Cee Cele) CELE) ImaginaruluiUniversité “Babes-Bolyai” — University Le Centre de Recherches sur I’ Imaginaire Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania Cahiers de I’ echinox Journal volume 13 Gulag si Helecaust Cluj, Romania, 2007im > Adeian Croflinck isterie si iustitie Un medel german pentru “precesul comunismului” Istoria si justitia s-au aflat de la inceput intr-o relatia dificila. Faimoasa formula a lui Ranke, din cartea sa publicat in 1824, Istorii ale popoarelor latine si germanice, de la 1494 la 1514, conform careia rostul istoricului este nu si “judece trecutul”, ci si reconstituie lucrurile “asa cum s-au intamplat cu adevarat”, a avut 0 influen{ considerabili asupra_profilului meseriei de istoric. Desi, la origine, pozifia Ini Ranke era expresia “cotiturii anti- retorice” din cadrul scrisului istoric, prin care se afirma distanta fata de traditia istoriei-ca-literatur’,’ formula a influenfat mai tArziu relatia istoriei cu etica si, prin ricoseu, relafia istoriei cu justifia. Efigia lui Ranke ~ contributia sa teoreticd, mai mult decét performana propriu-zisi ca istoric? — a fost foarte important pentru angajarea istoriei in “Iupta cunoasterilor”, incepand cu a doua jumatate a secolului XIX, care viza validarea statului de stiin(4 pentru istorie.* Istoria a ob{inut recunoasterea autoritatii ci epistemice, prin altele, expurgind judecata eticd dintre indatoririle propriului demers. De atunci, Iucrurile nu s-au schim- bat spectaculos. Pe parcursul secolului XX, dosarul Indrilor de pozifie ale istoricilor de prestigiu care se pronunfa impotriva imbi- ndrii cercetirii istorice cu reflectia imens. Un numir recent din revista “History and Theory”, avand tema “Istorie si eticd”, evoci acest bilan{. Unii istorici au invocat “fia postului” asa cum s-a construit in tradifia istoriograficd de pana la ei, care nua inclus judecata etica: alfii au pledat pentru mentinerea separatici dintre istorie si alte domenii, care a fost esentiala pentru afirma- rea istorici ca stiinfa; destui sustin ca valo- rile trecutului sunt diferite de cele ale prezentului si cd orice judecata retrospectiva implicd 0 eroare de tip ex post facto: nu pufini sunt aceia care afirma cd trecutul este intr-atat de complicat, iar cunoasterea isto- Ticd att de limitata, incat orice judecata morala retroactiva ar fi hazardata; in fine, existé unii care, fari a exclude nevoia evaluarii tice, invoci lipsa de pregiitire a istoricului in acest domeniu.* Totusi, ceva important s-a schim- bat: a disparut consensul asupra chestiunii, aparent in a doua jumatate a secolului XIX si prima parte a secolului XX. Mai ales ca urmare a razboaiclor mondiale, a totalitaris- melor si atrocitiilor inregistrate in secolul XX, foarte multi istorici si-au reconsiderat rolul in relatia cu trecutul problematic, ingloband constient reflectii etice. (Spun “constient”, pentru ca, fie ci se admite sau nu, cvaluarea de naturi eticd este prezenta in orice seriitura istorica, sub forma “mora-