IMPACTUL SURSELOR DE MICROGENERARE

DISTRIBUITA ASUPRA RETELELOR ELECTRICE

1. Solutii privind resursele energetice (par. 1.2)
Optimizarea proceselor ce utilizează sursele energetice existente. Prin optimizare se poate obține
o întârziere a epuizării resurselor energetice convenționale. Exemple de măsuri concrete:
- utilizarea becurilor eficiente energetic (CFL, LED etc.);
- utilizarea de mașini electrice cu eficienţă energetică ridicată (ex. mașini asincrone cu colivii din cupru
etc.); - aparatură electrocasnică cu eficienţă energetică ridicată;
- izolarea termică a clădirilor;
- utilizarea sistemelor de cogenerare (ex. sisteme de producție de energie electrică şi termică, sisteme de
încălzire prin inducţie pierderile fiind utilizate pentru încălzirea apei);
- etc.
Exploatarea surselor alternative de energie precum energia eoliană, energia solară, energia hidraulică,
biomasă, energia marină (valuri, maree, gradienți de temperatură), resurse geotermale, pile cu
combustibil etc.
2. Integrarea sistemelor de microgenerare distribuite (SMGD) în rețelele
electrice (par. 1.5)
Integrarea in bune conditii a SMGD in retelele electrice reprezinta una dintre preocuparile
majore la nivelul comunitatii internationale de specialisti implicati in energetica. Exista in acest sens
motivatii serioase si multiple avantaje, dar si dificultati tehnice si economice ce trebuie mentionate.
Diferite aspecte privind integrarea SMGD in retelele electrice sunt cuprinse in standarde (ex.
EN50438).
Motivatii si avantaje ale integrarii SMGD in retelele electrice:
- Permite exploatarea si utilizarea extinsa a SRE si a sistemelor energetice alternative, energia electrica
produsa fiind injectata in Sistemul Electroenergetic National (SEN);
- Permite cresterea nivelului de autonomie si de securitate energetica al SEN;
- Permite reducerea pierderilor pe liniile de transport al energiei electrice, SMGD fiind mai aproape de
consumatori;
- Permite reducerea poluarii (reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera) prin incurajarea exploatarii
SRE;
- Permite reducerea dependentei de combustibili fosili si conservarea resurselor existente de acest gen.
Dificultăţi: -
SRE au în general un caracter fluctuant şi SMGD fără stocare vor injecta energie în reţea în regim
fluctuant putând destabiliza rețeaua;
- Circulația puterii în rețea poate deveni bidirecțională necesitând protecții speciale; conectarea SRE se
efectuează de regulă pe JT sau MT;
- Odată cu creșterea cotei energiei electrice obținute din SRE în mixul energetic rețelele necesită un
management tot mai special (de tip SmartGrid) pentru evitarea fluctuațiilor de tensiune şi frecvenţă; sunt
necesare noi sisteme de transmisie a informațiilor, noi mijloace de calcul şi de telecomunicații,
automatizări speciale care sa reacționeze în timp util, noi măsuri de management tehnicoeconomic;
 - Rețelele electrice existente permit o pătrundere limitată a SMGD fără investiţii majore; - Integrarea
SMGD poate conduce la costuri unitare mai ridicate ale energiei datorită facilităţilor fiscale (certificate
verzi, taxe de mediu etc.) acordate de guverne.

3. Avantaje si dezavantaje ale sistemelor de conversie fotovoltaica (par. 2.1.2)

AVANTAJE
 Energia solară este o sursă de energie gratuită, nepoluantă şi practic inepuizabilă, prezentând un
potenţial energetic;
 Fiind o sursa de energie dispersa, energia solară poate fi convertită local prin efect fotovoltaic în
alte forme de energie (termică, electrică, mecanică etc. ), eliminându-se astfel pierderile pe liniile
electrice de transport la distanţă;
 Costul panourilor fotovoltaice a scăzut foarte mult in ultimii ani, tendinta fiind in continuare de
scădere; costul energiei pe kWh obtinuta prin conversia fotovoltaica a devenit comparabil cu cel
al energiei obtinute din alte surse;
 Sistemele fotovoltaice sunt uşor de dimensionat şi instalat, au o durată lungă de viaţă, au costuri
de întreţinere reduse, ele putând fi uşor extinse şi interconectate cu reţelele existente.
DEZAVANTAJE
 Randamentul conversiei fotovoltaice este în general scăzut;
 Suprafeţele ocupate de centralele fotovoltaice (la sol, pe pereţii clădirilor, pe acoperişuri etc.)
sunt importante;
 Energia produsă pe cale fotovoltaică depinde de condiţiile meteorologice şi este practic nulă
noaptea; panourile fotovoltaice produc energie un număr limitat de ore pe zi; puterea utilă scade
drastic în zilele noroase.
 În cazul sistemelor fotovoltaice izolate preţul echipamentelor creşte datorită bateriilor de
acumulatori necesare pentru stocarea energiei; durata de viaţă a bateriilor poate fi de circa 3 – 5
ani în funcţie de tipul constructiv şi de modul de exploatare.

4. Tipuri de centrale fotovoltaice. Părți componente principale (par. 2.1.5)

Sisteme fotovoltaice conectate la retea
 Sisteme fotovoltaice izolate cu stocare de energie in baterii

5. Date principale ale unui panou fotovoltaic (par. 2.1.7)

Datele principale ale panourilor PV corespund in general conditiilor
standard de testare (STC): radiatie solara 1000 W/m2, AM 1.5, temperatura panou 25 °C,
- Putere nominala (maxima) Pn[W]
- Tensiunea în punctul de putere maximă UM [V];
- Curentul în punctul de putere maximă IM [A];
- Randament η [%]
- Tensiunea de mers în gol U0 [V];
- Curentul de scurtcircuit ISC [A];
- Abatere privind valoarea puterii maxime ± …%
- Coeficienții de modificare a Pn , ISC, U0 cu temperatura [%/°C].
Alte informații:
- Număr de celule PV, Temperatură nominală, Factor de acoperire (FF = Pn /U0Isc), Dimensiuni
panou, Masa panou, Temperaturi limită, Tensiune maxima, Garanție, Materiale, Tip conectori,
Abateri privind puterea utilă etc.
6. Caracteristicile de functionare ale unui panou fotovoltaic (par. 2.1.8)
Caracteristica externa: I = f(U)
Caracteristica puterii: P = f(U)

7. Pricipalele tipuri de celule fotovoltaice (par. 2.1.9)

Celule din monocristale de siliciu. Celulele sunt tăiate (în straturi ≈ 0.2 mm grosime) dintr-un singur
cristal de siliciu de mari dimensiuni, cu grad înalt de puritate.
Aceste celule au randament ridicat (15 … 20%), fiind şi cele mai scumpe. Celulele au o structura
mecanică rigidă. Pentru o putere utilă dată suprafața ocupată de celule este minimă.
Celule din policristale de siliciu. Celulele sunt tăiate (în straturi de ≈ 0.2 mm
grosime) dintr-un bloc de siliciu obținut prin turnare ce conține mai multe cristale. Au un randament mai
mic (13 … 16%) decât celulele din monocristale de siliciu, sunt mai ieftine şi au o structură mecanică
rigidă.
Celule amorfe (sau de tip strat subțire) sunt realizate din folie subțire (0.5 … 2mm grosime) de siliciu
amorf (necristalin) ce acoperă o structură suport (sticlă, ceramică etc.). Aceste celule au randament redus
(6…8%), sunt relativ ieftine şi flexibile dpdv mecanic.
8. Aplicatii ale celulelor fotovoltaice (par. 2.1.10)
-Producţia de energie electrică şi injectarea acesteia în rețea (centrale
fotovoltaice conectate la rețea).
-Alimentarea cu energie electrică a locuinţelor izolate.
-Alimentarea sateliților.
-Sistemele de iluminat stradal.
-Alimentarea echipamentelor din domeniul petrolier.
-Alimentarea cu energie electrica a vehiculelor solare.
-Alimentarea echipamentelor de semnalizare rutieră.
-Sisteme de pompare a apei şi irigaţii.
-Alimentarea echipamentelor de telecomunicaţii.
-Incărcarea bateriilor (laptop, echipamente portabile).
-Etc.
 9. Modele ale celulei PV (par. 2.1.11)

10.Tendințe in sectorul fotovoltaic (par. 2.1.12)

Cercetările în domeniul fotovoltaic au în vedere obiective precum:
- Creșterea randamentului de conversie a celulelor PV,
- Reducerea costurilor de fabricaţie a panourilor PV,
- Creșterea fiabilității sistemelor PV,
- Dezvoltarea de convertoare electronice performante şi ieftine pentru
sisteme PV, etc.
Direcții de cercetare - dezvoltare:
- Dezvoltarea de sisteme performante de orientare a panourilor
fotovoltaice după poziţia Soarelui,
- Identificarea de soluţii tehnologice pentru diminuarea costurilor de producţie (utilizarea mai
eficientă a materialelor prin adoptarea de forme speciale ale celulelor, dezvoltarea de linii de
fabricaţie automatizate şi robotizate, etc.),
- Utilizarea de noi materiale cu proprietăţi superioare (ex. GaliuArseniu
(GaAs), Cadmiu-Teluriu (Cd-Te) etc.,
- Aplicarea intensivă a tehnologiilor de vârf (micro şi nanotehnologii),
- Realizarea de suprafeţe cu pierderi minime prin reflexie,
- Utilizarea de concentratoare de lumină (oglinzi, lentile etc.),
- Utilizarea de materiale semiconductoare diferite integrate în structuri multi-strat cu scopul de a
capta energia luminoasă într-un spectru de lungimi de undă cât mai larg,
- Utilizarea structurilor multi-joncţiune,
- Utilizarea de vopsele şi acoperiri speciale care îmbunătăţesc procesul de absorbţie a luminii, -
Adoptarea de soluţii constructive flexibile pentru extinderea tehnologiei la o gamă tot mai largă de
aplicaţii,
- Implementarea de algoritmi performanți de comanda (smart MPPT tracking)

11.Soluții de optimizare a sistemelor fotovoltaice (par. 2.1.13)

Eficienţa energetică a panourilor solare depinde de gradul lor de utilizare, respectiv de randamentul
conversiei radiaţiei solare.
Sisteme electromecanice de urmărire a poziţiei Soarelui
-O soluţie de optimizare energetică a sistemelor PV constă în creşterea volumului radiaţiei incidente
prin utilizarea sistemelor electromecanice de urmărire a poziţiei Soarelui.
-Energia captată de catre un panou PV este maximă când radiaţia solară incidentă este
perpendiculară pe suprafaţa panoului.
Pentru a respecta această condiţie panoul PV trebuie echipat cu un sistem de poziţionare care să
permită modificarea poziţiei panoului faţă de Soare.
-Sistemele de orientare a panourilor PV sunt dispozitive electromecanice acţionate de motoare sau
actuatori si permit creşterea eficienţei sistemelor de conversie cu până la circa 50%.

-Funcţie de numărul de axe sistemele de orientare a panourilor PV pot fi cu una sau două axe.
-Sistemele de orientare după o singură axă permit rotaţia panourilor după poziţia Soarelui, respectiv
de la Est dimineaţa către Vest după-amiaza. Pentru o eficienţă energetică sporită, sistemul de
urmărire necesită o ajustare periodică a unghiului de înclinare după cea de-a doua axă.
-Sistemul de urmărire după două axe combină două unghiuri de rotaţie, în aşa fel încât panourile
fotovoltaice sunt capabile să urmărească drumul parcurs de Soare de-a lungul unui an cu o foarte
bună precizie.
-Exceptând consumul energetic propriu al acţionărilor electrice aferente, sistemele de orientare după
două axe sunt mai eficiente decât cele după o singură axă, dar sunt şi mai scumpe deoarece folosesc
în componenţa lor mai multe dispozitive electrice şi mecanice de acţionare.
-Dacă se ia în considerare consumul energetic propriu, sistemele de orientare după două axe pot
deveni în anumite condiţii mai puţin eficiente chiar decât sistemele fotovoltaice fixe.
-Panourile PV cu sistem de orientare sunt mai putin fiabile decat cele fixe.
-Funcţie de tipul orientării se pot distinge panouri cu orientare după poziţia Soarelui predeterminată
pe baza unor calcule de traiectorie si panouri cu orientare funcţie de radiaţia luminoasă instantanee.
-Funcţie de continuitatea reactualizarii pozitiei panoului întâlnim sisteme de orientare cu actualizare
continuă, respectiv sisteme cu actualizare intermitentă.
-Funcţie de tipul acţionării panoului putem distinge sisteme cu acţionare electrică, sisteme cu
acţionare hidraulică, sisteme cu acţionare mecanică, etc.
2.1.13.2. Sisteme PV ce folosesc concentratoare solare (lentile/oglinzi)
-Creșterea eficienței sistemelor PV se poate obține folosind concentratoare solare ce conțin sisteme
de oglinzi sau lentile, radiaţia solară fiind multiplicată şi concentrată în zona celulelor PV.
-Aceste sisteme PV necesită însă sisteme electromecanice de orientare după poziția Soarelui pentru o
bună focalizare a razelor incidente.
-De regulă aceste soluţii utilizează celule fotovoltaice multi-joncţiune caracterizate de valori ridicate
ale randamentului conversiei.
-Întrucât se ating temperaturi ridicate la nivelul celulelor PV aceste sisteme sunt echipate cu instalații
de răcire; energia termica obținută se poate utiliza în alte scopuri utile.
-Concentratoarele solare pot fi oglinzi de forma aproximativ parabolică, lentile Fresnel etc.
-Aceste soluții pot fi combinate și cu alegerea formei celulelor (de ex. celulele PV sferice).

12.Avantaje și dezavantaje ale sistemelor eoliene (par. 2.2.2)

AVANTAJE
 Energia eoliană prezintă un potenţial energetic uriaş fiind gratuită, practic inepuizabilă,
ecologică,
 Tehnologia de conversie a energiei eoliene este ieftină, relativ silenţioasă, robustă, cu costuri
mici de întreţinere si cu impact ecologic redus.
 Centralele eoliene ocupa o suprafata redusa la sol si nu perturba major alte activitati agricole sau
industriale din zona de instalare.
DEZAVANTAJE
 Eficienta sistemelor de conversie a energiei eoliene depind de potentialul energoeolian al zonei
de instalare,
 Zonele cu potenţial energoeolian se află uneori la distanţe relativ mari de staţiile de transformare
şi de liniile electrice de înaltă tensiune existente, construcţia unei infrastructuri noi implicând
importante costuri suplimentare,
 Energia electrica obtinuta are un caracter puternic fluctuant, dependent practic de puterea a treia
a vitezei vantului, necesitand uneori solutii tehnice costisitoare de reglare,
 Exista oponenti care invoca: poluarea vizuală, zgomotul emis de centrale in imediata vecinatate,
uciderea pasarilor, etc.

13. Elemente constructive ale ale unui sistem de conversie a energiei eoliene (par.
2.2.5)
 Turnul de susţinere al unei turbine eoliene are de regulă formă tubulară sau formă de stâlp cu
zăbrele.
- Viteza vântului creşte cu altitudinea.
- Cu cât turnul de susţinere este mai înalt, cu atât energia transferată turbinei eoliene este mai mare (de
pildă, pentru o locaţie dată, viteza medie a vântului la altitudinea de 40 m este cu circa 20% mai mare
decât la altitudinea de 10 m).
Turnurile de susţinere sunt realizate de regulă din oţel sau beton armat cu oţel şi au în cazul
turbinelor de mare putere înălţimi cuprinse între 25 şi 160 de metri.
Turnul de susţinere trebuie proiectat şi realizat aşa încât să poată susţine greutatea nacelei cu
toate echipamentele aferente şi să poată rezista la forţele specifice şi la eforturile ce pot apare în cazul
unor furtuni extreme.
Proiectarea sau execuţia necorespunzătoare a turnului de susţinere poate conduce la accidente
grave.
Turnul de susţinere este echipat în partea superioară, la interfaţa cu nacela sistemului, cu un
mecanism de orientare a turbinei funcţie de direcţia vântului. Mecanismul este alcătuit din roţi dinţate
fiind de regulă acţionat cu ajutorul unor servomotoare electrice.
La turbinele de mare putere, direcţia şi viteza vântului sunt monitorizate cu ajutorul unor senzori
specifici: girueta ce indică direcţia si anenometrul ce indică viteza vântului. Un controller specializat
primeste semnale de la senzori si comandă poziţia optimă a turbinei sau franarea acesteia pentru a evita
ruperea sau defectarea mecanică.
Anemometrul se montează deasupra nacelei si este alcătuit dintr-un rotor cu trei cupe ce se roteşte
sub acţiunea vântului în jurul unei axe verticale. Numărul de rotaţii pe minut este înregistrat electronic.
În loc de cupe, anemometrele pot fi echipate cu elice sau pot avea la bază alte principii de funcţionare
cum este cazul anemomentrelor ultrasonice, anemometrelor cu laser, termoanemometrelor etc.
La turbinele de mica putere orientarea turbinei se efectueaza pasiv cu ajutorul unei cozi special
proiectate, montata in partea posterioara a nacelei.
Rotorul unei eoliene este alcătuit din sistemul de pale fixate în butucul turbinei, acesta la rândul
fiind cuplat mecanic printr-un sistem cu buloane la arborele principal al turbinei. Structura sistemului de
pale depinde de varianta constructivă adoptată, soluţia cea mai uzuală fiind cea cu trei pale şi ax
orizontal. Rotorul turbinei este antrenat în mişcare de rotaţie de forţa vântului.
Palele rotorului sunt construite uzual din materiale compozite pe bază de poliester, fibre de sticlă,
fibre de carbon, răşini epoxidice şi lemn.
Forma geometrică şi caracteristicile palelor rotorice se proiectează şi execută pe baza unor
cunoştinţe solide de aerodinamică, mecanică şi ştiinţa materialelor etc.
Un parametru esenţial al unei turbine eoliene este diametrul rotorului. Cu cât diametrul rotorului
este mai mare, adică pale mai lungi şi arie rotorică expusă la vânt mai mare, cu atât energia captată de
turbină creşte.
Tendinţa actuală în domeniul turbinelor eoliene este de creştere a puterii instalate pe unitate, ceea
ce se traduce prin diametre tot mai mari ale rotorului şi înălţimi tot mai ridicate ale stâlpilor de susţinere.
Palele turbinelor de mare putere se rotesc cu circa 10 – 30 rpm, la viteză constantă sau variabilă.
Deoarece generatoarele electrice au în mod uzual viteze nominale ridicate, de circa 1000 – 1500
rpm, între axul principal şi axul de mare viteză al generatorului se interpune în general o cutie de viteze,
cu rol de multiplicator de turaţie (de pildă în raportul 1:50), alcătuit dintr-un angrenaj cu roţi dinţate pe
unul sau mai multe niveluri. Cutia de viteze permite creşterea turaţiei la nivelul axului generatorului
electric până la niveluri apropiate de viteza nominală a acestuia.
Sistemele eoliene pot fi construite şi fără cutie de viteze, având în acest caz o eficienţă energetică
mai bună. Aceste soluţii constructive sunt cunoscute sub numele de sisteme cu acţionare directă.
Dezavantajul principal al acestor sisteme speciale este reprezentat de construcţia voluminoasă a
generatorului electric care trebuie proiectat pentru o turaţie nominală redusă, deci pentru cupluri ridicate,
rezultând un număr mare de poli şi dimensiuni de gabarit importante.
Sistemele eoliene de medie şi mare putere sunt echipate de regulă cu două sisteme de frânare,
unul aerodinamic şi altul mecanic.
Sistemul de frânare aerodinamică acţionează asupra palelor rotorului în sensul modificării
unghiului de atac şi al reducerii cuplului mecanic, iar sistemul de frânare mecanică, interpus între cutia
de viteze şi generatorul electric permite blocarea mecanică a axului principal al turbinei.
Sistemul de frânare mecanică este folosit doar dacă sistemul de frânare aerodinamică s-a defectat
sau în cazul intervenţiilor sau verificărilor periodice ale instalaţiei.
Generatorul electric este componenta ce asigură conversia mişcării de rotaţie a palelor rotorului
eolienei în electricitate. Generatoarele electrice utilizate în sistemele de conversie eoliană sunt
construite de regulă în variantă sincronă sau asincronă.
Datorită pierderilor specifice dezvoltate în timpul funcţionării, generatorul electric se încălzeşte,
necesitând un sistem de răcire pe bază de apă sau aer. În absenţa unui sistem de răcire corespunzător,
generatorul ar trebui proiectat pentru un nivel mai redus al pierderilor specifice şi deci la dimensiuni de
gabarit mai ridicate. Răcirea cu apă a generatorului necesită echiparea sa cu circuite speciale de răcire,
cu radiatoare şi cu sistem de pompare, iar răcirea cu aer presupune adăugarea unor ventilatoare
exterioare care să asigure evacuarea căldurii prin convecţia forţată a aerului.
 10. Principiul conversiei eoliene (par. 2.2.6.)
Procesul de conversie energetică ce are loc în cadrul unui sistem eolian se realizează în două
etape. Primă etapă presupune conversia energiei cinetice a vântului în energie mecanică de rotaţie a
sistemului de pale montate pe axul principal al turbinei. A doua etapă presupune conversia energiei
mecanice de la nivelul axului principal al turbinei în energie electrică prin intermediul unui generator
electric, denumit şi aerogenerator.

Rotaţia palelor unei turbine eoliene are la bază principiul forţei portante, acelaşi principiu ce stă
la baza decolării avioanelor, a elicopterelor, etc. Astfel, pala unei turbine eoliene se comportă similar cu
aripa unui avion.
Sub acţiunea vântului, se crează o diferenţă de presiune între suprafeţele superioară şi inferioară
ale palei. Datorită formei constructive particulare, presiunea dezvoltată la nivelul suprafeţei inferioare a
palei este mai mare decât presiunea de pe suprafaţa sa superioară, determinând astfel apariţia unei forţe
portante ce permite deplasarea palei, în plan vertical. Palele fiind fixate de axul central al turbinei,
forţele portante dezvoltate la nivelul fiecărei pale a turbinei se însumează dând naştere unui cuplu
mecanic de rotaţie.
Energia cinetică a maselor de aer aflate în mişcare nu poate fi captată integral de către o turbină
eoliană. Conform Teoremei lui Betz (Albert Betz, fizician german) energia mecanică ce poate fi captată
de către o turbină eoliană prezintă un maxim teoretic de circa 60% din energia cinetică a vântului.
Turbinele moderne se apropie de acest maxim teoretic pentru o gamă largă a vitezelor vântului.
 Puterea mecanică transferată de vânt la axul turbinei eoliene depinde de mai mulţi factori precum
geometria palelor, densitatea aerului, suprafaţa rotorului, viteza vântului, nivelul de turbulenţă, conform
relaţiei:
P1ax = 1/2 . ρ . A . Cp(λ) . V3
unde ρ este densitatea aerului, A este aria rotorului, V este viteza vântului, iar Cp(l) este coeficientul de
performanţă al turbinei care depinde de raportul l dintre viteza tangenţială la nivelul vârfului palelor şi
viteza vântului:
λ = wr . r/ V,
unde wr este viteza unghiulară a turbinei, r este raza rotorului, iar V este viteza vântului.
Un element important de care trebuie ţinut seamă la dimensionarea unui echipament eolian este
variaţia vitezei vântului cu înălţimea, având în vedere că axul rotoric se află la o anumită altitudine faţă
de sol. Variaţia vitezei vântului se poate modela prin funcţii matematice, cele mai utilizate fiind cele
logaritmice sau cele exponenţiale:

ln  z / z0  V ( z )  V ( z r ) z r / z 0 

V ( z )  V ( zr )
ln  zr / z0 
unde z este înălţimea deasupra solului, V(z) este viteza vântului la înălţimea z, z r este înălţimea de
referinţă deasupra solului utilizată pentru estimarea profilului, z 0 este rugozitatea terenului, a este
exponentul de variabilitate a vitezei vântului (sau legii exponenţiale).
Alura graficelor de variaţie a vitezei vântului cu altitudinea, folosind cele două funcţii
matematice, este foarte aseamănătoare. În situaţia considerată, dacă viteza vântului la 10 m de la sol este
de 4,25 m/s, la altitudinea de 25 m viteza vântului creşte la peste 5 m/s (cu 25% mai mare), iar puterea
captată de turbină creşte cu circa 95%.
Alura graficelor de variaţie a vitezei vântului cu altitudinea, folosind cele două funcţii
matematice, este foarte aseamănătoare pentru:
zr = 10 m, V(zr) = 4,25 m/s, z0 = 0,09 şi a = 0,2.
Dacă viteza vântului la 10 m de la sol este de 4,25 m/s, la altitudinea de 25 m viteza vântului
creşte la peste 5 m/s (cu 25% mai mare), iar puterea captată de turbină creşte cu circa 95%.
 Cu cât densitatea ρ a aerului este mai mare cu atât puterea transferată turbinei P1ax creşte.
Densitatea aerului scade cu creşterea altitudinii şi cu creşterea umidităţii şi creşte cu scăderea
temperaturii. În condiţii normale de presiune atmosferică, respectiv pentru o temperatură a mediului
ambiant de 15 ºC, densitatea aerului este de circa 1,225 kg/m3.
Deseori coeficientul de performanţă al turbinei este furnizat printr-o curbă de dependenţă funcţie
de raportul l. Dependenţa Cp (l) poate fi aproximată printr-o funcţie polinomială de ordinul 3.
Coeficienţii funcţiei polinomiale pot fi aflaţi ţinând cont de următoarele condiţii la limită impuse:
Cp (0) = 0 C p (0) C p ( max )
0 0
Cp (lmax)= Cpmax  

unde Cpmax reprezintă valoarea maximă a coeficientului de performanţă al turbinei, iar lmax reprezintă
valoarea raportului l corespunzătoare lui Cpmax.
Pe baza condiţiilor la limită prezentate anterior se ajunde la o dependenţă Cp (l) de forma:
3C p max 2 2C p max 3
C p ( )   0
2max 3max

Cpmax = 0.4
 max = 9

Puterea electrică maximă generată de o turbină eoliană reprezintă puterea sa nominală şi se

obţine pentru o anumită gamă de viteze ale vântului. La viteze inferioare, puterea turbinei variază între
puterea sa minimă şi cea nominală. Curba puterii unei turbine eoliene ne indică nivelul puterii electrice
furnizate de către instalaţie la diverse viteze ale vântului.
Această dependenţă este extrem de utilă pentru dimensionarea sistemelor eoliene. În general
turbinele eoliene pornesc la viteze ale vântului de peste 3 m/s şi ating puterea maximă la viteze de circa
13 m/s, însă aceste caracteristici depind de producător. În cazul vânturilor foarte puternice (peste 25 m/s)
turbinele eoliene se opresc automat din considerente de siguranţă în exploatare.
 Corelaţia dintre viteza medie anuală a vântului într-o anumită locaţie şi puterea utilă a turbinei
eoliene se realizează prin intermediul factorului de încărcare Fi al turbinei care reprezintă raportul
dintre energia electrică anuală produsă efectiv de centrala eoliană Wep şi energia electrică anuală Wemax
ce ar putea fi produsă dacă turbina ar funcţiona neîntrerupt la capacitate maximă tot anul (adică timp
de 8760 ore).
Wep = Wemax . Fi
Energia electrică maximă Wemax ce poate fi produsă anual se calculează funcţie de puterea
instalată Pi a turbinei şi de numărul de ore de funcţionare anuală, cu relaţia:
Wemax = Pi . 8760 ore
Pentru o turbină eoliană modernă instalată în zona litoralului Mării Negre factorul de încărcare ar
putea fi intre 25% şi 35%.
Viteza medie a vântului nu este singurul parametru pentru definirea potenţialului eolian al unui
amplasament. Prezintă deasemenea importanţă şi probabilitatea de apariţie a diferitelor trepte de viteze
ale vântului.
 1 v 
 v   
f  v  
1, 83
  e 
 0,067v 0 ,83e 0, 037 v
  
 Variaţia vitezei vântului în timp este aleatoare. Cu cât creşte perioada de timp în care se mediază
viteza vântului, creşte şi gradul de încredere în estimarea ei ca valoare medie statistică. La limita
superioară, valoarea cea mai “sigură” este viteza medie multianuală, determinată din măsurători
efectuate pe durate de peste 15- 20 ani. Valoarea medie a vitezei vântului de la an la an poate varia chiar
şi cu peste 10% în jurul valorii medii multianuale. Pe intervale scurte de timp, de ordinul secundelor,
minutelor, orelor sau zilelor, practic nu se poate estima evoluţia vitezei vântului.

11. Clasificarea sistemelor eoliene (par. 2.2.7)

Sistemele eoliene se pot clasifica după mai multe criterii. Un prim criteriu în clasificarea
turbinelor eoliene este nivelul puterii electrice dezvoltate. Astfel turbinele eoliene pot fi de:
- mică putere, cu diametre ale rotorului de până la 12 m şi putere electrică sub 40 kW;
- medie putere, cu diametre ale rotorului cuprinse între 12 m şi 45 m şi putere electrică între 40 kW şi 1
MW;
- mare putere, cu diametre ale rotorului de peste 45 m şi putere electrică de peste 1 MW.
În funcţie de modul de racordare la reţea, sistemele eoliene se împart în două mari categorii şi
anume:
- sisteme eoliene cu conectare la reţea,
- sisteme eoliene autonome.
Sistemele eoliene cu conectare la reţea sunt de regulă sisteme de puteri medii sau mari (până la
câţiva MW/unitate), întâlnite deseori în grupuri de mai multe unităţi sub formă de parcuri eoliene şi
amplasate în regiuni cu bun potenţial energoeolian. Între două turbine vecine se asigură în mod uzual o
distanţă minimă de circa 5 ori diametrul rotorului pentru a evita turbulenţele reciproce.
Sistemele eoliene autonome sunt de regulă sisteme de mică sau medie putere, fiind destinate
alimentării cu energie electrică a unui grup restrâns de locuinţe, de regulă izolate faţă de reţeaua de
alimentare sau destinate acţionării unor instalaţii speciale, cum ar fi: sisteme de pompare şi irigaţii,
echipamente de telecomunicaţii, instalaţii de desalinizare, încărcare de acumulatori, obiective militare,
etc.
În funcţie de amplasamentul sistemelor eoliene acestea pot fi clasificate în două mari categorii şi
anume:
- sisteme eoliene montate pe uscat,
- sisteme eoliene montate în largul mărilor sau oceanelor.
Sistemele eoliene montate pe uscat sunt cel mai des întâlnite, locaţia acestora fiind aleasă cu
grijă, aşa încât curgerea curenţilor de aer spre turbine să fie cât mai laminară, fără a fi obstrucţionată prin
prezenţa unor obstacole importante (clădiri înalte, copaci etc.). Curgerile turbulente ale curenţilor de aer
pot duce la vibraţii puternice în timpul funcţionării turbinelor şi în final la distrugerea mecanică
prematură a acestora. Turbinele de foarte mică putere se montează de regulă în apropierea instalaţiilor
deservite, în apropierea caselor sau chiar pe acoperişul acestora.
Sistemele eoliene montate in larg. Datorită potenţialului energoeolian important existent în largul
mărilor şi oceanelor, tot mai multe turbine eoliene sunt montate în ultimii ani în astfel de locaţii (la
distanţe nu foarte mari de ţărm), energia electrică obţinută fiind ulterior transportată pe uscat. În lipsa
obstacolelor, viteza medie a vântului în largul mărilor şi oceanelor este superioară celei de pe uscat fiind
caracterizată totodată şi de variaţii mai reduse. Turbinele montate in larg pot fi cu fundatie fixa sau
flotante.
O altă clasificare a turbinelor eoliene este funcţie de tipul generatorului electric care asigură
conversia energiei mecanice în electricitate. Cea mai mare parte a turbinelor eoliene existente se împart
în :
- turbine eoliene cu generator sincron,
- turbine eoliene cu generator asincron.
Turbinele eoliene se mai împart şi funcţie de varianta constructivă a axului principal în:
- turbine eoliene cu ax orizontal,
- turbine eoliene cu ax vertical.
-Turbinele eoliene cu ax orizontal, paralel cu direcţia vântului, sunt în momentul de faţă cele mai
întânite în practică, datorită avantajelor specifice precum: acces la vânturi puternice, eficienţă
aerodinamică ridicată, etc.
Turbinele eoliene cu ax vertical se construiesc în mai multe variante constructive, şi anume cu
rotor: Darrieus, Savonius, Rotor în formă de H sau alte cu configuraţii geometrice. Turbinele cu ax
vertical se întâlnesc mai des la puteri mici şi foarte rar la puteri medii şi mari.
Printre avantajele turbinelor cu ax vertical se pot menţiona de pildă costurile reduse de montare
şi întreţinere întrucât sistemul de acţionare electromecanică (generator, cutie de viteze, sistem de
comandă etc.) este amplasat aproape de sol, lipsa sistemului mecanic de orientare a turbinei după
direcţia vântului, etc.
 Darrieus Savonius Rotor in forma de H
O altă clasificare a turbinelor eoliene se poate face funcţie de numărul de pale rotorice. Astfel
putem distinge:
- turbine eoliene cu o singură pală;
- turbine eoliene cu două pale;
- turbine eoliene cu trei pale;
- turbine eoliene cu patru sau mai multe pale.
Deşi sunt mai economice, turbinele cu una sau două pale se întâlnesc mai rar datorită vitezelor
mari de rotaţie pentru o putere utilă dată, respectiv datorită nivelului ridicat de zgomot. Turbinele cu trei
pale sunt cele mai răspândite. Soluţia de turbină eoliană cu mai multe pale se foloseşte uzual în cazul
sistemelor de pompare.
Turbinele eoliene se clasifică şi funcţie de poziţia rotorului în raport cu direcţia vântului în:
- turbine orientate amonte;
- turbine orientate aval.
Turbinele orientate amonte au o eficienţă superioară însă necesită sistem de orietare a rotorului
după direcţia vântului. Turbinele orientate aval, dacă sunt bine proiectate, se pot auto-orienta după
direcţia vântului, însă nivelul de turbulenţă al curenţilor de aer la impact cu rotorul este mai ridicat
datorită prezenţei în amonte a stâlpului de susţinere.
Turbinele eoliene se clasifică desemenea şi funcţie de modul de acţionare. Putem astfel distinge:
- turbine cu multiplicator de turaţie,
- turbine cu acţionare directă (fără multiplicator de turaţie).
 Turbinele eoliene cu multiplicator de turaţie sunt cele mai întâlnite în realitate la puteri medii şi
mari. Turbinele cu acţionare directă sunt atractive întrucât se elimină multiplicatorul de turaţie (cutia de
viteze) care este în general o componentă mecanică relativ costisitoare, ce necesită costuri ridicate de
mentenanţă, fiind o sursă importantă de pierderi şi de posibile defecţiuni.
Prin eliminarea cutiei de viteze rezultă însă un generator electric de mari dimensiuni, care
funcţionează la turaţii reduse şi cupluri importante.
Puterea tubinelor eoliene poate fi controlata:
- pasiv, pe cale aerodinamica prin incovoierea naturala a palelor la viteze mari ale vantului limitand
astfel cuplul de antrenare si (solutie mai veche si ieftina, se aplica la turbine de puteri mici, se utilizeaza
la turbine cu viteza fixa, necesita un design aerodinamic special),
- activ, prin reglajul unghiului de atac al palelor (solutie mai scumpa ce presupune sisteme specializate
de comanda si control, randament superior, se utilizeaza atat la turbine cu viteza fixa cat si la cele cu
viteza variabila, se justifica la turbine de puteri mari),
- scoaterea rotorului din bataia vantului (se foloseste la turbine de puteri mici sau foarte mari)

Control pasiv Control activ Scoatere din vant

Sistemele Eoliene (SE) se pot clasifica si functie de tipul vitezei:
• SE cu viteza fixa (randament mai slab, zgomot mai mare la viteze mici ale vantului, solutie mai ieftina)
• SE cu viteza variabila (randament superior, mai silentioase, mai scumpe, necesita convertizoare mai
sofisticate cu pierderi mai mari)
• SE cu doua viteze (doua generatoare distincte sau un generator asincron cu infasurare speciala ce
permite modificarea numarului de perechi de poli in 2 trepte)
• SE cu alunecare variabila (utilizeaza generatoare asincrone cu rotor bobinat cu rezistenta variabila
controlata electronic conectata in serie cu circuitul rotoric),
• SE cu multiplicator de turatie reglabil etc.

12. Tipuri de generatoare pentru sisteme eoliene (par. 2.2.9)

GENERATOR ASINCRON - ROTOR IN COLIVIE
- ROTOR BOBINAT

GENERATOR SINCRON - CU EXCITATIE ELMG

- CU MAGNETI PERMANENTI

13. Solutii de comanda si conectare la retea a sist. eoliene (par. 2.2.10)

A. SCIG - Generator asincron cu rotor in scurtcircuit

B. WRIG - Generator asincron cu rotor bobinat
C. DFIG - Generator asincron cu dubla alimentare
D. PMSG - Generator sincron cu magneti permanenti;
- WRSG - Generator sincron cu exc. electromagnetica
 14. Avantaje si dezavantaje ale sistemelor hidraulice (par. 2.3.2)
AVANTAJE
• Conversia energiei hidraulice în energie electrică este o tehnologie curată, cu cheltuieli relativ reduse
de întreţinere, fără consum de combustibili fosili si reprezintă o soluţie pentru o dezvoltare durabilă a
societăţii;
• Centralele hidroelectrice au costuri reduse de exploatare şi durată lungă de viaţă în comparaţie cu alte
tipuri de centrale electrice.
• Exploatarea resurselor hidroelectrice se poate efectua la niveluri ridicate de performanţă tehnică şi
economică.
• Resursele hidroelectrice sunt mult mai predictibile decat energia eoliana sau solara
DEZAVANTAJE
• Limitari privind existenta surselor hidraulice amenajabile (ape curgatoare cu debit suficient si cu
diferenta de nivel importanta);
• In cazul sistemelor de exploatare a energiei mareelor, a valurilor, a curentilor marini, etc. apar costuri
mai mari de investitie, de mentenanta si de transport a energiei pe masura ce distanta fata de uscat creste,
respectiv durate de executie importante,
• Exista oponenti care invoca: poluarea vizuală, dezechilibre ecologice, distrugerea faunei (ex. pastravii
din raurile din Fagaras), etc.

15. MHC bazate pe energia mareelor (par. 2.3.6)

Energia mareelor reprezinta energia cinetica/potentiala a maselor de apa puse in miscare de catre
maree.
Mareele apar ca urmare a unor efecte precum:
• Fortele de gravitatie ale Lunii si Soarelui
• Rotatia Pamantului
• etc.
Mareele pot avea in functie de locatie o frecventa zilnica, de doua ori pe zi, etc.

Energia stocata intr-o amenajare cu baraj:

h - inaltimea mareelor,
A - aria pe orizontala a bazinului r - densitatea apei
g - acceleratia gravitationala
Puterea disponibila in curentii oceanici:

V - viteza curentilor oceanici,

A - aria turbinei
r - densitatea apei
Cp - coeficientul de performanta al turbinei

16. Avantaje ale MHC electrice bazate pe energia mareelor (par. 2.3.6.1)
Avantaje generale :
-Este o sursa de energie mult mai predictibila decat energia solara, eoliana sau a valurilor.
Avantajele sistemelor clasice (cu baraj):
-Turbinele Kaplan de tip Bulb sunt ajunse la maturitate tehnologica, sunt fiabile, eficiente si pot furniza
energie la preturi reduse de operare si mentenanta
-O astfel de centrala poate fi amenajata eficient in lungul podurilor ce traverseaza estuarele
Avantajele sistemelor fara baraj:
-Gradul de incarcare al unei centrale de acest tip poate fi mai ridicat,
-Densitate mare de energie (densitatea apei este de circa 832 de ori mai mare ca a aerului).
-Potenţialul global este estimat la circa 5TW

17. Dezvantaje ale MHC electrice bazate pe energia mareelor (par. 2.3.6.2)
Dezavantaje generale:
-Sunt putine locuri unde aceste sisteme pot fi implementate si exploatate comercial,
-Amplasamentul centralelor de acest tip este in general situat la distanta mare de consumator, deci costul
transportului energiei poate fi important.
Dezavantajele sistemelor clasice (cu baraj):
-Sistemele clasice sunt scumpe, durata de constructie este importanta,
-Gradul de incarcare este destul de redus, costuri ridicate pe unitatea de putere instalata
-Impactul ecologic este important.
Dezavantajele sistemelor fara baraj:
-Instalarea acestor sisteme se face sub apa la distanta de uscat determinand costuri ridicate de instalare,
operare si mentenanta
-Turbinele sunt supuse la eforturi importante in special cand conditiile meteo sunt nefavorabile; poate
apare fenomenul de cavitatie
-Pot creste riscul scufundarii vapoarelor daca sunt amplasate pe rute maritime
-Efecte negative asupra faunei datorita prezentei turbinelor, cablurilor, sistemelor de ancorare,
scurgerilor de lubrifianti etc.

18. MHC bazate pe energia valurilor (par. 2.3.7)

Energia valurilor este produsa in principal de catre vanturile ce bat la suprafata marilor si
oceanelor.
Valurile nu au miscare regulata, aplitudinea, energia si directia lor au un caracter aleator.
Puterea inmagazinata intr-un val se poate exprima prin:
ρ - densitatea apei
g - acceleratia gravitationala
T - perioada valului,
H - inaltimea valului
- Un val cu perioada de 7- 10 s, cu amplitudinea de 2 m, poate atinge 40-50 kW/m.
- Potentialul global al puterii valurilor este estimat intre 1 – 10 TW

Turbina cu aer

19. Ce este pila cu combustibil ? (par. 2.4.1)

• Dispozitiv ce permite conversia energiei chimice in energie electrica, apa si caldura, prin reactii
electrochimice.
• O celula cu combustibil consta din doi electrozi separati de un electrolit. Combustibilul (Hidrogen
H2) este injectat pe la anod iar aerul (Oxigen O2) pe la catod. Sub actiunea unui catalizator Hidrogenul
se descompune in electroni si protoni.
• Daca se cupleaza o sarcina intre anod si catod, prin circuit se inchide un curent electric ca urmare a
tensiunii furnizate de celula.
• Tensiunea generata de o celula este in general <1 V. Prin inserierea mai multor celule se obtine o pila
cu combustibil.
 20. Comparatie pila cu combustibil - baterie (par. 2.4.3)
Dispozitiv ce permite conversia energiei chimice in energie electrica, apa si caldura, prin reactii
electrochimice.

- Sistem deschis - Sistem inchis

- Anodul si catodul sunt gaze in - Anodul si catodul sunt metale
contact cu un catalizator din Pt - Reactanţii sunt consumati in
- Reactanţii sunt furnizaţi din exterior interior si
- Nu necesita reincarcare - Necesita reincarcare

21. Comparatie pila cu combustibil - motor cu combustibil (par. 2.4.4)

 Asemanari
- ambele folosesc hidrogenul pe post de combustibil
- ambele folosesc aer comprimat ca oxidant
- ambele necesita racire
 Deosebiri
Celula cu combustibil
- furnizeaza putere electrica
 - combustibilul si oxidantul reactioneaza electrochimic
- poluare neglijabila
Motorul cu combustibil
- furnizeaza putere mecanica
- combustibilul si oxidantul reactioneaza prin combustie
- poluare importanta

22. Avantaje si dezavantaje ale pilelor cu combustibil (par. 2.4.5)

AVANTAJE
Tehnologia de conversie in pilele cu combustibil este
• Directă, fără ardere,
• Fără piese în mişcare, deci fiabilă,
• Curată (aproape fără emisii nocive),
• Silenţioasă şi
• Eficientă energetic (de circa 23 ori mai eficientă decât arderea combustibilului); randamentul unei pile
cu combustibil poate atinge valori de 40 – 60 % ce pot urca spre 80 % in varianta cu cogenerare
Celulele cu combustibil au densitate mare de energie pe unitatea de masa de combustibil;

DEZAVANTAJE
• Cost ridicat al echipamentului (include Pt ~1 g/kW),
• Cost ridicat de obtinere a combustibilului (hidrogen)
• Tehnologia de stocare a hidrogenului insuficient dezvoltata; aceasta trebuie sa asigure siguranta,
fiabilitate, volum redus, pret accesibil,
• Infrastructura aproape inexistenta,
• Tehnologie in curs de dezvoltare, nefamiliara.
• Hidrogenul are un continut ridicat de energie pe unitatea de masa (~ 3 ori > benzina), dar continut
scazut de energie pe unitatea de volum (~ 4 ori < benzina)
 23. Caracteristica unei pile cu combustibil (par. 2.4.8)

24. Avantaje si dezavantaje ale grupurilor electrogene (par. 2.5.2)

AVANTAJE
• Costuri reduse de achizitie
• Pot fi utilizate ca surse de energie electrica principale sau de rezerva
• Sistemele hibride de producere a energiei electrice echipate cu grupuri electrogene au un grad mai
ridicat de autonomie si sunt mai ieftine
• Grupurile electrogene pot asigura necesarul de energie electrica in perioadele cand nu este vant sau
radiatie solara suficienta
• Pot fi alimentate cu biocombustibili ce au un impact mai redus asupra mediului si prezinta caracter
regenerabil
DEZAVANTAJE
• Costuri ridicate de mentenanta si operare (combustibil, piese, ulei, personal calificat)
• Polueaza mediul ambiant cu gaze nocive
• Sunt sisteme zgomotoase
• Necesita deseori un spatiu amenajat special
• Au fiabilitate si durata de viata limitate in raport cu alte tehnologii

25. Aplicatii ale grupurilor electrogene (par. 2.5.3)

- Regim de funcţionare continuă - unde nu există posibilitate de conectare la reţeaua de
distribuţie a energiei electrice. (locuinţe şi alte clădiri izolate, utilaje şi echipamente pe şantiere,
evenimente organizate în aer liber, echipamente militare, telecomunicaţii, concedii şi vacanţe, etc.)
- Regim de urgenţă - sursă auxiliară de alimentare, de rezervă, pentru cazul căderii tensiunii în
reţeaua principală de alimentare cu energie. În acest caz se alimentează prin grupul electrogen numai
acei consumatori consideraţi vitali (pompe de incendiu, lifturi, iluminat de siguranţă, pompe de
circulaţie, etc.)
Consumatorii vitali se găsesc în:
• spitale
• aeroporturi
• bănci
• obiective militare importante
• activitaţi industriale ce nu permit întreruperi
• alte instituţii de importanţă ridicată
• etc.

26. Clasificarea grupurilor electrogene (par. 2.5.4)

FUNCTIE DE CARACTERISTICILE MOTORULUI TERMIC
 Motor Otto (aprindere prin scanteie - benzina) in general al puteri mici
 Motor Diesel (aprindere prin compresie - motorina) puteri mici - mari
 Motor cu gaz, mixt etc.
 Racire cu apa, racire cu aer
FUNCTIE DE PARAMETRII ENERGIEI FURNIZATE
 Trifazate, monofazate sau de c.c.
 Frecventa de 50 Hz sau 60 Hz
FUNCTIE DE MOBILITATE
 Grupuri mobile
 Grupuri fixe
FUNCTIE DE GRADUL DE INSONORIZARE
 Grupuri cu carcasa de insonorizare
 Grupuri fara carcasa de insonorizare
FUNCTIE DE PUTEREA DEBITATA
 Puteri de ordinul kW pana la MW
FUNCTIE DE TIPUL PORNIRII
 Pornire automata (la cheie) sau manuala
Etc.

27. Componente principale ale unui grup electrogen (par. 2.5.5)

• Motorul termic
• Generatorul electric
• Sistem de reglare a tensiunii si frecventei
• Şasiu suport
• Baterie si demaror (la cele cu pornire automata)
• Rezervor combustibil
• Panou de comandă (automată sau manuală)
• Etc
 28. Principiul de functionare al unui sistem hibrid eolian/solar (par. 2.6.1)
Sistemele energetice hibride având la bază surse regenerabile sunt sistemele de producere a
energiei electrice utilizând o combinaţie de cel puţin două surse regenerabile de energie primară.
Cele mai răspândite sisteme energetice hibride sunt cele având la bază energia solară şi cea
eoliană. Alte combinaţii sunt deasemenea posibile precum sisteme de tip solar/biomasă,
solar/eolian/hidro, etc.
Principiul de funcţionare a unui sistem energetic hibrid de tip solar/eolian are în vedere faptul că
în multe situaţii potenţialul energetic solar şi cel eolian se compensează în mod natural, funcţionarea în
paralel a două sisteme eolian/solar de conversie energetică permiţând obţinerea unui randament global
superior funcţionării lor separate.
Pe lângă aceste avantaje, sistemele de producere a energiei electrice utilizând ca surse primare
exclusiv energiile solară şi eoliană, ridică probleme tehnice de securitate energetică, datorită caracterului
fluctuant al energiei vântului, datorită alternanţei zi – noapte, respectiv iarnă – vară.
Prin urmare, în regim autonom, sistemele energetice hibride de tip solar/eolian sunt de regulă
dublate de grupuri electrogene alimentate cu benzină, diesel sau biocombustibili, respectiv de baterii de
acumulatori de mare capacitate, cu rol de tampon, pentru stocarea energiei.

Principiul de functionare al unui sistem hibrid solar/eolian dublat de generator diesel electric si de
baterii de acumulatori

29. Sisteme de protectie a retelei (par. 3.3)

SMGD trebuiesc deconectate automat cand tensiunea creste necontrolat la nivelul punctului de
conectare la retea sau in cazul caderii tensiunii. In ultimul caz prin deconectarea SMGD se asigura
protectia personalului de interventie pe retea.
Schemele normale de protectie a retelei, setarea releelor de protectie la suprasarcina la
scurtcircuit, pot sa nu mai fie valabile cand in retea sunt conectate SMGD.
Prezenta SMGD complica proiectarea schemelor de protectie selectiva a retelei (deconectarea
doar a liniilor cu probleme).
Protectia clasica a retelelor de distributie se efectueaza prin setarea unor timpi de deconectare din
ce in ce mai mari spre amonte; aceasta schema de selectie “cronologica” functioneaza doar in retele
clasice; in retele cu SMGD fluxul puterii electrice poate fi inversat si schema de protectie nu mai
corespunde.
 30. Notiuni specifice privind calitatea energiei (par. 3.4.1)
Goluri de tensiune. O scadere de scurta durata a tensiunii (1%Un <U < 90%Un) care dureaza <
60s. Pot fi produse de pornirea unor instalatii, scurtcircuite in retea etc. Pot creea probleme motoarelor
electrice, echipamentelor electronice, etc.
Variatii lente ale tensiunii. Variatii lente (<1%/s) ale tensiunii retelei in limita ±10%Un. Pot fi
datorate variatiilor progresive ale sarcinii si sunt compensate prin reglajul sub sarcina al
transformatoarelor. Pot conduce la pierderi suplimentare de energie, la micsorarea duratei de viata a
echipamentelor, la scaderea productivitatii etc.
Variatii rapide ale tensiunii. Variatii rapide (>1%/s) ale tensiunii retelei in limita ±5%Un. Acestea
pot fi datorate unor sisteme de sudura cu arc, comutatiilor baterii de condensatoare pentru compensarea
factorului de putere etc. Pot afecta echipamentele electrice si electronice etc.
Intreruperi de scurta durata. O intrerupere in alimentarea cu energie electrica (U<1%Un) de
scurta durata Dt < 3 min., cauzata uzual de actionarea aparatelor de comutatie efectuata de operatorul de
retea pentru a izola probleme in retea etc.
Intreruperi de lunga durata. O intrerupere in alimentarea cu energie electrica (U<1%Un) cu
durata Dt > 3 min., cauzata de un scurtcircuit in vecinatate, de incidente majore in reteaua locala sau
regionala, datorita izolatoarelor umede sau a altor accidente.
Fluctuatii de tensiune (flicker). Variatii rapide de tensiune < 10% pe durate > 95% din timp. Pot
fi generate de turbine eoliene.
Supratensiuni de impuls. Cresteri bruste ale tensiunii (ns/ms) de zeci pana la mii de volti. Pot fi
produse de functionarea unor echipamente, fulgere, caderi de copaci pe liniile electrice, descarcari
statice etc.
Supratensiuni de durata. Cresteri de scurta durata a tensiunii, de pana la cateva secunde. Pot fi
datorate functionarii unor echipamente, pornirii si opririi motoarelor, comutatiei bateriilor de
condensatoare etc.
Subtensiuni. Scaderi ale tensiunii ce dureaza pana la cateva secunde. Pot fi datorate
subdimensionarii cablurilor, curentilor de suprasarcina etc.
Distorsiuni armonice. Distorsiuni continue sau sporadice ale formei de unda a tensiuni de 50 Hz
(60 Hz), cauzata uzual de convertoare electronice (surse de alimentare in comutatie, drosere electronice
pentru corpuri de iluminat, actionari cu viteza variabila controlate electronic etc.);
Frecventa trebuie sa se incadreze 95% din timp in gama 50Hz±1%, si niciodata sa iasa din gama 50 Hz
+4%/-6%. Continutul total de armonici admis este THD = 8% pe 95% din timp pana la armonica a 40-a.
Armonicile se pot transmite prin retea si pot creea probleme de telecomunicatii sau interferente cu
sistemele electronice de calcul, supra incalziri ale motoarelor, transformatoarelor sau a conductoarelor
de neutru, scaderea performantelor motoarelor, deteriorarea bateriilor de condensatoare utilizate pentru
scaderea factorului de putere, pot genera o functionare haotica a intrerupatoarelor, sigurantelor si relelor.
 31. Golurile de tensiune (par. 3.4.2)
O substatie deserveste de regula mai multe linii de alimentare cu energie electrica a
consumatorilor, dispuse radial
Tensiunea pe aceste linii scade gradual. Standardul SR EN 50160 stipuleaza ca tensiunea la
utilizator trebuie sa fie:
- intre 207 V si 253 V - 95% din timp
- intre 196 V si 253 V - totdeauna
Pentru a asigura nivelul de tensiune corespunzator la consumatorul cel mai indepartat in situatia
unui consum ridicat, operatorul de retea regleaza de regula tensiunea in substatie spre limita superioara
permisa.
Cand o SMGD este instalata langa un capat al liniei se injecteaza curent in linie reducand sau
inversand fluxul de energie absorbit din substatie.
Daca SMGD este suficient de puternica sau daca sunt mai multe astfel de surse tensiunea pe
tronsoane ale liniei pot creste peste cea a substatiei si operatorul de retea nu mai poate controla nivelul
tensiunii.
In plus SMGD de mica putere nu pot fi controlate de catre operatorul de retea pentru corelare cu
nivelul sarcinii; panourile fotovoltaice genereaza electricitate cand este soare, turbinele eoliene cand este
vant, etc.
Golurile de tensiune se definesc prin amplitudine si durata (1%Un<U<90%Un pt. Dt<60s)
conform standardului SR EN 50160
In cele mai multe cazuri tensiunea nu scade sub 50% din cea nominala iar durata este deseori
cuprinsa intre 50 - 170 ms.
Caderile de tensiune sunt probabil cea mai importanta problema de calitate a energiei
intampinata de consumatorii industriali si domestici.
 32. Cauze ale golurilor de tensiune (par. 3.4.2.1)
Conditii meteo nefavorabile:
- descarcari atmosferice, furtuna, viscol, chiciura, depuneri pe izolatii,
Interferente si defectiuni mecanice:
-contacte cu vehicule (echipamente de constructie, de excavatie),
-animale si pasari, copaci inalti, stricaciuni intentionate;
Pornirea unor instalatii:
- motoare si actionari electrice asincrone sau de curent continuu,
Defecte in retea:
- scurtcircuite in retea, operatiuni sau intretinere eronate
Catastrofe naturale:
- viituri, caderi de pamant, cutremure, avalanse.

33. Probleme generate de golurile de tensiune (par. 3.4.2.2)

- motoarele asincrone pot fi afectate deoarece le scade turatia si pot absorbi curenti mari la
revenirea tensiunii ceea ce poate determina o alta cadere a tensiunii (cascada)
- convertoarelor electronice care pot da comanda de deconectare pt. protectia echipamentului
- echipamentele electronice sensibile pot fi afectate (actionari cu viteza variabila, contactoarele
sistemelor de pornire a motoarelor, roboti, PLCs, controlerele surselor de alimentare, relee de control);
- multe din aceste echipamente sunt folosite in aplicatii critice pentru anumite procese industriale
golurile de tensiune putand provoca pierderi importante.
In retele cu grad redus de penetrare a SMGD, mentinerea tensiunii in limite prestabilite nu este
dificila.
Pe masura ce gradul de penetrare a SMGD, retelele necesita o reproiectare adecvata orientata
dupa standardele “retelelor inteligente”; aceste retele permit maximizarea energiei livrate de catre
SMGD dar fara a afecta stabilitatea retelei.

34. Echilibrarea tensiunii produse de SMGD (par. 3.4.3)

Daca presupunem un sistem PV de mica putere conectat la una din fazele retelei de distributie,
cand sistemul injecteaza putere in retea, nivelul tensiunii va creste pe aceasta faza in raport cu celelalte
doua.
O solutie de gestiune posibila, dar care creste costul SMGD, consta in impunerea cerintei ca
toate SMGD sa fie trifazate. In tari in care micii consumatori sunt doar monofazati acest lucru nu este
insa posibil

35. Distorsiunile armonice (par. 3.4.4)

 THD = UH/UF,
unde
THD este factorul de distorsiune total, U n valoarea efectivă a armonicii n a tensiunii, iar U F reprezintă
valoarea efectivă a fundamentalei semnalului u a cărui frecvenţă a fost considerată 50 Hz.

UH  U22  U23  ...  Un2

Probleme generate de prezenta armonicilor de curent:
-supraincarcarea conductorului neutru
-supraincalzirea transformatoarelor
-efectul pelicular
-solicitare suplimentara a bateriilor de condensatoare pt. factorul de putere, etc.
Armonicile apar de regula datorita sarcinilor neliniare: surse de alimentare in comutatie,
convertoare electronice, drosere, UPS-uri, actionari cu viteza variabila, etc.
Probleme generate de prezenta armonicilor de tensiune:
-distorsionarea formei de unda a tensiunii
-afectarea motoarelor asincrone
-perturbatii la trecerea prin zero a semnalului
Interarmonicile sunt armonici cu frecvente care nu sunt multiple ale frecventei fundamentalei;
Interarmonicile sunt generate de convertoare electronice, cuptoare cu arc electric, sisteme de sudura,
motoare electrice (asincrone - armonici de dantura), sisteme de actionare cu viteza variabila,
transformatoare saturate, turbine eoliene la trecerea palelor prin dreptul stalpului etc.
Convertoarele electronice ale SMGD au o contributie importanta la modificarea formei de unda a
tensiunii in reteaua de distributie, generand armonici de frecvente multiple ale frecventei retelei.
 Controlul armonicilor este o sarcina complexa; standardul EN 50160 stabileste o limita maxima
pentru poluarea armonica la punctul de conectare a consumatorului in timp ce diferite standarde
nationale si internationale limiteaza poluarea armonica cauzata de SMGD.
Limitarea poluarii armonice cauzata de convertoare electronice poate fi realizata prin proiectarea
adecvata a convertoarelor, prin utilizarea filtrelor, respectiv prin utilizarea transformatoarelor de separare
si de atenuare a armonicilor.

36. Variatii ale tensiunii si flicker (par. 3.4.6)

Chiar si in conditii de functionare normala, un panou PV, o turbina eoliana sau o unitate de
cogenerare pot genera variatii importante si bruste ale curentului injectat in retea ceea ce conduce la
variatii ale tensiunii.
Variatiile de tensiune pot fi provocate de exemplu de o furtuna, de un nor gros ce acopera
Soarele, de o oprire brusca a unei unitati de cogenerare, fulgere, scurtcircuite in retea, cresterea
curentului absorbit in retea (pornirea unor motoare) etc.
Variatiile puterii generate de SMGD au grad redus de diversitate. Daca puterea vantului este
insuficienta pentru a invarti o turbina eoliana dintr-o anumita zona, este foarte probabil ca nicio turbina
eoliana din zona respectiva sa nu se invarta. Acest fapt este in contrast cu variatiile bruste privind
consumul de electricitate in cazul consumatorilor individuali, care prezinta o mult mai mare diversitate.
Caracterul fluctuant al SMGD pot genera variatii ale tensiunii retelei.
O solutie consta in echiparea SMGD cu sisteme de stocare a surplusului de energie in baterii si
livrarea energiei stocate spre retea in perioadele cand sursele regenerabile nu produc energie. Astfel de
solutii tehnice exista deja implementate.
Sistemele de stocare a energiei in baterii de mare putere si cu performante ridicate sunt
actualmente prea scumpe pentru a reprezenta o solutie viabila dpdv. economic. Situatia se poate schimba
insa in viitor intrucat tehnologia de constructie a bateriilor este in plina dezvoltare, existand deja proiecte
de stocare in sisteme de baterii cu putere de ordinul a 1 GW si durata de 4 – 6 ore.
Flicker-ul este variatia vizibila a fluxului luminos al unei lampi datorata variatiilor ciclice ale
tensiunii de alimentare.
Datorita modului specific de interactiune intre creierul si ochiul uman acest efect este vizibil in
special la frecvente in gama 5 - 20 Hz si apare chiar si la variatii reduse ale tensiunii de alimentare.
Turbinele eoliene pot induce flicker prin variatia puterii utile ce apare cand palele turbinei trec
prin dreptul turnului de sustinere (fenomene aerodinamice). Aceste variatii de tensiune sunt cauzate de
variatia curentului ce trece prin impedanta retelei.
Reducand impedanta retelei prin utilizarea unor conductoare mai groase este o solutie simpla dar
viabila in retele noi sau unde sunt instalate importante capacitati SMGD.
Alte echipamente ce pot induce flicker: echipamente metalurgice, cuptoare, laminoare, instalatii
de sudura, aer conditionat etc.
Efecte ale flicker-ului: corpurile de iluminat palpaie si devin deranjante, motoarele isi modifica
alunecare si cuplul, convertoarele electronice genereaza armonici si interarmonici, relee si contactoare
pot deconecta gresit, etc.
 37. Puterea reactiva (par. 3.4.7)
Factorul de putere (cosj) este o masura a puterii reactive cerute in raport cu puterea activa ceruta
de o anumita instalatie.
Puterea reactiva nu efectueaza lucru mecanic util dar genereaza pierderi suplimentare in reteaua
de distributie. Operatorul de retea penalizeaza clientii cu un consum important de putere reactiva (factor
de putere redus).
Daca anumiti consumatori ar instala de pilda panouri PV pentru a alimenta o parte din
echipamente cu energie activa, o cantitate mai redusa de energie activa ar fi preluata din retea si
operatorul de retea ar inregistra un factor de putere mai redus ceea ce ar ar atrage penalitati mai ridicate.
Din perspectiva operatorului de retea prezenta SMGD conectate la retea modifica spectrul
conventional al consumului si factorul de putere efectiv al sarcinii.

38. Asigurarea compatibilitatii elmg. (par. 3.5)

• Anumite semnale de comanda de la distanta a unor echipamente sunt emise prin reteaua
electrica de distributie pentru a controla de pilda sistemul de iluminat public etc.
• Anumite SMGD, in special turbinele eoliene, pot afecta aceste semnale, reducand amplitudinea
lor si facandu-le nedetectabile.
• Anumiti operatori de retea cer ca SMGD cu potential mare de poluare electromagnetica sa fie
echipate cu sisteme de filtrare care sa rezolve aceste probleme.
• O parte importanta din turbinele eoliene de ultima generatie functioneaza la turatie variabila.
Convertoarele electronice pot genera probleme de compatibilitate elmg.
• Servicii ce pot fi afectate de catre generatoare eoliene: statii radio si TV, statii de telefonie
mobile, etc.
• Turbinele eoliene pot reflecta, redirectiona sau obstructiona semnalele de telecomunicatii.
• Turbinele eoliene pot genera unde electromagnetice (de regula de frecvente joase) care sa
interfere cu alte sisteme electronice din vecinatate.
• Sistemele eoliene pot fi insa ecranate si se pot minimiza emisiile electromagnetice.
 39. Tipuri principale de convertoare electronice (par. 4.3)

Redresor Chopper

Invertor Redresor + Invertor

40. Componente de baza pentru convertoare electronice (par. 4.4)

Intreruptoare electronice sunt dispozitive electronice care permit inchiderea sau deschiderea unui
circuit sau a unei cai de curent; intreruptoarele electronice prezinta doua stari :
- inchis (on)
- permite trecerea curentului
- rezistenta scazuta (nula)
- tensiune reziduala practic nula
- deschis (off)
- nu permite trecerea curentului
- rezistenta foarte mare
- curent rezidual practic nul
Tranzitia dintr-o stare in alta se face aproape instantaneu.
Intreruptoarele electronice se impart in 3 grupuri :
• Diode: stare de conductie sau de blocare controlata prin intermediul tensiunii aplicate la borne
in circuitul de forta;
• Tiristoare: stare de conductie controlata de un semnal din circuitul de comanda, blocare din
circuitul de forta; nu pot fi blocate din circuitul de comanda;
• Tranzistoare: pot intra in conductie si pot fi blocate din circuitul de comanda (tranzistoare BJT,
MOSFET, IGBT, GTO etc.).

41. Redresorul (par. 4.5)

Redresorul este un convertor static de putere ce realizeaza conversia unei tensiuni alternative
(mono sau polifazata) intr-o tensiune continua, sensul conversiei energiei fiind dinspre partea de c.a.
spre partea de c.c.
Redresorul este alcatuit dintr-unul sau mai multe DSP (diode, tiristoare sau tranzistoare) şi
eventual din elemente de netezire a curentului pe partea de c.c., transformator si inductivitati de limitare
a curentului pe partea de c.a., elemente de protectie etc.
Caile de curent ale redresorului sunt realizate asa incat DSP-urile sa aiba aceea durata de
conductie sau blocaj.
 Principiul de conversie al redresorului

42. Clasificarea redresoarelor (par. 4.5.1)

Dupa tensiunea de alimentare pe partea de c.a.
• Redresoare monofazate alimentate de la retea monofazata
• Redresoare trifazate alimentate de la retea trifazata
Dupa tensiunea continua de iesire
• Redresoare necomandate (contin diode): tensiunea la iesire este continua de valoare medie constanta;
• Redresoare comandate (contin tiristoare sau tranzistoare): tensiunea de la iesire este continua variabila;
• Redresoare semicomandate (contin tiristoare si diode): tensiunea de la iesire este continua variabila
Dupa polaritatea tensiunii continue de iesire
• Redresoare ce dau o tensiune la iesire de polaritate unica +U d (redresoare cu comutatie naturala
pentru 1 cadran)
• Redresoare ce dau o tensiune la iesire de cu dubla polaritate ±Ud (redresoare cu comutatie naturala
pentru 2 cadrane)
Etc

43. Să se reprezinte la alegere schema unui redresor necomandat (monofazat sau trifazat)
si formele de unda corespunzătoare ale tensiunilor alternative si redresate (par. 4.5.2 –
4.5.4)

Redresor dubla alternanta

cu punct neutru
44. Să se reprezinte la alegere schema unui redresor comandat (monofazat
sau trifazat) si formele de unda corespunzătoare ale tensiunilor alternative si redresate
(par. 4.5.5- 4.5.6.)
45. Să se reprezinte la alegere schema unui chopper si formele de unda corespunzătoare
ale tensiunilor si curentului (par. 4.7.1 - 4.7.3)
CHOPPER-UL RIDICATOR (Boost Converter)

• S inchis: Vi = VL
• S deschis: Vi = VL+ Vo
Functionare continua: IL > 0

46. Tehnici uzuale de incarcare baterii (par. 4.8.1)

- La curent constant,
- La tensiune constanta (cu limitare de crt.),
- Combinatii ale celor doua.

47. Metode de finalizare a incarcarii bateriilor (par. 4.8.2)

- (t) Dupa un timp prestabilit maxim (de regula metoda de rezerva),
- (U) Cand tensiunea creste peste o limita (de regula in combinatie cu injectarea unui curent constant)
- (-dU/dt) Cand se atinge o anumita rata de scadere a tensiunii (de regula in combinatie cu injectarea
unui curent constant pt. NiCd, NiMH),
- (I) Cand curentul scade sub o anumita valoare (de regula in combinatie cu aplicarea unei tensiuni
constante pt. Pb-Acid si Li-Ion)
- (Temp) Cand temperatura creste peste un nivel (ca metoda de rezerva pt. NiCd si NiMH)
- (dTemp/dt) Cand derivata temperaturii depaseste o anumita valoare (la incarcari rapide la NiCd si
NiMH)
- (T-Tamb) Cand temperatura creste peste o anumita limita in raport cu cea ambianta (pt. NiCd si Pb-
Acid)
- (dU/dt = 0) Cand tensiunea nu mai creste (pt. NiCd si NiMH)
 48. Desenati un circuit simplu de incarcare baterii (par. 4.8.4)

Sistem bazat pe autotransf, redresor trifazat si limitator de curent

49. Invertoare pentru sisteme fotovoltaice conectate la retea configuratii

uzuale (par. 4.9.1)

• Pentru centrale PV de puteri mari • Eficienta ridicata • Costuri ridicate

• Eficienta ridicata • Siguranta sporita • Siguranta maxima
• Cost redus • Eficienta scazuta
• Siguranta si fiabilitate reduse
 50. Topologii de invertoare pentru sisteme fotovoltaice conectate la retea
configuratii uzuale (par. 4.9.2)

51. Desenati o schema bloc si o schema detaliata a unui convertor pentru

sisteme fotovoltaice cu conectare la retea (par. 4.9.3)

INVERTOR FARA CHOPPER SI FARA TRANSFORMATOR DE SEPARARE GALVANICA

(solutie compacta, aplicabila cand UPV este suficient de mare)
a)Schema bloc
b)Schema detaliata
52. Caracteristici principale ale filtrelor pasive (par. 5.1.1)
• Sunt construite din componente pasive de circuit, rezistente, condensatoare si bobine, fara
elemente amplificatoare (tranzistoare, amplificatoare operationale, etc)
• Nu amplifica semnalul principal
• Nu necesita alimentare de la o sursa separata
• Pot fi folosite la frecvente foarte ridicate
• Sunt in general tranzitate de intreaga valoare a curentului de sarcina
• Bobinele necesare filtrarii cu precizie a anumitor game de frecvente nu se gasesc intotdeauna
pe stoc (daca inductivitatea difera prea mult de valoarea proiectata apar erori de filtrare prea mari); o
solutie consta in utilizarea bobinelor reglabile, insa reglarea acestora consuma timp
• Bobinele de mari dimensiuni sunt uneori scumpe
• Filtrele de ordinul 1 sunt relativ simplu de proiectat (se folosesc ecuatii standard pentru
identificarea frecventei de rezonanta a circuitului)
• Filtrele de ordinul 2 se proiecteaza folosind ecuatii mai complexe

53. Caracteristici principale ale filtrelor active (par. 5.1.2)

• Filtrele active de putere sunt echipamente mai scumpe decat cele pasive ce contin convertoare
electronice de putere comandate in vederea compensarii anumitor armonici ale semnalului principal etc.
• Necesita alimentare de la o sursa separata
• Sunt in general tranzitate de valori mai reduse in raport cu valoarea nominala a curentului de
sarcina
• Sunt mai fexibile; pot fi programate usor pentru filtrarea anumitor armonici date
• Se justifica de regula la echipamente scumpe si pretentioase.
• Etc.

54. Explicati functionarea unui filtru pasiv la alegere (trece jos, trece sus,
trece banda, stop banda) (par. 5.2)
R
• Lasa sa treaca frecventele din banda de trecere
VO ( s ) s
•Atenueaza celelalte frecventele  L
Vi ( s) s 2  R s  1
w = 2pf
L LC
 55. Explicati functionarea unui filtru activ la alegere (serie, paralel, hibrid)
(par. 5.3.1 - 5.3.3)
Filtrul hibrid (FH) reprezinta o combinatie a unui filtru activ cu unul pasiv. În unele cazuri
aceasta este soluţia cea mai eficientă economic.
Filtrul pasiv realizează in anumite cazuri filtrarea armonicilor principale (de exemplu, armonica
5), iar filtrul activ asigură filtrarea celorlalte armonici.