Antrenamentul emotional vs Antrenamentul intelectual

la copii

Antrenamentul emotional este folosit pentru a imbunatati comportamentele copiilor focusandu-

se pe cauze emotionale si sociale, invatandu-i pe copii abilitati sociale si emotionale.

Antrenamentul emotional inseamna a regla emotiile si nu a modifica comportamentele.

Comportamentul este vazut ca si o forma de comunicare, iar scopul este de a-l ajuta pe copil sa isi
inteleaga emotiile atat de variate,de a le trai in mod adaptativ si de a le gestiona corect.

Antrenamentul emotiilor se bazeaza pe empatie si indrumare. Empatia implica recunoasterea si

denumirea emotiilor copilului, in vederea dezvoltarii constiintei de sine. Desi circumstantele cer
existenta unor limite pentru corectarea comportamentelor, cheia o reprezinta indrumarea primita din
partea parintilor, adica ajutarea copiilor sa isi recunoasca si sa isi numeasca in mod corect emotiile.
Atunci cand parintii se confrunta cu un comportament dificil al copilului, deseori se bazeaza pe ratiune
pentru a le distrage atentia sau pentru a-i calma. Mintea celor mici este blocata in starea de lupta sau
fuga specifica fricii ceea ce duce la raspunsuri precum: plansete, lovituri, imbranceli etc.

Copiii au nevoie sa invete sa se relaxeze, sa se calmeze pentru a putea rationa. Daca le

propunem solutii bazate pe empatie, copiii tind sa se linisteasca mai repede si sa fie mai deschisi spre a
rationa si sa devina mult mai eficienti in a-si gestiona emotiile. Antrenamentul emotional implica
stabilirea de reguli pentru comportamentele acceptabile si stabilirea de limite. Studii recent realizate
arata ca antrenamentul emotional compenseaza problemele relationale ale copiilor la scoala. Astfel
copiii care aveau relatii problematice cu alti colegi din clasa, dar aveau parinti care ii invatau sa isi
gestioneze emotiile, nu si-au dezvoltat o imagine de sine negativa si nu se percepeau ca fiind lipsiti de
competente sociale.

Alte beneficii pe care le poate aduce antrenamentul emotional copiilor:

 reduce excluderea sociala

 imbunatateste rata de frecventare a scolii
 creste capacitatea de comunicare a copilului
 reduce stigmatizarea si discriminarea
 faciliteaza o mai buna gestionare a emotiilor
 permite experimentarea emotiilor pozitive mai des decat a celor negative
 mai putine probleme de comportament
 un nivel mai mare de rezilienta
 mai multi prieteni
 un control mai mare la nivel emotional si comportamental

Antrenamentul emotional poate fi folosit pentru toate varstele, de la prescolari si pana la adolescenti.
 Asadar antrenamentul emotional ne ajuta sa fim pregatiti sa recunoastem diferite situatii din
viata de zi cu zi , intelegandu-le si trecand peste ele mult mai usor si cu o mai mare incredere in sine.

In schimb, antrenamentul intelectual, se refera la felul in care creierul poate si vrea sa

acumuleze informatia; pentru ca un creier antrenat iti va da posibilitatea de a absorbi mai multa
informatie, creand conexiuni cu alte informatii mai vechi pe care nu mai stiai ca le ai.

Toate funcţiile cognitive pot fi dezvoltate prin antrenament, iar inteligenţa nu face excepţie.
Inteligenţa, văzută ca şi capacitate generală de a înţelege lumea din jur, de a sesiza esenţialul şi de a
rezolva probleme noi pe baza experienţei acumulate anterior este ceva ce putem educa şi dezvolta prin
antrenament!

Dezvoltarea inteligenţei este cu atât mai eficientă cu cât este începută mai devreme deoarece,
pe de o parte, copiii sunt mai flexibili şi deschişi la schimbare, iar pe de alta, beneficiile obţinute într-o
fază incipientă au timp să se amplifice şi (auto)potenţeze.

Sunt cunoscute deja cele patru condiţii precursoare, pentru efectul lor în planul bunei
funcţionari a inteligenţei noastre:

 Fă sport! Sportul are un impact major asupra sănătăţii corpului ca întreg, întărind
organismul. Creierul nostru este până la urmă parte dintr-un întreg, o stare generală
bună impactează desigur şi buna funcţionare a minţii.
 Mănâncă sănătos şi echilibrat! Suntem organisme biologice, suntem influenţaţi la nivel
chimic de ceea ce mâncăm astfel încât alimentaţia nu poate fi niciodată neglijată.
Fructele, alimentele curate şi proaspete trebuie să fie regula nu excepţia.
 Dormi suficient! Somnul nu este “degeaba” şi nici nu este o stare catatonică. De fapt, în
timpul somnului creierul este adesea mai activ decât atunci când omul este treaz,
lucrând intens pentru a prelucra şi depozita informaţia acumulată peste zi respectiv
dezvoltând noi şi noi legături sinaptice şi nu în ultimul rând, făcând “curat” la nivel
neuro-chimic, eliminând toxinele şi reziduurile acumulate de arderile celulare la nivelul
creierului. Deprivarea de somn are efecte dezastruoase asupra funcţionării creierului şi
ştim cu toţii cât de greu este să rezolvi o problemă de matematică atunci când eşti
obosit.
 Evită stresul! Stresul este o reacţie psihologică şi fiziologică normală a organismului la
un factor agresor care ne permite pe termen scurt să facem faţă unei situaţii potenţial
periculoase, activând mecanismul de tipul “luptă sau fugi”. Într-o situaţie stresantă,
organismul se pregăteşte deci ori să lupte, ori să fugă, dacă creierul estimează că nu ar
putea face faţă agresiunii. Problema este că stresul a devenit o constantă în viaţa
noastră având zeci de cauze concomitente precum oboseală, suprasolicitare, griji, trafic,
poluare, zgomot, astfel încât stresul s-a cronicizat în societatea contemporană,
afectându-ne dovedit şi substanţial capacitatea intelectuală.

Dezvoltarea inteligenței copiilor se obține în timp practicând o serie de exerciţii şi activităţi,

întocmai precum ne antrenăm corpul mergând la sală. Rezultatele nu apar într-o oră, dar nici nu întârzie
să apară pentru cei care îşi duc “antrenamentele” cu seriozitate.

Iata cateva:
  Incurajarea calculului mental
 Jocurile de strategie, puzzle sau logice . Trebuie să ne folosim creierul! Dezvoltarea
minţii nu vine din privitul la televizor ci din practicarea unor forme de antrenament.
 Invatarea unui instrument. Sa tii minte aranjarea unor bobite pe partitura, plus ritm si
indemanare, este un antrenament al creierului ce nu ar trebui sa lipsesca din viata nici
unui copil
 Imbogatirea vocabularului.
 Stimularea curiozitatii. Inteligenţa nu se poate dezvolta într-un sol arid, sec şi fără date
iar curiozitatea ne dă energia şi entuziasmul să continuăm atunci când alţii se opresc.
Vestea bună este că la copii curiozitatea este firească, nevoia lor de a explora este
naturală. Trebuie recompensată, nu reprimată! Dezvoltarea inteligenței copiilor se
obține lărgindu-le câmpul de acțiune, nu limitându-l, insistând pe independență și
autonomie, nu pe control.
 Invata-l sa isi puna intrebari. Întrebările stimulează masiv producţia de sinapse în creier
pentru că de fapt acesta este scopul unei întrebări: să creeze conexiuni între un tip de
date şi altul obţinând un “pod de legătură” între întrebare şi răspuns, între ce se ştie şi
ce nu se ştie.
Întrebările generează răspunsuri care generează la rândul lor acţiuni. Aici este o greşeală
frecvenţa pe care o fac adulţii, cel mai adesea din lipsă de timp! Cine nu a auzit un copil
întrebând “enervant” de mult “De ce?” una sau alta? Rămâne doar ca adulţii să aibă
răbdarea de a cultiva, întreţine şi stimula această calitate, întorcând spre copii
provocarea: Bun, şi acum… tu ce crezi? Cum altfel s-ar putea face?
 Construirea unui mediu de viata bogat in stimuli. Variază deci condiţiile de viaţă pentru
copilul tău, oferă-i permanent opţiuni, alternative, un mediu stimulativ şi inspiraţional.
Aceste câştiguri neuronale se achiziţionează mult mai greu apoi la vârstă adultă.

Ar fi două căi care conduc la dezvoltarea inteligenței copiilor:

1.prin metode ce cresc masa de materie cenuşie şi

2. folosind mai bine ce avem deja.

Soluţia (1) este cea mai dificilă deoarece neuronii nu se regenerează iar până de curând se
credea că nici nu se mai “produc” alţii noi la vârstă adultă, aşa că pur şi simplu procesul se înscria pe o
linie descendentă ireversibilă. Un motiv în plus să valorificăm din plin perioada copilăriei în sensul
obţinerii unui creier cât mai bine dezvoltat cu care să intrăm în perioada adultă. Cele două soluţii însă
sunt mutual complementare şi se potenţează reciproc: putem avea două persoane cu exact aceiaşi masă
cerebrală, până la milligram şi totuşi să înregistrăm valori la testele de inteligenţă mult diferite deoarece
nu este de ajuns să ai neuroni, trebuie şi să îi foloseşti!

Inteligenţa copiilor este un subiect vast, mai ales dacă vorbim din persectivă Inteligenţei
Multiple. Pentru că nu mai avem de dezvoltat o abilitate ci de 7 abilităţi, fiecare având propriul sau
specific, fiecare necesitând propriile metode (conceptul de Inteligenţă Multiplă a fost lansat de Howard
Gardner care a arătat că inteligenţa nu are o natură unitară ci, întocmai precum lumina albă care se
descompune printr-o prisma în spectrul de colori, şi inteligenţa se separă în următoarele tipuri: Vizual-
Spaţială, Corporal-Kinestezică, Muzicală, Interpersonală, Intrapersonală, Lingvistică, Logic-Matematică).