MODEL DE ETNOARHEOLOGIE ŞI ETNORELIGIE

CEA MAI MARE CONCENTRARE ESTE ÎN AŞA NUMITA VALCA MONICA, LA NORD DE BRESCIA, PE LACUL
DIZO, ESTE UNA DINTRE CELE MAI MARI REZERVAŢII DE ARTĂ RUPESTRĂ DIN LUME, LA POALELE
MUNTELUI CONCARENA. ESTE VORBA DECI DE SANCTUARE NATURALE UNDE COMUNITĂŢI
PREISTORICE S-AU A DUNAT PENTRU A ADUCE OFRANDE ŞI A INVOCA PUTEREA ŞI BUNĂVOINŢA

ZEILOR, DEVENIND ÎN TIMP SANCTUARE. NATURA A CREAT FORME (MUNŢI, VĂI, LACURI,
PEŞTERI), SITUAŢII GEOGRAFICE SINGULARE (STÂNCI, PISCURI ETC.), CARE L-AU IMPRESIONAT

PE OM. ACOLO SHAMANII MAI ALES ŞI MAI APOI, PREOŢII, ÎI INIŢIAU ŞI CĂLĂUZEAU ÎN TAINELE

RITURILOR ŞI RITUALURILOR UNEORI DE ZECI DE MILENII CARE AU DUS LA NAŞTEREA PRIMELOR

RELIGII. RELIGIE (RELIGIO, RELIGIONIS LATINĂ) DERIVAT DIN LEGERE (TEAMĂ, SCRUPUL)
RELIGIO (TEAMĂ SCRUPUL RELIGIOS) DIN CARE SE DEZVOLTĂ RIT, CEREMONII.

Dăinurea acesteia în timp, cu desene de acelaşi tip în cea mai mare parte a punctelor cu semne
şi pe acea vale sunt zeci de mii de desene, în zeci de puncte. Semnele sunt realizate pe sute de roci
şlefuite de vulcani închise la culoare ca o tablă de şcoală. Alegoriile pe pietre se întind pe o perioadă
de timp din mezolitic (mileniul VIII î. Ch.) şi până în epoca fierului.
Sunt sute de roci lustruite de gheţarii din ultima
mare glaciaţiune Würm (între 80.000 şi 15.000 îCh.) care
se întind de la pasul Tonale la Brescia. La Capo di Ponte
(pe Via Sante 12 pentru cei care au GPS şi merg să nu caute
în zadar) vizitatorul descoperă una din minunăţiile artei
rupestre. Iţi trebuiesc zile să vezi săptămâni să fotografiei,
ani să studiezi.
Gheţarii în scurgerea lor au lăsat roci uriaşe
şlefuite ca o tablă de şcoală, negre azi probabil strălucitoare
pe atunci. Începând din mileniul VIII, vreme la care se nasc
primele civilizaţii în PPN din Orientul Apropiat şi se
ridicau primele sanctuare monumentale, la Valca Monica
Valca Monica La Capo di Ponte, Italia
începe o epopee a scrisului în care sute de generaţii şi-au
lăsat arta lor din mezolitic în prima epocă a fierului.
Acestea sugerează ritualitatea şi sacralitatea. Ele sunt mărturii ale artei şi credinţelor, a riturilor şi
ceremoniilor omului preistoric.
 Arheologii apreciază că arta rupestră de la Valca Monica îşi are originile odată cu epoca
epipaleolitică, nileniul VIII şi durează până în epoca fierului, fiind una din marile epopeii ale
transmiterii mesajelor, al comunicării cu simboluri şi semne.
Din studiul acestora pot fi descifrate teme milenare de etnoreligie cum este cea a marii Zeiţe Mame şi
altele.
Religia, în înţelesul cel mai simplu a fost definita „ un ansamblu de credinţe, sentimente, reguli
morale şi rituri îzvorâte din conştiinţa prin care inbdividul sau colectivitatea o are că se află în legătură
cu o putere supranaturală de care depinde (Ene şi Ecaterina Branişte, 2001 S-sebeş).
În zeci de simpozioane internaţionale a fost dezbătută şi se dezbate arta, simbolistica,
semnificaţia datarea acestor minunăţii. Tehnica de redare este una similară pentru mai toate epocile.
Cioplirea se face cu un vârf de rocă dură prin lovire. Lovirea se face cu multă precizie şi migală. Cine
cunoaşte migala cu care sunt realizate uneltele paleolitice şi mezolitice, de la vârfurile de săgeată la
cele de suliţă sau lance lucrate cu o simetrie uimitoare şi o precizie de maestru înţelege măiestria
artiştilor. În zonele la nord de centrul Mediteranei aceste sanctuare naturale, natura le-a slefuit omul
doar le-a folosit, sunt asociate unor locuri naturale în care munţii sunt parcă ciopliţi de uriaşi cu terase
şi trepte ce urcă până spre vârfuri în văi cu nesfârşite păduri şi terase alpine cu păşuni.
Ele sunt realizate în aceeaşi tehnică ceea ce arată neîndoielnic că este vorba de sanctuare
naturale vizitate îniţial de comunităţile de vînători. În timp ele au rămas pentru aceştia şi mai apoi
pentru luptătorii de mai târziu locul de pelerinaj al cetelor ce porneau în nesfârşiţii munţi şi păduri din
nordul Italiei la vânătoare sau al cetelor de tineri aduşi la iniţiere în taina şi ritualurile vânătorii.
În aceeaşi perioadă de timp sau poate ceva mai de timpuriu în Orientul Apropiat, în văile seci
ale Munţilor din Sirie, dar care în vremea gheţarilor din Europa erau păduri cu păşuni înfloritoare au
foar de asemenea descoperite semne rupestre lucrate în aceeaşi tehnică. Poate că sunt urmaşii
vânătorilor din Orient pe care vremea secetoasă i+a mânat spre munţii Italiei cum tot aşa ceramica
cardială din Orient s-a mutat la poalele alpilor la începutul mieniului VI î. Ch.Platoul Hema, Siria.
Similare ca tehnică de cioplire si uneori ca simbolistică, există şi alte părţi ale lumii asemenea
semne rupestre. Paul Louis Van Berg, din Belgia 1 a descoperit în Orientul Apropiat semne rupestre
legate tot de vânătoare sau de simboluri abstracte sau concrete.

1
P.L van Berg www.rupestre.net/tracce_php/modules.php?name=News&file=article&sid=40

2
 După atâtea mii de ani ele s-au păstrat puţin dar trebuie să ne le imaginăm însoţite de garduri şi
plase. Tehnica de cioplire este mult asemănătoare cu cea de la Valca Monica, poate chiar şi modul de
reprezentare al corpului.
Descoperirea uneltelor de silex caracteristice pentru vânători din zonă l-a determinat pe Paul
Louis şi colegii săi să le considere ca fiind din aceeaşi vreme.
La Khi - Kit în Siria a descoperit pe valea unui râu secat o serie de instalaţii de piatră pe care
le-a interpretat ca fiind capcane pentru hăituirea şi prinderea turmelor, procedeu des întâlnit şi în zilele
noastre pentru a prinde animale vii. Valca Monica se pretează cel mai bine unui studiu de
etnoarheologie sau etnoreligie.

Marea zonă arheologică

Sutele de desene, în formă de orantă, arată neîndoielnic invocările pentru succes la vânătoare.
Invocările se adreseau şi regilor animalelor cerbi cu coarne impresionante care conduceau turmele de-a
lungul văilor, pe cărări numai de ei ştiute şi de călăuzele de vânătoare. Acestea sunt locurile unor
sanctuare vizitate 3-4 milenii de vânătorii mezolitici care vor rîmâne apoi sanctuarele vânătorilor până
în epoca greco-romană înlocuite de temple. Există o mare varietate de motive din viaţa economică,
politică şi spirituală a comunităţilor care se întinde pe mai multe epoci. Pentru epoca paleolitică
vânătoarea şi redarea animalelor sălbatice este o preocupare importantă. Dacă acestea încep cu o
tehnică veche prin cioplite ceea ce este curios dar în acelaşi timp sacru este folosirea aceleiaşi tehnic şi
pentru alte perioade istorice.

TIPURILE DE ROCI

Cele mai numeroase roci sunt cele plate uşor ovale şlefuite de gheţari in scurgerea lor din
sprea deal spre vale şi conmstant de-a lungul văii, în aval. Diferitele perioase geologice au lăsat în
munţi terasele şi urmele unor gheţari. Unele au rpmas milenii nedescoperite vegetaţia nefixându+se pe
ele din cauza suprafeţelor mari fiind uşor de identificat.
In afară de rocile uriaşe şlefuite de gheţari mai există o serie de blocuri megalitice pe care sunt
incizate, unelte, arme, scene de luptă sau simboluri ori semne abstracte. Studiul şi interpretarea lor este
importantă pentru învăţarea şi descifrarea limbajului rupestru. Blocurile verticale după opinia unora
marcau locurile de unde începeau rocile sculptate pentru a fi uşor identificate. Desigur, fiecare din
aceste merită comentată.
 1.VÂNĂTOAREA. ŞI ANIMALELE VÂNATE

Scenele de vânătoare şi animalele de vânat sau vânate sunt printre cele mai numeroase. Ele se
pot grupa în multe teme din care se pot desporinde idei privind relaţia dintre om şi animal. Animalele
vânate sunt cerbul şi cerboaica, căpriorul şi căprioara, vulpea, lupul şi altele greu de definit.
Cerbii
Există o scenă în care vânătorul prinde cerbul cu un lasou sau laţ, în alta sunt redate turmele.
Alteori aceste turme sunt mari, uriaşe prin număr sau aglomerare. Studiate atent semnele rupestre
redau mai toate scenele vieţii de vânătoare.
Căpriorii.
Se pot deosebi prin fineţea cu care sunt redate coarnele la căprior şi urechile la căprioară.
Nu le analizăm pe epoci (de altfel numărul nici nu ne-ar permite), tocmai temele noastre de
etnoarheologie, etnoistorie aici îşi arată viabilitatea acum omul a dorit a transmite mesaje şi a făcut-o.
S-a inspirat din cele vechi şi a continuat istoria mitologică a zonei folosind aceleaşi metode şi tehnici
de redare.
Trofeul.
Pe un băţ apar redate mai multe ptofee spre care un vânător sau luptător, cu coif are în mîini
două arme fie lasou fie secure dublă, fie scut. Nu se ştie dacă e scenă de vănătoare sau de război.
2.RĂZBOIUL ŞI ARMANETUL
Am precizat că piesele se inting pe o lungă perioadă de timp. Inncă din epoca bronzului sunt
arme foarte preformante, platoşe, ,brâuri de metal pentru agăţatul armelor. La finele bronzului îi
începutul epocii fierului apar coifurile de metal, deşi existau mai înainte din os şi piele.
Războiul este o artă de aceea instruirea şi exerciţiile militare era o operaţii dintre cele mai
importante.

Duelul

Există scene de antrenamente sau de război unde luptătorii se duelează, în altele insă se luptă
cu duşmani de dimensiuni mai mari, fie că este vorba de oameni din nord, mai înalţi decât
medieteranienii fie că sunt reprezentări mitice, cum tot aşa sunt cai mitici, cerbi mitici, duşmani mitici.
Duelurile între luptători sau antrenamentele de luptă sunt redate în alte scene alături de planurile unor
cătune sau cetăţi. Unele personaje de luptători au redate phalusuri, subliniere pentru bărbaţi.

4
 Călăreţii şi cavalerii

Scene cu călăreţi sunt destul de numeroase. Ele redat scene de călărit, armele călăreţului,
poziţia de luptă, lancea în poziţie de lovire. Uneori sunt redaţi pe cai călare, alteori stau cu picioarele
pe spatele cailor având de fiecare dată lancea şi scutul în mână. Călăreţul de cele mai multe ori are un
corp esvelt, spre deosebire de luptători care au un corp dreptunghiular sau trapezoidal, sugerând poate
o platoşă.
În scena alăturată şi de jos se pot observa diferenţele de arme între călăreţ şi pedestraş.

Calul, calul mare şi călăreţul pe cerb.

După cum am văzut mai sus calul este redat în diferite variante dar în multe se observă un
simţ artistic deosebit cu toată tehnica de cioplire care necesită multă precizie şi migală. În unele scene
călăreţii călăresc în luptă cerbi, să fie vorba de alegorii sau mituri sau sunt luptătorii de la munte care
au domesticit cerbul şi în poartă în luptă. Acesti călăreţi pe cerb sunt redaţi cu un corp dreptunghiular.
Ei amintesc de unele din figurile de luptători sau poate au armuri grele. In acele scene apar şi unii
luptători căzuţi la pământ răniţi sau ucişi călăreţii de pe cerbi.
În spatele acelora sunt înşiratele trei case ale unui cătun de munte, parţial îngropate,
obişnuitele case de pe coastră cum de altfel se întâlnesc şi la dacii din Clisură (aşezările de pe coastră
de la Stenca Gornii şi Stenca Liubcovei.

2B.ARMELE

Armele folosite sunt cele obişnuite lupotătorilor la care timp de trei milenii nu s-a schimbat
prea mult până la apariţia armelor de foc.

Lancea

Armea cea mai periculoară şi sigură care prin coada ei lungă (exemplu la falanga
macedoneană) permitea deopotrivă atacul şi apărarea la pedestraşi sau călăreţi ş la cei din următoarele
rânduri ale infanteristilor când formau zizurile de luptători.
Credem necesară o paranteză in acest loc deoarece te teritoriul ţării noastre arta pe stânci a
fost puţinstudiată şi nesigur încadrată. Numărul celor care s-au preocupat este destul de mare dar nu
sunt specialişti pentru această disciplină.
Cu toate acestea Prof. Dan Theodoru de la Iaşi a adunat numeroase situaţii ce trebuie amintite,
unele dintre ele deosebit de importante.
 Unele din descoperile şi atestărie sale sunt contemporane cu cele din epoca fierului de la
Valca Monica, de altfel acesta le-a şi datat în această vreme pe baya unor pumnale, deşi unele tipuri de
săbiiscurte sau pumnale sunt cunoscute şi din perioada mijlocie şi târzie a epocii bronzului, mai ales că
pe teritoriul ţării noastre metalurgia bronzului ocupă primul loc în Europa prin mulţimea, varietatea şi
munărul pieselor (peste 20.000 în BrD – Ha A). Peştera naturală are numele de Fundul Peşterii fiind
în jurul satului Colţ (unde este şi cel mai mare muyeu de Chihlimbar) şi satele invecinate în zona de
muntedin jud. Buzău au fost descoperite mai multe obiective legate de arta rupestră. Cele mai multe
sunt din evul mediu timpuriu şi dezvoltat dar există şi semne preistorice şi protoistorice. Să fie doar
simboluri sau au şi un rol prectic. Cel mai adesea sunt considerate ca fiind legate de ritualuri.
În acest caz roca nisipoasă moale permitea desenarea unui model. Prin aplicarea unui strat de
argilă se putea obţine jumătatea unui tipar în argilă.
Le considerăm model pentru tipare deoarece unele sunt erodate (probabil de la desprinderi
repetate ce iau şi nisipul). Trebuie făcut un experiment. Argilă este din abundenţă, trebuie văzut dacă
sunt şi minerale de cupru.

Arcul şi sageata

Datorită fineţei pieselor este greu de a fi distinse, mai ales că desenele nu depăşesc cel mai
adesea 15 cm. Totuşi în unele cazuri apare evident arcul redat, în cazul unui călăreţ atacat de un altul
cu lancea (vezi şi figura de sus la lance).

Pumnalul şi sabia

Pumnalul apare redat în varianta lui cu mâner semirotund şi cu lama triunghiulară. Sabia este
mai lungă şi poate fi desusă din raportul faţă de mână. Piese apar la Ossimo pe Borna 8 (transportate şi
expuse în mueul de la Capo din Ponte)
La Colţ – Fundu Peşterii pereţii sunt plini de reprezentări de pumnale şi săgeţi. Unii le+au
asemiut cu Akkinakes-uri. Cert este că adâncimea mare a inciziilor, numărul mare de piese, faptul că
unele s-au desprins cu rocă cu tot ne-a făcut să interpretăm ca având rol funcţional  model pentru
jumatăte de tipar din lut. Deşi ipoteza trebuie verificată şi măsurate piesele, dimensiunile lor şi dacă
sunt şi simetricele lor. Oricum ele trebuie studiate cu atenţie, iar zona cercetată cu deamănuntul nu
doar arheologic ci şi din punct de vedere geologic. În Europa centrală există un număr mare de
asemenea reprezentări pe Menhiri şi stele funerare (vezi mai jos la civilizaţia megalitică).

6
 Scutul, platoşa, armura

Este foarte dificil să apreciem exact când aceste trei arme au fost folosite deoarece ele puteau
fi din materii organice placate cu os sau piele tare. Dar odată cu apariţia armelor de străpuns pumnalul,
pumnalul lung, mai apoi rapierul (apare încă din vremea epocii mijlocii a bronzului, tipul A la Karo,
din Mormintele puţ de la Micene), iar în Transilvania sunt importuri la Dumbrăvioara (este chiar
curbă) şi altele, iar unele mai scurte în depozitul de la Apa. În epoca târzie a bronzului şi începutul
epocii fierului acestea sunt foarte elaborate cu zeci de variante şi apar primele din fier meteoric.
Scutul este foarte clar redat, uneori este schiţată doar structura lui. El, după masivitatea cu
care sunt redate personajele, par din piele cu structuri din os sau lemn. Un personaj are pe scut redat
simbolul soarelui cu raze. Pe una din imagini în care doi se duelează cu săbii par a avea şi coif. De
altfel multe din personaje par a avea aceste apărători, mai ales cele redate masiv, deşi atunci când vor
redau cu multă eleganţă corpul căprioarei, corpul călăreţului şi altele. Desigur ei se adresau
contemporanilor lor care recunoşteau piesa sau alegoria.

Lasoul, laţul

În câteva situaţii acestea sunt clar redate, dar dintre miile de piese nu am putut studia decât
câteva sute.
Este folosit la vânătoare şi uneori în luptă, cel mai adesea este folosit de călăreţi care aveau
avantaju înălţimii de a fi aruncat cu precizie.

Coiful, ciocanul, buzdugan, ghioagă

Coiful uneori este redat simplu, alteori pare a dubla capul sau avea un panaj, alteori panajul
este cla şi bine redat. Experţii studiind detaliile au putut reconstitui modele (vezi mai sus). Unele
personaje au ghioaga în mână (cel cu scutul cu soare sau cel cu lasoul). Uneori persona jele mai au
unele accesorii la brâu (pungi cu pietru pentru praştie), alteori par a avea pietre în mînă sau pietre care
zboară. Fără că intrăm în detalii amintim doar că Eţi, celebru schelet închetat ţn alpi şi studiat cu multă
migală avea arme, în corp o săgeată, tolbă şi altele, asupra cărora vom reveni mai jos.

3.OCUPAŢII ŞI ACTIVITĂŢI.

O serie de activităţi obsteşti sau casnice sunt redate. Diferenţierea între sacru şi profan este
însă dififil de făcut, mai ales că pentru şcoala noastră de arheologie aceste lucruri şi studii sunt la
începuturi.
 Agricultura.

Agriculuuta şi ocupaţiile agricole sunt de asemenea prezente pe rocile de la Valca Monica şi

din zonă. Ele ne permit a reconstitui arme şi unelte, ocupaţii, instalaţii.
Pe mai multe scene apare carul tras de boi sau de alte animale diferit redate sau plugul tras de
doi boi cu jug şi fierul de plug manipulat de o persoană zveltă. Carul nu diferă mult de cel din zilele
noastra inima carului fiind la roşile din spate. Şi ogorul pare sugerat de muşuroaie prin puncte rotunde.
Într-o altă scenă plugul lasă brazde lungi terenurile arate fiind în vecinătatea unei imprejmuri (probabil
sat). Într-o altă scenă apare o persoană care sapă sau defrişează. Pe una din scene langă car apare o
pasăre de curte (gâscă sau raţă).

Prelucrarea metalelor Fierarul

Unele reconstituiri făcute de unii autori redau covaciu care făureşte o sabie cu ciocanul pe
scenă apare ciocanul sau poate baltagul (toporul cu două tăişuri) iar în alte meşterul cu ciocanul în
mana dreaptă (figura din dreapta). Cele două scene ar putea fi complementare pentru cei care sunt puşi
să inveţe confecşionarea şi mânuirea armelor.
Animalele, păsări şi creşterea animalelor
Există redarea unor animale greu de identificat dar care nu sunt legate de personaje şi nici
puse în legătură cu vânarea lor. Unele sunt uşor de recunoscut după gura lor (lupul), coada lor (vulpea)
sau coarne (taurul sălbatec, bizonul) altele sunt însă animale sau păsări casnice.

Războiul de ţesut

Dintre ocupaţiile casnice există o reprezentare care redă războiul de ţesut vertical şi mai ales
greutăţile în număr de 6 (şase grupe de fire). Marii prădători sunt Cerbul (pentru ogoare), vulpea
pentru pasarile din casă, lupul pentru turme.

Pomi şi plante

Acestea sunt redate rareori fiind cu mult prea multe specii şi fîcând parte din natură Dintre
cele mai rare este trifoiul cu patru foi, cel care în mitologia noastră dar şi cea europeană aduce noroc
(le germani sigur).

8
5. VIAŢA SPIRITUALĂ

Există sute de scene cu figuri de invocare reprezentând bărbaţi, femei, copii, redaţi individual
în grupuri sau în horă. Varietatea scenelor legate de viaţa spirituală este impresionantă. Prezentăm
unele mai jos asupraaltora vom reveni la alte capitole. Unele redau procesiuni, altele dansuri
comunitare, sacre sau legate de ritualurile de trecere (naştere, căsătorie, moarte). Un dansator are un
coif cu pene reprezentând probabil o căpetemie, curpul lui fiind intr-o pelerină de piele, alteori figurile
sunt redate în horă, deasupra unui personaj este redat soarele cu raze. Corpul dansatoarelor este redată
elegant, cu graţie.

Moartea sau ingropare. Ritual

Pe roca 32 de la Capo din Ponte este redată o procesiune de mai multe persoane. Ceea ce este
interesant şi deosebit este poziţia de invocare iar între picioare au un săcueţ sau o sferă interpretate ca
organe sexuale feminine. Un personaj sub ele în poziţie culcată situat lângă un patrat (pe stânga
personajului) pe care îl interpretăm ca o groapă iar tot spre stânga sunt două gropi şi niţte pari ca un
semn de mormânt. Desigur secvenţele se repetă în alte locuri cu alt gen de personaje şi alte situaţii. Pe
unele piese (la borna **) apar dansul femeilor, dansul bărbaţilor, dansuri cu liane de plante sau altele.
Aceste dansuri rituale ne aduc aminte de Hora de la celebra horă de la Frumşica dar şi din alte staţiuni,
precum şi elegantele dansdatoare cu haine, haine din plante (ca dansul paparudei ce invocă ploaia) din
obiceiurile noastre agrare rituale.

Divinităţi

Nu am avut răgazul a studia miile de desene (doar în toamna asta le-a văzut şi fotografiat) dar
din literatura cea care ne+a fost mai la îndemănă cea mai des reprezentată divinitate este Soarele.
Acesta apare în hora femeilor deasupra unei dansatoare, pe armura unui cavaler, dar şi în diferite alte
scene.
Cultele solare şi astronomice sunt străvechi ele sunt prezente încă din paleolitic. Unele cum
era Cassiopea aveau menirea de a măsura orele şi anotimpourile.

Casa temple, sanctuare

Casa apare foarte frevent în multe scene. După felul cum este redată recunoaşteme casa săpată
în panta dealului având parter cu pivniţă şi magazii, etaj, uneori şi podul era locuit, fiind acoperită cu
plante sau pietre. Uneori intre aceste case apare figura unui câine sauanimal domestic. Colegii italieni
au rconstituit unele modele de case după analogii etnografice din zona de munte. În aceste reconstituiri
recunoaştem şi modelul de case dacice aşezate pe pantă (cum am mai arătat la Stenca Gornii şi Stenca
Liubcovei) dealuri stâncoase situate la controlul drumului pe Dunăre, uneori fiind asociate cu
fortificaţii deasupra (stenca Liubcovei săpături M. Gumă).

Poliantropii, strigoii

Pe unele din roci (Roca 11) apar o serie de figuri reprezentând poliantropi după impresia lui
Alberto Galbiati (2008-2009 Ghidul). Aceste figuri ar putea repezenta si un arbore genealogic datorită
schiţării figurilor gene coloana strîmoşilor sau stâlpul generalogi (nu arborele genealogic care este
altceva. Unele figuri nu au redat sexul la altele apare ceea ce are o anume semnificaţie simbolică care
acum e scapă. Poate repezintă barbaţii din familie sau alte semnificaţii. Două sau trei figuri par a avea
o aureolă în jurul capului, gen sfiinţi dar aureola seamana mai mult cu Gorgona meduza decât cu sfinţi.

10