Definition of Data

Data is defined as the collection of facts and details like text, figures, observations,
symbols or simply description of things, event or entity gathered with a view to drawing
inferences. It is the raw fact, which should be processed to gain information. It is the
unprocessed data, that contains numbers, statements and characters before it is refined
by the researcher
The term data is derived from Latin term ‘datum’ which refers to ‘something given’. The
concept of data is connected with scientific research, which is collected by various
organisations, government departments, institutions and non-government agencies for a
variety of reasons. There can be two types of data:
• Primary Data
◦ Qualitative Data
◦ Quantitative Data
• Secondary Data
◦ Internal Data
◦ External Data
Definition of Information
Information is described as that form of data which is processed, organised, specific and
structured, which is presented in the given setting. It assigns meaning and improves the
reliability of the data, thus ensuring understandability and reduces uncertainty. When the
data is transformed into information, it is free from unnecessary details or immaterial
things, which has some value to the researcher.
The term information discovered from the Latin word ‘informare’, which refers to ‘give
form to’. Raw data is not at all meaningful and useful as information. It is refined and
cleaned through purposeful intelligence to become information. Therefore data is
manipulated through tabulation, analysis and similar other operations which enhance the
explanation and interpretation.

Conclusion
In simple terms, data is unorganised information and information is processed data.
These two terms are so closely intertwined that it is quite common for people to
juxtapose them. In the technical glossary, data means input, used to generate output,
i.e. information.
Data are those facts and descriptions from which information can be extracted. Data
alone has no certain meaning, i.e. until and unless the data is explained and interpreted,
it is just a collection of numbers, words and symbols. Unlike information, which does not
lack meaning in fact they can be understood by the users in normal diligence.

De ce este așa de importanta informația ? In ultimele decenii ale secolului XX a

avut loc o creștere exploziva a gradului de informatizare a tuturor domeniilor de activitate,
și in special a domeniului economic, și drept urmare informația a inceput sa fie considerata
o resursa economica (la fel ca alte resurse: munca, capitalul unei societați, materiile prime
etc.). Din aceasta perspectiva reiese ca posesia, manipularea și folosirea informației
poate duce la imbunatațirea raportului cost-eficiența. Spre deosebire de alte resurse
economice, informația este practic nelimitata.
Sintetizand, putem spune ca prin informatie se intelege orice mesaj care mareste
gradul de cunoastere al unei fiinte umane in raport cu mediul inconjurator, fiind elementul
cel mai dinamic al sistemelor informaționale, respectiv informatice, cel care da viata
acestor sisteme. In activitatea de conducere informatia este „materia prima' cu care se
lucreaza in vederea luarii deciziilor. Informatia reprezinta obiectul prelucrarii si totodata,
principala categorie de resurse utilizate in sistemele informationale, respectiv informatice,
alaturi de celelalte categorii de resurse: personalul de specialitate, echipamentele de
prelucrare si instrumentele de utilizare a acestor echipamente (metode si tehnici de
analiza si proiectare, limbaje de programare, pachete standard de programe de aplicatii,
sisteme de operare, metode si tehnici de organizare si prelucrare a informatiei etc.).
Pasul 2. Definiția conceptului de data
Cu cat informatia este mai clara, mai concisa cu atat deciziile luate sunt mai
corecte. Ea este cea care sta la baza formularii deciziilor, a actiunilor si a indeplinirii
obligatiilor. La baza informatiei sta notiunea de data. Prin data se intelege orice mesaj
primit de un receptor, sub o anumita forma. Nu orice data poate fi o informatie. Relatia
dintre date si informatii este ilustrata in figura 1.1.

Figura 1.1. – Relatia dintre informatii si date

O definitie foarte concreta asupra diferentei dintre informatie si data a fost data de Peter
Ferdinand Drucker (1909-): „Informatia este o data plina de scop si de inteles”.

1 INFORMATIA
Informatia este un mesaj cu caracter de noutate despre evenimentele care au avut,
au sau vor avea loc in interiorul sau exteriorul sistemului. Prin urmare, informatia defineste
elementele noi pe care le contine semnificatia unui simbol sau grup de simboluri (mesaje
verbale sau scrise, semnale de natura tehnica, economica etc.) cu ajutorul carora se
comunica date referitoare la anumite evenimente, stari sau actiuni ale sistemului
considerat.
Informatia este o notiune de larga generalitate filosofica (alaturi de materie si
energie) si reprezinta reflectarea in constiinta noastra a legaturilor cauza-efect din lumea
reala inconjuratoare.
O informatie este o triada a elementelor entitate, atribut, valoare.
Entitatea formeaza obiectul informatiei, atributul este elementul de descriere a entitatii
respective, caracterul sau o proprietate a acesteia iar valoarea o masura a proprietatii.
Astfel, informatia privind capacitatea cilindrica a unui automobil se reprezinta astfel:
entitatea - automobilul, atributul - cilindrul, valoarea - 1300.
Cantitatea de informatie
Presupunand ca pentru un sistem oarecare exista o multime de stari posibile la fel
de probabile, lucru care genereaza o nedeterminare a starilor, primirea informatiei despre
una sau mai multe stari, dar nu despre toate, face ca nedeterminarea sa fie inlaturata intr-
o oarecare masura.
Masura care caracterizeaza inlaturarea nedeterminarii se numeste cantitate
de informatie, iar masura cantitatii de informatie se exprima prin categoria de entropie,
definita prin relatia :
H(A)=H(p1,P2,,pn),
unde, p1,p2, pn reprezinta probabilitatile rezultatelor
a1,a2, an si care se concretizeaza experimentul A.
Expresia matematica a lui H a fost data pentru prima data in anul 1448 de C. E.
Shannon, astfel: n
H( p1, p 2, p n ) = - ∑ pk x logbpk
k=1

Daca baza logaritmului, b, se alege egala cu 2 inseamna ca avem de-a face cu un

experiment ce contine doua evenimente echiprobabile (p1=p2=1/2) In acest caz, unitatea
de masura a nedeterminarii se numeste unitate diadica, binara sau bit
(cifra binara; in engleza = binary digit).

Calitatile de baza ale informatiei

Informatia este fundamentata pe date care au dobandit, prin prelucrare (procesare),
semnificatie, scop sau utilitate.
Deoarece informatia constituie obiectul principal al comunicarii, trebuie sa atinga
urmatoarele calitati:
¨ Consistenta - suficient de cuprinzatoare incat sa poata furniza cat mai multe
cunostinte;
¨ Relevanta - sa poata furniza acele cunostinte care lipsesc, in vederea luarii
unei decizii;
¨ Exactitate - continutul ei sa reflecte situatia reala a fenomenului;
¨ Oportunitate - sa fie furnizata in timp util;
¨ Accesibilitate - sa fie clara, usor de inteles.
1.2 DATA
Un calcul de eficienta privind utilizarea informatiei trebuie sa tina seama si de
costurile implicate in producerea, prelucrarea, transmiterea si receptionarea informatiei in
procesul de gestiune a activitatii firmelor.
Informatia este caracterizata, in general, de urmatoarele trei niveluri:
- sintactic,
- semantic si
- pragmatic.
Nivelul sintactic se refera la sistemul de semne si la regulile de reunire a acestora
in constructii sintactice utilizate pentru reprezentarea informatiilor in procesul culegerii,
transmiterii si prelucrarii acestora. Acestui nivel ii corespunde conceptul de data, concept
central in informatica, exprimat prin formula BNF (Backus-Naur Form) astfel:
<data> : : = < identificator<atribut<valoare>
Notiunea de data in informatica cuprinde si notiunea de valoare, dar presupune in
plus si elementul de reprezentare si manipulare, adica o modalitate simbolica de
exprimare intr-un sistem de reguli de transformare a acestuia prin care se pot obtine date
noi. Apare a 222g64c stfel clara nu numai distinctia dintre data si valoare ci si deosebirea
dintre informatie si data, ca deosebire dintre obiect si modelul sau.
Finalitatea procesului de informare presupune trecerea de la structura la sens, adica
de la nivelul sintactic la cel semantic.
 Sub aspect semantic, informatia poate fi caracterizata ca semnificatie a datelor.
Sensul informatiei la nivel semantic este corespondenta dintre o data, pe de o parte, si
obiectul real sau situatia pe care o reprezinta, pe de alta parte.
Nivelul cel mai concret de considerare a informatiei este insa cel pragmatic, singurul
care raporteaza informatia la scopurile observatorului. In raport cu necesitatile
observatorului se definesc caracteristici ca importanta sau utilitatea informatiei. Obiectul
pragmaticii include, deci, intr-o anumita masura, problemele de conducere, de necesar
de informatii si de eficienta a sistemelor informationale. Abordarea pragmatica impune
utilizarea notiunii de cunostinta. Considerand situatia la un moment dat, cunostintele
reprezinta totalitatea informatiilor dobandite anterior cu privire la obiectul considerat.
Pentru a desemna multimea acestor cunostinte se foloseste termenul de tezaur, la care
trebuie raportat rezultatul oricarui proces de informare.
1.3 FLUXUL INFORMATIONAL
Este ansamblul datelor, informatiilor si deciziilor necesare desfasurarii unei anumite
operatii, actiuni sau activitati. Corespunzator, fluxului real al resurselor materiale, umane
si monetare din economie, i se suprapune in orice moment si un flux informational de
reflectare a operatiilor respective, Nici o informatie nu poate fi transmisa fara existenta
unui suport material care serveste drept semnal de transmitere a acesteia de la sursa
(emitatorul ) catre receptor (destinatarul informatiei).
Majoritatea specialistilor au fost de acord in privinta faptului ca tehnologia
informationala conduce la modificari ample, in sensul manipularii si utilizarii informatiei.
Desi folosesc tehnologii complexe, conceptele care stau la baza sistemelor informationale
sunt simple si intr-un fel familiare. Pentru a intelege aceste sisteme se recomanda
diferentierea datelor de informatii in utilizarea unui sistem de vizualizare a procesarii
informatiei.
Datele reprezinta fapte si cifre neanalizate.
Pentru a fi utile gestiunii firmei datele trebuie sa fie transformate in informatii, adica
analizate si procesate si asa fel incat acestea sa capete o anumita semnificatie pentru
persoanele care iau decizii.
Procesarea electronica a datelor (PED)
Reprezinta transformarea datelor in informatii prin intermediul mijloacelor electronice.
Uneori, diverse activitati desfasurate cu ajutorul computerului sunt atribuite acestui
departament (PED). Mai nou, aceste activitati au fost numite sisteme informationale.
Diferenta dintre cele doua concepte (date si informatii) are o importanta majora atat in
gestiunea firmei cat si folosirea lor de catre computere.
Procesarea informatiilor are o viziune sistemica, deoarece pentru obtinerea informatiilor
necesare diferitelor scopuri, firmele isi dezvolta sisteme informationale.
Notiunea de sistem informational este strans legata de abordarea sistemica a firmei,
deoarece un sistem informational poate fi interpretat ca un proces complex si care sunt
introduse date care sunt transformate pentru obtinerea informatiilor. Elementele de baza
ale unui sistem de procesare a informatiei sunt prezentate in figura.
Intr-un sistem informational, intrarile sunt reprezentate de date. Aceste date sunt
transformate sau procesate.
Procesarea presupune numeroase manipulari si analize ale datelor (clasificare, sortare,
calculare, centralizare) cu scopul de a le transforma in informatii. Sistemul de procesare
a datelor foloseste memoria de date,
Memoria de date, reprezinta un sistem de stocare a datelor in scopul utilizarii lor ulterioare
(de exemplu, nivelurile predeterminate ale stocurilor).
Iesirile sunt reprezentate de rapoarte, documente si alte rezultate ale sistemului, care
furnizeaza informatiile necesare pentru adoptarea deciziilor.
Controlul, reprezentat in figura prin bucla feedback, consta in masuri de protectie pentru
asigurarea faptului ca rezultatele sunt corespunzatoare si servesc scopurilor propuse.
Astfel de precautii constau in verificari ale acuratetei datelor procesate precum si ale
pasilor pentru determinarea utilitatii rezultatelor pentru utilizatori.

INTRARI TRANSFORMARE IESIRI

Date Procesare Rapoarte,

documente

Memoria datelor

Feedback

Prin natura sa, sistemul informational poate fi definit ca un set de metode si proceduri
destinate colectarii, procesarii, stocarii si distribuirii informatiilor care vor sta la baza
conceperii planurilor, a adoptarii deciziilor, a coordonarii si a controlului. Nu este
obligatoriu ca sistemele informationale sa fie computerizate. Intereseaza totusi sistemele
informationale computerizate (SIC), care joaca un rol foarte important in gestiunea firmei.
1.4 CONTINUTUL SISTEMULUI INFORMATIONAL
Sistemul informational al firmei este alcatuit din mai multe elemente componente
aflate in stransa intercorelatie.
• Informatia
Datele si informatiile reprezinta componentele primare ale sistemului informational, care
se afla in stransa interdependenta intre ele.
Data reprezinta descrierea cifrica sau letrica a unor actiuni, procese, fapte, fenomene
referitoare la firma sau la procese din afara sa, care intereseaza managementul acesteia.
Unele date au caracterul de informatii.
Din punct de vedere al managementului prin informatii desemnam acele date care
aduc destinatarului un spor de cunoastere privind direct sau indirect firma respectiva, ce
ii furnizeaza elemente noi, folosite in realizarea sarcinilor ce ii revin, in cadrul respectivei
firme.
In virtutea acestei calitati, informatia este elementul principal in procesul luarii
deciziilor si declansarii actiunilor.
Referitor la managementul firmei se face frecvent referire la informatia economica, al
carei continut notional poate fi conturat in doua acceptiuni. Pornind de la faptul ca firmele
sunt unitati economice, orice informatie care este utilizata in cadrul lor poate fi considerata
drept economica, deoarece direct sau indirect, contribuie la realizarea obiectivelor
previzionate. Intr-o acceptiune mai restransa, informatiile economice se rezuma la cele
folosite nemijlocit in activitatile economice ale firmei (contabile, comerciale, financiare
etc.). In abordarea informatiei la nivelul firmei este indicata adoptarea primului mod de
concepere a categoriei de informatie economica.

Pentru a fi mai bine utilizate in practica informatiile economice se pot clasifica conform
urmatoarelor criterii:
- modul de exprimare; se deosebesc:
informatii orale (expuse prin viu grai; nu implica investitii si mijloace de tratare a
informatiilor; nuantate; viteza de circulatie mare; nu sunt controlabile; lasa loc la
interpretari);
informatii scrise (consemnate de regula pe hartie; pot fi pastrate nealterate timp
indelungat; implica cheltuieli moderate; consemnarea lor necesita un consum de timp
apreciabil);
informatii audiovizuale (se adreseaza concomitent vazului si auzului; implica aparatura
speciala, calculatoare, terminale, circuit de televiziune local, tablouri de comanda
speciale; viteza mare de circulatie, indiferent de distante; capacitate de sugestie si
nuantare ridicata; pot fi consemnate integral si rapid; costisitoare);
- gradul de prelucrare; se deosebesc:
informatii primare sau de baza (anterior nu au suferit un proces de prelucrare
informationala; caracter analitic; pronuntat informative; foarte diverse; cele mai raspandite
la nivelul executantilor);
informatii intermediare (se afla in diferite faze de prelucrare informationala; cele
mai raspandite la nivelul personalului functional si al managerilor de nivel inferior);
informatii finale (au trecut prin intreg sirul de prelucrari informationale prevazute;
caracter sintetic; caracter complex: caracter decizional; se adreseaza de regula
managerilor indeosebi de la esaloanele superior si mediu);
- modul de circulatie; se deosebesc:
informatii descendente (se transmit de la
nivelurile ierarhice superioare la cele inferioare ale managementului;
alcatuite preponderent din decizii, instructiuni, metodologii etc.);
informatii ascendente (se transmit de la esaloanele ierarhice inferioare la cele
superioare de management; reflecta cu prioritate modul de realizare a obiectivelor si
deciziilor manageriale);
informatii orizontale (se transmit intre titularii posturilor situate pe acelasi nivel ierarhic;
caracter functional si de cooperare servind la integrarea pe orizontala a activitatilor firmei);
- modalitatea de organizare a inregistrarii si prelucrarii; se deosebesc:
informatii tehnico-operative (localizeaza in timp si spatiu procesele din cadrul firmei;
utilizate cu preponderenta la managementul de nivel inferior pentru a controla munca
executantilor); informatii de evidenta contabila ( se refera in special la aspectele
economice ale activitatilor firmei; folosite indeosebi pentru
fundamentarea in evaluarea deciziilor pe termen scurt);
informatii statistice (reflecta sintetic, sub forma preponderent numerica, principalele
activitati ale firmei corespunzator unor standarde prestabile; caracter post operativ;
caracter sintetic in sensul ca sunt folosite cu prioritate pentru evaluarea rezultatelor firmei
si pentru previzionarea de noi obiective);
- sursa de provenienta; se deosebesc:
informatii exogene (provin din
suprasistemele din care face parte firma; alcatuite preponderent din legi,
ordonante, decizii, instructiuni, indicatii etc.; o mare parte a lor sunt obligatorii);
informatii endogene (sunt generate in cadrul firmei; caracter atotcuprinzator
intrucat se refera la toate activitatile firmei; caracter eterogen reflectand
diversitatea proceselor din cadrul firmei);
- destinatie; se deosebesc;
informatii interne (beneficiarii de informatii sunt managerii si executantii
din firma; caracter atotcuprinzator: niveluri de agregare diferite; grad de formalizare
redus);
informatii externe (beneficiarii de informatii sunt clientii, furnizorii sau suprasistemele din
care fac parte firmele; caracter selectiv se refera la aspectele esentiale ale activitatilor
firmei; grad de agregare ridicat; grad de formalizare mare);
- gradul de obligativitate pentru destinatar, se deosebesc:
informatii imperative (emise de manageri si destinate nivelurilor ierarhice inferioare;
caracter
decizional pronuntat; luarea in considerare a mesajului informational este
obligatorie);
informatie nonimperative (emise de executanti si manageri si destinate
preponderent colegilor sau superiorilor; caracter pronuntat informativ; luarea in
considerare a mesajului informational nu este obligatorie);
- natura activitatii sau proceselor reflectate; se deosebesc:
informatii de cercetare-dezvoltare (reflecta sau au in vedere activitatile de cercetare-
dezvoltare); informatii comerciale (reflecta sau au in vedere activitatile comerciale);
informatii de productie (reflecta sau au in vedere activitatile de productie);
informatii financiar-contabile (reflecta sau au in vedere activitatile financiar-
contabile);
informatii de personal (reflecta sau au in vedere activitatile de personal)
1.5 CIRCUITELE SI FLUXURI INFORMATIONALE
Utilizarea informatiei in procesul decizional sau de executie implica ajungerea
acesteia la destinatar sau la beneficiar, adica este necesar un circuit informational.
Prin circuit informational desemnam traiectul pe care-l parcurge o informatie sau o
categorie de informatii intre emitator si destinatar. Este cunoscut faptul ca circuitele
informationale, prin lungimea lor, conditioneaza in mare masura buna functionalitate a
sistemului informational al firmei.
Fluxul informational reprezinta cantitatea de informatii care este vehiculata intre emitator
si beneficiar pe circuitul informational, caracterizat prin anumite trasaturi: lungime, viteza
de deplasare, fiabilitate, cost etc.
Caracteristic firmei modeme este marea varietate de circuite si fluxuri informationale,
fapt ce impune o clasificare a acestora in functie de mai multe criterii si anume;
- directia de vehiculare si caracteristicile organizatorice ale extremitatilor, se
deosebesc:
fluxuri informationale verticale (se stabilesc intre posturi sau compartimente situate pe
niveluri ierarhice diferite intre care exista relatii de subordonare nemijlocita; vehiculeaza
informatii ascendente si descendente; fundamentul organizatoric este reprezentat de
relatiile ierarhice); fluxuri informationale orizontale (se stabilesc intre posturi si
compartimente situate pe acelasi nivel ierarhic; vehiculeaza informatii orizontale;
fundamentul organizatoric este reprezentat de relatiile de cooperare sau functionale);
fluxuri informationale oblice (se stabilesc intre posturi sau compartimente situate pe
niveluri ierarhice diferite intre care nu exista relatii de subordonare nemijlocita:
vehiculeaza informatii ascendente si descendente; fundamentul organizatoric este
reprezentat de relatiile functionale de stat major sau control);
- frecventa producerii; se deosebesc:
fluxuri informationale periodice (se repeta la anumite intervale trimestru, luna etc.;
fundamentul producerii lor il reprezinta caracterul secvential al proceselor de munca:
predomina in firme ca urmare a caracterului ciclic al proceselor de executie si
manageriale.
informationale ocazionale (se stabilesc cu o frecventa aleatorie; fundamentul producerii
lor il reprezinta situatiile inedite, endogene sau exogene, firmei).
Indiferent de tip, este necesar ca circuitele informationale sa fie cat mai directe, in
sensul evitarii la maximum a punctelor intermediare de trecere din parcurs. De asemenea,
este recomandabil ca circuitele informationale sa fie cat mai scurte, evitand prelungirea
in aval si in amonte de beneficiarii informationali vizati.
1.6 PROCEDURI INFORMATIONALE
O componenta a sistemului informational ce tinde sa dobandeasca un rol
preponderent in firmele moderne o reprezinta procedurile informationale.
In esenta, procedurile informationale desemneaza ansamblul elementelor prin care
se stabilesc modalitatile de culegere, inregistrare, transmitere si prelucrare a unei
categorii de informatii cu precizarea operatiilor de efectuat in succesiunea acestora, a
purtatorilor de informatie, formulelor, modelelor si mijloacelor de tratare a informatiilor
folosite.
La nivelul acestora se reflecta o maniera edificatoare a progreselor inregistrate si
conceperea si functionarea sistemului informational al firmei.
Specific procedurilor informationale este caracterul lor foarte detaliat. Prin proceduri
se stabilesc, in primul rand, purtatorii de informatie utilizati, adica materialele folosite
pentru consemnarea lor si caracteristicile acestora.
Dintre purtatorii de informatie frecvent intalniti in firma moderna mentionam: registre,
boniere, formulare de hartie tip A4, A5, A6 etc., cartele, benzi de hartie, benzi magnetice,
dischete etc. Pentru fiecare dintre purtatorii de informatie mentionati se precizeaza
caracteristicile dimensionale si de structura adecvate categoriilor de informatii pentru care
vor fi utilizati. Procedurile informationale nu se reduc insa la stabilirea purtatorilor de
informatie.
De asemenea, in cadrul procedurilor se include si fixarea succesiunii tratarii
informatiilor, precum si operatiile pe care acestea le suporta, modelele si formulele de
calcul utilizate. Spre exemplu, se stabilesc formule de calcul ale diferitilor indicatori (profit
si cifra de afaceri) sau se fixeaza procentele de depasire sau neindeplinire a programului
de productie care, o data inregistrate la nivel de ateliere, determina transmiterea
informatiilor respective pe filiera ierarhica.
Prin intermediul lor se prevad si mijloacele utilizate pentru a culege, inregistra,
transmite si prelucra informatiile.
Procedurilor informationale moderne le este propriu si un grad ridicat de formalizare.
Un accent deosebit se acorda codificarii, tipizarii si standardizarii informatiilor si situatiilor
informationale astfel incat sa se faciliteze integrarea lor pe verticala sistemului de
management si folosirea computerelor.
De asemenea, procedurile informationale ale firmelor competitive se caracterizeaza
si printr-un accentuat caracter operational, printr-o tratare rapida a informatiei. Aceasta
calitate este determinata in mod special de aportul bazelor de date, bancilor de informatii,
programelor expert, computerelor etc. Implicatiile sale pozitive sunt apreciabile atat pentru
luarea deciziei, cat si pe planul actiunii.
1.7 MIJLOACE UTILIZATE IN TRATAREA INFORMATIILOR
In cadrul sistemului informational mijloacele de culegere, inregistrare, transmitere si
prelucrare a informatiilor reprezinta suportul sau tehnic. Numarul, structura si
performantele tehnice ale mijloacelor de tratare a informatiilor conditioneaza intr-o masura
apreciabila performantele functionale ale sistemului informational.
Caracteristica firmelor contemporane este utilizarea unei game largi de mijloace de
tratare a informatiilor, care, in functie de performantele tehnice si de gradul de interventie
al omului, se impart, in trei categorii si anume:
- manuale; se deosebesc:
masina de dactilografiat (intrarea manuala a informatiilor cu ajutorul claviaturii);
masina de calcul manual (absenta memoriei interne sau memorie foarte limitata);
masina de contabilizat si facturat
(iesirea informatiilor pe hartie si una sau mai multe exemplare; posibilitati de
programare foarte reduse sau absenta lor);
instrumente clasice, stilou, creion etc.
(producerea a numeroase greseli; viteza redusa de tratare a informatiilor; usurinta
identificarii greselilor; cost relativ scazut);
- mecanizate (pe cale de disparitie); se deosebesc:
echipamente mecano-grafice ca de exemplu masina cu cartele perforate (utilizarea
cartelei ca suport material pentru informatii; existenta unei memorii interne limitate; iesirea
informatiilor consemnate pe hartie si unul sau mai multe exemplare; viteza de prelucrare
mai mare dar totusi redusa; nu permite insa utilizarea de modele complexe cu un mare
numar de variabile; costuri mai mari decat precedentele dar relativ modeste);
- automatizate; se deosebesc:
computere si terminale (purtatori de informatii evoluati sau introducerea directa la
terminal; colectarea in transmiterea automata a datelor; memorie interna puternica;
posibilitati nelimitate de stocare a datelor in memoria auxiliara; viteza de prelucrare foarte
mare; siguranta in calcule; posibilitati de utilizare a unor modele complexe cu un numar
mare de variabile; programe evoluate; forta de munca specializata cu pregatire continuu
actualizabila; cost apreciabil).
Pe planul managementului firmelor, utilizarea calculatorului electronic, a terminalelor
ce implica integrarea organica a sistemului managerial cere racordarea sa la necesitatile
fiecarei firme. Acesta este un proces complex, dificil, care presupune pricepere, rabdare
si perseverenta. Atunci cand acest scop esential se neglijeaza, rezultatele obtinute de
firma se deterioreaza. O ancheta efectuata in Germania a relevat drept cauza majora a
falimentului a doua treimi din miile de firme aflate in aceasta situatie, trecerea la utilizarea
computerelor fara o pregatire adecvata.
O alta preocupare majora a managerului si utilizarea computerului este pastrarea
secretului de serviciu si apararea patrimoniului economico - financiar al firmei.
Deosebit de actual este acest aspect in cazul firmelor din tarile dezvoltate. De altfel,
aici a aparut si o noua profesiune, ilegala desigur, escroc de informatii inregistrate si
prelucrate cu ajutorul calculatoarelor electronice.
Din ce in ce mai actuala este si problema protejarii mijloacelor automatizate de
calcul de virusii informatici.
Penetrarea acestora, intentionata sau intamplatoare, poate crea probleme majore
managementului firmei.
1.8 STRUCTURA SISTEMULUI INFORMATIONAL
COMPUTERIZAT
Asa cum se arata in figura, componentele unui sistem informational computerizat
(sistem informatic) se impart in doua mari categorii: hardware si software. Vom analiza
fiecare categorie inainte de clasificarea principalelor tipuri de computere.

• Hardware
Prin hardware se intelege echipamentul, incluzand computerul si dispozitivele
conexe. Exista mai multe tipuri de dispozitive: tastatura, scannerul optic cu cod de bare,
dispozitive optice de exploatare, dispozitive de recunoastere a vocii etc. Aceste
dispozitive permit introducerea datelor intr-o forma care poate fi citita in unitatea centrala
de procesare (UCP).
Exista si dispozitive secundare de stocare. Unele dintre acestea, cum ar fi unitatile
de discuri magnetice, permit accesul la o cantitate mai mare de date aproape instantaneu.
Atunci cand datele pot fi accesate si procesate imediat, structura este numita
procesare directa (on-line). Pe de alta parte, atunci cand nu sunt necesare tranzactii
imediate, este mai eficienta utilizarea procesarii in loturi, prin care datele sunt acumulate
si procesate, ulterior, in grup. Un astfel de sistem utilizeaza unitatile de stocare pe discuri
magnetice sau pe alte sisteme de stocare secundara (benzi sau cartele magnetice).
Sistemele de redare a rezultatelor permit computerelor sa produca informatii intr-o forma
utila managerilor. Aceste sisteme includ: imprimante, monitoare, plottere etc.
• Software
Majoritatea computerelor sunt echipamente destinate satisfacerii necesitatilor
generale.
 Ele pot indeplini diferite sarcini, cum ar fi calcularea sumei corespunzatoare de plata
pentru o persoana, urmarirea debitelor clientilor sau evaluarea nivelurilor curente ale
stocurilor. Ceea ce-i da posibilitatea hardware -ului sa realizeze aceste activitati este
software-ul, adica setul de programe, documente, proceduri si rutine asociate operarii
sistemului informatic.
Software-ul furnizeaza instructiuni care permit computerului sa realizeze comenzile.
Exista numeroase tipuri de pachete de programe. Cele mai cunoscute sunt programele
de procesare a textului (Word Perfect, Word for Windows) si tabelelor (Lotus, Quattro Pro,
Excel). La fel de familiare sunt si programele pentru managementul bazelor de date
dBase, Paradox, Fox).

INTRARI TRANSFORMARE IESIRI

Procesare
 HARDWARE

SOFTWARE

Date Sisteme de Sisteme de Sisteme de Rapoarte

introducere procesare iesire documente

si alte rezultate

Sisteme secundare
de stocare a datelor

Stocare date

Feedback

Componentele de baza ale unui sistem informatic

1.9 BAZA DE DATE
Este o serie de date organizate eficient intr-o locatie centrala, astfel incat sa
poata deservi un numar de aplicatii ale sistemului informational. Sistemul de
conducere al bazei de date este software-ul care permite unei firme sa construiasca, sa
conduca si sa acceseze datele stocate. In plus el pune la dispozitia gestiunii firmei
numeroase rapoarte.
Firmele care detin specialisti in domeniul informatic dezvolta adesea software pentru
aplicatii unice. Desi crearea acestor tipuri de programe este destul de scumpa, ele ofera
avantajul de a se adapta mult mai bine la realitatile specifice firmei si pot fi mult mai dificil
de copiat.
Multe firme, in special cele mari si diversificate, pot avea un numar de baze de date
diferit orientate, pentru a raspunde diferitelor necesitati (de exemplu, contabilitate si
resurse umane). Eforturile sunt din ce in ce mai mult canalizate spre crearea sistemelor
care pot distribui informatii din mai multe baze de date.
Intelegerea problemelor informatice, presupune un anumit bagaj de cunostinte, din
partea managerilor, despre functionarea principalelor tipuri de computere si anume:
Personal Computer (PC)
Computere cu utilizare generala ce folosesc microprocesoare de 16 sau 32 de biti;
 Statiile de lucru sau statiile grafice
Reprezinta computere de inalta performanta - 32 de biti - utilizate de ingineri,
cercetatori si profesionisti, care au nevoie de o grafica superioara;
Mini/Super - Minicomputere
Minicomputerele au fost treptat inlocuite de mai puternicele super-minicomputere
care pot deservi mai mult de 100 persoane ce lucreaza la terminalele computerului;
Mini – Super Computerele
Sunt computerele prin care inginerii, cercetatorii si oamenii de stiinta realizeaza
calcule deosebit de complexe;
Mainframe computer
Sunt computere pentru uz general care deservesc sute, pana la mii de utilizatori
conectati la un centru de procesare a datelor;
Super computerele
Sunt cele mai rapide computere pe plan mondial, fiind utilizate in stiinta, inginerie si
cercetare.
Pentru ca o informatie simpla sa poata fi utilizata in gestiunea firmei, ea trebuie sa
aiba cinci caracteristici si anume:
relevanta (informatia trebuie sa fie legata direct de decizia proxima);
acuratetea (informatiile trebuie sa fie suficient de precise pentru a
constitui baza adoptarii deciziilor);
oportunitatea (informatia trebuie sa fie disponibila atunci cand este
necesara);
completitudinea (informatia trebuie sa parvina din toate sursele necesare si
sa acopere toate zonele solicitate de persoana care ia decizia);
concizia (informatiile trebuie sa fie centralizate, sa ofere cantitatea
de detalii necesare pentru adoptarea unei decizii corecte).
Baza de date (data base) este o colectie de date organizate care serveste unui anumit
scop (nu contine date care nu sunt relevante). Faptul ca sunt organizate inseamna ca
sunt stocate, reprezentate si accesate intr-o maniera consistenta.
Dezvoltarea bazelor de date s-a bazat pe 2 cerinte:
- persistenta datelor (datele trebuie sa fie valide pentru mai multe rulari),
- simplitatea stocarii si manipularii datelor.
1.9.1 ARHITECTURA UNEI BAZE DE DATE
Sistemul bazelor de date are 4 nivele:
NIVELUL CONCEPTUAL
Este nivelul fundamental ce descrie intr-un mod natural si fara ambiguitati sistemul
ce urmeaza a fi modelat. La acest nivel se realizeaza schema conceptuala care reprezinta
design-ul general al sistemului.
NIVELUL EXTERN
La acest nivel se realizeaza schema externa care este astfel realizata incat grupuri
diferite de utilizatori sa acceseze numai anumite subscheme ale schemei conceptuale
globale (din motive de relevanta si securitate). Aceeasi informatie poate fi reprezentata in
mod diferit (grafice, tabele) din motive de experienta sau interes ale utilizatorilor.
NIVELUL LOGIC
Pentru o anumita aplicatie data schema conceptuala se converteste intr-o structura
de nivel inferior (schema logica) unde se alege un model logic adecvat de organizare a
datelor (model relational, ierarhic, retea etc.). Schema logica este reprezentata cu ajutorul
unor structuri abstracte specifice modelului respectiv (ex.: tabele).
NIVELUL INTERN
Dupa ce a fost realizata schema logica aceasta se concretizeaza intr-o schema
interna care este specifica sistemului de gestiune a bazelor de date ales (Oracle, Acces,
DB2 etc.). Schema interna include toate detaliile despre stocarea fizica si structurile de
acces in sistemul respectiv (ex.: indecsi, clustere etc.). Chiar si in cadrul aceluiasi sistem
de gestiune a bazelor de date utilizatori diferiti pot construi scheme interne diferite.
1.10 SCHEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE (SGBD)
1.10.1 NOTIUNI DESPRE SGBD
Un SGBD (Sistem de Gestiune a Bazelor de Date) sau DBMS (DataBase
Management System) este un sistem software care gestioneaza toate procesele dintr-o
baza de date si care permite utilizatorului sa interactioneze cu aceasta.
Principalele functiuni ale unui SGBD sunt:
- stocarea datelor,
- definirea structurilor de date,
- manipularea datelor,
- interogarea (extragerea si prelucrarea) datelor,
- asigurarea securitatii datelor,
- asigurarea integritatii datelor,
- accesul concurent la date cu pastrarea consistentei acestora,
- asigurarea unui mecanism de recuperare a datelor,
- asigurarea unui mecanism de indexare care sa permita accesul rapid la date.
1.10.2 MODELE DE DATE
(MODURI DE ORGANIZARE A DATELOR)
Modelul de date reprezinta un tipar dupa care este organizata din punct de vedere logic
baza de date. Dupa modelul folosit exista mai multe tipuri de SGBD.
A SGBD I SGBD ierarhic
Modelul ierarhic stocheaza datele in structuri de tip arbore. Se considera ca intre date
exista o relatie de tip parinte-copil. Nivelul superior al arborelui (radacina) poate avea orice
numar de descendenti care si ei, la randul lor, au alti descendenti etc. In prezent, modelul
ierarhic este depasit si nu se mai foloseste aproape deloc.
B SGBD r SGBD retea
Datele sunt stocate sub forma de inregistrari cu legaturi multiple si complexe intre
ele. Este o extindere a celui ierarhic. Aici un copil poate avea mai multi parinti sau chiar
niciunul. Caracteristicile principale ale SGBD retea sunt:
- reprezentare date complexe
- extrem de putin flexibil
- design extrem de complicat
In prezent este putin folosit.
C SGBD R SGBD relational
Reprezinta cea mai simpla structura pe care o poate avea o baza de date. Datele
sunt organizate in tabele formate din inregistrari si campuri. In acest caz bazele de date
relationale sunt foarte flexibile si usor de manuit. Cele mai populare baze de date
relationale: Oracle, Acces, Informix si Sybase. Altele : SQL server si DB2.
D SGBD O SGBD orientat pe obiect
Este tipul cel mai nou de SGBD fiind introdus conceptul de obiect. Integreaza
principiile programarii orientate pe obiect (C++, Actor etc.) cu cele ale bazelor de date.
Gestioneaza obiecte complexe (date neconventionale) (texte, grafice, harti imagini
sunete); obiecte dinamice (programe, simulari). Tehnologia este la inceput (Oracle 8 si 9)
1.10.3 COMUNICAREA CU BAZA DE DATE

In ORACLE comunicarea cu baze de date se face prin intermediul limbajului SQL

(Structured Query Language) care este in prezent cel mai raspandit limbaj de interogare
a bazelor de date relationale.
Prezinta urmatoarele componente (sublimbaje) de definire date, control date si
manipulare date;
- Definirea structurilor de date – Limbajul DDL (Data Definition Language) (Limbaj
de definire a datelor)
Permite definirea (crearea, modificarea si distrugerea) schemei bazei de date
(structurilor de date folosite si legaturilor dintre ele).
- Manipularea datelor – Limbajul DML (Data Manipulation Language) (Limbaj de
manipulare a datelor)
Permite inserarea de noi date, actualizarea sau stergerea celor existente.
- Interogarea datelor – Limbajul DQL (Data Query Language) (Limbaj de
interogare sau acces)
Permite extragerea, vizualizarea si prelucrarea (filtrarea, sortarea) datelor existente.
- Controlul datelor – Limbajul DCL (Data Control Language) (Limbaj de control
al datelor)
Asigura securitatea, confidentialitatea, salvarea, integritatea si consistenta datelor.
Este foarte util in cazul manipularii concurente.
1.10.4 ACCESUL CONCURENT (SIMULTAN) LA DATE
In cazul existentei mai multor utilizatori, un SGBD trebuie sa gestioneze accesul
curent al acestora la date, mentinand in acelasi timp integritatea bazei de date.
- Cand doua sau mai multe persoane vor sa vizualizeze aceleasi date fara a le
modifica insa, totul este in ordine si nu trebuie luate masuri suplimentare.
- Cand cel putin o persoana doreste sa faca modificari asupra unor date care, in
acelasi timp, sunt vizualizate de alte persoane, atunci SGBD trebuie sa realizeze si sa
stocheze mai multe copii ale datelor si sa transfere toate modificarile copiilor intr-o singura
versiune atunci cand intreaga operatiune este terminata.
- In cazul cand mai multe persoane incearca sa modifice aceleasi date in acelasi
timp SGBD utilizeaza metoda blocarii (locking). Utilizatorul care a efectuat primul
modificarea datelor le blocheaza, ceilalti utilizatori neputandu-le modifica pana ce operatia
efectuata de acesta nu este incheiata. In Oracle blocarea se poate face la nivel de tabel
sau la nivel de rand. Cu cat unitatea de date este mai mica cu atat concurenta este mai
eficienta si utilizatorii asteapta mai putin. Oracle blocheaza in mod implicit orice rand
asupra caruia se executa o operatie de modificare.
1.10.5 TRANZACTII
Intregul mecanism care gestioneaza concurenta intr-o baza de date are la baza
conceptul de tranzactie. Tranzactia este cea mai mica unitate de lucru. Nu poate exista o
operatie mai mica decat o tranzactie. Toate tranzactiile trebuie sa fie atomice adica fiecare
tranzactie, fie este complet executata, fie nu este executata deloc. Cand o tranzactie este
incheiata se spune ca este permanentizata (commited); cand nu poate fi incheiata si
trebuie anulata se spune ca este derulata inapoi (rolled back). Derularea inapoi poate fi
facuta explicit, printr-o comanda a utilizatorului sau poate fi executata in mod automat, in
cazul unei probleme in functionarea sistemului. In Oracle, o tranzactie poate cuprinde una
sau mai multe operatii de interogare sau manipulare a datelor si doar cel mult o operatie
de definire a datelor. Un SGBD dispune de un administrator de tranzactii (transaction
manager).
1.10.6 BAZE DE DATE DISTRIBUITE
Baza de date distribuita reprezinta o multime de date corelate logic, dar distribuite pe mai
multe masini interconectate printr-o retea de comunicatie. Din punct de vedere al
utilizatorului o baza de date distribuita reprezinta o singura baza de date. Acesta are acces
la niste date fara sa cunoasca localizarea lor. Avantajele unei baze de date distribuite
sunt:
- administrare distribuita, descentralizata a bazei de date,
- usurinta in administrare,
- eficienta in exploatare,
- localizarea mai rapida a defectiunilor.
1.10.7 TIPURI DE UTILIZATORI AI BAZEI DE DATE
Administratorul BD (Data Base Administrator – DBA)
- defineste BD,
- asigura buna functionare a BD.
Programatorul (dezvoltatorul de aplicatii)
- creeaza programe pentru manipularea si interogarea datelor din BD,
- se ocupa de accesul concurent (integritatea si consistenta datelor),
- urmareste performanta, mentenanta si portabilitatea codului.
Utilizatorul final
- interogheaza si manipuleaza datele fara sa tina cont de modul lor de organizare,
de pastrarea integritatii si de accesul concurent.
1.11 SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE
RELATIONALE (SGBDR)
1.11.1 NOTIUNI GENERALE
Un SGBDR este un SGBD care utilizeaza modelul relational ca si conceptie de
organizare a datelor. In 1985 Codd a publicat un set de 13 reguli in raport cu care un
SGBD poate fi considerat relational. In prezent nici un SGBD nu respecta intreg setul de
reguli care are rolul de a stabili gradul in care unul sau altul dintre SGBD-uri este
relational.
1.11.2 REGULILE LUI CODD
Rg. 1: Regula reprezentarii logice a datelor
Intr-o baza de date relationala toate datele sunt reprezentate la nivel logic intr-un
singur mod, si anume sub forma de valori atomice in tabele.
Valoarea stocata la intersectia dintre un rand si o coloana ale unui tabel trebuie sa
fie atomica, adica sa nu se mai poata descompune din punct de vedere logic. De
exemplu, codul numeric personal nu este o valoare atomica deoarece se poate
descompune in sex, data nastere etc. La fel codul referitor la un automobil obtinut prin
concatenarea mai multor coduri referitoare la marca, culoare, serie motor, an de
fabricatie, fabricant.
Valoarea de atomicitate depinde uneori de cerintele referitoare la informatiile
continute in datele stocate. In unele cazuri, data nasterii, adresa pot fi considerate
atomice, in altele, nu.
 Regula este de baza. Cand este incalcata creeaza probleme de integritate a datelor,
demonstreaza o proiectare deficienta a BD, iar SGBD-ul isi pierde calitatea de relational.
Rg. 2: Regula accesului la date
Toate datele individuale din tabele trebuie sa fie accesibile prin furnizarea numelui
tabelului, numelui coloanei si valorii cheii primare.

Modelul relational presupune inexistenta randurilor identice, iar fiecare rand poate fi
identificat prin valoarea cheii primare.
Rg. 3: Regula reprezentarii valorilor necunoscute
Un sistem relational trebuie sa permita declararea si manipularea sistematica a valorilor
Null cu semnificatia unor valori necunoscute sau inaplicabile.
Un SGBDR trebuie sa faca diferenta intre valoarea numerica 0 si Null sau intre sirul
de caractere “spatiu” si valoarea Null. Valoarea Null trebuie sa reprezinte absenta
informatiei respective si are un rol important in implementarea restrictiilor de integritate
structurala (integritatea entitatii si integritatea referirii).
Rg. 4: Regula dictionarului de date
Descrierea bazei de date (dictionarul de date) trebuie sa fie reprezentata la nivel logic tot
sub forma de tabele, astfel incat asupra acesteia sa se poata aplica aceleasi operatii ca
si asupra datelor propriu-zise.
Dictionarul de date trebuie sa fie organizat la nivel logic si accesat la fel ca orice tabel
din baza de date. Consta din tabele si tabele virtuale (vederi) care pot fi interogate la fel
ca oricare alte tabele sau vederi, folosind comanda SELECT.
Rg. 5: Regula limbajului de acces
Intr-un sistem relational trebuie sa existe cel putin un limbaj de accesare a datelor, care
sa asigure urmatoarele operatii: definirea tabelelor de baza si a tabelelor virtuale
(vederilor), manipularea si interogarea datelor (atat interactiv cat si prin program),
definirea restrictiilor de integritate, autorizarea accesului la date, delimitarea tranzactiilor.
Limbajul SQL permite:
- definirea tabelelor (comenzile CREATE TABLE, ALTER TABLE, DROP TABLE);
- definirea vederilor (comenzile CREATE VIEW, ALTER VIEW, DROP VIEW);
- manipularea datelor (comenzile INSERT, UPDATE, DELETE);
- interogarea datelor (comanda SELECT);
- definirea restrictiilor de integritate (clauza CONSTRAINT folosita la definirea
tabelelor)
- autorizarea accesului la date (printr-un set de privilegii de sistem si la nivel de
obiect);
- delimitarea tranzactiilor (operatiile COMMIT si ROLLBACK).
Rg. 6: Regula de actualizare a tabelelor virtuale (vederilor)
Un SGBD trebuie sa poata determina daca o vedere poate fi actualizata sau nu.
Ex.: Fie tabelul salariu:
salariu (cod_salariat, salariu_brut, total_zile, zile_lucrate)
Pe baza acestui tabel se poate defini vederea salariu_r:
salariu_r (cod_salariat, salariu_brut, salariu_realizat)
unde salariu_realizat = salariu_brut * zile_lucrate / total_zile
Daca se doreste actualizarea coloanei salariu_brut din vedere, acest lucru este
posibil, datorita faptului ca actualizarea se propaga inapoi la coloana salariu_brut din
tabelul de baza, producandu-se si actualizarea acesteia. Pe de alta parte, nu este posibila
actualizarea coloanei salariu_realizat, datorita faptului ca schimbarea valorii acesteia s-ar
putea produce prin schimbarea valorilor mai multor coloane din tabelul de baza
(salariu_brut, zile_lucrate, total_zile), SGBD nestiind care dintre aceste coloane sa fie
modificata.
Un SGBD trebuie sa dispuna de un set de reguli care sa determine daca o coloana
a unei vederi poate sau nu sa fie actualizata.
Rg. 7: Regula manipularii datelor
Un sistem relational trebuie sa ofere posibilitatea procesarii tabelelor (de baza sau
virtuale) nu numai in operatiile de interogare a datelor cat si in cele de inserare, actualizare
si stergere.
Operatiile de manipulare a datelor (inserare, actualizare si stergere) trebuie sa se
poata efectua asupra oricarei multimi de randuri dintr-un tabel, pornind de la intregul tabel
si terminand cu un rand sau nici unul. Un SGBD relational manipuleaza continutul BD la
nivel de multime de randuri. Limbajul SQL asigura aceasta facilitate prin instructiunile:
INSERT cu subinterogare, UPDATE si DELETE.
Rg. 8: Regula independentei fizice a datelor
Programele de aplicatie nu trebuie sa depinda de modul de stocare si accesare fizica a
datelor.
Un SGBDR trebuie sa separe complet aspectele de ordin fizic ale datelor (modul de
stocare si modul de acces la date) de cele de ordin logic. De ex., daca un fisier care
contine un tabel de date este mutat pe o alta unitate de disc sau ii este schimbat numele,
aceasta actiune nu trebuie sa aiba vreun efect asupra aplicatiilor care folosesc acel tabel.
Rg. 9: Regula independentei logice a datelor
Programele de aplicatie nu trebuie sa fie afectate de nici o restructurare logica a tabelelor
bazei de date care conserva datele.
Orice modificare efectuata asupra unui tabel care conserva datele din acesta (de ex.,
daca un tabel trebuie divizat in 2 parti din motive de crestere a performantei) nu trebuie
sa afecteze functionarea programelor de aplicatie. Aceasta regula este respectata prin
posibilitatea definirii vederilor: daca un tabel este divizat in 2 parti, atunci se poate crea o
vedere care alatura cele 2 tabele, astfel incat aceasta impartire nu va avea niciun efect
asupra aplicatiei.
Rg. 10: Regula independentei datelor din punctul de vedere al integritatii
Regulile de integritate a bazei de date trebuie sa fie definite in limbajul utilizat de sistem
pentru definirea datelor si nu in cadrul aplicatiilor individuale: in plus, aceste reguli de
integritate trebuie stocate in dictionarul de date.
Aceasta regula se refera la faptul ca restrictiile de integritate trebuie impuse la
definirea tabelelor bazei de date si nu in cadrul aplicatiilor care folosesc aceste tabele.
De ex., Oracle respecta aceasta regula la definirea tabelelor (in cadrul comenzii
CREATE TABLE) putandu-se defini atat restrictiile de integritate structurala (NOT NULL,
UNIQUE, PRIMARY KEY, FOREIGN KEY) cat si unele restrictii de comportament
(CHECK). Informatiile despre aceste restrictii sunt stocate in dictionarul de date.
Rg. 11: Regula independentei datelor din punctul de vedere al distribuirii
Programele de aplicatie nu trebuie sa fie afectate de distribuirea pe mai multe calculatoare
a bazei de date.
BD trebuie sa functioneze corect indiferent daca se gaseste pe un singur calculator
sau este distribuita in mai multe noduri ale unei retele. Aceasta regula este o extensie a
regulii 8, privind independenta programelor de aplicatie fata de modul de stocare fizica a
datelor.
Un avantaj il prezinta posibilitatea replicarii locale a tabelelor aflate in alte noduri ale
retelei, evitandu-se astfel transmiterea in mod repetat a informatiilor prin retea.
Rg. 12: Regula privind prelucrarea datelor de catre un limbaj de nivel inferior
Orice limbaj nerelational folosit pentru accesarea datelor trebuie sa respecte aceleasi
conditii de integritate ca si limbajul relational de acces.
Daca sistemul poseda un limbaj procedural prin care se acceseaza datele la nivel de
rand si nu, potrivit sistemului relational, la nivelul multimilor de randuri, in acest limbaj nu
se pot evita restrictiile de integritate pe care trebuie sa le respecte un limbaj relational de
acces la date.
Rg. 0: Regula de baza
Un SGBD Relational trebuie sa fie capabil sa gestioneze BD exclusiv pe baza
caracteristicilor sale relationale.
Aceasta regula are rolul de a rezuma concluziile desprinse din celelalte reguli. In
esenta, acesta inseamna ca sistemul trebuie sa indeplineasca toate functiile prin
manipulari in care unitatea de procesare sa fie tabelul (multimi de randuri), asupra
caruia sa se efectueze operatiile specifice modelului relational.
Regulile de mai sus sunt grupate in 5 categorii, si anume:
I Reguli de baza: Rg.0 si Rg.12;
II Reguli structurale: Rg.1 si Rg.6;
III Reguli privind integritatea datelor: Rg.3 si Rg.10;
IV Reguli privind manipularea datelor: Rg.2, Rg.4, Rg.5 si Rg.7;
V Reguli privind independenta datelor: Rg.8, Rg.9, si Rg.11;
Obs.: Nici unul dintre SGBD-urile actuale nu satisface in totalitate toate cele 13
reguli ale lui Codd. De aceea, in practica, pentru a putea fi considerat relational, un
SGBD trebuie sa indeplineasca un set minimal de cerinte.
Un SGDB se numeste minimal relational daca satisface urmatoarele conditii:
- Toate datele din cadrul bazei de date sunt reprezentate prin valori in tabele.
- Nu exista pointeri observabili de catre utilizator intre tabele.
- Sistemul asigura operatorii relationali de proiectie, selectie si compunere
naturala,
fara limitari impuse de considerente interne.
Un SGDB se numeste complet relational daca este minimal relational si satisface in
plus urmatoarele conditii:
- Sistemul asigura toate operatiile de baza ale algebrei relationale, fara limitari
impuse de considerente interne,
- Sistemul asigura restrictiile de integritate de baza ale modelului relational .
Un SGDB definit prin regulile lui Codd este un SGDB relational ideal.

Informatia prezinta caracteristici similare celor pe care le au bunurile materiale si

anume:
· este produsa;
· este pastrata;
· este prelucrata;
· este distribuita;
· are un pret de cost;
· este perisabila.

Deosebirea profunda intre cele doua categorii apare in procesul de distributie in sensul
ca, spre deosebire de bunurile materiale, informatia nu se epuizeaza prin distribuire.
Pretul de cost se datoreaza cheltuielilor legate de obtinerea, memorarea, prelucrarea si
difuzarea informatiei.
Perisabilitatea se manifesta prin scaderea in timp a valorii de intrebuintare a unei
informatii. Acest fenomen se observa de exemplu foarte bine la informatiile privind
tehnologiile utilizate in diverse domenii de activitate.

Forma fizica efectiva a simbolurilor ce reprezinta informatia se numeste data.

Datele se caracterizeaza prin:

· structura;
· valorile admise;
· operatiile elementare de transformare;
· modul de tratare a erorilor de prelucrare.

Datele obtinute in cadrul diverselor activitati umane constituie un material

informational brut care poate fi evaluat, ordonat si prelucrat in diverse scopuri.
In urma procesului de transformare a datelor se obtin informatii ce reprezinta de fapt
o interpretare a datelor in raport cu anumite situatii particulare sau cu nivelul de intelegere
de catre om la un moment dat.
Numai prin asocierea datelor cu realitatea inconjuratoare are sens afirmatia '
omul sau calculatorul prelucreaza informatie '.

Prelucrarea datelor urmareste evaluarea, selectarea si ordonarea lor pe baza unui

algoritm in scopul obtinerii unor informatii care sa reduca incertitudinea in diverse domenii
de activitate si sa conduca la o mai buna intelegere a anumitor fenomene. La rindul lor,
informatiile constituie baza rationamentelor si experimentelor imaginate de mintea umana
in scopul obtinerii de noi cunostinte.
Din punct de vedere al continutului, informatiile pot fi impartite in doua mari categorii:

a) informatii afective bazate pe senzitivitate si producerea emotiilor (sunt specifice

numai omului);
b) informatii cognitive care permit subiectului sa selecteze actiuni perfect determinate
ca raspuns la schimbarile in relatiile cu mediul inconjurator.

Cunostintele sunt informatii cognitive generalizate si abstractizate in urma intelegerii

unor relatii de tip cauza-efect, stabilite cu ocazia desfasurarii unor fenomene particulare.
Pe baza celor afirmate anterior rezulta ca informatia reprezinta fundamentul
cunoasterii.
Schematic procesul de transformare a datelor in cunostinte noi poate fi reprezentat
prin diagrama din figura 1.1 .

Din diagrama prezentata in figura 1.1 se observa ca informatiile obtinute sunt utilizate
in doua directii si anume:
- utilizare imediata in aplicatiile practice deja implementate;
- fundamentarea unor rationamente si experimente mintale care au ca rezultat final
generarea de noi cunostinte.

Fig. 1. 1

Procesul este ciclic in sensul ca si cunostintele noi obtinute pot influenta la rindul lor
activitatile de culegere si de prelucrare a datelor precum si aplicatiile, in sensul cresterii
performantelor si acumularea de noi informatii si cunostinte.
Intre informatiile dintr-un domeniu si cunostintele din acel domeniu exista o legatura
dialectica in sensul ca in general cunostinte avansate permit obtinerea unor informatii mai
ample si precise care la rindul lor prin procesul de rationare si experimentare conduc la
obtinerea de noi cunostinte.

Gradul de utilizare a informatiei si eficienta utilizarii acesteia in diverse activitati umane

sunt determinate de indici de calitate specifici: precizia, oportunitatea si completitudinea.
Precizia reprezinta raportul dintre cantitatea de informatie corecta si intregul volum de
informatie produsa intr-o anumita perioada de timp.
 In general, pentru a creste valoarea acestui indice este necesar sa fie prelucrata o
cantitate cit mai mare de date. Dar culegerea si prelucrarea unui volum mai mare de date
inseamna cheltuieli suplimentare si intirzieri in obtinerea rezultatelor ceea ce in multe
situatii nu poate fi acceptat.

Oportunitatea (actualitatea) exprima faptul ca o anumita informatie este utila intr-un

anumit moment legat de desfasurarea in timp a unor activitati, evenimente, fenomene.

Obtinerea unor informatii cu o anumita intirziere scade considerabil sau chiar anuleaza
valoarea acestora. De exemplu obtinerea informatiilor privind o anumita tehnologie
imediat ce aceasta a fost pusa la punct poate oferi numeroase avantaje, in timp ce
obtinerea acelorasi informatii dupa ce majoritatea producatorilor au aplicat-o in
productie scade considerabil beneficiul obtinut, mai ales daca intre timp au aparut
tehnologii cu performante superioare.

Fig. 1. 2

Schematic fenomenul de perisabilitate poate fi reprezentat ca in figura 1.2.

Alura celor doua curbe care reprezinta evolutia in timp a pretului de cost, respectiv a
valorii de piata a unei informatii, are urmatoarele explicatii:

· pretul de cost are o tendinta general descrescatoare; viteza de descrestere este cu

atit mai mare cu cit algoritmul de prelucrare a datelor este mai simplu si cu cit creste
numarul de centre de prelucrare si de distributie;
· initial este posibil ca valoarea atribuita unei informatii sa fie sub pretul de cost
deoarece nu se cunoaste inca unde poate folosita informatia ( de exemplu anumite
informatii stiintifice si tehnice a caror aplicare in practica nu este posibila sau nu este
inteleasa decit cu o anumita intirziere);
· intelegerea posibilitatilor de utilizare a unei informatii conduce la o crestere a valorii
sale;
· scaderea pretului de cost, cresterea numarului surselor de informare, scaderea
beneficiilor in urma utilizarii si aparitia unor informatii noi conduc inevitabil la scaderea
valorii informatiei pina la un moment in care valoarea scade sub pretul de cost.

Este evident ca in multe situatii pot sa apara contradictii intre precizie si oportunitate.
Aceasta contradictie se poate rezolva optim in functie de natura si specificul activitatii de
care sunt legate informatiile.

Completitudinea reprezinta necesitatea de a dispune de cit mai multe (ideal toate)

informatiile referitoare la un anumit domeniu de interes.

Avind in vedere nivelul de cunostinte din diverse sectoare de activitate,

completitudinea este mai mult un deziderat decat o realitate.
Intre informatiile si cunostntele dintr-un anumit domeniu exista o legatura profunda.
Cunostinte avansate permit obtinerea unor informatii mai bogate. La rindul lor, informatiile
nou dobindite, prin procesele de rationare si experimentare, conduc la obtinerea de noi
cunostinte.
Obtinerea informatiilor cu calitatile mentionate este conditionata atit de datele primare
cit si de mijloacele de prelucrare disponibile. Daca datele folosite in procesul de obtinere
a informatiilor sunt inexate, incomplete sau perimate, valoarea informatiilor care rezulta
este scazuta iar efectul asupra cunostintelor poate fi chiar negativ (pot genera concluzii
gresite ). Pentru aceasta situatie, in domeniul utilizarii calculatoarelor este cunoscut
principiul GIGO (Garbage In, Garbage Out adica Gunoi Introduci, Gunoi Obtii). Nu exista
practic metode pentru a exclude toate datele eronate, totusi pot fi puse la punct pentru
fiecare caz in parte proceduri speciale de verificare si validare care permit excluderea
unei parti importante a erorilor. Efortul si costurile suplimentare legate de validarea datelor
se justifica prin cresterea preciziei informatiilor obtinute si prin reducerea cheltuielilor
legate de eliminarea consecintelor negative ale utilizarii unor date eronate. Exista domenii
in care orice eroare poate avea consecinte economice, sociale si morale inacceptabile.
De exemplu, nu se poate accepta ca ordinea de clasificare a concurentilor sa fie afectata
de introducerea eronata a punctajului la o disciplina de concurs.

1.2 Ciclul de prelucrare al datelor

1.2.1 Prezentare generala

Utilizarea eficienta a calculatorului in prelucrarea datelor presupune rezolvarea tuturor

etapelor operationale prin care trec datele din momentul generarii lor si pina la obtinerea
rezultatelor finale. Aceste etape, independente de domeniul de activitate sau natura
datelor, formeaza ciclul de prelucrare a datelor sau ciclul de viata al datelor.

Principalele etape din ciclul de prelucrare a datelor sunt:

· culegerea datelor;
· inregistrarea datelor in calculator;
· verificarea si validarea datelor;
· pastrarea datelor;
· prelucrarea propriuzisa a datelor;
· distribuirea rezultatelor.

Aceste etape sunt profund legate intre ele si calitatea rezolvarii unei etape influenteaza
direct calitatea rezolvarii celorlalte etape. De fapt punerea in evidenta a acestor etape are
mai mult un caracter metodologic. In practica este relatv dificil sa se separe unele etape
de altele. De exemplu verificarea si validarea datelor este in multe situatii legata de
culegerea datelor si introducerea lor pe calculator iar pastrarea datelor este specifica
tuturor etapelor ciclului de prelucrare, avind forme specifice pentru fiecare etapa.
In continuare vor fi analizate aceste etape punindu-se in evidenta obiectivele si
caracteristicile fiecarei etape si modul cum influenteaza celelalte etape ale ciclului de
prelucrare.

1.2.2 Culegerea datelor

Datele primare sunt culese direct de la sursele primare care le genereaza. Culegerea
poate fi realizata manual sau automat.
Culegerea manuala presupune inregistrarea datelor pe diverse suporturi fizice numite
documente primare .
Calitatea documentelor primare influenteaza direct si puternic randamentul prelucrarii
si utilizarii informatiei continute. Pe de o parte continutul lor trebuie sa reflecte in mod cit
mai natural realitatea pe care o reprezinta iar pe de alta parte trebuie sa poata fi cit mai
repede preluate si prelucrate de catre sistemul de calcul.
In cadrul informatiilor cu un grad inalt de organizare, documentele primare sunt in
general formulare tipizate ( fise, tabele, chitante, diagrame etc. ).
In cazul informatiei slab structurate, problemele de culegere a datelor sunt mult mai
dificile avind in vedere diversitatea suportului fizic si modul de realizare (documente
olografe, carti, reviste, fotografii, harti, filme, inregistrari audio sau video, etc.), dificultatile
de compatibilizare, volumul foarte mare de informatie, dificultatile de codificare etc.
Culegerea automata presupune existenta unor traductoare care pe baza stimulilor
externi genereaza date astfel codificate incit sa poata fi receptionate si prelucrate direct
de catre sistemele numerice.
Culegerea automata a datelor este specifica activitatilor de conducere cu calculatorul
a unor procese tehnologice. In acest caz, pentru a permite culegerea datelor in timp real,
se utilizeaza sisteme speciale de achizitie a datelor. Dezvoltarea retelelor de calculatoare
permite achizitia automata de date de catre un anumit sistem de calcul de la alte sisteme
aflate in nodurile retelei.
O situatie cu totul aparte a aparut in ultimul timp datorita cresterii numarului
documentelor primare redactate cu calculatorul deoarece in foarte multe situatii datele
continute de aceste documente nu pot fi transferate direct intre sistemele de calcul si
necesita reintroducerea lor manuala. De asemenea exista numeroase probleme la
transferul automat de date intre diverse sisteme de calcul, mai ales cind datele au fost
generate cu alte pachete de programe decit cele folosite la preluarea lor. Pentru
rezolvarea acestor probleme au fost puse la punct programe speciale de compatibilizare
a formatelor de date , care permit transferul de date intre programe ce utilizeaza
protocoale diferite de reprezentare a datelor.

1.2.3 Inregistrarea datelor in calculator

Transcrierea datelor intr-o forma accesibila sistemului informatic ( SI ) se poate realiza

direct sau pe suport intermediar.
In cazul inregistrarii directe, datele culese sunt introduse direct in memoria
calculatorului cu ajutorul unor traductoare, de la tastatura unei console sau prin sistemul
de teletransmisie a datelor de la un sistem de calcul la altul. Este necesar sa se asigure
codificarea si formatul corespunzatoare pachetului de programe ce va realiza prelucrarea
propriuzisa.
Introducerea datelor prin tastatura consolei impune dezvoltarea unor mecanisme
puternice de protectie si validare a datelor si crearea unor posibilitati de corectare imediata
a erorilor de operare. La ora actuala operatorii au la dispozitie pe display machete speciale
pentru introducerea datelor. Redactarea machetelor de introducere a datelor de la
consola este relativ mare consumatoare de timp si din aceasta cauza au fost create
mijloace software foarte puternice pentru generarea lor chiar si de catre cei fara cunostinte
avansate in domeniul programarii.
O macheta de calitate trebuie sa tina cont nu numai de continutul informational ci si
de aspectul artistic si de aspecte de ergonomie in sensul asigurarii unei solicitari minime
din punct de vedere fizic si psihic a operatorului uman.
Operatorul trebuie sa fie permanent ghidat prin semnale video si audio si prin mesaje
asupra tuturor operatiilor pe care trebuie sa le efectueze si a rezultatelor actiunilor sale.

1.2.4 Aspecte ale codificarii datelor

Informatia nu poate fi conceputa in afara unui proces de schimb intre doi parteneri- unul
care o genereaza (sursa) si altul care o receptioneaza (receptor). Schimbul de informatii
ridica probleme specifice ce decurg din forma de exprimare adica din expresia fizica si
formala a continutului. Receptorul nu poate retine si interpreta informatia primita decat
atunci cand are acces la suportul fizic si cunoaste codul folosit de emitator.

Exemplu: Desi traim intr-o “mare” de unde electromagnetice, informatia pe care acestea
o transporta nu poate fi obtinuta decat de cei de dispun de un receptor radio sau TV si pot
decodifica semnalele receptionate. Suplimentar, in cazul mesajelor verbale este necesara
cunoasterea limbii in care a fost fomulat mesajul.

Informatia si codificarea sunt entitati inseparabile. Informatia nu poate exista fara un

suport formal de exprimare, tot asa cum o codificare ce nu serveste inregistrarii si
transmiterii informatiei este un lucru lipsit de sens.
Parcurgerea ciclului de prelucrare automata a datelor implica existenta unor tipuri
diferite de codificare a datelor.

1) Codificarea externa a informatiei. Apare atat in procesul de culegere a datelor

atunci cand fiecarei entitati informationale i se pune in corespondenta un simbol format
din litere, cifre si semne speciale, cat si la extragerea rezultatelor.
Problema codificarii datelor de intrare este deosebit de importanta pe de o parte
pentru cresterea randamentului prelucrarilor ulterioare iar pe de alta parte pentru o mai
simpla manipulare a acestora de catre om. Daca din punctul de vedere al omului se
prefera asocierea unor simboluri cat mai apropiate de limbajul natural, din punctul de
vedere al calculatorului se prefera o codificare “optima” adica cu un numar minim de
simboluri, alese in asa fel incat sa permita prelucrarea cu un numar minim de operatii.
Uneori astfel de codificari exista deja in sectorul de activitate din care provin datele, fiind
necesare in activitatea curenta.

Exemplu: Intr-o colectie de date privind studentii unei facultati se poate folosi in
codificarea informatiei nu numele si prenumele studentilor ci numarul matricol, avand in
vedere ca fiecarui student ii corespunde un numar matricol unic. O astfel de codificare are
avantajul ca elimina orice ambiguitate in identificarea studentilor dar implica revenirea la
forma naturala de reprezentare umana pentru a putea fi folosita de catre om.

La ora actuala, avand in vedere posibilitatile oferite de sistemele de calcul moderne,

se prefera introducerea datelor cu ajutorul unor machete special concepute sau prin
utilizarea unor limbaje cat mai apropiate de cele naturale. De asemenea, la extragere se
prefera formate de reprezentare cat mai sugestive, incluzand elemente multimedia usor
de interpretat, fiind eliminate pe cat posibil codificarile care faceau posibila citirea
documentelor doar de catre specialistii cu experienta in domeniu.

2) Codificarea interna a informatiei. Este specifica procesului de prelucrare a datelor

deoarece calculatorul lucreaza numai in reprezentare binara. Codificarea se poate face
conform unor standarde de larga circulatie (ASCII, binar, binar-zecimal etc) sau pe baza
unor conventii locale care sa asigure performante cat mai bune pentru un caz concret. De
calitatea codificarii interne depind timpul de prelucrare, portabilitatea programelor,
posibilitatea utilizarii datelor de catre mai multe categorii de utilizatori.

3) Codificarea redundanta. Este caracteristica proceselor de transmisie si pastrare a

informatiei pe diverse suporturi interne sau externe.
In principiu codificarea redundanta presupune ca pe linga simbolurile utile (numite si
simboluri informationale) prin care se codifica informatia propriuzisa, sa fie introduse si
un numar de simboluri suplimentare (numite si simboluri de control), aflate in anumite
relatii prestabilite cu simbolurile informationale. Detectarea la receptie a incalcarii uneia
dintre aceste relatii permite detectarea si uneori chiar corectarea erorilor aparute. Cel mai
cunoscut exemplu este bitul de control la paritate, astfel ales incat sa asigure la emisie
acelasi tip de paritate pentru toate grupele de biti ce compun un mesaj. Un caz particular
al codificarii interne a datelor il reprezinta compresia datelor utilizata pe scara larga in
special in operatiile de arhivare si la reprezentarea imaginilor si sunetelor datorita cantitatii
mari de informatie implicata de acestea. Principalul obiectiv al compresiei datelor il
reprezinta reducerea volumului de memorie ocupata de date. Utilizarea compresiei
datelor are pe linga avantajele certe legate de volumul mult mai mic de memorie ocupata
si unele dezavantaje cum ar fi cresterea timpului global de lucru, scaderea portabilitatii
programelor aplicative, scaderea fiabilitatii, cresterea complexitatii prelucrarilor etc. In
ciuda acestor dezavantaje, colectiile de date multimedia nu pot fi concepute fara utilizarea
compresiei datelor.
Un aspect special al codificarii il constituie criptarea informatiei, adica
reprezentarea acesteia sub o forma speciala astfel incat sa nu poata fi recunoscuta decat
de catre cei ce cunosc regula de criptare. Criptarea poate fi facuta atat la nivelul codificarii
externe (de exemplu cand operatorul nu trebuie sa cunoasca semnificatia datelor pe care
le manipuleaza) cat si la nivelul codificarii interne pentru a preveni furturile de informatie.
Criptarea trebuie folosita cu grija si numai acolo unde este cu adevarat necesara,
deoarece complica prelucrarile, creste timpul de lucru si poate conduce la pierderi
irecuperabile de date in cazul unor accidente.
1.2.5 Verificarea si validarea datelor

Verificarea si validarea datelor reprezinta operatii deosebit de importante deoarece

introducerea unor date eronate poate compromite complet rezultatele utilizarii datelor cu
consicente economice sau sociale uneori inacceptabile.
Verificarea si validarea datelor trebuie realizate conform unor protocoale bine puse
la punct, care sa specifice in clar cine raspunde pentru corectitudinea fiecarei categorii de
date introduse. Verificarea si validarea pot fi realizate in mai multe momente de timp bine
definite, cum ar fi:

· verificarea la preluarea datelor in documentele primare cand se va testa claritatea

inregistrarilor, daca documentele pot fi citite, daca datele introduse sunt plauzibile si
respecta standardele si normele in vigoare, daca au fost completate toate datele solicitate
etc;
· verificare in timpul introducerii manuale a datelor pentru a semnala depasirea
anumitor valori limita, nerespectarea unor formate de reprezentare, utilizarea unor
simboluri neadmise etc;
· verificarea dupa introducerea manuala a datelor in calculator pentru eliminarea
erorilor umane ce nu au putut fi detectate cu calculatorul in faza de introducere; este
probabil cea mai importanta verificare, deoarece erorile nesemnalate in aceasta faza pot
fi cu greu depistate in fazele urmatoare mai ales daca nu provoaca erori in executia unor
programe aplicative sau daca nu conduc la rezultate evident aberante;
· verificarea in timpul prelucrarilor pentru a depista depasirea unor valori limita,
existenta unor necorelari intre date; este importanta mai ales in faza de testare a
programelor aplicative cand se recomanda utilizarea unor date special selectate care sa
permita stabilirea corectitudinii rezultatelor obtinute in situatii cat mai diverse (alegerea
datelor de test este o problema dificila deoarece implica atat o cunoastere profunda a
situatiilor reale ce pot sa apara cat si a programelor testate si a sistemelor pe care se
desfasoara testarea);
· verificarea finala a documentelor redactate in scopul validarii corectitudinii
formatelor afisate, a calitatii imprimarii, a aspectului si completitudinii continutului inainte
de autentificarea prin semnatura de catre persoanele autorizate.

Evitarea unor etape de verificare si validare pe motiv ca acestea scad viteza globala de
rezolvare a aplicatiilor poate avea consecinte finale deosebit de grave care compromit
increderea in utilizarea tehnicii de calcul si implica uneori chiar raspunderea
administrativa sau penala.

1.2.6 Pastrarea datelor

La ora actuala pentru pastrarea datelor se utilizeaza in special discuri magnetice care
asigura un raport foarte bun intre capacitatea de memorare si timpul de acces la date. In
acelasii timp se constata o continua scadere a pretului pe unitatea de informatie
memorata. Datorita acestor calitati au putut fi dezvoltate colectii de date de ordinul
terraoctetilor si se prevede pentru un viitor relativ apropiat asigurarea unor capacitati de
ordinul petaoctetilor.
Cresterea continua a cantitatii de informatie memorata a ridicat anumite probleme cum
ar fi:

· cresterea timpului de cautare a informatiilor utile;

· cresterea complexitatii sistemelor de gestiune a fisierelor;
· cresterea pericolului de pierdere a informatiei;
· cresterea consecintelor negative ale unor pierderi accidentale sau distrugeri
premeditate a informatiei;
· necesitatea introducerii unor metode sofisticate de protectie si securitate a datelor.

Aceste probleme au impus dezvoltarea unor tehnici speciale pentru gestiunea

memoriei secundare. In cazul unor colectii de date din domeniul audio si video, datorita
cantitatii foarte mari de informatie a fost necesara dezvoltarea unor tehnici specifice de
compresie si decompresie a datelor care sa asigure pe de o parte ocuparea unui volum
cat mai mic de memorie iar pe de alta parte sa permita obtinerea in timp util a informatiilor
dorite.
Necesitatea asigurarii unei viteze de lucru cat mai mari a impus introducerea unor noi
metode de organizare a informatiei si a unor tehnici de cautare rapida a informatiei.
Utilizarea de catre un numar tot mai mare de utilizatori a aceleeasi colectii de date a
impus intoducerea unei discipline riguroase pentru sincronizarea accesului la date,
actualizarea datelor si interzicerea acceselor frauduloase.
O problema foarte importanta o reprezinta crearea cópiilor de siguranta si a arhivelor
de date, dificil de realizat si intretinut in cazul unor colectii de date foarte mari. Arhivarea
datelor poate fi realizata pe discuri flexibile pentru baze de date personale, pe benzi
magnetice sau pe discuri magnetice in cazul unor baze de date foarte mari.
In cazul in care datele pastrate sunt de tipul “citeste numai” si nu se impun restrictii
severe privind viteza de lucru, datele pot fi memorate si pe alte suporturi cum ar fi discurile
CDROM cu o capacitate mare de stocare a informatiei si fiabilitate sporita.

1.2.7 Prelucrarea datelor

Prelucrarea datelor inseamna transformarea datelor pe baza unui anumit algoritm in

scopul extragerii de informatie sau cunostinte. Elementul fundamental il reprezinta
algoritmul, care poate fi un algoritm foarte simplu (cautarea dupa un criteriu oarecare) sau
sofisticat (analiza datelor primare si extragerea de cunostinte prin depistarea unor
sabloane). Metodele de prelucrare difera foarte mult in functie de natura datelor (cautarea
dupa un cuvant cheie este mult mai simpla decat cautarea dupa culoare a unei regiuni
intr-o imagine). Software-ul modern pune la dispozitie o gama larga de functii si proceduri
pentru prelucrarea datelor totusi in continuare realizarea programelor aplicative ramane o
sarcina dificila deoarece se constata o crestere continua a complexitatii aplicatiilor
solicitate de beneficiari.
Prelucrarea datelor dintr-o colectie de date poate fi realizata prin lansarea de catre
beneficiar a unei cereri simple prin care sa solicite cautarea informatiilor pe baza unor
criterii prestabilite sau adhoc ori prin lansarea unor programe de prelucrare sofisticate. O
problema importanta o reprezinta protectia informatiilor fata de accesul neautorizat
realizat accidental sau in scopuri frauduloase. Este necesar sa fie respinse cererile
formulate de persoane care nu trebuie sa aiba acces la informatie sau pot provoca prin
cererile formulate distrugerea totala sau partiala a datelor. O situatie speciala apare in
retelele de calculatoare cand prin lansarea cu rea credinta a unor cereri repetate de
prelucrare a datelor dintr-o colectie de date se poate bloca accesul altor utilizatori la datele
respective. Evitarea unor astfel de situatii este foarte dificila si in general proiectantii de
sisteme pentru gestiunea datelor isi propun nu eliminarea propriuzisa a fraudelor ci
descurajarea lor prin cresterea pretului de cost si timpului necesar punerii lor in aplicare
precum si limitarea efectelor negative.

1.2.8 Distribuirea rezultatelor

Modul in care rezultatul prelucrarii datelor ajunge la beneficiar este deosebit de

important deoarece de aceasta depinde in mare masura nivelul de intelegere al
informatiilor furnizate. Metodele de distribuire a rezultatelor au evoluat puternic de-a
lungul timpului in functie de evolutia tehnologiei informatice. Principalele forme de
distribuire a informatiilor obtinute prin prelucrarea colectiilor de date sunt:

a) Documente afisate pe display- reprezinta probabil cel mai utilizat mijloc de

prezentare a informatiilor in special datorita dezvoltarii retelor de calculatoare. Paginile de
afisare a rezultatelor pot oferi facilitati deosebite cum ar fi:

· o gama foarte larga de fonturi si culori pentru afisarea textelor;

· imagini;
· grafice, tabele,diagrame;
· animatie;
· video;
· avertizari sonore;
· posibilitati de navigare rapida prin continutul documentelor;
· posibilitati de conectare rapida la alte documente.
b) Rapoarte tiparite – asemanatoare documentelor utilizate de om. La ora actuala
aceste documente au ajuns la un grad inalt de sofisticare putand sa contina texte si
elemente grafice, alb-negru sau color. Un accent deosebit se pune pe elementele de
grafica (tabele, diagrame, grafice) care pot reprezenta intr-o forma sintetica foarte
sugestiva informatii importante.

c) Fisiere – pentru transferul intre diversi beneficiari, pentru arhivare sau tiparire
ulterioara.

Extinderea utilizarii retelelor de calculatoare si in special a Internetului a influentat

foarte mult modul de transfer si prezentare a informatiei mai ales prin cresterea vitezei de
transmisie a informatiilor intre beneficiari ceea ce a permis dezvoltarea unor aplicatii de
mare complexitate cum ar fi comertul electronic, tranzactiile bancare etc.

Prezentarea rezultatelor prelucrarilor trebuie sa tina cont de urmatoarele cerinte:

· Cerinte informationale – informatiile oferite trebuie sa fie corecte, actuale,

complete, intr-o succesiune logica. Pe cat posibil informatiile trebuie sa corespunda
necesitatilor beneficiarului, fiind evitate informatii colaterale specifice unor cereri mult mai
generale.

Exemplu: Daca beneficiarul doreste lista studentilor unei anumite formatii de lucru, care
au obtinut note de promovare la toate materiile dintr-o anumita sesiune, este suparator
sa primeasca o lista cu notele tuturor studentilor, la toate materiile, chiar daca lista
respectiva contine informatiile solicitate de el.

· Cerinte ergonomice – legate in special de afisarea pe display. Este necesar ca

formatul documentelor afisate sa puna in evidenta cat mai bine diversele informatii, sa
poata fi usor citite si interpretate si sa solicite cat mai putin fizic si psihic operatorul uman.
Pentru aceasta este necesar sa fie respectate cateva reguli elementare:

§ Se vor evita fondurile cu culori stridente (rosu, galben, magenta) mai ales daca
documentul va fi afisat un timp mai indelungat. Se prefera culori calme (albastru, verde,
bej, gri).

§ Textul va fi scris cu culori ce se afla in contrast cat mai puternic cu fondul pentru o
citire usoara. Pentru a pune in evidenta anumite informatii se pot folosi fonturi diferite sau
culori diferite. Pentru a scoate in evidenta anumite informatii se folosesc caractere italice,
sublinierea sau caractere ingrosate.
§ Se vor utiliza pe cat posibil fonturile cu care beneficiarul este obisnuit din activitatea
sa curenta si formate ale documentelor cat mai apropiate de formularele tipizate utilizate
in domeniul respectiv.
§ Se evita abuzul in folosirea caracterelor italice sau a unor fonturi sofisticate
deoarece acestea apar uneori deformate pe ecran si sunt greu de citit mai ales daca se
utilizeza dimensiuni mici ale caracterelor.
§ Folosirea corecta a identarilor simplifica cautarea informatiilor dorite in special in
cazul unor informatii puternic ierarhizate.
§ Dimensiunea fondurilor si spatierea intre randuri vor fi astfel alese incat sa asigure
pe de o parte o citire cat mai usoara iar pe de alta parte sa permita introducerea unei
cantitati cat mai mari de informatie pe pagina.
§ Se va asigura posibilitatea revenirii rapide la paginile deja parcurse fara a fi nevoie
de reformularea cererii.

· Cerinte estetice – uneori neglijate pe motiv ca nu sunt necesare din punct de

vedere informational si cresc nejustificat timpul de implementare si pretul de cost al
aplicatiilor. In realitate un document placut la vedere, echilibrat din punct de vedere al
dimensiunilor si culorilor, cu un fundal adecuat subiectului, este mult mai putin obositor si
are un impact favorabil asupra vitezei de citire si intelegere. Folosirea unor imagini de
calitate specifice subiectului, reprezentarea grafica a unor date are ca efect asimilarea
rapida a informatiilor. Evident, abuzul de elemente artistice poate avea un efect negativ
prin cresterea volumului de memorie si a timpului de transmisie si citire, mai ales pe
sistemele de calcul de calitate mai slaba.

1.3 Sisteme informationale

1.3.1 Prezentare generala

Vom numi intreprindere orice reuniune a unor resurse umane, tehnice si financiare
necesare desfasurarii unei anumite activitati cu un scop bine precizat.

Vom numi afacere orice activitate umana desfasurata in scopul rezolvarii unei
probleme bine definite.

Sistemul informational reprezinta totalitatea mijloacelor umane si tehnice care

contribuie la realizarea ciclului de viata al datelor necesare desfasurarii activitatii unei
intreprinderi.

Cu alte cuvinte putem spune ca sistemul informational asigura toate mijloacele prin
care datele sunt preluate din mediul informational brut, transformate in colectii de date
organizate dupa criterii bine precizate, si prelucrate in scopul transformarii lor in informatii,
cunostinte, decizii si actiuni specifice activitatii intreprinderii.
Crearea colectiilor de date nu reprezinta un scop in sine ci serveste la acoperirea unor
necesitati informationale ale unei intreprinderi.

Sistemul informatic reprezinta totalitatea mijloacelor de prelucrare automata a datelor

unei intreprinderi cu ajutorul tehnicii de calcul.

Performantele unui sistem informatic se bazeaza in principal pe urmatoarele trei

elemente:

· o colectie de date corect proiectata si implementata;

· proceduri de administrare a datelor si informatiilor;
· programe aplicative de transformare a datelor.

Observatie:

Deoarece la ora actuala este greu de conceput dezvoltarea unui sistem informational
fara utilizarea sistemelor de calcul, notiunile sistem informational si sistem informatic
se utilizeaza frecvent ca sinonime fara a crea confuzii.
Sistemul informational al unei intreprinderi nu este un produs natural ci este produsul
unei activitati specifice de proiectare si implementare.

Procesul prin care se determina necesitatile informationale ale unei intreprinderi si

limitele acestora se numeste analiza de sistem (systems analysis).

Procesul prin care se implementeaza sistemul informational al unei intreprinderi se

numeste dezvoltare de sistem (systems development).

Deoarece o intreprindere nu este un sistem static ci unul dinamic ce evolueaza intr-

un mediu in continua schimbare, si sistemul sau informational va trebui sa se dezvolte
continuu pentru a face fata noilor cerinte impuse. Ca parte componenta fundamentala a
oricarui sistem informational, colectia de date aferenta va trebui in permanent dezvoltata
si modificata pentru a face fata cerintelor impuse de modificarea continua a conditiilor de
utilizare.

1.3.2 Ciclul de viata al dezvoltarii sistemelor informationale

Procesele permanente de creare, mentenanta, dezvoltare si inlocuire a unui sistem

informational formeaza ciclul de viata al dezvoltarii sistemelor informationale
(Systems Developement Life Cycle - SDLC).

Principalele etape ale ciclului de viata al dezvoltarii sistemelor informationale sunt

reprezentate in diagrama din figura 1.3.
Fig. 1.3
 In faza de planificare se obtine o imagine generala a sistemului informatic al unei
intreprinderi. Chiar daca nu a fost creat in mod planificat, in orice intreprindere trebuie sa
existe un sistem informational datorat fluxului de date intre diversele sectoare de
activitate. De aceea prima intrebare la care trebuie sa se raspunda este:

· Sistemul informational actual poate fi utilizat in continuare?

Evident, daca sistemul raspunde bine cerintelor formulate de beneficiar, nu are sens
sa se modifice sau inlocuiasca sistemul deoarece orice modificare implica cheltuieli
materiale si riscul unor perturbari in functionare. Daca insa dupa o prima evaluare se
constata ca cel putin unele aspecte ale functionarii sistemului actual nu satisfac cerintele
beneficiarului, se va raspunde la urmatoarea intrebare:

· Sistemul informational actual trebuie doar modificat sau este necesara inlocuirea
sa?

Dupa ce specialistii au stabilit cateva alternative pentru aducerea la zi sau inlocuirea

vechiului sistem, se poate trece la un studiu de fezabilitate care sa decida daca cerintele
impuse sistemului pot fi implementate cu mijloacele tehnice si financiare disponibile.

Analiza aspectelor tehnice ale implementarii are in vedere in primul rand:

· natura sistemelor de calcul (PC-servere sau statii de lucru, mini sau mainframe);
· natura terminalelor;
· necesitatea dezvoltarii unor retele locale, metropolitane sau nationale;
· natura aplicatiilor (gestiune, financiar/contabile, conducerea in timp real etc);
· necesarul de software.

Analiza aspectelor financiare trebuie sa rezolve urmatoarele probleme:

· evaluarea pretului de cost al diverselor variante de implementare;

· evaluarea beneficiilor intreprinderii pentru fiecare varianta avuta in vedere;
· posibilitatile de utilizare ale vechii structuri si dotari;
· posibilitatea de etapizare a dezvoltarii noului sistem;
· evaluarea resurselor materiale si umane ale intreprinderii pe durata dezvoltarii
sistemului.

Faza de analiza reia problemele puse in evidenta in faza de planificare si le studiaza

in detaliu. Analiza consta in primul rand dintr-o succesiune de interviuri in care echipa de
analisti solicita de la beneficiar date amanuntite privind cerintele impuse noului sistem
informatic. Tot in aceasta faza se realizeaza testarea si evaluarea vechiului sistem
informational pentru a intelege mai bine problemele pe care le ridica si pentru a evita
aparitia acelorasi anomalii si in noul sistem. Colaborarea stransa intre analist si beneficiar
este vitala pentru obtinerea unor rezultate corespunzatoare. Pe baza informatiilor din
etapele precedente se poate trece la realizarea unui model conceptual al sistemului
informational care va cuprinde informatii privind fluxul de date in intreprindere, procesele
de transformare a datelor, datele de intrare si datele de iesre specifice fiecarui proces de
transformare, procedurile de verificare si validare a datelor etc. Acest model nu contine in
general informatii concrete cum ar fi de exemplu tipul de sistem de operare, firma care-l
livreaza, pretul de cost etc. ci doar specificatiile impuse sistemului de operare necesar
realizarii obiectivelor propuse si eventual o lista cu sisteme ce satisfac aceste cerinte.

In faza de proiectare detaliata a saistemului se completeaza toate detaliile privind:

· numarul si tipul sistemelor de calcul necesare pentru fiecare sector;

· tipul de retea;
· tipul perifericelor si firmele producatoare;
· lista aplicatiilor avute in vedere;
· continutul si aspectul meniurilor, formelor si rapoartelor pentru fiecare aplicatie;
· continutul si modul de organizare al colectiilor de date;
· tipul si structura formularelor pentru captarea datelor primare;
· algoritmii de prelucrare a datelor;
· procedurile de verificare si validare si responsabilitatile in realizarea acestor
operatii;
· etapele de dezvoltare ale sistemului, cu termene si responsabilitati precise;
· strategiile de testare a produselor software;
· necesarul de personal, planul de scolarizare al angajatilor si planul de acomodare
cu noul sistem.

Toate acestea vor face obiectul unor documente oficiale semnate atat de proiectant cat
si de beneficiar.

Pe durata fazei de implementare se realizeaza urmatoarele operatii:

· se achizitioneaza echipamentele si produsele program necesare;

· se instaleaza echipamentele si software-ul de baza necesare;
· se multiplica noile documente primare;
· se implementeaza colectiile de date;
· se dezvolta programele de aplicatii;
· se testeaza fiecare componenta a sistemului informatic;
· se testeaza functionarea in conditii reale a intregului sistem;
· se angajeaza, daca este cazul, personal nou si se trece la scolarizarea in vederea
utilizarii noului sistem (aceasta etapa este delicata din punct de vedere al consecintelor
sociale deoarece poate implica disponibilizarea unei parti din angajatii ce deserveau
vechiul sistem informatic si care nu mai sunt utili sau nu se pot adapta la noul sistem);
· se antreneaza intreg personalul in vederea utilizarii noului sistem;
· se elimina anomaliile semnalate pe durata testelor si a folosirii in conditii reale si se
adapteaza sistemul la cerintele formulate de operatori.

La sfarsitul acestei faze sistemul trebuie sa fie pe deplin functional in toate

compartimentele iar personalul pregatit pentru utilizare.

Observatie: Din motive financiare sau pentru a accelera darea in folosinta,

implementarea poate fi realizata si in etape, pe sectoare sau aplicatii, in functie de
hotararea luata pe baza studiului de fezabilitate. Etapizarea darii in folosinta trebuie sa
tina cont de necesitatile reale ale intreprinderii, fiind dezvoltate in primul rand aplicatiile
prioritare, cu impact maxim asupra cresterii randamentului activitatii intreprinderii.

Faza de mentenanta presupune trei operatii distincte:

· evaluarea continua a performantelor sistemului;

· eliminarea unor anomalii de functionare ce nu au putut fi puse in evidenta in fazele
anterioare (mentenanta corectiva) si adaptarea la modificarile aparute in legislatie sau
in desfasurarea activitatii intreprinderii (mentenanta adaptiva);
· dezvoltarea sistemului prin introducerea de noi aplicatii, dezvoltarea unora dintre
aplicatiile deja implementate, optimizarea fluxului de date etc (mentenanta perfectiva).

Practica a demonstrat ca, imediat dupa darea in folosinta a unui sistem informational,
beneficiarul incepe sa solicite modificari ale acestuia. Aceasta situatie apare in mod
obiectiv in special datorita urmatoarelor aspecte:

· in fazele de evaluare/proiectare nu pot fi luate in considerare toate scenariile privind

functionarea sistemului;
· un sistem mare este proiectat si implementat de catre mai multe echipe, in perioade
diferite, ceea ce impiedica o buna coordonare a activitatii lor si poate conduce la
generarea unor solutii a caror integrare ridica uneori probleme in timpul exploatarii;
· dezvoltarea unui sistem informational este un proces de durata si pe parcursul
proiectarii si implementarii pot sa apara modificari majore in ceea ce priveste legislatia,
performantele echipamentelor si produselor program, orientarea activitatii intreprinderii,
forma de proprietate, strategia manageriala etc;
· personalul care deserveste sistemul castiga experienta si intelege din ce in ce mai
bine “ce ar trebui sa faca”, uneori in opozitie cu “ce face”.

Este necesara o permanenta evaluare a activitatii de mentenanta pentru a observa daca

la un moment dat cheltuielile implicate (atat directe cat si indirecte, prin blocarea pe o
anumita perioada a sistemului) nu depasesc limitele acceptabile. Daca la un moment dat
se considera ca beneficiile sunt puternic afectate de cheltuielile cu mentenanta, se poate
concluziona ca sistemul nu mai raspunde necesitatilor si este necesara inlocuirea sa
partiala sau totala. In felul acesta se reia ciclul de viata al dezvoltarii sistemului.

Observatie: Procesul de proiectare/implementare/exploatare/mentenanta nu este un

proces liniar. Rezultatele obtinute la fiecare faza pot impune modificari ale rezultatelor de
la fazele anterioare. De exemplu implementarea colectiilor de date poate pune in evidenta
dificultati in activitatea de culegere a datelor, lipsa unor date importante ori suprapunerea
partiala sau totala a unor informatii (codul numeric personal contine si informatii privind
sexul si data nasterii).

1.3.3 Clasificarea datelor unei intreprinderi

 Una din etapele de baza ale proiectarii unui sistem informational consta in punerea in
evidenta a datelor necesare. Pentru a avea o imagine cat mai clara asupra acestor date,
in lucrarea [1] se propune clasificarea lor in functie de trei criterii ortogonale:

· nivel de detaliere;
· timp;
· domeniul de utilizare.

Pentru o mai buna intelegere a acestei clasificari, diferitele categorii de date sunt
reprezentate in diagrama din figura 1.4.

Nivelul de detaliere ne indica ce fel de date sunt necesare pentru ca intreprinderea

sa-si poata desfasura activitatea.

Datele detaliate sunt date primare ale caror valori nu au fost supuse la nici o
transformare. Ele sunt preluate direct din realitatea inconjuratoare (mediul informational
brut).
Datele sintetice se obtin prin prelucrarea datelor primare pe baza unor algoritmi
specifici.
Fig. 1.4

Exemplu: Numele studentilor, numele materiilor, si notele sunt date primare

obtinute direct din realitatea inconjuratoare in mediul universitar. Mediile anuale si media
finala reprezinta date sintetice.
In general datele statistice si clasamentele sunt prin natura lor date sintetice.

Punerea in evidenta a tuturor datelor detaliate ce vor fi introduse in baza de date este
una din sarcinile fundamentale ale proiectantilor de baze de date. Datele sintetice sunt
puse in evidenta atat in etapa de proiectare a bazelor de date cat si ulterior in etapa de
dezvoltare a aplicatiilor asupra bazei de date.

Timpul permite sa distingem urmatoarele categorii de date:

· date istorice;
· date curente;
· date prognozate.
Datele istorice reprezinta situatia unei intreprinderi sau afaceri la un moment
dat anterior momentului analizei.
Prin natura lor aceste date nu pot fi modificate. In cazul unor intreprinderi cu
activitate dinamica datele sunt preluate si fixate periodic, la momente de timp bine
precizate. Aceste date reprezinta un instantaneu (snapshot).

Exemplu:

Situatia profesionala a studentilor – la sfarsitul fiecarei sesiuni.

Cifrele de afaceri – lunar sau trimestrial.
Veniturile – lunar.

Dupa ce a fost fixata intr-un instantaneu, imaginea intreprinderii nu mai poate fi

modificata. Din aceasta cauza datele sunt trecute in categoria “istorice” numai dupa ce
au fost incheiate toate operatiile de validare si corectare considerate necesare pentru a
asigura gradul dorit de credibilitate a datelor.

Operatiile specifice asupra datelor istorice sunt cele de analiza si evaluare.

Datele curente (actuale) sunt date generate de afaceri in curs de desfasurare sau
care sunt necesare realizarii unor activitati legate de afacerile in curs de desfasurare.

Exemplu: Notele la disciplinele de concurs pentru admiterea la facultate sunt

considerate date curente pana la definitivarea clasamentului si rezolvarea tuturor
contestatiilor si redistribuirilor. Numai dupa aceea ele pot fi considerate date istorice (de
arhiva).
Media finala la admitere poate sa devina data curenta pentru alte activitati de
secretariat in cazul studentilor admisi, cu conditia ca valoarea ei sa nu poata fi modificata
de nici o aplicatie curenta.

In cazul datelor curente sunt frecvent intalnite operatii de validare, modificare,

prelucrare.

Atat datele istorice cat si datele curente pot fi detaliate sau sintetice.

Exemplu: Pentru un student notele obtinute la fiecare materie sunt date detaliate
iar mediile si clasamentele sunt date sintetice, indiferent cand au fost realizate.

Avand in vedere cele discutate anterior se observa ca din punct de vedere al datelor
termenii “trecut” si “actual” sunt relativ vag definiti si au sens numai in raport cu interesul
pe care-l reprezinta datele pentru afacerile in curs de desfasurare. Trecerea datelor din
categoria “actuale” in categoria “istorice” reprezinta o decizie importanta bazata pe o
cunoastere profunda a realitatilor intreprinderii.
Dupa ce datele au fost catalogate “istorice” ele pot fi supuse uneia din urmatoarele
operatii:
· eliminare (stergere) - daca sunt considerate inutile pentru activitatile viitoare;
· arhivare – daca se considera ca la un moment dat ar putea sa apara necesitatea
utilizarii lor (arhivarea se face de obicei pe suporturi mai lente, ieftine, de mare capacitate);
· trecerea intr-o magazie de date (data warehouse) sau intr-un targ de date (data
marts) pentru a putea fi folosite in operatiile de analiza necesare fundamentarii deciziilor.

Datele prognozate reprezinta o imagine a starii intreprinderii proiectata intr-un viitor

mai mult sau mai putin indepartat.
In mod natural, pentru o intreprindere data si un moment viitor considerat, corespund
mai multe proiectii distincte. Fiecare proiectie este bazata pe un anumit scenariu adica
este bazata pe un set de ipoteze privind evolutia intreprinderii in diverse contexte.

Exemplu: Cifra de afaceri a unei intreprinderi va avea valori diferite daca se iau in
considerare diverse valori ale ratei inflatiei si scenarii diferite privind evolutia legislatiei,
contextul politic si social etc.

Valorile prognozate au la baza analizele efectuate asupra datelor istorice si cuente.

Credibilitatea datelor prognozate se masoara prin raportarea lor la evolutia datelor istorice
in situatii similare. Evident, valorile prognozate au un caracter orientativ, ele fiind insa
foarte importante pentru procesul de luare a deciziilor.

Din analiza anterioara se observa ca cele trei categorii de date puse in evidenta nu
trebuie privite ca entitati separate. Ele sunt din ce in ce mai mult utilizate impreuna in
scopul optimizarii activitatii intreprinderilor.

Domeniul de utilizare reflecta perspectiva segmentului de afaceri si distribuirea

managementului datelor intr-o intreprindere. Din acest punct de vedere pot fi puse in
evidenta doua mari categorii de date:

· date globale (la nivel de intreprindere);

· date sectoriale (la nivel de sector de activitate sau segment de afaceri).

Partajarea datelor a fost intotdeauna printre principalele probleme ale gestiunii

datelor intr-o intreprindere deoarece aplicatiile sunt dezvoltate in mod natural la nivel local
chiar daca ele implica realizarea unei imagini globale a activitatii intreprinderii. De acceea
este necesar sa fie puse in evidenta criterii obiective pentru a implementa acele metode
de gestiune a datelor care satisfac cel mai bine necesitatile de partajare a datelor pentru
fiecare sector de activitate sau segment al afacerii.

Exemplu: O universitate poate, in mod natural, sa considere ca fiecare facultate

trebuie sa fie capabila sa opereze ca o entitate autonoma si din aceasta cauza va utiliza
o arhitectura descentralizata a colectiilor de date, distribuite la nivelul facultatilor. Evident,
existenta unor colectii de date locale la nivel de facultate va simplifica multe din operatiile
specifice de evidenta a activitatii studentilor (inscrierea studentilor, repartizarea pe formatii
de lucru, evidenta situatiei profesionale etc). Exista insa si aplicatii care implica folosirea
datelor specifice unei facultati de catre alte facultati sau la nivelul universitatii (de exemplu
aplicatiile privind salarizarea, promovarea cadrelor didactice, planurile de invatamant etc).
Din aceasta cauza va apare necesitatea rezolvarii unor strategii complexe de partajare a
datelor intre aplicatii pentru a optimiza timpul de raspuns. In general aceste strategii sunt
mult mai complexe decat cele bazate pe o colectie de date centralizata pentru date
curente si istorice detaliate si colectii de date locale pentru datele sintetice
corespunzatoare. Pe de alta parte insa utilizarea unor colectii de date centralizate cu multi
utilizatori la distanta are si dezavantaje cum ar fi necesitatea utilizarii unui sistem de calcul
puternic pentru implementarea unor colectii de date mari, cresterea traficului in retea ceea
ce scade viteza de servire a aplicatiilor locale, scaderea protectiei si securitatii datelor etc.

La ora actuala, in cazul unor intreprinderi mari este foarte important sa fie puse in
evidenta clar cele doua categorii de date deoarece exista diferente enorme intre pretul de
cost si durata implementarii la nivel global respectiv la nivel sectorial.

1.3.4 Transformarea datelor intr-o intreprindere

Crearea colectiilor de date in cadrul sistemului informational al unei intreprinderi nu

reprezinta un scop in sine, mai ales daca avem in vedere pretul de cost necesar
implementarii. Ele sunt constituite in scopul unei continue adaptari a activitatii
intreprinderii la schimbarile din mediul inconjurator in scopul cresterii eficientei acesteia.
Pentru a putea servi acestui scop, datele sufera o serie de transformari al caror rezultat
final il reprezinta deciziile si actiunile necesare obtinerii rezultatului dorit.
Aceasta succesiune de transformari de la date primare la decizii si actiuni este
prezentata sintetic in diagrama din figura 1.5.
Datele primare sunt date brute, fara nici o relevanta. Ele reprezinta o colectie de fapte
din realitatea inconjuratoare, prezentate intr-o forma tipizata conform unor standarde sau
reguli ad hoc. Aceste date vor fi prelucrate pentru a obtine informatii, cunostinte,
intelegerea unor fenomene si vor permite in final luarea unor decizii in scopul determinarii
actiunilor optime pentru asigurarea rezultatului dorit.

Prelucrarile pot fi foarte simple sau din contra sa necesite implementarea unor
algoritmi sofisticati. Cel mai simplu mod de transformare a unei date fara relevanta in
informatie il reprezinta adaugarea unei unitati de masura.
Fig. 1.5
Exemplu:

2000 - o data fara semnificatie;

2000 Km - o informatie.

Simpla alaturare a unor date poate genera informatie.

Exemplu:

2000 Kg branza - contine evident informatie privind activitatea unei unitati

| | | de alimentatie;
cantitate | ingredient
unitate de masura

Gruparea unor date poate conduce la obtinerea unor informatii deosebit de utile.

Exemplu:

Popa Ion grupa 8301

Craiova, str. Crinului, Nr. 20

telefon 777666

Prin natura lor datele statistice sunt date sintetice ce contin multa informatie privind
un anumit domeniu de activitate.

Exemplu:

Tabel 1.1
luna 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Kg 2000 1500 2500 2100 2600 1900 600 500 1500 2200 2300 1900
branza

Acest tabel contine date privind consumul lunar de branza pentru o placintarie. Din
aceste date pot fi obtinute informatii privind nivelul afacerilor, principala categorie de
utilizatori (elevii), cresterea nivelului de trai etc. Se observa ca interpretarea datelor
presupune cunoasterea domeniului la care se refera, aspecte privind contextul in care se
desfasoara activitatea, etc. Unele din aceste informatii vor putea fi transformate in
cunostinte.

Se observa ca nivelul de detaliere a informatiilor este relativ mare desi se utilizeaza

pe scara larga si date sintetice (consumul de branza din exemplul anterior este o data
sintetica obtinuta prin totalizarea consumurilor zilnice).
 Materializarea informatiei in sistemele informatice moderne se realizeaza in
special pe display. Pentru reprezentarea informatiei sunt disponibile 6 dimensiuni:

- 3 dimensiuni spatiale;
- culoarea;
- testura;
- miscarea (animatia).

La acestea se poate adauga si sunetul, folosit in special ca semnal de alarma sau

pentru a sublinia anumite informatii.
In cazul utilizarii imprimantei, sunt disponibile doar 5 dimensiuni (nu se poate utiliza
animatia).

Cele mai utilizate variante de afisare a informatiei sunt:

· tabele;
· grafice;
· diagrame.

Varianta aleasa pentru reprezentarea informatiei este foarte inportanta, contribuind

substantial la intelegerea si interpretarea informatiei.

In figurile 1.6, 1.7 si 1.8 este reprezentata in diverse variante informatia continuta in
tabelul 1.1. Se observa ca variantele din figurile 1.6 si 1.7 sunt mult mai sugestive si pot
fi foarte usor citite si interpretate. Varianta din figura 1.8 nu este recomandabila pentru
situatia analizata, fiind greu de citit si interpretat.

In general reprezentarile grafice sunt mai putin precise decat cele tabelare dar sunt
mult mai sugestive si de aceea sunt preferate in procesele de analiza si luare a deciziilor,
cel putin intr-o prima faza, cand sunt mai importante aspectele calitative decat cele
cantitative. La ora actuala exista produse program care asigura trecerea foarte simpla de
la o forma de reprezentare la alta in functie de necesitati.
 Fig. 1.6

Fig. 1.7

Fig. 1.8

Metadatele sunt, asa cum le arata si numele, date despre date. Ele contin informatii
privind tipul datelor, posibilitati de acces la date, proprietarul datelor, data generarii unor
structuri de date etc. Aceste date sunt pastrate in structuri de date speciale.

Prin analiza, interpretare, abstractizare si generalizare, informatiile devin

cunostinte. Noile cunostinte se obtin pe baza vechilor cunostinte si a unor informatii
privind contextul in care isi desfasoara activitatea intreprinderea.

Exemplu: Analizand informatiile privind variatia cifrei de afaceri ale unei unitati
economice intr-un interval dat si adaugand la acestea informatii privind aspectele
demografice ale zonei in care isi desfasoara activitatea (numar locuitori, structura socio-
profesionala, nivel de cultura etc) se pot formula concluzii generale privind activitatea
unitatii. Astfel, daca este vorba despre o unitate de alimentatie publica situata intr-o zona
cu multi tineri, in special elevi, este natural sa se concluzioneze ca au cautare mai ales
produsele de patiserie, dulciurile, in general produsele ieftine, si ca are loc o cadere
puternica a cifrei de afaceri in perioada vacantelor.
Prin generalizare, adica prin ruperea lor de o anumita unitate particulara, aceste
concluzii devin cunostinte sub forma:

' Intr-o unitate alimentara situata intr-o zona cu multi elevi se vand bine
produsele ieftine, in special produsele de patiserie si dulciurile. Profitul este minim
in perioadele de vacanta.'

In aceasta formulare informatia devine valabila pentru orice intreprindere cu acelasi

profil si activand in acelasi context. Cunostintele dobandite vor putea fi utilizate in
continuare la orientarea profilului unitatii si planificarea activitatii in scopul maximizarii
profiturilor.

O etapa superioara o reprezinta intelegerea unei afaceri (activitati) dintr-o

intreprindere. Aceasta presupune integrarea cunostintelor din domeniul respectiv in
functie de situatiea concreta in care intreprinderea isi desfasoara activitatea. In acest scop
divesele informatii si cunostinte specifice domeniului sunt analizate in lumina informatiilor
privind dinamica contextului in care se desfasoara activitatea.

Exemplu: Pentru a intelege activitatea unei unitati economice, este necesar ca

toate informatiile si cunostintele privind evolutia unitatii sa fie analizate prin prisma
concurentei cu alte unitati de profil din zona. Astfel daca se constata ca in timp ce unitatea
analizata are dificultati economice alte unitati similare se dezvolta continuu, se poate
intelege ca este necesara reorganizarea activitatii, deoarece exista conditii pentru
cresterea beneficiului. O analiza profunda poate sa puna in evidenta chiar si directiile in
care trebuie actionat (reducerea personalului, cresterea gradului de pregatire a
personalului, inbunatatirea managementului, retehnologizare, atragerea unor noi
segmente ale pietii etc.). Daca insa se constata ca si celelalte unitati din zona au dificultati
similare, este evident ca se pune problema reorientarii activitatii sau chiar desfiintarii
intreprinderii.

La acest nivel gradul de detaliere este foarte mic, fiind utilizate in special date sintetice
(valori totale, valori medii, informatii statistice). Sunt utilizate atat datele curente cat si
datele istorice dar pot fi utilizate si date de predictie generate pe baza unor scenarii
imaginate de analisti.

Integrand intelegerea dobandita cu obiectivele naturale ale intreprinderii, rezulta

deciziile ce au ca scop optimizarea activitatii intreprinderii. Luarea deciziilor presupune
utilizarea pe scara larga a unor date prognozate avand la baza diverse scenarii si
utilizarea unor tehnici specifice de optimizare.

Integrarea deciziilor cu resursele disponibile conduce la stabilirea actiunilor ce

urmeaza a fi efectuate in scopul atingerii obiectivelor propuse.

Evident, procesul de transformare nu este liniar, putand avea loc reajustari la nivelele
inferioare in functie de rezultatele obtinute la nivelele superioare.

In urma analizei anterioare se pot desprinde cateva concluzii foarte importante si

anume:

1) Parcurgerea fiecarei etape de transformare are ca rezultat adaugarea de valoare

noua informatiei.

2) Fiecare etapa reduce gradul de detaliere, generand noi structuri sintetice specifice.

3) La ora actuala numai primele doua etape de transformare (obtinerea datelor primare
si transformarea lor in informatii) pot fi complet automatizate prin utilizarea tehnicii de
calcul.

4) Obtinerea cunostintelor din informatii este inca apanajul aproape exclusiv al omului.
Totusi datorita unor tehnici specifice ineligentei artificiale (data mining) la ora actuala in
multe domenii particulare pot fi obtinute cunostinte interesante cu ajutorul calculatorului.

5) Deciziile sunt luate de catre om. Sistemul de calcul asigura doar suportul luarii
deciziilor prin furnizarea unor valori prognozate in diverse ipoteze specifice unor scenarii
particulare.

6) Diversele etape de transformare sunt realizate in general de catre echipe diferite.

Transformarea datelor primare in informatii este realizata cu ajutorul software-ului
aplicativ si al facilitatilor oferite de SGBD-uri, de catre operatori cu o pregatire medie sau
superioara. Transformarea informatiilor in cunostinte presupune existenta unor
specialisti cu o bogata experienta in domeniu si a unor facilitati software de nivel superior
care sa permita realizarea unor modelari si simulari, gasirea unor sabloane
comportamentale, depistarea unor invariante, eliminarea unor situatii prea particulare etc.
Pe linga specialistii din domeniu echipa poate contine statisticieni, specialisti in inteligenta
artificiala, futurologi etc. Intelegerea si decizia sunt probleme specifice organelor de
conducere care elaboreaza tacticile si strategia intreprinderii. Factorii de decizie nu sunt
intotdeauna specialisti de inalta clasa in domeniul respectiv, ei dispun insa de mijloacele
materiale si morale necesare transformarii deciziilor in actiuni. Pentru fundamentarea
corecta a deciziilor ei au nevoie de toate informatiile si cunostintele obtinute anterior
(prezentate intr-o forma sintetica cat mai usor de citit si interpretat) dar si de consilieri cu
o pregatire de nivel inalt in domeniu. Actiunile sunt proiectate de echipe subordonate
factorilor de decizie. Acestea trebuie sa aiba o imagine foarte clara asupra resurselor de
care dispune intreprinderea pentru ca actiunile sa corespunda cat mai mult deciziilor de
la nivel superior si sa poata fi executate in timp util.

7) Fundamentul intregului lant de transformari il reprezinta transformarea datelor

primare in informatii. Din aceasta cauza in literatura de specialitate transformarea
datelor semnifica de fapt transformarea datelor primare in informatii.