Professional Documents
Culture Documents
Obiective educaţionale
Cuvinte cheie:
Cuprinsul Modulului:
5.1. Analiza asigurării resurselor de muncă
5.2. Analiza comportamentului potenţialului uman
5.3. Analiza eficienţei utilizării resurselor umane
Rezumat
Probleme rezolvate
Teste/Exerciţii/Probleme
Bibliografie
Aceasta vizează analiza din punct de vedere cantitativ (al numărului de personal), în structurăşi
calitativ (al calificării forţei de muncă).
∆N = N1 −N0
– în mărimi relative:
IN = N1 ; ∆IN = N1 −1= ∆N
N0 N0 N0
2
2) abaterea faţă de numărul admisibil de personal – realizează compararea numărului de personal
din perioada curentă cu numărul maxim admisibil, determinat în funcţie de nivelul producţiei
efective şi al productivităţii muncii programate sau din baza de comparaţie.
aN = N1 −Na
∆
unde
Q1 sau Na = N0 ⋅IQ
Na =
W0
3) analiza corelaţiei dintre indicele volumului de producţie (I Q), indicele numărului de salariaţi
(IN)şi
indicele productivităţii muncii (IW):
Analiza acestei corelaţii porneşte de la relaţia:
IQ = IN · IW
1. Când IQ>1:
– dacă IN>1 şi IW =1 – întregul spor de producţie se realizează pe seama creşterii
numărului de salariaţi, productivitatea muncii rămânând nemodificată.
– dacă IN =1 şi IW >1 – întregul spor de producţie se realizează pe seama creşterii
productivităţii muncii.
– dacă IN >1 şi IW >1:
IN >IW – sporul de producţie se realizează pe seama ambilor factori, cu o contribuţie mai
mare din partea creşterii numărului de salariaţi;
IN = IW – sporul de producţie este asigurat în proporţii egale de cei doi factori;
IN < IW – creşterea productivităţii contribuie într-o proporţie mai mare la sporul producţiei
decât creşterea numărului de salariaţi.
– dacă IN>1 şi IW<1 – creşterea numărului de salariaţi compensează nerealizarea
nivelului programat al productivităţii muncii, asigurând în întregime sporul de producţie.
3
– dacă IN<1 şi IW>1 – creşterea productivităţii compensează neasigurarea cu personal,
asigurând integral sporul de producţie.
Analiza se realizează în mod asemănător pentru cazurile:
IQ = 1
IQ< 1
În funcţie de scopul urmărit prin analiză, personalul existent în cadrul unei unităţi poate fi
structurat după diferite criterii:
a) după pregătirea profesională: personal direct productiv (muncitori calificaţi şi necalificaţi);
personal de specialitate; personal tehnic-administrativ; personal de conducere.
Acest criteriu ne permite să determinăm numărul de personal de specialitate sau personal
tehnic-administrativ ce revine la 100 muncitori, care poate fi comparat cu nivelul din perioadele
anterioare, nivelele existente la alţi agenţi economici cu profil de activitate similar.
b) după raportul faţă de procesul de producţie: –personal de bază; –personal auxiliar.
Se poate construi şi analiza un indicator de forma: “numărul de personal auxiliar ce revine la
100 muncitori de bază”.
c) structura pe sexe – criteriu ce trebuie interpretat ţinând seama de: profilul de activitate al unităţii,
specificul proceselor tehnologice, raportul dintre solicitarea fizicăşi intelectuală, dintre munca de
creaţie şi cea de execuţie etc.
d) structura personalului pe categorii de vârstă.
Grupele de vârstă constituite din diferite intervale (3,5,7 sau 10 ani) formează piramida
vârstei salariaţilor. În general se consideră piramidă corespunzătoare dacă:
– se înregistrează o tendinţă de creştere a ponderii personalului începând cu vârsta
minimă de încadrare în muncă până la 45 ani;
– se manifestă tendinţa de scădere a ponderii personalului peste 50 ani; –se asigură
preponderenţa personalului între 30 şi 45 ani.
Respectarea acestor tendinţe înseamnă asigurarea continuităţii în evoluţia personalului şi
îmbinarea experienţei, calificării personalului în vârstă cu nivelul pregătirii personalului tânăr.
e) structura personalului după vechimea în muncă.
4
Pentru a putea fi caracterizat acest criteriu este necesar ca personalul să fie grupat pe intervale
de vechime în muncă, spre exemplu: sub 1 an, 2-5 ani, 5-10 ani, etc.
KM = ∑ Nmi ⋅ci
∑ Nmi
KL ∑Li ⋅ci
∑Li
KL
C=
KM
Dacă:
dnzl – durata medie normală a unei zile de lucru (ore/zi). Se ia durata medie, deoarece durata
normală a zilei de lucru diferă în funcţie de sectorul de activitate sau după categoria de salariaţi.
● fondul de timp maxim disponibil (Td) – reprezintă resursa normală de timp care poate fi
utilizată în cadrul unui an calendaristic:
Td = Tc −(Trs,sl + Tco)
unde:
Trs,sl – fondul de timp afectat repausului săptămânal şi sărbătorilor legale;
Tco – fondul de timp afectat concediilor de odihnă
● fondul de timp efectiv lucrat (Tef) se referă la timpul de muncă utilizat de către salariaţi în
scopul desfăşurării activităţii profesionale:
Tef = Td −Tn
unde:
Tn – fond de timp nelucrat (neutilizat)
7
– întreruperi ale activităţii din cauze neimputabile salariaţilor: neasigurarea cu materii prime şi
materiale; lipsa de energie, combustibil; defecţiuni accidentale ale utilajelor; prelungirea
duratelor de execuţie a reparaţiilor periodice; deficienţe de natură organizatorică;
b) timp nelucrat din cauze nejustificate, derivate din atitudinea personalului: nerespectarea programului
de lucru; absenţe nemotivate; concedii fără plată.
Pe baza acestor categorii de fond de timp se determină anumiţi indicatori ai utilizării timpului de
lucru:
- gradul (coeficientul) de programare a fondului de timp calendaristic:
Td
KTc =
Tc
- gradul (coeficientul) de utilizare a fondului de timp maxim disponibil - scoate în evidenţă rezervele
privind folosirea timpului de lucru ca urmare a timpului neutilizat din cauze justificate sau
nejustificate.
Tef
KTd = (<1)
Td
- durata medie a zilei de lucru – exprimă numărul de ore prestate în medie de către un salariat într-o
zi:
Fondul de timp neutilizat reprezintă componenta fondului de timp care trebuie analizată cât mai
aprofundat pentru a se putea lua măsuri corespunzătoare de reducere sau eliminare a pierderilor de timp:
– aprovizionarea ritmică cu materii prime, materiale, piese de schimb;
– organizarea judicioasă a producţiei şi a muncii;
– respectarea şi reducerea termenelor de efectuare a reviziilor şi reparaţiilor capitale;
– efectuarea la timp şi de calitate a operaţiilor de întreţinere curentă;
8
– aplicarea unor măsuri coercitive pentru nerespectarea programului de lucru şi pentru absenţe
nemotivate;
– corelarea veniturilor cu efortul şi rezultatele muncii;
– îmbunătăţirea sistemului de evidenţă a prezenţei la lucru şi a participării la activitate etc.
● coeficientul mediu al mişcării totale de personal – stabilit ca raport dintre suma intrărilor şi
ieşirilor de salariaţi şi numărul mediu al acestora
I+E
Cmt =
N
9
● coeficientul fluctuaţiei – calculat ca raport între numărul ieşirilor de personal din motive
nejustificate şi numărul mediu de salariaţi.
EN
Cf = N
● coeficientul stabilităţii – determinat ca raport între numărul de personal cu vechime mai mare de
cinci ani în unitate (sau o limită de vechime stabilită în funcţie de specificul şi particularităţile unităţii) şi
numărul mediu de personal.
N vechime >5 ani
Gs =
N
Toţi aceşti indicatori se analizează în dinamică, atât pe total personal cât şi pe fiecare categorie în parte.
În zilele noastre, cel mai important aspect care asigură stabilitatea forţei de muncă este motivaţia
personală legată de salariu şi de protecţia socială.
Pentru o unitate este important să atragăşi să menţină personalul deoarece în timp se formează o anumită
experienţă în acel domeniu, se realizează un sistem de relaţii interumane între participanţii la aceeaşi
activitate, ceea ce poate constitui de asemenea o motivaţie pentru personalul unităţii.
Cel mai important indicator pentru analiza eficienţei utilizării resurselor umane este productivitatea
medie a muncii (W), care exprimă eficienţa sau eficacitatea cu care este utilizată resursa umană, la
nivelul unui agent economic.
T
W = Q ;W = T
Q
unde:
10
Q – rezultate
T – consum total de muncă
Pentru exprimarea rezultatelor se pot utiliza indicatorii: cifra de afaceri, valoarea adăugată, producţia
exerciţiului, producţia fizică, producţia vândută.
Consumul de muncă se exprimă prin: numărul total de salariaţi sau muncitori, total om-zile lucrate
sau total om-ore lucrate.
Pentru analiza nivelului şi abaterii productivităţii muncii se pot utiliza următoarele procedee:
a) compararea modificării productivităţii muncii anuale (Wa) cu cea zilnică (Wz) şi orară (Wh).
Q Q Q Wa =
; Wz = ; Wh =
Ns sau Nm Tefz Tefh
unde:
Q – rezultatele luate în calcul (CA, VA, Qe etc.)
Ns, Nm – număr de salariaţi sau de muncitori
Tefz – Timp efectiv în om-zile (total om-zile lucrate)
Tefh – Timp efectiv în om-ore (total om-ore lucrate)
De regulă se constată că creşterea Wh devansează creşterea Wz, aceasta devansând creşterea Wa.
Această situaţie se produce deoarece producţia medie zilnică este influenţată de pierderile de timp în
cadrul unei zile de lucru, iar producţia medie anuală pe un lucrător este influenţată negativ de
neutilizarea timpului de lucru sub forma zilelor întregi.
∆W = W1 −W0
11
Calculul Iw pe baza IQşi IT elimină impedimentele legate de necunoaşterea nivelului absolut al
productivităţii şi de neconcordanţele dintre nomenclatorul de fabricaţie al întreprinderilor comparate.
Pornind de la faptul că productivitatea muncii exprimă eficienţa cu care este cheltuită o anumită
cantitate de muncă, prin analiză trebuie să se măsoare nivelul acestei eficienţe şi să se mobilizeze
toate rezervele care să conducă la creşterea ei. Ca urmare, productivitatea trebuie supusă unei analize
factoriale cât mai detaliate, pentru a se pune în evidenţă căile de creştere a acesteia. Un model de
analiză factorială a productivităţii muncii se poate construi pornind de la relaţia:
Potrivit acestui model, factorii de influenţă (în ordinea substituirii lor) sunt: nz, h, si, Whi
Creşterea productivităţii muncii trebuie să reprezinte principala cale de creştere a eficienţei unei
activităţi pentru că înseamnă o mai bună utilizare în unitatea de timp a forţei de muncă disponibile.
În funcţie de natura factorilor care pot influenţa productivitatea muncii, căile de creştere a acesteia
se pot grupa astfel:
a) căi legate de acţiunea factorilor materiali de producţie, cum ar fi:
– introducerea progresului tehnic sub diferite forme;
12
– sporirea resurselor alocate pentru lărgirea sau perfecţionarea activităţii de producţie; –
folosirea eficientă a mijloacelor fixe şi a celorlalte resurse materiale.
b) căi legate de conducerea şi organizarea activităţii:
– perfecţionarea sistemului de conducere;
– organizarea ştiinţifică superioară a întregii activităţi;
– utilizarea raţională a timpului de lucru; –ridicarea calificării personalului.
c) căi legate de acţiunea factorilor naturali, a celor biologici, psiho-sociali, a altor factori.
Marea majoritate a factorilor cuprinşi în aceste grupe au influenţă directă asupra productivităţii, cu
excepţia factorilor biologici şi psihosociali care au influenţă indirectă.
Rezumat
Analiza gestiunii resurselor umane vizează trei aspecte importante: analiza asigurării cu personal din
punct de vedere cantitativ, în structurăşi calitativ; analiza comportamentului perosnalului şi eficienţa
utilizării personalului.
Pentru analiza asigurării numărului de personal se utilizează procedeele: abaterea absolutăşi relativă
a numărului de personal; abaterea faţă de numărul admisibil de personal; analiza corelaţiei dintre I Q,
INşi IW. Pentru analiza structurii personalului pot fi utilizate diferite criterii de structurare, iar analiza
calificării se realizează în principal pe baza coeficientului de concordanţă dintre nivelul mediu de
complexitate a lucrărilor şi nivelul mediu de calificare a muncitorilor.
Pentru evaluarea comportamentului potenţialului uman se analizează utilizarea timpului de
lucru al personalului pe baza fondului de timp calendaristic, disponibil şi efectiv, precum şi aspecte
privind mobilitatea şi stabilitatea personalului, pe baza indicatorilor circulaţiei şi fluctuaţiei
personalului.
Eficienţa utilizării personalului se apreciază în principal pe baza productivităţii muncii, care
poate fi analizată sub aspectul nivelul şi abaterii productivităţii muncii, precum şi din punct de
vedere factorial, identificându-se şi principalele căi de creştere a productivităţii muncii.
Probleme rezolvate
13
1. Pe baza informaţiilor din tabelul următor, se vor aplica procedeele de analiză a gradului de
asigurare cu personal.
Tabel nr. 5.1.
Nr. Indicatori Prevederi Realizări
crt.
1. Producţia fabricată (mii lei) 414.250 425.280
2. Număr de personal 400 390
∆N −10
N1 −1= = = −0,025 = −2,5%
∆IN =
N0 N0 400
Numărul mediu de personal existent este mai mic decât cel prevăzut cu 10 persoane, adică cu 2,5%.
IW = W1 = Q1 / N1 = Q1 x N0 = IQ = 1,027 =1,053
W0 Q0 / N0 Q0 N1 IN 0,975
14
Rezultă că IQ>1, IN<1, IW>1, ceea ce înseamnă că creşterea productivităţii muncii
compenseazăneasigurarea cu personal la nivelul prevederilor, determinând chiar creşterea producţiei
efectiv realizate faţă de cea planificată. (IW > IQ).
Wa = nz ×h × W h = nz ×h×(∑si × Whi )
unde: Wa – productivitatea medie anuală nz – numărul
mediu de zile lucrate pe an de o persoană h – durata
medie a zilei de lucru
si – structura producţiei (ponderea produsului i în total producţie)
Whi – productivitatea orară la sortimentul i
86970
15
nz0 = = 225 zile nz1 = 390= 223 zile
)
h = Th (Timpul efectiv in om -ore
Qf(Productia fabricata)
Wh = sau Wh = ∑si ⋅Whi Th (Timpul efectiv in om -ore)
Abaterea absolută:
Factori de influenţă
( )
∆Wa (nz ) = nz1 −nz0 ×h0 × Wh0 = (223−225)×8×575 = −9,2 mii lei/sal
∆Wa (h) = nz1 x(h1 −h0 )× Wh0 = 223×(7,8−8)×575 = −25,6 mii lei/sal
( ) ( )
∆Wa Wh = nz1 × h1 × Wh1 −Wh0 = 223×7,8×(627 −575) = 90,4 mii lei/sal
din care:
3. 1.Influenţa modificării structurii producţiei:
16
(
∆W a (s i )= n z1 × h 1 × ∑ s i1 × W h i0 − ∑ s i0 × W h i0 )
∑si1 × Whi0 = 0,55×650 + 0,3x520 + 0,15x225 = 547,25
( )
∆W a W h i = n z 1 × h1 × (∑ s i1 × W hi1 − ∑ s i1 × W hi 0 )=
Teste/Exerciţii/Probleme
1. Ce înseamnăşi cum se determină numărul maxim admisibil de personal şi abaterea
faţă de numărul admisibil de personal ?
17
2. Interpretaţi corelaţia dintre IQ, INşi IW utilizată în analiza asigurării cu personal,
pentru variantele corespunzătoare cazului IQ>1.
3. Prezentaţi principalele criterii utilizate în analiza structurii personalului un ei firme.
4. Prezentaţi indicatorul de analiză a corelaţiei dintre calificarea personalului şi
complexitatea lucrărilor executate. Considerând valorile pentru acest indicator 0,8 respectiv 1,2,
analizaţi fiecare variantăşi apreciaţi situaţia din punct de vedere economic
5. Care sunt categoriile de fond de timp şi indicatorii folosiţi în analiza utilizării
timpului de lucru al personalului? Enumeraţi principalele cauze ale utilizării incomplete a timpului
de lucru.
6. Care sunt principalii indicatori utilizaţi în analiza mobilităţii şi stabilităţii
personalului?
7. Prezentaţi două procedee utilizate în analiza nivelului şi abaterii productivităţii
muncii.
8. Scrieţi relaţia pentru determinarea influenţei modificării structurii producţiei pe
sortimente asupra modificării productivităţii medii anuale şi interpretaţi influenţa cu semnul „-„ a
acestui factor.
9. Prezentaţi principalele căi de creştere a productivităţii muncii.
10. Cunoscînd informaţii referitoare la timpul lucrat şi productivitatea medie orară,
realizaţi analiza factorială a productivităţii medii anuale a muncii.
Bibliografie
18