Răgălie Gabriela

Anul II
Master Comunicare și discurs
New Media

O rețea este un set noduri interconectate. Rețele reprezintă structuri deschise care au
capacitatea de a se extinde fără limite, integrând noi noduri atâta timp cât pot să comunice cu
rețeaua, în special dacă împărtășesc aceleași noduri de comunicare.
Un nod este punctul în care o curbă se intersectează cu ea însăşi. Nodurile care construiesc o
reţea se leagă:
a) prin interactivitate
b) includere în reţea
c)convergenţa audiovizualului, a telecomunicaţiilor
Internetul are un rol important în cadrul rețelei având abilitatea de a conecta si recombina
informația digitală din orice parte a lumii.
Caracteristicile rețelei:
1. Flexibilitatea - reţelele au capacitatea de a se reconfigura după schimbarea mediului,
păstrându-şi scopurile în timp ce îşi înlocuiesc componentele;
2. scalabilitate – mărimea reţelei se poate extinde sau micşora cu întreruperi minore;
3. capacitatea de supravieţuire - reţeaua neavând centru poate opera într-o varietate de
configuraţii;
Informaţiile electronice şi tehnologiile de comunicare permit societăţii de tip reţea să se
instaleze în totalitate în relaţiile sociale şi instituţionale şi să depăşească limitele istorice ale
reţelelor ca forme de organizare şi interacţiune socială.
Conceptul de "societate de reţele" (network society) descrie o societate a cărei structură
socială este alcătuită din reţele alimentate de informaţii pe bază de suporturi microelectronice
şi tehnologii de comunicare. Societatea de rețele a ieșit treptat in evidență prin intermediului
informaționalismului ca o nouă formă de organizare socială a activității sociale.
Apariţia acestei paradigme numite informaţionalism, arată evoluţia tehnologiilor de
informaţie şi comunicare, care sunt superioare tehnologiilor anterioare ce utilizau poligraful,
telegraful sau telefonul non-digital. Unicitatea paradigmei informaţionale este reprezentată de
trei caracteristici distinctive ale tehnologiilor din cadrul sistemului:
• Noile tehnologii au o capacitate mare de prelucrare şi comunicare în funcţie de volum,
complexitate şi viteză;
• Abilitatea de a se recombina pe baza digitalizării şi comunicării ciclice; abilitatea sa de a
recombina în timpul ales produse şi procese informaţionale pentru a genera o nouă capacitate,
ce este imediat procesată şi reprezintă un proces nesfârşit de producţie a informaţiei.
• Flexibilitatea informaţiei ce poate fi distribuită prin reţele interactive, digitalizate; permite
distribuirea puterii de procesare în diferite contexte şi aplicaţii, cum ar fi firmele de afaceri,
unităţile militare, mijloacele de reclamă, serviciile publice, activitatea politică şi
interdependenţa de distribuţie, etc.
În societatea de reţele, tot ceea ce se întâmplă într-un anumit loc, are implicaţii la nivel global
datorită dezvoltării tehnologiei digitale şi reţelelor care leagă noduri esenţiale de pe întreg
mapamondul, arhitecturând un topos care depăşeşte ideea de „local“.
Creşterea curentă a reţelelor de informaţie şi comunicare este rezultatul evoluţiei reţelei
globale. Explicaţiile sociale accentuează nevoia socială şi oportunitatea creării şi folosirii
reţelelor la toate nivelurile.
Sistemul social global are următoarele caracteristici:
1. Capacitatea de comunicare
2. Capacitatea de organizare
3. Capacitatea de acțiune

Paradigma fluxului
Atunci când vorbim de flux, ne referim la raportul dintre cantitatea de informaţie transmisă în
cadrul reţelei şi timpul consumat pentru acest proces. În era digitală, decalajul dintre
momentul transmiterii unei informaţii şi momentul receptării ei este redus la doar câteva
secunde, aspect care se pliază favorabil nevoilor individului ancorat în secolul vitezei.
Rețeaua socială are următoarele funcții:
- monitorizarea relaţiilor cu apropiaţii (prieteni,cunoştinţe mai vechi)
- actualizarea relaţiilor cu persoane cunoscute
Reţelele de socializare au un rol de menţinere a legăturilor deja formate (deci de
mentenanţă/sustenabilitate a comunităţii) dar şi de integrare în "grupuri de prieteni" şi a
comunica cu prietenii (friending), a menţine contactul cu evenimentele comunităţii dar în
mediul reţelei informale.
O reţea socială poate fi comparată cu o hartă a relaţiilor dintre indivizi ce indică modurile în
care ei sunt conectaţi prin diverse grade de familiaritate socială pornind de la cunoştinţe
întâmplătoare până la legături familiale puternice.
Reţelele sociale se referă şi la o categorie de aplicaţii online ce ajută la conectarea prietenilor,
partenerilor de afaceri şi grupurilor de interese. Relaţiile sociale sunt descrise în teoria
reţelelor sociale în termeni de noduri şi legături. Nodurile sunt actorii individuali din reţea, iar
legăturile sunt relaţiile dintre aceşti actori. Reţeaua este deci o hartă a legăturilor relevante
dintre nodurile ce fac obiectul unui studiu. O reţea de prieteni apropiaţi, ce împărtăşesc
aceleaşi credinţe, preocupări şi valori nu îşi îmbogăţeşte membrii în măsura în care o fac
grupurile de indivizi care au conexiuni în alte lumi sociale şi acces la o varietate mai largă de
informaţii. Este mai bine pentru succesul individual să existe conexiuni cu o varietate de
reţele decît multe conexiuni într-o singură reţea.
Comunicarea many- to- many
Înseamnă dinspre mulți spre mulți, adica comunicarea care se face pe net, unde toți scriu și
raspund.
Pe când cea de la tv, ziare, reviste e one to many, adică doar unul trimite informația spre alții
fară feedback, sunt pasivi.
Deci new media e many to many și old media e one to many.
Hipertextul- concept inventat de Ted Nelson prin care descrie un text multimedia ca
document electronic şi metodă de organizare a informaţiilor în care datele sunt memorate într-
o reţea de noduri şi legături, putând fi accesată prin intermediul programelor de navigare
interactivă şi manipulată de un editor structural.
Principalele elemente ale unui hipertext sunt:
Nodurile: porțiuni de text a căror semnificație e mai mult sau mai puțin unitară. Pot cuprinde
fragmente de text, secvențe de sunete, acțiuni executabile sau orice combinație a acestora.
Țintele ( targets) : sunt o parte dintr-un nod care constituie originea unei legături către alt nod.
Este de obicei un cuvânt, un grup de cuvinte sau o altă informație din nod ( de exemplu o
porțiune dintr-o imagine). Pe ecran țintele apar cu o culoare sau strălucire diferită de cea a
textului obișnuit ( highlighted).
Legăturile ( links): fiecare nod este legat de alte noduri din rețeaua hipertextului, ceea ce
permite utilizatorului să treacă de la un nod la altul.
 Analiza unui blog

Bloggingul este un exemplu de practică socială şi culturală de succes care oferă

posibilitatea oricui să posteze pe internet, prin intermediul blogului, idei, care devin astfel
accesibile pentru milioane de utilizatori prin dezvoltarea unei colaborări în temeni reali între
indivizi, fără respectarea unor graniţe stricte, sau a unei ierarhii tradiţionale, specifice spaţiilor
culturale diferenţiate de criterii economice, geografice sau nivel de educaţie, deci localizate
oriunde pe planetă, se poate crea conţinut, bunuri, şi chiar noi servicii.
Pornind de la aceste noțiuni, am încercat să analizez un blog.
Blogul pe care l-am ales este unul pe care eu îl accesez în mod constant. Aparține unei tinere,
Anca Georgiana și se numește Anca GV. Coffea and Tea lover. Book addict.Bullet Journal
Fan.
https://ancagv.com/
Are o pagină index ( home page), prima pagină pe care un utilizator o poate accesa ca pagină
de destinație ( landing page).
Imactul asupra utilizatorului la nivel vizual se realizează prin folosirea imaginii de fundal și a
titlurilor menite să rezume ideea centrală dintr-un bloc de text. Culorile folosite sunt
definitorii și captează atenția.

Pagina are câte bară de derulare pe două din laturile ecranului ( scrollbar tool) care permite
utilizatorului să deruleze în sus-jos și dintr-o parte în alta.
De pe aceeași pagină, utilizatorul poate naviga către alte pagini conform informației pe care o
caută prin intermediul butoanelor care indică opțiunile de navigare. Acestea sunt evidente,
ușor de identificat în structura paginii. Butoanele au funcționează ca niște linkuri.
O informație poate fi identificată ușor pe baza unor cuvinte cheie pe care utilizatorul le poate
introduce în caseta de căutare ( search box).

În cadrul blogului sunt pagini cu diferite domenii adresându-se diverșilor utilizatori.Din

structura blogului o categorie despre cărți, tutoriale, postări despre accesorii, lifestyle și o
categorie speciale de instrumente de scris.
Autoarea blogului folosește legăturile ( linkurile) pentru a permite utilizatorului să treacă la o
altă informație și nodurile reprezentate de cuvinte highlighted precum: aici sau denumirea
unui produs.
De asemenea, prezintă trimiteri cu ajutorul linkurilor la alte site-uri de unde se pot descărca
anumite cărti ale căror recenzi autoare le postează sau în cadrul blogului utilizatorul poate
descărca o carte dând clic pe cuvântul care funcționează ca o legătură spre cartea uploadată.

Blogul are un feedback instantaneu și dinamic. Utilizatorii apreciază, critică, pun întrebări și
îsi expun opiniile.
Bibliografie
Munteanu, Ana-Maria, Noile Media, Spațiu. Comunicare. Limbaj, Editura Universitară,
București 2005
Manovich, Lev,The Language of New Media,MIT Press, Cambridge Massachussets,London,
2001.