Universitatea Tehnică a Moldovei

Departamenul Inginerie Economică și Business

Specialitatea Marketing și Logistică

Lucrări de laborator
,,Securitatea vitalității”

A elaborat: Codrean Tatiana

gr.ML -151,f/r
A verificat: Capră Galina,
lec.univ.

Chișinău 2019
 Lucrare de laborator nr. 1
Tema: Cercetarea microclimatului la locul de muncă

Scopul lucrării: Familizarea cu metodele de control ale parametrelor microclimatului

(temperatura, umiditatea relativă, viteza mişcărli aerului) la locurile de muncă supuse controlului
Aparate şi accesorii: barometru, anemometre, psihrometre, termometre, pipete, recipiente
pentru apă.

Noțiuni generale
Microclimatul locului de muncă este determinat de temperatura şi umiditatea
aerului, curenţii de aer şi radiaţiile calorice ale ambianţei de muncă. Toţi factorii de
microclimat acţionează combinat şi concomitent asupra organismului uman. Temperatura
aerului este determinantă, de ceilalţi parametri potenţând sau diminuând efectele
temperaturii. Microclimatul nefavorabil e definit ca ansamblul factorilor de microclimat a căror
acţiune combinată depăşeşte capacitatea adaptativă a organismului, suprasolicitând sistemul de
termoreglare pentru menţinerea homeostaziei termice.
În fiecare încapere de lucru pentru o persoană trebuie prevăzut un minim de 12m² aer;
înalţimea de la pardoseală până în tavan -3m; temperatura aerului optim 22-25 ºC; umiditatea
relativă a aerului 35-70%; concentratia bioxidului de carbon 0.03% ( 0.3la mie). Peste 25 ºC
corpul transpiră între 22-35 ºC este temperatura corpului normala. Sub 25 ºC corpul începe să
tremure ; tremuratul este de fapt contracţia muşchilor astfel ei îndeplinesc 2 elemente esenţiale
mişcare + energie corpul îţi reglează temperatura. Umiditatea sub 35% ce se întâmplă: se usucă
mucoasele, se usucă gura. Umiditatea peste 75% şi este cald afară se împiedică evaporarea ( la
tropice în
special ).
Sarcina de lucru 1: De masurat viteza de mișcare a aierului.
Mersul lucrării:
Pentru măsurarea vitezii de mișcare a aierului se utilizează aparatul cu denumirea
Anemometru. Se conectează ventilatorul, asigurândune ca dispozitivul de calcul să fie oprit. Se
fixează indicația inițială a anemometrului. Se pune în funcțiune dispozitivul de calcul odată cu
cronometrarea timpului. După 60 sec. se oprește mecanismul de calcul și se înscrie noua
indicație a aparatului. Se determină numărul de diviziuni într-o sec., împărțind rezultatul obținut
la durata măsurării. Cu ajutorul diagramei din îndrumar, determinăm viteza mișcării aerului.

2
Tabelul 1.

Numărul
Indicația Indicația de Viteza
inițială a finală a Diferența Durata diviziuni mișcarii
anemometrului, anemometrului, indicațiilor, măsurării, într-o aerului,
Nr.exp diviziuni diviziuni diviziuni sec secundă m/s
1 2 3 4 5 6 7
1 5953 6015 62 60 sec 1,03 1,22
2 6015 6060 45 60 sec 0,75 1
3 6060 6115 55 60 sec 0,91 1,13

Rezultatul obținut:
În urma efectuări măsurărilor descries mai sus, am obținut 3 indicații a vitezei de mișcare a
aerului – 1,22 m/s; 1 m/s și 1,13 m/s, media constituind 1,12 m/s.
Sarcina de lucru nr. 2: De determinat umeditatea relativă.

Mersul lucrării:
Umezim cu pipeta batistul din partea de jos a termometrului. Cuplăm ventilatorul. Peste 4 min.
înscriem în tabel indicațiile termomentrului, care constituie 14 °C.
Tabelul 2.1
Elasticitatea
Presiunea atmosferica
Viteza miscarii aerului

Indicatiile
Umiditatea absoluta

vaporilor de Umiditatea Umiditatea

termometre
apa la relativa relativa
l
g(mm Hg)

indicatia conform conform

mm Hg
Nr.exp.

or,
m/s

termometrelor % HG nr.353
°C
mm Hg din
05.05.2010
calcul

(anexa 2)
umed

umed

grafic
uscat

uscat

tabel

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
1 21 14 2 m/s 746 18,945 11.908 8,468 44,7 41 42 30-70 %

Calculăm umeditatea relative după formula:

r = R/Pus * 100%,
unde: R – umeditatea absolută, care se determină după formula
R = Pum - 0,5 (Tus – Tum) * B/760,
unde: Pum – umeditatea max. a aerului, conform indicației termomentrului umed (tab. 1.4 din
îndrumar);
Tus, Tum – indicațiile termometrului uscat și umed;

3
 B – presiunea atmosferică în timpul măsurărilor

R = 11,908 – [0,5 * (21 – 14) * 746/760] = 8,468 gr/m³

r = R/Pus * 100% = 8.468/18.945 * 100 = 44.7 %
Rezultatul obținut:

În urma măsurărilor și calculilor efectuate mai sus, am obținut o valoare de 44,7 % a

umedității absolute.

Sarcina de lucru 3: De măsurat temperatura aerului și determinarea temperaturilor echivalentă

și echivalent-efectivă.

Mersul lucrării:

Pentru măsurarea temperaturii aerului sunt folosite termometrele cu lichid(mercur,spirt

colorat), ternometrele electrice şi termografele. Determinarea temperaturii aerului in lucrarea de
laborator se efectuează conform indicației termometrului uscat al psihrometrului.
echivalenta-efectiva

Conditiile optimale conform

munca certificat

Viteza miscarii
Temperatura

echivalenta °C

HG nr.353 din 05.05.2010

Temperatura

Temperatura
Umiditatea
la locul de

relativa,%

(anexa 2)
aerului,
aerului

m/s

°C

Umiditate
Temperat

normelor
conform

relativa,
miscarii
aerului,
aerului

Viteza

m/s
ura

°C

%
a
1 2 3 4 5 6 7 8

<60
21ºC 44,7 % 1,12 - - 20-24ºC 0,1-0,3
30-70%

Rezultatul obținut:

Valorile optime a temperaturi aerului conform normelor sunt cuprinse intre 20-24ºC,cea a
vitezii mișcării aerului între 0,1-0,3 m/s și cea a umidității relative 30-70%.Ceia ce rezultă că
temperatura echivalentă și echivalent-efectivă nu este nevoie de calculat deoarece datele
obținute corespund cerințelor expuse în lege.

Concluzii: Microclimatul corespunde valorilor optime prevăzute de actul normativ.

Astfel avînd condiții nepericuloase la locul de muncă, nu este nevoie de întreprins careva
măsuri de protecție.

4
 Lucrare de laborator nr. 2
Tema: Determinarea concentrației substanțelor nocive sub formă de gaze și vapori
în aerul zonei de muncă
Scopul lucrării: A lua cunoștință cu metodele și mijloacele tehnice pentru determinarea
concentrației substanțelor nocive în aerul zonei de muncă.

Aparate și dispozitive: Analizatorul de gaze UG-2, barometru, termometrul, set de tuburi

standartizate, fiole cu prafuri indicatoare, pâlnie, vată higroscopică.

Noțiunii generale
O mare importanţă pentru sănătatea lucrătorilor este aerul în încăperile unde lucrează,
trebuie să avem grijă de protecţia aerului, de poluare cu substanţe chimice nocive. Substanțele
toxice sunt acele substanțe care au în compoziție un toxic care este dăunător mediului
înconjurător sau organismului viu cu care vine în contact putând provoca în anumite doze și
moartea acestuia. Circa 90% din intoxicaţii şi maladiile sunt cauzate de poluarea mediului
aerian.

Substanţele chimice nocive provoca apariţia diverselor boli - începând cu bronşitele

profesionale şi stările alergice şi terminând cu neoformaţiunile maligne. De exemplu, în aerul din
zona de lucru a încăperilor sudarilor, se degajă substanțe toxice atât în procesul de lucru cît și în
timpul asistarii sau a colaborării cu acesti metali. Ca exempul în laboratoarele fabricilor de
producere, în contact cu substantele toxice putem sa ne intoxicăm. Concentraţiile maxime
admisibile ale substanţelor nocive în aerul zonei de lucru din încăperile de producţie sunt
stabilite în STAS - Cerinţele sanitar-igienice generale faţă de aerul de la locul de muncă.

Noţiunea "loc de muncă" desemnează spaţiul cu înălţimea de până la 2 m deasupra

nivelului podelei sau terenului, pe care se află permanent sau temporar muncitorii. Dacă în aerul
de la locul de muncă se află câteva substanţe toxice, atunci suma concentraţiei lor nu trebuie să
depăşască CMA a unei substanţe. Conţinutul impurităţilor gazoase şi de praf în aer se exprimă în
mg/m3.

Sarcina de lucru: De analizat calitatea aerului.

5
 Fig. 2.1. Analizatorul universal de gaze ”UG-2”;
1 – Furtunul din cauciuc; 2 – Duza; 3 – Furtunul din cauciuc; 4 – Tub din sticlă; 5 – Fixatorul;
6 – Bucșa; 7 – Stoc; 8 – Canelura cu două adâncituri; 9 – Inelul, 10 – Arcul din oțel;
11 – Silfonul; 12 – Corpul
Mersul lucrării:

În decursul analizei tija se întroduce în bucșă, fixatorul fiind lăsat să lunece pe canelura tijei, pe
care sunt indicate limitele volumului aerului infiltrat. Apăsând cu mâna pe tijă, comprimăm
silfonul de gumă până când fixatorul intră la adâncimea de sus a canelului tijei, fixând paharul de
gumă în stare comprimată. La conducta de gumă a dispozitivului se unește tubul de indicație cu
orice capăt. Alt capăt al tubului indicator se îndreaptă în partea gazului. Apăsăm cu o mână tija,
cu cealaltă o eliberăm de fixator și lăsăm ca tija să se miște până când fixatorul intră în
adâncitura a doua. În acest timp, prin tubul indicator se infiltrează proba de aer.

După ce fixatorul intră în gaura de jos a tijei, infiltrarea aerului continuă în silfonul de gumă,
datorită vacuumului ce s-a format în acesta.

Timpul total de infiltrație a aerului cercetat prin tubul indicator trebuie să corespundă timpului
indicat pe diagrama de determinare a concentrației pentru distanța dată.

Concentrația gazului se determină cu ajutorul scării pe care este indicat volumul aerului
infiltrat. Cifra, care coincide cu granița coloniței de praf vopsit, va indica concentrația gazului ce
se măsoară în mg/m³.

Concentrația obținută a substanței nocive se calculează după formula:

6
 𝑎 (273+𝑡)∗760
𝑥= mg/m³,
273∗Pt

unde: x – concentrația noxei adusă la condiții normale;

a – concentrația noxei măsurată cu dispozitivul ”UG-2”, mg/m³;

t – temperatura aerului în încăpere, °C;

Pt – presiunea atmosferei în timpul măsurării, mm Hg;

𝑎 (273+𝑡)∗760 35 (273+21)∗760 7 820 400

𝑥= = = = 38,4 mg/m³
273∗Pt 273∗746 203 658

Rezultatul obținut:

În urma efectuări măsurărilor și calculilor descrise mai sus, am obținut o concentrație a

substanței în valoare 38,4 mg/m³.

Tabelul 1.
Numărul de infiltrații

substanței, mg/m³
Volumul total. ml
Volumul aerului

Clasa de pericol
C.M.A., mg/m³
Gazul cercetat

P. at. Mm Hg

Concentrația
infiltrat, ml
Nr. d/o

T, min.

t °C

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1 100 45-60 Anhidridă 1 100 21 746 38,4 0,05 2
sec.

Concluzie: În urma masurărilor și calculior efectuate în zona de lucru am obținut o concentrație

de 38,4 mg/m³ această concentrație prezintă pericol pentru lucratoro. De aceea se vor lua masuri
de protecție și numai după aceea se admit lucrătorii la locurile de muncă.

7
 Lucrare de laborator nr. 3
Tema: Cercetarea zgomotului industrial
Scopul lucrării: A lua cunoștință cu metodele cercetării zgomotului industrial, metodele de
normare, aparatul și metodele de măsurare.

Noțiuni generale
Zgomotele industriale sunt o formă de poluare acustică constând din noxe auditive
poluante care, prin durată și amplitudine, pot să creeze daune sănătății prin afecțiuni ale auzului
uman. Ele sunt în principal produse de funcționarea utilajelor industriale, mai ales cele
motorizate dar și de muzică puternic amplificată. Afecțiunile de sănătate ce sunt
provocate, surzenia de ex., sunt nevindecabile. Se consideră ca fiind poluare acustică, zgomotele
care depășesc un nivel de zgomot de 80-85 de decibeli (dB). La un nivel de zgomot de 90 dB se
provoacă chiar numai la o durată de lucru de 2-4 ore zilnic, afectarea definitivă a capacității
auditive. Contra îmbolnăvirii prin zgomot industrial se folosesc mijloace de amortizare a
zgomotului diferite, personale dar și generale (protecție de ambianță).

Există legislație corespunzătoare de protecție a muncii privitor la zgomotele industriale.

Sarcina de lucru 1: De măsurat nivelul și spectrul zgomotului sursei de zgomot atunci când
lipsesc mijloacele de protecție antizgomot, de comparat nivelurile măsurate cu cele admisibile,
conform standartului de stat.

Sarcina de lucru 2: De măsurat nivelul și spectrul zgomotului sursei în prezența mijloacelor

de protecție antizgomot, de comparat nivelurile măsurate cu cele admisibile și de apreciat
eficacitatea mijloacelor de protecție antizgomot.

Reducerea necesară a zgomotului la locul de muncă în încăperea unde se află o singură sursă
de zgomot se calculează după formula:

ΔLnec = L – Ladm,

unde: L – nivelul de octavă a presiunii sonore (dB) sau nivelul sunetului (dBA) provocat de sursa
de zgomot la locul de muncă ( se măsoară cu sonometru).

Ladm – nivelul admisibil de octavă al presiunii sonore (db) sau nivelul admisibil a
sunetului.

8
 Tabelul 4.

Nivelul Nivelul de octavă ale presiunii sonore, dB

sunetului,
dBA 63 125 250 500 1000 2000 4000 8000
Hz
Fără mijloace de 81 99 92 85 68 69 62 68 76
protecție antizgomot, L
Admisibile, Ladm 80 94 87 82 78 75 73 72 70

Micșorarea necesară a 1 5 5 3 -10 -6 -11 -4 6

zgomotului, ΔLnec = L
– Ladm
Cu mijloace de protecție 69 62 80 84 85 89 94 98 74
antizgomot, Lcap

Mișcarea reală a 12 37 12 1 -17 -20 -32 -30 2

zgomotului, L-Lcap

Fonoizolația necesară a 6 10 10 8 -5 -1 -6 1 11
mijloacelor de protecție
antizgomot, L-Ladm + 5

Concluzii: După efectuarea acestui laborator am luat cunoștință cu metodele de cercetare

zgomotului industrial, am studiat aparatul și metodele de măsurare a acestuia, cu ajutorul cărora
am cercetat zgomotul fără protecție antizgomot și cu protecție în cazurile date.

9
 Bibliografie

1. E. Olaru, N. Soroceanu, O. Marian. Sanitaria industrială şi igiena muncii. Ciclu de

prelegni, U.T.M., 2000, nr. 789.

2. Gr. Friptuleac, L. Alexa, V. Băbălău. Igiena mediu1ui (Lucrări practice). Chişinău,

„Ştiinţa", 1998.

3. HG nr. 353 „Cu privire la aprobarea cerinţelor minime de securitate şi sănătate la locurile
de muncă", MO nr. 91-93, art. nr. 525 din 08.06.2010.

10
11