Professional Documents
Culture Documents
Metoda din Mathnawi, care consta in a prezenta realitati spirituale prin anecdote,
povesti, mituri arata ca pentru Rumi inaintarea pe calea desavarsirii spirituale
corespunde unui demers atat experimental cat si intelectual. Nu este o disjunctie
intre material si spiritual, infinita multiplicitate a universului creat dand astfel seama
de unitatea transcendenta care guverneaza creatia si pe care fiinta umana trebuie sa
o gaseasca in ea insasi pentru a-si cunoaste Creatorul. In microcosmosul Inimii, al
sufletului, loc al unificarii, omul trebuie sa intalneasca macrocosmosul, sa se lase
patruns de el pentru a depasi iluziile multiplicitatii si sa atinga „oceanul unicitatii”.
Rumi accentueaza ideea devenirii, considerand fiinta ca o serie de schimbari perpetue
si succesive; el declara ca in fiecare clipa lumea si noi insine ne intoarcem in neant
de unde suflul divin ne readuce la viata; continuitatea nu este decat o aparenta si
stabilitatea lucrurilor o iluzie, ganduri care dau masura intinderi si profunzimii
sistemului filosofic al lui Rumi, in care numai cunoasterea iluminata de lumina divina
este susceptibila de a merge direct la sursa, in vreme ce cunoasterea discursiva se
bazeaza pe marturia adeseori inselatoare a simturilor. Rumi le cerea discipolilor sa nu
le lipseasca niciodata simtul suprasensibilului si doctrina Imaginatiei active. Henry
Corbin sustine ca “tot ceea ce numim in zilele noastre fenomenologie a formelor
simbolice, metafizica a imaginatiei isi gasesc in Mathnawi o materie inepuizabila.”
Comentand una din parabolele lui Rumi, filosoful francez Françoise Bonardel
descopera similitudini conceptuale cu umbrele din mitul pesterii platoniciene.
Cativa hindusi au inchis un elefant intr-o incapere intunecoasa si multi oameni au
venit sa il vada. Cum era prea intuneric pentru a-l zari, toti il pipaiau si spuneau ce
simteau atingand diverse parti ale trupului elefantului: unul a simtit o conducta de
apa, altul un evantai, altul un stalp, iar un al patrulea un jilt, ceea ce vrea sa spuna
ca
„Ochiul exterior este ca palma unei maini,
Nu poti s-apuci cu palma un lucru pe de-a-ntregul.”
Comportamentul hindusilor din parabola lui Rumi nu este doar despre exhibarea unui
elefant, a unei creaturi, ci despre ceva care tine de ordinul umbrelor pe care le
vedeau prizonierii inlantuiti din Republica. Mai obscura decat pestera, caci aici
vizitatorii se limitau la pipait. Putem vorbi despre aceeasi lectie, lectia refacerii
Unitatii, a redobandirii Unului.
Mathnawi a fost prezentata rand pe rand ca o carte de poezie mistica sau ca un
comentariu general de teologie islamica, un comentariu esoteric al Coranului, un
expozeu al gandirii si viziunii mistice, o doctrina metafizica, un studiu aprofundat de
psihologie, o metoda pedagogica extrem de subtila; in realitate este o stralucita
sinteza a celor amintite. Cartea care imbina pasaje didactice si avanturi lirice este
impartita in sase carti distincte care evolueaza in sensul complexitatii si profunzimii.
Mathnawi este o invitatie la transformarea radicala a fiintei care permite a vedea
lumea “altfel” decat ne apare; este experienta iubirii care permite deschiderea
ochiului interior si inaltarea la o noua dimensiune, la “lumea unitatii, care transcende
dualitatea, lumea unde se conciliaza contrariile”.
Ca epopee spirituala se poate spune ca Mathnawi povesteste calatoria sufletului de la
originea sa pana la destinatia finala, un drum pe care il face coborand din patria
celesta in cea pamanteana pentru a relua ciclul ascendent; poemul, spune Leili
Anvar-Chenderoff, poate fi citit ca o lunga meditatie asupra unui verset coranic: “Noi
suntem ai lui Allah si noi la El ne intoarcem.”
In poemul lui Rumi se gaseste ascunsa o invatatura mistica extrem de profunda, o
doctrina teologica sublima, incat s-a putut spune ca “Mathnawi spiritual al lui Rumi
este un Coran in limba persana.”
// "); // ]]>