Fişa VII

Viaţa bisericească a românilor din teritoriile

extracarpatice în secolele XI-XIII
I. Introducere: - deşi avem puţine ştiri despre această perioaeda, ele sunt totuşi
imporatante pentru a arăta continuitatea Bisericii noastre.

II. Ştiri despre organizarea bisericească în Dobrogea: - existenţa unei episcopii la

Dinogeţia (Gărvan - lângă Noviodunum), datând din sec. X-XII rezultă din mărt.
Arheologice: - o biserică de zid (sec. XI-XII);
- părţi dintr-un clopot (cel mai vechi de la noi);
- cruciuliţe, cu tipare pentru confecţionare;
- o cruce relicvar din aur;
- un sigiliu de plumb al arhiepiscopului Mihail al Kievului (sec. XII).
- aici au stat probabil 2 episcopi: Petru şi Anicet.
- la Niculiţel s-au descoperit temeliile unei bisericuţe din sec. XI-XII.
- biserica Sf. Atanasie din Niculiţel datează din sec. XIII.

III. Mitropolia Vicinei: - sec. XIII-XIV.

- pentru localizarea acestei localităţi au existat mai multe teorii:
- Dinogeţia, lângă Noviodunum;
- Insula Păcuiu lu Soare, între Ostrov şi Durostorum (Silistra);
- ierarhii erau greci de neam, sub jurisdicţia Patriarhiei de Constantinopol;
- primul episcop atestat la 1285, Teodor;
- la încep. sec. IV însemnătatea Vicinei începe să decadă din cauza năvălirii tătarilor
din N M-rii Negre;
- ultimul episcop este Iachint, atestat în 1348 la Vicina şi apoi în 1359 ca mitropolit al
Ungrovlahiei.

IV. Primele ştiri despre organizarea bisericească în teritoriile dintre Carpaţi şi

Dunăre: - existau formaţiuni politice începând cu sec. XIII;
- 14 noiem. 1234, Papa Grigorie al IX-lea adresa o scrisoare princepelui Bela IV în
care se plângea de existenţa unor episcopi în „episcopia cumanilor” între anii 1228-1241,
în zona de curbură a Carpaţilor; aceştia sunt numiţi pseudoepiscopi („falşi episcopi”) de
către papă;
- din diploma dată de Bela IV cavalerilor ioaniţi, la 2 iunie 1247 aflăm de existenţa
unor formaţiuni în aceste regiuni:
- Ţara Severinului – E Banat + V Oltenia;
- voievodatul luiLitovoi – valea Jiului + ţara Haţegului;
- cnezatul lui Ioan - E Oltului + S-E Olteniei;
- cnezatul lui Farcaş – în Vâlcea;
- „ţara lui Seneslau, voievodul românilor” – stânga Oltului.
- din această diplomă reiese că aici exista şi o organizare bisericească.
 - câteva formaţiuni politice sunt atestate şi la Est de Carpaţi:
- ţara bolohovenilor – în Nord;
- ţara berladnicilor – capitala la Bârlad;
- ţara brodnicilor – în Est;
- cnezatele Orheiului şi Lăpuşnei;
- şi aici trebuie să fi existat episcopi chiar dacă primul atestat apare abia în 1353 la
Prszemysl, şi anume Chiril Românul;
- şi aici s-au descoperit cruci relicvar (Piatra-Neamţ, Bâtca Doamnei, Cândeşti,
Ibăneşti-Botoşani, Trifeşti-Iaşi) care taestă existenţa unor episcopi şi a legăturilor acestora
cu celelalte cnezate ruseşti şi cu lumea bizantină.

V. Viaţa bisericească a românilor din sudul Dunării:

- în evul mediu întâlnim aici o populaţie numită vlahi, adică macedoromânii sau
aromânii, din care s-au despărţit meglenoromânii;
- aceştia aveau o organizare proprie: în Vlahia Mare (Tesalia) un conducător cu
numele de Niculiţă (980);
- în 971 E Bulgariei cucerit de bizantini, iar în 1018 şi V;
- această dominaţie a fost înlăturată prin răscoala vlahilor şi bulgarilor din 1185-1186,
condusă de românii Petru şi Asan din zona Târnovei;
- ei au întemeiat un nou stat: „statul Asăneştilor” sau „imperiul vlaho (româno)-
bulgar”, care a fost condus de Asan şi apoi de fraţii acestuia Petru şi Ioniţă; ultimul
recunoscut şi de bizantini şi de papă, fiind încoronat în 1204, la Târnovo, ca rege al
„bulgarilor şi vlahilor”;
- după dispariţia dinastiei Asăneştilor, statul a devenit în timp bulgar, vlahii dispărând
în masa populaţiei slavo-bulgare şi greceşti.
- date despre viaţa bisericească:
- 1020 - Împ. Vasile II al Bizanţului a înfiinţat o Arhiepiscopie la Ohrida
(Macedonia), cu 31 de episcopii sufragane;
- sec. XI – episcopie a vlahilor  episcopia Vretonie (Vranje-Iugoslavia), în sec.
XIII;
- 1335 avea reşedinţa la Prilep;
- după întemeierea statului Asăneştilor s-a înfiinţat al Târnovo o nouă
Arhiepiscopie condusă de preotul Vasile, cel care a dat binecuvântarea de începere a
răscoalei din 1185, în biserica Sf. Dumitru din Asăneşti;
- 1235 este recunoscută autocefalia Bisericii de Târnovo, fiind ridicată la rangul
de Patriarhie;
- 1393 – ţaratul de Târnovo a fost ocupat de turci şi ultimul episcop, Eftimie, dus
în exil.