MUZEUL NICOLAE MIINOVICI

Muzeul doctorului Nicolae Minovici este primul muzeu bucurestean de arta populara. Deschis pentru public in anul
1906, muzeul a functionat ca muzeu particular, devansand initiative publica.

Cladirea muzeului a fost construita in 1905, in stilul unei cule oltenesti, de arhitectul Cristofi Cerchez, la solicitarea
lui Nicolae Miinovici.

Constructia astfel rezultata asociaza arhitectura locuntei romanesti fortificate de tip cula, cu elemente de arhitectura
popularaca: prispa, scara exterioara, foisorul. Cinci coloane de piatra, purtand bogate capiteluri, sustin tot atatea
arce trilobate.

Intre piedestalele coloanelor, balustre ajurate completeaza stilul brancovenesc. Un turn important in 4 muchii, de
amintire medieval, sprijinit de un contrafort, se termina cu o caciula sustinuta de 8 coloanesimple. Plafonul turnului
este pictat in fresca cu arabescuri, iar de jur in prejurul 40 de clopotei de cristal emit sunete.

Volumetria libera asezata pe un subasment masiv, verticalata, foisorului, decupajul fatadei cu elemente de
decoratiee, structura planimetrica, se prezinta atat ca influente ale specificului local cat si ca indiscutabilele
rezonante ale contemporanului Art Nouveau vest European.

Pe viitor vor fi si expozitii si la etaj, unde acum isi ocupa locul de drept obiecte precum divanul, dulapul, masa
si scaunele tapitate comandate special pentru sala de mancare de catre Nicolae Minovici, dar si obiectele
ceramice care isi spun povestea de la îinaltimea blidarelor. Baia ocupa locul pe care chiar Nicolae Minovici i l-a
atribuit: un spatiu de expunere pentru vasele din atelierele ceramice Troita si cele de pe Domeniile Coroanei
Regale. Dormitorul isi păstrează aerul modernist prin expunerea picturilor semnate de Gheorghe Ionescu Doru,
Gheorghe Chirovici, Nicolae Vermont, Henri Visconte sau Pierre Bellet, dar si prin mobila din furnir de nuc pe
care doctorul a preferat-o pentru acest spatiu intim al vilei. Sacralitatea artei populare isi gaseste adapostul in
vechea capela a vilei Minovici unde, pe locurile de drept, s-au intors divanul, icoanele, candele, candelabrele
taranesti din lemn și usile de altar.

In prezent parterul contine obiectele vestimentare tradiționale culese de doctorul Minovici fiind expuse într-un
spațiu de prezentare modernizat. Vestibul introduce vizitatorul în spațiul ceramicii urbane din secolul al XX-lea
prin expunerea obiectelor de ceramică achiziționate din ateliere precum: Troița sau Gheorghe Niculescu.

Materiale : Piatra, caramida, tigla, lemn sculptat (la logie, grinzi, capriori, colonete, parchet, scari interioare), pictura
murala (pe plafonul foisorului), fier forjat (la ferestre, usi, scari interioare), ceramica (la medalioanele de pe fatade),
gresie (la pardoseala din logie)

Tehnici : Zidarie portanta din caramida, plansee din lemn, soclu din piatra, - sarpanta din lemn si acoperis din tigla

Influente : Arhitectura vernaculara de locuinte fortificate (cule) din nordul Olteniei