You are on page 1of 11

EXTRAS DIN CRONICA LUI GRÉGOIRE

DE TOURS-DECEM LIBRI
HISTORIARUM/HISTORIA FRANCORUM
(ISTORIA FRANCILOR)-PRINCIPALUL
DOCUMENT DESPRE CREȘTINAREA
FRANCILOR.

PROFESOR LUCA OCTAVIAN

CREȘTINAREA FRANCILOR.
STUDIU DE CAZ
1

CREȘTINAREA FRANCILOR. DOMNIA LUI CLOVIS1. *


relatarea lui Grégoire de Tours2
Decem Libri Historiarum/Historia Francorum3

(…) În timpul acelui război un mare număr de biserici au fost


jefuite de armatele lui Clovis, pentru că acest prinț era mereu cufundat
în întunericul greșelii. Într-o zi, soldații săi scoaseră dintr-o biserică,
alături de alte ornamente care serveau cultului, o urnă de o măreție și
de o frumusețe magnifică. Episcopul trimise deputați la rege pentru a
cere cel puțin această urnă, dacă nu voia să-i înapoieze celelalte vase
sfinte din biserica sa. Regele le răspunse trimișilor: “Urmați-mă până
la Soissons pentru că acolo trebuie să se facă împărțirea întregii prăzi.
Dacă soarta mi-a dat această vază voi îndeplini dorința Tatălui4.”
Când sosiră la Soissons, și când întreaga pradă a fost adunată la
un loc, regele luă cuvântul: “Războinici viteji, vă rog să-mi dați acest
vas, spuse el arătând urna, în afară de partea care-mi revine din
pradă.” Nimeni nu se grăbi să-i răspundă căci era stăpânul a tot; căci ei
înșiși îi aparțineau și el putea bine să facă tot ceea ce-i plăcea, fără a se
teme de opoziția nimănui. Dar un războinic, mai dezinvolt, mai puțin
calm, sau mai puțin curtenitor decât alții, ridică toporul său de luptă
lovind urna, spunând cu o voce puternică și răsunătoare: “Tu nu vei
avea nimic de aici decât ceea ce soarta îți va da în mod legitim.” Toată
lumea a fost cuprinsă de uimirea unei asemenea îndrăzneli. Regele se
abținu și nu păru deloc tulburat de această insultă; însă el păstră
resentimentul în adâncul sufletului său. El luă urna și o înapoie
trimisului episcopului.
Un an după aceea el porunci tuturor armatelor sale să se strângă
la Champ-de-Mars, pentru a verifica dacă erau gata și în stare bună.
Când el fu înconjurat de toată trupa, el se apropie de soldatul care
lovise urna și îi spuse: “Nici un războinic nu a adus aici arme mai
murdare ca ale tale. Nici lancea, nici sabia, nici securea ta de luptă nu
sunt în stare bună.” La aceste cuvinte el luă securea soldatului și o
* Traducerea din limba franceză și note: prof. Luca Octavian
Sursa textului: Chronique de Grégoire de Tours, traducere de Just-Jean-Étienne
Roy, Tours, A. Mame et Cie, 1838, pag. 12-19.
2

aruncă la pământ. În momentul în care acesta se aplecă puțin pentru a


o lua, regele, ridicând toporișca sa de luptă, îi lovi capul spunând:
“Astfel ai lovit tu urna la Soissons.” Soldatul căzu fără viață, și armata,
la ordinul regelui, se retrase în liniște. Acest exemplu îi umplu de frică
pe acești războinici indisciplinați, și el știu să profite în continuare
pentru a-i conduce în numeroase lupte și către mari victorii.
În al zecelea an al domniei sale el atacă și supuse Thuringia.
Gondeuch, regele burgunzilor, avusese patru fii: Gondebaud,
Gondégisile, Chilperic și Gondomar. Gondebaud făcu să piară de sabie
fratele său Chilperic, și făcu ca soția sa să fie aruncată în apă cu o
piatră de gât. El le condamnă pe cele două fiice ale sale la exil; cea mai
în vârstă se numea Mucuruna și cea mai tânără Clotilde. Ele trăiau
amândouă în singurătate și schimbaseră hainele de curte cu veșminte
de doliu.
Ambasadorii pe care Clovis îi trimise în Burgundia avură ocazia să
o vadă pe tânăra Clotilde; ei îi admirară gingășia și înțelepciunea; și
aflând că este de viță regală, ei îi împărtășiră descoperirea lor lui
Clovis. De îndată acesta trimise să-i ceară lui Gondebaud nepoata în
căsătorie. Regele burgunzilor nu îndrăzni să refuze; el o dădu pe
tânără trimișilor lui Clovis, care se grăbiră să o conducă la stăpânul
lor. La vederea Clotildei, Clovis fu încântat de bucurie, și curând el o
luă de soție. El avea deja, de la o concubină, un fiu numit Theodoric
(mai cunoscut sub numele de Thierry).
Regina Clotilde avu ca prim născut un fiu pe care dorea să-l
boteze. Cu această ocazie ea nu încetă să facă asupra soțului său cele
mai vii stăruințe, pentru a-l face să renunțe la cultul idolilor, și să-l
îmbrățișeze pe acela al adevăratului Dumnezeu; însă Clovis nu era
deloc mișcat de discursul soției sale, și se mulțumea să-i răspundă că
zeii săi sunt mult mai puternici și mult mai nobili decât cei ai
creștinilor.
Cu toate acestea regina pregăti totul pentru botezul fului său; ea
făcu ca biserica să fie ornată cu draperii și cu ghirlande, sperând că

* Traducerea din limba franceză și note: prof. Luca Octavian


Sursa textului: Chronique de Grégoire de Tours, traducere de Just-Jean-Étienne
Roy, Tours, A. Mame et Cie, 1838, pag. 12-19.
3

strălucirea acestei sărbători religioase va atinge mai ușor sufletul


soțului ei, ceea ce nu au putut face toate vorbele ei.
Copilul fu botezat și numit Ingomer; dar el muri în timp ce purta
încă veșmintele albe pe care le primise pentru această ceremonie.
Regele, viu mișcat de această întâmplare, adresă reproșuri amare
reginei. “Dacă copilul nostru, spuse el, ar fi fost consacrat zeilor mei,
el ar fi trăit cu siguranță; însă pentru că l-ați botezat în numele
Dumnezeului vostru noi l-am pierdut.” “Pentru mine, răspunse regina,
îi mulțumesc Dumnezeului meu, suveranul creator al tuturor
lucrurilor, care nu m-a considerat nedemnă de a fi numărată printre
aleșii Săi, chemați să împartă regatul Său, un copil căruia i-am dat
viață. Astfel durerea pe care mi-o provoacă pierderea sa este îndulcită
și bine ștearsă de acest gând consolant că toți cei care mor cu
mulțumirea botezului, și îmbrăcați încă cu mantia inocenței, se bucură
de vederea Domnului și de viața veșnică.”
Ea aduse pe lume un al doilea fiu care fu și el botezat, primind
numele de Clodomer. La un timp după aceea el se îmbolnăvi, și Clovis îi
spuse reginei: “Este imposibil să nu i se întâmple tot atât cât și fratelui
său, și să nu moară curând, pentru că a fost botezat în numele
Hristosului vostru.” Regina nu răspunse nimic; ea adresă rugăciuni
fierbinți lui Dumnezeu care îi dădu vindecare fiului ei.
Totuși regina își dublă stăruințele pe lângă soțul ei pentru a-l
determina să-l recunoască pe adevăratul Dumnezeu și să abandoneze
idolii. Toate eforturile sale fură inutile și nu putură să-l urnească; dar
evenimentul despre care vom vorbi îl va forța în sfârșit să recunoască
puterea supremă pe care el o negase până atunci.
Într-un război în care era angajat împotriva alamanilor el dădu o
mare bătălie5. Cele două armate luptau cu cea mai mare îndârjire;
carnagiul era înfricoșător; francii nu dădeau înapoi, însă erau rupți în
bucăți și erau pe punctul de a pieri. Clovis la această priveliște ridică
ochii spre cer, și, cu inima frântă de durere, cu ochii plini de lacrimi,
strigă: „O, Iisuse Hristoase, Tu cel pe care Clotilde îl numește Fiul
Dumnezeului cel viu, Tu, care se spune, dai ajutor celor îndurerați, Tu
* Traducerea din limba franceză și note: prof. Luca Octavian
Sursa textului: Chronique de Grégoire de Tours, traducere de Just-Jean-Étienne
Roy, Tours, A. Mame et Cie, 1838, pag. 12-19.
4

care dai biruință celor care cred în Tine, implor fierbinte ajutorul Tău
glorios. Dacă Tu binevoiești să-mi acorzi victoria asupra acestor
dușmani, și dacă simt binefacerile acestei puteri pe care poporul Tău Ți
le atribuie, voi crede în Tine și mă voi boteza în numele Tău. Am invocat
zeii mei, însă văd bine că nu am nici un ajutor de așteptat de la ei. Eu îi
cred deci neputincioși pentru că ei nu mai vin în ajutor celor care-i
invocă. Tu ești cel pe care îl implor acum, Tu ești cel în care vreau să
cred, cu condiția ca să mă smulgi din primejdia în care mă aflu.”
În timp ce făcea această rugăciune, alamanii începură să întoarcă
spatele și o luară la fugă. Curând regele lor este ucis; atunci nu mai
intenționară să mai reziste, aruncară armele, merseră la Clovis și îl
implorară să-i cruțe, ca fiind de aici înainte, nu dușmanii, ci supușii săi.
Regele puse de îndată capăt războiului și se întoarse triumfător în
fruntea armatei sale povestindu-i Clotildei cum, pentru că invocase
numele lui Hristos, obținuse victoria.
Regina purtată de bucurie făcu să vină în secret Sfântul Remi6,
episcop de Reims, pentru a-l ruga să vorbească cu regele și a-l învăța.
Era un prelat plin de știință și de elocvență, și încununat de atâtea
virtuți încât îl egala pe Sfântul Silvestru în sfințenie. Încă există o carte
din viața sa în care se povestește că a înviat un mort. De îndată ce sosi,
el vorbi în particular cu regele. El îi vorbi despre un Dumnezeu
adevărat și despre puterea Sa infinită și îl convinse să creadă în El și să
renunțe la idolii care nu pot nimic nici pentru ei înșiși nici pentru cei
care îi adoră. Clovis răspunse: “Ascult cu plăcere cuvintele tale, o tatăl
meu, însă un singur lucru mă neliniștește, mi-e teamă că poporul meu
nu va dori să-și abandoneze zeii; însă îi voi vorbi și îi voi repeta ceea ce
mi-ai spus tu însuți.”
Imediat îi adună pe franci; însă în momentul în care mergea
pentru a li se adresa, printr-un efect al puterii divine care l-a
împiedicat, întreg poporul strigă într-un singur glas: “Noi nu mai dorim
zeii noștri muritori și suntem gata să ascultăm vocea Dumnezeului
nemuritor pe care îl anunță Remi.”

* Traducerea din limba franceză și note: prof. Luca Octavian


Sursa textului: Chronique de Grégoire de Tours, traducere de Just-Jean-Étienne
Roy, Tours, A. Mame et Cie, 1838, pag. 12-19.
5

La această veste, umplut de o vie bucurie, sfântul prelat pregăti


cristelnițele. Interiorul bisericii era ornat de draperii de o lucrătură
admirabilă, și de voaluri strălucind de albeață. Se răspândește în apa
cristelnițelor ulei sfințit și balsam, și templul, limpezit de lumina
lumânărilor frumos mirositoare, este umplut de un parfum care se
răspândește din baptisteriu7. Toți cei care asistă, pătrunși de
recunoștința lui Dumnezeu, erau ca răpiți de ceruri, și credeau că
respiră tămâia care fumegă în fața tronului lui Dumnezeu.
Regele ceruse prima dată să primească botezul din partea Papei.
El se îndrepta, noul Constantin, spre baia sacră pentru a se spăla de
lepra veche care-l acoperea, și a face să dispară în această apă
binefăcătoare toate petele8 care-l murdăreau. În momentul în care
intră în baptisteriu, sfântul îi adresă aceste cuvinte cu o voce gravă și
solemnă: “Apleacă cu umilință capul, mândru sicambru9; adoră ce ai
ars, arde ce ai adorat.” Regele mărturisind că recunoaște un singur
Dumnezeu Atotputernic întreit în persoană, fu botezat în numele
Tatălui și al Fiului și al Sfîntului Duh, și primi ungerea Sfântului Mir cu
semnul crucii.
După el, mai mult de 3000 de oameni din armata sa au fost de
asemenea botezați.

Note:
1) Clovis I (cca. 466-511), rege al francilor.
2) Georgius Florentius (numele inițial), luându-și apoi numele de Grégoire(cca.
538-594), episcop de Tours (573-594), a scris 10 cărți de istorii , lucrare în limba
latină, cunoscută și ca Historia Francorum (lb. latină-Istoria francilor), principala
sursă pentru istoria merovingiană a Franței.
3) Principala operă a lui Grégoire de Tours, prezintă istoria regilor franci de la
stabilirea lor în Galia până în anul 591 d.Hr.
4) Grégoire de Tours, în lucrarea sa, este cel care pune în gura regelui apelativul
de papa.
5) Bătălia de la Tolbiac, azi Zülpich (oraș în Renania de Nord-Westfalia, Germania) a
avut loc, după Grégoire de Tours, în anul 496 d.Hr.

* Traducerea din limba franceză și note: prof. Luca Octavian


Sursa textului: Chronique de Grégoire de Tours, traducere de Just-Jean-Étienne
Roy, Tours, A. Mame et Cie, 1838, pag. 12-19.
6

6) Sfântul Remi (cca. 437-cca. 533), episcop de Reims care a contribuit la


răspândirea creștinismului printre francii medievali prin convertirea regelui
acestora, Clovis I.
7) Baptisteriul este o construcție anexă, lângă vechile basilici creștine, anume
destinată Botezului.
8) păcate-nota trad.
9) sicambri=populație germanică așezată în secolul I î.Hr. pe malul drept al Rinului.

* Traducerea din limba franceză și note: prof. Luca Octavian


Sursa textului: Chronique de Grégoire de Tours, traducere de Just-Jean-Étienne
Roy, Tours, A. Mame et Cie, 1838, pag. 12-19.
7

* Traducerea din limba franceză și note: prof. Luca Octavian


Sursa textului: Chronique de Grégoire de Tours, traducere de Just-Jean-Étienne
Roy, Tours, A. Mame et Cie, 1838, pag. 12-19.
8

* Traducerea din limba franceză și note: prof. Luca Octavian


Sursa textului: Chronique de Grégoire de Tours, traducere de Just-Jean-Étienne
Roy, Tours, A. Mame et Cie, 1838, pag. 12-19.
9

SURSE FOLOSITE:
https://gallica.bnf.fr/ark:/12148/btv1b84527667/f23.item
https://archive.org/details/chroniquedegrg00royj/page/n7
http://www.ac-
grenoble.fr/ecole/peyrins/nsite/IMG/pdf_Bapteme_de_Clovis.pdf
https://fr.wikipedia.org/wiki/Bataille_de_Tolbiac_(496)#/media/File:
Ary_Scheffer_-_Bataille_de_Tolbiac_496.jpg
https://fr.wikipedia.org/wiki/Remi_de_Reims#/media/File:Tombeau_
St_Remi.jpg
https://www.educatemagis.org/blogs/happenstance-serendipity-
global-companions-part-4/

* Traducerea din limba franceză și note: prof. Luca Octavian


Sursa textului: Chronique de Grégoire de Tours, traducere de Just-Jean-Étienne
Roy, Tours, A. Mame et Cie, 1838, pag. 12-19.
10

http://data-cache.abuledu.org/full/bapteme-de-clovis-50734a9a.jpg
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/1e/Saint_Remy_e
t_Clovis_Ier.jpg
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Reims_Kathedrale.jpg#/me
dia/File:Reims_Kathedrale.jpg

* Traducerea din limba franceză și note: prof. Luca Octavian


Sursa textului: Chronique de Grégoire de Tours, traducere de Just-Jean-Étienne
Roy, Tours, A. Mame et Cie, 1838, pag. 12-19.

You might also like