MathCAD-Proiectare Interactiva-1 PDF

SORIN CIORTAN OCTAVIAN BOLOGA BOGDAN IONIŢĂ
MATHCAD
Proiectare interactivă
Prelucrarea datelor experimentale obţinute în
laborator
GALAŢI
2003
Cuprins
CUPRINS
Generalităţi 1
Cap.2 Conţinutul unui program 4
2.1. Spaţiul de lucru în Mathcad 4
2.2. Regiuni 6
2.3. Completarea spaţiilor text 9
Cap.3 Managementul foilor de lucru 10
3.1. Foi de lucru şi modele 10
3.2. Modificarea aspectului foilor de lucru 12
3.3. Dimensionarea foilor de lucru 13
3.4. Protecţia spaţiilor pe foia de lucru 16
3.5. Superlegături 18
3.6. Printarea şi expedierea foilor de lucru 19
Cap.4 Lucrul cu structuri text 21
4.1. Inserarea textelor 21
4.2. Proprietăţile structurilor text 23
4.3. Stilul structurilor text 24
4.4. Ecuaţii în structuri text 26
4.5. Căutarea şi înlocuirea în structurile text 27
Cap.5 Lucrul cu structuri matematice 29
5.1. Calcule simple 29
5.2. Crearea ecuaţiilor simple în Mathcad 30
5.3. Inserarea numerelor, variabilelor, vectorilor, matricilor,
31
şirurilor de caractere, operatorilor
5.4. Crearea expresiilor matematice 37
5.5. Editarea expresiilor matematice 40
5.6. Calcule iterative 43
5.7. Stilul elementelor matematice 46
Cap.6 Operatori 48
6.1. Operatori booleeni 48
6.2. Operatori pentru vectori şi matrici 49
6.3. Operatori tip sumă şi produs 51
6.4. Operatori pentru derivare numerică 52
6.5. Operatori pentru integrare numerică 53
Cap.7 Funcţii 56
I
MATHCAD - proiectare interactivă şi prelucrarea datelor experimentale
7.1. Funcţii matematice 56

7.2. Transformate Fourier 60
7.3. Funcţii pentru variabile tip vector şi matrice 61
7.4. Rezolvarea şi optimizarea funcţiilor 62
7.5. Statistică, probabilităţi şi analiza datelor 64
7.6. Rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale 68
7.7. Funcţii diverse 69
Cap.8 Vectori, matrici, tablouri de date 71
8.1. Tablouri de date 71
8.2. Accesarea tablourilor de date 73
8.3. Afişarea tablourilor de date 73
8.4. Lucrul cu tablouri de date 74
Cap.9 Formatarea rezultatelor 76
9.1. Unităţi de măsură 76
9.2. Formatarea rezultatelor 77
9.3. Metode de calcul în Mathcad 79
9.4. Mesaje de eroare 80
Cap.10 Lucrul cu grafice şi obiecte 81
10.1. Inserarea graficelor 81
10.2. Formatarea graficelor 84
10.3. Reprezentarea grafică a expresiilor matematice 88
10.4. Inserarea imaginilor 90
10.5. Inserarea obiectelor 92
10.6. Animaţia 93
Cap.11 Programarea în Mathcad 95
11.1. Programe simple 95
11.2. Instrucţiunea IF 96
11.3. Bucle 97
11.4.Controlul execuţiei unui program 98
11.5. Subrutine 99
II
Generalităţi
GENERALITĂŢI
Mathcad este un instrument software profesional, produs al firmei

MathSoft, dedicat efectuării de calcule matematice cu aplicabilitate mai ales
în tehnică.
Ceea ce evidenţiază Mathcad-ul în mulţimea programelor de acest
tip este deosebita sa elasticitate în manipularea componentelor matematice
(date şi formule), elasticitate dublată de o excepţională accesibilitate în
utilizare. Aceste calităţi situează Mathcad-ul la graniţa dintre limbajele de
programare şi programele de calcul tabelar.
Spre deosebire de alte programe de calcul, care impun introducerea
ecuaţiilor prin utilizarea unor simboluri convenţionale specifice, Mathcad
permite utilizarea sintaxei folosită în matematică.
Pentru exemplificare este prezentată o ecuaţie scrisă în sintaxa
simbolică specifică programelor de calcul:
x = (- B + SQRT (B**2 - 4*A*C)) / (2*A) (1.1)
şi în sintaxa utilizată de MATHCAD:
− b + b2 − 4 ⋅ a ⋅ c (1.2)
x=
2⋅a
În Mathcad calculele pot efectuate atât simbolic cât şi numeric,

putând fi însoţite de texte sau de reprezentări grafice 2D sau 3D.
Prin oferirea unui mediu de lucru integrat, conţinând pe aceeaşi
foaie de lucru ecuaţii, text şi elemente grafice, Mathcad-ul face posibilă atât
efectuarea de calcule complexe rapid şi uşurinţă, cât şi prezentarea
rezultatelor într-o formă accesibilă.
Programul Mathcad este disponibil în trei variante:
- Mathcad Professional edition, conţine toate facilităţile de calcul,
reprezentând standardul industrial pentru matematici aplicate în domeniul
tehnic, oferind rezultate de nivel profesional. Sunt accesibile şi o serie de
facilităţi referitoare la accesul simultan, în echipe de lucru.
1
- Mathcad Professional Academic edition, este destinat mediului

academic, dispunând în principiu de aceleaşi facilităţi şi performanţe de
calcul. Nu este accesibil lucrul simultan.
- Mathcad Standard edition, este destinat utilizării uzuale, în
aplicaţii obişnuite, fiind astfel structurat încât să permită lucrul rapid şi uşor
atunci când calculatoarele ştiinţifice, şi celelalte instrumente de calcul
specifice nu sunt accesibile.
O scurtă prezentare a facilităţilor programului Mathcad şi a
repartizării acestora pe ediţii este făcută în tabelul 1.1
Tabelul 1.1
Pro şi
Facilitatea oferită Standard
Academic
Calcul matematic
- calcul vectorial şi matricial * *
- rezolvarea ecuaţiilor şi sistemelor de
ecuaţii liniare, neliniare şi diferenţiale * *
- rezolvarea ecuaţiilor şi sistemelor de
ecuaţii cu derivate parţiale
*
- calcul derivaţional şi integral * *
- calcul polinomial * *
- evaluarea funcţiilor Airy, Bessel-Kelvin,
Bessel sferice etc. *
- calcul statistic * *
- calcul de optimizare * *
- recunoaşterea diferitelor sisteme de
unităţi de măsură (SI, MKS, CGS) * *
- livrarea rezultatelor în format zecimal,
binar, octal sau hexazecimal
* *
- lucrul cu seturi de date * *
Import - export
- introducerea ecuaţiilor în sintaxă
matematică, cu interfaţă vizuală * *
- interoperabilitate cu alte programe de calcul
matematic (Excel, Matlab etc.) *
- utilizarea automatizărilor bazate pe OLE
pentru dezvoltarea aplicaţiilor complexe *
2
Generalităţi
Grafică
- crearea reprezentărilor grafice 2D şi 3D * *
- crearea animaţiilor * *
- crearea reprezentărilor grafice 3D multiple * *
- înalt grad de personalizare a reprezentărilor * *
grafice
Tabelul 1.1 (continuare)

Pro şi
Facilitatea oferită Standard
Academic
Procesare text
- formatare complexă cu Header şi Footer * *
- definirea de zone ascunse sau protejate cu parole *
- liste numerotate sau indexate * *
- utilităţi Find şi Replace
- inserarea obiectelor grafice obţinute în alte
* *
aplicaţii * *
Programare
- crearea de librăriilor de funcţii personale *
- utilizarea procedurilor iterative, recursive şi
condiţionale *
- definirea structurilor complexe de date (tablorui,
string-uri etc.)
*
- importarea funcţiilor scrise în C sau C++ *
- crearea sintaxelor bazate pe simboluri personale *
3
CAPITOLUL 2
CONŢINUTUL UNUI PROGRAM
2.1. Spaţiul de lucru în Mathcad
Atunci când este accesat programul Mathcad, utilizatorului i se

prezintă o fereastră (figura 2.1) în care se pot distinge elementele
caracteristice aplicaţiilor ce rulează sub Windows: bară de stare, bară de
Fig. 2.1
Fereastra de lucru pentru Mathcad
meniuri derulante, bare de unelte şi zona de lucru - corespunzătoare unei foi
de lucru.
Barele de unelte conţin butoane ce permit accesarea grafică a unor
serii de comenzi ale programului, ele putând fi vizibile sau invizibile.
Comenzile respective sunt organizate în mai multe categorii, fiecăreia
corespunzându-i o bara de unelte unică. Cele mai importante sunt:
4
Conţinutul unui program
- bara Standard, amplasată imediat sub bara de meniuri, conţinând

comenzile referitoare la gestionarea documentelor, utilizarea imprimantei,
utilizarea clipboard-ului etc.;
- bara Formatting, situată sub bara Standard, conţinând comenzile
referitoare la alegerea tipului şi mărimii fonturilor, alinierea textului, liste
etc.;
- bara Math, amplasată pe marginea din stânga a ferestrei,
conţinând o serie de butoane cu ajutorul cărora se pot activa-dezactiva restul
barelor de unelte (Arithmetic - pentru operaţii matematice uzuale,
Evaluation - pentru operaţii logice, Graph -
pentru crearea graficelor, Matrix - calcul
matricial, Calculus - calcul diferenţial şi
integral, sume, produse şi limite,
Programming - pentru crearea programelor,
Greek - alfabetul grecesc, Symbolic - pentru
calcul simbolic cu ajutorul cuvintelor-cheie).
Toate barele de unelte pot fi activate
(făcute vizibile) cu ajutorul comenzilor
corespunzătoare cuprinse în meniul View,
submeniul Toolbars (figura 2.2).
Barele Standard şi Formatting pot Fig. 2.2
personalizate de utilizator, prin adăugarea sau Activarea barelor de unelte
eliminarea butoanelor, folosind. comanda
Customize ce este accesibilă în meniul apărut la executarea unui clic pe bara
respectivă (cu butonul din dreapta mouse-ului). În fereastra apărută la
activarea comenzii
utilizatorul poate organiza
bara după dorinţă,
folosind butoanele Add şi
Remove (figura 2.3). De
remarcat că numărul
comenzilor este limitat,
iniţial fiind toate cuprinse
în bară.
Mathcad este Fig. 2.3
dotat cu un sistem de Fereastra de organizarea barelor de unelte
ajutor manifestat sub
forma unor scurte explicaţii (tool-tip) ce apar atunci când cursorul mouse-
ului este ţinut câteva secunde pe un buton din barele de unelte. În cazul
5
comenzilor amplasate în meniurile derulante, indicaţiile respective apar în

bara de stare.
Barele de unelte pot fi amplasate oriunde în cadrul ferestrei
programului, prin "apucarea" din zonele dintre butoane (dacă sunt aliniate pe
marginile ferestrei) sau din zona barei de titlu (dacă sunt în spaţiul de lucru).
Barele principale (Standard, Formatting şi Math) sunt autoformabile, ele
aliniindu-se automat la marginile ferestrei de lucru în
timp ce restul barelor de unelte au formă fixă, ele putând
fi amplasate numai în cadrul spaţiului de lucru. Mathcad-
ul reţine amplasarea barelor la închiderea sesiunii de
lucru, la următoarea sesiune ele având aceeaşi poziţie.
Mathcad-ul permite deschiderea ferestrelor
multiple, permiţând astfel utilizarea mai multor foi de
Fig. 2.4 lucru simultan. Numărul acestora este limitat doar de
Comenzi pentru resursele sistemului de calcul folosit. Comenzile pentru
gestionarea
gestionarea ferestrelor sunt amplasate în meniul Window
ferestrelor de lucru
(figura 2.4), acestea permiţând aşezarea ferestrelor unele
sub altele (Cascade), vizibile toate aliniate orizontal sau vertical (Tile
Horizontal respectiv Tile Vertical). În acelaşi meniu apar şi numele
documentelor deschise simultan, prin indexarea acestora ele fiind aduse în
zona de lucru a ferestrei principale.
2.2. Regiuni
Mathcad-ul permite inserarea ecuaţiilor şi a textului oriunde în

cadrul foii de lucru. Orice ecuaţie, fragment de text sau element grafic este
considerat o "regiune". Din acest punct de vedere o foaie de lucru în
Mathcad este o colecţie de astfel de regiuni.
Pentru crearea unei regiuni utilizatorul trebuie să execute clic cu
butonul din stânga al mouse-ului în locul de unde doreşte să înceapă aceasta.
Acest loc rămâne marcat cu o cruciuliţă roşie (ce poate fi deplasată cu
ajutorul tastelor de direcţionare - săgeţi), de aici începând introducerea
textului sau a elementelor de calcul matematic (figura 2.5).
Pentru specificarea tipului de regiune dorit sunt disponibile
comenzile Math Region şi Text Region, amplasate în meniul Insert. Implicit
Mathcad-ul recunoaşte automat elementele de tip matematic, creând o
regiune corespunzătoare, pentru elementele de tip text fiind necesară
specificarea expresă prin activarea comenzii respective.
6
a) b) c)
Fig. 2.5
Regiuni în Mathcad
a) început de regiune; b) regiune tip text; c) regiune tip calcul matematic
Regiunile sunt delimitate prin contururi dreptunghiulare trasate cu

linie continuă, acestea fiind vizibile doar în momentul în care o regiune este
editată. Pentru editarea unei regiuni este
suficientă executarea unui clic cu butonul
din stânga mouse-ului în zona regiunii
respective, după care apar conturul şi
elementele specifice tipului de regiune
(figura 2.6). Asupra regiunilor editate pot
fi operate o serie de modificări de formă
Fig. 2.6
(numai la regiunile de tip text) şi poziţie.
Regiune editată
Pentru modificarea formei se
poziţionează cursorului mouse-ului în punctele de
redimensionare şi în momentul când acesta se
transformă într-o săgeată cu două capete, cu
butonul din stânga apăsat, se "trage" conturul
regiunii în direcţia dorită. Pentru modificarea
poziţie regiunii în spaţiul de lucru se poziţionează
cursorul mouse-ului oriunde pe conturul regiunii
(în afară de punctele de redimensionare) şi în
momentul când acesta se transformă într-o mână,
cu butonul stâng apăsat, se poate muta regiunea în
noua poziţie.
Asupra regiunilor pot fi aplicate şi operaţii
ce implică utilizarea Clipboard-ului (memoria Fig. 2.7
temporară oferită de sistemul de operare): "tăierea" Amplasarea comenzilor
(Cut) - mutarea regiunii din spaţiul de lucru în pentru utilizarea
Clipboard; copierea (Copy) regiunii în Clipboard Clipboard-ului
7
şi, respectiv, "lipirea" (Paste) - inserarea regiunii aflate în Clipboard în

spaţiul de lucru. Pentru executarea acestor operaţii este necesară selectarea
regiunii (regiunilor) respective şi acţionarea comenzilor corespunzătoare.
Aceste comenzi sunt accesibile fie din meniul Edit, situat în bara de meniuri,
fie prin butoanele amplasate în bara de unelte, fie din meniul contextual ce
apare în momentul executării unui clic (cu butonul din dreapta al mouse-
ului) pe regiunea selectată (figura 2.7). De remarcat că Clipboard-ul are o
singură intrare, la introducerea unei noi informaţii cea conţinută anterior
fiind pierdută irecuperabil, ca atare comanda Cut trebuie folosită cu atenţie.
Selectarea unei regiuni poate fi făcută prin două metode: fie prin
executarea unui clic cu butonul din stânga mouse-ului în zona acesteia, fie
prin încadrarea ei într-o fereastră trasată cu butonul respectiv apăsat. Efectul
obţinut este similar cu cel de la editarea regiunii fiind posibile şi operaţiile
descrise la paragraful respectiv.
Pentru selectarea mai multor regiuni simultan sunt disponibile mai
multe metode:
- încadrarea regiunilor respective într-o fereastră trasată cu butonul
din stânga mouse-ului apăsat;
- executarea unui clic cu butonul din stânga mouse-ului pe fiecare
regiune şi în acelaşi timp ţinând tasta control (Ctrl) apăsată - vor fi selectate
numai regiunile alese;
- executarea unui clic cu butonul din stânga mouse-ului pe prima,
respectiv ultima, regiune din seria celor de selectat şi în acelaşi timp ţinând
tasta Shift apăsată - vor fi selectate toate regiunile cuprinse între cele două.
În cazul selectării mai multor regiuni acestea vor apare cu un contur
din linie întreruptă, toate operaţiile cu Clipboard-ul fiind aplicate simultan
tuturor. Mai mult regiunile selectate pot fi mutate în spaţiul de lucru, la
poziţionarea cursorului mouse-ului pe una dintre ele acesta transformându-
se într-o mănă.
De remarcat că în cazul selectării mai multor regiuni acestea îşi
păstrează poziţia şi distanţa relativă în timpul aplicării operaţiilor specifice,
comportându-se ca un bloc unitar.
Regiunile pot fi şterse din spaţiul de lucru prin selectarea acestora şi
acţionarea comenzii Cut sau a comenzii Delete din meniul Edit.
De remarcat că dacă nu este selectată cel puţin o regiune, comenzi
specifice (Cut, Copy, Paste, Delete) sunt inactive. În această situaţie
butoanele şi textul corespunzător din meniuri îşi modifică aspectul, fiind
afişate în gri.
8
2.3. Completarea spaţiilor "text"
Mathcad-ul introduce textul în regiuni corespunzătoare, diferite de

cele utilizate pentru introducerea ecuaţiilor. Dacă, implicit, la introducerea
unor caractere de la tastatură, Mathcad-ul consideră ca acestea aparţin unei
relaţii matematice, pentru text trebuie declarate explicit regiuni de tip text.
Această declarare poate fi făcută în două moduri:
1 - prin activarea comenzii Text Region, din meniul Insert (sau de
la tastatură prin introducerea simbolului ");
2 - prin introducerea directă a textului şi schimbarea tipului implicit
de regiune prin apăsarea tastei spaţiu.
Textul introdus într-o regiune corespunzătoare poate fi tratat ca în
orice procesor profesional de text (cum ar fi de exemplu Word).
2.4. Salvare, ieşire din program
Un document (foaie de lucru) executat

în Mathcad poate fi salvat (înregistrat pe un
suport fizic - hard-disk sau floppy-disk) în două
moduri: ca un document nou, cu un titlu diferit,
chiar dacă el există deja sau ca un document
deja existent, cu acelaşi titlu. Comenzile
respective sunt accesibile din meniul File -
Save As şi, respectiv, Save. Comanda Save mai
Fig. 2.8
poate fi accesată şi din bara de unelte Standard
Comenzi de salvare
prin intermediul butonului corespunzător
(figura 2.8). În situaţia în care
documentul este nou creat, la
apăsarea butonului din bara de
unelte Standard va fi activată
automat comanda Save As în
locul comenzii Save. Aceasta,
spre deosebire de comanda Save,
conduce la deschiderea unei
ferestre de dialog (figura 2.9) în
care utilizatorul poate specifica
atât calea de salvare cât şi Fig. 2.9
numele dorit pentru documentul Fereastra corespunzătoare comenzii Save As
salvat.
9
CAPITOLUL 3
MANAGEMENTUL FOILOR DE LUCRU
3.1. Foi de lucru şi modele
Prin foaie de lucru în Mathcad este definit documentul curent,

conţinând regiuni, obiecte etc.. La crearea unui document nou, implicit
Mathcad-ul creează o foaie de lucru, cu anumite caracteristici, complet
goală. În acest caz se folosesc opţiunile implicite de formatare.
Un document nou (foaie de lucru) poate fi crea şi pornind de la un
model (template). În acest caz foaia nou creată va fi formatată după
opţiunile corespunzătoare modelului, conţinând şi toate informaţiile
înregistrate în acesta (regiuni text, regiuni matematice, obiecte etc.).
Utilizarea modelelor permite crearea de
documente consistente, cu rapiditate şi
eficienţă.
Mathcad-ul conţine o serie de
model implicite dar utilizatorul poate
salva orice foaie de lucru ca model (fişier
Fig. 3.1 cu extensia mct).
Deschiderea unei foi de lucru goale Deschiderea unei foi de lucru
noi în Mathcad poate fi executată prin
mai multe procedee, cu efecte oarecum diferite:
- prin utilizarea scurtăturii New din bara de unelte Standard (figura
3.1), obţinând o foaie de lucru goală, construită cu opţiunile implicite de
formatare;
- prin utilizarea comenzii
New, amplasată în meniul File
(figura 3.2a), aceasta conducând
la deschiderea unei ferestre de
dialog (figura 3.2b) în care
utilizatorul poate opta fie pentru
a) b) deschiderea unei foi albe (Blank
Fig. 3.2 Worksheet) fie pentru alegerea
Deschiderea unei foi de lucru bazate pe model unui model, implicit existent în
Mathcad sau creat anterior
10
Managementul foilor de lucru
(selectarea modelului din listă sau apăsarea butonului Browse şi

identificarea modelului în memoria calculatorului gazdă).
Pentru salvarea foilor de lucru Mathcad-ul oferă două posibilităţi:
folosirea scurtăturii din bara de unelte Standard sau una din comenzile Save
sau Save As amplasate în meniul file.
În situaţia în care foia de lucru nu a mai fost salvată niciodată
comanda Save are acelaşi efect ca şi comanda Save As. În caz contrar foaia
de lucru este salvată sub acelaşi nume şi la aceeaşi locaţie din memoria
calculatorului gazdă.
Comanda Save As
permite utilizatorului, prin
deschiderea unei ferestre de
dialog (figura 3.3) precizarea
numelui atribuit foii de lucru
(câmpul File Name), locaţia de
salvare (câmpul Save in sau
fereastra de navigare) precum şi
tipul de document atribuit foii de
lucru (câmpul Save as Type).
Mathcad-ul oferă
implicit şase tipuri de formate Fig. 3.3
pentru documentele salvate: Fereastra de dialog deschisă de comanda Save
- format compatibil cu As
versiunea curentă a programului (Mathcad 8 Worksheet);
- formate compatibile cu versiunile anterioare ale programului
(Mathcad 6, respectiv 7, Worksheet);
- format compatibil cu editoare de text (Rich Text Format);
- format compatibil cu aplicaţii tip web (Hyper Text Mark-up
Language);
- model compatibil cu versiunea curentă a programului (fişier cu
extensia mct).
De remarcat faptul că foile de lucru create du Mathcad 8 nu pot fi
citite în versiunile 6 sau 7 decât dacă sunt salvate corespunzător.
Pentru crearea unui nou model pentru Mathcad este suficientă
crearea unei foi de lucru noi, formatarea şi completarea acesteia după
dorinţă şi salvarea ei sub un nume cu extensia mct.
Pentru modificarea unui model existent este necesară deschiderea
fişierului respectiv (folosind comanda Open, din meniul File, cu opţiunea
11
corespunzătoare în câmpul Files of type), executarea modificărilor dorite şi

apoi salvarea acesteia cu comanda Save.
3.2. Modificarea aspectului foilor de lucru
Mathcad-ul oferă o gamă largă de posibilităţi de modificare a

aspectului foilor de lucru.
Una dintre cele mai utilizate facilităţi este alinierea regiunilor.
Alinierea poate fi făcută pe verticală sau pe orizontală. Comenzile
corespunzătoare sunt amplasate în meniul Format submeniul Align Regions,
Across - pentru alinierea pe orizontală, respectiv Down - pentru alinierea pe
verticală. Comenzile respective pot fi accesate şi cu ajutorul scurtăturilor din
bara de unelte Standard (figura 3.4). De remarcat faptul că, pentru a avea
efect, aceste comenzi trebuiesc executate după selectarea prealabilă a
regiunilor.
În urma alinierii regiunilor
unele dintre acestea se pot
suprapune. Această suprapunere nu
afectează corectitudinea relaţiilor de
calcul conţinute dar face ca foaia de
lucru să fie puţin inteligibilă. Pentru
Fig. 3.4 depistarea rapidă a regiunilor
Amplasarea scurtăturilor comenzilor pentru suprapuse este disponibilă comanda
alinierea regiunilor Regions, amplasată în meniul View.
Executarea acestei comenzi are ca efect colorarea spaţiului foii de lucru în
gri deschis, păstrând regiunile colorate normal (conform formatării
corespunzătoare fiecăreia). În acest mod regiunile suprapuse devin uşor de
identificat.
În cazul existenţei regiunilor suprapuse, acestea pot fi reamplasate
folosind comanda Separate Regions, din meniul Format.
De remarcat faptul că efectul comenzii View - Regions este
persistent, pentru revenirea la aspectul grafic normal al foii de lucru fiind
necesară repetarea comenzii.
Altă facilitate utilă în identificarea rapidă a regiunilor sau la
obţinerea unui aspect deosebit al foii de lucru, este evidenţierea acestora prin
afişarea pe un fond colorat. În acest scop se selectează regiunea respectivă şi
se activează comanda Properties, din meniul Format. În fereastra activată de
comandă, pe pagina Display (figura 3.5), se validează opţiunea Highligh
12
Region, cu ajutorul butonului Choose Color putându-se modifica şi culoarea

de fond a regiunii.
De remarcat faptul că există o
diferenţă destul de mare între cu arată o
regiune evidenţiată pe ecran şi cu ar
apărea în cazul imprimării pe hârtie, deci
funcţie de destinaţia foii de lucru
respective se va utiliza această facilitate
cu discernământ.
Fig. 3.5
Fereastra de control pentru fundalul
regiunilor
3.3. Dimensionarea foilor de lucru
Mathcad-ul permite utilizatorului să modifice dimensiunile foii de

lucru, în vederea adaptării acesteia la
necesităţile impuse de imprimarea pe
hârtie sau pe alt suport (folii
transparente etc.).
Pentru stabilirea
dimensiunilor foii de lucru este
disponibilă comanda Page Setup,
amplasată în meniul File. Lansarea
comenzii conduce la deschiderea unei
ferestre de dialog (figura 3.6) în care
utilizatorul poate specifica:
- dimensiunile foii de hârtie
corespunzătoare foii de lucru, prin
alegerea unui format standardizat din
lista derulantă Size (amplasată în
secţiunea Paper); tot aici se pot Fig. 3.6
specifica şi dimensiuni diferite de cele Fereastra de dialog corespunzătoare
comenzii Page Setup
standard (opţiunea User Defined);
- sursa foilor de hârtie (în
cazul imprimării efective), lista derulantă Source din secţiunea Paper; aici
13
utilizatorul poate alege între alimentare manuală a imprimantei, foaie cu

foaie (Manual Feed), alimentare automată (Sheet Feeder) sau alimentare
manuală cu plicuri (Envelope Feed);
- poziţionarea foii de hârtie, vertical sau orizontal (opţiunile
Portrait, respectiv Landscape, din secţiunea Orientation);
- dimensiunile celor patru margini ale foii (stânga, dreapta, sus şi
jos), în inch, cu ajutorul opţiunilor Left, Right, Top, respectiv Bottom, din
secţiunea Margins.
Marginile foii de hârtie sunt reprezentate pe ecran cu linii întrerupte
iar marginile zonei de lucru cu linii continue.
Pentru utilizarea dimensiunilor curente şi la alte foi de lucru este
indicată salvarea foii curente cu opţiunea "template" (model).
Pentru verificarea efectului aplicării comenzii Page Setup se poate
folosi facilitatea de vizualizare a paginilor aşa cum apar la imprimare,
accesibilă cu ajutorul comenzii Print Preview, amplasată în meniul File.
Prin intermediul comenzii Page Setup Mathcad-ul execută implicit
(funcţie de dimensiunile foii de hârtie şi marginilor alese) distribuirea
conţinutului foii de lucru curente în pagini, simbolizate prin linii de
secţionare orizontale. Utilizatorul poate modifica această distribuire folosind
comanda Page Break, amplasată în meniul Insert.
Lansarea comenzii Page Break are ca efect introducerea, la poziţia
curentă a cursorului, a unei linii de secţionare simbolizând trecerea la pagina
următoare. Conţinutul documentului amplasat deasupra liniei respective va
fi distribuit în pagina curentă, conţinutul aflat sub linie fiind trecut pe pagina
următoare.
Operaţiunea este reversibilă, linia de secţionare putând fi
îndepărtată prin selectarea ei şi aplicarea comenzii Cut. În această situaţie
conţinutul documentului revine la poziţionarea iniţială.
Nu pot fi îndepărtate liniile de secţionare implicite, introduse de
Mathcad în urma comenzii Page Setup.
O atenţie deosebită trebuie acordată regiunilor ca sunt traversate de
liniile de secţionare. În cazul imprimării foii de lucru ele vor apare exact în
poziţia de pe ecran, Mathcad-ul fiind un mediu de lucru aşa numit
WYSIWYG (What You See Is What You Get - ceea ce vezi este ceea ce
obţii). Pentru evitarea unor astfel de situaţii sunt disponibile două metode:
- pentru eliminarea suprapunerilor dintre regiuni şi liniile de
separaţie introduse cu comanda Page Break se foloseşte (după selectarea
prealabilă a regiunii) comanda Separate Regions, amplasată în meniul
Format;
14
- pentru eliminarea suprapunerilor dintre regiuni şi liniile de

separaţie implicite se utilizează comanda Repaginate Now, amplasată în
meniul Format.
Mathcad-ul permite utilizarea header-elor şi a footer-elor. Acestea
sunt zone din foia de lucru care se repetă implicit pe fiecare pagină a
documentului, în partea superioară, respectiv inferioară a acestuia.
Pentru controlul header-elor şi footer-elor este disponibilă comanda
Header/Footer, amplasată în meniul Format. Comanda conduce la
deschiderea unei ferestre de dialog (figura 3.7) ce conţine două pagini
identice, una pentru header cealaltă pentru footer.
În fereastra de
dialog utilizatorul poate
specifica elementele
caracteristice, dintre care o
serie sunt prestabilite.
Elementele pot fi introduse
în trei zone (Left, Center,
Right), fiecare dintre
acestea conducând al
amplasarea elementelor pe
alinierea corespunzătoare Fig. 3.7
(la stânga, pe centru, Fereastra de dialog corespunzătoare comenzii
respectiv la dreapta). Format - Header/Footer
Elementele prestabilite sunt

accesibile prin intermediul unor butoane
semnificative (figura 3.8): a) b) c) d)
- titlul documentului (figura 3.8a),
acesta apărând simbolizat în câmpul ferestrei
prin {f};
- calea către locaţia de salvare a e) f) g) h)
documentului respectiv (figura 3.8b), acesta
apărând simbolizat în câmpul ferestrei prin Fig. 3.8
{p}; Butoane pentru controlul
- numărul de ordine al paginii (figura header-elor şi footer-elor
3.8c), acesta apărând simbolizat în câmpul
ferestrei prin {n};
- numărul total de pagini din documentul respectiv (figura 3.8d),
acesta apărând simbolizat în câmpul ferestrei prin {nn};
15
- data ultimei salvări aplicate documentului respectiv (figura 3.8e),

aceasta apărând simbolizată în câmpul ferestrei prin {fd};
- ora data ultimei salvări aplicate documentului respectiv (figura
3.8f), aceasta apărând simbolizată în câmpul ferestrei prin {ft};
- data curentă (figura 3.8g), aceasta apărând simbolizată în câmpul
ferestrei prin {d};
- ora curentă (figura 3.8h), aceasta apărând simbolizată în câmpul
ferestrei prin {t};
Elementele introduse de utilizator în header, respectiv footer, pot fi
tip text, în acest caz existând posibilitatea formatării textului cu ajutorul
butonului Format sau imagini, în acest caz existând posibilitatea identificării
lor în memoria calculatorului gazdă cu ajutorul butonului Image (figura 3.7).
În secţiunea Option utilizatorul poate specifica numărul de ordine
atribuit primei pagini (opţiunea Start at page number, figura 3.7), precum şi
aplicarea de header-e şi footer-e diferite pe prima pagină. În acest din urmă
caz, în fereastră apar două noi pagini, cu acelaşi conţinut, corespunzătoare
header-ului şi footer-ului de pe prima pagină.
Utilizatorul mai poate opta şi pentru tipărirea unui chenar în jurul
header-ului, foote-ului sau a întregii pagini (secţiunea Frame, figura 3.7).
Comanda se finalizează prin apăsarea butonului O.K. sau a tastei
Enter.
Deoarece pe foia de lucru nu sunt afişate header-ele şi footer-ele
pentru verificarea efectului aplicării comenzii Header/Footer se recomandă
folosirea facilităţii de vizualizare a paginilor aşa cum apar la imprimare,
accesibilă cu ajutorul comenzii Print Preview, amplasată în meniul File.
3.4. Protecţia spaţiilor pe foaia de lucru
Facilitatea cu care se pot aduce modificări conţinutului foilor de

lucru în Mathcad poate constitui, în anumite situaţii o problemă. Pentru
asigurarea securităţii zonelor foilor de lucru, Mathcad-ul oferă posibilitatea
protejării acestora prin parolă.
În vederea protejării unor regiuni, trebuie definită o zonă
corespunzătoare pe foia de lucru. În acest scop se utilizează comanda Area,
amplasată în meniul Insert. efectul comenzii este delimitarea unui spaţiu pe
foia de lucru, imediat sub poziţia curentă a cursorului (figura 3.9).
Frontierele zonei delimitate pot fi selectate şi mutate conform indicaţiilor
prezentate cu ajutorul simbolurilor de deplasare.
16
Zonele definite pe foia de

lucru cu ajutorul comenzii Area
prezintă o serie de proprietăţi
specifice ce pot fi modificate cu
ajutorul comenzii Properties,
amplasată în meniul Format (cel
puţin una dintre frontierele zonei în
cauză trebuie selectată anterior
lansării comenzii). Opţiunile sunt
accesibile într-o fereastră de dialog, Fig. 3.9
deschisă de lansarea comenzii, în Exemplu de zonă definită pe foia de lucru şi
cadrul paginii Area (figura 3.10): elemente caracteristice
- atribuirea unui nume
zonei create (câmpul Area name);
- afişarea unui chenar în
jurul zonei respective (opţiunea
Border);
- afişarea simbolurilor
direcţiei de deplasare (opţiunea
Icon);
- afişarea numelui atribuit
zonei (opţiunea Name);
- afişarea orei la care a
Fig. 3.10
fost creată zona (opţiunea Fereastra de dialog afişată de comanda
Timestamp), valabilă numai în Format - Properties
situaţia în care zona este protejată.
Protejarea zonei (cu sau
fără parolă) poate fi făcută cu
ajutorul comenzii Lock, amplasată
în meniul Format, submeniul
Area. Activarea comenzii conduce
la deschiderea unei ferestre de
dialog (figura 3.11), în care
utilizatorul poate introduce o
parolă pentru accesarea zonei
Fig. 3.11
respective (opţiunea Password). În Fereastra de dialog afişată de comanda de
aceeaşi fereastră de dialog se protecţie a zonelor
poate opta pentru afişarea orei
17
ultimei accesări a zonei, precum şi pentru ascunderea zonei respective în

momentul protejării.
Ascunderea unei zone conduce la suprapunerea celor două frontiere
ale acesteia astfel încât conţinutul zonei nu mai poate fi afişat pe ecran
(figura 3.12).
O zonă poate fi ascunsă şi fără a fi
protejată, cu ajutorul comenzii Collapse,
amplasată în meniul Format, submeniul
Area. Operaţiune este reversibilă, pentru
a) afişarea conţinutului zonei fiind disponibilă
comanda Expand, amplasată în acelaşi
submeniu.
În vederea executării comenzilor
b)
prezentate mai sus, zona corespunzătoare
trebuie selectată anterior.
O zonă poate ascunsă sau expandată
şi prin executarea unui dublu click-stânga
c) mouse pe simbolul direcţiei de deplasare.
O zonă poate fi eliminată prin
Fig. 3.12 selectarea unei frontiere aplicarea comenzii
Variante de afişare a zonelor: Cut. Regiunile conţinute în zona eliminată
a) expandată; b) ascunsă; sunt amplasate în aceeaşi poziţie în cadrul
c) protejată şi ascunsă. foii de lucru.
De remarcat faptul că o zonă
protejată nu poate fi îndepărtată.
O atenţie deosebită trebuie acordată parolei de protecţie deoarece
fără această parolă o zonă protejată nu mai poate fi accesată prin nici o
metodă. De reţinut faptul că parolele sunt dependente de majuscule şi
minuscule.
3.5. Superlegături
Mathcad-ul permite crearea de superlegături între mai multe foi de

lucru (sau între foi de lucru şi alte fişiere), astfel încât, prin accesarea
acestora, documentele ţintă să fie afişate pe ecran.
Pentru crearea superlegăturilor este disponibilă comanda Hyperlink,
amplasată în meniul Insert. Drept suport pentru superlegături pot fi utilizate
fie regiunile de tip text fie cele de tip matematic. Comanda activează o
fereastră de dialog (figura 3.13) în care utilizatorul poate specifica:
18
- calea către fisierul

ţintă al superlegăturii (câmpul
Link to the file or URL -
acesta putând fi şi o destinaţie
pe Internet), pentru uşurinţa
identificării fişierului este
disponibil butonul Browse;
- modul de
deschidere al fişierului ţintă,
Fig. 3.13
într-o fereastră care să
Fereastra de dialog deschisă de comanda Insert -
permită editarea acestuia Hyperlink
(opţiunea implicită) sau într-o
mini-fereastră în care nu este posibilă editarea (opţiunea Display as pop-up
document);
- textul care va fi afişat în bara de stare în momentul trecerii mouse-
ului peste superlegătură (câmpul Message that appears on the status line
when mouse is over link);
- opţiunea de eliminare a superlegăturii (butonul Remove link).
Pentru a putea fi folosită ca bază pentru superlegătură, regiunea
respectivă trebuie selectată anterior lansării comenzii Hyperlink.
În momentul trecerii mouse-ului peste o regiune bază de
superlegătură, cursorul se transformă într-o mână iar în bara de stare apare
textul corespunzător. Pentru activarea superlegăturii este suficient
executarea unui dublu click stânga-mouse pe regiunea respectivă.
În cazul superlegăturilor către alte fişiere decât cele specifice
Mathcad-ului, la activarea acestora se lansează în execuţie aplicaţiile
corespunzătoare, fişierele fiind deschise în ferestre ale acestora. În această
situaţie nu se mai pot deschide fişiere în ferestre tip pop-up.
Superlegăturile pot fi utilizate cu succes la realizarea de prezentări
interactive, de cărţi electronice sau de documente accesibile de pe Internet.
3.6. Printarea şi expedierea foilor de lucru
Pentru imprimarea unor documente în Mathcad este disponibilă

comanda Print, amplasată în meniul File sau prin scurtătura din bara de
unelte standard. Activarea comenzii duce la deschiderea unei ferestre de
dialog (figura 3.14) în care utilizatorul poate specifica:
19
- imprimanta folosită, dintre

cele disponibile pe calculatorul gazdă
câmpul Name din secţiunea Printer);
- caracteristicile de
imprimare, accesibile prin butonul
Properties (deschide fereastra de
dialog corespunzătoare imprimantei
alese);
- zona din foaia de lucru care
va fi imprimată (opţiunea All -
imprimă toată foaia, opţiunea Pages -
Fig. 3.14 imprimă paginile cuprinse între
Fereastra de dialog corespunzătoare anumite numere, opţiunea selection -
comenzii File - Print
imprimă numai regiunile selectate în
prealabil);
- numărul de copii (opţiunea Number of copies).
De remarcat ca Mathcad-ul nu limitează mărimea foii de lucru.
Utilizatorul poate introduce elemente oricât de la dreapta sau în jos. Pe ecran
apar totuşi o serie de linii verticale ce semnifică limitele foilor de hârtie, aşa
cum au fost acestea definite cu ajutorul comenzii Page Setup. În momentul
imprimării Mathcad-ul începe cu parte de stânga sus a foii de lucru şi merge
spre dreapta, pagină cu pagină, apoi revine pe rândul următor în stânga şi
aşa mai departe. Numerele de pagină din fereastra de dialog deschisă de
comanda Print se referă numai la diviziunile pe verticală, astfel că în cazul
foilor cu mai multe pagini pe orizontală vor fi imprimate toate paginile
aflate pe acelaşi rând.
Mathcad-ul permite trimiterea foilor
de lucru prin e-mail, ca fişiere ataşate la
mesaje. Comanda care permite aceasta este
Send, amplasată în meniul File. Comanda
deschide o fereastră de dialog (figura 3.15) în
Fig. 3.15 care utilizatorul poate alege aplicaţia de e-mail
Fereastra de dialog
dorită (dintre cele existente pe calculatorul
corespunzătoare comenzii File -
Send gazdă), în câmpul Profile Name. Butonul
Options permite utilizatorului impunerea unei
aplicaţii de e-mail ca gestionar implicit penru mesajele expediate din
Mathcad.
20
Lucrul cu structuri text
CAPITOLUL 4
LUCRUL CU STRUCTURI TEXT
4.1. Inserarea textelor
Structurile de tip text se inserează în Mathcad în regiuni specifice -

regiuni tip text. Textele pot fi utilizate pentru a transmite explicaţii
suplimentare despre ecuaţiile sau graficele din foia de lucru, pentru a reda
informaţii asupra modului de utilizare a documentului respectiv etc.
O regiune tip text poate fi creată prin mai multe metode:
- Folosirea comenzii Text Region, amplasată în meniul Insert.
- Folosirea tastei ".
- Începerea introducerii textului. Deşi iniţial Mathcad-ul creează
implicit o regiune de tip matematic, la introducerea primului spaţiu (cu
ajutorul tastei Space) aceasta va fi transformată ireversibil în regiune de tip
text.
Pentru părăsirea regiunii este necesară ieşirea din regiune, fie cu
ajutorul tastelor săgeţi, fie prin efectuarea unui click stânga-mouse în afara
acesteia.
În interiorul unei regiuni de tip text sunt valabile toate operaţiile
curente specifice:
- modificarea poziţiei cursorului (fie cu ajutorul tastelor săgeţi -
mutarea cu câte un caracter, fie cu ajutorul tastelor Home şi End - mutarea la
începutul, respectiv, sfârşitul textului);
- ştergerea unui caracter (fie cu ajutorul tastei Backspace -
caracterul din stânga cursorului, fie cu ajutorul tastei Delete - caracterul din
dreapta cursorului;
- introducerea de noi caractere prin ştergerea celor deja existente,
folosind tasta Insert.
Pentru începerea unui nou rând într-o regiune de tip text este
necesară utilizarea tastei Enter. De remarcat faptul că numărul rândurilor
astfel create nu se modifică în cazul redimensionării regiunii.
Selectarea textului, în vederea aplicării diferitelor modificări
(copiere, tăiere, lipire etc.) se face prin baleierea zonei respective de text cu
butonul din stânga mouse-ului apăsat.
21
Pentru introducerea în text a unei litere din alfabetul grecesc, se

activează bara de unelte Greek (prin apăsarea butonului corespunzător din
bara Math) şi se apasă butonul corespunzător literei dorite. Litera va fi
inserată în text în locul în care este poziţionat cursorul, figura 4.1).
a) b) c) d)
Fig. 4.1
Introducerea unei litere greceşti în text
a) poziţionarea cursorului; b) activarea barei Greek; c) alegerea literei; d) textul
după introducere
La introducerea unei secvenţe de text într-o regiune aceasta îşi
ajustează automat dimensiunea după lungimea textului, fiind limitată numai
de marginile foii de lucru respective. Pentru prestabilirea unei dimensiuni
fixe a regiunii în care se introduce textul se procedează în felul următor: se
introduce secvenţa de text până la lungimea dorită şi apoi, după introducerea
unui spaţiu, se apasă combinaţia de taste Ctrl şi Enter, figura 4.2. În acest
mod lungimea regiunii devine fixă, textul fiind automat aliniat în rânduri
succesive.
Modificarea ulterioară a
dimensiunilor regiunii se poate face
a)
prin utilizarea punctelor de
redimensionare specifice.
b) Dacă se doreşte ca textul să
ocupe toată suprafaţa foii de lucru
Fig. 4.2 se execută, cu regiunea respectivă
Dimensionarea regiunilor tip text selectată, comanda Properties din
a) stabilirea lungimii dorite; meniul Format. Comanda are ca
b) fixarea prin combinaţia Ctrl şi Enter efect deschiderea unei ferestre de
dialog (figura 4.3) cu două pagini,
22
una care permite utilizatorului modificarea culorii de fundal pentru regiunea

respectivă (Display) şi cea de-a doua care permite extinderea regiunii pe
toată lăţimea foii de lucru. De remarcat faptul că în această situaţie, toate
regiunile aflate dedesubtul regiunii selectate vor fi automat deplasate în jos,
pe măsură ce se introduce textul.
a) b)
Fig. 4.3
Fereastra de dialog activată de comanda Format - Properties, pentru regiuni text:
a) pagina pentru selectarea culorii de fundal;
b) pagina pentru dispunerea textului pe lăţimea foii de lucru
4.2. Proprietăţile structurilor text
Pentru a modifica tipul, mărimea, stilul sau culoarea fontului

aferent unui text este disponibilă comanda Text, amplasată în meniul
Format. Modificările efectuate
au se aplică atât la textul
selectat în momentul lansării
comenzii cât şi la textul
introdus după executarea
acesteia. Comanda are ca efect
dialog (figura 4.4) în care
utilizatorul poate modifica
după dorinţă caracteristicile
textului.
Structurile de tip text
sunt grupate în structuri numite Fig. 4.4
Fereastra de dialog activată de comanda Format -
paragrafe. Prin paragraf se
Text
defineşte o secvenţă de text
23
finalizată prin apăsarea tastei Enter. Mathcad-ul permite modificarea

proprietăţilor paragrafelor prin intermediul comenzii Paragraph, amplasată
în meniul Format. Comanda se aplică paragrafului în care se află cursorul în
momentul lansării acesteia, precum şi tuturor paragrafelor obţinute din
acesta prin apăsarea tastei
Enter. Pentru aplicarea
modificărilor impuse prin
comanda Paragraph mai
multor paragrafe, este
necesară selectarea
prealabilă a acestora. Prin
activarea comenzii se obţine
dialog (figura 4.5) în care
Fig. 4.5 utilizatorul poate specifica o
Fereastra de dialog deschisă de comanda Format - serie de caracteristici ale
Paragraph paragrafelor, cum ar fi:
- Ident, modifică
distanţele de la text la marginile din stânga (Left), respectiv dreapta (Right)
ale foii de lucru (dimensiunile regiunii sunt actualizate automat).
- Special, permite impunerea unei distanţe (valoarea se introduce în
câmpul By), faţă de marginea din stânga a foii de lucru, fie pentru prima
(First) fie pentru restul (Hanging) liniilor din paragraf.
- Bullets, permite crearea listelor indexate, fie cu bulite (bullets), fie
cu numere consecutive (numbers).
- Alignment, permite aliniere textului la stânga, pe centru sau la
dreapta.
4.3. Stilul structurilor text
Prin termenul de "stil", asociat unei regiuni de tip text, se înţelege

un set prestabilit de valori pentru o serie de caracteristici specifice textului
(tipul, mărimea, culoarea fontului utilizat, tipuri de aliniere etc.)
În Mathcad stilurile sunt folosite pentru atribuirea implicită a
proprietăţilor structurilor de tip text. Ca şi în cazul elementelor matematice,
utilizarea stilurilor conduce la uniformizarea şi rapiditatea creării
documentelor.
24
Fiecare foaie de lucru are un stil "normal" , implicit, precum şi un

set de stiluri predefinite. Acestea diferă funcţie de modelul din care este
derivată foaia respectivă, putând fi modificate de utilizator după dorinţă.
În momentul creării unei regiuni de tip text Mathcad-ul îi atribuie
implicit stilul normal. Utilizatorul poate atribui un stil diferit unui paragraf
sau unui şir de caractere (care este separat de restul textului printr-o apăsare
a tastei Enter). Pentru modificarea stilului unui paragraf este necesar ca linia
de editare să fie amplasată în interiorul paragrafului respectiv, în timp ce
pentru modificarea stilului unui fragment de text acesta din urmă trebuie să
fie selectat. comanda ce permite alegerea unui stil pentru text este Style şi
este amplasată în meniul Format. La activarea comenzii se deschide o
fereastră de dialog (figura 4.6) în care utilizatorul poate alege unul dintre
stilurile aferente foii de lucru
respective.
În fereastra respectivă
utilizatorul găseşte stiluri implicite
definite în Mathcad. Acestea pot fi
aplicate fragmentelor de text (prin
selectarea stilului dorit şi apăsarea
butonului Apply), pot fi şterse (cu
excepţia stilului Normal) sau pot fi
modificate (cu ajutorul butonului
Modify). Pentru definirea unor stiluri Fig. 4.6
noi, utilizatorul poate folosi butonul Fereastra activată de comanda Format -
New. Aceste butoane au ca efect Style
deschiderea unor noi ferestre de dialog (figura 4.7) în care utilizatorul poate
denumi noul stil şi poate alege elementele dorite pentru tipul de font şi
paragraf utilizate.
Atât la crearea cât şi la modificarea unui stil se poate porni de la un
a) b)
Fig. 4.7
Ferestre activate la crearea şi modificarea stilurilor de text
a) pentru crearea unui stil nou; b) pentru modificarea unui stil existent
25
stil de bază (ales din lista celor existente) căruia i se modifică sau i se
adaugă elemente. Alegerea stilului de bază se poate face utilizând câmpul
Based On, activ în ambele ferestre.
4.4. Ecuaţii în structuri text
Apare, în unele situaţii, necesitatea introducerii unor ecuaţii în text.

Problema se rezolvă prin combinarea regiunilor de tip text cu cele
matematice. În prima fază se începe redactarea textului, iar în momentul
când s-a ajuns în punctul unde trebuie inserată ecuaţia se creează o regiune
de tip matematic folosind comanda Math Region, amplasată în meniul Insert
(figura 4.8).
a) b) c)
Fig. 4.8
Introducerea ecuaţiilor în text
a) regiune de tip text; b) activarea regiunii matematice; c) revenirea la regiunea text
De remarcat faptul că ecuaţia poate fi introdusă în două moduri:

- direct la locaţia curentă a cursorului, în această situaţie nu mai
este posibilă revenirea la text;
- poziţionând cursorul la o locaţie anterioară, astfel încât după
poziţia sa curentă să mai fie cel puţin un caracter text sau un spaţiu, în
această situaţie după introducerea ecuaţiei se poate reveni în modul text prin
apăsarea tastei săgeată dreapta.
O altă posibilitate de introducere a ecuaţiilor în text este prin
utilizarea memoriei temporare Clipboard. În acest caz ecuaţia de introdus se
va selecta corespunzător, va fi introdusă în Clipboard cu ajutorul comenzii
Copy (sau Cut), se va poziţiona cursorul în locaţia dorită în regiunea text şi
se va executa comanda Paste. De remarcat faptul că în această situaţie nu
mai este necesară introducerea prealabilă a unei regiuni matematice.
Ecuaţiile introduse în text se supun aceloraşi reguli ca şi ecuaţiile
amplasate în regiuni de tip matematic.
Dacă se doreşte ca o ecuaţie dintr-o structură de tip text să nu fie
activă (în cazul în care este necesară numai prezentarea unor ecuaţii, nu şi
utilizarea lor efectivă), aceasta poate fi inactivată. Această inactivare este
posibilă prin manipularea corespunzătoare a opţiunii Disable evaluation,
26
disponibilă în pagina Calculation din

fereastra de dialog (figura 4.9)
activată cu ajutorul comenzii
Properties din meniul Format.
Ecuaţiile inactivate
(amplasate fie în text fie în regiuni
matematice) nu mai sunt supuse
evaluării, fiind ignorate de modulul de
calcul din Mathcad. Ele pot fi editate
şi manipulate în acelaşi mod ca şi cele
active. Fig. 4.9
Opţiunea pentru inactivarea ecuaţiilor
Operaţiunea este reversibilă,
o ecuaţie inactivă putând fi reactivată
prin aceeaşi metodă.
4.5. Căutarea şi înlocuirea în structurile text
Mathcad-ul dispune de două comenzi specifice manipulării

structurilor de tip text: Find şi Replace, ambele comenzi fiind amplasate în
meniul Edit. Deşi comenzile pot lucra atât cu texte cât şi cu ecuaţii, implicit
ele sunt active numai pentru regiuni tip text.
Comanda Find este utilizată pentru identificarea unui anumit
caracter într-o foaie de lucru. La activarea comenzii se deschide o fereastră
de dialog (figura 4.10), în care
utilizatorul poate specifica o
serie de opţiuni de execuţie:
- caracterul sau
cuvântul căutat, în câmpul Find
what;
- căutarea numai a
cuvintelor, Match whole word
only;
Fig. 4.10
- luarea în consideraţie Fereastra de dialog corespunzătoare comenzii
a diferenţei între literele mari şi Find
mici, Match case;
- căutarea în regiuni tip text, Find in Text Regions;
- căutarea în regiuni tip matematic, Find in Math Regions;
- căutarea spre începutul foii de lucru sau spre sfârşitul acesteia, Up
şi, respectiv, Down (având ca reper poziţia curentă a cursorului).
27
Apăsarea repetată a butonului Find next are ca efect saltul succesiv

al cursorului la locaţia caracterelor (sau cuvintelor) căutate.
Comanda Replace oferă utilizatorului posibilitatea înlocuirii
automate în text a unor caractere (sau cuvinte). Activarea comenzii conduce
la deschiderea unei ferestre de dialog (figura 4.11) în care utilizatorul poate
specifica opţiunile de execuţie dorite. Multe dintre ele sunt identice cu cele
corespunzătoare celor aferente comenzii Find. Există totuşi câteva diferenţe:
- câmpul Replace
with, în care se introduce
caracterul (sau cuvântul)
înlocuitor;
- butonul Replace,
care are ca efect înlocuirea
numai a elementului aflat la
poziţia curentă a cursorului;
- butonul Replace
All, care are ca efect
Fig. 4.11 înlocuirea tuturor
Fereastra de dialog corespunzătoare comenzii caracterelor (cuvintelor)
Replace găsite în foia de lucru.
28
Lucrul cu structuri matematice
CAPITOLUL 5
LUCRUL CU STRUCTURI MATEMATICE
5.1. Calcule simple
Pentru efectuarea unor calcule simple cu ajutorul Mathcad-ului

trebuiesc parcurse următoarele etape:
1 - crearea regiunii corespunzătoare calculului respectiv. Pentru
aceasta se efectuează operaţiile specificate la paragraful anterior;
2 - introducerea relaţiei de calcul corespunzătoare. În acest scop se
utilizează tastele corespunzătoare celor patru operaţii fundamentale sau
butoanele cuprinse în bara de unelte Arithmetic activată prin apăsarea
butonului corespunzător din bara Math
(figura 5.1)
3 - executarea efectivă a calculului
matematic, prin apăsarea tastei = sau a
butonului corespunzător din bara
Arithmetic.
Mathcad-ul recunoaşte operatorii
introduşi în expresie şi îi afişează în forma
în care sunt ei întâlniţi în documentaţiile
matematice. Fig. 5.1
În interiorul relaţiei poziţia curentă Bara de unelte Arithmetic şi
este indicată de reticul ce poate fi deplasat butonul de activare
cu ajutorul tastelor săgeată. Operaţiile de
scriere-ştergere pot fi realizate numai cu ajutorul acestuia.
În momentul în care un operator este introdus în expresie, cel de-al
doilea operand (care nu a fost încă introdus) este înlocuit provizoriu cu un
element de substituire.
În figura 5.2 se prezintă un exemplu referitor la aspectul grafic al
unei expresii (relaţia 5.1), în diferite faze de lucru.
458+589*(969/69sqrt789)=752,477 (5.1)
29
Se pot remarca în figura 5.2 atât elementul de substituire cât şi

reticulul de poziţionare în interiorul relaţiei, în diferite faze de lucru.
a) b) c)
d) e)
Fig. 5.2
Aspecte grafice ale etapelor de calcul în Mathcad
În figura 5.2c este reprezentată relaţia după apăsarea butonului =
din bara de unelte Arithmetic. Cele două elemente de substituire reprezintă
poziţia rezultatului şi, respectiv, unităţilor de măsură corespunzătoare.
Rezultatul numeric este afişat în momentul părăsirii regiunii (executare clic
stânga-mouse în afara acesteia), figura 5.2e.
În cazul folosirii tastei "=" în locul butonului din bara de unelte
Arithmetic, se obţine rezultatul prezentat în figura 5.2d.
În situaţia afişării elementelor de substituire pentru rezultat şi
unităţi de măsură, formatul de prezentare al acestora poate fi modificat cu
ajutorul comenzilor Result Format şi, respectiv, Insert Unit, accesibile fie
din meniurile Format, respectiv Insert, fie prin executarea unui dublu clic
stânga-mouse pe elementul corespunzător.
O relaţie finalizată (figura 5.2e) poate fi modificată prin editare
(clic stânga-mouse în zona regiunii respective) şi ştergere sau adăugare de
componente. Pentru o nouă evaluare trebuie folosită fie tasta "=" fie butonul
corespunzător din bara Arithmetic.
5.2. Crearea ecuaţiilor simple în Mathcad
Una dintre facilităţile fundamentale din Mathcad este posibilitatea

acestuia de a utiliza variabile şi funcţii pentru a crea şi manipula ecuaţii.
Pentru definirea unei variabile în Mathcad trebuie parcurse
următoarele etape:
1 - introducerea numelui variabilei, prin scrierea acestuia de la
tastatură;
30
2 - introducerea operatorului de atribuire (care conferiră calitatea de

variabilă numelui introdus anterior), fie prin tastarea simbolului : de la
tastatură, fie prin utilizarea butonului corespunzător (Assign value - simbol
:=) din bara Arithmetic;
3 - atribuirea unei valori iniţiale, prin introducerea acesteia de la
tastatură.
În Mathcad citirea se face de la stânga la dreapta şi de sus în jos, ca
atare după definirea unei variabile aceasta poate fi utilizată numai după sau
sub locul definirii.
Pentru definirea unei noi variabile trece într-o nouă regiune, fie prin
apăsarea tastei Enter, fie prin poziţionarea cu mouse-ul în zona dorită.
După definire, variabilele pot fi folosite în relaţii pentru construirea
ecuaţiilor.
Mathcad-ul păstrează legătura între variabile şi ecuaţii, astfel încât
după modificarea valorii unei variabile (prin editarea regiunii
corespunzătoare) toate ecuaţiile ce conţin variabila respectivă vor fi
actualizate.
În ecuaţii nu se pot utiliza variabile nedefinite anterior sau care nu
au atribuite valori iniţiale.
5.3. Inserarea numerelor, variabilelor, vectorilor, matricelor,

şirurilor de caractere, operatorilor
În Mathcad numerele se introduc de la tastatură, în regiuni

corespunzătoare.
Mathcad-ul poate folosi mai multe sisteme de numeraţie: zecimal,
binar, octal, hexazecimal. De asemenea pot fi utilizate şi numere complexe.
În sistemul zecimal numerele pot fi compuse din cifre de la 0 la
zece. Drept separator zecimal este folosit punctul.
Numerele scrise în sistem binar trebuie urmate de litera mică b.
Valoarea maximă a unui număr binar în Mathcad este 231. De exemplu,
numărul în sistem zecimal 240 scris în sistem binar va fi 11110000b.
Numerele scrise în sistem octal trebuie urmate de litera mică o.
Valoarea maximă a unui astfel de număr este 231. De exemplu, numărul în
sistem zecimal 11166 scris în sistem octal va fi 25636o.
Numerele scrise în sistem hexazecimal trebuie urmate de litera
mică h. Valoarea maximă a unui număr hexazecimal în Mathcad este, de
asemenea, 231. De exemplu, numărul în sistem zecimal 11166 scris în sistem
hexazecimal va fi 2b9eh. Numerele care încep cu o literă (de exemplu a3h -
31
163 în sistem zecimal) trebuie obligatoriu precedate de cifra 0 pentru a evita

confuziile cu nume de variabile (pentru exemplul considerat 0a3h).
Pentru uşurarea operaţiilor cu numere cu valori extreme (foarte
mari sau foarte mici) Mathcad-ul acceptă notaţia exponenţială, notaţie în
care numerele sunt reprezentate pe baza puterilor lui 10. De exemplu,
numărul 3000000 poate fi scris ca: 3*108.
Pentru definirea unei variabile în Mathcad este necesară
introducerea numelui şi a valorii sau a expresiei matematice corespunzătoare
acesteia. Pentru a indica faptul că este vorba de o variabilă, numele acesteia
trebuie urmat de simbolul ":" . La tastarea acestuia, Mathcadul îl transformă
implicit în ":=" amplasând după el un element
de substituire (figura 5.3a). Elementul de
a) b) c) substituire urmează a fi înlocuit de utilizator fie
Fig. 5.3 cu expresia matematică corespunzătoare (figura
Variabile în Mathcad 5.3b) fie cu valoarea numerică a variabilei
respective (figura 5.3c).
Mathcad-ul conţine o serie de variabile
predefinite, vizibile cu ajutorul comenzii Options, amplasate în meniul
Math. Comanda deschide o fereastră de dialog (figura 5.4) în care
utilizatorul poate identifica şi, eventual modifica, valorile implicite ale
acestor variabile (pagina Built-In
Variables).
Variabilele, odată definite, devin
valabile pentru zonele din dreapta şi de
sub locul unde au fost definite.
În cazul în care se utilizează într-
o expresie variabile nedefinite încă,
Mathcad-ul le afişează colorate în roşu şi
lansează un mesaj de eroare.
Pentru evaluarea unei expresii ce
conţine variabile este suficientă scrierea
Fig. 5.4 acesteia şi apăsarea tastei "=".
Pagina variabilelor implicite din O variabilă poate fi definită de
Mathcad mai multe ori într-o foaie de lucru. În acest
caz Mathcad-ul foloseşte în permanenţă
valoarea variabilei definită imediat deasupra sau la stânga locului unde
aceasta este utilizată.
32
Mathcad-ul permite definirea unor variabile globale, prin utilizarea

în locul tatei : a tastei "~" (figura 5.5). Mathcad-ul face două evaluări ale
expresiilor din foia de lucru: la prima sunt luate în considerare numai
definiţiile globale, la cea de-a doua se iau în considerare şi
definiţiile locale.
Şi în cazul variabilelor globale este valabilă regula
de precedenţă a definirii variabilei faţă de locul utilizării
acesteia. Fig. 5.5
În Mathcad prin vector este desemnată o serie de Variabilă globală
numere dispuse sub formă de coloană, în timp ce prin
matrice se înţelege o serie de numere dispuse pe mai multe rânduri şi
coloane. Ambele structuri numerice sunt cuprinse în denumirea generică de
tablouri.
Există mai multe metode de creare a tablourilor în Mathcad. Una
din ele este folosind comanda Matrix, amplasată în meniul Insert, figura
5.6a. În urma activării comenzii se deschide o fereastră de dialog în care
utilizatorul poate specifica numărul de rânduri şi coloane pentru tabloul
dorit, figura 5.6b. Acest număr este limitat la maximum zece rânduri,
respectiv coloane.
a) b) c)
Fig. 5.6
Introducerea tablourilor cu ajutorul comenzii Matrix
a) activarea comenzii; b) fereastra de dialog; c) tabloul introdus
În fereastra de dialog, după completarea numărului dorit de rânduri

(Rows), respectiv coloane (Columns), apăsarea butonului OK are ca efect
introducerea tabloului, având în locul numerelor elemente de substituire şi
închiderea ferestrei, în timp ce apăsarea butonului Insert are ca efect numai
introducerea tabloului, fereastra rămânând deschisă permiţând astfel
utilizatorului modificarea numărului de rânduri şi coloane. Apăsarea
butonului Delete are ca efect micşorarea numărului de rânduri, respectiv
33
coloane, ale tabloului introdus cu valorile înscrise în câmpurile

corespunzătoare ale ferestrei.
Pentru introducerea numerelor se mută cursorul pe poziţia dorită,
cu ajutorul tastelor săgeţi, tastându-se numărul dorit.
Tablourile pot fi folosite în interiorul expresiilor numerice la fel ca
orice alte numere.
Deşi în majoritatea cazurilor în Mathcad se lucrează cu numere şi
tablouri, există situaţii când este necesară utilizarea şirurilor de caractere. Un
astfel de şir poate conţine orice tip de caracter introdus de la tastatură (litere,
numere, semne de punctuaţie, spaţii, caractere speciale din tabloul codurilor
ASCII). Mathcad-ul diferenţiază şirurile de caractere de numere sau de
numele variabilelor prin amplasarea acestora între ghilimele duble.
Şirurile de caractere pot fi folosite ca elemente ale tablourilor,
argumente de funcţii sau valori de variabile.
Pentru crearea unui şir de caractere este necesară declararea
acestuia, având cursorul poziţionat pe un element de substituire
corespunzător, prin apăsarea tastei ". Mathcad-ul automat inserează două
ghilimele duble cu un cursor de tip text între ele, unde pot fi introduse
caracterele dorite, figura 5.7. Pentru a încheia şirul este suficientă deplasarea
cursorului peste ghilimele finale, folosind tastele săgeţi.
De remarcat faptul că simbolul "
a) are mai multe semnificaţii în Mathcad,
funcţie de locul unde este utilizat. Ca
atare, pentru declararea unui şir de
b) caractere cursorul trebuie poziţionat
neapărat pe un element de substituire,
c) într-o expresie matematică.
Şirurile de caractere nu sunt
Fig. 5.7
Etapele introducerii şirurilor de limitate ca lungime dar este bine de
caractere remarcat ca ele apar întotdeauna pe un
a) expresia iniţială; b) declararea singur rând.
şirului; c) şirul introdus. Important de reţinut că un şir de
caractere compus numai din elemente
numerice (de exemplu 12345) va fi tratat de Mathcad tot ca un şir de
caractere şi nu ca un număr.
Prin nume în Mathcad este definită o secvenţă de caractere
introdusă într-o regiune de calcul matematic. Un nume reprezintă, în mod
uzual, o variabilă sau o funcţie utilizată în calcul.
34
În Mathcad se pot întâlni două tipuri de nume: nume implicite,

referitoare la variabile şi funcţii incluse în program, care pot fi folosite
oricând şi oriunde fără a mai fi necesară definirea lor şi nume definite de
utilizator, în funcţie de necesităţile de calcul.
Mathcad fiind un mediu profesional de calcul numeric şi simbolic,
conţine o largă paletă de variabile şi funcţii implicite. Deşi printre
variabilele implicite se numără şi constantele matematice uzuale (∞, e etc.),
numele respective pot fi redefinite de utilizator după preferinţă. De remarcat
faptul că Mathcad-ul tratează simbolul ∞ tot ca o variabilă implicită,
corespunzând numărului maxim real ce poate fi interpretat de Mathcad (∞ =
10307). Tot ca variabile definite implicit sunt tratate şi unităţile uzuale de
măsură. Astfel Mathcad-ul prin numele A
defineşte unitatea de măsură pentru
intensitatea curentului electric - amperul etc.
Funcţiile definite implicit acoperă o
gamă largă, de la calcule simple la interpolări
numerice şi calcule statistice. Aceste funcţii
pot fi apelate prin introducerea numelui
corespunzător într-o regiune de calcul Fig. 5.8
matematic, de exemplu numele mean este Apelarea comenzii Function
înţeles de Mathcad ca apel pentru funcţia implicită de medie aritmetică între
elementele unui tablou.
Pentru apelarea funcţiilor implicite este disponibilă comanda
Funcţion, accesibilă fie din
meniul Insert, fie cu ajutorul
butonului Insert Function din
bara de unelte Standard
(figura 5.8).
Odată lansată
comanda Function, se
deschide o fereastră de dialog
(figura 5.9) care permite
utilizatorului accesul la
întreaga bibliotecă de funcţii
implicite din Mathcad. În zona
Function Category pot fi
selectate seturile de funcţii, în Fig. 5.9
zona Function Name se pot Fereastra de dialog corespunzătoare comenzii
selecta funcţiile individual iar Function
35
în cele două câmpuri din partea inferioară a ferestrei sunt afişate expresia
matematică a funcţiei selectate şi, respectiv, o scurtă explicaţie referitoare la
efectele acesteia.
Nume de variabile şi funcţii definite de utilizator pot cuprinde:
litere majuscule şi minuscule, cifrele de la 0 la 9, simbolul _ (underscore),
simbolul ` (prime - a se remarca diferenţa faţă de apostrof - '), simbolul % şi
literele greceşti.
La definirea numelor variabilelor şi funcţiilor trebuie respectate
următoarele reguli:
- un nume nu poate începe cu o cifră (tot ce începe cu cifre este
interpretat de Mathcad ca un număr);
- simbolul ∞ poate apare într-un nume numai pe prima poziţie;
- toate caracterele introduse după punct sunt tratate ca indecşi;
- toate caracterele dintr-un nume trebuie să aibă acelaşi font,
mărime şi stil;
- Mathcad-ul nu poate diferenţia variabilele de funcţii după nume.
Deci, nu pot fi definite variabile şi funcţii cu acelaşi nume (de exemplu
funcţia f(x) şi variabila f);
- numele funcţiilor implicite pot fi redefinite dar după această
operaţie numele implicite nu mai sunt recunoscute.
- literele greceşti pot apare în orice nume, pe orice poziţie;
Pentru introducerea literelor greceşti Mathcad-ul dispune de un
tablou cu butoane, literele fiind introduse prin apăsarea corespunzătoare a
acestora. Activarea tabloului poate fi făcută
cu ajutorul butonului corespunzător din
bara Math, figura 5.10.
Înscrierea caracterelor la index în
numele variabilelor şi funcţiilor se face
prin tastarea anterioară a caracterului punct.
Nu este recomandabilă folosirea la index a
tablourilor, acestea având cu totul altă
semnificaţie atunci când sunt trecute la
index.
Numerele, variabilele şi funcţiile
sunt legate între ele, pentru a alcătui
expresii matematice, cu ajutorul
Fig. 5.10
operatorilor matematici.
Activarea tabloului cu litere
greceşti
36
Operatorii pot fi introduşi cu ajutorul butoanelor corespunzătoare

amplasate în barele de unelte. La introducerea operatorului, locul
operanzilor (numerele asupra cărora se
aplică operaţia respectivă) este marcat cu
elemente de substituire, figura 5.11.
Pentru introducerea operanzilor se
a) b) c) d)
poziţionează cursorul cu ajutorul tastelor
săgeţi şi se introduce valoarea dorită. Fig. 5.11
În funcţie de natura operanzilor Operatori matematici
(scalari, vectori, matrici) efectul a) adunare; b) împărţire; c) integrare;
operatorilor poate fi diferit. d) sumă.
5.4. Crearea expresiilor matematice
Pentru crearea expresiilor matematice este suficientă introducerea

consecutivă a operanzilor şi a operatorilor matematici necesari. Operatorii
corespunzători operaţiilor de bază (adunare, scădere, înmulţire şi împărţire)
pot fi introduşi direct de la tastatură (figura 5.12a), Mathcad-ul afişând
expresiile în mod corespunzător (figura 5.12b).
Deşi la prima vedere editorul de
ecuaţii din Mathcad pare a fi un simplu
editor de text, expresiile matematice au o a) b)
structură foarte bine definită. Fig. 5.12
Expresiile în Mathcad sunt Expresie matematică
construite prin asamblarea componentelor a) tastată; b) afişată.
pornind de la un set de reguli printre care se
numără precedenţa operatorilor şi o serie de
reguli, specifice programului, care permit simplificarea
introducerii operanzilor şi a operatorilor.
La introducerea numerelor sau a numelor,
Mathcad-ul se comportă ca un editor obişnuit de text,
cursorul fiind o linie verticală ce poate fi deplasată cu
ajutorul tastelor săgeţi, figura 5.13. Există totuşi două
Fig. 5.13
diferenţe majore:
Elemente text
- pe măsură ce se deplasează spre dreapta,
cursorul lasă în urmă o linie orizontală ce subliniază textul introdus;
- dacă expresia în care se introduc caracterele respective nu are deja
definit un operator matematic, la apăsarea tastei spaţiu regiunea se
37
transformă automat în regiune de tip text, transformarea ulterioară în regiune

matematică fiind imposibilă.
Pentru crearea unor
expresii matematice valide o
atenţie deosebită trebuie acordată
operanzilor. Un operand poate fi
a) introdus prin două metode:
- Operator- operand:
înlocuirea elementelor de
substituire rezultate în urma
b) introducerii operatorului respectiv,
figura 5.14a.
Fig. 5.14 - Operand-operator:
Metode de introducere a operanzilor folosirea cursorului pentru
a) operator-operanzi; b) operand-operator. specificarea numărului, variabilei
sau expresiei ce trebuie
transformată în operand, figura 5.14b.
Prima metodă, deşi nu respectă ordinea normală de introducere de
la tastatură a caracterelor, este indicat a fi folosită în cazul expresiilor
complicate sau atunci când se lucrează cu operatori ce cuprind un număr
a)
b)
Fig. 5.15
Asigurarea precedenţei operaţiilor
a) cu ajutorul parantezelor; b) prin deplasarea manuală a cursorului.
mare de operanzi.
Pentru eliminarea ambiguităţilor referitoare la precedenţa
operaţiilor se pot folosi parantezele sau deplasarea manuală a cursorului în
interiorul expresiei, figura 5.15. Pentru exemplificarea celor arătate mai sus,
în figura 5.16 se prezintă etapele de introducere pentru o expresie cu un
nivel ridicat de complexitate.
38
a)
b)
Fig. 5.16
Etapele introducerii unei expresii matematice complexe în Mathcad
a) expresia matematică; b) etape de introducere.
39
5.5. Editarea expresiilor matematice
Necesitatea editării unei expresii matematice apare atunci când se

doreşte modificarea fie a valorii numerice corespunzătoare unui operand, fie
a unui operator.
Modificarea valorilor numerice presupune activării cursorului tip
linie de editare, specific regiunilor de tip matematic, prin executarea unui
click stânga-mouse pe expresia respectivă (figura 5.17). Pentru poziţionarea
cursorului în interiorul expresiei se utilizează tastele săgeţi.
Ştergerea unui caracter se poate face
fie folosind tasta Backspace (în acest caz este
şters caracterul din stânga cursorului), fie
folosind tasta Delete (în acest caz este şters
caracterul din dreapta cursorului). Caracterul
nou introdus se va regăsi în parte din stânga a
Fig. 5.17 cursorului.
Activarea liniei de editare la Introducerea unui operator într-o
expresiile matematice
expresie matematică se execută în mod
analog, cu deosebirea că în cazul anumitor operatori schimbările survenite în
aspectul expresiei sunt importante. De exemplu, la introducerea operatorilor
de înmulţire, adunare, scădere, operatorul apare în stânga cursorului, restul
expresiei rămânând neschimbat, figura 5.18.
Introducerea operatorului de
împărţire are ca efect mutarea întregii
expresii aflată în dreapta cursorului
a) (până la primul operator) la numitor.
Dacă se doreşte introducerea unui
operator între un operand şi un alt
operator, se pot genera confuzii. În
b) această situaţie Mathcad-ul presupune
că se doreşte şi introducerea unui nou
operand, substituindu-l provizoriu, pe
acesta, cu un element de înlocuire,
figura 5.18.
c) De remarcat faptul că nu este
necesară introducerea spaţiilor între
Fig. 5.18
operatori şi operanzi, Mathcad-ul
Introducerea operatorilor de împărţire
făcând automat acest lucru.
40
Introducerea unui spaţiu într-o expresie matematică are ca efect

transformarea acesteia într-o regiune de tip text. Dacă se continuă cu
introducerea elementelor matematice, Mathcad-ul izolează zona în paranteze
continuând să accepte valorile introduse. Chiar dacă ulterior spaţiile sunt
şterse, regiunea devine totuşi inutilizabilă, fiind creată o confuzie majoră,
semnalată de program prin mesaje
corespunzătoare (figura 5.19).
Introducerea unui operator
astfel încât el să fie aplicat unei
întregi expresii poate fi făcută fie prin Fig. 5.19
marcarea prealabilă a expresiei, fie Expresie matematică compromisă prin
introducerea unui spaţiu
prin încadrarea expresiei respective
între paranteze.
Marcarea unei zone dintr-o regiune matematică se poate face prin
manipularea corespunzătoare a cursorului tip linie de editare. Cursorul este
alcătuit din două linii, una verticală de lungime fixă şi una orizontală de
lungime variabilă. Se consideră marcată expresia aflată deasupra liniei
orizontale. Pentru marcarea unei expresii se poziţionează cursorul cu
ajutorul tastelor săgeţi fie la începutul, fie la sfârşitul expresiei respective şi,
prin apăsarea tastei Space se deplasează progresiv linia verticală a cursorului
până la obţinerea marcajului dorit. Direcţia de avans a liniei verticale este,
implicit, spre partea mai scurtă a liniei orizontale. Schimbarea direcţiei de
avans se poate face apăsând tasta Insert. Astfel, prin apăsarea repetată a
tastei Space, se pot marca porţiuni din ce în ce mai mari din expresia
matematică, mergând până la marcarea întregii expresii, figura 5.20.
a)
b)
Fig. 5.20
Manipularea cursorului tip linie de editare în scopul marcării expresiilor:
a) efectul apăsărilor succesive pe tasta Space;
b) efectul apăsării tastei Insert şi apoi a apăsării repetate a tastei Space.
41
În cazul introducerii unui operator lângă o expresie marcată,

Mathcad-ul o va considera în mod implicit pe aceasta ca fiind operand şi o
va plasa între paranteze, folosind, provizoriu, pentru celălalt operand un
element de substituire, figura 5.21.
Fig. 5.21.
Introducerea unui operator (adunare) ce are drept operand o porţiune de expresie
matematică
Pentru ştergerea unui operator dintr-o expresie matematică se
procedează în acelaşi mod ca la ştergerea unui caracter, prin manipularea
adecvată a cursorului şi utilizarea tastelor Backspace şi Delete De remarcat
faptul că, în cazul operatorului de împărţire, direcţiile de acţiune ale celor
două taste sunt mai puţin evidente decât în cazul celorlalţi operatori, figura
5.22.
Deşi Mathcad-ul introduce
automat paranteze ori de câte ori este
necesar pentru a asigura precedenţa
a) b) operatorilor (cum este în cazul
Fig. 5.22 introducerii unui operator nou într-o
Poziţionarea cursorului la ştergerea expresie matematică), uneori apare
operatorului de împărţire: necesitatea introducerii acestora de
a) folosind tasta Delete;
către utilizator. În acest scop pot fi
b) folosind tasta Backspace.
folosite două metode, fie introducerea
pe rând a parantezelor cu ajutorul
tastaturii (la începutul şi, respectiv, sfârşitul expresiei), fie marcarea
expresiei respective şi apăsarea butonului corespunzător parantezelor din
bara de unelte Arithmetic, figura 5.23. Se recomandă utilizarea celei de-a
doua metode, evitându-se astfel inserarea de paranteze fără pereche.
Pentru ştergerea parantezelor se procedează la fel ca în cazul
ştergerii caracterelor, poziţionându-se cursorul înainte sau după o paranteză
şi folosind, corespunzător, tastele Backspace şi Delete. De remarcat faptul
că Mathcad-ul şterge automat şi paranteza pereche.
Prin editare este posibilă şi transformarea unei porţiuni de expresie
matematică în argument pentru diferite funcţii. În acest scop, expresia
respectivă va fi marcată, va fi inclusă între paranteze, vor fi marcate şi
parantezele şi se va duce linia verticală a cursorului în partea stângă (prin
42
utilizarea adecvată a tastei Insert). În acest moment se introduce de la

tastatură numele funcţiei al cărei argument va deveni expresia marcată. Dacă
este vorba despre o funcţie implicită, aceasta va fi selectată din lista activată
fie prin comanda Insert
Function, din meniul Insert, fie
prin apăsarea butonului
a)
corespunzător din bara de
unelte Standard.
La editarea unei
expresii matematice este
posibilă şi utilizarea comenzilor
ce coordonează memoria
temporară (Clipboard). Astfel
pot fi "taiate" (comanda Cut),
"copiate" (comanda Copy) sau
"lipite" (comanda Paste)
porţiuni dintr-o expresie b)
matematică. Comenzile
respective se aplică zonelor Fig. 5.23
marcate cu ajutorul cursorului Introducerea parantezelor;
tip linie de editare. În situaţia a) de la tastatură;
b) prin folosirea barei Arithmetic
când zona eliminată (cu ajutorul
comenzii Cut) este un operand,
Mathcad-ul o înlocuieşte
automat cu un element de
a) b)
substituire, figura 5.24.
Ştergerea caracterelor Fig. 5.24
sau a zonelor dintr-o expresie Utilizarea comenzilor Cut, Copy, Paste:
matematică se poate face a) expresie înainte de aplicarea comenzii Cut;
utilizând tasta Backspace (pentru b) expresia după aplicarea comenzii Cut.
ştergerea spre stânga cursorului) sau tasta Delete (pentru ştergerea spre
dreapta cursorului).
5.6. Calcule iterative
Pentru executarea calculelor iterative Mathcad-ul foloseşte un tip

special de variabilă - variabila domeniu.
O variabilă domeniu are o serie de valori, cuprinse într-un domeniu
precizat, obţinute prin incrementare cu pas constant. Dacă variabila domeniu
43
este utilizată într-o relaţie de calcul,

Mathcad-ul recalculează expresia pentru
fiecare dintre valorile variabilei.
Definirea unei variabile domeniu
(figura 5.25) se face asemănător cu
definirea variabilelor simple, prin
introducerea numelui acesteia, urmat de
Fig. 5.25 tastarea simbolului ":" . În partea dreaptă a
Elemente definitorii pentru expresiei de definiţie se introduce prima
variabila domeniu valoare, din domeniul dorit, urmată de
virgulă şi de cea de-a doua valoare pe care
o va lua variabila domeniu. Mai departe se
tastează simbolul ";" (sau se utilizează
butonului Range Variable - simbol m..n -
din bara Arithmetic) şi se introduce ultima
valoare a domeniului.
Pentru verificarea rezultatului
definirii se poate tasta, undeva sub sau la
a) b) c) dreapta locului de definire, numele
variabilei urmat de "=". se vor obţine astfel
Fig. 5.26
toate componentele variabile domeniu
Variabile-domeniu:
a) definire; b) afişare; c) varianta (figura 5.26b).
cu pas unitar Dacă după prima valoare din
domeniu se introduce direct simbolul ";" şi
apoi ultima valoare din domeniu, Mathcad-
ul consideră implicit că pasul de incrementare este unitar (figura 5.26c).
Cele arătate mai sus sunt prezentate sintetic în figura 5.27.
a)
b)
Fig. 5.27
Definirea variabilelor domeniu:
a) elemente introduse de la tastatură; b) elemente afişate în foia de lucru
44
Spre deosebire de variabilele normale, în cazul variabilelor

domeniu numele nu poate avea index sau exponent.
De remarcat faptul că orice variabilă folosită ca index trebuie să
aibă valori întregi, deci variabilele domeniu cu pas de incrementare
fracţionar nu pot fi folosite la index.
Rezultatele unei ecuaţii ce conţine o variabilă domeniu sunt afişate
într-un tabel de rezultate, alăturat ecuaţiei respective, figura 5.28. Valorile
cuprinse în tabelul de rezultate pot manipulate cu ajutorul memoriei
temporare Clipboard.
Mathcad-ul permite definirea de către
utilizator a funcţiilor, acestea fiind tratate ca ecuaţii cu
variabile simple sau domeniu. Pentru definirea unei
funcţii, într-o regiune de tip calcul matematic se scrie
numele, argumentul şi expresia funcţiei respective,
figura 5.29a.
De remarcat că, spre deosebire de ecuaţii, la
funcţii se foloseşte operatorul de atribuire ca separator
al celor doi membri. Aceasta permite definirea unor
funcţii ale căror variabile-argument nu au fost definite
anterior.
Pentru calcul valorii funcţiei se scrie, într-o
Fig. 5.28
regiune de calcul matematic, numele funcţiei având
Ecuaţie cu variabilă
ca argument valoarea numerică sau variabila domeniu domeniu
dorită, figura 5.29b,c.
a) b) c)
Fig. 5.29
Definirea şi evaluarea ecuaţiilor în Mathcad
De remarcat că, pentru evaluarea corectă a funcţiilor, este necesar
ca variabilele argument să fie definite anterior utilizării lor adică regiunile în
45
care acestea sunt definite să fie amplasate mai sus sau mai la dreapta faţă de
regiunea funcţiei respective.
5.7. Stilul elementelor matematice
Prin stil în Mathcad se înţelege un mod coerent de afişare a

elementelor grafice, cum ar fi: tipul,
mărimea şi culoarea fontului, efecte etc.
În cazul expresiilor
matematice, stilul se aplică diferitelor
componente ale acestora (constante,
text, variabile etc.).
Mathcad-ul conţine stiluri
prestabilite pentru afişarea variabilelor
şi constantelor în cadrul expresiilor
matematice, acestea putând fi
Fig. 5.30 modificate de utilizator după dorinţă,
Fereastra activată de comanda
precum şi o serie de şapte stiluri ce pot
Format - Equation
fi personalizate.
Gestionarea stilurilor este
posibilă prin interfaţa Equation Format,
accesibilă prin intermediul comenzii
Equation, amplasată în meniului Format.
La accesarea comenzii se deschide o
fereastră (figura 5.30) în care utilizatorul
poate vizualiza şi modifica stilurile
corespunzătoare afişării elementelor
matematice.
Fereastra conţine mai multe
elemente de control:
- lista derulantă Style Name,
Fig. 5.26
Stiluri predefinite în Mathcad
care cuprinde numele tuturor stilurilor
existente în Mathcad (figura 5.31);
- câmpul New Style Name, în care utilizatorul poate redenumi unul
dintre stilurile User 1…User 7 (nu se pot redenumi stilurile implicite
Variables şi Constants;
- câmpul Default Equation Color, în care utilizatorul poate alege
culoarea implicită cu care vor fi afişate ecuaţiile;
46
- butonul Modify care duce la deschiderea unei noi ferestre, în care

utilizatorul poate redefini elementele caracteristice fontului aferent stilului
afişat în câmpul Style Name.
Prin apăsarea butonului OK, modificările devin active.
De remarcat faptul că aceste modificări sunt efective numai pentru
foaia de lucru curentă. Pentru a pute fi utilizate şi în alte foi de lucru, foia în
care au fost făcute modificările trebuie salvată ca model (template).
47
CAPITOLUL 6
OPERATORI
6.1. Operatori booleeni
Pe lângă operatorii matematici de bază (adunare "+", scădere "-",

înmulţire "*", împărţire "/" şi ridicare la putere "^"), Mathcad-ul recunoaşte
şi o serie de operatori logici. Aceştia pot fi accesaţi prin intermediul barei de
unelte Evaluation, activabilă cu ajutorul
butonului corespunzător din bara Math
(figura 6.1).
Operatorii booleeni sunt utilizaţi
pentru construirea expresiilor ce include
comparaţii între diferite valori numerice
sau variabile.
Spre deosebire de ceilalţi
operatori, operatorii booleeni pot conduce
Fig. 6.1 doar la două tipuri de rezultat: "true"
Activarea barei Evaluation (adevărat) - dacă condiţia impusă de
operator operanzilor este îndeplinită şi
"false" (fals) - dacă această condiţie nu este îndeplinită.
În bara Evaluation sunt cuprinşi şase operatori booleeni:
- "egal" (figura 6.2a), dacă cei doi operanzi sunt egali întoarce
rezultatul "true";
- "mai mic" (figura 6.2b), dacă primul
operand este mai mic decât cel de-al doilea
a) b) c) d) e) f)
întoarce rezultatul "true";
Fig. 6.2 - "mai mare" (figura 6.2c), dacă primul
Operatori booleeni operand este mai mare decât cel de-al doilea
întoarce rezultatul "true";
- "mai mic sau egal" (figura 6.2d), dacă
primul operand este mai mic sau egal cu cel de-al doilea întoarce rezultatul
"true";
- "mai mare sau egal" (figura 6.2e), dacă primul operand este mai
mare sau egal cu cel de-al doilea întoarce rezultatul "true";
48
Operatori
- "diferit" (figura 6.2f), dacă primul operand nu este egal cu cel de-
al doilea întoarce rezultatul "true".
În foia de lucru rezultatele "true şi "false" apar sub formă numerică
binară (1 şi, respectiv 0).
Operatorii booleeni "mai mare", "mai mic", "mai mare sau egal" şi
"mai mic sau egal" nu pot fi utilizaţi cu operanzi numere complexe, în
mulţimea numerelor complexe aceste concepte nu au sens.
Mathcad-ul poate utiliza operatorii booleeni pentru compararea
şirurilor de caractere. Comparaţia se execută caracter cu caracter, funcţie de
codul ASCII corespunzător.
6.2. Operatori pentru vectori şi matrici
Majoritatea operatorilor matematici comuni pot fi aplicaţi şi

operanzilor de tip vector sau matrice. Operatorii specifici operanzilor
multidimensionali sunt grupaţi în bara de unelte Matrix, activabilă cu
ajutorul butonului corespunzător din bara Math (figura 6.3).
În funcţie de natura operanzilor, operatorii
pot acţiona diferit, rezultatul operaţiei fiind ori
scalar, ori vector sau matrice.
În continuare se prezintă o listă cu
operatorii ce pot avea ca operanzi vectori sau
matrici, precum şi efectul lor asupra acestora (se
utilizează următoarea simbolizare A, B - reprezintă
vectori sau matrici, u, v - reprezintă vectori, M - Fig. 6.3
reprezintă matricea pătrată, ui , vi - reprezintă Activarea barei Matrix
elementele componente ale vectorilor u şi v, z -
reprezintă o valoare numerică scalară, Mathcad, n -
reprezintă valori numerice întregi):
- A*z (înmulţire cu un scalar - figura 6.4a), multiplică fiecare
element al lui A cu z, rezultatul este o matrice
- u*v (produs scalar - figura 6.4a), se execută suma produselor
termenilor celor doi vectori (care trebuie să aibă acelaşi număr de elemente),
rezultatul este scalar;
- A*B (produs de matrici - figura 6.4a), se execută produsul
matricelor A şi B (numărul de coloane al matricei A trebuie să fie egal cu
numărul liniilor matricei B), rezultatul este o matrice;
49
- A*v (produsul
dintre un vector şi o matrice
a) b) c) d) e) f) - figura 6.4a), numărul
coloanelor matricei A
trebuie să fie egal cu
numărul liniilor
g) h) i) j) k) l) (elementelor) vectorului v;
- A/z (împărţirea cu
Fig. 6.4 un scalar - figura 6.4b), se
Operatori pentru vectori şi matrici împarte fiecare element al
matricei A cu scalarul z,
rezultatul este o matrice;
- A+B (adunarea vectorilor sau matricilor - figura 6.4c), se adună
cele două tablouri element cu element, ele trebuind să aibă acelaşi număr de
linii şi coloane;
- A+z (adunarea cu un scalar - figura 6.4c), se adună elementele
matricei A cu scalarul z;
- A-B (scăderea vectorilor sau matricelor - figura 6.4d), se scad cele
două tablouri element cu element, ele trebuind să aibă acelaşi număr de linii
şi coloane;
- A-z (scăderea cu un scalar - figura 6.4d), se scade scalarul z din
fiecare dintre elementele matricei A;
- -A (schimbarea semnului unui vector sau matrice - figura 6.4d), se
schimbă semnul fiecărui element al tabloului A;
- Mn (ridicarea vectorilor sau matricelor la putere - figura 6.4e), se
ridică la puterea n matricea M, folosind produsul de matrici; M-1 reprezintă
inversul matricei M, alte numere negative folosite pentru exponent
conducând la puterile corespunzătoare ale matricei inverse;
- |v| (modulul unui vector - figura 6.4f), calculat ca radical din
produsul vectorului cu conjugatul complex al acestuia;
- |M| (determinantul - figura 6.4f), matricea M trebuie să fie pătrată;
- AT (transpusa - figura 6.4g), calculează transpusa matricei A,
schimbând rândurile cu coloanele acesteia;
- u x v (produs vectorial - figura 6.4h), calculează produs vectorial
al celor doi vectori;
- u+v (suma vectorială - figura 6.4i), calculează suma vectorială a
două tablouri;
- vectorizare (figura 6.4j), toate operaţiile efectuate cu matrice
respectivă sunt efectuate element cu element;
50
Operatori
- A{n} (extragerea unei coloane dintr-o matrice - figura 6.4k),

rezultatul este un vector;
- vn (extragerea unui element dintr-un vector - figura 6.4l),
rezultatul este un scalar;
- Am,n (extragerea unui element dintr-o matrice - figura 6.4l),
rezultatul este un scalar.
6.3. Operatori tip sumă şi produs
Operatorii sumă şi produs execută suma, respectiv produsul, unei

expresii pentru un set de valori atribuite
unui index.
Pentru accesarea lor se utilizează
butoanele corespunzătoare amplasate în
bara de unelte Calculus, activabilă cu
ajutorul scurtăturii din bara Math, figura
6.5.
Cei doi operatori sunt disponibili în
două variante:
- Cu index iterabil în paşi cu valori Fig. 6.5
unitare (figura 6.6a), în această situaţie Activarea barei de unelte Calculus
pasul de iteraţie al indexul este prestabilit ca
fiind unitar. Pentru evaluarea unei sume sau
unui produs se activează operatorul
a) b)
corespunzător (figura 6.7a), se completează
elementele de substituire adecvate (figura Fig. 6.6
6.7b) şi se apasă tasta "=" (figura 6.7c). Operatori pentru sumă şi produs
- Cu index iterabil în paşi cu valori a) cu index unitar; b) cu index
reale (figura 6.6b), în această situaţie oarecare.
indexul poate fi o variabilă domeniu definită
de utilizator. Pentru evaluarea unei
sume sau produs trebuie mai întâi
definită variabila domeniu
corespunzătoare (figura 6.8a), se
activează operatorul corespunzător a) b) c)
(figura 6.8b), se completează
Fig. 6.7
elementele de substituire (figura 6.8c)
Utilizarea operatorilor cu index unitar
şi se apasă tasta "=" (figura 6.8d).
51
În cazul utilizării
operatorilor sumă şi produs,
Mathcad-ul ia în considerare
a) b) c) d)
fiecare valoare a indexului
Fig. 6.8 specificat de utilizator. Prin
Utilizarea operatorilor cu index real folosirea adecvată a operatorilor
booleeni se poate limita execuţia
operaţiei la anumite valori ale
indexului (figura 6.9).
a) b) c)
Fig. 6.9
Folosirea operatorilor booleeni pentru limitarea
evaluării sumelor:
a) definirea variabilei domeniu; b) definirea
funcţiei: c) evaluarea funcţiei
6.4. Operatori pentru derivare numerică
Mathcad-ul conţine o serie de operatori destinaţi evaluării numerice

a derivatelor de ordinul întâi sau de
ordin superior. Ei pot fi accesaţi cu
ajutorul butoanelor corespunzătoare
a) b) c) d) amplasate în bara Calculus (figura
6.5).
Fig. 6.10
Pentru calcularea valorii
Evaluarea derivatei de ordinul întâi
numerice a derivatei de ordinul întâi
pentru o funcţie trebuie mai întâi definită funcţia respectivă (figura 6.10a),
apoi se stabileşte valoarea variabilei în punctul de derivare (figura 6.10b), se
introduce operatorul
corespunzător (figura 6.10c), se
completează elementele de
a) b) c) d) substituire cu valorile adecvate şi
se apasă tasta "=" (figura 6.10d).
Fig. 6.11 Deşi valoarea returnată
Crearea de funcţii cu operatorii de derivare de operaţia de derivare este
numerică se pot defini funcţii cu
ajutorul acestor operatori, figura 6.11.
52
Operatori
Ca variabile ale funcţiilor supuse derivării numerice pot fi folosite

şi variabile domeniu, obţinându-se în acest caz mai multe valori
corespunzătoare derivatei.
Pentru derivatele de ordin superior este disponibil un operator
adecvat, modul de lucru fiind identic, cu excepţia că în acest caz trebuie
specificat ordinul de derivare (figura 6.12).
a) b) c) d)
Fig. 6.12
Utilizarea operatorului pentru derivare numerică de ordin superior
a) definirea funcţiei; b) stabilirea valorii de derivare; c) introducerea operatorului;
d) determinarea valorii numerice
6.5. Operatori pentru integrare numerică
Mathcad-ul oferă posibilitate calculului numeric al integralelor,

folosind în acest scop doi operatori specifici (pentru integrale definite,
respectiv nedefinite) amplasaţi în bara Calculus (figura 6.5).
Etapele calculării unei integrale definite sunt identice cu cele
prezentate la calculul derivatelor şi sunt prezentate sintetic în figura 6.13.
a) b) c) d)
Fig. 6.13
Utilizarea operatorului pentru integrare numerică definită
a) definirea funcţiei; b) stabilirea valorii de integrare; c) introducerea
operatorului; d) determinarea valorii numerice
Pentru realizarea unei operaţii de integrare numerică în Mathcad se

impun o serie de condiţii:
- limitele de integrare trebuie să fie numere reale;
- expresia integrată poate fi fie reală, fie complexă;
53
- cu excepţia variabilei de integrare, celelalte variabile utilizate

trebuiesc definite anterior;
- variabila de integrare trebuie introdusă numai cu nume, dacă se
introduc şi unităţi de măsură, atunci acestea trebuie introduse şi la valorile
limitelor de integrare, fiind consistente
Mathcad-ul foloseşte pentru efectuarea integrărilor numerice o serie
de metode prestabilite. În mod implicit programul apreciază metoda optimă
pentru fiecare caz în parte.
Există totuşi posibilitatea impunerii
de către utilizator a unei anumite metode de
calcul. În acest scop, după introducerea
operatorului de integrare (înainte de
completarea elementelor de substituire), se
face un click dreapta-mouse pe operatorul
introdus în foia de lucru şi se obţine un meniu
contextual (figura 6.14). În acest meniu sunt
prezentate metodele de integrare, fiind activată
implicit opţiunea Autoselect. Pentru
impunerea unei anumite metode de lucru se va
Fig. 6.14
Meniu contextual pentru
activa opţiunea corespunzătoare.
alegerea metodei de integrare Pentru limitele de integrare se pot
folosi variabile domeniu, obţinându-se astfel
mai multe valori pentru funcţie evaluată (figura 6.15).
a) b) c)
d) e)
Fig. 6.15
Utilizarea operatorului pentru integrare numerică cu limite variabile
a) definirea funcţiei; b) stabilirea valorii de integrare; c) definirea variabilei domeniu;
d) introducerea operatorului; e) determinarea valorii numerice.
54
Operatori
Mathcad-ul permite utilizarea operatorilor pentru integrare

multiplă. În acest scop este suficient aplicarea operatorului de mai multe ori,
figura 6.16.
a) b) c)
d) e)
Fig. 6.16
Evaluarea numerică a integralelor duble
a) definirea variabilelor de integrare; b) definirea funcţiei; c) introducerea
operatorului (dublu); d) completarea elementelor de substituire; e) evaluare.
55
CAPITOLUL 7
FUNCŢII
7.1. Funcţii matematice
Mathcad-ul este dotat cu o bogată bibliotecă de funcţii implicite.

Aceste funcţii pot fi explorate şi introduse în foia de lucru cu ajutorul
comenzilor prezentate la paragraful 5.3 (figurile 5.8, 5.9).
În continuare se prezintă unele dintre cele mai utilizate funcţii
conţinute în biblioteca implicită din Mathcad.
Funcţii trigonometrice
Tab. 7.1
Funcţia Acţiune
întoarce valoarea pozitivă (în radiani) a
1. angle(x,y) unghiului dintre axa 0-x şi punctul de
coordonate (x,y)
2. cos(x) întoarce valoarea cosinusului pentru x
3. sin(x) întoarce valoarea sinusului pentru x
4. tan(x) întoarce valoarea tangentei pentru x
5. cot(x) întoarce valoarea cotangentei pentru x
întoarce valoarea secantei pentru x
6. sec(x)
(sec(x)=1/cos(x))
7. csc(x) întoarce valoarea cosecantei pentru x
întoarce valoarea unghiului a cărui cosinus
8. acos(x)
este x
întoarce valoarea unghiului a cărui sinus este
9. asin(x)
x
întoarce valoarea unghiului a cărui tangentă
10. atan(x)
este x
întoarce valoarea pozitivă (în radiani)a
11. atan2(x) unhgiului dintre axa axa 0-x şi punctul de
coordonate (x,y)
56
Funcţii
Funcţii exponenţiale
Tab. 7.2
Funcţia Acţiune
întoarce valoarea constantei e ridicată la
1. exp(x)
puterea x
2. ln(x) întoarce valoarea logaritmului natural din x
întoarce valoarea logaritmului de bază b din
3. log(x, [b]) x (dacă b lispeşte, se întoarce valoarea
logaritmului zecimal)
Funcţii pentru numere complexe

Tab. 7.3
Funcţia Acţiune
întoarce valoarea unghiului, din planul
1. arg(x)
complex, între axa reală şi x
întoarce valoarea nulă dacă x = 0, valoarea 1
2. csgn(x) dacă Re(x) > 0 sau dacă (Re(x) = 0 şi Im(x)
> 0) şi valoarea 1 în celelalte cazuri
întoarce valoarea imaginară a numărului
3. Im(x)
complex x
întoarce valoarea reală a numărului complex
4. Re(x)
x
întoarce valoarea 1 dacă x = 0 şi x/|x| în
5. signum(x)
celelalte cazuri
Funcţii de rotunjire
Tab. 7.4
Funcţia Acţiune
întoarce valoarea celui mai mic întreg mai
1. ceil(x)
mare sau egal cu x
întoarce valoarea celui mai mare întreg mai
2. floor(x)
mic sau egal cu x
întoarce valoarea numărului x rotunjită cu n
3. round(x, n)
zecimale
5. trunc(x) întoarce partea întreagă a numărului x
57
Funcţii logice
Tab. 7.5
Funcţia Acţiune
întoarce valoarea a, dacă condiţia cond este "true"
1. if(cond, a, b)
şi valoarea b dacă condiţia cond este "false"
funcţia delta a lui Kronecker, întoarce valoarea 1
2. (a, b)
dacă a = b şi valoarea 0 în rest (a şi b întregi)
tensorul antisimetric complet de rangul trei (i, j, k
trebuie să fie întregi şi cuprinse între 0 şi 2),
3. (i, j, k) întoarce valoarea 0 dacă sunt două argumente
egale, valoarea 1 pentru permutări pare şi -1
pentru permutări impare
funcţia lui Hearviside, întoarce 1 dacăx este mai
5. (x)
mare sau egal cu 0 şi 0 în rest
întoarce valoarea 0 dacă x = 0, valoarea 1 dacă x
6. sign(x)
> 0 şi -1 în rest
Funcţii din teoria combinatorie
Tab. 7.6
Funcţia Acţiune
întoarce numărul combinaţiilor de n luate câte k,
1. combin(n, k)
n şi k întregi, cu n cuprins între 0 şi k
întoarce numărul permutărilor de n luate câte k, n
2. permut(n, k)
şi k întregi, cu n cuprins între 0 şi k
3. gcd(A) întoarce cel mai mare divizor comun
4. lcm(A) întoarce cel mai mic multiplu comun
5. mod(x, y) întoarce valoarea restului împărţirii lui x cu y
58
Funcţii
Funcţii speciale
Tab. 7.7
Funcţia Acţiune
1. erf(x) întoarce valoarea funcţiei de eroare în x, x real
întoarce valoarea complementului funcţiei de
2. erfc(x)
eroare în x, x real
întoarce valoarea funcţiei hypergeometrice
3. fhyper(a, b, c, x)
Gauss în punctul x, fiind daţi parametrii a, b, c
întoarce valoarea funcţiei clasice gamma-
4. Γ(x) Euler, pentru numere reale sau complexe,
nedefinită pentru x < 0
întoarce valoarea funcţiei extinse gamma-
5. Γ(x, y)
Euler, pentru numere reale, pozitive
întoarce valoarea polinomului lui Hermite de
6. Her(n, x)
gradul n în x
întoarce valoarea funcţiei beta incomplete
7. ibeta(a, x, y)
pentru x şi y cu parametrul a
întoarce valoarea polinomului lui Jacobi de
8. Jac(n, a, b, x)
grad n în x cu parametrii a şi b
întoarce valoarea polinomului lui Laguerre de
9. Lag(n, x)
grad n în x
întoarce valoarea polinomului lui Legendre de
10. Leg(n, x)
grad n în x
întoarce valoarea funcţiei hypergeometrice
11. mhyper(a, b, x) confluente în punctul x, fiind daţi parametrii a,
b
întoarce valoarea polinomului lui Chebyshev
12. Tcheb(n, x)
de grad n, de prim aspect, în x
întoarce valoarea polinomului lui Chebyshev
13. Ucheb(n, x)
de grad n, de aspect secund, în x
59
7.2. Transformate Fourier
Mathcad-ul include o serie de funcţii pentru efectuarea

transformărilor discrete. Toate aceste funcţii necesită vectori drept
argumente.
Când se defineşte un vector pentru a fi utilizat într-o transformare
Fourier, Mathcad-ul presupune implicit că indexul vectorului pleacă de la
valoarea 0, afară de cazul în care utilizatorul nu a optat pentru altă valoare a
variabilei implicite Origin.
Funcţiile aferente transformărilor Fourier sun prezentate în tabelul
următor.
Funcţii de transformare Fourier

Tab. 7.8
Funcţia Acţiune
1. cfft(A) întoarce transformata Fourier a tabloului A
întoarce transformata Fourier inversă a tabloului
2. icfft(A)
A, corespunzătoare funcţiei cfft
întoarce transformata Fourier a unui vector cu 2n
3. fft(v)
elemente
întoarce transformata Fourier inversă,
4. ifft(v)
corespunzătoare funcţiei fft
întoarce o transformată egală cu cfft, cu excepţia
5. CFFT(A)
că utilizează un factor de normalizare diferit
6. ICFFT(A)
corespunzătoare funcţiei CFFT
întoarce o transformată egală cu fft, cu excepţia
7. FFt(v)
că utilizează un factor de normalizare diferit
8. IFFT(v)
corespunzătoare funcţiei FFT
Se recomandă utilizarea funcţiilor fft şi ifft (sau FFT şi IFFT) dacă

valorile datelor în domeniul de timp sunt reale şi dacă vectorii au 2m
elemente.
În celelalte cazuri este recomandată utilizarea funcţiilor cfft şi icfft
(sau CFFT şi ICFFT).
60
Funcţii
7.3. Funcţii pentru variabile tip vector şi matrice
În cazul funcţiilor care necesită argumente de tip vector, se preferă

utilizarea vectorilor coloană. În vector linie poate fi transformat în vector
coloană cu ajutorul operatorului de transpunere, prezentat la paragraful 6.2.
Principalele funcţii pentru manipularea vectorilor şi matricilor sunt
prezentate în tabelul următor:
Funcţii pentru vectori şi matrici

Tab. 7.9
Funcţia Acţiune
întoarce numărul coloanelor matricei A, dacă A
1. cols(A)
este scalar, întoarce valoarea 0
întoarce valoarea indexului ultimului element al
2. last(v)
vectorului v
3. length(v) întoarce numărul de elemente al vectorului v
întoarce elementul cu valoare maximă din
matricea A, dacă A are elemente imaginare se
4. max(A)
întoarce cea mai mare parte reală adunată cu de
i ori cea mai mare parte imaginară
întoarce elementul cu valoare minimă din
matricea A, dacă A are elemente imaginare se
5. min(A)
întoarce cea mai mică parte reală adunată cu de i
ori cea mai mică parte imaginară
întoarce numărul liniilor matricei A, dacă A este
6. rows(A)
scalar, întoarce valoarea 0
întoarce o matrice diagonală ce conţine pe
7. diag(v)
diagonală elementele vectorului v
întoarce matricea inversă stângă a lui A astfel
8. geninv(A)
încât L - A = I
întoarce o matrice de n x n elemente nule cu
9. identity(n)
elemente unitare pe diagonală
întoarce suma elementelor diagonale ale
10. tr(M)
matricei M
întoarce un tablou format prin plasarea matricei
11. augment(A, B) B la dreapta matricei A, cele două matrice
având acelaşi număr de linii
61
Tab. 7.9 (continuare)

Funcţia Acţiune
creează o matrice în care fiecare element i,j este
12. matrix(m, n, f)
calculat cu f(i,j) cu i = 0…m-1 şi j = 0…n-1
întoarce un tablou format prin plasarea matricei
13. stack(A, B) B sub matricea A, cele două matrice având
acelaşi număr de coloane
întoarce o matrice conţinând toate elementele de
submatrix(A,
14. la rândul ir până la rândul jr şi de la coloana ic
ir, jr, ic, jc)
până la coloana jc
15. isolve(A, v) întoarce un vector soluţie x astfel încât A*x = v
întoarce cea mai mică matrice triunghiulară L
16. cholesky(A)
astfel încât L*LT = A
întoarce o matrice unică ce conţine trei matrice
pătrate P, L, şi U, toate cu aceeaşi mărime ca şi
17. lu(A)
A, unite împreună una lângă alta şi satisfăcând
condiţia P*A=L*U
întoarce un tablou format prin rearanjarea
18. csort(A, n) rândurilor matricei A, astfel încât elementele din
coloana n să fie ordonate crescător
întoarce o matrice obţinută prin inversarea
19. reverse(A)
ordinii rândurilor matricei A
întoarce vectorul v cu elementele ordonate
20. sort(v)
crescător
7.4. Rezolvarea şi optimizarea funcţiilor
Mathcad-ul permite rezolvarea ecuaţiilor începând de la ecuaţiile cu

o singură necunoscută şi până la sisteme complexe de ecuaţii cu condiţii
iniţiale
Pentru rezolvarea ecuaţiilor Mathcad-ul foloseşte două funcţii:
- Polyroots(v), întoarce rădăcinile unui polinom de gradul n ai cărui
coeficienţi sunt grupaţi în vectorul v de lungime n+1. Rezultatul este un
vector de lungime n;
- root(f(x), x), întoarce valoarea lui x pentru care expresia f(x) este
nulă. Argumentul poate fi real sau complex. Funcţia trebuie precedată în
62
Funcţii
foia de lucru de definirea unei valori iniţiale pentru x. Funcţia face evaluări
succesive şi întoarce rezultatul în momentul în care două evaluări sunt mai
apropiate de valoarea variabilei implicite Tol.
Mathcad-ul include o serie de rutine deosebit de eficiente pentru
rezolvarea sistemelor liniare şi optimizare. Pot fi tratate următoarele tipuri
de probleme:
- sisteme liniare de ecuaţii cu egalităţi sau cu inegalităţi;
- sisteme neliniare de ecuaţii;
- optimizarea unei funcţii obiectiv (maximizare sau minimizare);
- optimizarea unei funcţii obiectiv pornind de la condiţii iniţiale;
În funcţie de varianta programului Mathcad numărul de
necunoscute variază: pentru varianta profesională maximum 200 de
variabile în sisteme neliniare şi maximum 500 de variabile în sisteme liniare
Metoda optimă de a optimiza sistemele de ecuaţii este de ale
introduce într-un "bloc de optimizare".
Un bloc de optimizare poate fi creat prin parcurgerea a patru etape:
- Furnizarea unei valori iniţiale previzionate pentru fiecare dintre
necunoscute. Mathcad-ul rezolvă ecuaţiile pe cale iterativă, căutând o
convergenţă către soluţia corectă. Furnizarea unei valori iniţiale constituie
punctul de plecare pentru procesul iterativ.
- Introducerea cuvântului Given, într-o regiune matematică
separată, amplasată sub valorile iniţiale ale necunoscutelor.
- Introducerea condiţiilor iniţiale sub cuvântul Given, folosind
operatorii booleeni.
- Introducerea ecuaţiilor ce include una dintre funcţiile de
optimizare (prezentate în tabelul 7.10) sub condiţii.
În procesul de rezolvare Mathcad-ul urmăreşte încadrarea în două
toleranţe:
- toleranţa de convergenţă, se calculează valorile succesive până
când diferenţa dintre două valori este mai mică decât valoarea variabilei
implicite Tol;
- toleranţa impusă de condiţiile iniţiale, determinată de valoarea
variabilei implicite Ctol.
Ca şi în cazul integrării numerice şi în rezolvarea ecuaţiilor
Mathcad-ul foloseşte o serie de metode aproximative, alegerea metodei
optime fiind implicită. Dacă se doreşte impunerea unui anumit algoritm de
rezolvare, se poate valida opţiune corespunzătoare în meniul contextual
accesibil prin click dreapta-mouse pe blocul de optimizare
63
Funcţii de optimizare
Tab. 7.10
Funcţia Acţiune
întoarce valorile x0, x1.. ce satisfac
1. Find(x0, x1, ..)
condiţiile dintr-un bloc de optimizare
întoarce valorile x0, x1.. ce conduc la
2. Maximize(f, x0, x1…)
valori maxime ale funcţiei f
întoarce valorile x0, x1.. ce conduc la
3. Minimize(f, x0, x1..)
valori minime ale funcţiei f
întoarce valorile x0, x1.. ce se apropie
4. Minerr(x0, x1..) cel mai mult de realizarea condiţiilor
dintr-un bloc de optimizare
7.5. Statistică, probabilităţi şi analiza datelor
Mathcad-ul este foarte bine dotat cu funcţii specifice calculului

statistic şi de probabilităţi. În tabelul 7.11 sunt prezentate o serie de funcţii
utilizate în acest domeniu.
Funcţii statistice
Tab. 7.11
Funcţia Acţiune
întoarce coeficientul de corelaţie Pearsons
1. corr(A, B)
pentru tablourile A şi B
întoarce covariantul elementelor tablourilor A şi
2. cvar(A, B)
B
întoarce media geometrică a elementelor
3. gmean(A)
tabloului A
întoarce un vector ce reprezintă frecvenţa cu car
4. hist(int, A) valorile din A se regăsesc în intervalele
reprezentate de vectorul int
întoarce media armonică a elementelor tabloului
5. hmean(A)
A
întoarce media aritmetică a elementelor
6. mean(A)
tabloului A
64
Funcţii

Funcţia Acţiune
întoarce valoarea tabloului A cu frecvenţa de
7. mode(A)
apariţie cea mai mare
întoarce deviaţia standard de populaţie pentru
8. stdev(A)
elementele tabloului A
întoarce deviaţia standard etalon pentru
9. Stdev(A)
elementele tabloului A
întoarce variaţia populaţiei elementelor
10. var(A)
tabloului A
întoarce variaţia etalon pentru elementele
11. Var(A)
tabloului A
Mathcad-ul include o serie de funcţii pentru lucrul cu densităţile de

probabilitate. Acestea sunt grupate în patru categorii:
- Densităţi de probabilitate. Denumirea acestor funcţii începe cu
litera "d" şi întorc probabilitatea ca o variabilă oarecare să ia o valoare
particulară.
- Distribuţii cumulative de probabilitate. Denumirea acestor funcţii
începe cu litera "p" şi întorc probabilitatea ca o variabila oarecare să ia o
valoare "mai mică decât" sau "egală cu" o valoare specificată.
- Distribuţii cumulative de probabilitate inverse. Denumirea acestor
funcţii începe cu litera "q", au probabilitatea "p" (cuprinsă între 0 şi 1) ca
argument şi întorc o probabilitate ca o variabilă aleatoare să fie "mai mică
decât" sau "egală cu" o valoare specificată de "p".
- Generatoare de numere aleatoare. Denumirea acestor funcţii
începe cu litera "r" şi întorc un vector cu n elemente generate aleator.
Mathcad-ul posedă o serie de funcţii implicite pentru interpolare şi
predicţie.
Interpolarea presupune existenţa unor date iniţiale şi livrează valori
cuprinse între aceste date. Reprezentarea generală a acestor tip de date este
prin puncte. Mathcad-ul permite unirea punctelor iniţiale fie prin linii drepte
(facilitatea de interpolare liniară) fie prin segmente de curbe polinomiale
cubice (facilitatea de interpolare splină cubică).
Funcţiile specifice de interpolare sunt prezentate în tabelul 7.12.
65
Funcţii de interpolare
Tab. 7.12
Funcţia Acţiune
întoarce un vector al coeficienţilor unei
1. bspline(vx, vy, u, n) curbe spline de grad n, utilizat în funcţia
interp
2. cspline(vx, vy)
curbe spline cubice, utilizat în funcţia interp
întoarce valoarea interpolată y
corespunzătoare argumentului x, vs este un
3. interp(vs, vx, vy, x) vector cu rezultate intermediare obţinute
prin evaluări bspline, cspline, lspline sau
pspline
utilizează datele din vectoriivx şi vy pentru a
4. linterp(vx, vy, x) întoarce o valoare interpolată liniar y
corespunzătoare argumentului x
5. lspline(vx, vy)
întoarce q valori prezise pe baza a p valori
6. predict(v, p, q)
consecutive din vectorul v
7. pspline(vx, vy)
O altă categorie de funcţii din biblioteca implicită a Mathcad-ului

este constituită de funcţiile de regresie. Aceste funcţii generează o curbă sau
o suprafaţă (de un anumit tip), urmărind minimizarea erorii dintre acesta şi
datele furnizate. Funcţiile respective sunt grupate în trei categorii, prezentate
în tabelele 7.13…7.15.
Funcţii de regresie liniară
Tab. 7.13
Funcţia Acţiune
întoarce un scalar y, obţinut prin metoda
1. intercept(vx, vy) celor mai mici pătrate pe baza datelor din vx
şi vy
întoarce un scalar - panta, obţinută prin
2. slope(vx, vy) metoda celor mai mici pătrate pe baza
datelor din vx şi vy
66
Funcţii

Funcţia Acţiune
întoarce valoarea erorii standard asociată cu
3. stderr(vx, vy) regresia liniară a elementelor vy pe
elementele vx.
Funcţii de regresie polinomială

Tab. 7.14
Funcţia Acţiune
întoarce vectorul coeficienţilor pentru
regresia polinomială a celor mai mici pătrate
1. regress(vx, vy, n)
(de grad n) pentru datele din vectorii vx şi
vy
întoarce un vector specificând un set de
2. loess(vx, vy, span) polinomiale de ordin secund care se apropie
cel mai bine de punctele din vectorii vx şi vy
Aceste funcţii sunt utile în situaţia în care se posedă un se de valori

măsurate y, corespunzătoare unor valori x şi se doreşte a se obţine o funcţie
polinomială care să le lege între ele.
Funcţii de regresie generalizată

Tab. 7.15
Funcţia Acţiune
întoarce un vector conţinând coeficienţii
folosiţi pentru a crea o combinaţie liniară de
1. linfit(vx, vy, F)
funcţii F care să aproximeze cel mai bine
datele din vectorii vx şi vy
întoarce parametrii pentru cea mai bună
aproximare a funţiei F în punctele date de
2. genfit(vx, vy, vg, F)
vectorii vx, şi vy, vg este un vector cu
elemente predicţionate
Funcţia linfit este proiectată să modeleze datele iniţiale printr-o

combinaţie de funcţii arbitrare, în timp ce funcţia genfit este proiectată să
aproximeze datele prin funcţii ale căror parametri trebuiesc impuşi.
67
7.6. Rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale
În cazul ecuaţiilor diferenţiale necunoscuta este, în general, o

funcţie. Pentru ecuaţiile ordinare această funcţie depinde de o singură
variabilă. Dacă funcţia necunoscută depinde de două sau mai multe
variabile, ecuaţiile devin cu derivate parţiale.
Mathcad-ul include un modul "rkfixed" (bazat pe metodele Runge-
Kutta), destinat rezolvării ecuaţiilor şi a sistemelor de ecuaţii diferenţiale de
ordin superior, pornind de la condiţii iniţiale.
În cazul utilizării modului rkfixed pentru rezolvarea ecuaţiilor
diferenţiale de ordinul întâi, este aplicată metoda Runge-Kutta de ordinul
patru, rezultatul fiind o matrice cu două coloane. Coloana din stânga conţine
punctele în care se evaluează soluţia ecuaţiei diferenţiale, în timp ce coloana
din dreapta conţine valorile corespunzătoare ale soluţiei. Sintaxa comenzii
este:
rkfixed(y, x1, x2, npoints, D)
unde:
y = un vector cu n valori iniţiale, unde n este ordinul ecuaţiei sau
mărimea sistemului de ecuaţii rezolvat;
x1, x2 = punctele de capăt ale intervalului pe care se va evalua
soluţia ecuaţiei;
npoints = numărul de puncte dincolo de punctul initial în care
soluţia va fi aproximată;
D(x,y) = un vector cu n elemente, acestea fiind derivatele de
ordinul întâi ale funcţiilor necunoscute.
În cazul rezolvării ecuaţiilor de ordin superior apar unele diferenţe
faţă de situaţia precedentă:
- vectorul valorilor iniţiale y are acum două componente - valorile
funcţiei şi valorile primei derivate în punctele iniţiale, x1;
- funcţia D(t, y) are de asemenea două componente;
- matricea soluţiilor conţine acum trei coloane, cea din stânga
pentrui valorile t, cea din mijloc pentru valorile y(t) şi cea din dreapta pentru
valorile y'(t).
Rezolvarea sistemelor de ecuaţii diferenţiale este foarte
asemănătoare cu rezolvarea ecuaţiilor de ordin superior. În prima etapă
trebuie definit un vector conţinând valorile iniţiale pentru fiecare funcţie
necunoscută.
68
Funcţii
În cea de-a doua etapă se defineşte un vector conţinând prima

derivată a fiecărei funcţii necunoscute. După stabilirea punctelor în care
urmează a se calcula soluţia se transferă informaţiile către modului rkfixed.
Rezultatul returnat va fi o matrice a cărei primă coloană conţine
punctele de evaluare a soluţiilor, restul coloanelor conţinând funcţiile soluţie
evaluate în punctele corespondente.
7.7. Funcţii diverse
Mathcad-ul include în bibliotecile de funcţii implicite o serie de

funcţii cu utilizări diverse. Printre acestea se numără funcţiile de expresii,
funcţiile de şir şi funcţiile de acces la fişiere. Toate acestea sunt prezentate
în tabelele următoare.
Funcţii de expresii
Tab. 7.16
Funcţia Acţiune
întoarce 1 dacă x este o matrice sau un
1. lsArray(x)
vector şi 0 în rest
întoarce 1 dacă x este un număr real
2. lsScalar(x)
sau complex şi 0 în rest
întoarce 1 dacă x este un şir de
3. lsString(x)
caractere şi 0 în rest
întoarce un şir de caractere obţinut prin
4. concat(S1, S2, [S3,..])
concatenarea argumentelor
întoarce un şir sub forma unui mesaj de
5. error(S)
eroare
întoarce un şir de caractere obţinut prin
6. num2str(x) convertirea numărului real sau complex
x în valoare decimală
întoarce un vector de coduri ASCII
7. str2vec(S)
corespunzătoare caracterelor din şirul S
întoarce poziţie de început a subşirului
8. search(S, S1, n)
S1 din şirul S, începând cu poziţia n
întoarce numărul de caractere din şirul
9. strien(S)
S
69
Funcţii de acces la fişiere

Tab. 7.17
Funcţia Acţiune
citeşte un fişier de date structurate şi
1. READPRN(file)
întoarce o matrice
2. WRITEPRN(file) scrie un fişier pornind de la o matrice
3. APPENDPRN(file) adaugă o matrice la un fişier existent
creează o matrice conţinând
4. READBMP(file) reprezentarea unei imagini alb-negru în
format BMP
creează o matrice conţinând
5. READRGB(file) reprezentarea unei imagini în culori în
format BMP
creează o imagine alb-negru BMP
6. WRITEBMP(file)
pornind de la o matrice
creează o imagine color BMP pornind
7. WRITERGB(file)
de la o matrice
creează o matrice pornind de la un
8. READ_IMAGE(file) fişier de imagine tip BMP, JPG, GIF
etc.
întoarce un tablou conţinând valorile
9. LoadColormap(file)
din fişierul colormap
creează un fişier tip colomap pornind
10. SaveColormap(file) de la informaţiile conţinute într-o
matrice cu trei coloane.
Fişierele de tip colormap conţin trei coloane de valori

corespunzătore nivelurilor de roşu, verde şi albastru, fiind utilizate pentru
colorarea graficelor 3D.
70
Vectori, matrici, tablouri de date
CAPITOLUL 8
VECTORI, MATRICI, TABLOURI DE DATE
8.1. Tablouri de date
În Mathcad tablourile de date se pot întâlni sub două forme: vectori

şi matrici.
Un vector sau o matrice poate fi creată cu ajutorul comenzii Matrix,
amplasată în meniul Insert, prezentată la paragraful 5.3 (figura 5.6).
Mathcad-ul oferă posibilitatea modificării numărului de linii sau/şi
coloane ale unei matrici cu ajutorul aceleaşi comenzi. În acest scop, se
poziţionează cursorul în matricea de modificat, apoi se lansează comanda
Insert - Matrix şi se introduc în câmpurile corespunzătoare numerele dorite
(figura 8.1).
De remarcat faptul
că rândurile suplimentare
sunt introduse sub
elementul selectat, în timp
ce coloanele suplimentare
sunt introduse la dreapta a) b) c) d)
elementului selectat.
elementele Fig. 8.1
Modificarea numărului de elemente la o matrice
componente ale unei a) matricea originală; b) inserare cursor; c) lansare
matrici pot fi generate comandă Insert - Matrix; d) matricea finală
folosind variabile domeniu.
În acest scop se
poate utiliza o ecuaţie cu două variabile domeniu i şi j, elementele matricei
fiind definite printr-o ecuaţie de forma xi,j = i+j, figura 8.2.
O altă posibilitate oferită de Mathcad este importul tablourilor
create în alte aplicaţii. Se utilizează în acest scop comanda Component,
amplasată în meniul Insert. Lansarea comenzii conduce la deschiderea unei
ferestre de dialog în care utilizatorul specifică procedura de import adecvată.
Pentru importul de matrici se utilizează facilitatea File Read/Write.
Accesarea acesteia conduce la deschiderea mai multor ferestre succesive de
dialog în care utilizatorul specifică operaţiunea dorită (citire - Read sau
înregistrare - Write), tipul de fişier (text sau specific unei aplicaţii anume -
71
Matlab. Excel etc.) şi calea către locaţia unde se află acesta în memoria
calculatorului gazdă.
De remarcat faptul că matricile
astfel create nu sunt incluse efectiv în
foia de lucru, ele fiind re-importate din
fişierul sursă la fiecare recalculare a
documentului respectiv.
O altă posibilitate oferită de
a) b) c) Mathcad pentru crearea tablourilor de
date este introducerea elementelor
Fig. 8.2 componente ale acestora în tabele
Definirea unei matrici cu ajutorul
variabilelor domeniu
corespunzătoare. Pentru aceasta, în lista
a) declararea variabilelor; b) ecuaţia afişată în fereastra activată de comanda
elementelor matricei; c) matricea Insert - Object se validează opţiunea
rezultată Input Table. După apăsarea butonului
Finish în foaia de lucru este inserată o
regiune ce conţine un element de substituţie (ca nume de variabilă) şi un
tabel (figura 8.3). Prin atribuirea unui nume şi completarea celulelor
tabelului se obţine o variabilă corespunzătoare unui tablou de date cu
elementele identice cu cele introduse în tabel. Deplasarea în tabel se poate
face cu ajutorul tastelor săgeţi, dimensiunile acestuia crescând corespunzător
cu numărul valorilor introduse.
Celulele tabelului pot fi editate prin executarea unui click stânga-
mouse în celula respectivă.
a) b)
Fig. 8.3
Introducerea tablourilor de date prin tabele
a) tabel introdus în foia de lucru de comanda Input Table; b) tabel cu celule
editate
Comanda Input Table poate fi utilizată pentru importarea unică a
datelor dintr-un fişier extern. Pentru aceasta, după introducerea tabelului în
foaia de lucru şi atribuirea numelui variabilei corespunzătoare, din meniul
contextual (accesibil executând click dreapta-mouse pe tabel) se alege
72
opţiune Import. În fereastra deschisă de comandă se indică fişierul sursă. În

acest mod datele sunt importare o singură dată în foaia de lucru.
8.2. Accesarea tablourilor de date
Un tablou de date poate fi accesat prin indicarea numelui variabilei

corespunzătoare. Mathcad-ul permite şi accesarea limitată a tablourilor de
date (numai anumite elemente din tablou), prin utilizarea operatorului
Subscript, amplasat în bara de unelte Arithmetic. Pentru aceasta se indică
numele variabilei ce reprezintă tabloul respectiv, se accesează operatorul
subscript şi se introduc indicii corespunzători elementului dorit.
De remarcat faptul că, în mod implicit, Mathcad-ul porneşte
numărătoarea rândurilor şi a coloanelor tablourilor de date de la valoarea 0.
Ca atare, pentru accesarea unui element aflat pe rândul "i" şi coloana "j",
valorile indecşilor introduşi lângă numele variabile ce reprezintă tabloul vor
fi "i-1", respectiv "j-1". În caz contrar, este accesat un element greşit sau se
obţine un mesaj de eroare, de depăşire a valorilor maxime a indicilor
tabloului (figura 8.4). Situaţia poate fi modificată prin alegerea
corespunzătoare a valorii variabilei implicite Origin (implicit această valoare
este 0).
a) b) c)
Fig. 8.4
Accesarea individuală a elementelor unui tablou de date
a) tablou de date; b) indici cu valori incorecte; c) indici cu valori corecte
Accesarea unor grupuri de elemente este posibilă prin utilizarea ca
indici a unor variabile domeniu corespunzătoare. În acest mod se poate
accesa numai o întreagă coloană sau numai un întreg rând dintr-un tablou.
8.3. Afişarea tablourilor de date
În mod implicit Mathcad-ul afişează tablourile de date (matricei sau

vectori) care au mai puţin de nouă rânduri sau coloane în notaţie clasică, sub
formă de tablouri. Pentru numere mai mari de rânduri sau coloane se
utilizează metoda afişării sub formă de tabele.
73
Pentru forţarea afişării clasice în cazul tablourilor de dimensiuni

mari, este necesară selectarea tabelului respectiv şi validarea opţiunii Matrix
în fereastra de dialog deschisă cu ajutorul comenzii Format - Properties.
Atât tablourile cât şi elementele componente ale acestora se supun
operaţiilor cu Clipboard-ul (Copy, Cut, Paste).
8.4. Lucrul cu tablouri de date
Pe lângă operaţiile matematice dedicate pe care Mathcad-ul le poate

efectua cu tablouri de date există şi posibilitatea tratării acestora ca valori
unitare, accesându-le element cu element. În această situaţie se efectuează
calculele cu scalarii ce compun un tablou de date şi nu cu tabloul ca
variabilă unică.
Există două metode de operare cu scalarii ce compun tablourile de
date:
- accesarea iterativă a elementelor, folosind variabile domeniu;
- folosirea operatorului Vectorize (amplasat în bara de unelte
Matrix), care permite Mathcad-ului efectuarea de operaţii individuale cu
fiecare element component al tabloului.
În figura 8.5 se prezintă etapele efectuării unei operaţii de înmulţire
element cu element între două matrici.
a) b) c) d) e)
Fig. 8.5
Efectuarea de calcule individuale cu elementele tablourilor de date
a) definirea tablourilor; b) definirea ecuaţiei şi sublinierea cu ajutorul liniei de editarea
produsului de tablouri; c) accesarea operatorului Vectorize; d) ecuaţia cu operatorul
aplicat; e) tabloul rezultat.
Operatorul Vectorize are o serie de proprietăţi specifice:
- modifică semnificaţia operatorilor incluşi - obligă Mathcad-ul să
efectueze operaţiile cu scalari, element cu element;
- impune folosirea operanzilor cu structuri identice (acelaşi număr
de linii şi coloane;
74
- nu se poate folosi pentru produs de matrici, ridicarea matricilor la

putere, inversarea matricilor, şi extragerea determinantului (aceste operaţii
sunt transformate în produs element cu element, ridicarea la putere a
elementelor etc.;
- nu are efect asupra operatorilor şi funcţiilor care necesită operanzi
sau argumente tablouri de date, deoarece acestea nu au sens dacă sunt
aplicate scalarilor.
75
CAPITOLUL 9
FORMATAREA REZULTATELOR
9.1. Unităţi de măsură
Mathcad-ul conţine un set de unităţi de măsură implicite,

disponibile odată cu deschiderea unei foi de lucru albe.
Implicit Mathcad-ul
foloseşte sistemul de internaţional de
unităţi d măsură, dar utilizatorul poate
alege alt sistem folosind comanda
Options, amplasată în meniul Math.
În fereastra de dialog deschisă de
această comandă, la pagina Unit
System (figura 9.1), utilizatorul poate
opta pentru sistemul de unităţi de
măsură dorit.
Pentru accesarea bibliotecii
de unităţi de măsură disponibile în
Fig. 9.1
Alegerea sistemului de unităţi de măsură Mathcad se poate utiliza comanda
Unit, amplasată în meniul Insert.
La activarea comenzii se
deschide o fereastră de dialog ce
conţine două liste derulante (figura
9.2). În prima listă se optează pentru
dimensiunea dorită, iar în cea de-a
doua listă se regăsesc unităţile de
măsură corespunzătoare. Dacă în
prima listă se selectează opţiunea
Dimensionless, în cea de-a doua lista
sunt incluse automat toate unităţile de
măsură disponibile în biblioteca
Fig. 9.2 programului.
Ferastra de dialog pentru alegerea În fereastră există şi un câmp
unităţilor de măsură unde se indică ce sistem de unităţi de
76
Formatarea rezultatelor
măsură este curent.

Pentru a atribui unităţi de măsură unui număr sau unei expresii
matematice este suficientă înmulţirea numărului sau expresiei respective cu
numele unităţii corespunzătoare.
Unităţile de măsură mai pot fi introduse prin poziţionarea
cursorului pe elementul de substituire corespunzător şi lansarea comenzii
Insert - Units. Comanda poate fi accesată rapid prin executarea unui dublu
click stânga-mouse pe elementul de substituire corespunzător unităţilor de
măsură, amplasat în mod automat de Mathcad la sfârşitul evaluării unei
relaţii matematice. După alegerea unităţii dorite, prin apăsarea butonului
Insert, aceasta este introdusă
în foia de lucru.
Mathcad-ul poate
afişa unităţile de măsură
automat, dacă se validează
opţiunea Display dimension,
din pagina Dimensions a
ferestrei de dialog deschisă de
comanda Math - Options
(figura 9.3).
Utilizatorul poate
schimba modul de
simbolizare al unităţilor de
măsură prin modificarea
corespunzătoare a numelor
din câmpurile din fereastra Fig. 9.3
menţionată mai sus. Activarea afişării automate a unităţilor de măsură
9.2. Formatarea rezultatelor
Mathcad-ul permite controlul modului de afişare al rezultatelor

evaluărilor expresiilor matematice cu ajutorul unor comenzi numite Result
Format. Comanda mai poate fi accesată şi prin executarea unui dublu click
stânga-mouse pe elementul de substituire rezultatului, afişat de Mathcad
după evaluarea expresiei.
77
Activarea comenzii Result Format conduce la deschiderea unei

ferestre de dialog (figura 9.4)
Fig. 9.4
Fereastra corespunzătoare comenzii Result Format
în care utilizatorul poate specifica o serie de parametri cum ar fi:

- Displayed precision, permite impunerea numărului de zecimale
afişate.
- Show trailing zeros, permite completarea cu cifra 0 a numărului
de zecimale.
- Exponential treshold, permite stabilirea ordinului maxim de
mărime după care se trece la afişarea exponenţială - valoare multiplicată cu
puterile lui 10.
- Complex treshold, permite impunerea ordinului maxim de mărime
al părţii reale sau imaginare ale numerelor complexe de la care se suprimă
partea minimă (de exemplu: pentru Complex treshold = 10, un număr
Re(z )
complex este afişat ca pur real dacă ≥ 10 10 sau ca pur imaginar dacă
Im(z )
Im(z )
≥ 10 10 ).
Re(z )
- Zero treshold, permite stabilirea ordinului minim de mărime după
care un număr este afişat ca 0. Pentru modificarea valorii implicite (15)
trebuie validată opţiunea Set as default.
- Radix, permite selectarea bazei de numeraţie pentru numerele
afişate (zecimal, binar, octal sau hexagesimal).
78
Formatarea rezultatelor
- Imaginary value, permite impunerea modului de simbolizare

pentru numerele complexe. Pentru modificarea valorii implicite trebuie
validată opţiunea Set as default.
- Matrix display style, permite selectarea modului de afişare al
tablourilor de date. Pentru opţiunea Automatic, tablourile cu mai mult de
nouă rânduri sau coloane vor fi afişate ca tabele.
- Expand nested arrays, permite selectarea modului de afişare al
matricelor imbricate (Expand nested arrays). Validarea opţiunii conduce la
afişarea clară a matricelor imbricate.
- Simplify units when possible, permite optarea pentru afişarea
simplificată a unităţilor de măsură. Prin validarea opţiunii în loc de
kg*m/sec2 se afişează N.
- Formatarea uzuală a unităţilor de măsură. Validarea opţiunii
conduce la afişarea, de exemplu, a 1/sec în loc de sec-1.
Opţiunile din fereastra Result Format sunt valabile numai pentru
expresia selectată. Pentru aplicarea lor asupra tuturor expresiilor din foia de
lucru trebuie validată opţiunea Set as default. Dacă nu este selectată nici o
expresie, opţiunea Set as default nu este accesibilă.
9.3. Metode de calcul în Mathcad
Mathcad-ul poate efectua calculele în două variante de lucru:

automat şi manual.
Varianta automată de calcul, activată implicit la deschiderea
programului, permite refacerea calculelor din foia de lucru în mod automat,
pe măsura introducerii relaţiilor matematice şi a
datelor corespunzătoare.
În varianta manuală de calcul, Mathcad-
ul nu efectuează calcule decât la cererea expresă a
utilizatorului, exprimată fie prin activarea
comenzii Calculate, amplasată în meniul Math fie
prin apăsarea butonului corespunzător amplasat în
bara Standard.
Trecerea din modul implicit de lucru
automat în mod manual se face invalidând Fig. 9.5
opţiunea Automatic Calculation, amplasată în Specificarea şi simbolizarea
meniul Math. Modul de lucru curent este indicat modului de calcul
în partea din dreapta a barei de stare din ferestra
principală, figura 9.5.
79
Mathcad-ul permite suspendarea temporară a efectuării calculelor.

În acest scop este necesară apăsarea tastei Escape, ce are ca efect afişarea
unei ferestre de dialog în care se cere confirmarea pentru operaţie. În cazul
validării opţiunii ecuaţia respectivă este marcată cu un mesaj de eroare,
evaluarea acesteia fiind anulată. Calculul poate fi reluat ulterior prin
activarea comenzii Calculate.
Utilizatorul poate opta pentru invalidarea evaluării, pentru o
anumită relaţie de calcul, prin selectarea acesteia şi lansarea comenzii
Format - Properties. În pagina Calculation a acesteia se validează opţiunea
Disable Evaluation. Acţiunea are efect numai asupra ecuaţiei selectate,
celelalte relaţii din foia de lucru fiind în continuare valide.
9.4. Mesaje de eroare
Dacă Mathcad-ul întâlneşte o eroare la evaluarea unei expresii

matematice, marchează relaţia respectivă evidenţiind operatorul implicat. La
poziţionarea cursorului pe expresia respectivă, Mathcad-ul afişează un
mesaj de eroare cu explicaţii adecvate (figura 9.6).
O relaţie ce conţine erori nu poate fi
evaluată. Dacă în relaţia respectivă este definită o
variabilă, aceasta va rămâne nedefinită
compromiţând calculele ulterioare şi conducând la
generarea de noi mesaje de eroare.
Fig. 9.6
Mesaj de eroare : variabilă La îndepărtarea erorilor dintr-o foaie de
nedefinită lucru se recomandă începerea din partea de sus a
foii. Pentru o operare mai facilă se recomandă
folosirea variantei de calcul manual.
80
Lucrul cu grafice şi obiecte
CAPITOLUL 10
LUCRUL CU GRAFICE ŞI OBIECTE
10.1. Inserarea graficelor
Mathcad-ul oferă posibilitatea creării atât a reprezentărilor grafice

2D (bi-dimensionale) cât şi a celor 3D (tri-dimensionale).
Comenzile utilizate pentru introducerea graficelor în foia de lucru
sunt amplasate în meniul Insert, submeniul Graph, fiind accesibile şi din
bara de unelte Graph. Un meniul Insert - Graph comenzile sunt ordonate
după tipul de grafic (2D cartezian, 2D polar, 3D).
Pentru introducerea în foaia de lucru a unui grafic 2D cartezian se
utilizează comanda X-Y Plot, accesibilă fie din meniul Insert - Graph fie din
bara de unelte Graph (figura 10.1).
Activarea
comenzii are ca efect
apariţia în foaia de lucru a
unei regiuni
dreptunghiulare care
conţine un grafic 2D gol.
Regiunea este introdusă
cu colţul din stânga sus la
poziţia curentă a
cursorului.
Regiunea, dotată Fig. 10.1
cu puncte de Activarea comenzii de introducere a graficelor 2D
redimensionare (figura
10.2a) conţine pe axa Y şi, respectiv, X elemente de înlocuire ce vor fi
substituite de utilizator prin ecuaţia de reprezentat grafic şi, respectiv,
valorile variabilei corespunzătoare. În momentul în care se începe
introducerea ecuaţiei sau a variabilei în elementele de înlocuire
corespunzătoare, la capetele axei respective apar noi elemente de înlocuire,
în acestea urmând a fi afişate valorilor capetelor de scală (figura 10.2b).
După introducerea expresiei ecuaţiei şi a valorilor corespunzătoare
ale variabilei, graficul se finalizează prin apăsarea tastei Enter, sau
efectuarea unui click stânga-mouse în afara regiunii graficului.
81
a) b)
Fig. 10.2
Elemente de control ale graficelor 2D
Mathcad-ul permite afişarea simultană a mai multor grafice (mai

multe ecuaţii pe axa Y pentru o singură variabilă pe axa X, sau invers).
Programul este dotat cu un modul (Quick Plot), de afişare implicită a
graficelor, care completează automat valorile capetelor de scală permiţând
finalizarea graficului.
Inserarea în foaia de lucru a unui grafic 3D poate fi făcută în două
moduri: fie prin alegerea directă a unui tip de grafic, fie prin utilizarea unui
aşa-numit "vrăjitor". Comenzile respective sunt amplasate în meniul Insert,
submeniul Graph. O serie de grafice pot fi introduse direct şi cu ajutorul
butoanelor respective cuprinse în bara Graph.
La activarea comenzii corespunzătoare "vrăjitorului 3D", se
deschid o serie de ferestre consecutive. În prima dintre acestea (figura 10.3a)
utilizatorul poate opta pentru unul dintre cele cinci variante de grafic:
suprafaţă (Surface), contur (Contour Plot), câmp de vectori (Vector Field
Plot), bare verticale (Bar Chart) sau puncte (Scatter Plot), prin selectarea
căsuţei corespunzătoare.
Prin apăsarea butonului Next se trece la următoarea fereastră
(figura 10.3b), în care utilizatorul specifică modul de reprezentare al
graficului în câmpul foii de lucru. Funcţie de tipul de grafic ales la etapa
anterioară, opţiunile din cea de-a doua fereastră de dialog pot fi diferite. În
principal se întâlnesc următoarele variante: Draw lines, când este afişat
numai caroiajul corespunzător graficului respectiv, Fill surface with color,
când şi elementele componente ale graficului (suprafeţe, coloane etc.) sunt
colorate.
82
În fereastra următoare
(figura 10.3c), deschisă prin
apăsarea butonului Next, se pot
alege diferite variante de colorare
a graficului: corelarea culorii cu
valorile ecuaţiei reprezentate,
Color by height, variaţia
luminozităţii, color using lighting a)
sau colorarea fără umbre, Solid
color.
Odată cu apăsarea
butonului Next, în foaia de lucru,
la poziţia curentă a cursorului,
este introdusă o regiune ce
conţine un grafic 3D. Pe grafic
sunt reprezentate implicit cele b)
trei axe de coordonate, cu scări
valorice predefinite, figura 10.3d.
De remarcat faptul că
toate ferestrele ce compun
"vrăjitorul" sunt dotate cu un
câmp în care utilizatorul poate
controla alegerea făcută cu
ajutorul unei imagini c)
corespunzătoare tipului de grafic
ales, afişată în aceeaşi fereastră
de dialog.
Pentru reprezentarea
grafică a unei expresii este
suficientă plasarea acesteia în
locul elementului de substituire
din regiunea graficului şi
apăsarea tastei Enter.
Şi în cazul graficelor 3D
este posibilă reprezentarea mai d)
multor ecuaţii simultan, chiar cu Fig. 10.3
tipuri diferite de grafice. Ferestre consecutive deschise de comanda
Atât graficele 2D cât şi 3D Wizard
cele 3D pot fi manipulate
83
(mutate, redimensionate şterse etc.) folosind aceleaşi metode ca şi la

regiunile tip text.
10.2. Formatarea graficelor
O etapă importantă în crearea unui grafic este reprezentată de

formatarea acestuia. Prin formatare se înţelege specificarea opţiunilor
referitoare la o serie de elemente grafice şi logice caracteristice graficului.
Formatarea graficului este posibilă cu ajutorul unor comenzi
specifice fiecărui tip de grafic, amplasate în meniul format, submeniul
Graph.
Pentru graficele 2D, comanda X-Y Plot aferentă conduce la
deschiderea unei ferestre de dialog ce conţine mai multe pagini:
- Pagina X-Y Axes
(figura 10.4), care conţine opţiuni
referitoare la axele de coordonate.
Aici se poate opta pentru o scală
logaritmică (Log scale), pentru
afişarea caroiajului (Grid Lines),
pentru afişarea valorilor scalei
(Numbered), pentru ajustarea
automată a mărimii scării
(Autoscale) şi a dimensiunilor
caroiajului (Auto Grid), pentru
afişarea valorilor expresiei pe
grafic, în punctele reprezentative
(Show Markers), pentru o pereche
Fig. 10.4 de axe care să se intersecteze în
Fereastra corespunzătoare comenzii de origine graficul fiind limitat fie pe
formatare a graficelor 2D, pagina X-Y Axes toate laturile (Boxed) fie numai pe
două laturi (Crossed), pentru
absenţa axelor (None) şi pentru egalizarea scărilor de reprezentare pe cele
două axe (Equal Scales).
- Pagina Traces (figura 10.5a), care permite modificarea
simbolurilor, tipului, culorii şi grosimii liniei utilizate pentru trasarea
graficului. Mathcad-ul oferă un număr de 16 modele prestabilite (trace
1…trace 16), utilizatorul având atât posibilitatea modificării atributelor
acestora (prin selectare şi modificarea opţiunilor corespunzătoare în
câmpurile din partea de jos a ferestrei), cât şi posibilitatea definirii de
84
modele noi (prin introducerea numelui modelului în câmpul Legend Label.

În aceeaşi fereastră se mai poate opta pentru ascunderea legendei sau a
argumentelor graficului.
- Pagina Labels (figura 10.5b), în care utilizatorul poate opta pentru
afişarea titlurilor pentru axele de coordonate şi pentru grafic. Se poate alege
şi poziţia titlului faţă de grafic.
a) b)
Fig. 10.5
Fereastra corespunzătoare comenzii de formatare a graficelor 2D
a) pagina Traces; b) pagina Labels.
- Pagina Defaults (figura 10.6), în care utilizatorul are posibilitatea

de a readuce toate opţiunile referitoare la formatarea graficelor 2D la
valorile implicite (Change to Defaults) sau de a salva ca implicite setările
modificate în sesiunea curentă (Use for Defaults).
Pentru ca modificările
făcute să fie aplicate este necesară
apăsarea butonului Apply (de pe
fiecare pagină pe care s-au operat
modificări) şi, în final, a butonului
O.K.
În cazul graficelor 3D,
fereastra activată de comanda de
formatare este mult mai complexă, Fig. 10.6
conţinând mai multe pagini: Fereastra corespunzătoare comenzii de
- Pagina General (figura formatare a graficelor 2D, pagina Defaults
10.7a), în care utilizatorul poate
modifica poziţia de afişare a axelor (secţiunea View), modul de dispunere a
85
axelor pe ecran (secţiunea Axes Style), afişarea chenarului graficului

(secţiunea Frames), precum şi tipul de grafic (secţiunea Plot).
- Pagina Axes (figura 10.7b), care conţine câte o secţiune pentru
fiecare axă de coordonate. Aici utilizatorul optează pentru tipul, culoarea,
numărul şi grosimea liniilor caroiajului (secţiunea Grids), culoarea şi
grosimea liniilor de axe (secţiunea Axis Format) precum şi pentru valorile
capetelor de scală sau pentru scalarea automată a axelor (secţiunea Axis
Limits).
a) b)
Fig. 10.7
a) pagina General; b) pagina Axes.
- Pagina Appearance (figura 10.8a), care permite utilizatorului

controlarea modului de colorare a graficului, în cazul în care se doreşte
colorarea graficului tip suprafaţă (secţiunea Fill Options), alegerea grosimii
liniilor şi a culorii liniilor caroiajului de pe suprafaţa graficului (secţiunea
Line Options), în cazul în care se doreşte afişarea caroiajului pe grafic
precum şi tipul şi culoarea punctelor, în cazul în care se doreşte afişarea
punctelor caracteristice pe grafic (secţiunea Point Options).
- Pagina Lighting (figura 10.8b), în care utilizatorul poate manipula
sursele de lumină virtuale ce iluminează graficul. Implicit sunt disponibile
opt surse de lumină, în secţiunea corespunzătoare fiecăreia utilizatorul
putând specifica activarea, culoarea şi poziţia sursei respective (secţiunile
Light 1….Light 8).
- Pagina Title (figura 10.9), unde se poate introduce titlul graficului
şi alege amplasarea acestuia pe grafic.
- Pagina Backplanes (figura 10.10a), unde pentru fiecare dintre cele
trei plane de fundal se pot specifica caracteristicile caroiajului (secţiunea
86
Grids - pentru diviziuni, respectiv Sub-Grids pentru subdiviziunile axelor

de coordonate). Tot în această pagină se mai poate opta pentru colorarea
fundalului (Fill Backplane) şi pentru trasarea conturului acestuia (Backplane
Border).
a) b)
Fig. 10.8
a) pagina Appearance; b) pagina Lighting.
- Pagina Special, conţine

o serie de opţiuni utile în situaţia
tresformării graficelor dintr-o
formă în alta.
- Pagina Advanced (figura
10.10b), conţine o serie de opţiuni
referitoare la modul de afişare al
graficului, cum ar fi: afişarea
difuză, perspectiva şi scalarea pe
verticală (secţiunea Advanced Fig. 10.9
View Options), strălucirea şi Fereastra corespunzătoare comenzii de
formatare a graficelor 3D, pagina Title
transparenţa graficului (secţiunea
Plot), modificarea dispunerii
culorilor pe grafic (secţiunea Colormap).
În funcţie de tipul de grafic 3D ales, unele opţiuni dintre cele mai
sus prezentate pot fi diferite.
Pentru a fi aplicate noile opţiuni, după modificarea acestora se va
apăsa butonul Apply de pe pagina respectivă iar în final butonul O.K.
87
În cazul în care pe foaia de lucru se află dispuse mai multe grafice,

pentru a aplica modificări acestea trebuiesc selectare în prealabil, similar cu
selectarea regiunilor.
În fiecare pagină este amplasat în buton Help, la a cărui apăsare se
deschide o fereastră suplimentară în care se prezintă indicaţii pentru
opţiunile cuprinse în pagina respectivă.
a) b)
Fig. 10.10
a) pagina Backplanes; b) pagina Advanced.
10.3. Reprezentarea grafică a expresiilor matematice
O expresie matematică cu o singură variabilă poate fi reprezentată

grafic în Mathcad fie sub formă de grafic 2D cartezian (cu axe x-0-y
perpendiculare) fie sub formă de grafic 2D polar. În acest scop, după
introducerea expresiei în foaia de lucru, se lansează comanda Insert - Graph
- X-Y Plot sau, respectiv, Polar Plot (figura 10.11).
a) b) c)
Fig. 10.11
Etapele creării unei reprezentări grafice 2D simple
a) introducerea ecuaţiei; b) introducerea graficului; c) afişarea graficului
88
Pentru finalizarea operaţiei se execută un click stânga mouse în

afara suprafeţei graficului. În mod implicit Mathcad-ul atribuie un domeniu
de valori variabilei independente (-10…+10).
Dacă se doreşte introducerea unor alte valori pentru domeniul
variabile independente, se utilizează o variabilă domeniu, definită în mod
corespunzător.
Pentru reprezentarea pe acelaşi grafic a mai multor expresii
matematice, funcţii de o variabilă comună, acestea se scriu unele după altele,
separate prin virgule, selectându-se toate odată înainte de lansarea comenzii
Insert - Graph (figura 10.12).
a) b) c)
Fig. 10.12
Etapele creării unei reprezentări grafice 2D multiple
a) introducerea ecuaţiilor; b) introducerea graficului; c) afişarea graficului
Mathcad-ul permite reprezentarea grafică şi a unor expresii

matematice unele raportate la celelalte, condiţia fiind ca aceste expresii să
fie dependente de aceeaşi variabilă. Pentru aceasta, se introduce mai întâi
graficul, cu ajutorul comenzilor adecvate, înlocuindu-se apoi elementele de
substituire cu expresiile respective, figura 10.13.
a) b) c)
Fig. 10.13
Etapele creării unei reprezentări grafice 2D cu două expresii
a) introducerea expresiilor; b) introducerea graficului; c) afişarea graficului
89
Modulul de grafică 2D poate fi utilizat pentru reprezentarea

vectorilor sau a datelor numerice.
Pentru reprezentarea vectorilor se defineşte o variabilă domeniu,
corespunzătoare indicilor elementelor vectorului respectiv, se activează
comanda Insert - Graph - X-Y Plot şi se completează elementele de înlocuire
în mod corespunzător (variabila domeniu pe abscisă, numele vectorului cu
indice variabila domeniu pe ordonată), figura 10.14.
a) b) c) d)
Fig. 10.14
Etapele creării unei reprezentări grafice 2D pentru un vector
a) declararea variabile domeniu şi introducerea expresiei vectorului; b) afişarea
vectorului - opţional; c) introducerea graficului; d) afişarea graficului
Pentru reprezentarea grafică a doi vectori, unul în raport cu celălalt,

se procedează la fel ca la reprezentarea expresiilor.
10.4. Inserarea imaginilor
Mathcad-ul oferă două posibilităţi de introducere a imaginilor în

foia de lucru: prin copiere din memoria temporară (Clipboard) sau prin
citirea informaţiilor numerice dintr-o matrice corespunzătoare.
Pentru introducerea imaginilor cu ajutorul Clipboard-ului se
poziţionează cursorul pe foia de lucru în locul dorit şi se utilizează comanda
Paste, accesibilă fie din meniul Edit, fie din meniul contextual deschis prin
executarea unui click dreapta-mouse. Imaginea existentă în Clipboard
(încărcată cu ajutorul comenzii Copy sau Cut) va fi inserată în foia de lucru.
Operaţia mai poate fi executată şi folosind comanda Paste Special,
90
amplasată în aceleaşi meniuri. Comanda permite controlarea formatului în

care fa vi inserată imaginea. La activarea acestei comenzi se deschide o
fereastră de dialog (figura 10.15), în care utilizatorul poate opta pentru
diferite formate de imagine.
A doua metodă
presupune utilizarea comenzii
Picture, dispusă în meniul
Insert. Comanda este
accesibilă şi din bara de unelte
Matrix, figura 10.16. La
activarea comenzii Mathcad-ul
introduce în foia de lucru o
regiune asemănătoare cu cele
matematice, conţinând un
Fig. 10.15
element de substituire. Fereastra activată de comanda Paste Special
Utilizatorul trebuie să specifice
în acest loc numele matricei sursă pentru imaginea respectivă.
Mathcad-ul creează, pe baza informaţiilor numerice din matricele
sursă, o reprezentare alb negru cu 256 de nuanţe, considerând că fiecărui
element al matricei îi corespunde un pixel în câmpul imaginii. Valoarea 0
corespunde culorii negre, în timp ce valoarea 255 corespunde culorii albe.
Numerele mai mari sau mai mici sunt reduse cu ajutorul funcţiei modulo
256, numerele fracţionare fiind reduse la parte întreagă. Pentru reprezentarea
unei imagini colorate, în poziţia elementului de substituire trebuiesc
specificate trei matrice (corespunzătoare celor trei culori de bază - roşu,
verde şi albastru).
Pentru introducerea prin această metodă a
unei imagini existente, în locul elementului de
substituire trebuie specificat numele sau calea către
aceasta, dacă nu este amplasată în acelaşi director cu
foia de lucru. Informaţia va fi introdusă în locul
elementului de substituire între ghilimele duble. De
remarcat faptul că în foia de lucru există numai Fig. 10.16
referinţa la imaginea respectivă. În cazul mutării Amplasarea comenzii
acesteia din directorul respectiv, Mathcad-ul nu o Insert Picture
mai poate afişa.
Imaginile introduse în foia de lucru pot fi redimensionate şi mutate
ca orice regiune. În cazul distorsionării imaginilor, în urma redimensionării,
acestea pot fi readuse la mărimea originală cu ajutorul comenzii Properties,
91
din meniul Format. Comanda, lansată cu imaginea respectivă selectată,

conduce la deschiderea unei ferestre de dialog în care utilizatorul poate opta
pentru afişarea la dimensiunea originală ( opţiunea Display at Original Size).
În aceeaşi fereastră se poate opta şi pentru afişarea unui chenar în jurul
imaginii (opţiunea Show Border).
10.5. Inserarea obiectelor
Mathcad-ul permite, prin intermediul facilităţilor sistemului de

operare Windows (O.L.E. - Object Linking and Embedding) introducerea în
foia de lucru a obiectelor create în alte aplicaţii, permiţând în acelaşi timp
editarea acestora în aplicaţiile sursă.
Un obiect poate fi introdus ca atare într-o foaie de lucru sau se
poate utiliza numai o referinţă, acesta fiind separat de documentul Mathcad.
Obiectele introduse ca atare în Mathcad nu se mai actualizează
automat în cazul modificării lor în aplicaţia sursă, spre deosebire de cele
inserate numai ca referinţă.
Pentru introducerea obiectelor în foaia de lucru este disponibilă
comanda Object, amplasată în meniul Insert. Lansarea comenzii conduce la
deschiderea unei ferestre de dialog cu două pagini, corespunzătoare creării
unui obiect nou sau utilizării unuia deja existent (figura 10.17).
a) b)
Fig. 10.17
Ferestre activate de comanda Insert - Object
a) pentru obiecte nou create; b) pentru obiecte existente.
Trecerea de la pagina pentru obiecte noi la cea pentru obiecte

existente se face cu ajutorul opţiunii Create New - Create from File.
În pagina corespunzătoare obiectelor noi se poate accesa o listă în
care se regăsesc toate aplicaţiile instalate pe calculatorul gazdă ce pot
furniza obiecte prin intermediul protocolului O.L.E.. În momentul selectării
92
unei aplicaţii din listă şi a apăsării butonului O.K. aplicaţie respectivă este
lansată din interiorul foii de lucru, permiţând astfel crearea obiectului
respectiv.
Pentru introducerea unui obiect existent este necesară specificarea,
în pagina corespunzătoare, a locaţiei obiectului în memoria calculatorului
gazdă. În aceeaşi pagină se poate opta ca obiectul respectiv să fie introdus ca
atare în foaia de lucru sau numai ca referinţă (opţiunea Link). Se mai poate
opta ca obiectul să fie afişat sub forma unui simbol specific aplicaţiei
respective şi nu prin conţinutul său (opţiunea Display as Icon).
Mathcad-ul permite editarea obiectelor, în acest scop fiind suficient
executarea unui dublu click stânga-mouse pe obiectul respectiv. Obiectul va
fi editat într-o fereastră (cuprinsă în foia de lucru) a aplicaţiei sursă.
Pentru editarea referinţelor la obiecte existente este disponibilă
comanda Links amplasată în meniul Edit. Lansarea comenzii are drept
rezultat deschiderea unei ferestre de dialog (figura 10.18) în care utilizatorul
poate identifica, într-o listă
derulantă, toate referinţele din
foia de lucru. Pentru fiecare
referinţă selectată sunt
disponibile o serie de opţiuni:
- reîncărcarea sursei în
faoia de lucru (Update Now);
- deschiderea fişierului
sursă (Open Source);
- schimbarea fişierului
sursă pentru referinţa respectivă Fig. 10.18
Fereastra de dialog deschisă de comanda Edit -
(Change Source); Links
- eliminarea referinţei
respective (Break Link).
Există şi posibilitatea activării unui protocol de reîncărcare
automată a fişierului sursă pentru o referinţă, opţiunea Update - Automatic.
10.6. Animaţia
Mathcad-ul permite crearea de animaţii, cu ajutorul unei variabile

implicite Frame. Orice entitate inclusă în foaia de lucru care poate fi făcută
dependentă de această variabilă poate fi animat. Animaţia poate fi salvată în
fişiere video, cu extensia *.avi, în vederea rulării ulterioare.
93
Pentru crearea unei animaţii trebuiesc parcurse următoarele etape:

- Crearea entităţilor (grafice, expresii, grupuri de expresii etc.a
căror aparenţă finală este dependentă de variabila Frame) ce vor fi supuse
animării.
- Lansarea comenzii Animate, amplasată în meniul View. Aceasta
are ca rezultat deschiderea unei ferestre de dialog (figura 10.9) în care
utilizatorul poate specifica valorile variabilei Frame. În timpul animaţiei
aceasta va fi incrementată, cu pas unitar, de la valoarea minimă la cea
maximă. Se specifică, de asemenea şi viteza de rulare animaţiei, în cadre pe
secundă. Din aceeaşi fereastră, cu ajutorul butonului Options, se poate trece
la specificarea algoritmului de comprimare pentru fişierul *.avi.
- Se selectează entităţile ce se supun animaţiei.
- Se lansează în execuţie animaţia, cu ajutorul butonului Animate.
- Se salvează animaţia într-un fişier video.
După salvarea fişierului video, Mathcad-ul deschide automat
player-ul cu ajutorul căruia se poate vedea animaţia.
a) b)
Fig. 10.19
Ferestre de dialog corespunzătoare comenzii View - Animate
a) configurarea variabilei Frame; b) selectarea encoderului video
94

MathCAD-Proiectare Interactiva-1 PDF

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

MathCAD-Proiectare Interactiva-1 PDF

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

SORIN CIORTAN OCTAVIAN BOLOGA BOGDAN IONIŢĂ

7.1. Funcţii matematice 56

Mathcad este un instrument software profesional, produs al firmei

x = (- B + SQRT (B**2 - 4*A*C)) / (2*A) (1.1)

şi în sintaxa utilizată de MATHCAD:

În Mathcad calculele pot efectuate atât simbolic cât şi numeric,

- Mathcad Professional Academic edition, este destinat mediului

Tabelul 1.1 (continuare)

2.1. Spaţiul de lucru în Mathcad

Atunci când este accesat programul Mathcad, utilizatorului i se

- bara Standard, amplasată imediat sub bara de meniuri, conţinând

comenzilor amplasate în meniurile derulante, indicaţiile respective apar în

Mathcad-ul permite inserarea ecuaţiilor şi a textului oriunde în

Regiunile sunt delimitate prin contururi dreptunghiulare trasate cu

şi, respectiv, "lipirea" (Paste) - inserarea regiunii aflate în Clipboard în

2.3. Completarea spaţiilor "text"

Mathcad-ul introduce textul în regiuni corespunzătoare, diferite de

2.4. Salvare, ieşire din program

Un document (foaie de lucru) executat

3.1. Foi de lucru şi modele

Prin foaie de lucru în Mathcad este definit documentul curent,

(selectarea modelului din listă sau apăsarea butonului Browse şi

corespunzătoare în câmpul Files of type), executarea modificărilor dorite şi

3.2. Modificarea aspectului foilor de lucru

Mathcad-ul oferă o gamă largă de posibilităţi de modificare a

Region, cu ajutorul butonului Choose Color putându-se modifica şi culoarea

3.3. Dimensionarea foilor de lucru

Mathcad-ul permite utilizatorului să modifice dimensiunile foii de

utilizatorul poate alege între alimentare manuală a imprimantei, foaie cu

- pentru eliminarea suprapunerilor dintre regiuni şi liniile de

Elementele prestabilite sunt

- data ultimei salvări aplicate documentului respectiv (figura 3.8e),

3.4. Protecţia spaţiilor pe foaia de lucru

Facilitatea cu care se pot aduce modificări conţinutului foilor de

Zonele definite pe foia de

ultimei accesări a zonei, precum şi pentru ascunderea zonei respective în

Mathcad-ul permite crearea de superlegături între mai multe foi de

- calea către fisierul

3.6. Printarea şi expedierea foilor de lucru

Pentru imprimarea unor documente în Mathcad este disponibilă

- imprimanta folosită, dintre

4.1. Inserarea textelor

Structurile de tip text se inserează în Mathcad în regiuni specifice -

Pentru introducerea în text a unei litere din alfabetul grecesc, se

una care permite utilizatorului modificarea culorii de fundal pentru regiunea

4.2. Proprietăţile structurilor text

Pentru a modifica tipul, mărimea, stilul sau culoarea fontului

finalizată prin apăsarea tastei Enter. Mathcad-ul permite modificarea

4.3. Stilul structurilor text

Prin termenul de "stil", asociat unei regiuni de tip text, se înţelege

Fiecare foaie de lucru are un stil "normal" , implicit, precum şi un

4.4. Ecuaţii în structuri text

Apare, în unele situaţii, necesitatea introducerii unor ecuaţii în text.

De remarcat faptul că ecuaţia poate fi introdusă în două moduri:

disponibilă în pagina Calculation din

4.5. Căutarea şi înlocuirea în structurile text

Mathcad-ul dispune de două comenzi specifice manipulării

Apăsarea repetată a butonului Find next are ca efect saltul succesiv

5.1. Calcule simple

Pentru efectuarea unor calcule simple cu ajutorul Mathcad-ului

Se pot remarca în figura 5.2 atât elementul de substituire cât şi

5.2. Crearea ecuaţiilor simple în Mathcad

Una dintre facilităţile fundamentale din Mathcad este posibilitatea

x = (- B + SQRT (B**2 - 4AC)) / (2*A) (1.1)