Demonstratie apartenenta operei in curentul literar modernist

Cum faci asta?

• citind trasaturile modernismului

• intelegand ce inseamna fiecare

• avand citate si ilustrari pe text la fiecare punct – exact ce vom face si noi aici si acum.

Cu riscul de a ne repeta – foloseste formularile magice de la inceputul paragrafului de tipul: ,,intrucat si

aceasta opera se incadreaza in normele literare moderniste’’ sau ,, pentru ca este o opera modernista..
si aici vom intalni..’’ etc.

Care sunt trasaturile modernismului?

• preocuparea pentru o poezie de cunoastere, poezia devenind o modalitate de contemplare a lumii;

• se face apel la functia simbolica a limbajului;

• se cultiva principiul disonantei;

• apare fragmentarismul;

• se impune estetica uratului(trasatura prezenta in poezia lui T.Arghezi)

• apar metafore surprinzatare,revelatorii (-//-in poezia lui Blaga)

• se observa intelectualizarea emotiei(-//-in poezia lui Barbu)

• o caracteristica dominanta a limbajului ar fi ambiguitatea;

• se observa folosirea sintaxei eliptice si contorsionata;

• depersonalizarea ;

• dezumanizarea ;

• metamorfoza ;

• apare principiul fanteziei dictatoriale ;

• poetii modernisti sunt indiferenti la gustul publicului comun;

• noul limbaj se caracterizeaza prin:preferinta pentru versul alb, tehnica ingambamentului

Pare mult – dar odata ce le retii si intelegi poti vedea ca au o esenta comuna. Preocuparea pentru o
noua poezie – a cunoasterii – o poezie metafizica ce isi propune sa fie o ,,noua etica’’ sau o ,,noua
religie’’ apare pe fondul industrializarii masive si a inceputului tehnologiei, cand omul interbelic isi
pierde vechile tipare identitare in confruntarea cu noul.

Se produce ruptura de traditie si de sensul unitar. Logica aristotelica (ori A, ori B – cand A si B sunt
contrare) nu mai e singura logica – facand loc celei moderne, (si A si B in acelasi timp – desi, aparent
contrare – sunt fatete ale aceluiasi lucru – tertul ascuns).

Acum vei intelege punctul cu fragmentarismul – cum si de ce – ca identitatea omului e acum ca un

vitraliu sfaramat in bucati. Vei intelege de ce se opteaza pentru principiul disonantei in poezii – pentru
ca armonia ordinei clasice a cuvintelor nu se mai suprapune cu starea ,,fragmentata’’ a spiritului
secolului.

Depersonalizarea, dezumanizarea sunt doar efectul de soc in fata cruzimii razboaielor mondiale. Omul
modern isi recunoaste acum veleitati (inclinatii) antiumaniste. Acelasi lucru il exprima folosirea sintaxei,
a topicii distorsionate (cuvintele vin in alte ordini, nenaturale) si a ambiguitatii poetice generale.

Trei puncte pe care trebuie sa le stapanesti in functie de autorul abordat sunt: estetica uratului,
metafora revelatorie si intelectualizarea emotiei. Bineinteles, Arghezi preia principiile esteticii uratului a
lui Charles Baudelaire din Florile raului si le da o nuanta romaneasca.

Ideea ca uratul poate fi exploatat spre rezultate estetice, artistice era inedita si oferea o sursa de
expresie proaspata. Iata la ce se refera versurile ,,din bube, mucigaiuri si noroi/ iscat-am frumuseti si
preturi noi’’. Omul gaseste valoare in ceea ce, printr-o lentila clasica, parea antiestetic si abject.

Metafora revelatorie apartine poeziei blagiene (toata – dar tu ai de a face cu Eu nu strives corola) si are
rolul de a multiplica si imbogati sensul spre deosebire de cea plasticizanta care are rolul de a concretiza.
De ex: largi fiori de sfant mister sau a lumii taina sunt astfel de metafore revelatorii.
Intelectualizarea emotiei la Ion Barbu supune emotia – odata tratata intr-o formula traditionala si bruta
– unui proces-filtru al mintii. Emotia poetica vibreaza acum pe fondul unor problematici si nu mai
survine simplu, eminescian si limpede.

Principiul fanteziei dictatoriale presupune curajul scriitorului de a crea, in opera sa, un cosmos nou,
odata ce universul premodern se prabuseste. Se prefera versul alb sau liber – dezinhibat de normele
prozodiei clasice – acesta oferind creatorului libertate de exprimare.

Abordand aceste puncte si discutandu-le pe opera aleasa vei demonstra apartenenta ei in curentul
modernist. Asigura-te, doar, ca reformulezi in concluzie acest rezultat.

Particularităţi ale modernismului

A) prezente în opera poetică argheziană/ înnoirea liricii româneşti prin:

- Poezia este expresia unei conştiinţe frământate, aflate în perpetuă căutare, oscilând între
stări contradictorii sau incompatibile.

- Tentaţia absolutului (în Psalmi).

- Existenţa unor „categorii negative1 privind viziunea asupra îumii: estetica

urâtului şi creştinismul în ruină.

- încălcarea convenţiilor şi a regulilor.

- Libertatea absolută a inspiraţiei; poezia poate transfigura artistic aspecte ale realităţii
altădată respinse. Arghezi impune estetica urâtului în literatura română (cultivă grotescul,
trivialul, atrocele, monstruosul, alături de graţios, tonalităţile sumbre, tragice şi optimismul,
încrederea în capacităţile umane). Lumea marginalizată a hoţilor sau a criminalilor din Flori de
mucigai ascunde un mesaj optimist: mizeria sau păcatul nu distrug fondul de umanitate existent
în acest univers.

- înfăţişează, pentru prima dată în poezia română, împlinirea prin iubirea de tip casnic şi
ipostaza femeii-soţie.

- Caracteristicile limbajului poetic: ambiguitate, expresivitate.

- Magia limbajului şi forţa sa de sugestie se realizează prin schimbări esenţiale Ia nivelul lexical
şi sintactic. „Materialul lexical curent îmbracă semnificaţii neobişnuite"2.
 - Limbajul şocant aduce neaşteptate asocieri lexicale de termeni argotici, religioşi, arhaisme,
neologisme, expresii populare, cuvinte banale, acumularea de cuvinte nepoetice, care
dobândesc valenţe estetice. Jocul cuvintelor redă jocul ideilor, iar poezia este, pentru
Arghezi, „esenţă de cuvinte" extrasă din limbajul comun. Rolul poetului este de a „potrivi"
cuvintele: „nici o jucărie nu e mai frumoasă ca jucăria de vorbe" şi de a corporaliza ideile.
Materialitatea imaginilor artistice conferă forţa de sugestie a ideii.

- Sparge tiparele topice şi sintactice; „sintaxa se dezarticulează"3; se creează un nou limbaj

poetic.

- Fantezia metaforică, asocierile semantice inedite conferă forţa de transfigurare a realităţii; se

cultivă epitetul rar, oximoronul, iar metafora „provoacă o contaminare de lucruri obiectiv şi logic
incompatibile"*.

- înnoiri prozodice (cultivarea versului liber sau combinarea diversă a unor elemente ale
prozodiei clasice).

B) Elemente moderniste in poezia lui Blaga

Modernistul şi filozoful Lucian Blaga se raportează la univers, la continua vibraţie cosmică prin
problema cunoaşterii, prezentă în toată creaţia, şi prin participarea eului la săvârşirea misterului
universal, prin dramatismul trăirilor interioare.

El creează imagini artistice inedite, bazate pe metafora revelatorie şi foloseşte o tehnică poetică
originală: versul liber necesar, variabil, inegal; procedeul ingambamentului; ritmul interior al ideilor;
armoniile verbale.

Expresivitatea poeziei lui Lucian Blaga

- capacitatea de plasticizare a ideilor: „unul din cei mai originali creatori de imagini ai literaturii noastre"
(E. Lovinescu);

- poeziile se construiesc în jurul unei imagini realizate prin comparaţia elementului abstract cu un aspect
al lumii materiale;

- poeziile urmăresc o structură stereotipă (în prima etapă de creaţie), având trei secvenţe: planul
existenţei, al interogaţiei retorice/ al comparaţiei ample, al concluziei;

- cultivarea cu predilecţie a metaforei revelatorii, care caută să reveleze un mister esenţial pentru
însuşi conţinutul faptului; metafora plasticizantă dă concreteţe faptului;

- enumerarea prin ‘’şi’’;

- resemantizarea cuvintelor, care sunt aduse într-un câmp al transcendenţei; prezenţa cuvintelor cu
„sarcină magică" şi cu „sarcină mitică";
- cultivarea versului liber.

Elemente moderniste

- viziunea asupra lumii (subiectivismul);

- intelectualizarea emoţiei;

- influenţele expresioniste:

 eroi arhetip în împrejurări arhetipale ( Meşterul Manole, poetul în Eu nu strivesc corola…),

 temă, eroi, conflict structurate pe conceptul de cunoaştere,

 misterul universal devine sensul existenţei artei,

 conflictul ideologic între cunoaşterea subiectivă şi cunoaşterea obiectivă,

 mitul, metafora şi simbolul devin instrumente de cunoaştere, drumul spre interior

- orfismul (lumea-cântare, trăirea-cântec);

( ORFÍSM s.n. 1. Doctrină de mistere orfice care preconiza dualismul suflet-corp, considerând corpul ca
„temniță” a sufletului, precum și credința în metempsihoză. 2. (Arte) Tendință în pictură, care, prin
folosirea culorilor dure urmărind efecte poetice și muzicale, crea impresia de mișcare și luminozitate,
anunțând astfel arta abstractă. [< fr. orphisme].)

- imagismul puternic;

(IMAGÍSM s.n. Tendință în poezia și proza modernă de a sugera mesajul prin imagini (vizuale sau
auditive) și nu discursiv. ♦ Ansamblu de imagini existent într-o creație literară imagistică.)

- metaforismul;

- structura poeziei/ tehnica poetică: „o amplă comparaţie, cu un termen concret, de puternic imagism,
şi un termen spiritual de transparentă înţelegere" (Pompiliu Constantinescu, Poezia d-lui Lucian Blaga)

- înnoiri prozodice: cultivarea versului liber (cu metrica variabilă), al cărui ritm interior redă fluxul ideilor
şi frenezia trăirii poetice