You are on page 1of 21

MINISTERUL EDUCAŢIEI TINERETULUI ŞI SPORTULUI

AL REPUBLICI MOLDOVEI
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

FACULTATEA RADIOELECTRONICĂ ŞI TELECOMUNICAŢII


CATEDRA TELECOMUNICAŢII

REFERAT

Tema: RETELE WI-FI


la disciplina MICROPROCESOARE IN TLC

A efectuat
studentul gr. TLC-054

A verificat
Conf.dr. Nastas V.

CHIŞINĂU 2007
1
CUPRINS

1. NOTIUNI GENERALE

Diferente intre o retea „terestra si fara fir”.................................................................1

Diferenţe între versiunile 802.11................................................................................2

Alte standarde şi protocoale utilizate în comunicaţiile wireless:


a)WiMAX....................................................................................................................3
b)Bluetooth..................................................................................................................7
c)Hiperlan..... ..............................................................................................................9
d)Hiperlan II.... ...........................................................................................................9
e)OpenAir.... ............................................................................................................ 10
f)HomeRF şi SWAP..... ............................................................................................10
h)Protocolul WAP....... .............................................................................................11

2. ARHITECTURA

Clasificarea reţelelor fără fir.......... ...........................................................................12


Topologii........ ...........................................................................................................13

3. ECHIPAMENTE
Notiuni.. ...................................................................................................................14

Conexiune...... ..........................................................................................................16

Firme producatoare de echipament.... ......................................................................17

4. SOFT SAU PROGRAMAREA...... .........................................................................17

5. SECURITATE..........................................................................................................186.
BIBLIOGRAFIE... ...................................................................................................20

NOTIUNI GENERALE
2
Multe hoteluri, aeroporturi, cafenele, birouri şi centre de conferinţe oferă conexiuni Wi-Fi,
uneori contra unui cost, uneori gratuit. Accesul rapid la Internet când vă aflaţi în mişcare este
facil - şi veţi putea folosi propiul Dvs. dispozitiv cu fişierele Dvs. de care aveţi nevoie.

 Navigaţi pe Internet sau trimiteţi fişiere


 Wi-Fi are o rază de acţiune cuprinsă între 50 şi 100 de metri
 Conectaţi-vă la contul de email de la biroul sau cel personal
 Sincronizaţi telefonul Dvs. cu calendarul de birou
 Conectaţi-vă la intranetul de la birou
 Expediaţi şi recepţionaţi fişiere Word, Excel sau PowerPoint
 Beneficiaţi de tehnologiile avansate pentru apeluri conferinţă care necesită conexiune
de reţea
 Jucaţi-vă online
 Discutaţi utilizând mesaje instant de pe telefonul Dvs.
 Actualizaţi statusul de prezenţă pentru contactele Dvs.
 Nici un punct de acces? Conectaţi-vă la Internet utilizând GPRS/EDGE sau WCDMA

WLAN-urile folosesc unde electromagnetice din domeniul radio si infrarosu. Primul tip este
cel mai raspandit, deoarece undele radio trec prin pereti si alte obiecte solide, pe cand radiatia
infrarosu, ca si lumina nu poate strapunge obiectele opace si are o raza de acoperire mult mai
mica. Totusi, si acest din urma tip este luat in considerare de unele solutii, pentru conectarea
unor echipamente care nu se deplaseaza in timp ce se realizeaza transfer de date.

Diferentele intre o retea terestra si o retea wireless radio sunt multiple si reprezinta
beneficii in favoarea retelelor wireless:
- Spre deosebire de alte sisteme radio, Wi-Fi foloseste un spectru de frecvente radio care nu
au nevoie de licenta deci nu necesita aprobare pentru utilizare.
- Se permite dezvoltarea variata a unei retele locale WLAN fara utilizarea cablurilor,
reducand costurile necesare dezvoltarii retelei si evitand diferite obstacole in implementarea
retelei (locuri inaccesibile, care nu pot fi cablate).
- Multe retele Wi-Fi suporta roaming, permitand unui client sa se mute dintr-un punct de
3
acces in altul in aceeasi cladire, sau zona geografica.
- Wi-Fi este un standard global, clientii Wi-Fi putand lucra in diferite tari de pe glob.
- Posibilitati variate de conectare a utilizatorului final, prin intermediul placilor Wi-Fi
PCMCIA, PCI, USB sau a variatelor sisteme Wi-Fi 802.11b sau 802.11g integrate in
majoritatea notebook-urilor moderne.
- Posibilitati alternative sau combinate de antene Wi-Fi unidirectionale sau bidirectionale,
sectoriale, directionale, omnidirectionale, punct la punct, punct la multi punct, sisteme de
bridge (interconectarea a doua retele wireless), puncte de acces de diferite puteri, cu diferite
castiguri,etc.

Diferenţe între versiunile 802.11 :

IEEE (Institute of Electrical and Electronics Engineers) stabileşte standarde globale


pentru diferite tehnologii şi utilizează numere pentru a diferenţia tipurile de tehnologii. Există
câteva versiuni standard ale WLAN care pot fi folosite de aceleaşi produse Nokia:

802.11b: aceasta este prima, cea mai simplă şi cea mai ieftină versiune a WLAN. Conectează
utilizând un semnmal radio nelicenţiat de 2,4GHz şi viteza maximă de transfer este de 11
Mbps. Utilizeaza codarea CCK-Complimentary Code Keying.

802.11g: şi acesta foloseşte banda de frecvenţă de 2,4GHz dar utilizează o nouă tehnologie de
codare. Versiunea 802.11g are o viteză maximă de transfer de 54 Mbps. Este mai rapida
pentru ca foloseste aceeasi codare OFDM ca la 802.11a.

802.11a: această versiune operează la frecvenţa de 5GHz. Are o viteză maximă de 54 Mbps.
Foloseste orthogonal frequency-division multiplexing (OFDM) - o tehnica de codare mult
mai eficienta, ce divizeaza semnalul radio in citeva parti de subsemnal inainte de a ajunge la
receptor. Aceasta reduce mult interferentele.

802.11n Este cel mai nou standart raspindit pe larg. Acesta dezvolta o viteza colosala.
De exemplu, 802.11g cu toate ca teoretic transmite 54 Mb/s de date, el ajunge in

4
practica viteza de 24Mb/s din cauza aglomerarii retelei. Iar 802.11n poate obtine,
totusi, 140 Mb/s.

WiFi poate transmite pe una din cele trei benzi de frecventa. Ea poate sa treaca rapid de la o
banda la alta. Aceasta ajuta la reducerea interferentelor si permite multor dispozitive sa
foloseasca simultan aceeasi conexiune fara fir.

Alte standarde şi protocoale utilizate în comunicaţiile wireless

WiMAX (Worldwide Interoperability for Microwave Access) – standard proiectat


pentru a rezolva dezavantajele reţelelor Wi-Fi. Implementarea lui comercială s-a început anul
acesta. Acest standard a fost întocmit ca 802.16-2004, mai numinduse WiMAX, doar în vara
anului 2004. A fost proiectat pentru reţelele orăşăneşti, din care cauză staţiile de bază pot
asigura acces pe o rază de 50 km., asigurînduse o viteză de transfer de pînă la 70 Mbps chiar
şi în prezenţa obstacolelor.

Avantaje
Accesibilitate - posibilitatea de a oferi soluţii de comunicaţii şi acces Internet pentru locaţii în
care instalarea cablurilor sau a fibrei optice este dificilă. Distanţa faţă de celula de acces poate
ajunge pana la 50 km, în condiţii de vizibilitate directă între antene.
Management avansat - echipamentele wireless oferă facilităţi avansate pentru managementul
de bandă (garantarea lărgimii de bandă şi limitarea accesului în reteaua metropolitană) şi
management al conexiunii (capacitati de filtrare, configurare de VLAN). Se pot construi cu
usurinţă VPN-uri (reţele virtuale private) wireless implementate hardware.
Standardul 802.16 va ajuta industria să ofere soluţii între segmente multiple de bandă
largă: backhaul pentru telefonie mobilă. Providerii de backbone-uri de internet din US sunt
obligaţi să închirieze linii către alţi provideri de servicii, un aranjament care a transformat
backhaul-urile prin fir sufficient de ieftine. Rezultatul este că doar aproximativ 20% din
turnurile de telefonie mobilă folosesc backhaul fără fir. În Europa unde este mai puţin comod
pentru providerii de backbonuri locali să îşi închirieze liniile către competitori, providerii de
servicii au nevoie de alternative ieftine. În consecinţă Backhaul-urile fără fir sunt folosite în

5
aproximativ 80% din turnurile de telefonie mobilă. În perspectiva eliminării obligaţiunii de
aşi închiria liniile providerii americani vor avea şi ei nevoie de soluţii mai ieftine. Lăţimea de
bandă a tehnologiei 802.16a face o alegere excelentă pentru backhaul-uri pentru afaceri.

Noul tip de reţea poate ajuta creşterea numărului de reţele bazate pe 802.11 şi reţele mici şi
foarte mici, în special în acele zone care nu sunt deservite de cablu sau DSL. Conexiunile de
mare laţime de bandă sunt critice pentru multe afaceri, pînă a ajunge chiar la mutarea sediilor
acestora în locaţii unde acestea sunt disponibile. În acest moment pentru a instala o linie T1
pentru o afacere sunt necesare pana la 3 luni dacă serviciul nu este deja disponibil în clădire.
Clădirile mai vechi din zonele metropolitane pot avea noduri de cabluri care pot încurca
instalarea unor noi conexiuni. Tehnologia fără fir 802.16a dă posibilitatea unui provider de
servicii să ofere rapid conexiuni de lătime de bandă mare în doar cîteva zile astfel reducînd
foarte mult şi costurile de instalare. De asemenea tehnologia 802.16a oferă posibilitatea
providerilor de servicii să configureze conexiunile la cerere pentru viteză mai mare pentru
evenimente temporare cum ar fi tîrguri şi expoziţii care pot genera sute sau mii de utilizatori
pentru reţele 802.11.
Limitările practice ale tehnologiilor prin cablu şi DSL împiedică distribuţia conexiunilor de
mare viteză către potenţialii clienţi. Soluţiile tradiţionale DSL pot sa atingă doar 3 mile de la
switch-ul central şi această limitare înseamnă că multe din locaţiile urbane şi suburbane pot
să nu fie deservite de conexiuni DSL. Cablul are de asemenea limitări. Multe dintre reţelele
de cablu mai vechi nu sunt echipate pentru a suporta un canal mai larg, şi convertirea acestor
6
reţele pentru a suporta viteza mare pe bandă largă poate fi foarte costisitor. Costul instalării
cablului este deasemenea foarte mare în zone rezidenţiale cu densitate mică de abonaţi.
Aceste ineficienţe vor putea fi eliminate odată cu lansarea sistemelor bazate pe standarde
802.16. Tehnologia fără fir bazată pe IEEE802.16 este deasemenea o alegere naturală pentru
zonele subservite cum ar fi zone cu densitate mică a populaţiei.

7
Standardul WiMAX şi specificaţiile lui

Standard 802.16 802.16a/d 802.16e


Diapazonul de 10-66 GHz 2-11 GHz 2-6 GHz
frecvenţe
Regim de lucru Vizibilitate directă Posibilitatea Posibilitatea
lucrului unde lucrului unde
vizibilitatea nu vizibilitatea nu este
este asigurată(NLoS)
asigurată(NLoS)
Topologia Point-to-Point, Point-to-Multipoint
Viteza în canal 32,0-134,4 Mbps 1,0-75,0 Mbps Pînă la 15,0 Mbps
Tipul de modulare Modulare Modulare Modulare adaptivă:
adaptivă: QPSK, adaptivă: QPSK, QPSK, 16 AM,
16 AM, 64QAM 16 AM, 64QAM 64QAM pe o
pe o purtătoare. pe o purtătoare. purtătoare.
OFDM(256), OFDM(256),
OFDM(2048) OFDM(2048)
Accesul la canal TDMA
Regimul duplex TDD/FDD
Banda de fecvenţă 20, 25şi 28 Reglabilă Reglabilă
de lucru de la 1,25 la 20 de la 1,25 la 20
Securitatea Autentificarea echipamentelor conform X.509, DES/3DES
codarea traficului transmis
QoS 1. Timp minimal de întîrziere în canalele pentru serviciile
de tip VoIP, TDM Voice.
2. Transport optimal a traficului VBR(Video).
3. Prioritizarea traficului.
4. Automatic Retransmission request(ARQ).
Raza de acţiune 2-5 km/50 km 7-10 km/50 km 2-5 km
Tipul reţelei fixă fixă mobilă

Standardul Bluetooth
8
Rod al unei colaborări între companii de primă mărime cum ar fi IBM, Intel, Ericsson,
Nokia şi Toshiba proiectul “Bluetooth” a fost lansat în Mai 1998 cu scopul de a implementa
noi tehnologii pentru transmisii wireless de date şi voce. Prima versiune, lansată un an mai
tîrziu (26 Iulie 1999), prezenta modurile şi căile de comunicare ale terminalelor celulare
mobile precum şi cele de conectare la diverse alte echipamente mai mult sau mai puţin
mobile, cum ar fi: laptop-uri, palm-topuri, imprimante. Conectarea la reţelele Internet şi
Intranet se face la viteze foarte mari. Problemele legate de interferenţe, restricţiile privind
transmisia în linie dreaptă sau con cu unghiul foarte ascuţit, toate acestea au fost eliminate
prin folosirea de semnale radio în bandă scurtă. Tehnologia Bluetooth are următoarele
caracteristici tehnice de bază:
- legătură radio la mare distanţă şi cu preţ de cost foarte scăzut, integrată într-un cip unic
de 9 x 9 mm;
- cod de corecţie FEC (Forward Error Correction) pentru limitarea impactului
zgomotului aleatoriu asupra legăturilor pe distanţă lungă;
- mini-transceiver radio de înaltă performanţă integrat, căruia îi este alocată o
adresă unică de 48 de biţi, derivata din standardul IEEE 802.11;
- funcţionare în banda liberă nelicenţiată ISM
- protocolul din banda de bază constă dintr-o combinaţie de circuite comutate şi comutaţie
de pachete;
- suport pentru un canal asincron pentru date, până la trei canale simultane sincrone pentru
voce, sau un canal care suportă simultan date asincrone şi voce sincronă;
- fiecare canal de voce suportă o legătură sincronă de 64 Kbps;
- canalul asincron poate susţine o legătură asimetrică de maximum 721 Kbps în orice
direcţie, permiţând 57,6 Kbps în direcţia de reîntoarcere, sau o legătură simetrică de 432,6
Kbps.
- viteze de transmisie a datelor de 1 şi 2 Mbps (în funcţie de generaţie)
- conexiuni punct-la-punct ce permit viteze de transfer de date până la 721 Kbps (3 canale
vocale);
- consum redus de putere, doar 0,3 mA în modul "standby şi un consum maxim de 30 de
mA în timpul transferului de date la viteză maximă.
9
Proiectul “Bluetooth” s-a transformat în mod firesc într-un nou standard, ca urmare a
eforturilor depuse în comun de cei cinci giganţi în materie de comunicaţii celulare şi
transmisii de date, dar şi a rezultatelor notabile obţinute şi a tehnologiei dezvoltate. Acest nou
standard permite:
- implementarea de servicii pentru gestiunea vocii şi a datelor;
- posibilitatea de a stabili conexiuni ad-hoc;
- dezvoltarea ulterioară;
- utilizarea globală a terminalelor mobile inteligente la costuri reduse;
- construirea unor terminale cu gabarit redus şi consum redus de energie;
- eliminarea interferenţelor.
După cum am precizat, tehnologia Bluetooth este concepută astfel încît să permită construirea
de reţele ad-hoc foarte robuste pentru transmisii de voce şi date la viteze foarte mari şi costuri
scăzute. Caracteristicile reţelelor construite pe baza Bluetooth sînt următoarele :
- viteză de 1şi 2 Mbps ;
- frecvenţe mari pentru comutaţie care combat interferenţa şi fadingul;
- putere adaptivă la ieşire pentru minimizarea interferenţelor;
- pachete scurte de date care să maximizeze capacitatea în timpul interferenţei;
- semnal rapid de confirmare de primire;
- canalele vocale utilizează codificarea vocii pe baza schemei CVSD (Continous
Variable Slope Delta Modulation) ce permite operarea chiar la rate crescute ale erorilor la
nivel de biţi;
- tipuri flexibile de pachete şi de date, ce acoperă o gamă foarte largă de aplicaţii;
- posibilitatea de personalizare a integrării de servicii pe cip.
Introducere in IEEE802.16*
pentru a ocupa mai puţină memorie, pentru a solicita cît mai puţină putere de calcul,
etc.

HiperLan

10
Este un standard foarte simplu, dezvoltat de ETSI fără influenţa şi presiunea diverşilor
producători de echipamente. Standardul a fost adoptat în vara anului 1996. Principalul avantaj
al standarului HiperLan este acela că lucrează într-o bandă dedicată şi alocată numai în
Europa (5.1 – 5.3 GHz), motiv pentru care standardul 802.11-a nu poate fi folosit în Europa.
Este definită o viteză de 23.5 Mb/s şi se folosesc 5 canale bine precizate. Protocolul foloseşte
o variantă a CSMA/CA bazată pe durata de viaţă a pachetelor, pe priorităţi şi pe retransmisii
la nivelul MAC. Protocolul include şi opţiuni de criptare (nu este impus un anumit algoritm)
şi de economisire a energiei. O altă calitate a HiperLan în afara vitezei ridicate o reprezintă
rutarea ad-hoc. Dacă o staţie destinaţie nu se află în aria acoperită de staţia emiţătoare, staţiile
intermediare care le pot “vedea” pe amîndouă se transformă automat în routere şi
intermediază transmiterea de pachete la o viteză optimală (dar numai în interiorul unei reţele
HiperLan). Este de la sine înţeles faptul că o reţea HiperLan este de tip “ad-hoc”, deci nu
necesită configurare şi nici un controler central. Principala deficienţă a standardului HiperLan
este că nu oferă servicii sincronizate reale, nu specifică foarte clar atribuţiile punctelor de
acces şi nu a fost testat la scară mare. La fel ca şi în cazul 802.11 cerinţele şi limitările sînt
foarte severe ceea ce conduce în final la costuri ridicate.
HiperLan II
Este un standard dezvoltat tot de către ETSI şi a fost conceput special pentru
construirea reţelelor bazate pe infrastructură şi a reţelelor de distribuţie wireless. Singura
asemănare cu HiperLan constă în banda de frecvenţă în care operează (5.4 - 5.7 GHz) şi prin
faptul că banda respectivă este dedicată în Europa. HiperLan II a fost primul standard bazat
pe modulaţia OFDM. Fiecare subpurtătoare poate fi modulată prin diferite metode, ceea ce
permite obţinerea unei game largi de viteze de transmisie : 6, 9, 12, 18, 27, 36 şi 54 Mb/s.
Lăţimea canalului este de 20Mz şi include 48 de purtătoare OFDM pentru trasnportul de date
şi 4 purtătoare suplimentare folosite ca referinţe. MAC-ul HiperLan II este de tipul TDMA,
oferă fragmentare şi reasamblare a pachetelor, opţiuni de securitate şi economisire a energiei.
Deşi se remarcă mai ales în materie de ATM, HiperLan II oferă şi servicii bazate pe IP dar şi
servicii de voce digitală (pentru şi de la telefoanele celulare). Avantajul major al HiperLan II
constă în faptul că oferă calitate mai bună a serviciilor (decît HiperLan) şi calitate diferenţiată
a serviciilor.
11
OpenAir
OpenAir este un protocol de tip proprietar al Proxim. Întrucît Proxim este unul din cei
mai mari producători de soluţii pentru reţele WLAN, se încearcă impunerea OpenAir ca o
alternativă la 802.11. OpenAir este un protocol ce se bazează pe tehnica de Salt în Frecvenţă
şi oferă viteze de 0.8 şi 1.6 Mb/s (în funcţie de modulaţia folosită: 2FSK şi 4 FSK). Nivelul
MAC al protocolului OpenAir este de tipul CSMA/CA şi se bazează puternic pe tehnica
RTS/CTS cerere/aprobare transmisie care oferă o mare robusteţe. OpenAir nu implementează
criptarea la nivelul MAC, dar securitatea este asigurată prin generarea unui identificator de
reţea (eng. Network ID) pe baza unei parole.

HomeRF şi SWAP
HomeRF este un grup de companii format pentru a impune utilizarea reţelelor WLAN
în birouri mici dar şi acasă. Acest grup a dezvoltat şi promovat un nou standard pentru reţele
radio în banda de 2.4 GHz şi anume SWAP. HomeRF a aut ca principal obiectiv depăşirea
unui obstacol major în dezvoltarea
reţelelor WLAN şi anume costul ridicat. Majoritatea utilizatorilor nu îşi permit să
achiziţioneze un set de plăci de reţea radio pentru a-şi conecta PC-urile, chiar şi fără a mai
pune problema punctelor de acces. Cea mai scumpă componentă a unei reţele LAN radio este
modemul radio. Întrucît modemul este construit în cea mai mare parte din componente
analogice şi electronice de mare putere, preţul de achiziţie nu scade dramatic. Modemurile SF
sînt mai ieftine, dar specificaţiile 802.11 impun limitări şi restricţii asupra modemurilor (de
sincronizare şi filtrare) ceea ce le ridică semnificativ preţul. Specificaţia SWAP este mult mai
lejeră în ceea ce priveşte restricţiile sus-menţionate, ceea ce permite o implementare mult mai
ieftină dar menţine şi o bună performanţă. Protocolul MAC a fost simplificat şi combină cele
mai bune caracteristici ale DECT (standard ETSI pentru telefonie fără fir) şi ale 802.11. A
rezultat astfel un protocol care integrează telefonia digitală fără fir şi reţelele de date ad-hoc.
Serviciile de voce se bazează pe un protocol TDMA clasic (cu protecţie la interferenţe) şi
foloseşte arhitectura DECT. Serviciile de date folosesc un mecanism de acces de tipul
CSMA/CA similar cu 802.11), pentru a oferi un serviciu foarte asemănător cu Ethernet.
Nivelul fizic SF de 1 Mb/s (opţional 2Mb/s dacă se foloseşte 4FSK) permite 6 conexiuni de
12
voce simultane şi viteze de date acoperitoare pentru majoritatea aplicaţiilor. Calitatea vocii
este echivalentă cu DECT în Europa şi depăşeşte cu mult calitatea telefoniei digitale din
SUA. Performanţele legate de transmisia de date sînt uşor inferioare celor oferite de 802.11.
Specificaţiile SWAP sînt de tipul “standard deschis”.

Tehnologiile fără fir

Standard Apariţia Principiul Viteza Raza de Frecvenţa


pe piaţă de lucru acţiune
IrDA 1994 infraroşu 2,4-115kbps Pînă la 1m -
Bluetooth 2000 Unde radio 420-720kbps Pînă la 10m 2,4GHz
ZigBee 2005 Pînă la 250kbps 70-100m 2,4GHz
Wi-Fi 2000 Unde radio 1-54Mbps 30-100m 2,4-5GHz
WiMAX 2005 Unde radio Pînă la 70Mbps Pînă la 50km 2-11GHz

Protocolul WAP
WAP (Wireless Application Protocol = Protocol pentru Aplicaţii Wirless) este un
protocol global, deschis, dezvoltat pentru a permite utilizatorilor accesul on-line la serviciile
celulare, incluzînd transferuri de date de la telefoanele mobile şi înglobînd un utilitar de
navigare prin reţea (un browser mai rudimentar). Protocolul poate fi implementat în
majoritatea reţelelor mobile, fiind o posibilă soluţie pentru cererea din ce în ce mai mare de
servicii de date mobile. Faptul ca standardul WAP este foarte apropiat de cele ale
Internetului, constituie un element important pentru clienţii mobili care vor accesa Internet-ul
de la terminale 3G. Din punct de vedere al accesului spre servicii din cadrul diferitelor site-
uri din reţelele Internet, WAP nu a fost conceput pentru funcţia de navigare sau drept un
instrument de parcurgere generala a datelor dintr-un domeniu. În schimb, el permite
utilizatorilor telefoanelor mobile ca, în timp ce vorbesc, să acceseze cantităţi mici de
informaţie bazată pe Web. Acest protocol devine legătura dintre reţelele Internet şi Intranet
mobile şi industriile de echipamente terminale celulare. WAP se constituie pe baza unei
specificaţii de protocol standard industrial, permiţînd furnizarea serviciilor IP bazate pe
Internet către terminalele mobile. Specificaţia permite dezvoltarea ulterioară de servicii prin
folosirea limbajului WML (Wireless Markup Language). WML este de tipul XML

13
(EXtensible Markup Language), fiind compatibil cu majoritatea standardelor moderne
întîlnite în reţelele Internet. Din punct de vedere al localizării, protocolul WAP este
implementat la nivelul terminalului mobil propriu-zis, ceea ce lasă firmelor producătoare de
astfel de echipamente posibilitatea de a alege sistemul de operare şi de a implementa o
interfaţă grafică cît mai atractivă pentru clienţi. Din punct de vedere structural, protocolul
WAP se bazează pe standardele Internet, iar nivelele sale sînt derivate din cele de bază ale IP
şi care au fost optimizate .

ARHITECTURA

Clasificarea reţelelor fără fir


 Wireles Personal Area Network(WPAN).
 Wireless Local Area Network(WLAN).
 Wireless Metropolitan Area Network(WMAN).
 Wireless Wide Area Network(WWAN).

Topologii:
14
La faza de configuratii ca si in cazul retelelor LAN, si la cele WLAN exista mai multe
topologii. Cea mai simpla este WLAN-ul independent. De fiecare dat cand doua PC-uri se
afla in zona de actiune a adaptoarelor lor WLAN, se poate stabili o conexiune. Aceasta
configuratie nu necesita o configurare speciala sau administrare. Un punct de acces adaugat
acestei configuratii dubleaza practic raza de actiune, functionand ca un receptor.

Extinzand analogia cu retelele LAN, punctul de acces functioneaza ca un hub, dubland


distanta maxima dintre PC-uri.

Cea de a doua topologie este cea numita infrastructura, unde mai multe puncte de acces
leaga WLAN-ul de LAN-ul cablat, permitand utilizatorilor sa foloseasca eficient resursele
retelei. AP -urile nu fac doar legatura cu LAN-ul, ci si gestioneaza traficul prin WLAN in
raza lor de actiune.Deoarece microcelulele se suprapun partial la trecerea utilizatorului de la o
microcelula la alta nu se intrerupe comunictia dintre el si retea. Exista un singur caz in care
aceasta nu este continua: daca se foloseste protocolul TCP/IP. La transferul datelor prin
TCP/IP si la trecerea de la o microcelula la alta, punctul de atasament la retea se schimba
(deoarece s-a schimbat AP-ul), dar adresa IP nu se modifica. Acest lucru poate duce la
pierderea de pachete. Insa chiar si acest caz, exista solutii de refacere a conexiunii fara
pierderea datelor. Mobile IP de la 3COM lucreaza astfel: la trecerea de la AP la altul,
adaptorul WLAN lasa primului AP adresa celui de al doilea astfel incat toate pachetele sunt
rutate de la primul la al doilea punct de acces si utilizatorul nu sesizeaza faptul ca a schimbat
AP-ul.

ECHIPAMENTE [FIRME, STATII]

Echipamentele de transmisie/recepţie wireless sunt de obicei de două tipuri:


- Staţii bază (Base Stations)
- Staţii client (Subscriber Units)
Staţiile bază au deschiderea antenei de obicei de la 60 pînă la 360 de grade şi asigură
conectivitatea clienţilor pe o anumită arie. Ele pot fi legate la o reţea cablată prin fibră optică,

15
cabluri sau chiar relee radio. Staţiile client au antene cu deschidere mult mai mică şi trebuie
orientate spre BS-uri. Subnivelul MAC are următoarele facilităţi:
a. Pentru staţiile client:
- Autentificare (înregistrare în condiţii sigure)
- Deautentificare (dezînregistrare în condiţii sigure)
- Transmisie în condiţii de siguranţă
- Livrare MSDU (MAC Service Data Units) între echipamentele wireless
b. Pentru staţiile bază:
- Asociere (înregistrare)
- Deasociere (dezînregistrare)
- Distribuţie cadre MAC
- Integrare (reţeaua existentă wireless poate comunica cu reţele bazate pe alt tip de tehnologie
wireless)
- Reasociere (suportă cedarea dinamică a clienţilor unui alt BS, precum şi comunicarea cu
alte BS)
Am făcut, puţin mai devreme în acest paragraf, referiri la antenele staţiilor bază şi la
antenele staţiilor client. În general, pentru orice echipament wireless, fie acesta o staţie bază –
fie o staţie client , antenele sînt cele care oferă robusteţe şi flexibilitate. Chiar dacă sînt abia
amintite în discuţiile pe marginea reţelelor fără fir, antenele sunt cele care optimizează
anumite aplicaţii, cum ar fi legătura între mai multe clădiri. Întrucât mediul fără fir este unul
foarte dinamic, prin folosirea unor antene direcţionale se poate influenţa modalitatea de
propagare a semnalului radio. Astfel, energia şi caracteristica unui semnal pot fi direcţionate
de-a lungul unui culoar îngust în loc să se lovească de pereţi, ceea ce ar duce la o risipă de
energie sau poate cauza interferenţe nedorite. Antenele omnidirecţionale emit undele radio în
toate direcţiile (sferă) în timp ce antenele unidirecţionale concentrează semnalul pe o direcţie
dată de orientarea antenei. Cu cît unghiul de emisie este mai mic, cu atît mai mare este
distanţa acoperită. Avantajul antenelor omnidirecţionale constă în faptul că antena clientului
nu trebuie să fie foarte precis orientată, fiind suficient să se afle în aria de acoperire a antenei
staţiei bază. Dezavantajele sînt numeroase: risipă de putere de emisie, securitate scăzută
datorită riscului ridicat de interceptare a undelor radio. Antenele unidirecţionale se situează pe
16
o poziţie mai bună în ceea ce priveşte folosirea mai eficientă a puterii de emisie dar şi a
riscului mai scăzut de interceptare a transmisiei. Dezavantajul lor constă în faptul că
acordarea antenelor bază-client trebuie făcută foarte precis şi dimensiunea este semnificativă.
Trebuie notat că diversitatea antenelor oferă beneficii substanţiale implementărilor
LAN fără fir, cum ar fi luxul folosirii mai multor antene sau posibilitatea de a alege cel mai
bun tip de antenă pentru o locaţie dată. Pentru aceasta este nevoie de o bună cunoaştere a
proprietăţilor semnalului radio şi a modalităţilor de amplasare corectă a antenelor radio. În
practică, antenele amplasate prea aproape una de alta vor duce la o degradare a performanţei
receptorului. Utilizarea diferitelor tipuri de antenă are, de asemenea, impact şi asupra
metodei, dar şi a rezultatelor monitorizării unei locaţii. În practică, antenele unidirecţionale se
folosesc numai pentru legături fixe de tipul punct-la-punct , cum ar fi cazul unui bridge sau
router wireless.
Conexiune

Access Point-ul este centrul prin care se face interconectarea intre statiile de lucru sau
sub-retele. Sunt cateva criterii care trebuie luate in considerare atunci cand se doreste
achizitionarea unuia:

- Interoperabilitatea – este indicat sa fie alese produse cu certificare WECA Wi-Fi


(Wireless Ethernet Compatibility) pentru a garanta interoperabilitatea intre dispozitive
(standardul 802.11a sau 802.11b).

- Posibilitatea de upgrade - suport pentru upgrade de firmware.

- Soliditatea - intr-un birou, carcasa de plastic este suficienta, dar intr-o zona mai
putin protejata este recomandata cea de aluminiu.

- Temperatura de functionare - in mediu deschis, trebuie sa reziste la variatiile de


temperatura.

- Securitatea - trebuie sa ofere posibilitatea de criptare.

17
- Raza de actiune - atentie la specificatiile producatorilor; pe camp deschis aceasta
trebuie sa fie de cel putin 350m.

- Suport si unelte de instalare - acces Telnet sau Http, pentru configurare.

- Putere de transmisie (iesire) - intre 30 si 100 mW.

- Pretul - trebuie luat in considerare suportul pentru instalare si facilitatile oferite.

Cel mai important element al viitoarei retele wireless este Access Point-ul. Acesta
poate fi hardware (dispozitivul fizic in sine) dar si un alt calculator cu un card wireless si un
card normal de retea Ethernet, care poate juca rolul unui Access Point. Dispozitivul in sine
este o cutie cu una sau doua antene, cu sistem de alimentare propriu si conector RJ 45 pentru
cuplarea cu un LAN, plus led-urile ce indica regimul de functionare. Mai este nevoie de
carduri de retea wireless pentru PC-urile care se vor afla in retea. Acestea au interfete PCI
pentru conectarea in computere si interfete tip PCMCIA pentru laptop-uri. Le diferentiaza de
cele clasice cu fir antena demontabila aflata in locul mufei UTP (la cardurile PCI), la cele
PCMCIA antenele fiind mascate in 3cm de card ce depasesc marginea laptop-ului.

Firme producatoare de echipament:

Trei modele de Access Point-uri ar fi EZ Connect Turbo 2.4, de la SMC, USR2249


Wireless Access Point, de la US ROBOTICS, si EP-9500, de la SURECOM. Modelul EZ
Connect Turbo 2.4 este un Access Point ce functioneaza in deplin acord cu standardul
802.11b. Ofera o rata de transfer de pana la 22 Mbps si criptare a datelor pe 64,128 si 256
biti. Pretul lui este insa cam mare, aproximativ 170 USD. Modelul USR2249 US
ROBOTICS, avand aceleasi specificatii ca si cel anterior, are un pret de circa 150 USD.
Modelul EP-9500 de la SURECOM beneficiaza de aproape toate calitatile modelelor
anterioare. Deosebirea consta in viteza de transfer, de doar 10 Mbps. Pretul sau este de circa
99 USD. Configurarea acestor modele se realizeaza usor, prin intermediul unui browser web.

18
SOFT SAU PROGRAMAREA

Aceasta se face din PC-ul la care este legat prin cablul de retea UTP, cu utilitarul
furnizat de producator sau, mai simplu, cu un browser de web pozitionat initial la adresa
192.168.1.1. Astfel poti configura adresa de IP, canalul de transmisie, ratele de transfer,
modul de utilizare (Access Point independent, client sau bridge), gradele de securitate pentru
retea: totul foarte simplu si eficient.

Partea interesanta consta in faptul ca, odata configurat, Access Point-ul se poate
decupla de la calculator si instala intr-un loc de unde poate fi accesat de toate PC-urile din
reteaua wireless, daca acestea se afla in raza lui de actiune. Dar daca se doreste accesarea si
computerele din reteaua fixa si respectiv conexiunea Internet disponibila, va trebui sa fie
utilizat in continuare link-ul cu computerul care este conectat la Internet, iar la adresa de
gateway a cardurilor wireless va trebui scrisa adresa IP a acestuia.Instalarea placii wireless se
face mai ciudat, intai soft-ul utilitar ce permite configurarea adaptorului si apoi driver-ele
propriu-zise.Utilitarul respectiv detecteaza automat reteaua wireless prezenta dupa numele si
codul Access Point-ului folosit si va arata puterea semnalului, calitatea legaturii si chiar
viteza de transmisie/receptie a datelor. Se pot configura diferite rate de transfer, tipuri de
retele, canale de transmisie etc.

SECURITATE

Protectia conexiunilor fara fir este realizata prin utilizarea protocoalelor WPA si WEP,
care asigura controlul asupra autentificarii utilizatorilor si asupra codificarii traficului prin
retea. In afara de codificarea traficului prin cheie de 40, 64 si 128 biti in retelele fara fir este
posibila alegerea benzii de frecventa in care sa functioneze sistemul de transmisiune a datelor.
In reteaua WLAN se foloseste o tehnologie speciala Direct Sequence Spread
Spectrum, care asigura o stabilitate inalta la multe tipuri de distorsiuni in
radioeter.
Accesul nesanctionat in Wi_Fi
19
Clientul si punctul de acces trebuie sa faca legatura inainte de transmiterea datelor. Intre
acestea pot fi 3 stari:
|| Autentificarea nu este petrecuta si punctul de acces nu este detectat
|| Autentificarea este petrecuta, dar AP nu este dedectat
|| Autentificarea este petrecuta si AP este dedectat
Este usor de inteles ca schimbul de informatie este posibil numai in cazul 3.
Mecanismele de securitate
Mecanismele de securitate analizate mai jos sint elaborate de catre standartul 802.1.
Wired Equivalent Protocol[WEP]
Functia de baza – codificarea datelor la transmisiune si prevenirea accesului nesanctionat in
reteaua fara fir. De regula WEP este neactivat, insa usor poate fi activat. Utilizeaza algoritmul
RC4 pentru codificare.
WEP 2
Este elaborat in 2001 dupa dedectarea multor defecte in versiunea veche. Acesta are un
mecanism mai bun de codificare si este sustinut de Cerbus V.
Access Control List
Este folosit de multi ca o metoda aditionala la cele standart. Baza acestei metode – adresa
clientului ETHERNET MAC, unica pentru fiecare placa. Punctul de acces limiteaza accesul
la retea in corespundere cu lista proprie de adrese MAC: daca este clientul in lista, atunci
accesul este permis, daca nu-i – n u.
Closed Network Access Control
Aici nu e cu mult mai greu: administratorul permite oricarui utilizator sa se alature la retea ori
in ea poate sa intre numai acela care stie numele ei, SSID. Numele de retea in cazul acesta
serveste ca cheie secreta.
Firewall
Se pare ca e unicul product care poate sa apere de accesul nesenctionat. Accesul la retea
trebuie sa se realizeze cu ajutorul IPSec, Secure Shell[celula de securitate] sau VPN.
In prezent securitatea se face prin autentificarea echipamentelor conform X.509, DES/3DES,
AES si 802.1x, codificarea traficului transmis

20
CONCLUZIA este ca o retea wireless performanta se construieste cu echipamente de
calitate, implementate de catre specialisti in transmisii radio.

BIBLIOGRAFIE:

Щербаков А.К „Wi_Fi: Все, что Вы хотели знать, но боялись


спросить”, 2005
WWW. FutureCyber.net
WWW. HowStuffWorks.com
WWW.Nokia.ro
WWW.Wikipedia.org

21

You might also like