Avangardismul

Proiect realiat de echipa „Marmotelor”:

Maftei Dănuț
Poenar David
Șutea Alex Gabriel
Pop Sergiu
Profesor coordonator:Maria Tofana

Cuprins

1. Terminologia și definirea termenului „Avangardism”

 2. Trăsături
3. Dadaismul
4. Constructivismul
5. Suprarealismul
6. Cubismul
7. Expresionismul
8. Mișcarea futuristă
9. Reviste și grupări românești

1.Terminologia și definirea termenului „Avangardism”

Termenul își are originea în jargonul militar din limba franceză
desemnând detașamentul care explorează terenul necunoscut pentru a pregăti
înaintarea grosului trupei. Antonimul termenului avangardă, folosit de
asemenea în terminologia militară, este ariegarda( în urma gărzii).

În literatură termenul de “avangardism” definește o orientare artistică

specifică primelor decenii ale secolului XX. Aceasta își propune în mod
insistent să impună noi modalități de expresie în literatură, noi forme de
construcție a operelor literare.

În acelați timp avangardiștii,pentru a face loc acestor noi modalități

denigrau tradiția literară de până atunci. Aceasta este și deosebirea
esențială față de modernism.

Eugen Ionescu afirmă într-un “Discurs despre avangardă”: “Prefer să

definesc avangarda în termeni de opoziție și de ruptură în timp ce majoritatea
scriitorilor, a artiștilor, a gânditorilor îți închipuie că sunt ai vremii lor,
autorul avangardă e conștient că e împotriva timpului său.”
 Între artiștii care pot fi considerați precursori ai mișcării europene de
avangarda îl putem aminti pe poetul francez Compte de Lautreamont, autorul
unui poem scandalos “Cântecele lui Maldoror”(1869)

2.Trăsături
►Confirmarea libertății absolute a spiritului

►Lumea existenței e o lume a culorilor

►Arta – expresie profundă a sufletului uman, și nu o reproducere a naturii

►Explozia sentimentului, starea dionisiacă

►Năzuința spre absolut, idea escaladării cerului

►Revolta impotriva condiției umane

►Strigătul fără ecou în totul cosmic

►Afirmarea ideii de supraom care să stăpânească lumea

►Imagini puternice, violente, prin care se exprimă neliniștea existenlțială

►Personajele sunt figuri generice, simboluri(în teatru)

►Orientarea spre parabolă

3.Dadaismul
Apare ca termen si miscare literara in 1916,cand, la Zurich, un grup de
tineri scriitori, în frunte cu romanul Tristan Tzara, punbazele noii
literaturi, subordonată principiului “Antiarta pentru antiarta”.Dadaiștii
voiau cu orice preț să șocheze bunul-simț comun prin insubordonarea față de
orice autoritate morală, culturală, socială, logică chiar, prin negarea
violentă a culturii, a civilizației, a progresului, a familiei, prin inițierea
unor conferințe în care oamenii politici sau militari ai timpului erau făcuți
,,idioți”, prin organizarea de spectacole și concerte cu totul epatante,
teribile, scandaloase (expoziție de pictură unde apare Gioconda purtănd
mustăți).
 Noul curent a fost botezat de Tzara, prin implantarea unui cuțit într-un
Larousse și prin decshiderea cărții la cuvântul “dada”.
Rețeta de creare a poeziei era formulată astfel:
“Luați un ziar
Luați niște foarfeci.
Alegeți un ziar
un articol care să aibă lungimea pe
Care doriți s-o dați poeziei dumneavoastră
Decupați articolul
Decupați de asemenea, cu grijă, fiecare cuvânt ce intră în
alcătuirea articolului și puneti toate cuvintele într-o pungă.
Agitați încetișor.
Scoateți cuvintele, unul după altul, dispunându-le
în ordinea în care le veți extrage.
Copiați-le conștiincios.
Poezia vă va semăna.
Iată-vă un scriitor deosebit de original și înzestrat cu o
încântătoare sensibilitate...”
(“Manifestul despre iubirea slabă și iubirea amară”, 1920).

Antipoetica dadaistă cere imperativ eliberarea cuvântului de sub controlul

rațiunii, dezagregarea semantică și sintactică a frazei, asocierea
întamplătoare a cuvintelor, care duce la un adevărat haos verbal, inventat din
convingerea că limbajul obișnuit este plin de constrângeri, conține formule și
clișee care nu mai spun nimic, ducând la falsificarea spiritului. Prin această
poetica a “întamplatorului” se prefigurează literatura absurdului.

4.Constructivismul

Deși au existat manifestări ale avangardei încă înainte de primul război

mondial, suportul său teoretic va fi elaborat abia după război. Prima și una
dintre cele mai importante reviste de acest gen este ”Contimporanul”,
publicație condusă de poetul Ion Vinea, care va promova un“dadaism
constructiv”, opus nihilismului lui Tristan
Tzara. Poziția teoretică a constructivismului se precizează în 1924, într-
un“Manifest activist către tinerime”de o violentă negație, în care românul
este condamnat la moarte în favoarea“reportajului cotidian”, se vorbește
despre un teatru“de pură emotivitate”, în timp ce artele plastice trebuie să
fie“expresie a formelor pure în raport cu ele însele”.
Constructivismul condamnă individualismul, preconizând trăirea artistului
în social, raportarea artei la stilul activist-industrial al epocii: “Trăim
definitiv sub zodie citadină. Inteligența, filtru, luciditate-surpriză. Ritm-
viteză...”.

5.Suprarealismul

Este o mișcare artistică apărută în Europa după primul război mondial. O

primă definiție a curentului a dat-o Andre Breton în 1924, în primul“Manifest
al suprarealismului ”:“Automatism psihic pur, prin intermediul căruia se
propune exprimarea fie verbal, fie scris, sau în orice altă manieră,
funcționarea reală a gândirii. Dicteu al gândirii, în absența oricărui control
exercitat de rațiune, în afara oricăror
preocupări estetice sau morale”. Curentul se încrede în subconștient și vis,
în jocul dezinhibat al gândirii, tinde să anuleze mecanismele psihice
anchilozate, să nege noțiunea de “talent”în literatură și să propună o artă a
suprarealității:“Vis plus
realitate”.
Suprarealiștii vor să se rupă definitiv de tradiție, să distrugă vechii idoli
(“Să scuipam, în trecere, pe Edgar Poe”), să reconceapă literatura aflată,
după
părerea lor, într-un moment mort. Poetul se intoarce acum în interior, în
domeniul subiectivității, în imaginea visului și a somnului, spre senzațiile
primitive, crude, necenzurate.
În literatura română, pincipalii exponenți ai acestui curent sunt Gherasim
Luca, Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Geo Bogza, Ilarie Voronca, Urmuz, Miron
Radu Paraschivescu, Aurel Baranga, grupați în jurul revistei Alge.

6.Cubismul

Între anii 1908-1914 are loc în Franţa cea mai importantă revoluţie în
istoria picturii, după cea a descoperirii perspectivei în perioada Renaşterii.
Iniţiat de francezul Georges Braque şi spaniolul Pablo Picasso, cubismul va
dobândi în scurtă vreme numeroşi adepţi. Această direcţie artistică va juca un
rol uriaş în transformarea artelor plastice în secolul al XX-lea.
Cubismul este consecinţa unor transformări de lungă durată, nu a fost
teoretizat prin vreun manifest sau declaraţii programatice. Un prim semn îl
constituie tabloul "Domnişarele din Avignon”(1907) al lui Picasso, în care
pentru prima dată un pictor se rupe într-un mod atât de hotărât de
tradiționala artă figurativă și de modul de reprezentare bazat pe perspectivă.

7.Expresionismul

Expresionismul exprimă strigătul ființei , der Schrei, infiorată de iminența

catastrofei universale, de impasul constiinței metafizice. Worringer propune
pentru prima dată termenul de expresionism în revista "Der Sturm" ("Furtuna"),
prin articolul său, "Zur
Entwicklungsgeschichte der modernen Malerei", fiind legat de ceea ce descoperă
Munch și Van Gogh în tablourile lor, de unde se inspiră și ideile grupului Der
blaue Reiter. Pictorii expresioniști expun tablouri în care tonul predominant
este negrul, cu personaje slabe, deformate, grotești, ființe ale sfârșitului
de lume.

vremcare
prin
Futurismul,
sa salvam
astazi
pentru
fondam
Italia
8.Mișcarea futuristă
salvam Italia
ca vrem sa
Pe 20 februarie 1909 ziarul francez Le Figaro publică în
paginile sale un manifest artistic suprinzător pentru acea epocă, Manifestul
Futurist, care avea să devină textul de bază pentru definirea unui nou curent
artistic. Opera scriitorului și artistului Filippo Tommaso Marinetti, care
începuse să fie cunoscut în Italia pentru stilul și ideile sale avangardiste,
manifestul anunță apariția în forță a unui nou stil artistic.
În textul său amplu, marcat de o stranie cadență poetică
și de fascinația pentru distrugere și violență, Marinetti
povestește cum futurismul s-a născut ca o reacție la paralizia artei
desuete, ca o expresie a masinismului și noului secol, ce aducea schimbări
altădată de neconceput și care va aduce în forță domnia mașinii, idolatrizată
de avangardiști.
Nu mai era nevoie de arta care adusese faimă Italiei, venise momentul ca
totul să fie distrus, ca toate operele de artă "vechi" să nu mai
existe, să fie creată o artă nouă, potrivită noilor vremuri. Într-o Italie
tributară trecutului, muribundă, mizeră, hrănindu-se din gloria trecutului,
tinerii artiști se simt sufocați și striviți, simt nevoia să provoace o
revoluție cu accente anarhiste, să distrugă, să schimbe, să zdrobească,
fiind fascinați de forța mașinii, a mecanismelor și motoarelor.
În locul frumuseții clasice, Marinetti este fascinat de
frumusețea mașinii, de aeroplane și trenuri, de goana
autovehiculelor. Sunt preferate praful și mizeria din fabrici, metalul,
mișcarea automatizată. Iar gruparea, prin vocea lui Marinetii, anunță întreaga
lume : "Iată că în Italia lansăm acest manifest de o violență incendiară și
ruinătoare, prin care astăzi fondăm Futurismul, pentru că vrem să salvăm
Italia de cangrena sa de profesori, arheologi, ghizi turistici și anticari.
Italia a fost pentru prea multă vreme o piață pentru arta de mâna a doua. Vrem
să scăpăm de nenumaratele muzee care o acopera cu nenumarate
cimitire".

8.Reviste și grupări românești

a)Integral

Revistă de sinteză modernă a fost o revistă literară avangardistă.

Tipărită la Bucureşti (unde a fost editată de Filip Brunea-Fox, Ilarie
Voronca, M.H. Maxy şi Ion Călugăru) şi Paris (unde a fost editată de Benjamin
Fondane şi Hans Mattis-Teutsch), revista a apărut între martie 1925 şi iulie
1928. A fost reprezentativă pentru aşa-numitul integralism, al cărui manifest
a fost publicat încă din primul număr al revistei. Printre autorii cuprinşi în
paginile revistei se numără Ilarie Voronca, Stephan Roll, Benjamin Fondane,
Tristan Tzara, Filippo Tommaso Marinetti, etc. În pofida înclinaţiilor
constructiviste moştenite de la revista Punct, revista are un caracter
ecletic, deşi nu la fel de eclectic ca al revistei Contimporanul.
Revista cuprindea, pe lângă texte literare, agendă şi recenzii culturale. În
timp ce primul număr prezintă manifestul integralismului, iar al doilea număr
e centrat pe Constantin Brâncuşi, numărul 12 al revistei e devotat în întregime
futurismului italian.

b)Urmuz

Pseudonimul literar al lui Demetru Demetrescu-Buzău, s-a născut la 17

martie 1883 în Curtea de Argeş. Visa o carieră de compozitor, citea literatură
ştiinţifico-fantastică, descrieri de călătorii. Face studii de drept şi, după
luarea licenţei, funcţionează ca judecător în judeţele Argeş, Tulcea şi la
Târgovişte. După campania din Bulgaria (1913), la care participă, este numit
grefier la Înalta Curte de Casaţie. Scrierile lui - puţine la număr - cunosc o
glorie postumă, care nu a încetat să se consolideze. Ele au avut o neaşteptată
înrâurire asupra literaturii româneşti de avangardă şi au contribuit la
lărgirea conştiinţei estetice.
Saşa Pană îi tipăreşte în 1930 o ediţie a scrierilor, iar Geo Bogza scoate o
revistă Urmuz. Eugen Ionescu va explora mai târziu filonul literaturii
absurdului, considerându-l pe Urmuz unul din precursorii "tragediei
limbajului". Mai aproape poate de spiritul dadaist - deşi nu pare să fi avut
cunoştinţă de existenţa curentului Dada - prin gustul primejdios pentru
hazardul creator de personaje mecanomorfe, insidios monstruoase, decât de
suprarealismul adversar principial al lucidităţii, Urmuz a întreprins o
critică în esenţă grotescă, unică în felul ei, a literaturii, căreia nu-i lăsa
nici o speranţă de supravieţuire.
De aceea, în ciuda aparenţei hilare, de bufonerie a scrierilor sale, i se
opune, într-o tensiune abia mascată, un fond tragic, dizolvant.
Urmuz. Revistă de avangardă a fost o revistă literară românească de avangardă
condusă de Geo Bogza şi tipărită la Câmpina în 5 numere, între ianuarie şi
iunie-iulie 1928. Intitulată după pseudonimul scriitorului Urmuz, revista
împletea elemente de dadaism şi constructivism.
Printre autorii prezenţi prin texte şi ilustraţii se numără Stephan Roll,
Ilarie Voronca, Geo Bogza, Victor Brauner, Tristan Tzara, Marc Chagall,
Filippo Tommaso Marinetti, Paul Éluard, etc.

Cronicari
De Urmuz

Cică nişte cronicari

Duceau lipsă de şavlari.
Şi-au rugat pe Rapaport
Să le dea un paşaport.
Rapaport cel drăgălaş
Juca un carambolaş
Neştiind că Aristotel
Nu văzuse ostropel.
"Galileu! o, Galileu!
Strigă el atunci mereu,
Nu mai trage de urechi
Ale tale ghete vechi."
Galileu scoate-o sinteză
Din redingota franceză
 Şi exclamă: "Sarafoff,
Serveşte-te de cartof!"

Noi nu am fost decat doua corabii

De Geo Bogza

Ioana Maria, noi nu am fost decat doua corabii

care se intalnesc intr-o dimineata
si de pe crestele unor valuri care se tin o singura clipa
se vad si se saluta.

Ioana Maria, noi nu ne-am spus decat buna ziua

in unele dimineti
cand dupa nopti si nopti de singuratice calatorii
ne intalneam o clipa;
si viata ni se usca pe buze amara si trista.

Atunci eu ma apropiam de tine, te priveam

si inclinandu-ma in fata ta, iti spuneam buna ziua Ioana Maria
tu ascultai salutul meu, il stiai din alte dimineti
si raspundeai la fel.

De la un capat la altul al vietii

noi nu am fost decat doua corabii
care isi spun buna ziua.

Buna ziua corabie care vii dinspre miazanoapte

buna ziua corabie care pleci spre rasarit
buna ziua Ioana Maria
Si marile ne poarta acum mai departe.
c)Contimporanul

Scriind despre istoria şi evoluţia revistei Contimporanul, cea

mai longevivă şi mai importantă dintre revistele avangardei
interbelice autohtone (1922-1932), autorul încearcă să pună în evidenţă un
spirit şi o atitudine de care se simte apropiat: un avangardism moderat,
ecumenic şi constructiv, un estetism ironic şi pluralist, o
căutare continuă, o perpetuă inventare de sine. Fără a fi
exhaustivă, lucrarea reprezintă pînă în prezent cel mai complet examen al
revistei şi, totodată, prima monografie dedicată acesteia.

Hidrofil
De Ilarie Voronca

Vantul e patrat invers 50 LEI util gazometru

interstitial cheama hornar pentru esofag
ein zwwei pentru sept huit dieci
temperament scafandrier in portefeuille
sistem nervos apoteoza eu bumbac
omleta confectioneaza clorofila castrat
acul de siguranta usa s-a inchis in
inima cu acetilen imi e foame imi
e intuneric imi e dictionar telefonul
cu barba cochilia desface sonerii
almanah strada

d)unu

Avangarda literară a fost o revistă literară avangardistă condusă de Saşa

Pană şi Moldov, tipărită la Bucureşti şi Dorohoi între aprilie 1928 şi
septembrie 1935. Revista împletea elemente de dadaism şi suprarealism.
Revista urma să fie numită "doi" la al doilea număr, "trei" la al treilea
număr, etc., dar numele revistei a rămas până în 1935 unu.Primele 10 numere au
fost tipărite la Dorohoi, celelalte la Bucureşti. Primele numere au fost
tipărite în 100 de exemplare, iar ultimele au fost tipărite în 500 de
exemplare. Numărul 18 al revistei n-a fost niciodată publicat, iar numărul 51
a fost distribuită în sub 50 de exemplare la nunta lui Moldov.
 De-a lungul timpului, revista a cuprins texte de autori precum Saşa Pană,
Moldov, Geo Bogza, Urmuz, Victor Brauner, Stephan Roll, Ilarie Voronca,
Tristan Tzara, Benjamin Fondane, André Breton, Robert Desnos, Paul Éluard.

d)75 HP

A fost o revistă literară avangardistă ce îmbina elemente de constructivism

şi dadaism. Unicul număr al revistei (dedicat pictopoeziei) a apărut în
octombrie 1924 şi a fost editată de Ilarie Voronca, Stephan Roll şi Victor
Brauner. Au mai contribuit cu desene M.H. Maxy şi Marcel Janco.Revista a fost
retipărită de Jean-Michel Place în 1993. Coperta noii ediţii (ce conţine 36 de
pagini) cuprinde o reproducere după desenul de pe coperta vechii ediţii; de
asemenea, sunt creditaţi ca autori principali Ilarie Voronca şi Victor Brauner
şi sunt menţionaţi Mihail Cosma, Miguel Donville, Filip Brunea-Fox, Marcel
Janco, S. Marinelli, M.H. Maxy, Stephan Roll, M. Ségallene şi Ion Vinea.

nenumarate cimitire".
nenumarate cimitire".

Bibliografie și webografie

 Manual de limba si literatura romana pentru clasa a

X pentru clasa a XII -a
 www.wikipedia.org
Iulian Boldea, “Simbolism. Modernism. Traditionalism.
Avangarda”, ed. Aula, Brasov