Minunile Fericitei Agafia de la mănăstirea Cuşelăuca (I)

Mare apărătoare a mănăstirii.

1. Monahia Elpidea Grosu spune că în anul 1940, cînd au plecat autorităţile româneşti
din Basarabia, o mare parte din basarabeni au trecut odată cu ei Prutul.
De această tulburare nu a fost ferită nici Mănăstirea Cuşelăuca. „Cînd am văzut ce se
făcea, m-am dus să mă închin la mormîntul Fericitei Agafia. Rugîndu-mă ca să-mi arate
printr-un semn oarecare ce să fac şi eu”, spune măicuţa.
„În noaptea aceea m-am visat la mormîntul Fericitei Agafia şi cu lacrimi mă închinam,
apoi aplecandu-mă să iau puţină ţărînă mi s-a părut că am atins mîinile Fericitei Agafia.

Speriindu-mă, am tras mîna înapoi, am zăbovit puţin la mormînt şi ridicînd capul, am

văzut cum un sobor de preoţi ducea racla cu moaştele Fericitei Agafia de la cimitir în
Biserica Mănăstirii şi era atît de multă lume cu lumînări aprinse că abia se mai vedeau
preoţii care duceau racla.

A doua zi, am spus această vedenie tuturor maicilor, iar stareţa a zis că nici o maică sau
soră să nu părăsească mănăstirea, nădăjduind că Maica Domnului şi Fericita Agafia ne
vor ocroti. Toate maicile şi surorile au ascultat cuvîntul stareţei şi nu au plecat. O minune
a fost că s-a mărit personalul mănăstirii”, povesteşte monahia Elpidea Grosu.

2. Monahia Melitina Boico mărturiseşte că pe timpul celui de-al doilea război mondial,
prin 1944, s-au dat lupte în preajma mănăstirii. Într-o parte de mănăstire era armata
rusească, iar în cealaltă – nemţească. „Erau mari bătăliile între ei şi noi am intrat de frică
în biserică şi nu am ieşit trei zile, rugîndu-ne cu post şi rugăciune ca să ne păzească
Mantuitorul Hristos şi Maica sa de gloanţele ce zburau dintr-o parte în cealaltă.
Cînd am ieşit din biserică, împreună cu toate maicile ne-am dus să ne rugăm la
mormîntul Fericitei Agafia, apoi fiecare a plecat pe la chilia sa. Şi în noaptea aceea am
avut un vis cum la mormîntul Agafiei era o femeie îmbrăcată în haine călugăreşti, avînd
un toiag în mînă şi lîngă picioarele ei un lanţ de fier. Văzand-o, am întrebat-o: ,,-Cine
eşti?”, ea mi-a răspuns că este Fericita Agafia, apoi am mai întrebat-o ,,-De ce ai toiag în
mînă?”, că doar nu a fost stareţă, şi lanţul de fier lîngă picioarele ei. Atunci ea mi-a
răspuns că:

,,-Toiagul este arma cu care ne păzeşte de vrăjmaşii care vor să intre în mănăstire, iar
cu lanţul de fier le leagă picioarele ca să nu poată merge”. Şi după ce mi-a spus toate
acestea a dispărut.
A doua zi am plecat la Biserică mai dimineaţă ca să reuşesc să spun maicilor toate cîte
am văzut noaptea trecută în somn. La auzul vorbelor mele maicile s-au bucurat foarte
mult că Fericita Agafia cu atîta dragoste păzeşte această mănăstire. Şi e adevărat că tot
timpul războiului sfîntul lăcaş nu a fost atins de vre-un atac sau altceva ce ar fi putut să
vătămeze mănăstirea”, mărturiseşte monahia Melitina Boico.

Fericita Agafia izbăvitoare de cancer.

3. O femeie cu numele Maria din satul Găuzeni, jud. Orhei, spune că în iarna anului 2001
s-a îmbolnăvit şi nu mai putea merge din cauza durerilor pe care le avea la piciorul
drept.Văzînd că starea sănătăţii se agrava, a plecat la medici pentru a se consulta. I s-a
pus diagnosticul de cancer, iar pentru soluţionarea problemei era necesară o intervenţie
chirurgicală la Institutul Oncologic de la Chişinău. Auzind de rezultatul pe care i l-au pus
medicii s-a întristat foarte mult, crezand că în timpul apropiat va muri. Atunci rudele
acestei bolnave au zis că numai cu ajutorul lui Dumnezeu se va izbăvi de această boală
grea şi au hotărat să vină la Mănăstirea Cuşelăuca, auzind de minunile care se fac cu
ţărîna, apa şi uleiul din candela Fericitei Agafia. Aici, au spus marele necaz al rudei lor,
stareţei şi duhovnicului şi au dat 40 prescomedii pentru bolnava Maria, luînd totodată şi
ţărană, apă şi ulei din candelele Fericitei Agafia. Maria a luat cu mare dragoste toate cele
aduse de la mănăstire şi a pus ţărîna la picior, a băut apă şi şi-a miruit fruntea, mîinile şi
picioarele. După aceasta a chemat preotul din sat, s-a mărturisit, apoi a plecat la
Chişinău ca să i se facă operaţie. Medicii şi-au făcut lucrul, iar rezultatul trebuia să vină
peste zece zile. Rudele s-au rugat şi mai departe la Fericita Agafia s-o ajute pe Maria.
Aceasta folosea în fiecare zi apă adusă de la mănăstire, ţărînă de la mormînt şi ulei din
candelă.
Într-o noapte, Maria a visat că la patul ei a venit o femeie îmbrăcată în haine strălucitoare
şi a întrebat-o care picior o doare şi i-a arătat dreptul, atunci acea femeie s-a atins de
piciorul ei, i-a scos un vierme şi l-a aruncat jos. Apoi i-a zis să meargă mai des la
Cuşelăuca.

Maria a povestit totul surorii care veghea la patul ei. Atunci, aceasta i-a spus că femeia
în haine strălucitoare era Fericita Agafia.

După ce au trecut zece zile, medicul a venit în salonul bolnavei şi foarte mirat i-a spus că
rezultatele sunt pozitive, tumoarea nu a mai fost depistată şi aceasta este o minune
divină.
Tel: 0-272-46.166

4. Părintele Gheorghe de la o biserică din regiunea Cernăuţi, venind în vizită la

mănăstire, a spus că are o boală foarte grea, cancer la gît, stareţa i-a zis să se ducă la
mormant şi să se închine, să ceară ajutorul Fericitei Agafia. După ce s-a închinat, a luat
un pic de rouă de pe lespedea mormîntului şi s-a spălat pe gît şi a plecat. După un timp,
a venit la Mănăstire şi a spus stareţei că s-a tămăduit de boala sa.

Maica ce vindecă mîinile şi picioarele.

5. O femeie din oraşul Cimişlia avea un copil foarte bolnav, paralizat, care nu vorbea.
Auzind de faptul că la mormîntul suferindei Agafia de la Mănăstirea Cuşelăuca se fac o
mulţime de minuni, a venit aici şi cîteva zile, seara şi dimineaţa, a mers la mormîntul
Fericitei Agafia. Ea ungea copilul cu ulei din candelă şi îl spăla cu apă făcătoare de
minuni. Astfel, copilul a început să vorbească. Mama, văzand această minune care s-a
săvîrşit, se ruga mai mult, petrecea foarte mult timp la mormînt şi copilul, simţindu-se mai
bine, a început să meargă singur. După aceasta au plecat acasă şi copilul s-a făcut
sănătos.

6. Igor de la Rîşcani spune că într-un accident auto din 7 ianuarie 2001 şi-a fracturat
piciorul stîng, osul fărîmiţandu-se. El ne-a mărturisit: „Fiind internat în spitalul din oraşul
Bălţi, mi s-a făcut prima intervenţie chirurgicală, dar situaţia nu s-a schimbat spre bine,
dimpotrivă s-a agravat şi mai tare. După cinci intervenţii chirurgicale, starea sănătăţii lăsa
şi mai mult de dorit. Consiliul medicilor de la acel spital a hotărat amputarea piciorului,
mai sus de genunchi. Decizia lor m-a întristat foarte mult. Despre hotărîrea medicilor i-
am spus şi surorii mele, iar ea mi-a adus ţărînă de la mormîntul Fericitei Agafia. Am pus-
o la picior şi cu lacrimi în ochi mă rugam bunului Dumnezeu ca prin ajutorul Fericitei
Agafia să rămîn cu piciorul netăiat. A doua zi dimineaţa, înainte de a veni controlul
medical, mi-am dezlegat piciorul şi am văzut că nu era umflat şi nu mă durea aşa de
tare. Medicii, investingandu-mă, s-au mirat, neînţelegînd ce s-a petrecut cu mine, şi m-au
întrebat ce am făcut? Le-am spus că am pus ţărînă de la mormîntul făcător de minuni de
la Mănăstirea Cuşelăuca. Nu mi-au dat crezare şi am făcut un examen Roentgen. S-a
constatat că osul este absolut întreg, iar medicii au anulat cea de-a şasea operaţie”.
De atunci acest om vine foarte des la Mănăstire şi se închină la mormîntul suferindei
Agafia.
7. O altă minune săvîrşită de Fericita Agafia prin ţărîna de la mormîntul ei a fost în vara
anului 2000. O femeie din raionul Soroca povesteşte următoarele:
„De la o vreme a început să mă doară mîna dreaptă, dar nu mă îngrijoram deloc. Însă,
durerile deveneau insuportabile şi m-am adresat la medic.
După examenul Roentgen, medicul a constatat că totul e în regulă. Oricum,durerile se
inteţeau şi mîina se umfla, apoi a început să crape pielea. M-am adresat din nou
medicului şi el mi-a prescris un tratament, dar nu mi-a fost de folos. Atunci, am apelat la
duhovnicul meu. Părintele mi-a spus că doar rugăciunea mă poate salva şi mi-a sugerat
să merg să mă închin la mormîntul Fericitei Agafia. Stareţa a zis că ar fi bine să stau o
săptămînă la mănăstire pentru a fi şi seară şi dimineaţă la mormîntul Fericitei Agafia şi
să-mi spăl mîna cu apă din fîntîna ei şi cu ţărînă de la mormînt. După cîteva zile am
simţit că durerea începe să mă lase şi mîna să se tămăduiască. Părintele mi-a dat ulei
din candela Fericitei Agafia şi mi-a spus ca să mă ung pe mînă după ce mă voi spăla cu
apă şi ţărînă. La sfîrşitul săptămînii mîna nu mă mai durea. Stareţa şi duhovnicul mau
sfătuit să vin mai des la mormîntul Fericitei Agafia.”

Patima narcomaniei tratată de Fericita Agafia

8. Vera Buza din Sîngerei mărturiseşte: „În anul 2005, în Postul Naşterii Domnului am
fost de mai multe ori la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” de la Cuşelăuca,
împreună cu fiul Nicolae, care avea patima narcomaniei. Am mers la mărturisire la
duhovnicul Agafanghel, spunîndu-i necazul pe care-l avem de o mulţime de ani.
Părintele mi-a dat sfat să mergem şi să ne închinăm la racla şi la mormîntul Fericitei
Agafia. După un canon de 40 de zile, am folosit ţărînă, ulei şi apă sfinţită, am observat că
Nicolae a încetat a folosi substanţe narcotice. A revenit la un ritm firesc al vieţii, s-a
căsătorit şi lucrează.”

9. Un băiat cu numele Oleg Colesnic din oraşul Chişinău s-a îmbolnăvit cumplit,
nemaiputînd suporta durerile de spate anume în regiunea bazinului. Medicii l-au internat
în spital pentru a i se face operaţie după operaţie, însă lucrurile nu sa-u schimbat, a
rămas aceeaşi situaţie, după asta au urmat încă 8 operaţii, însă situaţia nu s-a schimbat,
tot mai tare agravîndu-se, ultima şansă era la Dumnezeu, deci s-au hotărît să vină la
mănăstirea Cuşilăuca, auzind de minunile care se săvîrşesc la mormîntul Fericitei.
Venind la mănăstire, au dat rugăciuni şi luînd tărînă de la mormînt şi ulei de la candela
Fericitei, au plecat acasă folosindu-le după rînduială şi cu credinţă, simţind uşurare de
boala sa, Părinţii au venit la mănăstire şi au adus mulţumire pentru binefacerile primite.
10. O femeie din oraşul Bălţi avea grave probleme cu picioarele, încît nu putea să
meargă, din această cauză se deplasa în căruciorul pentru handicap locomotoriu. Auzind
ea de la creştinii care s-au vindecat la Cuşelăuca, a hotărît şi ea să plece la mormîntul
Fericitei, fiind ajutată de soţul ei. Închinîndu-se la mormîntul Fericitei Agafia, a observant
că au lăsat-o durerile pe care le avea, însă picioarele nu s-au desumflat. Atunci ea
bucurîndu-se a lăsat un pomelnic pentru sănătate, la mănăstire, şi luînd ulei din candela
Fericitei a plecat acasă, s-a miruit cu uleiul dat şi peste un timp foarte scurt s-a vindecat
de boala sa.

11. Un copil din satul Samaşcani, r-nul Şoldăneşti, Chiril Tomşa era bolnav grav, nu se
dezvolta corpul uniform, capul creştea iar mîinile şi picioarele nu creşteau, părinţii văzînd
că medicii nu îi puteau face nimic, au venit la mănăstire, aici l-au uns cu ulei din candela
Fericitei, au luat ulei cu ei acasa si ungîndu-l timp de o săptămînă, părinţii au observat că
copilul se dezvolta normal. În timpul de faţă părinţii şi copilul frecventează des
mănăstirea.

12. O femeie din or. Bălţi cu numele Raisa, avea o durere insuportabilă la coloana
vertebrală, neputînd să facă vre-o mişcare. Durerea aceasta ea a suportat-o timp de un
an. Auzind că se organizează rute cu pelerini la mănăstirile din Moldova inclusiv şi la
mănăstirea Cuşelăuca, rugînd-o pe sora ei ca să o însoţească la drumul acesta lung şi
nesuportabil pentru dînsa,au ajuns cu greu au ajuns la mănăstire. După ce au asistat la
oficierea slujbei divine, împreună cu sora ei au plecat la mormîntul Fericitei. Cu mare
greu s-a închinat de doua ori fiind ajutată, dar a treia oară a rugat ca să nu fie ajutată de
nimeni, închinîndu-se ea singură, şi atunci a simţit o uşurare foarte mare, iar după un
scurt timp şi vindecare, fără nici un fel de tratament. De atunci vine des la mănăstirea
Cuşilăuca mulţumind pentru vindecare de la Fericita Agafia.

13. Beschieru Iacob ne povesteşte că la un moment neaşteptat i-a apărut pe gît o bubă
rea, şi adresîndu-se la medici, toţi îl încurajau spunîndu-i că totul o să fie bine, dar
nemaiputînd suferi durerea s-a adresat la părintele stareţ Damian de la mănăstirea
Dobruşa, şi totodată mărturisindu-se, acesta l-a sfătuit să vină la mănăstirea Cuşilăuca
ca să mă închin la racla Fericitei Agafiei, şi să se ung cu ulei din candela. Ajungînd la
Cuşilăuca, a cerut să i se dea ulei din candelă şi se ungea necontenit, într-un timp scurt
durerea l-a lăsat şi buba s-a tămăduit, rămînînd doar numai cicatrice.
Un caz similar s-a petrecut cu o creştină Maria din satul Cobîlea, r-nul Şoldăneşti.
14. O familie a vizitat mănăstirea Cuşelăuca împreună cu fiul lor, care era mut din
naştere, s-au adresat maicilor, dînd rugăciuni la mănăstire, au fost sfătuiţi să meargă
împreună cu copilul la mormîntul Fericitei. Aceştia au ascultat sfatul maicilor şi au plecat
la cimitir, s-au închinat si au uns copilul cu ulei din candelă, şi îndată copilul a început a
vorbi, cu toate că nu vorbea clar. Părinţii, fiind bucuroşi de această minune, au început a
vizita mănăstirea foarte des, pînă cînd copilul lor vorbea perfect. În timpul de faţă copilul
îşi face studiile în Chisinau.

15. În anul 1945 o familie din s. Tîrnova, r-nul Donduseni, a venit la mănăstire la maica
Aglaida Ionesii cu o fetiţă aproximativ de vre-o 9 ani grav bolnavă, aceasta avea mari
probleme cu coloana vertebrală, şi avea dureri extrem de mari. Maica a mers cu ei la
mormîntul Fericitei Agafia, şi au rostogolit-o pe mormînt, au uns-o cu mir din candelă au
luat şi acasă şi ungînd-o şi aşa a aflat vindecare.

Aceşti creştini şi mulţi alţii care e imposibil de redat, adeveresc mulţimea

minunilor care s-au săvîrşit şi se săvîrşesc şi în timpul de faţă la racla şi mormîntul
Fericitei Agafia. Apa, uleiul şi ţărîna sunt baza de la care au primit uşurare şi
vindecare de felurite neputinţe, confirmînd aceste minuni care s-au petrecut cu ei
şi mulţumesc lui Dumnezeu şi Fericitei Agafia pentru ajutorul primit.