Professional Documents
Culture Documents
G PLOIEŞTI
PROIECT DE ABSOLVIRE
SESIUNEA
Iunie-Iulie 2019
ŞCOALA POSTLICEALĂ F.E.G PLOIEŞTI
COORDONATOR:DUŢĂ LAURA
ABSOLVENT:Iorga Alexandra
SESIUNEA
Iunie-Iulie 2019
CUPRINS
Argument
CAPITOLUL 1
Fiziologia aparatului ORL
CAPITOLUL 2
Urechea noţiuni introductive
3.1 Fiziologia
3.2 Fiziologia aparatului fonorespirator
3.3 Rinofug
3.4 Vibrocil
BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL 1
Fiziologia aparatului ORL
1.1 Faringe
Tractusul aerodigestiv este un conduct fibromuscular care se aseamana cu tuburile
ventilatoare ce se pot vedea pe puntile vapoarelor. Orificiul superior al acestui ventilator este
orientat si priveste pe la spatele foselor nazale, cavitatea gurii, baza limbii si laringele, la a
carui limita inferioara se termina. La acest nivel, in partea posterioara, se gaseste orificiul
inferior al faringelui si incepe tubul esofagian, iar anterior se continua in jos nazofaringele
prin aparatul faringian si traheea cervicala.
Planul valului palatin imparte portiunea cefalica a fetei cavitare a faringelui in doua etaje:
unul superior, constituit de rinofaringe si unul constituit de bucofaringe. Acesta, dintr-o
functie cu rol de despartire virtuala in stare de repaus se poate transforma intr-una reala, in
timpul deglutitiei si al fonatiei. Sub actiunea constrictorului superior, peretele posterior al
faringelui inainteaza ca sa se uneasca cu valul palatului ridicat, care in acest timp este intarit
prin contractia muschilor peristafilini externi si interni, impreuna cu ai aponevrozei palatine,
sub actiunea muschilor tensori si ridicatori ai valului palatului.
Aceste fenomene se petrec in timpul deglutitiei si al fonatiei.
In mucoasa faringiana se afla numeroase glande cu o importanta deosebita pentru functia
respiratorie si fonatorie. In afara de acestea se mai gasesc si formatiunile limfoide: amigdala
faringiana si nazofaringe, amigdalele palatine si amigdala linguala.
Cavitatea bucofaringiana constituie pavilionul faringobucal, care se cupleaza cu a tibrului
vocal.
1.2 Laringele
Laringele uman este format din mai multe elemente anatomice: cartilaje, muschi, ligamente,
membrane, mucoasa, vase si nervi.
Toate cartilajele sunt unite intre ele prin membrane, ligamente, muschi si o mucoasa
interioara, constituind organul diferential al fonatiei care, in sus este fixat de osul hioid si
baza limbii, iar in jos, de primul inel traheal si, inapoi de faringele cervical.
In sus, limitele laringelui sunt formate de marginea superioara a cartilajului tiroid, iar in
jos, de marginea inferioara a cartilajului cricoid.
Scheletul cartilaginos laringian se compune din trei cartilaje mediene neperechi (epiglota,
cartilajul tiroid, cartilajul cricoid), din alte doua cartilaje aritenoide constante si din
cartilajele corniculate ale lui Santorini si ale lui Wrisberg.
Muschii laringelui sunt intrinseci ei contribuind in respiratie si fonatie (cricotiroidieni,
cricoaritenoidieni, interaritenoidieni, tiroaritenoidieni), si extrinseci, care se fixeaza pe
laringe si un organ vecin, asigurand miscarile laringelui. Sunt foarte numerosi si apartin mai
multor organe din vecinatate: faringe, limba si gat. Prin insertia lor pe laringe, in afara de
miscarile imprimate mai au rolul de a asigura si suspensia sa.
Toti muschii intrinseci ai laringelui, cu exceptia cricoaritenoidianului posterior (porticus),
sunt constrictori ai glotei. Porticusul (cricoaritenoidianul posterior) este singurul dilatator al
glotei.
Configuratia interna a laringelui
Coardele superioare sau benzile ventriculare si coardele vocale inferioare sau cele
adevarate impart cavitatea laringelui in trei etaje:
- etajul superior (vestibulul), care, la randul sau se divide in doua parti: orificiul laringian
superior, ovalar, larg, dirijat in sus si inapoi, si vestibulul propriu-zis, de forma unei palnii,
cu coardele vocale superioare;
- etajul glotic, format din spatiul cuprins intre coardele vocale inferioare si apofizele vocale
ale aritenoizilor, numit glota sau orificiu glotic;
- etajul inferior (subglotic), care se largeste in jos si se continua cu traheea. Cavitatea
laringelui, cu exceptia coardelor vocale, este tapetata de o mucoasa ce prezinta un epiteliu
cilindric ciliat.
1.3 Strepsils
Pentru ce se administreaza STREPSILS ?
Strepsils in variantele sale: Clasic, Mentol, Eucalipt, Miere si Lamaie si cu vitamina C
100 mg, Strepsils Herbal si Lemon, apartine unui grup de medicamente care sunt utile in
tratamentul infectiilor oro-faringiene usoare, favorizand ameliorarea simptomelor provocate
de acestea.
Strepsils Calsic are efect imediat in ameliorarea senzatiei de diconfort faringian.
Strepsils Mentol si Eucalipt descongestioneaza rapid caile respiratorii.
Strepsils Miere si Lamaie are efect calmant accentuat in durerile produse de infectiile
cavitatii bucale si ale faringelui.
Strepsils Vitamina C 100 mg asigura cantitatea de Vitamina C necesara in cursul
infectiilor orofaringiene.
Strepsils Herbal si Lemon fara zahar are efect calmant accentuat in durerile produse de
infectiile cavitatii bucale si ale faringelui.
Cutii cu una sau doua blistere a cate 12 pastile. Strepsils Herbal si Lemon cutie cu una
sau doua blistere a cate 8 pastile.
Mod de administrare:
Produsul se administreaza oral. Se utilizeaza chiar de la aparitia primelor senzatii de
disconfort faringian.
Se dizolva incet, in gura, cate un comprimat la 2-3 ore. Nu se administreaza mai mult de
8 pastile in 24 de ore. Daca simptomele persista, bolnavul trebuie sa se adreseze medicului.
Inainte de a folosi acest produs, bolnavul trebuie sa verifice daca:
- este alergic la oricare dintre substantele componente;
- daca este alergic trebuie sa tina cont de cantitatea de zahar din pastila
(2,6 g glucide) cu exceptia Strepsils Herbal si Lemon fara zahar care nu contine zahar;
- daca bolnava este insarcinata sau alapteaza trebuie sa ceara sfatul medicului inainte de a
lua acest medicament.
Reacţii adverse:
Folosind Strepsils in oricare dintre variantele sale, reactiile adverse sunt foarte rare.
Totusi, daca intervine ceva neobisnuit, bolnavul trebuie sa anunte medicul.
Nu trebuie folosit medicamentul dupa data expirarii inscrisa pe ambalaj.
Medicamentul nu trebuie lasat la indemana copiilor.
1.4 Voseptol V
Compozitie:
- tinctura de propolis
- mentol
- ulei volatil de levantica
- ulei volatil de eucalipt
- ulei volatil de menta
- ulei volatil de jneapan
- ulei volatil de cimbru
- excipienti pentru o tableta: - ciclamat de sodiu
- aerosil
- dextroza
- zahar
- gelatina
- acid ascorbic
- stearat de magneziu
- talc
Voseptol V este un produs natural recomandat ca anestezic local, antibacterian –
antifungic, cicatrizant, astringent, corector de miros, indicat in afectiunile bucofaringiene si
a cailor respiratorii superioare.
Recomandari:
Atat profilactic cat si curativ in: laringite, faringite, rinite, afte si leziuni bucale,
stomatite, paradontopatii, halena, traheobronsite si adjuvant in tratamentul astmului bronsic
si emfizem pulmonar.
Prezentare:
Flacon cu 40 de tablete.
1.5 Hexoraletten
Ce contine Hexoraletten N ?
Substantele active: diclorhidratul de clorhexidina si benzocaina.
Un comprimat de supt contine:
- 5 mg diclorhidrat de clorhexidina
- 1,5 mg benzocaina
- excipienti: - aspartam
- izomalt
- apa purificata
- ulei de menta
- mentol
- timol
Continutul in clorhidrati al unui comprimat corespunde cu 0,1 unitati paine.
Ambalaj:
Hexoraletten N este ambalat in cutii cu 2 blistere a cate 10 comprimate de supt.
Indicaţii:
Hexoraletten N face parte din grupul medicamentelor folosite pentru reducerea temporara
a numarului de bacterii din cavitatea bucala si gat, in cazul durerilor de gat, inflamatiilor
cavitatii bucale si a gingiilor.
Mod de administrare:
- Adulti si adolescenti: se suge cate un comprimat de mai multe ori pe zi. La nevoie, se poate
suge cate un comprimat la 1-2 ore, dar nu mai mult de 8 comprimate pe zi.
- Copii cu varsta intre 4 si 12 ani: se sug 4 comprimate pe zi.
- Varstnici, persoane cu boli hepatice sau renale: ca si la adulti.
Tratamentul trebuie inceput cat mai repede posibil de la primele semne de boala si trebuie
continuat cateva zile de la disparitia acestora, ca masura preventiva.
Daca se administreaza mai mult Hexoraletten N odata
Daca pacientul ia prea multe comprimate de Hexoraletten N odata, este indicat sa se
adreseze medicului sau sa se prezinte imediat la cea mai apropiata unitate medicala.
Reacţii adverse:
Reacţiile adverse sunt rare. Dupa administrarea indelungata, simtul gustului poate fi
afectat sau pot aparea amorteli la nivelul limbii. Dupa tratamentul indelungat, preparatele
care contin clorhexidina pot duce la colorarea danturii, care se poate inlatura prin
tratamentul stomatologic adecvat. De asemenea, se poate produce colorarea temporara a
limbii. Ca si alte produse medicamentoase, Hexoraletten N poate produce fenomene
alergice, rareori pana la soc anafilactic. La copii mici, benzocaina din compozitia produsului
poate duce la afectarea globulelor rosii din sange.
Indicatii terapeutice:
Afectiuni inflamatorii si infectioase buco-faringo-laringiene, laringite, faringite,
traheite, amigdalita, angine.
Post – operator: amigdalectomii, abcese incizate.
Contraindicatii:
- Hipersensibilizarea la unul din componenti
- Copii de mai putin de 30 de luni (prezenta mentei)
Precautii:
Sportivii trebuie sa fie atenti pentru ca acest medicament contine un principiu
activ care poate induce un rezultat pozitiv pentru testul antidrog.
Mod de administrare:
Se lasa medicamentul sa se topeasca, fara a se amesteca, 4-10 comprimate pe zi.
In cazul indicatiilor vizate, durata administrarii acestui corticoid va fi cat mai scurta
posibil, si nu va depasi in mod normal 8-15 zile.
Reacţii adverse:
Reactii de intoleranta locala pot surveni la debutul tratamentului. Au fost
semnalate rare reactii de tip alergic (manifestari cutanate, edeme superficiale ale fetei
si/sau ale mucoasei si in mod exceptional laringe). Aceste reactii cedeaza la uncetarea
tratamentului. In cazul aparitiei acestor efecte adverse este indicat sa se consulte
medicul.
Prezentare:
Acest medicament nu se elibereaza decat pe baza prescriptiilor medicale.
CAPITOLUL 2
Urechea noţiuni introductive
URECHEA
Urechea nu asigura numai simtul nostru auditiv ci si pe cel al echilibrului. Este un organ
complex impartit in trei regiuni: urechea externa care preia sunetele precum un radar, urechea
medie al carei angrenaj osos seamana cu un aparat ce amplifica sunetele ce sunt transmise si
urechea interna care converteste vibratiile sonore in impulsuri nervoase si determina pozitia
capului. Mesajele care rezulta sunt transmise la creier de-a lungul a doi nervi apropiati, cu traiect
comun: nervul vestibular pentru echilibru si nervul cohlear pentru sunete.
Urechea externa si cea medie sunt implicate in special in auz, dar structurile urechii
interne ce interpeleaza pozitia capului si sunetul sunt separate desi, ele se gasesc impreuna cu
acelasi organ.
Auzul – Ceea ce auzim sunt unde sonore produse prin vibratiile moleculelor de aer.
Amplitudinea si energia acestor unde determina intensitatea care este masurata in decibeli (dB).
Cu cat numarul vibratiilor este mai mare cu atat tonalitatea este mai ascutita. Frecventa sunetului
este exprimata in cili pe secunda sau in hertzi (Hz).
La persoanele tinere, gama de frecventa ce poate fi auzita este aproximativ intre 20 pana
la 20.000 Hz pe secunda, desi sensibilitatea maxima este intre 500 si 4.000 Hz. Pe masura ce
imbatranim sau daca suntem expusi la sunete cu intensitate excesiva pentru o perioada de timp,
sensibilitatea pentru frecvente inalte scade.
Nivelul normal al auzului este definit printr-un standard international.
Acuitatea reprezinta diferenta dintre sunetul perceput si sunetul standard generat de un
aparat special denumit audiometru.
Urechea functioneaza: ca un captator (urechea externa), ca un amplificator (urechea
medie) si ca un transmitator (urechea interna).
Pavilionul reprezinta portiunea elastica care capteaza sunetele. In centrul acestuia exista
un canal osos ce conduce la timpan. Peretii canalului secreta o substanta ceroasa care previne
uscarea si descuamarea pielii.
Amplificatorul este reprezentat de un angrenaj format din trei oscioare. Acestea sunt
ciocanelul, care vine in contact cu timpanul; scarita care este atasata de urechea interna si
nicovala care este un os mic ce face conexiunea intre cele doua.
Acest sistem amplifica de 20 de ori miscarile timpanului. De la urechea medie pleaca un
canal ingust denumit tuba Eustachio care se deschide in spatele amigdalelor, ceea ce contribuie la
egalizarea presiunii aerului pe ambele fete ale timpanului.
Urechea externa: primeste sunetele;
Urechea medie: amplifica sunetele;
Urechea interna: transmite sunetele la creier.
Grupa farmacoterapeutica:
Preparate pentru urechi, corticosteroizi si antiinfectioase in combinatii.
Indicatii terapeutice:
Infectii bacteriene ale urechii externe
Contraindicatii:
Hipersensibilitate la oricare dintre componentii produsului.
Precautii:
Nu se recomanda administrarea produsului la pacienti cu perforatii ale timpanului.
Interactiuni:
Nu se cunosc.
Sarcina si alaptarea:
In lipsa datelor complete privind absorbtia sistematica a substantelor active dupa administrare
auriculara, produsul se va administra in perioada de sarcina si alaptare numai dupa evaluarea
raportului beneficiu-risc.
Reactii adverse:
Rareori, poate aparea iritare locala.
Supradozaj:
Nu au fost raportate cazuri de supradozaj.
Pastrare:
Produsul nu se utilizeaza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj si se pastreaza la temperaturi
intre 8-15 0C, in ambalaj original.
Produsul nu se lasa la indemana copiilor.
Ambalaj:
Cutie cu un flacon a 10 ml solutie auriculara, prevazut cu picurator.
2.3.2 Boramid (Otalgin)
Compozitie:
10 g solutie contine:
Aminophenazonum 0,5 g
Dicainum 0,2 g
Acidum boricum 0,2 g
Glycerinum 9,1 g
Forma terapeutica:
Solutie pentru uz extern.
Prezentare:
Flacoane de 10 ml.
Actiune farmacodinamica:
Boramidul este antiseptic, analgetic si decongestiv al timpanului.
Acidul boric (H3BO3) este un germicid slab eficace in inhibarea cresterii bacteriene. Nefiind
iritant, el este indicat pentru tesuturile sensibile, cum ar fi mucoase si cornee, ceea ce explica mai
ales utilizarea sa.
Aminophenazona este un derivat de pirazol, cu actiune antipiretica, analgezica si
antiinflamatorie. Ca antiinflamator, actioneaza prin mecanism atat central, cat si periferic,
micsorand permeabilitatea capilara a membranei celulare. Ca analgetic, scade sensibilitatea
terminatiilor nervoase senzitive atenuand inflamatiile.
Glicerina este un vehicul si medicament a carei actiune se limiteaza la locul de aplicare. Aplicata
local pe tesuturi iritate sau lezate, acopera suprafata respectiva, aparand celulele subadiacente de
stimulii rezultati din contactul cu aerul sau factorii iritanti din mediul inconjurator.In procesul de
fata, pe langa faptul ca joaca rolul unui vehicul, formeaza impreuna cu acidul boric un compus
boroglicerinat, care este lubrifiant. Glicerina, absorbind apa (in concentratie mare, este in
oarecare masura deshidratanta si iritanta pentru tesuturile cu care vine in contact, creeaza un
mediu neprielnic dezvoltarii bacteriilor, datorita desicatiei pe care o produce pe piele sau
mucoase.
Fenomene secundare:
La administrare indelungata, trebuie avute in vedere manifestarile toxice si iritante locale ale
ingredientelor.
Indicatii:
Otitele medii congestive nepurulente.
Contraindicatii:
Produsul nu se va folosi la otitele medii supurate.
Mod de administrare:
Adulti: 8-10 picaturi, instalate in ureche de 2-3 ori pe zi.
Copii: 3-4 picaturi de 3-4 ori pe zi in instilatii in conductul auditiv extern (se picura 3-4 picaturi,
se tine 5 minute capul in pozitia respectiva, se sterge conductul cu vata si se aplica vata uscata).
Conservare:
Produsul se va pastra in locuri uscate, la temperatura obisnuita, ferit de lumina.
2.3.3 Optipax
Compozitie:
- 100 g solutie contine: - fenozona
Grupa farmaceutica:
Preparate auriculare, combinatii.
Indicatii terapeutice:
Otipax este utilizat pentru tratament simptomatic local al durerii de la nivelul urechii
medii la pacienti cu timpanul intact:
- otite acute medii congestive;
- otite grupale flictenulare
- otite barotraumatice.
Contraindicatii:
- Hipersensibilitatea la fenozona sau la oricare din excipientii produsului;
- Perforatie timpanica de origine infectioasa sau traumatica.
Precautii:
Inaintea administrarii produsului pacientul trebuie sa se asigure ca timpanul este intact.
Administrarea auriculara la pacientii cu timpanul perforat poate provoca reactii adverse la
nivelul structurilor urechii medii.
Interactiuni:
Nu au fost raportate.
Atentionari speciale:
Durata tratamentului nu trebuie sa depaseasca 10 zile. Daca simptomatologia nu se
amelioreaza, se impune reevaluarea conduitei terapeutice.
Sportivii trebuie atentionati ca produsul contine substante care pot produce reactie
pozitiva la testele antidoping.
Sarcina si alaptarea:
Deoarece absorbtia sistematica la pacientii cu timpanul intact este putin probabila,
administrarea produsului este permisa in timpul sarcinii si alaptarii, in conditiile utilizarii
conform recomandarilor de mai sus.
Reactii adverse:
Au fost semnalate cazuri de reactii locale de tip alergic, iritatii sau hiperemie la nivelul
conductului auditiv.
Supradozaj:
Nu au fost semnalate cazuri de supradozaj.
Pastrare:
- Produsul nu se va utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj;
- Produsul se va pastra la temperaturi intre 15-20 0C, in ambalajul original;
- Produsul nu se va lasa la indemana copiilor.
Ambalaj:
Cutie cu un flacon prevazut cu picurator, continand 20 ml solutie auriculara.
Clasificarea surditatilor
Clinic si didactic surditatea se imparte in:
- surditate de transmisie, cu sediul lezional in urechea externa si urechea mijlocie;
- surditate de perceptie, datorita modificarilor produse in continutul urechii interne (labirintul
cohlear);
- surditate mixta, rezultata din combinatia celor doua forme de surditate amintite.
Surditate de perceptie
Este provocata de leziunile labirintului cohlear din urechea interna, ale nervului auditiv si
centrilor nervosi superiori (inclusiv zonele auditive din creier).
Cauzele pot avea diferite origini: infectioasa, toxica, vasculara, congenitala, tumorala,
profesionala (trauma sonora). Scaderea auzului poate evolua pana la surditate totala. Surditatea
de perceptie se poate imparti, in raport cu mediul anatomic al leziunii, astfel:
- surditate cohleara (cauzata de infectii, intoxicatii, tulburari vasculare, traumatisme);
- surditate retrocohleara (care se datoreste unor leziuni ale nervului sau centrilor auditivi).
Leziunea nervului cohlear poate fi provocata de infectii, substante toxice, tumori sau
procese degenerative.
Dopul de ceara, format prin secretia exagerata a glandelor ceruminoase din pielea
conductului auditiv extern, devine un obstacol in calea undelor sonore spre urechea medie. Se
recomanda sa nu fie scos cu corpuri tari, pentru a nu se provoca un accident de perforare a
timpanului. Scoaterea cerumenului din ureche constituie o problema careia trebuie sa-i acordam
atentie, apeland la medic.
Corpii straini inerti (boabe de fasole, porumb, varfuri de creioane etc.) pot fi introdusi in
conductul auditiv extern, voit de catre copii, in joaca sau accidental. Accidental mai pot intra
graunte de nisip etc.
Corpii straini vii (musculite, fluturasi, purici etc.) intra in conductul auditiv extern,
accidental sau in timpul somnului. Atat unii cat si altii trebuie scosi din ureche de catre un
specialist.
CAPITOLUL 3
Aparatul acustico-vestibular
3.1 Fiziologia
Cele doua portiuni ale aparatului auditiv – una periferica si alta centrala -, formand
impreuna analizatorul stetacustic, indeplinesc functiile de auz si de echilibru.
Simtul auzului se realizeaza prin participarea urechii externe, urechii medii, labirintului
cohlear si centrului cortical. Simtul echilibrului si simtul miscarilor sunt realizate cu participarea
aparatului vestibular, cerebelului si centrilor corticali. Urechea externa si cea medie alcatuiesc
aparatul de transmisie al excitantului sonor, cohleea, pe cel de receptie, iar centrul cortical pe cel
al perceptiei si integrarii senzatiei auditive.
Auzul se realizeaza astfel: pavilionul auricular si conductul auditiv extern capteaza,
concentreaza si conduc undele sonore spre membrana timpanica, imprimandu-i o vibrare
aperiodica. Timpanul transmite vibratiile oscioarelor, iar acestea, la randul lor, le transmit mai
departe urechii interne, adica in cohlee, prin intermediul ferestrei ovale. Undele sonore din
urechea medie, prin fereastra ovala, se transmit sub forma de oscilatii in lichidele labirintului,
prin holicotrema la fereastra rotunda, provocand miscarea membranei bazilare a organului lui
Corti, impresionand numeroasele celule auditive, insiruite in jurul acestei membrane.
La acest nivel se produce transformarea vibratiilor sonore – a energiei mecanice – in
excitatii nervoase ce se transmit pe caile auditive in zonele de integrare centrala, situate in lobii
temporali, unde are loc fenomenul de percepere a sunetului.
Scoarta cerebrala are rolul important de a face analiza sunetelor, de a aprecia intensitatea,
inaltimea si calitatea lor. Putem recunoaste vocea unui cunoscut, putem deosebi sunetele intre
ele, ce instrument le produce etc., cu ajutorul analizatorului auditiv, fenomen care se produce la
nivelul creierului. Dupa cum am aratat, zonele nervoase din creier primesc impulsuri nervoase
auditive de la ambele urechi, direct si incrucisat. Daca o ureche este bolnava, cea sanatoasa
transmite sunete la toti centrii nervosi din creier.
In afara de aceasta, precizam ca proiectiile corticale ale auzului din scoarta cerebrala nu
sunt izolate; ele au legaturi cu zonele corticale ale celorlalte simturi cu centrul vorbirii. Prin
aceste raporturi se asigura o prelucrare complexa a datelor furnizate de realitatea inconjuratoare
sau din interiorul organismului nostru.
Activitatea complexa a creierului ofera omului posibilitatea sa gandeasca, sa vorbeasca,
sa-si formeze anumite conceptii, sa ia atitudini, sa schimbe si sa perfectioneze mediul, sa se
autoperfectioneze etc.
3.3 RINOFUG
Compozitie:
100 ml contine:
- α – Naphtyl – methyl – dihydroimidazol – hydrochloricum 0,1 g
- Natrium chloratum 0,9 g
- Methylium – p – hydroxybenzoicum 0,05 g
- Alcoholum 0,25 g
- Excipiens q.s. ad. 100 ml
Forma terapeutica:
Solutie pentru uz extern
Prezentare:
Flacoane de 10 ml
Actiune farmacodinamica:
Produsul Rinofug, datorita derivatului imidazolic pe care il contine, manifesta o puternica
actiune vasoconstrictiva locala, producand o descongestionare rapida a mucoasei rinofaringiene.
Inflamatia mucoasei rinofaringiene se atenueaza, iar respiratia prin fosele nazale, impiedicata din
cauza guturaiului, devine posibila.
Actiunea Rinofugului este comparabila cu aceea a adrenalinei, cu deosebirea ca nu se
produce vasodilatatie secundara.
Fenomene secundare:
Desi Rinofug nu are actiune vasodilatatorie secundara ca adrenalina, totusi este capabil sa
provoace o congestie ulterioara a mucoaselor. Acest tip de reactie vasomotorie poate fi mai
pronuntata dupa utilizarea prelungita a produsului. Intreruperea tratamentului amelioreaza insa
congestia.
Se recomanda sa nu se utilizeze la bolnav intr-un tratament prelungit (peste 5-7 zile).
Cantitatile absorbite dupa aplicarea locala pot produce in unele cazuri somnolenta,
hipotermie, diminuarea frecventei respiratorii, vomismente, hipertensiune.
Indicatii:
Rinite acute si cronice, rinite alergice, criza vasomotorie, epistaxis, pentru
decongestionarea mucoasei nazale in scop diagnostic, congestia cailor respiratorii superioare
datorita infectiilor generale.
Se poate utiliza si in stomatologie, local, pentru vasoconstrictia mucoaselor.
Contraindicatii:
Hipertensiune arteriala, arteroscleroza.
Mod de administrare:
Adulti: 3-4 picaturi in fiecare nara, de 2-3 ori pe zi.
Tratamentul se aplica 3-4 zile, putandu-se prelungi eventual pana la maximum 7-8 zile.
Pentru descongestionarea mucoasei nazale in scop diagnostic, se introduc in fiecare nara
tampoane de vata imbibate cu Rinofug, care se mentin 1-2 minute.
Copii: se va dilua solutia 1:1 (adica la 1 ml Rinofug se va adauga 1 ml apa distilata)
pentru copii peste 3 ani, la copii intre 1-3 ani se va practica a dilutie de 1:2 (adica la 1 ml
Rinofug se va adauga 2 ml apa distilata).
Conservare:
Produsul se va pastra in locuri uscate, la temperatura obisnuita, ferit de lumina.
3.4 Vibrocil
Ce este Vibrocil?
Vibrocil conţine, ca substanţe active, un decongestionant nazal (fenilefrină) şi un antihistaminic
(maleat de dimentinden). Vibrocil este utilizat pentru ameliorarea congestiei şi diminuarea
secreţiei nazale.
100 ml picături nazale, soluţie sau spray nazal, soluţie conţin, ca substanţe active, 0,250 g
fenilefrină şi 0,025 g maleat de dimentinden. De asemenea conţin acid citric monohidrat, fosfat
disodic anhidru, sorbitol, clorură de benzalconiu, esenţă de lavandă deterpenată, apă purificată.
100 g gel nazal conţin, ca substanţe active, 0,250 g fenilefrină şi 0,025 g maleat de dimentinden.
De asemenea conţin acid citric monohidrat, fosfat disodic anhidru, sorbitol, clorură de
benzalconiu, esenţă de lavandă deterpenată, hipromeloză, apă purificată.
Vibrocil picături nazale este ambalat într-o cutie cu un flacon din sticlă brună închis cu capac din
PP ce conţine 15 ml picături nazale, soluţie şi o pipetă din PP cu partea superioară din elastomer
clorobutilic.
Vibrocil spray nazal este ambalat într-o cutie cu un flacon pulverizator din PEJD prevăzut cu
aplicator nazal şi închis cu capac din PE ce conţine 10 ml spray nazal, soluţie.
Vibrocil gel nazaleste ambalat într-o cutie cu tub din Al prevăzut cu canulănazalădin PE şi închis
cu capac din PE, ce conţine 12 g gel nazal.
Toate cele 3 forme farmaceutice Vibrocil conţin clorură de benzalconiu, un excipient care poate
determina apariţia unor reacţii alergice cutanate. De asemenea ele conţin şi sorbitol, care
reprezintă o sursă de fructoză, de aceea, dacă medicul dumneavoastră v-a spus că aveţi
intoleranţă la unele zaharuri, adresaţi-vă acestuia înainte de a utiliza acest medicament.
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi:
Nu este recomandată utilizarea Vibrocil în perioada de sarcină şi alăptare.
Alte probleme medicale:
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă aveţi o boală de inimă, tensiune arterială crescută, o
boală a glandei tiroide sau glaucom.
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă utilizaţi medicamente antidepresiv sau medicamente
pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute (precum beta-blocantele).
Mod de administrare:
Suflaţi-vă nasul. Dacă staţi în şezut sau în picioare aplecaţi capul pe spate, iar dacă staţi întins pe
pat, aplecaţi capul pe spate la marginea patului. Administraţi picăturile în fiecare nară şi după
aceasta ţineţi capul în aceeaşi poziţie puţin timp pentru a permite dispersarea medicamentului. În
cazul în care alăptaţi copilul după vârsta de 1 an, administrarea picăturilor trebuie făcută înainte
de alăptare, pentru facilitarea acesteia.
Pentru a produce o pulverizare fină, flaconul pulverizator trebuie ţinut în poziţie verticală cu
aplicatorul nazal în sus. Suflaţi-vă nasul. Ţineţi capul în poziţie normală şi introduceţi în nară
aplicatorul nazal şi apoi strângeţi o dată, scurt, flaconul pulverizator, după care scoateţi-l din nară
înainte de a elibera presiunea. În timpul pulverizării, trebuie să inspiraţi pentru a asigura o
distribuţie optimă a medicamentului.
Suflaţi-vă nasul. Aplicaţi o cantitate mică de gel în fiecare nară, cât mai adânc posibil; se
recomandă ca ultima aplicare să fie făcută cu puţin timp înainte de culcare.
Reacţii adverse:
Pe lângă efectele lor terapeutice, medicamentele pot cauza unele reacţii adverse. Vibrocil este, de
obicei, bine tolerat. Totuşi pot să apară manifestări rare şi trecătoare de senzaţie de arsură locală
uşoară sau uscăciune a nasului.
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă observaţi apariţia oricărei reacţii
adverse, chiar dacă nu a fost menţionat în acest prospect, despre care credeţi că a putut apare
datorită utilizării Vibrocil.
BIBLIOGRAFIE
1. PROF. DR. SAMUEL IZSAK: Farmacia de-a lungul secolelor, Ed. Stiintifica si
enciclopedica – Bucuresti 1979