În data de 13 noiembrie 1925, în sedinţa din plenul Academie Române, Nicolae Iorga prezintă “0 ISTORIE

A LUI MIHAI VITEAZUL DE EL INSUŞI)”- o lucrare care prezintă domnia craiului Mihai reconstituită
din scrisorile trimise de el unde redă propriile fapte şi evenimetele petrecute în jurul lui. În continuare
vom reda intregral text-ului ilustrului nostru istoric:

“În Arhivele din Florenta domnul Angelo Pernice, care, ca scriitor al unei istorii a Statelor balcanice,
cunoaste trecutul nostru si ni-a vizitat tara , a gasit, intre alte acte, privitoare la concursul dat de nobilii toscani
trimisi de marele Duce Cosimo1 in ajutorul lui Mihai Viteazul, o intinsă povestire a Domnului invins in 1600 de
Ungurii ardeleni si de Basta, catre principele italian care-i cunoscuse nevoia i voise sa-1 sprijine in lupta-i de
cruciata2, precum i catre oricari altii. Cele spuse astfel de omul care incepe vorbind de «dorul sail intim de a face
lucruri care ar duce la lauda lui Dumnezeu, la slujba crestinitatii i, in sfarsit, la un capät de cinste al ostenelilor
sale si la o vesnica faima dupl moartea lui», sunt de cea mai mare insemnatate. Caci, de fapt, Domnul cuceririlor
indrazneste a face istoria insasi a vietii sale, precedand cronologic memoriul, de mult tiparit i tradus in «Tezaurul»
lui Papiu Ilarian i reluat de mine in Scrisori de Domni, in care-si prezinta indreptatirea in fata Imparatului, al carui
om in Ungaria, generalul albanez Basta, ii (Muse cea mai grea lovitura).
Avem a face cu o povestire la baza careia e insus dictatul lui Mihai. Aceasta o arata termenii intrebuintati, ca
«Imparatul Turcilor» pentru Sultan. Despre eunucul care 1-a intovarasit, spune ca era «ca un Vladica» (quasi si
vuol dire un vescovo). Distrugerea Ardealului, ca sa nu ramaie piatra pe piatra (che non ne resti pietra sopra
pietra), e iar o traducere din romaneste. Rusciucului i se zice: «Rusi», Rusi (p. 38). Turtucaia e «Tatarchai». Ce
româneste sung : «Si piegO con pace verso di me»! Sau: di potermi piegare alla sua devozione»! Moldovenii apar
ca «Moldovani ». Lui Basta i se zice «Giurgiu» (Gheorghe). Observ wensai non essere cosa buona». «Micleus»
e «Miclaus*.
Biruitorul dela Calugareni spune c Tara-Romaneasca i-a fost incredintata <CU toate formele obisnuite i cu deplina
voie asupra ei, dupa bunul lui plac si hotarirea lui», apas and asupra faptului, de mare insemnatate, ca priveste
aceasta arà ca fund de fapt neatarnata, flea vreo legatura alta cu Turcii cleat numai tributul: «con tutti gli ordini
che si sogliono dare et ogni liberta di quel paese ad ogni mio beneplacito et arbitrio, solo che io dovessi mandar
ad esso imperatore un ordinario
tributo ogn'anno». Cu dansul se trimite un emir, un «sfant si «multi spahii si ieniceri alti Turci de mare rang». 0
spune pentru a arath ce deosebita onoare i se facuse, dar indata explica rascoala prin gacirea «gandurilor rele
(l'intento malitioso) ale Turcilor. Rascoala e prezentata intr'o lumina cu totul noua. Sinan-Pasa a luat Raabul.
Aceasta s'a intamplat in toamna anului 1594, Marele Duce de Toscana avand un contigent la apararea insemnatei

1
Un episodio del valore toscano nelle guerre di Valachia, alla fine del secolo XVI (Florenta, Olschki). Din Archivio istorico
italianco, 1925
2
Iorga, Geschichte des osmanischen Reiches, III, pp. 301-2. x A. R. Mem. Istorice. Seria III. Tom V. Mem. 9.
cetati, cu Vergilio Orsini3). Ardealul nu se hotarise Inca sa inceapa razboiul cerut de Papa lui Sigismund Báthory:
dietele din Februar si Maiu se opusera inaintea pasului hotaritor 4). Dar Mihai asigura ca Turcii pregatisera un
atac contra nesigurului vasal ardelean si el recta', probabil numai dupa amintire, aceasta porunca ce ar fi primit-o
si el, si vecinul sau din Moldova, Aron: «Mihaile Voevod, afla ca-ti poruncesc citetesti cu cati oameni ai in tara
ta, mari si mici, si inca si cu toti Turcii ce se afla acum in tara ta, si sa poruncesti si sangeacilor de Vidin si de
Nicopol si Pasei de Silistra (nu de Visa, ci ii Bassa) si lui Mihaloglu, care e capetenie achingiilor (venturieri), cu
toti ceilalti Turci si Tatari cari sunt in Dobrogea, ca sa se uneasca si ei cu tine spre a merge in Ardeal. Si Aron din
Moldova si el din partea lui sa intre spre a nimici acea tara, ash incat sa nu rarnhie piatra pe piatra, caci Imparatul
vrea sa-l aseze acolo alti oameni.
Mihai declara ca atunci a trimis «cativa boieri de frunte», la Aron pentru a-i oferi o alianta cresting si a
dat de stire i lui Sigismund. A urmat uciderea Turcilor, multi, «de n'a scapat niciunul».
Povestirea trece de-a-dreptul la ciocnirea cu Tatarii. Mihai nu prezinta pe Hanul Gazi-Ghirai ca venind contra lui
5
), ci ca total nestiutor de rascoala romaneasca («non havendo fino all' hora inteso cosa alcuna della mia
sollevatione fatta contro ii Turchin). Szamoskozy are deci in parte dreptate. Dar e vorba numai de un nepot al
stapanitorului tataresc, cu Imbrohorul, prada si sclavii, de o armata de 4.000 de oameni cari prin trile noastre vrea
sa mearga acasa. Domnul era la asediul Giurgiului, stire care se afla si in cronica àrii 6). I se cere voie de trecere,
si el se face a o acorda. Apoi «in numele lui Dumnezeun ii ataca in zori, ii bate, ii ucide i libereaza sclavii. E lupta
pe care o pomeneste Cronica romaneasca a tarii si Silesianul Walter 37), cea dela Stanesti. Hanul insus, care ar fi
vrut sä intre in Ardeal, trimite elementele «mai fara folos» pe la Silistra, cu sclavii, iar el trece pe unde spun si
alte izvoare, pe la Vidin. Aparitia lui se prezinta aici ca a unei armate gata
de lupta, cu totul altfel deck a nepotului si a Imbrohorului, cari erau numai calatori asigurati ca nu-i va turbura
Voda. Tatarii din oastea cea mare ard si prada. Despre lupta cu ei, Mihai spune atata : «Gäsindu-1, 1-am atacat i
1-am tratat asà, incat putini au scapat; i asa, cu ajutorul lui Dumnezeu, am avut asupra lor Inca o biruinta, luandu-
le tunurile alte bagaje ce aveau, si insus Hanul abia a scapat i s'a adapostit in Silistra». i, dupa ce a scapat, Hanul
a fost indemnat de Turcii din Silistra
sa vie din nou, impreuna cu dansii, in Tara-Romaneasca, dar el n'a mai vrut, zicand ca «a vazut si incercat puterile
lui Mihai-Voevod. Aceasta e lupta dela erpatesti, care insa, dupa cronica àrii, ar fi fost un succes al Banului Manta,
retragerea Tatarilor avand loc inainte de sosirea Domnului insus 8). Povestirea trece la expeditia, pregatità de mai
mult timp, a lui Hasan («Asan», nu «Seion»)-Pasa de Vidin i Mustafa de Meraas, pentru asezarea in Scaunul
muntean a lui Bogdan fiul lui Iancu-Voda («Jancula»). Mihai pretinde ca n'a aflat-o dela inceput («non n' havesse

3
Ibid., pp. 298-9
4
Cf. Iorga, Istoria armatei romane, I, p. 301
5
Magazinul istoric, IV, p. 278
6
Ibid.
7
In Papiu Ilarian, Tesaur, I
8
Magazinul istoric, IV, p. 279. Cf. 1st. armatei, I, p. 368
spia»). Cu oastea biruitoare trece pe ghiata, ducand i tunuri la Rusciuc. Infrangerea celor doi Pasi, fuga lui Bogdan
sunt infatisate ca i in cele doua principale izvoare de tara, cunoscute 9). Dar se spune ea' amandoi Pasii (nu numai
Mustafa, ca in izvorul romanesc) au perit. Arderea Rusciuculuise confirma : «am pus sA dea foc cetatii Rusi
pradAnd orice, unde ostasii miei au facut o prada ash de frumoasa incat totdeauna ii vor aduce aminto («sempre
se ne ricorderanno»). Am voit apoi ca orice lucru in apropiere sA fie ars si Turcii tAiati, i pe crestini cu familiile
lor i-am facut pe toti sa treaca in Tara-Romaneasca. Vine acum expeditia turceasca pentru Stefan Surdul, pe care
Mihai il califica de oun oarecare Stefan Voevod». El trebuie sa treaca prin Silistra in Tara-Romaneasca, pentru a
merge in Moldova», in locul lui Aron. Se vede de-aici, ca si din Walter 10), ca ambii Pasi dela Rusciuc perisera.
Comanda lui Mihalcea asupra trupelor trimise in ajutorul Domnului moldovean e insemnata si aici 11). Lupta se
da peste Dunarea inghetata. Alte Amuriri nu se afla, dar de aici se vede ca nu Ardelenii, ci Mihalcea castiga
biruinta. Si, simplu, expunerea eroica a lucrurilor din iarna 1594-95 se mentine ash: «Aceasta putina slujba am
facut-o inteo singura iarna i apoi m'am dus sà ma odihnesc in cetatea mea de Scaun». Se adauga insa ca Turcii,
gatindu-se in cetatile lor dunarene, se trimit cete .numeroase de jaf la Braila, la Cernavoda (Corvina e «Cerven-
voda»), la Turtucaia si la Nicopol 12).
Se trece apoi la razboiul din 1595 cu Sinan. Rapede se noteaza podul la Rusciuc, lagarul turcesc la
Calugareni lasa descrierea vestitei batalii, descriere de pus alaturi cu aceia din scrisoarea catre Sigismund
BAthory 13). «Atunci, and am aflat de aceasta, am mers vitejeste (animosamente) sa-1 aflu cu acele putine osti ce
aveam, si, ajungand la Calugareni, am gasit ca toti erau gata de lupta. Iar eu, chemand in ajutor numele lui
Dumnezeu» pare ca ar scrie, cu o suta si mai bine de ani inainte, Stefan-cel-Mare «m'am incaierat in lupta cu ei
in asa chip, ca a tinut toga ziva, facand Turcilor foarte mare paguba, si in chip rusinos pentru Sinan-Pasa, asa ca
in acea batalie insus Sinan-Pasa a cazut de pe cal» amanunt care nu e insa dincolo (inteo foarte adanca
mocirla, de unde cu multa greutate a fost scos, asa incat in acea batalie au murit patru Pasi si sapte sangiaci, si am
castigat cinci tunuri si un steag verde al Proorocului lor, Mohammed, foarte pretuit de dansii foarte respectat, pe
care 1-am trimis Máriei Sale Imparatulub> adaugand apoi, cu melancolica banuialà: «nu stiu daca Ardelenii il
vor fi lasat sa treaca».
Trecerea lui Sinan «furios» la Bucuresti, «palanca» lui de lemn se pomenesc. Mihai marturiseste ca s'a
retras la Targoviste, oneputand sa reziste» si Ca, «nefiind sigur» nici acolo, a trecut la muntii de hotar luate se
arata venirea lui «Sigismund», si cu ajutorul ce-i daduse Maria sa Imparatul». Din Targoviste Sinan pleaca o zi
inainte de sosirea aliatilor, cari ieau ceastalaltà palanca, aparata de moo de Turci, «toti buni ostasi», «dintre cari
niciunul n'a scapat», spune feroce scurta propozitie.

9
Ibid., p. 369
10
P.19
11
Cf. Istoria armatei, I, p. 369
12
V. ibid., p. 370
13
Traducere adnotatA, ibid., p. 377
 Despre lucrurile de la Giurgiu nu se vorbeste, cu scusa, care acopere jena prezentei si pretentiei lui
Sigismund, ca «nu e rost de povestit, pentruca toata lumea a aflat-o dela multi cari au fost de fata, precum si tot
ceeace am facut pentru crestinatate». Noua e expunerea ofertelor de pace ale Turcilor. «Si, cand am batut pe
Sinan-Pasa si am luat Giurgiul, Sinan s'a dus la Constantinopol a lasat in locul sau pe un anume Hasan-Pasa, fiul
lui Meherned-Pasa care era beglerbeg la Grecia, i 1-a lasat la hotarele Tarii-Romanesti, care si el fusese in acel
razboiu cu Sinan-Pasa si vazuse rusinea lui Sinan. Si, deci, el se pleca atunci cu pace catre mine, care mi-a trimis
oamenii lui pentru pace. Apoi saa ridicat de acolo Hasan, si a mers sa afle pe Imparatul la Sofia, atunci and
Imparatul mergea la Erlau» deci in 1596 114) «si a lasat in locul lui alt Pasa». i aici se leaga o victorie
a lui Baba-Novac: «ceeace afland i tiind eu, pe unde aveh sa treaca prin ce munti, ca sa se intampine cu Imparatul
la Sofia, am trimis atunci pe Baba-Novac, cel pe care Ardelenii 1-au ars zilele trecute, care a mers cu haiducii lui
si a trecut Dunarea, si a mers 'Ana la munti ca si-1 astepte pe Hasan-Pasa in locul ce-i poruncisem. Si, voind acel
Pasa sa treaca prin muntii aceia, atunci Baba-Novac cazii asupra-i, pe care 1-a batut si 1-a pus pe fuga, taind in
bucati multi dintre land camilele si caii, armele si toata comoara ce aveau, care apoi se intoarse cu acea biruinta
in Tara-Romaneasca, indurand Hasan-Pasa aceasta rusine dela Baba-Novac. Tot asa de putin cunoscute sunt si
aceste amanunte ale unei lupte la Turnu, la «Nicopoia Mica»: «Pe vremea aceia venia Tatarul cu foarte mare
putere, cu Turci, Tatari si mare multime de Moldoveni cu ei, cari veniau ca sà treaca prin Tara-Romaneasca
Dubarea spre a fi in ajutor Imparatului sub Agria (Erlau). Ceeace vazand eu, am mers catre dansul. Care n'a voit
sa ma astepte, ci se intoarse inapoi cu multa rusine. Pe care 1-am urmarit si 1-am gonit afara din tara. si apoi am
mers de la un capat al Orli la celalt capat, spre a bate un Turn ce era in fata Nicopoii pe care 1-am luat, si, vazand
Turcul cata paguba-i faceam, mi-a trimis steagul, pentruca doria sa ma poata pled la ascultarea lui in acea vreme
eu am luat cetatea si am primit si steagul si pe cati Turci i-am aflat in cetate, pe atatia i-am trecut prin ascutisul
sabiei».
Negocierile lui Mihai cu Tatarii sunt luminate astfel: La Erlau Sultanul mazileste pe Hanul care nu-i venise
acolo si, la intors, trimite a Tatari pe fratele mazilitului, cu care se incepe o lupta. Hanul biruie si obtine pe acest
frate si opt nepoti ai lui. Atunci Domnul roman se simte indemnat a-i trimite oameni cu daruri i aceasta solie:
«Poti vedea bine ca Imparatui nu vrea alta deal paguba noastra ruina si peirea noastri si a tarilor noastre». Adauga
ca i-a promis cu juramant legatura cu Sigismund si cu Imparatul, «nostro padrone, al quale noi serviamo». Se
trimite deci, de dare Han, «majordomul» lui cu scrisori de «foarte tare juramant». Sigismund abdica (dar nu merge
la «Ceopolia», ci la Opolia, Oppeln, cum «Jukai episcopul Szuhai). Comisarii imparatesti vad scrisorile tataresti
care se trimit la Praga si Mihai releveaza «ce mare serviciu a adus crestinatatii facand sa se plece un tiran, un
pagan, Hanul cel prea-mare c prea- puternic al Tarii Tataresti, si 1-am facut sa vie la supunerea prea-neinvinsului
Imparat al Romanilor, necrutand nici cheltuieli, nici bani, sperand totus ca voiu fi bine rasplatit de crestingtate,

14
Gesch. des osmanischen Reiches, III, p. 320
si ca mi se vor intoarce cheltuelile mai mult ca indoio. Trebuiau bani multi pentru a cumpara dela Turci i a-1
ucide pe alt frate al Hanului. Se fixeaza un soroc de patruzeci de zile. Dar Curtea nu da nimic. Dupa ce mai
asteapta douazeci, Hanul plead la Vizirul Mohammed Satargi sub Oradea. Din partea lui, Mihai trimite acolo eun
capitan cu multi oamenio, dar Sigismund nu-i lasa sa treaca. E vorba de Aga Leca15). Se povesteste lupta din 1597
cu Pasa Hafiz Ahmed Serdarul la Nicopol, pe vremea asediului turcesc la Oradea 16). Se adauga ca intre dusmani
era si Pasa de Caramania. A fost, spune Mihai, o isprava prea frumoasa si vrednica de pomenire». Domnul nu
uita a aminti de calul ucis sub el, de rana din spate. «Caraimanul» piere, <cu nesfarsite capetenii de sama, Hafiz
insus abia putand scapa in cetate, care e batuta cu tunurile, pe and cete merg sa ucida in jur, <pe cati pagani
gaseau. Lipsa de praf aduce plecarea Romanilor, cari merg la Vidin. «Am mers cale de zece zile, dela Dunare
pana la munti si iar dela munti pana la Dunare, distrugand toga' tara dusmanului si ucigand cati dusmani puteam,
si pe cati crestini i-am aflat, i-am facut pe toti si trecad in Tara-Romaneasca,impreuna cu familiile, averile si
vitelo. La Vidin au fost invini sangeacul, «cu alti sangeaci si alti Turci vecini cu aceste locuri si Inca dela Sofia»17
(cronica tarii zice: Baia18). S-au luat tunuri. Cronica noastra povesteste de rana lui Mihai la pantece de o sulita,
pe care o tapuca cu amandoua manile de fier». Aici Mihai insus vorbeste asa: <Si eu, in aceasta lupta, am primit
dela un Turc o sulita in piept, pe care am scos-o i am rupt-o cu manile mele». Cat de mult se vadeste astfel
caracterul contemporan i autentic, pe care-I afirmam de mult, al celei dintaiu! Se adauge si o lupta la Moldova cu
sangiacul. Expeditia mai tine sase saptamani, cu uciderea Turcilor si mutarea crestinilor. Se dafoarte insemnata
explicatie a retragerii lui Mihai: «Tradatorii de Ardeleni ii instiinteaza ca Oradea a fost luata si el n-ar avea deci
cleat sa se intoarca. «Si apoi am aflat ca Ardelenii ma inselaserd». De fapt asediul fusese parasit, Satargi omorit
de Sultan si Ibrahim pus in locul lui.
Si rezumatul ispravilor e acesta: «Atunci oricine va petal cunoaste cata paguba am facut dusmanului si
cata slujba crestinatatii, distrugan atatea taxi, dela hotarele Ardealului pana- unde se varsa Dunarea in
Marea cea Mare, ostenindu-ma zi i noapte flea' sä fi avut pace sau odihna, nici vara, nici iarna, necrutand cheltuiala
nici alta, nici primejdie de orke fel». Cand Sigismund aseaza in Ardeal pe cardinalul Andrei, acesta trateaza
pacea sa cu Turcii i indeamna i pe Mihaiu, care refuza. Atunci Toma Csomortany («Ciomurtan») e trimis la
Ieremia Movill ca sa atace pe Domn cu Polonii i Tatarii. Ar fi fost vorba ca si Ghiuzelgi Mehemed-Pasa s'o faca
si totodata cardinalul insus. Totusi, Gheorghe Polatici e trimis la Mihai cu un ceaus, Husein.
Domnul muntean ar fi izbutit sa impiedece pe Turci de a da steagul lui Andrei. Dar din nou vine
Csomortány, cu ordinul ca Mihai sa plece, caci nu-I sufere nici Ardealul, nici Moldova, nici Turcii. Mihai spune
ca s'a facut a cedat, cerand doar un loc de adapost in Ardeal.

15
Istoria armatei, I, p. 421
16
Cf. ibid., pp. 420-1
17
P. 290
18
Ibid.
Impaceat in aparenta cu Turcii, avand steag dela ei, el cere prin doi soli sfat dela Imparatul. I se raspunde sa
astepte pe Basta. Cu acesta se face intelegerea ash: «ea la cutare zi eu sa fiu cu oastea in Barsa (Barsicag), loc in
Ardeal, si tot in ziva aceia el sä fie la Cluj». Dar Andrei trimisese pe Gaspar Kornis la Basta si, la intrarea lui
Mihai in Ardeal, generalul imparatesc nu se misca.«Si, pentru aceasta, sper ca va da socoteala inaintea lui
Dumnezeu, ca m'a parasit fara sa ma ajute la asi o incercare, cu primejdia de a ma pierde eu si familia mea».
Incepand la unsprezece ceasuri» si Iuptand «pana in noapte, Mihai bate pe Unguri. «Si asa am luat
Ardealul in numele lui Dumnezeu si al Mariei Sale Imparatul». Pomeneste dieta la A1ba-Iulia, pamantul luat de
la Secuii liberati in numele Iui Rudolf. «Dupa aceasta am vrut sa trimit pe fiul mieu la picioarele Mariei Sale, dar
Statele Tarii-Romanesti nu s-au multamit, ci au voit sa-1 trimit Domn in Tara- Româneasca, pentru ea nu se
invoiau a trai fara; la cari, neputand face altfel, 1-am trimis si eu m-am hotarit sa viu la prea-sacrele picioare ale
Mariei Sale, dar n-a iertat vremea, vazand atata nesiguranta si nestatornicie la Ardeleni, caci nu erau inca bine
asezate lucrurile acelei provincii, si dusmani din toate partile, asa ca m-am temut de vreun lucru rau in paguba
Mariei Sale si spre a mea rusine». Se auzia ca Sigismund cu Polonii si Tatarii vreau sa-1 izgoneasca. Dac a luat
steag pentru Ardeal dela Vizir, stie ca e inselare si cauta si el sa insele. Solului polon, «cu multe povesti», i-a
raspuns asa: «ca, fiind eu sluga Mariei Sale Impäratului, ii rugam ca Maria Sa sa dea porunca Marelui sau
Cancelariu sa nu se amestece in lucrurile mele Si sa ma lase in pace, sa nu ajute pe Sigismund, nici pe Ieremia-
Voda in paguba mea, pentru el, fiind eu sluga Chesarului, paguba ce mi-o vor face-o mie, vor face-o Mariei Sale
Imparatului». Dar Zamoyski trimite 50.000 de galbeni Tatarilor, ca sa-1 ajute. Atunci el previne pe dusmani,
navalind in Moldova, de unde de atatea ori i se aruncasera Tatarii in spinare si Moldovenii jura Impararatului.
Cum Sigismund se pregatia sa vina prin Maramures, pe la Hust, se retrage, lasand pe Moise Szekely, care insa
promisese fratelui sau stapan a da pe Mihai viu sau mort.
Acum el ar fi vrut sa mearga la Timisoara, al carui Pasa, care se indatora a-i da cetatea pentru 15.000 de
galbeni, comanda o suta de oameni un adapost in Ardeal. CsAky, «sperjurul i infamul», trebuie si adune oastea,
pe and Kornis si un boier mergeau la Imparatul. Pezzen era rugat sl-i aduca pe Basta, iar arhiducele Mathias
promiteh ajutorul acestuia si al altora («Guyasi e probabil Gyulaffi).Moise trece la Poloni, pe and Basta vine pang
la «Gene» si primeste pe Alardy Ferencz i pe Szalanczy (nu «Abalasi») Gabor. Basta se face insa a veni «cu
bucurie». Comisarii scriau ca alearga prieteneste cu el, in graba mare. Dar generalul imperial chema la revolta
orasele, «si eu nu stiam Atunci cad toti asupra-i. «Poate vedea oricine cu cata tradare mi-au facut rusine mie si
paguba Mariei Sale Imparatului crestinatatii intregi».
Cu putini calari nu se descrie lupta trece el la Pagaras. Atunci isi da el sama ca totul se face din ordinul
implatesc. I se atrag Secuii pentru a fi macelariti, apoi «Italieni, Greci, Romani, Sarbi, cu familiile lor, Ora la
pruncii de tata», in Alba-Iulia; nici cei din spitale nu se cruta. Foarte important amanunt, «si in biserica mea pe
care o cladisem mai inainte au intrat si au desgropat oasele lui Aron-Voda, care de atata timp era inmormantat si
ale altor boieri ai miei si le-au svarlit afara ; asa neomenie n-au facut-o nici paganii».
 La fagaras ii vine lui Mihai oastea din Moldova cere lupta, «fiind gata fiecare a muri pentru mine. I-am
indemnat sa se linisteasca, nefiind cuvenit sa mergem noi asupra Domnului mieu». Se trage «sub muntii
Brasovului, cerand explicatii lui Basta. Doi soli (numele sunt stalcite) vin sa-i ceara juramant nou si fiul ca ostatec,
de trimis la Curte, plus sotia, familia si tezaurul ca depozit. A facut-o, <isi am trimis toate la mina dumisale
Giurgiu, cunoscandu-1 om al Mariei Sale». Dar ajutorul contra odusmanului» a fost Szekely Moise, care i-a ucis
ostasii solii la «Giurgiu».
In Tara-RomaneascA aflä Poloni, Moldoveni, Tatari si Turci. Nu poate rezista. Da tunurile lui Moise ca
sa le duca lui Basta, dar el le da Ardelenilor. «Apoi, la sfarsit, am dat drumul ostasilor m'ei, nemai avand cu ce
sa-i tina si am ales cu mine numai 10.000 de calareti, si asa am mers cu ei spre Tara-de-jos, calatorind pana la
Dunare, unde aflaiu pe sangeacul de Vidin cu 4.000 de Turci, care se inturna cu multi robi si vite ca sl-i treaca in
Tara Turceasca; asupra caruia cazand, dorind mai bine a muri decat a invinge, vru Dumnezeu de i-am taiat pe
toti, fara sa-mi scape unul, si a ramas si sangeacul, al carui steag 1-aa adus cu mine Mariei Sale Imparatului. Dupa
ce am facut si aceasta slujba crestinatatii, am plecat ca sa vin la picioarele Mariei Sale, trecand prin Ardeal, asa
cu ajutorul lui Dumnezeu am intrat in tara Mariei Sale, cu vreo 1oo de calareti». Acuma el, care, in sapte ani, a
luat Turcilor o suta de tunuri, care, din cele trei tali ale lui gatise Imparatului 200.000 de ostasi, a pierdut tot ce a
agonisit «din tinereta pana la batranete, ba Inca si sotia si copiii. «Ca, de as fi pierdut totul de catre dusmani, nu
maar durea atata cat ma doare ea mi saa facut de acela dela care, Dumnezeu ma vede, asteptam ajutor si sprijin.
Aici a ajuns el care a facut atata, «singur cu sabia in mana, Idea sa am nici intarituri, nici castele, nici cetati, nici
o casa de piatra unde sà ma pot adaposti, fara aceia unde locuiam si n-a «facut-o de sila cuiva, ci ca sa am si eu
loc si nume in crestinatate>>. De aceea i se roaga ei, crestinatatii, ca unul care pentru dansa a <pierdut
tot ce avea pe lume19».”

19
) D. Pernice, care publica scrisori ale Toscanilor din 1595, semnaleazä i o descriere a campaniei-din 1595, flout de Simone
Genga (p. 4,nota,2), o scrisoare a Raguzanului Paolo Georgi (p. 14, nota s), precum si urmatoarele aote, care vor trebul
copiate : stiri din Ardeal, corespondenta cu Sigismund Báthory a marelui Duce de Toscana, scrisorile lui Silvio Piccolomini
catre acelaa (p. 5). Se dau in articol i unele caracteristice inedite: a lui Sigismund (pp. 7-8), a lui Sinati Para. Se stabileste
data, 1589, ani fratii Genga, dintre cari unul a tinut pe Do'amna Velica, au intrat in aerviciul Ardealului (pp. 8-9). Se
aminteste planul de cAsAtorie toscanA a lui Sigismund in 1592, ci darul de monede antice de aur facut la Florenta (p. 9): a
fost vorba si de o fata a Marelui Duce (p. so), si de Eleonora Orsini (ibid., sotia lui Matteo Botti, in Ardeal, cu dar de
postavuri). Se aminteste trimiterea in razboiul cu Turcii a lui Giovanni si Antonio dei Medici (p. so). Stiri despre ambasada
la Constantinopol (p. is, nota 1).
Nu admit ca am scadea meritele Toscanilor auxiliari Ca si afirmaçiac rolul lui Mihai Viteazul in aceast- expeditie a fost
doarte modest si secundarc V. darea de sama a carIii d-lui Veress, in Revista istoricd pe 1923. In ce ma priveste, am relevant
rolul Toscanilor in singura carte de arnanunte care mi-o permitea. Opera lui Gromo de care e vorba la pp. 6-7 a fost publicata
de d-I Veress. Sigismund n'a murit in inchisoare, unde ar fi stat dela 16os la 1613, ai el n'a urmarit eunirea tuturor
Romanilor# (p. 8), Se pomenesc numai in treacat, la o biografie, Cavalerii
de cruciata ai Sfantului Stefan, creati de Marcie Duce. De ce ar fi fost elemental romanesc in Ardeal Spoco bellicoso e meno
fido))? E absolut neexact ca n'am vorbit de ajutorul ardelean (Kiraly, etc.), dat de Sigismund; dealtfel d-1 Pernice nu
cunoaste Inca, Scurta istorie a lui Mihai Viteazul de mine, nici Istoria armatei, I, in care nu e un caz de contingent unguresc
care sa nu fie relevat, nici cartea Nina de fapte a lui I. Sarbu Scopul primelor atacuri turceati (pp. 16-7) nu era sa se intre in
Ardeal prin pasuri
ash de departate. Calagureni, din textul scrisorii lui Mihai, e reprodus intocmai in studiu (p. 18). Sigismund nu s-a coborit
pe la Predeal (p. to), ci pe la Bran. Pentru contributia amodesta» a lui Mihai, a se vedea critica lucrarii d-lui Veress, in
Revista istoricd, 1. c. De ce Bucurestii n'ar fi fost la 1595 Capita la (v. p. 22) ? D. Pernice insus
releveaza antipatia Ungurilor fatä de cruciatii si de auxiliarii italieni (p. 27, nota 2). Si Piccolomini se plange de putina
valoare a darurilor ce i s'au recut de principele ardelean (1313 34-5). Si, in sfftrsit, duph ce se recunoaste d-lui Veress, care
nu face decat sa acacia rolul Italienilor, calitatea de waloroso storico unghereses, de ce se uiti ca eu, tiinuitorul meritului
italian, stint cel care, cu ravna mea, am copiat tot materialul lui Hurmuzaki,XI si XII, intru gloria lor ?