Sistemul logistic al întreprinderii

Sistemul logistic este compus dintr –un ansamblu de activităţi ocazionate de transferul
produselor între nivelurile canalelor de marketing, precum şi din infrastructura necesară
desfăşurării acestor activităţi.
La nivelul unei întreprinderi producătoare,sistemul logistic include 3 componente majore:
a. aprovizionarea
b. activităţile de susţinere a producţiei
c. distribuţia fizica

Aprovizionarea – Activităţile de cumpărare (achiziţionare,procurare) a materiilor

prime,materialelor,componentelor sau produselor finite,necesare îndeplinirii obiectivelor
întreprinderii sunt operaţiuni de natură logistică.
Componentă a sistemului logistic, aprovizionarea se referă la relaţiile care se stabilesc între
întreprindere şi furnizorii ei,respectiv nivelurile situate în amonte faţă de întreprindere.
Aprovizionarea presupune în afară de activitatea de cumpărare şi activităţi de transport,gestiune
a stocurilor,depozitare,manipulare,gestiunea informaţiei.

Activităţile de susţinere a producţiei

În aria responsabilităţilor logistice nu este inclusă desfăşurarea efectivă a întregului proces de
producţie.
Activităţile de susţinere a producţiei se referă numai la fluxurile materiale din interiorul
întreprinderii între diferite stadii ale procesului de producţie.
Contribuţia logisticii în domeniul producţiei constă în asigurarea materialelor, componentelor,
produselor în curs de prelucrare, n cantităţile necesare desfăşurarii activitaţii de fabricaţie în
concordanţă cu programul de producţie stabilit.

Distribuţia fizică- această componentă a sistemului logistic include activităţi care oferă
produsele în cantităţi la momentul şi locul unde sunt solicitate de către clienţi, precum
transportul, depozitarea, gestiunea stocurilor, prelucrarea comenzilor clienţilor, ambalarea,
managementul informaţiei.
Eficienţa logisticii presupune corelarea aprovizionării,activităţilor de susţinere a producţiei si
distribuţiei fizice,activităti desfăşurate atât în interiorul întreprinderii cât şi în relaţiile cu
furnizorii si clienţii.
Fiecare întreprindere are propriile sale metode pentru a sporii eficienţa operaţiilor sale logistice.
M.Porter a folosit un instrument denumit lanţul valorii pentru a grupa cumpărătorii,
furnizorii şi întreprinderea pe activităţi distincte, dar interdependente, care produc valoare.
Conceptul lanţului valorii poate fi utilizat pentru a identifica sursele avantajului competitiv in
condiţiile creşterii concurenţei pe piaţă.

În viziunea lui Porter,lanţul valorii include 2 categorii de activităţi:

-activităţi primare
-activităţi de sprijin sau de susţinere

1
 Activităţile primare ,sunt cele implicate de mişcarea fizică a materiilor prime,
materialelor şi produselor finite,de producţia de bunuri si servicii,de marketing şi vânzare
precum si de service.

În rândul activităţilor primare sunt incluse:

a. logistica orientată spre interiorul firmei care mai este cunoscută sub numele de
logistica internă sau logistica amonte,care se referă la recepţia, manipularea materialelor,
depozitarea, controlul stocurilor, programarea mijloacelor de transport, returnările de mărfuri la
furnizori.
b. producţia,care se referă la transferul input-urilor in forma finală a produsului ceea ce
presupune activitaţi de asamblare, ambalare, întreţinere a echipamentelor, administrarea
unitaţilor de producţie.
c. logistica orientată spre exteriorul întreprinderii sau logistica externă sau logistica
aval,care constă în distribuirea produselor finite şi cuprinde activităţi de depozitare şi
manipulare a acestora ,de ultilizare a mijloacelor de transport, de prelucrare a comenzilor,etc.
d. marketingul şi vânzările cuprind activităţi de promovare a produsului, de stabilire a
preţurilor,de alegere a canalelor de distribuţie,etc.
e. service-ul consă în activităţile de menţinere în stare de funcţionare a produsului după
vânzare(instalare,reparaţii,furnizarea de piese de schimb,etc).
Din teoria lanţului valorii reiese rolul logisticii în cadrul întreprinderii,ea cuprinzând 2
din cele 5 activităţi primare care adaugă valoare produsului,respectiv logistica amonte si logistica
aval.

Activităţi de sprijin sau de susţinere sunt cele care susţin activităţile primare şi se sprijină
reciproc.Conform clasificării realizate de Porter,acestea sunt:
a.aprovizionarea respectiv cumpărarea sau achiziţionarea resurselor necesare
desfăşurării activităţilor primare.
b. dezvoltarea tehnologică,care se referă la activităţile de cercetare-dezvoltare a unui
produs sau proces tehnologic.
c. managementul resurselor umane cu activităţi de
selecţie,promovare,evaluare,motivarea personalului,relaţiile de munca.
d. infrastructura firmei
Lanţul valorii prezintă avantajul că pe langă faptul că permite determinarea costurilor,
produselor sau serviciilor unor întreprinderi poate oferii indicaţii cu privire la natura si
localizarea măsurilor, in vederea reducerii acestora.
Prin controlul său lanţul valorii poate da soluţii de reducere a costurilor în zona
intrărilor,a producţiei şi ieşirilor din întreprindere.
A. Când difuncţionalităţile apar în zona intrărilor întreprinderea poate opta pentru
utilizarea următoarelor măsuri:
-negocierea unor preţuri mai mici cu furnizorii sau înlocuirea acestora cu alţii mai avantajoşi;
-folosirea unor resurse similare,dar la costuri mai mici;
-realizarea unor economii la cheltuielile de transport;
-acoperirea eventuală a acestor depăşiri cu economii în celelalte zone.
B. Când depăşirea costurilor este localizată în zona producţiei sunt indicate măsurile:
-îmbunătăţirea tehnologiilor de fabricaţie;
-reproiectarea produselor;
-compensarea eventualelor depăşiri cu economii reyultate din celelalte 2 zone.

2
 C.Când depăşirea costurilor este localizată în zona ieşirilor, măsurile care se impun sunt:
-negocierea unor condiţii mai avantajoase de livrare a produselor;
-alegerea unor canale de distribuţie favorabile;
-realizarea unor economii la cheltuielile de transport;
-aplicarea unor strategii corespunzatoare de promovare a vânzarilor;
-compensarea eventualelor depăşiri cu economii inregistrate in primele 2 zone.

Prin analiza costului acestor activităţi şi a valorii pe care o aduc se pot obţine soluţii
pentru sporirea avantajului competitiv.
Conceptul este deosebit de util managerilor logisticieni care sunt pregătiţi în domeniul
transportului,depozitării mărfurilor şi care ştiu să acţioneze asupra acestor activităţi reducându-le
costurile.

Cele mai importante activităţi logistice sunt:

a.transportul produselor,este considerat cea mai importantă componentă a logisticii, el
deţinând 2/3 din costul activităţilor logistice.
Deciziile luate în acest domeniu vizează în special alegeara modului de transport,a rutelor
inclusiv programarea operativă a vehiculelor.
Alegerea celui mai potrivit mod de transport ,necesită luarea în considerare a mai multor criterii
cum sunt:
-caracteristicile produsului,disponibilitatea mijloacelor de transport în locurile dorite, costul
transportului, durata şi siguranţa acestuia.
Alegerea celei mai potrivite rute de transport contribuie la creşterea calităţii transportului şi în
consecinţă,a logisticii.
Prin aceasta se urmăreşte minimizarea distanţei, a timpului şi implicit a costului.
b.stocarea,este o altă componentă a logisticii capabilă să creeze utilităţi de timp si
loc(produsul are o valoare reală pentru client numai atunci când se află la momentul potrivit,în
locul de manifestare a cererii).
Printr-o gestiune ştiinţifică a stocurilor se pot obţine economii de fonduri,concomitent cu
creşterea calităţii serviciilor logistice.
Obiectivul urmărit îl constituie asigurarea unei aprovizionări continue adaptată cererii şi la
costuri reduse ţinând seama de mărimea comenzii,frecvenţa şi momentul lansării
acesteia,mărimea stocului de siguranţă.
c.depozitarea mărfurilor deţine un loc important în cadrul activităţilor logistice.
Amplasarea, proiectarea şi alegerea spaţiilor de depozitare, angrenează numeroase decizii a căror
aplicare influenţează eficienţa logisticii.
d.manipularea produselor în diferite faze ale circuitului logistic are o influenţa
deosebită asupra eficienţei logisticii.
Obiectivele prioritare constau în :
-minimizarea costurilor de manipulare şi folosirea la maximum a spaţiilor de depozitare.
e.fluxurile informaţionale constituie componenta care aduce cea mai mare contribuţie la
creşterea eficienţei totale a logisticii.
Sistemul informaţional logistic facilitează luarea deciziilor şi asigurarea serviciilor logistice.