau pastrand 0 aparenta artificiala de Vla~a, odata ce s-au indeplinit toate conditiile cavaleriei "terestre" si ale celei "spirituale" ~i a fost cunoscut Graalul, este indiferen~a fa~a de aceasta problema. Cum s-a spus, demnitatea Graalului este 0 demnitate care obliga. Ac~st~ e:te carac~erul ei specific, prevalent si, putem spune, antrmistrc. Tar, (lin punct de vedere istoric, regatul Graalului, care va fi fost readus la 0 noua stralucire este insusi

. , ,

Imperiul; eroul Graalului, care va fi devenit "Srapanul tutu-

ror fapturilor", eel caruia i-a fost transmisa puterea suprema" este insusi irnparatul istoric, "FrederiCl.;~~', oricanr] acest~ va fi int;eles misterul Graalului, eel care, am dori sa spunem, devine cl insusi Graalul.

Exists ~i texte! unde aceasta tema e redata intr-un mod si mai direct. Cavalerul ales ajunge la caste], i se adreseaza dire~t regelui si, aproape brutal, sarind peste orice ceremonial, il intreaba: "Unde este Graalul?" Ceea ce inseamna: unde e puterea a1 carei reprezentant ar trebui sa fii? Dintr-o asemenea intrebare purcede miracolu].

Tar aici, fragmente ale urior stravechi traditii atlantice

, ,

~clticc ~i n<:rdice se irnbina cu imagini confuze din religia iudeo-crestina. Avalon, Set, Solomon, Lucifer, piatra trasnetului, Iosif din Arimateea, "Insula Alba", pestele, "Stiipanul Centrului" si simbolismul sediului sau, misterul razbunarii ~i a1 rascumpararii, "semnele" poporului Tuatha de Danann, care, 1a randu-i, se confunda cu semintia care a adus Graalul pe pamant: un intreg ansamblu ale carui clemente, asa cum ne-am straduit sa aratam, dezvaluie insa 0 unitate logica pentru cei care le patrund esenta.

de circa tin secol ~i jumatate, Intregul Occident

cu intensitate curtii lui Arthur $1 a1

, ,

sal care cautarea Graalulul. A fost

asemenea unci saturari progresive a unui climat istoric caruia

1 Cf J.L. Weston, From Ritual to Romance, Cambridge, 1920, pp. 1 0 ~i urm.

183

i-a urmat in curand 0 ruptura brusca. Aceasta redesteptare a unei traditii eroice legate de 0 idee imperiala universals trebuia fatalmente sa suscite for~e inamice si sa conduca, in cele din urma, la ciocnirea cu catolicismuL

Adevaratul motiv care a facut din Biserica un adversar tenace al Imperiului l-a constituit intuirea, de catre aceasta, a adevaratei naturi a fo~ei ee ca~tiga teren indaratul formelor exterioare ale spiritului cavaleresc si ale ideii ghibeline. In timp ce :in tabara cealalta, adica printre sustinatorii Imperiului, din pricina unor compromisuri, contradictii si iridecizii de care nici Dante n-a fost scutit, 0 intelegere adecvata a fost prez.enta doar in mod partia], instinctul Bisericii, in aceasta directie, a functionat negresit. De aici provin drama ghibelinismului medieval, cea a marelui cavalerism si, mai eu seama, aceea a Ordinului Tcmplier.

MO~TENIREA GRAALULUI

24. Graalul si templierii

In ceea ce priveste varful ierarhiei, e greu de spus prin ce reprezentanti ai Sfantului Irnperiu Roman se va fi stabilit vreo legatura nevazuta cu centrul "Stapanului Universal". Pe langa ciclul Graalului, am mai pomenit ;;1 alte legende ce par sa adaposteasca sentirnentul unui mandat misterios pe car~ mem?rii casei de Hohenstaufen l-ar fi primit si pe care er I-ar f1 asumat uneori, iar alteori nu l-ar fi inteles sau l-ar ~i pierdut. In o~'ice caz, nu intamplator imagi~atia populara a fost deterrninata sa retraiasca prirr aceste fi21lri mitul imparatului care, in cele din urma, va trebui s11 se redestepte ~i sa invinga. Profetia potrivit careia "Arborele Uscat" va reinflori la intalnirea dintre "Frederic" si preotul loan. e 0 alta forma a sp.erar:~~i in cor:tactul pe care, in timpul fazel ascendente a ghlbehmsmulUl, adevarata restauratie l-ar £i putut produce. In general, pana la Maximilian I numit in mod sernnificativ "ultimul cavaler", care a fost plasat intr-o paralel~ ~imbo.lica cu insusi regele Arthur ;;i care, pe cat :e pare, ar fll11t~:lponat sa preia chiar ~i functia pontificals, in reprezentantu Sfantului Imperiu Roman se ozlindeste cev~ ~in mimi regalitatii transcendente, din acea subperio~ra "rehgle regala du~a Melchisedec", la care ideologia politics s-a raportat uneon in mod sernnificativ atunci cand a revertdic~t.~reptul s~perior al suveranilor, care pentru ea nu erau "laIcl ,CI "un~l de Dumnezeu". In fata unci asemenea situatii, B~se:ica .a evocat pana la urrna niste confuzc imagini apocaliptice st a rcluat povestea cu venirea Anticristului. Mai ales spre sfaqitul Evului Mediu, este cat se poate de vizibila

185

iricercarea Bisericii de a transfera catre regi din dinastia franceza, pr ieteria a Curiei romane, trasaturj]e pozitive ale figurii viitorului irnparat victories, asociind ideea Anticristului cu acele elemente din legenda care se puteau referi la printii teutonici ghibelini.1 De aceea, unii cercetatori au erezut ca il recunosc pe Anticrist chiar ~i in trasaturile Ogamlui dantesc.r

Oricum, Biserica nu s-a pumt niciodata impune cu adevarat dinaintea varrului imperial, iar marea [upta dintre cele doua puteri, in mare masura degenerata in tormele unui antagonism intre interese ~i ambitii ternporale, avea sa se incheie printr-un colaps al amandurora, iar apoi cu dcviere a luterana, fatal a atat pentru autoritatea B~sericii, cat ~i pentru ideea integrala ~i san-ala a Imperiului, In schimb, in privinta a ceea ce se poate numi militia Sfantului Imperiu Roman adica in privinta cavaleriei, lucrurile au mel'S altfel,

, ,

cu situatii de adevarata represiune si distrugere.

Este in alara oricarei indoieli ca, dintre diferitele ordine cavaleresti, Ordinul Ternplier a fost acela care, mai mult dedit oricare altul, a depasit dubla limitare constituita, pe de 0 parte, de idealul pur razboinic a1 cavaleriei laice, iar pe de alta parte, de idealul pur ascetic al crestinisrnului si a1 ordinelor sale monastice, apropiindu-se astfel, ~n mod sensibil, de tipul "cavaleriei spirituale a Graalului". In plus, "doetrina interna" a acestui ordin avea un caracter initiatic. De aceea, a fost in mod deosebit vizat si inabusit, la drept vorbind, tocmai prin coalizarea reprez.entarrtilor celor doua principii pe care ei ii depaseau la nivel ideatic: papa, aliat cu un suveran de tip laic, secularizat ~i despotic, dusman al aristocratiei Filip cel Frumos - lucru caruia s-ar putea

, ,

face sa-i corespunda simbolul dantesc al "Gigantului" care

se irnprcuneaza ell "Prostituata". Oricare ar fi fost mobilurile "reale" ale distrugerii templierilor, ele nu au prea multa

I Cf A. Bassermann, Veltro, G)-oss-Khan and Kaisersage, ed. cit., pp. 38 si urrn.

2 Idem.

186

importanta, In astfe1 de cazuri, asemenea mobiluri sunt intotdeauna ocazionale: servesc doar la a pune in rniscare fon;:ele necesare pentru In:faptuirea unui proiect, a carui inteligen~a directoare se afla pe un plan eu mult mai profund, Din pricina naturii insesi a idealului ternplier, Ordinul trebuia distrus in chip violent. De altfel, adversitatea instinctiva a Bisericii impotriva cavalerismului, sub pretexte felurite, nu a iritarziat sa se manifeste si fata de alte ordine, Tn 1238, Grigore IX a atacat Ordinul Sfanr'ului loan pentru abuzuri ~i presupusc tradari, dar semnaland si prezenta, in cadrul acestuia, a unor elemente "eretiec". In 1307, cavalerii teutoni au fost de asemenea acuzati de erezie de .Arhiepiscopul de Riga si nurnai eu mare greutate comandantul lor a izbutit sa salveze Ordinul. Insa obiectivul principal al atacului I-au constituit tocmai templierii. Distrugerea acestui Ordin coincide cu intreruperea tensiunii metafizice a Evului Mediu ghibelin; odata cu aceasta, contactele sunt din nou rupte. Este punctul initial al fracturii, al "apusului Occidcntului" .

Lupta impotriva Ordinului Templier, cu mai mare dreptate decat aceea irnpotriva catarilor, poate fi nurnita 0 cruciad,i impotriua Graalului. Analogia prezenta la Wolfram intre cavalerii Graalului si templieri pare sa fie sugerata de acelasi nume: la Wolfram, desi 11U se vorbeste de nici un templu, pazitorii Graalului sunt numiti Templeisen, adica ternplieri.' In Perlesuaux, pazitorii Graalului de pe "Insula" sunt figuri totodata ascetice ~i razboinice care, aidoma ternplierijor, poarta 0 cruce rosie peste un vesmant alb." Iosif din Arimateea i-a dat lui Evelach, stramosul lui Galahad, erou al Craalului si a1 regelui Arthur, un scut alb cu 0 cruce rosie, care reprezinta insemnul acordat in exclusivitate templierilor, in anul114 7, de papa Eugen III. Iar 0 corabie cu acelasi insernn ternplier, cu 0 cruce rosie pe panza alba, este eea

1 Parziual, vol. III, pp. 16, 61. Termenul este ~i "remplier din Montsalvat" (von M unsaluaesche del' Templies).

2 Cf J.L. Weston, The Quest ... , ed. cit., p. 136.

I

187

care vine sa il ia in cele din urrna pe Parsifal, spre a-l conduce in sediul necunoscut, unde Graalul fusese dus si de unde Parsifal nu se va mai intoarce.! Aceleasi teme Ie intalnim in saga Som de Nansai, cad vreme ~i aici Graalul sfarseste prin a fi pazit de niste calugari razboinici, locuitori ai unei insule de pe care, la rastimpuri, pleaca cei ce i~i vor asuma, pe alte meleaguri, rangul de rege.2

Or, cavaleria ternpliera a fost in primul rand un ordin, in care lupta si, mai ales, "razboiul sfant" erau considerate o calc de asceza si de eliberare. Ea i~i asuma in mod exterior crestinismul, insa in misterul san eel mai inalt, fie ~i rezervat, cum e de presupus, unui cere intern, ea il depasea, respingandu-i cristolatria ~i principalele limitari de ordin devotional; tinzand Incetul eu incetul sa deplaseze principiul autoritatii spirituale catre un centru diferit de eel de la Roma, centru caruia i se cuvenea, mai curand decat numele de Biserica, acela mai august 9i mai universal deTernplu.

Acest lucru apare destul de Iamurit din actele si din rezultatele procesului templierilor. Oricat de deformate si de colorate in tonuri blasfematoare ar fi fost aceste concluzii, fie din neintelegere, fie in mod intentionat, ochiul expert intrezareste cu u~urin~a 'incotro bateau de fapt.

Fireste, nu e cazul sa idealizam intregul Ordin T ernplier in concretetea sa istorica, mai ales ca acesta a avut dimensiuni vaste (pana la noua mii de centre) si a acumulat avere si putere ternporala. Printre membrii lor s-au nurnarat, cu siguran~a, oameni care nu se aflau la inaltimea idealului si erau [ipsiti de pregatire, cum e chiar cazul unui Mare Maestru precum Gerard de Ridfort (1184-1189). Ceea ce vom spune in corrtinuare nu se refera la marea masa a templierilor din ultima perioada, ci la 0 ierarhie care, asa cum se intampla adesea in asemenea cazuri, nu coincides neaparat cu aeeea

1 Perceval Ii G'111ois, p. 134.

1 Cf J.L. Weston, "Notes on the Grail Romances", in Romania, XLIII, pp. 411-413.

188

oficiala si vizihila. Dar ea va fi de ajuns pentru a caracteriza OrdinuL

In primu] rand, nu doar din marturisirile smulse sub tortura, ci si din unele declaratii spontane, rei esc eu 0 mare uniformitate ca templierii aveau un rit secret eu caracter initiatic autentic. Ca 0 conditie pentru admiterea in acest rir, sau ca o faza introductiva, trebuia abjurata cristolatria. Cavalerul aspirant la ierarhiile interne ale Ordinului trebuia sa cake in picioare ~i sa insulte Crucitixul. I se poruncea sa "nu creada in Rastignir, ei in Dumnezeul care este in Paradis'" i se .arat~ ca Isus fusese un fals profet, nu 0 figura divina care s-a jertfit pentru a rascumpara pacatele oarnenilor, ei un om oarecare, mort din pricina proprrilor greseli, T extul acestei acuze este fonnulat astfel: Etpost crux portarettcr et ibi diceretur sibi quod crucijixus non est Cbristus, sed quidam [alsus prophj?ta, deputans per iudaeos ad mortem propter delicta sua,' In aeest sens, trebuie totusi sa ne gandim ca nu este yorba d~ 0 ~bjurare propriu-zisa, ~i eu atat mai putin de 0 blastemic, Cl de un fel de proba: trebuia sa demonstrezi ca esti in star~ sa treci dincolo de 0 forma exorer ica, pur religios-devotionala, a cultului. Se pare ca ritul in chestiune era celebrat cu precadere in Vinerea Mare2: dar Vinerca Mare este ~i ziua care, deseori, coincide eu celebrarea rnisterului Graalului sau eu sosirea eroului in castelu1 inaccesibil 8.1 Graalului.

o alta acuzatie a fost d templierii dispretuiau sacrarnentele, mai ales spovedania ~i penitenta-', adica acele sacramento care prezinta 0 mai mare legatura cu pathos-ul "pacatului" ~i a] ,,~spa~irii". Templierii, se spunea, nu recunosteau suprema autoritate a Papei si a Bisericii ~i urrnau doar in aparerita preceptele crestine." Toate aeestea ar putea reprezenta rol~l

1 W.E Wilcke, Geschichte des Tempelberrenordens, Leipzig, 1826,

vol. I, pp. 226, 265, 302, 303, 304, 326. 2 Ibidem, vol. III, p. 299.

3 Ibidem, vol. I, p. 268.

4 Ibidem, vol, I, p. 280.

189

antagonist al ritului anticristolatric, adica depasirea exoterismului crestin ~i a pretentiei abuzive de a incarna suprema autoritate sp iri tuala, pretentie a unei organiza~ii pur si simplu dogmatico-religioase, aproape deloc constienta de justificarea pragmatica a limitarilor ei si de elementele traditionale prezente1:n stare latenta 1:n doctrinele si in simbolurile ei.!

In plus, ternplierii erau acuzati ca aveau in~elegeri secrete cu musulmanii si ca erau mai apropiati de credinta islamica decat de cea cr~~tina.2 Aceasta ultim'a semnalar~ probabil ca trebuie irrtejeasa pe baza faprului ca ~i islamismul, la randul sau, se caracterizeaza tot printr-o cristolatrie. Cat despre "int;elegerile secrete", ele fac trimitere la un punct de vedere mai putin sectar, mai universal, ~i ca atare mai ezoterre decat acela al crestinismului militant. In mai multe privinte, cruciadele, in care remplierii si, in general, cavaleria ghibe1ina au jucat un rol fundamental, au creat, orice s-ar spune, 0 punte supratraditionala intre Occident si Orient. Cavaleria cruciata a sfar~it prin a se porneni dinaintea unui soi de copie, adica dinaintea unor razboinici care aveau aceeasi etica, aceleasi obiceiuri cavaleresti, aceleasi idealuri ale unui "razboi sfant" si, in plus, dinaintea unor filoane initiatice corespunzatoare. Astfel, in islam, ternplierii si-au aflat corespondent;a exacta in Ordinul arab al Ismaelitilor, care, la randul lor, se considerau "pazitorii Tarii Sfinte" (inclusiv in sens ezoteric, simbolic) si aveau 0 ierarhie dubla: una oticiala si una secreta. Iar acest Ordin, avand de asemenea un caracter dublu, razboinic si religios, a trecut prin peri colul de a sfaqi 1a fel ca remplierii, dintr-un motiv analog: pentru fondul sau iniriatic si pent1'u afirnurea unui ezoterism ce dispretuia litera textelor sfinte.:' Interesant e si ca,

1 C]. J. Evola, Muschera e volta della spiritualisrno contemporaneo, ed. cit., cap. VII.

2 \V.F. Wilke, Geschichte ... , ed. cit., vol. I, p. 265.

3 Templierii ~i isrnaelitii aveau aceleasi culari - alb si rosu - ca mantie ~i cruce, respcctiv ca haina si centura. Seful suprem al ismaelitiJor,

190

i~ e~ot~risr~.1l..=l ismaelit,. apar~ aceeasi tema din legend a impe~lala ghl belma: dogma islamica a ,,lnvierii" (q uiama ) este aici 111.ter~r~tat.a .c~ noua rnanifestare a Sefului suprem (imam), _9-cvel1l: invizibil in asa-numita perioada a "absen\ei" (ghaiba): mtrucat, la .. til: m_?I:len~ dat, imamul disparuse sustragand~~se morp~, 1'~r~anand insa pentru discipolii sai obligatia de a-I Jura .credl11~a ~1 supune1'e 1a fel ca lui Allah insusi.' In acesti tennem; s-a putut stabili, in mod treptat, 0 recun~astere inter pares, dmcolo de orice spirit partinic si de orice continzenta isto~i~a, un soi ~e in~el~gere supratraditionala, asa cum s~pr~t:a?l~lOn~ era msusi simbolul "Templului". De altfel, exclusivisrnul ~l sectarismul fiind alte trasaruri ale exoterismului adic~ niste aspecte exterioare ~i profane ale unei traditii s~ eonflr~a in~a 0 ~ati, ~i aiei,. aptitudinca de "depa~ire" p~ c~re am eVl~enpat-o 111. prealabil in cazul ternplierilor. Referitor la cruciade, dupa cum rezulta de altfel din istorie aceasta

~ 1 '

"l~l~e egere secreta" nu a presupus niciodata vreo tradare

mIl.ltar.a, ter:-lpli~rii figurand printre trupele cele mai viteze, mal 10l~le ~1 mal combative. Mai em-and ar fi putut presu~une. ehber.a1'ea "razboiului sfant" de aspectul sau materialist ~I exterior a1 unui razboi impotriva "necredineiosilor"

, ,

:,St~p.a~ul M~lllte~ui", ~heikk a~-giab~l, era conceput ca un stapanitor 1.nvlz~bll :,avan~-lll1 m~n~ l~ vIat.ay moartea regilor". Persoanei ~i 1 e;;e~hn~el.sale inaccesibile, identificata cu "Paradisul", li s-a aplicat un sirnbolism ce corespunde cu acela al regelui Graalului si in zeneral, al "Stapanului. U~1iver~al". U ~a dintre acuzele aduse t~~pli~rilor a fost a~eea de a fi ,,1I1chelat 0 alianta" cu "Stapanul Muntelui". Cf V.E.11.1Chelet, I.e ~ecret de fa cheualerie, ed. cit., p. 50; G. de Castro, Mondo SeW'eto~ MIlano, 1864, voL HI, pp. 39 ~i urrn, Corespondentele r~marcablle exrstente intre templieri ;;i ismaeliti au fost deja evidenvat~ de Hammer-Pu~gstall, Fundgrube:z des Orients, Wien, 1818.

Aceste perspective, cu u~oare variante, sunt comune in islam cUl:e~tull~i .numit Shi'a si imamismului, care mai exista ~i astazi c~ :-e:lg1e oficiala a Iranului. Ismaeli~ii ave au 0 initiere cu ~apte grade, 1~1. de la al pa~rul.ea avea loc transrnrterea invataturii ezoterice sup rarehglOase (tawzl) ~l era recunoscuta superioritatea dreptului fata de orice lege: anomia lua locul supunerii oarbe si neconditionate f~ta de Sef regula valabila pentru primele grade. ' , " ,

f

I

191

intoarcerea acestui razboi la semnifica~ia sa cea mai pura, metafizica, potrivit careia nu mai intra in discu~ie 0 anume profesiune de credinta, ci simpla capacitate de a face din razboi 0 pregatire ascetics pentru obtinerea nemuririi. Iar dinspre partea islarnica, de asemenea, sensul ultirn al "razboiului stint", al jihad-ului, era acelasi.'

Or, in ciclul Graalului intalnim ceva asernanator cu aceste "intelegeri", luate in sensul de comprehensiune supratraditionala: anume sub forma unui amestec de elemente arabe, pagane si crestine. Wolfram -- asa cum am vaz.ut - sfar~e~te prin a atribui unei surse "pagane" povestirea Graalului gasita de K yot. De asemenea, am vazut ca tatal lui Parsifal, desi crestin, nu se da nicidecum in laturi de la a lupta sub comanda unor printi sarazini; insusi Iosif din Arimateea ne este descris ca folosindu-se de Graal chiar inainte de a fi botezat; pentru Graal au [uptat nu numai cavaleri cre~tini, ci ~i pagani; paganul Feirefiz a fost chiar pe punctul de a se dovedi, in proba armelor, mai puternic ded.t Iratele sau crestrn si, in orice caz, a fost prirnit in ranrlul cavalerilor rege1ui Arthur inca dinainte de botez. Dimpotriva, Baruch ne este infatisat ca un calif, adica, din nou, ca un necre~tin. Dinastia preotului loan, de care, precum se stie, este legata aceea a Graalului, cuprmde pagani si crestini, ba chiar, dupa uncle versiuni, mai multi prrnti pagani.2 Una peste alta, las and la o parte uncle texte tarzii si crestinate in mod fortat, in muIte

1 Cf Revolta [mpotriua lumii moderne, ed. cit., partea 'intai, cap. 18-19. Acesta era adeviiratulln~eles alluptei si pentru cavalerii Graalului. Pentru ei, nu conta dad. adversarul era crestin sau sarazin, la fel cum era totuna dad biitiilia se solda eu a victorie sau eu 0 infrangere, intrucat, pentru ei, lupta era 0 asceza si 0 purificare iParziual, vol. II, p. 62; vol. III, P: 86). Fireste, toate aeestea sunt valabile, abstractie fiicind de rnisiunea supraordonata de a apara "sediul Graalului" ~i de a opri accesul spre aeesta.

2 F. Zarncke, in Der Priester Johannes, ed. cit., pp. 159 si urm., trimite la un text unde, de exemplu, in dinastia acestui suveran numai unsprezece rcprezentanti din ~aptezeci si doi sunt porneruti ca fiind

cresttru.

192

lc:curi liter~t1:ra Graalului prezinta acelasi spirit antisectar ~1 s~t:ratradltlOnal, la care trebuie sa se raporteze sensul acuzatiei de "in~elegeri secrete" aduse ternplierilor ; intelegeri care, probabil, nu insemnau altceva decat capacitatea de a recunoaste traditia unica, inclusiv in forme diferite de cea crestina,

Cit despre ritul central al initierii ternpliere, acesta a fost p~strat intr-un secret cum nu se poate mai strict. Din unul dintre actele procesului rezulta ca un cavaler care a tinut sa iaApart: s-a Intor~ ya~id ca un mort ~i e~trem de tulburat, spu~ar:d ~a de.ar:unc1 inainte, pentru toata viata, avea sa 11 fie imposibil sa mal fIe bucuros in adancul inimii sale: pana intr-acolo incat a cazut intr-o ~epresi~ profunda ~i a rnurit in SCUll tirnp.' Aceste efecte le amintesc m mod accentuat pe acclea vazute d.c noi ~n u~nele probe ale Graalului, probe care "albesc parul" ~l suscita, m cei ce esueaza, un dezgust profund fata de orice lucru pamantesc, 0 netericire adanca si incurabila, Un fapt c~re produce 0 groaza de natura a-l face pe om sa nu mai sue .unde se aHa ~i sa 11 determine s-o ia la goana - potrivit uner alte marturii a templierilor-' - il constituie vederea unui "idol", descris in moduri atat de diferite, in cat, asa cum sunt de r.elatate. in acte, nu prea se preteaza la 0 interpretare precisa ( 0 figura maiestuoasa din aur, 0 Figura de fecioar:i un batran 'incoronat, 0 figura androzina cu doua chipuri o ~par}tie cu cap de animal, ca un berbec ~i asa mai depart~). r'e cat se pare, este yorba de experiente dramatizate ale constiintei initiatice, in care se poate ca un anumit continut al ima~ina~iei individuale sa fj jucat un ro] determinant. 'Totu~i, o orrentare oarecare se poate obtine din anurnite marturii, cum.este aceea ca idolul e un "demon" care (alegoric) "da intelepciune si bogatie":', vrrtuti pe care le-arn mai intalnit in legatura cu Graalul; dar 0 putem deduce si din numele eel mai frecvent sub care figureaza acest idol: Baphomet. Pe

1 W.F. Wilke, Geschichte ... , ed. cit., vol. I, p. 303. 2 Ibidem, vol. I, p. 310.

} Ibidem, vol. III, p. 304.

93

cat se pare, Baphomet trirnite la f3mpTt Jiirrouc;, adica 1a i~eea unui botez allntelepciunii", a unei gnoze in sens superior": num~le unui rit ~are, foarte probabil, i-a fost transterat idolului. Vederea idolului se pare d. avea loe intr-un anumit moment alliturghiei2, ea un mister supraordonat in raport eu aceasta. Ceea ce ne face sa ne gandim 1a ceremoniile descrise in textele cele mai crestinate des pre Graal: un Iel de liturghie avandu-~i in Graal principalul punct de referin~~, cu sensul unui mister pe care este primejdios sa il sondezl, sub amenintarea de a fi strapuns de spada sau de a-ti pierde vazul. Torusi, la Wolfram, ceea ce obtine Parsifal, "suflet de otel", este "in1;elepciunea"; in alta parte, ,,in~elepciunea" - Philosophine - este insa~i mama lui Parsrial, c~n~eputa ca fiind purtatoarea originara a Graalului.3 In scrierile gnostice, in mod freevent, "in~elepcjunea" e simbolizata de 0 Iecioara sau de 0 femeie - fecioara Sophia -, iar daca aeeasta ne-ar putea conduce eventual catre explicatia potr~vit. ~arei~ Baphomet, centrul botezului templier al in~elepC1.unll, ~r h o [eaoard, pe de alta parte ne aminteste de ace! slm?011Sn1 a1 femeii care, dupa cum am vazut, are un ro] atat de Imp~rtant in povestirile cavaleresti si, in general, in ciclu~ eroic. De altminteri, putem releva faptul ca Bernard de Clalrvau~, care a fost considerat un fel de parinte spiritual al remplierilor, a fost numit ~i "Cavalerul Fecioarei". 1ntr-o alta marturie - e important sa evidentiem ca este yorba de una nordica, engleza - se pare ca misterul templier av.ea 0 legatura: c~ !l acela a1 Graalului, cu 0 piatra sacra: in clipele cele mal dificile, templierii s-ar fi adresat unei piet:-e continu~e in altarul lor." 0 denumire a pietrei in hermetlsmul medieval a fost Rebis, Jucrul dublu": Acest fapt ar putea, de asemenea, stabili 0 relatie cu simbolul lui Baphomet in forma sa de "androgin". eel ce s-a unit la loc cu ,,{emeia", eel ce a reab-

1 Ibidem, vol. T, p. 353. 2 Ibidem.

3 Gerbert de .l'vlostreuil, Le Conte del Grad, P: 103.

4 \V.F. Wilke, op. cit., vol, I, p. 329.

194

sorbit-o in sine, in opera de reintegrate initiatica, a fost adesea conceput, inc1usiv in Orient, ca fiind stapanul celor doua naturi, ca androgin,

Un temei de acuzare caracteristic l-a constituit acea deformare a realitatii dupa care templierii ar £i obisnuit sa arda, dinaintea idolului lor, copii pe care ei insisi ii zamislisera in pacat.' Probabil ca aceasta nu 'insemna altceva decat un "botez al focului", altfel spus, 0 initiere eroico-solara impartasita neofitiler, care, potrivit unei terminologii comune tuturor traditiilor

, , ,

apareau ca ,,fii" ai Maestrilor, ca niste "nou-nascu~i", pe temeiul celei de a doua nasteri. ~i in limbajul codificat al mitologiei grecqti intalnim simbolul unci zeite, Demetra, care pune copilul in foe spre a-i asigura nemurirea.? Aceasta renastere ave a ca rnarca, pe cat se pare, centura, care trebuia purtata Z1 ~i noapte, pe care fiecare cavaler 0 primea si care trebuia pusa in contact cu idolul, spre a ramane saturata de 0 influenta aparte.:' Inca din misteriile clasice, centura sau cordonul, ca 'ravia, constituia semnul initiatilor, la fel cum, in Orient dis-

, , ,

tinge a castele superioare ale eel or "nascuti de doua ori", mai cu seama casta brahmanilor. In acelasi timp, cordonul e si simbojul lantului imaterial prin care, in mod invizibil, sunt legati "dupa esenta" toti cei care au primit aceeasi initiere

, " , ~ ,

devenind astfel purtatorii unei aceleiasi influente invizibile.

"Foeul dublu" e 0 imagine echivalenta, intr-o anumita masura, cu aeeea a "spadei duble" (cf § 23 : 1a aceasta imagine s-a raportat, in Orient, doctrina dublei nasteri a lui Agni, iar in lumea clasica, aceea a focului dubIu, teluric si uranian. Or, unul dintre p rincipalele sirnboluri ale ternplierilor este ,,faclia dubla", care face trirnitere, pe cat se pare, 1a aceeasi idee si, in orice caz, e insotita de un potir care, aiel, precum s-a observat", joaca tocmai rolul "unui fel de Graal". De alrfel, cele doua faclii figurau inca in simbolismul mitraic,

1 Ibidem, p. 276.

2 Irnnul homeric c.itre Demetra, pp. 256 ~i urrn. 3 \v.F. Wilke, op. cit., vol. I, p. 277.

4 Ibidem, vol. III, pp. 305-306.

195

in legatura eu 0 initiere deschisa mai cu seama catre elementul razboinic,

Am mai spus ca Inocentiu III i-a acuzat pe templieri ca au cultivat "doctrina demonilor", echivalenta pur si simplu eu stiintele supranaturale. In privinta ternplierilor, circulau zvonuri legate de magie ~i de necromantic. Dupa unele surse, ei ar fi practicat alchimia - si, chiar dad probabil n~ a fost yorba de a~a ceva, e totusi un fapt ca. unele sculpturi de pe monumentele si de pe mormintele templierilor poarta semne astrolozice si alchimice, de exemplu pentagrama, irnpre-

b J A

una cu diferite simboluri ale planetelor si ale metalelor.! In

ciclul Graalului am intalnit deja clemente de acest gen. Referintele astrologice abunda in poemullui Wolfram von Eschenbach. Pentru a descifra textele care contineau misterele Graalului "scrise in stele", Kyot a trebuit sa 'invete literele magice. Uneori, Regele Pescar este descris ca unvrajitor care i.~i poate schimba infa1;i~area dupa bunul ~au plac. Insusi Arthur il are ca pandant pe vrajitorul Merlin. In M orte Darthur, se crede d acesta, cu ajutorul unei forte magice, i-a permis lui sir Balin sa treaca de proba spadei. In sfaqit, yom aminti de traditia potrivit careia Graalul 'insusi ar fi fost adus pe parnant ~i pazit de "ingerii cazuti", sinonirn pentru acei "demoni<C pe care Inocentiu III ii pune in legatura cu doctrina templierilor sau pentru demonii cu care textele eeltice crestinate au asimilat semintia Tuatha de Danann, sosita din cersau din Avalon si detinatoare a unor stiinte divine. Pentagrama, care figu;eaza' pe un morrnant ternplier-, e un semn traditional a1 suveranitatii supranaturale ; intr-un text englezesc despre Graal - Sir Gawain and the Green Knight - insusi eroul Graalului 11 primeste ca 0 distinctie, pe cand, in alte texte din acelasi ciclu, acest semn consacra Spada Graalului pentru ca aceasta sa nu se franga, iar puterea ei sa ramana nestirbita.'

1 Ibidem, vol. I, p. 371; vol. II, p. 311; vol. HI, p. 348. 2 Ibidem, vol. III, p. 348.

3 J.L. Weston, The Quest ... , cd. cit., p. 92.

196

. In sfar~it, sa mai spunern ca adversarii ternplierilor, in tII~p ~e,. pe de ? pane, insistau In mod teridcntjos asupra ~sogll1.1:mulU1 lor, pe de alta parte ii acuzau pe initiati ca 111 calc au juramantul de castitate al ordinului si ca se dedau 1a impreunari impotriva firii.l Puritatea si castitatea urie-

, ,

ori (nu intotdeauna), figureaza si in ciclul Graalului ca inzes-

trari necesare ale eroului predestinat. Dar noi am ararat deja ca exists posibilitatea ca aeeste coneepte sa primeasca si o semniticatie mai inalra decat aceea sexuala si moralista. Renuntarea 1a femeia pamanteana, cum s-a va;ut, face trimitere in esenta 1a depasirea "dorintei". Nu faptul ca se uneste cu Doamna Graalului, C1 faptul ca i se daruiesre domnitei 01~gueluse determina caderea lui Amfortas. In orice c~z, 1a tel cum regilor Graalului li se perrnitea, dupa \'V olfram, sa aiba 0 femeie - der kiiner sol haben eine / ze rebte ein kor:en reine -, in timp ce simplilor cavaleri nu Ie era ingaduit, tot astfel ne putem gandi ca simplii ternp lieri practicau castitatea materinla ascetica, in timp ce initiatii ordinului practicau 0 castitate transcendenta. Iar daci ar fi legitim sa ne raportam, in privinta initierilor templiere, 1a magia sexuala de care am pomenit atunci cand ne-am ocupat de Amfortas.' pana la urrna nu ar fi prea greu de inteles despre ce putea fi yorba acolo uncle erau identificate acele "impreunari irnpotriva firii".2

. J?in toate aceste elemente rezulta, intr-un mod indeajuns de limpede, ca intre modelul ideal a1 cavaleriei Graalului si dimensiunea interna a miscarii templicre istorice exista o legatura analogica. Pe de alta parte, misterioasa oprire a

I W.F. Wilke, op. cit., vol. I, pp. 269 si urm.

2 Cf J. Evola, ii1etaj1:zica sexului, ed. cit., cap. VI. 0 carte scrisa s~b ~orma de r?man, in care simbolul templier allui Baphomet const1tUle.~n motr;:,. central ;;i care, de asemenea, poate oferi 11U purine sugestll pentru intelegerea celor afirmate adineauri cste G. Meyrink, De:· Angel uom toestlichen Fenster (tradus de noi ill limba italians pentru Edimm Bocca, 1949, Cll titlul L 'Angelo della finestra d'Occidente). [Trad. rom. Ingerttl de lafereastr-a dinspre apus, Ed. Nemira, Bucuresti, 2002. (N. red.)]

197

sursei de inspiratie a romanelor Graalului, de care am pomenit, oprire sn rveruta inainte de tragedia templierilor ~i de dezlantuirea p lenara a Inchizitiei, indica un fel de oculta sintonie inclusiv intr-un plan mai concreto Odata cu distrugcrea Ordinului Templier si eu colapsul miscarii ascendente ec purtase Imperiul ghibelin catre maretie pe vremea lui Frederic I sau a lui Otto eel Mare, ceea ce se pregatea sa devina manifest s-a facut din nou invizibil, iar istoria s-a 'indepartar din nou de ceea ee este superior istoriei. ~ ram as astfel mitul 'irnparatului care, intr-adevar, nu a munt, insa a cartn viata e letargica ~i al carui sediu e un munte inaccesibil. Altfel spus, avem de-a face cu 0 reluare intr-un sens nou, pesimist, a vechii teme a asteptarii, iar ciclul Graalului, care preluase cu precadere aceasta terna supratraditionala in termeni poz.itivisti, facandu-l sa intervina pe eroul restaurator si razbunator, sfaqe~t~ la rand'ul sau prin a oglindi acest pesimism. Astfel, in ~lmp. ee_.teme~e din Diu Crone inca mai poarta urrna spiritului alirmativ al perioadei de 'inalta miscare aseensionala, pentru ca dispari~ia batranului rege si a curtii sale cu tot cu Graa~ marcheaza realizarea misiunii, urcarea pe tron a eroulm care a izbutit si care va domni atlandu-se in posesia spadei invincibile, alte texte atesta un spirit cu totu1 diferit. De altminteri, e yorba de spiritul acelor variante ale legendei imperiale in care rezultatul "ultimei batalii" e negativ pentru regele trezit din somn: el nu este in m~sura sa faca fa~a fortclor dez.lantuite impotriva carora inrra in lup ta, iar Iaptul ca i~i atarna scutul de Arborele. U sc~t nu mai are - ca in povestirea amintita - sensul unei partlcipari la puterea Imperiului universal, ci acela al cedarii regnHm-ului si al unci treceri la cer.! Asdel, epilogul textului lui Manessier este ca Parsifal indepline~te intr-adevar razbunarea, insa mai apoi renunta la demnitatea regala si, luand cu sine Graalul, spada ~i laneea, se retrage 'intr-.o

1 Cf A. Graf, Rorna nelle memorie e nelle immaginazio71i del Medio Euo, ed. cit., vol. II, pp. 488-490.

198

viata ascetica.' Este aceeasi viata careia la 'Xlolfram renun-

, ""

tand la spada, i se dedicase fratele regelui ranit al Graalului,

spre a cauta sa isi lecuiasca intr-o alta viata diferita de cea eroica, decaden~a si durerea, in perioada de interregn si de asteptare. Parsifal' rnoare, iar dupa moartea lui nu se mai stie nimic despre cele trei obiecte: spada, cupa ~i lancea.? Tot astfel, in Perceval li Gallais, Parsifal si oarnenii lui se retrag intr-.o viata ascetica intr-un loc unde Graalul nu se mai manitesta. Pentru a-i conduce aici, ap are corabia ternplierilor, 0 corabie cu 0 cruce rosie pe fond alb, iar de atunci n1.1 s-a mai stint nimic nici de Parsifal, niei de Graal." Aceeasi tema revine in Queste del Graal: 0 mana din ceria Graalul si lancea, care n-au rnai fost vazute nicrodata, iar Parsifal se retrage in singuratate si moare." In Titurel, Graalul ajunge in cele din urma in India, in regatul simbolic al preotului loan. Popoarele de langa Salvaterre ~i Montsalvatsche s-au dedat unei vieti pacatoase, iar cavalerii din Montsalvatsche, in pofida tuturor eforrurijor, nu izbutesc sa rernedieze situatia. Astfel, Graalul nu mai poate ramane aici, el trebuind a fi transportat acolo de unde lumina rasare: 0 corabie, de-a lung1.1l unei calato rn fantastice, simbolice, 11 transporta in India, in regatul preotului loan, care se afla "aproape de Paradis". Aici ajung tempiierii si, dintr-odata, iata cum, in chip rniraculos, tot aici se transports si castelul de pe Montsalvatsche, intrucat in mijlocul unor popoare pacatoase nu se cade sa ramana nimic, Parsifal insusi preia hmctia "preorului loan", imagine a invizibilului "Rege al Lumii"." In starsit, In Ai orte Dartbur, in sensul

1 Manessier, Le Conte del Graal, p. 102. 1 Ibidem.

3 Perceval li Gallais, p. 134. 4 Queste del Graal, p. 50.

5 Textul se aHa in W. Golther, Parciual und del' Gral, ed. cit., pp. 240-242; cf P: 248. In asa-numitul Lobengnn bavarez, de asernenea, Montsalvasche sfar~e~te prin a fi localizat, irnpreuna cu Arthur, in "India centrala", care pe de alta parte este loeul unde, dupa ce au parasit Europa, s-ar fi retras ultimii roz.icrucieni : Hoc ein gebirge

199