minescu

astră

ufundat în stele
-n ceruri nalte?
uita încalte,
ţii mele.

uri în soare
i-n a ta gândire
asire
ta mare;

nvechite
vârful lor mare -
depărtare
, iubite!

mititica,
zindu-mi părul.
se adevărul;
n-am zis nimica.

rul cu verdeaţă,
e plâng în vale,
să se prăvale
a măreaţă.

hi de pădure,
a cea senină
ia cea lină
în foi de mure.

ne-atunci poveşti
cu-a ta guriţă,
r de romaniţă
e mă iubeşti.

relui căldură
ca mărul,
ce de-aur părul,
cu dânsul gura.

o sărutare,
e n-a s-o ştie,
ub pălărie -
treabă are!

rengi s-a fi ivit

ptea cea de vară,
e subsuoară,
de după gât.

n bolţi de frunze,
pre sat în vale,
sărutări pe cale,
rile ascunse.

al porţii prag,
n întunecime:
ră n-aib-o nime,
să că-mi eşti drag?

şi dispare...
eu stam în lună!
să, ce nebună
mi, dulce floare!

.....

, dulce minune,
birea noastră -
stră! floare-albastră!...
trist în lume!