Țiganii Din România

. ..
KW"
*' -
INSTITUTUL CENTRAL DE STATISTICĂ I m II

D ire c to r Dr. SA B IN M A N U ILA
BIBLIOTECA STA TISTIC Ă N r. 8
M O N O G R A FIE ETN O G R A FIC Ă
ION CHELCEA
REFERENT ŞEF IN OFICIUL DE STUDII AL INSTITUTULUI
CONFERENŢIAR DE ETNOGRAFIE LA UNIVERSITATEA DIN IAŞI
EDITURA INSTITUTULUI CÈNTRAL DÉ STATISTICA

BUCUREŞTI V, SPLAIUL UNIRII 28
1944
w w w .d a c o r o m a n ic a .r o
DIN LUCRĂRILE ACELUIAŞ AUTOR
1. Grecii m colindele noastre. U n aspect al vie ţii sociale la n o T în trecut :

G recii negustori. C luj. • T ip. „A rd ealu l”, 1930.
2. Schiţă m onografica asupm L u jerd iu lu i —r Som eş„ D in publ. Rev. „Sa
tu l şi Şcoala” JNr. 2, C luj, T ip. ,,A rd ealu l“, 1932.
3. Obiceiuri. C redinţe, Colinde, din satul Mada ju d . H unedoara. E xtras
d\n„Culegătorul” I, N r. 1, C luj, T ip. A rd ealu l“, 1932.
4*L tie ra tu ra Monografică a satelor noastre fi problemele în legătură cu
studiul sa tu lu i românesc. D in publ. Rev. .„Satul ţi Şcoala N r. 7>"
* > - Clţij, T ip. „A rdeahjl” 1933. ' '
-J>. T ip u r i de cranii rom âneşti d in A rdeal. C ercetare antropologică. Cu
un tablou grafic şi pen tru planşe. A cad. Rom. Mem. Secţ. Ş tiin ţi
fice, Seria Illn a, Tom . X . Mem. 10. Buc. 1935.
6. Literatură populară rom ână contra dom inaţiunii m agh.are in A rdeal.
C luj, T ip. .jN aţională” , 1937.
7. M uzeul E tnografic al A rdealului, Cluj. Cu ocazia reorganizării şi
in au g u rării sale din Iunie. 1937.
8. Obiceiu, com unitate (sătească), cultu ră populară. T is . „D acia T ra -
;ţa n ă ” 1938. E xtras d in „T ran silv ania“. Sibiu 1938.
9. N eam fi Ţară. P a g in i.d e E tnografie şi Folclor. Bucureşti. T ip. „Im
p rim e ria ”, 1940.
10. Les „Rudarii’’ de Muscel. Etude E th n o g rap h iq u e E x tra its des A rchi
ves, X V I-ê année, N r. 1—4. T ip, „C artea R om ânească'1, Bucu
reşti, 1943.
11. M enirea M uzeului E tn o g ra fic a l M oldovei. Iaşi, T ip . „L ig a C ul
turală” , 1943.
12. D in G orj. N ote şi O bservaţiuni cu caracter etnografic. Bucureşti.
T ip n ln fo rm aţia 'Zilei” 1943. •
13^. Etnografie. Obiect, C oncepţje-M etodă. Lecţie de deschidere a
cursului de „Introducere în E tn o g ra fie", Ţ inută la U n iv ersita
tea d in Iaşi, în ziua de 29 M artie 1943. E x tras d in vol. IV,
„Lucrărilc G eografice D im itrie Cantem ir”. Iaşi.In st. A rte G rafice,
B raw o, 1943.
INSTITUTUL CENTRAL DE STATISTICĂ
D ire c to r D r. SA B IN M A N U ILA
BIBLIOTECA STATISTICĂ N r. 8
ION CHELCEA
R E F E R E N T Ş E F lN OFIC IUL DE STU DI I AL I N S T I T U T U L U I
CO NF ER E NŢ IA R DE ET NO G RA F I 10 LA U N IV ER S IT A TE A DIN IAŞI
ŢIGANII DIN ROMÂNIA

’ M O N O G R A FIE ETN O G RA FICĂ
EDITURA INSTITUTULUI CENTRAL DE STATISTICA

BUCUREŞTI V, SPLAIUL UNIRII 23
1944
Lucrafea de }a(ă reprezintă rezultatele unor ccrtetari lacul în cadrul
O ficiului de S tu d ii al In stitutului. O piniile şi interpretările reprezintă punctul
de vedere al autorului.
„ S.i'Zat'te a a e c / e y c i e / '
a a u ă o itia n ă -âepuiă c/ea ûicc/éti
il a n A /e c a n n a t i l e e n c o re ,
g/ £ ( Æ lai ô û G
.d a c o ro m a n ica .r o
IN LOC DE INTRODUCERE
(P U N C T E DE VEDERE)
R edeschizându-se discuţia, răm ânem la aceeaşi constatare la

care se oprise — acum 50 an i — P aul B ataillard, când afirm a că
„Ies T siganes d ev raien t être en chaque contrée l ’objet de m ono
g rap h ies eth n o g raphiques très précises, très sérieusem ent étudiées ;
et c’est ce qui m anque presque p arto u t, quoique les notices et même
les livres, dont quelques uns très connus, soient assez nom breux“ .1)
P e-alocuri, acest d ez id e rat s'a făcut sim ţit şi în pu b licistica
n o astră d in ultim ul tim p. In tre altele^ sim ţind această lacu n ă în
prezen tarea problem ei Ţ ig an ilo r, P opp Şerboianu se g ân d ea pe
bu n ă drep tate, la un studiu etnografic de oarecare în tin d e re re fe
rito r la Ţ ig an ii nom azi, la „ n e to ţi“ , cum le spune e l 2). Se înţelege
că nu era un lucru a tâ t de uşor. îm p re ju ră rile cereau un nou gen
de cunoaştere : cercetarea Ţ ig a n ilo r în ceeace aveau ei m ai specific,
ca v iaţă. D ocum entul istoric reprezenta o sursă seacă de in fo r
m aţie. T recu tu l, în orice caz, nu avea prea m ult de spus. Şi apoi,
noua m etodă în alte ţă ri (în special G erm ania) dăduse roade.
R ăm ăsese deci, ca desvoltarea problem ei să p rim ească şi la
noi o d esleg are m ai fe ric ită şi m odernă. D a r am co n tin u at să p ri
vim lu cru rile p rin ung h iu l de cunoaştere istoric şi lingustic. D in
care cauză, p arcu rg ân d b ib lio g ra fia în chestiune, m ai ales la noi, ra r
vom în tâ ln i cercetări pe viu, în a fa ră bineînţeles, de câteva a r ti
1) P. Bataillard. Bohémiens ou Tsiganes, in D ictionnaire des Sciences

Anthropologiques. P aris 1895.
2) P°PP Çerboianu. Les Tsiganes. P aris 1930 p. 12.
6 ŢIGANII DIN ROMÂNIA
co le s). A şa se explică, cum, în dom eniul acesta am răm as ca p e

tim p u l lu i K ogălniceanu, când g ru p u rile etnice din toate ţă rile
erau .cercetate m ai m u lt p e n tru farm ecul p a rtic u la rism u lu i ce-1
prezentau.
P rin aceasta, recunoaştem că am răm as în urm ă, ia r Popp Şer-
boianuk v en in d vorba de trecut, a ra tă că în to t cazul, nu acesta va
fi dru m u l care ne v a duce la realizare a scopului u rm ărit. Şerbo-
ian u recunoaşte astfel, că „sch iţa isto rică“ pe care o d ă în car
tea sa, nu face decât să trea că în rev istă p ărerile, d ea ltfel foarte
v ariate, ale d ife riţilo r au to ri asupra Isto rie i Ţ ig a n ilo r — schiţă,
care o fe ră o „ fo arte ştearsă im ag in e“ în co m p araţie cu ceeace a
fost sau este v ieaţa lor.
U n istoric p rin d isciplină, d a r care s’a ocupat cu Ţ ig a n ii, m ă r
turiseşte că această problem ă i-a trez it interes, în tâ i „ p rin nu m ăru l
lo r în sem nat d in ţa ra n o astră“., apoi, p e n tru c ă la noi cercetările
asu p ra lo r au fost şi continuă să fie cu totul insuficiente. D in p ri
cina concepţiei de care e stăp ân it, a ju n g e .în să la o contradicţie cu
sine însuşi când adm ite că ,,starea lo r actuală fiin d cunoscută“ a
fost tra ta tă cu totul pe scurt 4). L a d re p t vorbind, această la tu ră n ’a
fost expusă cât se poate de scurt în cartea sa, ca fiin d „cunoscută“ ,
ci m ai de g ra b ă p en tru că nu se p u tea altfel : D -l Potra priveşte
lu cru rile ca u n istoric şi deci, nici nu avea de unde să cunoască p ro
blem a, care tocm ai sub acest rap o rt răm âne să fie cunoscută.
Să nu ne facem iluzii : fiin d c ă pun ctu l de vedere in te g ra l
în cercetarea problem ei, aşa de m u lt şi de p asio n at desbătută, e
în acelaş tim p şi cel m ai greu de realizat. Scapă datele com plete
ale problem ei.
3) Dom nica I. Păun. Ţ ig an ii în v iaţa satului Cornova, în A rh iv a

paiitrn Ş tim la şi R eform a Socială N r. 1— 4 ; A urel Boia. In teg rarea Ţ ig an ilo r
din Şanţ (N ăsăud) în com unitatea rom ânească a satului, în Sociologie R om â
nească II I N r. 7—9, p. 351—356. A u rel Boia, este un exemplu în cc priveşte
confuzia ce se face în tre categoriile de Ţ ig an i. D in capul locului, cele două
catig o rii de Ţ ig an i din Sanţ, de sat şi ru d ari, sunt p rin aşezalre şi felul lo r
de a fi, la o oarecare d istan ţă unii de alţii. N um ai cine nu e prevenit caută
să-i considere una.
In 1929 am lu a t în deaproape cercetare, R udarii din Muscel, v. Io n
Chelcea. Les „R u d ari” de Muscel. E tude E thnographique. E x traits des Archives,
X V I-e année, N r. 1—4, 1943. In 1939 am cercetat în cadrul In stitutului
de C ercetări Sociale a l Rom âniei, Ţ iganii, din Ţ a ra O ltului ; 63 sate cu toate
soiurile de Ţ ig an i. M aterialu l aşteap tă să fie prelucrat. A lte articole şi com u
nicări referito r la problem ă : Io n Chelcea N eam şi Ţ a ră . P agini de E tn o
grafie şi Folklor. Bucureşti, 1940.
4) George Potra. C o n trib u ţiu n i la isto ricu l Ţ ig an ilo r din Rom ânia. B u
cu reşti 1939. p. 4.
ŢIGANII DIN ROMÂNIA 7
In felu l său, Poftp Şerboianu, avea să t a d ă şi el în aceeaşi

greşală, când ad m itea că lim b a ar fi singura chee ce a r m ijlo c i
a fla re a secretului existenţei m isterioase, a acestui popor 5). C a să
11 c facem o idee asupra fe lu lu i cum se poate aplica o astfe l de
concepţie, e destul să arătăm că Popp Şerboianu a avut în v e
dere, exclusiv pe acei Ţ ig a n i ce m ai prezen tau interes d in pu n ct de
vedere linguistic. M ateria lu l la care se re fe ră el, avea să fie cules
(lela U rs a rii şi Ci u ră rii din M untenia, „cu excepţia câtorva cu
vin te lu ate d in v ocabularul Ţ ig a n ilo r v ă tra ş i“ . O astfel de a titu
dine, d in punctul nostru de vedere, poate fi p riv ită ca u n ila te ra lă ,
dacă nu uităm adevărul expus m ai sus, că tocm ai p un clu l d e v e
dere este acela care în târzie cu m u lt aştep tările noastre.
A cest n ea ju n s ne în d eam n ă să punem problem a în m od
tehnic. A ltfel, nu se poate aju n g e la nici un rezultat. F iin d c ă
în alte lim b i, din punctul de vedere al Ţ ig a n ilo r în gen eral,
s’au re a liz a t studii excepţionale G) ; asupra Ţ ig an ilo r d ela noi,
lipsesc. Şi astfel, d ezideratul ex p rim a t de P au l B a ta illa rd ,
acum exact 50 ani, răm âne în picioare şi astăzi. E l a fost re a liz a t
p en tru U n g a ria şi A rd e a l a ltă d a tă 7). P en tru G erm ania, nu d e
m ult. L a noi, B arbu C onslanlinescu a răm as abea la un proect,
conceput încă d ela 1878 8); o astfel de lu c ra re însă el n ’a aju n s
să realizeze. T im p u rile noastre cer o reex am in are a problem ei
şi o p u n ere la p unct a chestiunii Ţ ig a n ilo r — în deosebi — ca
problem ă de stat. In p re să s’a cerut adesea, a lă tu ri de o d esiu d ai-
zare a tă re i noastre, şi o d estig an izare a e i 9) şi p ân ă n u cu
noaştem a tâ t p a rtia l cât şi in teg ra l această problem ă, e firesc să n u
putem păşi la deslegarea ei.
A snpra num irii şi o r ig in ii Ţiganilor. N u m irea Ţ ig a n ilo r îm

b racă d ife rite form e : sunt n u m iri ce trăd e ază caracterul lor. A st
fel, B elgienii şi O landezii, referin d u -se la fa p tu l că sunt lip s iţi
51 P(>t>l> Şerboianu. Op. cit. p. 11.
6) M . G. G rillm an. Die Zigeuner. Ein historischer Versuch über die
L ebensart und V erfassung dieses Volkes. L ipsea-Dessau. 1783; M artin Block.
Z igeuner. Ih r L eben und ihre Seele dargestellt a u f G rund eigener Reisen und
Forschungen. Leipzig 1936.
7) Dr. 1. H . Schwicker. D ie Z igeuner in U n g arn und Sibenbürgen.
W ien und Teschen 1883.
8) A cadem ia R om ână Mss. 3923. p. 2.
9) A lături de m arile prefaceri, în sens negativ ce au avut să se a b a tă
asupra poporului rom ân ; ca spre ex. n ăvălirea b arb arilo r cu „m ojicia slav ă“ şi
„sălbăticia m aghiară” , etc. in filtra ţia evreească. avem şi „pecinginea ţig ă -
tiească”. S. M ehedinţi. Ethnos, în Rev. Elhnos, I Fase. I. p. 3.
de sen tim entul religios, aşa cum îl concep ei, le-a u d a t num ele
de „ H e id e n “ 10). P en tru M au ri şi A ra b i, ei nu sunt altceva decât
hoţi : „ C h a ra m i1’. T u rc ii, îi num esc şi ei, nu „C h a ra m i“, d a r cam
la fel : „ A ra m i“ . P ăstrea ză în să două n u m iri : pe lâ n g ă cea de
„ A ra m i“ m ai obişnuesc şi pe cea de „T ch in g en es“ ” ). A poi, între
altele, avându-se în vedere culoarea pielei, în unele p ărţi li se m ai
spune „K alo“ (sing.) ; „ K a li“ pl.) — adică negru, negri. In Serbia,
R u d arii-c arav la h i, p o a rtă num ele de „K a ra v la h i“ (V lahi n egri ;
R om âni negri) — p en tru acelaş m otiv.
N u m irea generică de „om “ — m anuş (sing.), m anuşa (pl.) —
a ra tă o stare o rig in a ră psihologică şi culturală, lip s ită de cel m ai
m ic g ra d de diferenţiere. P asiu n ea cu care au fust u rm ăriţi de
c e rc e tă to ri12), ilustrează — in stin ctiv sau conştient — această sta
re: de lu cru ri : u rm ă rin d u -i pe ei, descoperi o în trea g ă lum e nouă
— cum spun, o rig in ară, cât m ai o rig in ară. Ceeace erau p en tru
euro p en i popoarele aşa zise p rim itiv e , din alte continentc, erau
p en tru noi Ţ ig a n ii d in Europa...
C ân d un popor îşi num eşte conaţionalii : Sinto (sing.), S inthi
(pl.) („om de al nostru“ ), înseam nă că trăie şte în tr'o lum e închisă,
în orice caz, fă ră p rea m ari orizonturi — pe de o p arte ; pe de alta
— se observă leg ătu ra de sânge, orizontul organic al clanului şi
sim ţăm ân tu l de trib, pe care Ţ ig a n ii l-a u p ăstra t p ân ă în tim p u rile
n oastre şi în tr ’o lum e cu alte concepţii de v ieaţă decât a lor.
N u m irile le sunt p rea docum entare spre a nu insista asupra
lor. A u răm as la starea de geneză. „R om “ (sing.), „R om i“ (pl.)
în seam nă b ărb at ; „R om ni“ , fem eie. In tim pul din urm ă o
m in o ritate conştientă d in tre ei, a p re fe ra t să li se zică în loc
de Ţ ig a n i, „R om i“ . In tre Rom i, cu sensul de Ţ ig a n i şi ,.R om “ —
„R o m n i“ cu sensul de b ărb at, om, fem eie, le g ă tu ra se im pune dela
sine, deşi discuţia se poate continua. N o i n ’avem in ten ţia să stă
ru im pe această tem ă.
10) „Idolâtres".
]] ) A . Poissonnier. Les esclaves tsiganes dans les Principautés D anu
biennes, p. 30.
12) Dr. H . UUislocki, oare a făcut gim naziul gr.-cat. la Braşov, a tră it
după ce şi-a term inat studiile la Sebeş-Alba, 10 ani — p eregrinând cu Ţiganii
ca să le deprindă m oravurile. M artin Blockr, alt m are tiganolog, a făcut acelaş
lucru ; a trâ it p rin tre Ţ iganii de cort, ani d earândul — atras de irezistibila d o
rin ţă de a cunoaşte această lume, cu totul alta decât a noastră. Iu special,
categoria Ţ ig an ilo r de cort înfăţişa mai bine o rig in alitatea acelei lumi.
T ocm ai d in în tretăe rea aceasta de lum i, cu totul deosebite,

rezu ltă fa p tu l că p o artă num e d ead rep tu l false. Ca spre ex.,
„G ip sy “ — crezuri de E nglezi ca o rig in a ri din E gipt. D e altfel,
ch iar ei veneau cu astfel de concepţii. D upă cum, F rancezii îi n u
mesc „B ohém iens“ , ca v en iţi dinspre Boem ia. O confuzie în trea g ă
se naşte. Ţ ă ri şi neam uri au ex p licaţiu n i deosebite, în care ele
m entul subiectiv jo acă un rol precum pănitor. Ca în cazul S p an io
lilo r şi P o rtu g h e jilo r : ei au în acelaş tim p şi pe „E g y p cian o “ şi pe
,,G itan o “ . D irecţia de unde au apărut, p re tin sa origine, în lipsă
de: alt m otiv de cunoaştere, ţine loc de adevăr. A şa se face cum. *
în uncie locuri, pe lâ n g ă n u m e le -lo r adev ărat, îl m ai au şi pc
acela de „ F a ra o n i“ . P en tru U n g u ri ei sunt „P h arao h népek“ —
popor al lu i F araon.
In alte locuri îşi zic „ M a u ri“ 13) — d ar se crede că e un adaos.
D easem ena nu se atestă nici că G recii i- a r num i „A th in g a n s“ .
Isto ricii în evul m ediu însă îi num eau „A zin g h an s“ .
In aceeaşi o rdine de idei, cade şi n u m irea ce o au — nu
num ai la noi, ci şi în a lte p ărţi — de „ T ă ta r i“ . L a noi, se bucură
în unele lo cu ri de aceeaşi num ire. D -l /. N islor, referindu-se la
..obârşia“ lor, spune că trfb u e cău tată in sem inţiile robite
şi su b ju g ate d in In d ia, de unde fuseseră rid ica ţi de tă ta ri pe tim
pul lu i G en g h is-H an. D eaceea, se m ai num esc şi p â n ă astăzi,
în D anem arca şi în unele re g iu n i ale G erm aniei, „ T ă ta r i“ , ia r
în M oldova, d u p ă u n ii se num eau „ T ă tă ra ş i“ , suburbiile tâ rg u rilo r
Jocuite de Ţ ig a n i, ca spre ex., la Suceava şi I a ş i 11).
T erm en u l care s’a im pus m ai m ult, a fost acela de Ţ ig an i.
F rancezii îl ad o p tă şi ei pe încptul, înlocuind pe cel de „B ohé
m iens“ . G erm an ia. Ita lia , U n g a ria . — p ărţile locuite de R om âni,
folosesc acest term en ; cel m ai g e n e r a l15). B oem ii îi num esc „C in-
k a n “ ; G erm an ii „ Z ig e u n e r“ ; Italien ii, „ Z in g a ro “ , „ Z in g a ri” ;
L itu a n ie n ii, „C ig onas“ ; R uşii au pen tru ei n um irea de „Ţ âg h an ,
Ţ e h a n “ ; S ârb ii, „ C ig a n in “ ; T u rc ii, „C h in g h ian es“ ; U n g u rii
„C zingâny, C ig anyioc“ . P ro b ab il după num ele în ru d it al n eam u
lui d in In d u stan num it, „ C in g a r“ sau „ C en g a r“ de care am intesc
liganologii. In tre „ C in g a ri“ , p o p o r in ferio r care trăeşte azi în
In d ia şi Ţ ig a n i, a r exista dealtfel, o m are asem ănare ca m o ravuri
13) M. G. Grcllmrfnti. H istoire des Bohémiens p". 33—36.

14) I. N istor . Istoria B asarabiei. C ernăuţi, 1923, p. 290.
15) M. G. G icllm im n , op. cit. p . 3. "
şi obiceiuri. Ţ ig a n ii dela noi spune M . HaberlandL, au aceleaşi;

ocupaţii şi fel de-a fi, ca fra ţii lor in d ie n i — Ţ ig a n i — d in P e n d
ja b o ri D ecan. Spre o com paraţie m ai am ăn u n ţită, însă, nu putem
m erge. C ercetări antropologice şi etnografice lipsesc 10). M iklosich-
şi du p ă el G oeje, pun num ele de Ţ ig a n în leg ătu ră cu ,,ath in g an o i“ ,
sectă frig ian ă . M ai in tere sa n tă n i se p are leg ătu ra pe care o face
L eo W ie n e r cu sunetul pe care-1 la să b ă ta ia fe ru lu i când e lo v it
cu ciocanul : ,,T ik, tin k “, tsik, tsin k “ . In A n g lia, c ă ld ă ra ru l se
şi num eşte din această cauză, „ tin k e r“ , ia r în scoţiană c ă ld ă raru l
e nu m it „tirik ler“ 3T).
# '
L a noi, în a fa ră de porecle, Ţ ig a n ii m ai au, d u p ă felu l de traiu,.
felu l de a fi, tim p şi ocupaţie, n u m iri d iferite. „ C o rtu ra ri“, „lăeşi“,
„ n e to ţi“ 18); „m o d o ra n i“ şi „ z a v ra g ii“, „ v ă tra ş i” (cei din urm ă
erau Ţ ig a n ii m ă n ă stire şti şi boereşti) — în sensul de „aşezaţi“ ,
spre deosebire de ceilalţi, „nom azi“ , ce trăia u sub corturi, de unde
şi num ele 19).
S unt categorii de Ţ ig a n i al căror num e ne a ra tă şi ocupaţia lor.
In tre cei m ai însem naţi d in acest p u n ct de vedere sunt „ ru d a rii“ ;
„băeşii“ 20) ; „ lin g u ra ri“ ; apoi „ a u ra r ii“ sau sp ălăto rii de, aur, care
ch iar d u p ă schim barea ocupaţiunii şi deci du p ă p ierd e rea num elui
corespunzător, continuă, cum e şi firesc, să fie socotiţi d re p t Ţ ig an i.
Ţ ig a n ii circulă în lum ea noastră, în a fa ră de num irile de m ai
sus şi p o triv it aceluiaşi p rin cip iu , cu n u m iri ca „ u rsa ri“ (o p arte
d in tre Ţ ig a n ii nom azi-lăeşi ce um blă cu ursul); apoi lă u ta ri, spoi
tori, costorari, că ld ă ra ri, c iu ra ri, fe ra ri. S eria acestor n u m iri se
16. M. Iluberlandt. A . H aberlandl. Die Völker E uropas und ihre ''olks-

tiim lifhe K ultur. S tuttg art. 1928. p. 298.
17) M artin Block, op. cit. p. 32.
IS) D espre care se mai crede că sunt descendenţii vechilor *eli, sub a
căror conducere au venit Ţ iganii din India.
19) T erm enul „lăeş” l-am explicat acolo unde vine vorba dc categoriile
de Ţ igani de la noi. D easem cnea şi pe cel de n etoţi, m odorani, zavtagit
20) T erm enii com portă o oarecare discuţie. C a sens, ei se suprapun. In
vieafa de toate zilele însă, îşi duc existenţa sub forme deosebite. R udarii şi
băeşii sunt lingurarii din M oldova şi p arte din T ran silv an ia. Prim ii în M un
tenia, ceilalţi în T ran silv an ia p o artă — aceleaşi num iri diferite. M artin Block.
ştie şi el lucrul acesta, când spune: „Fast säm tliche H au sh altg eräte der ru
m änischen B auernküche aus Holz stamm en \o n der H an d dieser W aldbew oh-.
ner, die wie erw ähnt, von den Rum änen bald R udari (slaw, ruda, das Erz),
bald B ăjesi (slaw, B anja. Erzgrube) gennant w erden, was d arau f deutet, dass
sie m it diesem Erzschä>5ern in einer G em einschaft gelebt haben w erden” . (Op.
cit.)
ŢIGANII DIN ROMANIA 11
poate continua. C ine um blă cu urşi, m aim uţe şi p ap ag ali? O bser

văm că în tre ocupaţii, unele au o im p o rta n ţă m ai m are p en tru ei,
în cât d en u m irea aju n g e să se confunde cu categoria lor; depinde de-
im p o rtan ţa acestei ocupaţii, cum e cazul cu A u ra rii, R u d a rii m ai
ales, cari au de parcurs în a in te a lo r încă tim p, p ân ă ce li se v a
şterge num ele de R u d ari p ro p riu zişi.
N um ele Ţ ig a n ilo r este în strân să leg ătu ră cu o rig in ea lor. Pe
noi însă nu ne preocupă în p rim u l rând o rig in ea Ţ ig a n ilo r. N o i t r a
tăm „ o rg in e a“ lor în cadrul problem ei Ţ ig a n ilo r dela noi. C hes
tiu n ea deci, cade pe un _plan secundar ; stu d iu l prezent nu e ui>
studiu al Ţ ig a n ilo r în general, (în care şi-ar avea loc o desvoltare.
m ai m are, acest capitol. V om lăsa deci la o p arte m ulte teorii,
care de care m ai curioase, p riv ito a re la o rig in ea Ţ ig an ilo r...
L im b a a fost aceea care a făcu t posibilă cunoaşterea o rig in e î
ad e v ăra te a Ţ ig an ilo r. P rin cercetarea ei ştiin ţifică , teo riile fa n ta s
tice au încetat. Suntem pe la a n u l 1763. în tâ m p lă to r, studentul în
teologie Ş te fa n V a ly d ela U n iv e rsita te a d in L eyden, face cunoş
tin ţa a trei stu d enţi m alabrezi, şi îm preună cu aceştia, văzând că
lim b a lo r se aseam ănă cu lim b a v o rb ită de Ţ ig a n ii d in P a tria lui
(U n g aria), întocm eşte un vocabular de 1.000 cuvinte şi astfel enig
m a se desleagă : lim b a Ţ ig a n ilo r îşi avea o rig in ea în M alabria...
Pe la 1777, I. C. C. R ü d ig er, descoperă la fel o rig in ea indiană-
a d ialectelo r ţig ăneşti. C â ţiv a an i în u rm ă şi în m od cu totul in d e
pendent, G rellm ann a dem o n strat acelaş lucru. A cela care îi f i
xează d e fin itiv p en tru această o rig in ă este A . F. P o t t ; lim b a Ţ ig a
n ilor, du p ă el. e strâns în ru d ită cu lim b a n e o -a ria n ă din In d ia de
N ord. In ü e în v ă ţa ţii cari au co n trib u it la d e s ţe le n ire a ’ogorului
se n u m ără şi G. 1. A scoli, care ad ao g ă pe lân g ă ce a spus P ott, câ
p â n ă a aju n g e în E uropa, Ţ ig a n ii au locuit m ult în A fg a n ista n ;
urm ele d in n e o -a ria n a S indhi, o dovedesc.
U n alt în v ă ţa t cu num e recunoscut e şi F. M ik lo s ic h ; el dove
deşte că Ţ ig a n ii v en iţi în E uropa, au lo cu it tim p în d elu n g at în-
G recia şi ţă rile slave de S ud.T oate d ialectele Ţ ig a n ilo r din E uropa,
conţin de fa p t elem ente greceşti. D a r despre acest lucru tratăm -
nuii pe la rg în alt capitol. F ap t este că lim ba ţigănească este o-
lim bă ind ică, de o rig in ă a ric ă şi în ru d ită cu străvechea lim bâ-
. san scrită 21).
21) M artin Block Zigeuner, p. 24.
S ’a în cercat să se id en tifice Ţ ig a n ii de astăzi cu o sem inţie

o arecare din India şi u n ii s’au oprit la neam ul in d u stan al „C in-
g a ri“ -lo r sau „C en g a ri“-lor, cu 'n e a m u rile D zalt, Z u tt şi Dom , cu
K a firii şi D a rd ii (M iklosich), cu cari Ţ ig a n ii din E uropa ar sta în
m ai aproape le g ă tu ră de în ru d ire. S’au m ai o p rit unii, apoi, la n u
m ele poporului S indoi din In d ia vestică 22) d ar indianologii, indo-
germ aniştii, au p u tu t a ră ta m ai târziu că lim b a Ţ ig a n ilo r nu m ai co
respunde acum cu n ici un dialect viu in d ia n ; că se aseam ănă cu
m ai m u lte şi ca deci, Ţ ig a n ii nici în In d ia nu şi-ar fi avut o p a trie
s t a b i l ă ?3). .
Se m ai poate spune că, dacă d in punct de vedere lin g u istic
e i sunt în ru d iţi cu sem inţiile in d ien e, am intite, din p u n ct de vedere
antropologic, ei sunt în ru d iţi m ai d eg rab ă cu grupul d e popoare
D ra v id a sau cu popoarele şi m ai vechi M on-khm er, tot din In d ia.
E ugène P itta rd crede că n u m ai atu n ci se v a şti cât sânge arie
curge în vinele Ţ ig a n ilo r, când cercetări de asem enea n a tu ră vor fi
lăcu le în tre p o poarele D ra v id a, în ra p o rt cu cuceritorii de lim b ă
arică. T o t el a ra tă p en tru Ţ ig a n i, că sunt cam de aceeaşi rasă. T ip u l
ra sia l îl conservă m ai bine între Ţ ig a n i, fem eile ; m ai p u ţin dolico-
cefale ca b ărb aţii. Pe câtă vrem e indicele cran ian d u p ă P itta rd la
b ă rb a ţi e de 78,18; la fem ei e d e 79,67. D in to talu l Ţ ig a n ilo r m ăsu
ra ţi de el, 74% sunt dolicocefali şi n u m ai 9 °/c b rah icefali.
M a rtin Block distinge două tip u ri : unul cu tră s ă tu ri re g u
late, fa ţa ovală, bine încheiată, b ă rb ia p ro p o rţio n ată, nasul drept.
C elălalt, d in contră : are nasul afu n d at, b ă rb ia eşită, u m erii o b ra
jilo r p ro e m in e n ţi etc.
.A cu m , dacă am face abstracţie de p ro v e n ie n ţa lo r in d ia n ă şi
'd acă am răm âne la ceeace ad m itea B ataillard, ad e v ăru l ar fi m ai
sim plu, d a r m ai p u ţin întem eiat. Căci, Ilia d a şi O diseea, vorbesc
şi de un popor, „gens“ — b a rb a r — ce ad o ră ca zeu pe V ulcan.
P o p o ru l respectiv ar avea ca ocupaţie de predilecţie, fe răria . U n
istoric a n te rio r lu i H erodot, H ellan icu s de Lesbos, c ita t d e V iv ien i
de St. M artin , în tr ’un m em oriu al său, spune pozitiv că Ţ ig a n ii sunt
trac i 2i). F ireşte că atunci o rig in ea R u d a rilo r n ’a r m ai p ă re a de loc
' 22) D. Dan. Ţ ig an ii din Bucovina, C ernăuţi 1892, p. 2-3 şi G. Potra,

>op. cit., p. J l .
23) M artin Block, op cit. p. 24.
, 24) P. Bataillard. L ettre à la Revue Critique, (după C. S. Popp Şcr-
boianu : Les Tsiganes, p. 19).
ŢIGANII DIN ROMÂNIA 13'
un m ister p en tru noi 25). B azat deci pe alte m ă rtu rii de acest fel, P..
B ataillard căuta o rig in e a Ţ ig a n ilo r nu în In d ia, cum de fa p t s’a.
arătat, ci în Caucaz, A sia M ică şi în T ra cia. D a r atunci te u rm ă
reşte u rm ăto area în treb a re : cum se face că a p a r aşa de târziu în
docum entele v rem ii, când ei a r fi treb u it să cadă în o rb ita lum ii,
m ai m u lt sau m ai puţin cunoscută a a n tic h ită ţii ? M ai ales dacă.
se ia ca p u n ct de plecare lu cra tu l fe ru lu i, în urm a cărui fa p t le -a r
reveni m eritu l d at de B ataillard, de an tem e rg ăto ri ai epocii b ro n
zului şi m ai târziu ai tehnicei lu cru lu i în fier? A tunci, cu d rep t
cuvânt, vechim ea lo r în aceste p ărţi, a r d a ta de peste 3.000 ani.
D a r poate fi v o rb a d e străm oşi d e-ai Ţ ig a n ilo r sau c h ia r de alte
popoare. Se pare, apoi, că m eseria şi-au însuşit-o în A sia M ică*
unde a u poposit m ai îndelung. C u v in te le d in lim b a lo r o arata. D.
C antem ir, în vrem ea lui, p u tea spune că Ţ ig a n ii în treb u in ţeaz ă o
lim b ă „am estecată cu alte cuvinte curat greceşti şi cu m ulte chiar
p ersan e“ 26). A rta g h icitu lu i nu e în n ici o p arte m ai d esvoltată
decât înspre acolo. (A sia M ică). N u degeaba o rie n ta listu l olandez
MT. J. de G oeje aşează în P ersia leag ă n u l Ţ i g a n i l o r 27). C ele m aî
m ulte p ă re ri însă, dau In d ia, ca fiin d ţa ra lor de origine. ’
1
E ta p e . D r u m u r i. Ţ ig a n ii, la o rigine, sunt un popor nom ad.
P rin A sia, şi astăzi ei cu tre eră ţin u tu rile la un loc cu alte popoare,
av ân d acelaş caracter cu A ra b ii, C urzii etc. p ăstrându-şi caracterul
Jor specific, m ai bine ca ori unde.
R evărsarea lor asupra E uropei s’a făcut cu încetul, fo lo sin d u -se
anum ite căi — d ru m u ri de p en e traţie ; o p riri — etape... U n e le
din aceste etape s’au prefăcu t cu tim pul, in ad ev ărate p a trii, ca
.spre ex. G recia, B ulgaria, R om ânia.
In p riv in ţa d ru m u rilo r pe care le-a u urm at, a u to rii nu adoptă,
o p ărere u n ita ri. U n ii sunt n artiz an ii u nei singure căi de re v ă r
sare, alţii in d ică două. O a tre ia categorie adm ite c h ia r tre i drum uri.
M ih a il H aberlandt, se m ulţum eşte să constate că d in V alahia.
Ţ ig a n ii în secolul al X lV -le a , trec cu încetul în celalalte ţă ri b a l
canice, a ju n g â n d p â n ă în G r e c ia 28). Ş i to t de aici trec in U n
g aria , fâ ţă de care a ra tă o deosebită sim patie.
25) I. Chelcea. O riginea R udarilor în N ea m şi Tară, 1940, p. 47-51.

26) D. Cantemir. D escrierea M oldovei. T ra d . de G. Pascu. B ucureşti
1923, p. 146.
27) E nciclopedia Italia n a X X X V , pag. 958.
281 H aberlandt, op. cit. p. 297.
ŢIGANII -d in r o m â n ia
D ar, ca R om ânia să fie co nsiderată ca punct de ră sp ân d ire

-al Ţ ig a n ilo r în toate celelalte ţă ri balcanice, a r însem na ca ei să
fi v en it pe un drum , care să nu treacă p rin nici u n a din aceste
ţări. R ev ărsarea a r urm a să se fi făcut p rin sudul Rwrieî. A lţii,
ca M a rtin Block, dau R om ânia num ai ca o efapă im p o rtan tă, unde
Ţ ig a n ii şi-ar fi conservat to a te form ele gram aticale ale lim bii
l o r 20). D ru m u l-in d ic a t a r fi fost- străb ă tu t şi de alte popoare. E
v o rb a de T ă ta ri, cari a r fi adus cu ei pe Ţ ig a n i, ca robi.
In a fa ră de p o arta de scurgere p rin sudul R usiei, se m ai a d
m ite şi o a ltă cale : A sia M ică şi regiunea m editeran ean ă. D rum ul
u rm at a r fi fost acesta : In d ia, P ersia, A rm enia, T u rc ia — tre
când peste H elespont în G recia, unde, ju d ecâ n d d u p ă -in flu e n ţa
ce au p rim it-o în lim bă, au treb u it să stea m u ltă vrem e so). D in
această cauză, M iklosich, socoteşte G recia ca pe o a d e v ă ra tă „ p a
trie “ p en tru ei. C u v in te ca : „d ro m “ , drum ; „kokalo“ , os, colan :
„ fo ro “ , oraş ; şi „ochto“ , aten ţie, se a flă în toate dialectele Ţ i
g an ilo r d in Europa. A cestea sunt însă de p ro v en ien ţă greacă. N u
în zadar, p rin tre prim ele m en ţiu n i istorice sunt cele p riv ito a re
la G recia. C ronicele tim p u lu i îi a ra tă în C reta şi C orfu la 1326.
D in G recia (unde se crede că sunt 100.000 Ţ ig a n i), trec în
B u lg aria şi Serbia, unde sunt m enţionaţi docum entar în an u l 1318,
sub Ş tefan D uşan, şi num ai în 1385 sunt am in tiţi în M untenia.
L a sfâ rşitu l secolului al X IV -le a aju n g în T ra n silv a n ia . L a 1417
sunt am in tiţi în G erm an ia de cronicele tim p u lu i 31). D e aici trec
m ai d ep arte în Ita lia , F ran ţa, E lv eţia etc. E ugène P itta rd , indică,
şi el aceste două d ru m u ri 32). V alea D u n ă rii, i-a r f i dus p ân â
d ep a rte în in im a E uropei. A l treilea drum e probabil.
D rum ul acesta a r fi cel care trece spre E gipt, A fric a de N o rd ,
S pania. F ireşte, cu popasuri. A r fi vorba deci, nu num ai de o bi-
p a rtiţie , ci de o trip a rtiţie , în felul cum s’au scindat la plecarea
for d in In d ia. M iklo sich însă, e contra p ărerii care susţine calea
u rm ată de Ţ ig an i, p rin A fric a de N ord. El găseşte că în lim
ba Ţ ig a n ilo r nu sunt elem ente din lim b a arabă. A ceasta îl facc
să a d m ită că Ţ ig a n ii din S pania au trecut P irin e ii din Europa,
29) M artin Block, op. cit. p. 28

30) Schw icker, op. cit. p. 19.
31) G. Polra. C ontributiuni (Op. cit. p. 18) çi E nciclopedia Ita lia n a
X X X V . A rt. ,',Zingari”.
32) Eugène P ittard. L a R oum anie, p . 312 çi Les peuples des Balkans.
Paris. 1920. p. 410. .
^şi că nu sunt p ro v e n iţi d in n o rd u l A fricei, cum credea B ataillard .

Sunt în să Ţ ig an i şi p rin n o rd u l A fricei, unde au fost în tâ ln iţi p rin
E gipt, A bisin ia, S udan şi B erberia. . •
- *
S’au in d ic a t deci d rum urile. U nele d in tre ele sunt îndoelnice,
•altele sigure. F ap t im p o rtan t e că, în re v ărsarea lor, Ţ ig a n ii ur~
m ează d irecţia O rient-O ccident, că acolo în A sia ei îşi găsesc
m ediul lo r p ro p riu de vieaţă, ia r lo calizarea lo r îşi p ierde din fa r
mec şi in tensitate, cu cât ne în d e p ă rtă m spre O ccident.
Cum trăesc Ţ ig a n ii din O rien tu l a p ro p ia t ? „D ans l ’A sie, Ies
Rômes erren t avec les K urdes, les A rabes et d ’autres populations
nom ades comme eux. A u L iban, ils cam pent au p ied des m urs
des M étualis, des Druzes, des N ozaires, des Ism aëlis. A ussi in d é
pendants en O rien t qu’ils sont assujettis en Europe, ils y conser
ven t m ie u x leurs m oeurs p rim itiv es, ils y sont 'moins dépravés, leur
caractère originel a éprouvé m oins de dégradation“ 33).
A b ia de aici încolo începe tra g e d ia p en tru ei... In noile re
g iu n i europene, în a fa ră de sud-estul E uropei, p u ţin e sunt locurilc
un d e ei se sim t bine. U n ii dau B u lg aria ca loc p re fe ra b il 34). M i-
U osich in sistă m ult asupra G reciei. A lţii privesc R om ânia ca
p a lria lor ad o p tiv ă.. In alte ţări, ca spre exem plu în S pania, ei
îşi găsesc refu g iu l în anum ite re g iu n i caracteristice. A n d a lu z ia
este în p arte a locului cunoscută ca fiin d p o p u lată m ai m ult de Ţ i-
i',ani, du p ă cum în R om ânia, ei p a r a se în g răm ă d i în anum ite
lo cu ri d in T ra n silv a n ia , D obrogea de sud, M u n ten ia şi în B u
cureşti. 3r')
33) J. A . Vaiilant. H istoire vraie de vrais Bohemiens. Paris, 1857. p. 472.

34) H im fa lvy PâL M agyarorszâg E th n o g râfiâja. Budapest. 187(1 p. 517.
In tre 19] 5— 17 (în special în judeţele Kotei, .Sliwen, T a ta r pasardschik) n u
m ărul lor se urcă dela 4—6% din to talul populaţiei, (v. A. Isrh irk o ff : B ul
garien. L and und Leute. II 1917, p. 33—34).- In districtul Filipopol, la 1910,
avem 12% ţigani, d in tre care, num ai în oraş sunt 3.500 {v. R a ri Kassner.
B ulgarien. L and und Leute. Leipzig 1916) p. 71—72. '
35) Vezi h a rta N r. 2-5.
II.
OBSERVAŢIUNI ASU PRA RAPORTURILOR

DINTRE ŢIGANI ŞI ROMÂNI.
In tre aspectele curioase pe care le stârnesc Ţ ig a n ii în con

ta c t cu poporul rom ân, e şi cel al a d e re n ţii lor, fa ţă de m ediul
social rom ânesc. D esigur că ad e ren ţa Ţ ig a n ilo r la m ediul rom â
nesc, poate f i şi un câştig d o b ân d it în ra p o rt cu tim pul. U na
d in tre cele m ai vech i en tită ţi etnice d in ţara noastră e şi pdpula-
ţia ţigănească. P o ate că şi d in această p ricin ă, ataşam en tu l Ţ ig a
n u lu i fa ţă de m ediul r’e v icaţă rom ânesc, e excepţional. S unt
n eam uri ce se confundă cu anum ite p eisagii, cu anum ite ţă ri şi
co n fig u raţii geografice. P oporul rom ân de exem plu, e leg at de arcul
carp atic, ca de un punct de s p rijin h o tărâto r. E l se m ărturiseşte
a tâ t de leg at de acest spaţiu, în cât form ează una cu locul pe care-1
populează. E o chestie de destin. T o t astfel şi cu Ţ ig a n ii. E i s’au
stab ilizat în cursul veacurilor, po p u lân d îndeosebi sud-estul E u
ropei, un d e se a flă aşezaţi 3/4 d in tre Ţ ig a n ii d in lum e. N u m ăru l
lor în acest spaţiu s’a r rid ic a — zice-se, p ân ă la un m ilion... ’)
N u e vorba, în problem a de fa ţă , a tâ t de un ataşam ent sau-
(.Ic o îm b răţişare a Ţ ig a n ilo r fa ţă de un an u m it m ediu geografic,
cu care s’a r id e n tific a p ân ă la o contopire a lor, cu acest ţin u t oca-
-zional european, cât e vorba de o îm b răţişare a unor m edii etnice,
p rin tre care, m ed iu l etnic rom ânesc e p referat. E i se ag aţă, ca
să folosim o fig u ră de stil, ca ied era de acest popor — în special —
în m ijlo cu l căruia, îşi găsesc la m axim um tih n a vieţii.
O ricum l-a i pune pe Ţ ig a n , oricum l-a i-în to a rc e , el ră m â n e
cu fa ţa în to arsă spre această p atrie. N u degeaba, d en sitatea cea.
m ai m are a lo r e d a tă în R om ânia 2). U n ii spun şi p re tin d că d in tre

p ro v in cii, M u n ten ia e cea m ai populată. „M u n ten ia a fo st şi este
cel m ai p o p u lat ţin u t cu Ţ ig a n i din R o m ân ia“ 3), d a r sta tistic a
se opune acestui adevăr. E a găseşte că A rd e alu l e cea m ai p o p u lată
cu Ţ ig a n i, d in tre to ate provinciile noastre. N u num ai fa ţă de U n
g aria , el era cel m ai p opulat ţin u t cu Ţ ig a n i, d a r şi fa ţă dc R om â
nia. In tre D u n ăre şi T isa, Ţ ig a n ii reprezentau a l t ă d a tă 4), 0,06%
faţă. de în trea g a populaţie a U n g a rie i ; în ju d eţele nord-vestice
ale U n g ariei, ei se rid ica u la 0„4% ; (pe ţărm u l d re p t al T isei
— opt ju d eţe — Ţ ig a n ii aveau peste 0,4% ). In u n g h iu l d in tre T is a -
M ureş (cinci judeţe) tră ia u la acea d a tă 0,6% Ţ ig a n i fa ţă dc
în trea g a populaţie. In A rd eal, la o populaţie de 2.084.048 lo cu i
tori, 56.006 sau 2,7 % sunt Ţ ig a n i. In unele ju d e ţe procentul e şi
m ai rid ic a t ; în T â rn a v a M are, procentul se rid ic ă la 6,7% . U r
m ează M ureş cu 5% ; T â rn a v a -M ic ă , cu 7,55% şi în sfârşit
C lu ju l cu 3,2% .
A ceeaşi statistică a ra tă că şi în v rem u rile m ai noui (1930)
— tot A rd e a lu l e m ai p opulat cu Ţ ig a n i. „C ea m ai m are p ro p o r
ţie de Ţ ig a n i, o găsim în T ra n silv a n ia , unde 2,3% d in în treag a
p o p u laţie s’a d e c la ra t de neam ţig an . (D ar n u m ăru l lo r p are a fi
cu ni uit m ai m arc). In special în satele din T ra n silv a n ia găsim
o proporţie mai m are, care se rid ic ă p â n ă la 2,5% 5). L a to talu l
pop u laţiei. în Ţ a ra O ltu lu i, în anul 1939 noi am a fla t 6,8% : la
p o p u laţia rom ânească, 7,8% . D in 75 852 Ţ ig a n i, câţi avem î'n
U n g a ria la 1880, e sem nificativ d a r e ad e v ăra rt: 59,5% d in tre Ţ i
g ani, au îm b răţişat re lig ia R om ânilor şi num ai 40,5% celelalte
religii la un loc r>). In 1893 din 154.086, câţi au fost afla ţi în U n
garia, 110.295 ţin eau de religie rom ânească ; fie că erau greco-cat-,
fie că erau o rto d oxi (vezi graficul N r. 1). D upă recensăm ântul
unguresc d in 1880, 24% d in tre Ţ ig a n i vorbesc lim b a m ag h iară
şi 43% lim b a rom ână. „C’esl a u x R oum alns q u ’ils s’â sslm ilen t le
plus vo lo n liers“ rem arcă B. A uerbach 7)
2) „Oggi, come si e accennato, la regione piu populata di Zingari e

l ’Eitroha siid-oricnlale, barlicolanncnte la R om ania” . (v. E nciclopedia Ita lia n a
X X X V p. 957).
3) G. Potra, op. cit. p. 121.
4) Dr. Sthw icker, op. cit. p. 86—87. ’
5) Dr. Sabin M anm la — Dr. D. C. Georgescit. P opulaţia României. B u
cureşti 1939. pag. 59.
6) Vezi graficul N r. 1, alcătuit după datele ce le în treb u in ţează dr.
Schwicker, in ooera sa.
7) I.es Races et Ies nationalites en A ulriche-H ongrie'P uns, 1917. pag. 461
A le x . Graur, ocupându-se de ra p o rtu rile linguistice ţig an o -

rom âne, in d ic ă o serie în trea g ă de elem ente ţig ăn eşti in tra te în
lim b a ro m ân ă 8) — 250 form e ţig ăn eşti — ceeace denotă „ q u ’il
y a eu (et il y a encore) — une v éritab le cohabitation e n tre 'le s
T sig an es et les R oum ains. Les points de contact entre les deux
peuples sont très n om breux“ . M ai m ult de un sfert din ele sunt
în să term eni şi expresii argotice. Ele nu se referă la „acţiu n i şi
o b iecte“, excepţie făcân d unele cuvinte ca : dobă, baros, etc., restul
a p a rţin e arg o u rilo r şi re p re z in tă form e-ce trăd e ază sentim ente şi
a c ţiu n i specifice rasei : „cordi, d ili, geani, m ardi, ca rici“ etc. D.
V asiliu reduce în tru câ tv a n u m ăru l elem entelor îm prum utate din
lim ba ţig ănească n) aşa încât, sub ra p o rt lin g u istic, se poate spune
c ă in flu e n ţa lo r se ex ercită m ai m ult asupra stra te lo r in ferio are
d in p o p u laţia oraşelor. R ezultatul e că argoul nostru este îm bo
g ă ţit în tr ’o foarte m are m ăsură de către Ţ ig a n i.
V rem să lăsăm să se în ţeleag ă că d in tre reg iu n ile m ari euro
pene, Ţ ig a n ii p re fe ră S ud-estul Europei, ia r în cadrul acestei re
g iu n i, R o m ânia e ţa ra m ai m ult p referată. A poi, în cadrul u n i
tă ţii geografice şi etnice a poporului rom ân — aşa a ra tă recensă
m ân tu l d in 1930 — T ra n silv a n ia e p rovincia cu cei m ai m ulţi
Ţ ig a n i. A ceasta a r p ărea p arad o x al, dacă n ’a r exista cifrele,
fiin d c ă T ra n silv a n ia , în com paraţie cu M untenia, nu p are de loc
a fi m ai în cărcată de Ţ ig a n i. P oate că din cauză că T ra n silv a n ia
oferă un aspect m a i eterogen în d istrib u ţia stru c tu ra lă a populaţiei,
M u n ten ia să ofere o ţig an izare m ai p rofundă. A ceasta este însă o
a ltă problem ă, care nu e m ult d ife rită de cca pe care o .punem
noi a i c i 10). In tr ’o porţiune g eografică m ai redusă se poate u rm ări
a tra c ţia de care vorbim , cu m ai m u ltă eficacitate. D in tre cele două
p ă rţi din D obrogea, de nord şi de sud, pentru Eugène P ittard, cea
de sud p o ate fi p riv ită ca fiin d p a tria lo r 31).
. *
R aiu l rom ânesc, sub aspecte diferite, e cău tat ; se vede tre a
ba, că e căutat cu aceeaşi aviditate, putem spune, nu n u m ai de
S) Les mots tsiganes en Roumaine. B ulletin Linguistique 11 (19-34) p. 108.

9) D. Vasiliu. D in A rgoul nostru (extras din Grai şi S uflet, V II. Bucu
reşti 1937).
10) D ar dacă nu s’au „d eclarat” în p roporţie cu T ran silv an ia — câţi ar
fi trebuit să se declare ; în unele părţi ale M unteniei şi Olteniei distin cţia fă-
cându-se mai cu greu ?
11) Eugène P ittard. L a Roumanie, (op. cit.) p. 312.
-Evrei ci şi Ţ ig a n i, poale în egală m ăsură, poate ch iar m ai m ult. O

îproblem ă no u ă de cercetat...
F ap tu l e isb itor, d a r nu e m ai puţin relevant d in tr’un an u m it
;punct de vedere. „ Ţ ig a n i]o r le plac m ai ales p ă rţile rid ica te ale
ţă rii şi locuesc în B ucovina, aproape 6 din 7 p ărţi, intre R om âni.
E ste un ce caracteristic iubirea şi sim patia deosebită ce o păstrează
'ţig a n u l pentru R om âni şi U nguri.M ai puţin sim patici sunt Slavii şi
cu totul nesim patici îi sunt G e rm an ii“ ! O spun oam eni de ş tiin ţă 12).
A d ev ăru l e re lev an t şi pen tru a lţii, ca M a rtin B lock ls). Stoica C ăl-
d ă ra r, în tâ ln it de m ine în V ad (F ăgăraş), recunoaşte acest lucru
astfel : „R om înu şi d ă m ilă, to t te m ai a ju tă cu ceva“ ... (faţă de
Saşi...).
P â n ă departe, Ţ ig a n ii pot trece d rep t R om âni, ca o conse
cinţă, pe deoparte a acestei sim patii, pe de a lta a confuziei
care se naşte depe u rm a n u m irii lo r : (Rom —Rom i) d a r m ai ales
a unei id eale co n v ieţu iri cu R om ânii... D u p ă spusa lu i Z . C.
A r b o r e 1*) „în g u vernăm intele de dincolo de V olga, p o pulaţiunea
rusească îi consideră de R om âni“ din cauzele pom enite m ai sus; ia r
Schw icker, a ră tâ n d ră sp ân d irea Ţ ig a n ilo r în U n g a ria , se fereşte să
sublinieze consensul care există în tre U n g u ri şi Ţ ig a n i. E l poate
însă spune textual : „in solchen Komi taten, in denen das slova-
kische und rum änische V olkselem ent v o rh errsch t“ ; n u m ai în tre
acestea a r fi Ţ ig a n ii m ulţum iţi să-şi tră ia sc ă v ieaţa şi că p en tru
U n g u ri şi G erm an i a r a ră ta m ai p u ţin ă atracţie. A d e v ăru l am v ă
zut că e altul, exceptându-se G e rm an ii cu care Ţ ig a n ii nu au n ici
cea m ai m ică d o rin ţă d e-a convieţui. U n g u rii însă, nu fac nici ei
o c e p ţie . M uzica ungurească... nu poate f i ex p rim a tă m ai cu m ă-
estrie decât de... Ţ i g a n i 15). M uzica ungurească g ăsindu-şi cei m ai
b u n i in te ip re ţi p rin tre Ţ ig a n i, este firesc ca şi p rin tre U n g u ri,
Ţ ig an ii să să găsească în elem entul lor... '
D a r să revenim la poporul rom ân.
A ceastă ap ro piere între Ţ ig a n i şi R om âni îşi are ex p licaţia
in tr ’un înţeles adânc psihologic ;
„T o lera n ţa “ poporului rom ân fa ţă de elem entele etnic streine,
îşi găseşte lăm u rirea, în tr’o oarecare m ăsură, în lip sa de clarita te ,
, . ,} ^ Ficker. Die Z igeuner in der Bukowina, p. 8—9 şi D im itrie D an

Ţ ig an ii din Bucovina, p, 27.
13) Zigeuner. Op. c. p. 47.
14) Basarabia în secolul X I X . Bucureşti 1898 p. 27.
15) H u n fa lv y Pal. op. c. p. 517,
20 ŢIGANII,DIN ROMÂNIA
în ce priveşte ideea de p atrie, căci p en tru ei, p a tria este o ţară.

unde se pot ad u n a şi tră i oam enii, fiecare după p u terile lor, fă ră
a ţin e seam a de originea etnică.
N u se ştie cât a in flu e n ţa t acest m od de înţelegere un trecut,
v itre g p en tru noi, cât a in flu e n ţa t cred in ţa ortodoxă acesi m od
de a vedea ; e destul că noi astăzi, constatăm acest fa p t curios. P u
tem deduce de aici, cât de m ult se resim te reîn o irea n o ţiu n ilo r
de p a trie, de n ea m şi destin ca ex isten ţă etnică aparte. A m con
fu n d a t universul p ro p o v ăd u it de apostoli, cu p atria .. Pe ac eastă
d â ră de cred in ţă, însă n e-au speculat strein ii. P â n ă şi Ţ ig a n ii au
p ro fita t de b u n ătate a noastră. D eaceea, nu n u m ai n o ţiu n ea de p a
trie treb u e re lu a tă , d a r şi cea de ră u ta te ; n o ţiu n ea de u ră va trebui
ex p licată, fireşte, de către m o ralişti, sub acest aspect. Ce e bine
şi ce e rău, sau dincolo de bin ele şi m ai ales de răul pe care ni
l-am p ro cu rat sin g u ri sau n i l-a u p ro cu rat alţii..
In anul 1928, ap ă re a la N ew -Y ork, o carte p riv ito a re la Ţ i
gani, în care se p uteau ceti unele alu ziu n i tocm ai la ceeace ne
preo cu p ă pe noi. N u m ai că, Bercovici, care scrie cartea, m erge,
m u lt p rea departe cu com paraţia. In acea carte se spune, că după
cum curcubeul nu se poate concepe fă ră culori sau p ăd u rea fă ră
p ăsări, tot astfel nu se poate concepe R om ânia fă ră Ţ i g a n i ll!),
lăsân d să se creadă, că la m ijlo c a r fi vorba de o îm p letire de des
tin, a Ţ ig a n ilo r cu R om ânii, şi că g rad u l de convieţuire în tre
Ţ ig a n i şi R om âni a r f i a tâ t de în a in ta t, că a r constitui la o la ltă
o re a lita te substanţială.
Se înţelege cât de d ep a rte suntem de adevăr. P oporul rom ân
a p rim it în to td e au n a cu d isp reţ acest neam , fa ţă de care nu are
decât cu vin te d e sarcasm usturător. E l m erge aşa de departe încât
defineşte pe Ţ ig a n i în a fa ra n o ţiu n ii de om : „nici salcia n u -i ca
pom u ; n ici Ţ ig a n u n u -i ca om u” .. 1T) M oldoveanul îl în d e p ă r
tează în tr’un m od neobişnuit de isb u tit când spune că „Ţ ig u n u
şi d ’a -n ă lg h ii, m oldovean tot n ’a h i” . A lte sentim ente la adresa
Ţ ig an ilo r, îi caracterizează : „ Ţ ig a n u să fie cât de bogat , pân n ’a
cere n u -i sătu l“ 18). V rem să spunem că lu cru rile nu m erg aşa de
dep arte şi că dacă sunt unele cazuri de am estec în tre unii şi
16) Bercovici. T h e story of the Gypsies. N ew -Y ork 192S T . lordateseli.

O istorie a Ţ iganilor. Convorbiri L iterare. An. 63 (1920) p. -'w .
17) Ii:f. A urelia Bardoş 42ani. Porum bacul de Jos. T ai i "iltului.
18) Inf. N iro lae Slobozeanu, rom ân din Cornova, B asai.ibia, de 44 ani»
•alţii — cu totul rarisim e — în reg u lă g en e rală se m enţine d is

tan ţa, fără ca p rin aceasta să se prefere m a i p u ţin m e d iu l rom â
n e s c d in partea lor.
In acea carte tip ă rită la N ew -Y ork, se m ai spune că ei se
stabilesc cu p red ilecţie la oraşe ; „în c a p ita le ” , u n d e-şi p ierd cu
în lesn ire aeru l exotic şi a ju n g , d u p ă p ărerile aceluiaşi autor, de
se co n fundă cu R om ânii... E l poate exclam a : „câţi n u sunt azi cu
blănuri şi cu m aşini, cari ex a m in a ţi cu a ten ţiu n e de un etnograf>
trădează originea lor d in depărtatul orient” ?
P recum se vede, fa im a ni s’a dus departe.. C ercetând m ate
ria lu l docum entar, se vede că ei se îngrăm ădesc, în tr’ad ev ăr, la
oraşe, cu deosebire în O ltenia, unde avem 2 ,2 % ; urm ează D o-
brogea, cu 2,1% . In celelate p ro v in cii, exceptând M u n ten ia cu
1,5% , oraşele noastre au o p ro p o rţie m ai redusă.
In rezum at se poate spune că Ţ ig a n ii şi-au găsit între R o
m ân i un m ediu p rieln ic de desvoltar'e, subînţelegându-se, că R o
m â n ii i-a u to lera t prea m ult. M ai ales conducerea a lăsat de dorit,
n ereg lem en tân d u -se v ia ţa ce o duc aceştia la oraşe. M ai cu seam ă
în B ucureşti. D in această p ricin ă se aşteap tă o prem enire. O re
form ă, ca în a tâ te a dom enii, care trebue să fie p a tro n a tă de S tat
şi su sţin u tă d in m ai m ulte p ă rţi. D e m ult Ţ ig a n ii n ’au m ai form at
obiect de leg ife rare în statu l rom ân. E ad e v ă ra t că p â n ă de curând
p ro b lem a a fost stă p â n ită de o a ltă concepţie — în funcţie de o
integrare cât m ai u rg e n tă a Ţ ig a n ilo r în organism ul nostru et
nic ; p rin c ip iu l a sim ilă rii sau to lerarea in filtra ţiilo r etnice p u
te a u să p a ră ju stific ate în trecut. D eoarece conceptul de rasă n ici
nu exista atunci, sau n ’avea co n ţin u t” 10) ; d a r lu cru rile să sperăm
că nu vor răm ân e aici. M ă rin im ia cu care era tra ta tă ac eastă g ra v ă
chestiune de Stat, în fond, scăpa şi m in ţilo r celor m ai lum inate.
N e-am p o m enit d in tr’odată că ,,ţara n o astră are cei m ai m ulţi
Ţ ig a n i d in lu m e” şi că pe deasupra, „ p ro p o rţia corcilor p ro v e n iţi
d in Ţ ig a n i şi p o p u laţiile neţigane, n u -i departe de al Ţ ig a n ilo r
*5J Of|\
p u n .. )
19) I. Făcăoaru. A ntropologia în S tat ca Ş tiinţă şi ca Obiect de în v ă

ţăm ânt C luj. 1938. p. 36. i
2n) I. Făcăoaru. op. c. p. 36. O bservaţiuni, în leg ătu ră cu ra p o rtu l d in
tre Ţ igani şi Rom âni, se găsesc şi în capitolul : ..Câţi Ţ ig an i sunt în R om â
n ia ” ? Şi sub cap. „Ţ iganii în fa ţa anchetelor speciale”.
III
A SU PR A CATEGORIILOR DE ŢIGANI DELA NOI'

1. îm părţirea 'Ţiganilor în categorii după criteriul istorii o-juridic (în
dom neşti“, ,,m ănăstireşti” şi .,boereşti’’). 2. Ţ ig a n ii îm părţiţi, după criteriul
stabilităţii: in nom azi şi sedentari. 3. Categoriile de Ţ ig a n i in funcţie de n a
ţionalităţile în m ijlocul cărora trăesc. 4. C riteriul filologico-linguislic la îm
părţirea Ţiganilor în categorii, recunoaşte şi îm părtăşeşte incom plet punctul
ele vedere etnografic. 5. Îm părţirea in categorii a Ţ iganilor după criteriul or
ganic. 6. In plus, R u d a iii ocupă un loc aparte intre ceilalţi Ţigani. Originea
lor. 7. D istribuţia geografică în raport cu pădurea. 6. A ria de răspândire ca
m ijloc de recunoaştere a originei lor.
M u lţi văd în Ţ ig a n i, o populaţiune av ând un caracter cu to

tu l om ogen. A cest fel de a vedea, ceeace e şi m ai interesant, nu
n um ai că a fost recunoscut, d a r continuă a fi îm p ărtăşit şi în zilele
noastre.
A cest m od de a p riv i global Ţ ig a n ii, l’a av u t şi D ttn ilrie
C antcm ir. „Ţ ig a n ii, spune el, sunt îm p răştiaţi în to a tă ţa ra şi nu
e boer ca să nu aib ă m ai m ulte fa m ilii de Ţ ig a n i, supuse lor. De
unde şi când a v en it acest neam de oam eni în M oldova, nici ei
nu ştiu şi n ici analele noastre n ’o spun. în treb u in ţeaz ă o lim bă
care este o bişnuită tu tu ro r Ţ ig a n ilo r din aceste p ă rţi şi este am es
tecată cu m ulte cuvinte curat greceşti şi cu m ulte ch iar persane.
A ltă m eserie, a fa ră de fie ră rie şi arăm ărie, cu greu au. N a tu ra
li- i aceeaşi ca şi în alte ţă ri, au aceleaşi m o ravuri şi suprem a lo r
v irtu te şi d iferen ţa specifică este fu rtu l şi len ea” *).
F ap tu l că a fa ră de fie ră rie şi arăm ărie cu greu a r m ai avea
şi a ltă m eserie, ne face să credem că m arele istoric, sau n u -i cu-
noaştea îndeajuns, ceeace am a ră ta t că e cazul în genere, sau că cel
p u ţin pe R u d ari (lin g u rari), îi considera d rep t R om âni. A ltfe l nu
se ex p lică a firm a ţia de un chip cu totul redus, ţin ân d u -se seam ă
1) D im itrie Cantemir, op. cit. p. 146.
num ai de fie ra ri, că ld ă ra ri, spoitori, ce lucrează feru l şi „ a râ -

în ă ria ” .
A m spus : fa p tu l că expunerea lu i se m enţine la o caracte
rizare cu to tu l de o rd in general, im p rim ă acestei atitu d in i, un
în treg m od de a p riv i problem a, care a co n tin u at să preocupe şi
să subsiste- p ân ă în zilele noastre.
A cest tot u n ita r şi in d estru ctib il ca arm onie, p riv it m ai de
aproape, e susceptibil de noui in terp re tări. Supus unui nou mod
de a vedea, adecuat situ a ţie i de astăzi, ne în d ru m ă la o revizuire
nu n u m ai de concepţie d a r şi ca reo rg an izare de o rd in p ractic şi
ad m in istrativ -p o litic, lu cru ri care de a ltle l sunt în strân să le
g ătură.
1. D in această cauză, spun, m ulţi s’au m u lţu m it cu ceeace a

d at îm p ărţirea în categorii a Ţ ig a n ilo r, rezu ltată d in docum entele
tim p u lu i şi în care era fix a tă situ aţiu n ea de drep t a lo r fa ţă de
stăp ân ire sau stăp âni, cărora li erau aserviţi. E vorba, cu un cu
vânt, de cunoscuta lor îm p ărţire (m edievală) în „dom neşti“ , „ m ă
năstireşti*' şi ,,b o iereşti“ ; repet, altceva nim ic nu constitue su b
s tratu l îm p ă rţirii de m ai sus, decât această sin g u ră d ependentă
ju rid ic ă . C ât despre caracterele etnice ale fiec ăre i categorii în
parte, nu poate fi vorba deocam dată, cu toate că, în tre Ţ ig a n ii
.,d o m n eşti” spre exem plu, aflăm pe râ n d : au rari, (băeşi, lin g u rari),
lă e ţi etc., cum d ealtfel şi în categoria Ţ ig a n ilo r „ m ăn ă stireşti”
şi „b o ereşti” — la fel — pot fi găsite m ai toate soiurile de Ţ ig an i.
A stfel, spre a a m in ti acest m od de a vedea, relatăm observaţiunea
făcu tă de D ionisie F olino, în a sa Istoria G enerală a D aciei, Tom .
I I I (Buc. 1859) p. 341, în care aflăm că a tâ t în M oldova cât şi
în Ţ a ra R om ânească sunt şi Ţ ig a n i şi încă „în m are n u m ă r“ . Ei
fiin d consideraţi ca sclavi, se îm p art în „d o m n eşti“ , „m ăn ă sti
reşti“ şi „b o ereşti“ . P en tru o id en tificare re la tiv ă însă, se m ai sim
ţea nevoia să se aducă oarecari com pletări acestei îm părţiri.
A stfel „cei ce sunt în tre b u in ţa ţi în serviciurile dom estice ale s t ă
p â n ilo r lor, se numesc ,,vătraşi“ , ia r cei ce se ocupă cu diverse
m eşteşuguri şi um blă p rin ta ră ca nom azi cu corturile, se num esc
u rsari, lăeşi şi m o d o ran i“ 3),
2) M o d o ra n : ..Liimmel ' ; mojic, bădăran. Etim ologie nccunosiută. ‘T ik-

tin : Rum.-Deutschcs W ortorbuch, s. v.
24 ŢIGANII d in ROMÂNIA
R eţinem această com pletare. P rim a îm p ărţire se vede a fi

de circu m stanţă ju rid ic ă , pe când cea de pe urm ă, de to ată ziua
şi organică. A tâ ta vrem e cât va subsista regim ul ju rid ic excepţio
n a l pe seam a Ţ ig a n ilo r, vom avea o îm p ărţire a lor în categorii,
care m erge p aralel. C h ia r când e vorba de p ro v in cii de sub stă
p â n iri străine, ca B asarabia, îm p ărţirea lo r în categorii, d u p ă felul
stăp ân ilo r, e asem ănătoare. „A şezăm ântul“ din 1818, din B asa
rabia, a ra tă că Ţ ig an ii erau îm p ărţiţi în trei : cei sub stăp ân irea
ha zn a lei şi care se ocârm uiau de organele „o b lastiei” , erau p o tr i
v i^ categ o riilo r dela noi, d om neşti sau ai statu lu i, d u p ă care vin
la râ n d cei duhov?iiceşti (la noi m ănăstireşti) : Ţ ig a n ii de sub
s tă p â n ire a dvorenilor, boernaşilor şi m azililor, constituiau u ltim a
categ o rie 3).
M . K ogălniceanu şi după el P rinţesa v o n N euscliotz a cărei
p ărere o acceptă, vorbesc şi ei de Ţ ig a n ii dom neşti : „Ies T siganes
d e l a C ouronne“ 4), „D ie Z ig eu n er gehörten... der K rone“ °)
care s’a r îm părţi în p atru clase : a u ra ri sau ru d a ri, u rsa ri, lin g u
ra ri şi lăeşi. Se p are că în tre u n ii şi alţii existau deosebiri de
d re p t : în M oldova şi în Ţ a ra Rom ânească, Ţ ig a n ii boereşti n ’a-
veau voe de exem plu să se ocupe cu a u ră ritu l ; num ai cei dom neşti,
care, d u p ă alţi autori erau îm p ărţiţi în trei clase, nu în patru.
A ceştia erau ru d a ri, u rsari şi lăeşi. D in tre ei, n u m ai R u d a rii-
a u ra ri aveau voe să caute au r p rin g ârle şi râ u ri de m unte. O p ro
bează m ărtu riile lui Sul zer ß), Bauer 7) şi G rellm ann s). C u p rin
deau deci, m ai m ulte soiuri, b a şi subclase. D espre „ n e to ţi“ ni se
spune că form au ö subclasă a lăeşilor, p rin fa p tu l că erau ceva
m ai sălb atici ca lăeşii. Vom a ră ta la locul cuvenit care poate fi
locul n etoţilor în cla'sificarea noastră.
N e interesează p rin cip iu l de clasificare. P rin tre Ţ ig a n ii m ă
n ăstireşti vom găsi, la fel, Ţ ig a n i de d iferite categorii. Au un
num e generic de vătraşi, cu lă m u rire a că au o v a tră de casă a lo r
—■p ro p rie — in d icân d u -se p rin aceasta caracterul de aşezare sta
tornică. P opp Şerboiajiu le spune vătraşi sau v â tr a r ifl).
3) I. K islor, op. cit. p. 200.

4) Esquisse, 1. cit. p. 12.
5) M oldauische Zigeuner, p. 152.
(i) Gcschichte des T ransalpin schen Daciens. Tom . III p. 1-1-1.
7) M ém oires sur la V alachie p. 86.
■S) H istoire des Bohémiens (trad) p 113.
9) Les Tsiganes, p. 53.
L a fel şi cu p riv ire la Ţ ig a n ii boereşti, caracteru l sedentar

<e dom inant, în a fa ră de fa p tu l că depind ju rid ic de un stăpân.
Putem apoi v o rb i de Ţ ig a n i „căsaşi“ şi de „ogor" îri acelaş sens.
2. P rin tre prim ele caractere — isbitoare — ce-au im pus ochiu

lui şi m in ţii, în a fa ră de fa p tu l că d ep in d ju rid ic de un stăpân, a
fost şi acesta : dacă Ţ ig a n u l e sedentar sau e nom ad. în su şire re
z u lta tă — n a tu ra l — din ceeace avea el m ai specific ca ex is
ten ţă : te n d in ţa de a-şi schim ba locul. A stfel vom avea o a ltă
îm p ărţire, p ân ă la un punct la fel de ju stific a tă , dacă nu ceva
m ai în d re p tă ţită . însuşi P opp Ş erboianu, pare a răm âne la idaea
unei îm p ă rţiri a Ţ ig a n ilo r în două : I. lăeşi sau lăeţi şi II. v ă tra ji
sau v ătra ri. L a baza acestei îm p ărţiri, ar subsista crite riu l stab i
lită ţii, ce caracterizează societăţile evoluate. Ş erboianu însă, atras
de m ira ju l unei îm p ă rţiri cât m ai com plete a Ţ ig a n ilo r, părăse-
■şfe acest punct de plecare şi ad o p tă un altul, obţin ân d o lu n g ă
serie de ,.co rp o raţii“ de Ţ ig an i, care nu a ju tă cu m ult la fix area
ştiin ţifică a categ o riilo r de Ţ ig a n i dela n o i 10). In plus, îm p ă rţi
re a în .,v atrasch “ şi .Ja ia sc h e n “ o făcuse cu m u lt în ain te de el,
P rin ţesa vo n N euschotz l l ) dela care cred că a şi adoptat-o.
C aracteru l de fix ita te sau de p ribegie s’a im pus ca o p u te r
nică expresie a v ieţii acestui popor, — cunoscut în genere ca r ă tă
cito r — de m ai m ulţi oam eni de ştiinţă. Şerboianu, d ela care
ne-am aştepta m ai puţin la o accentuare a acestui caracter, m en-
ţoinează, că fa ţă de celealte soiuri de Ţ ig a n i, ursarii şi căldărarit
sunt nom azi, că ia rn a se re tra g în case cu chirie, ia r p rim ăv a ra le
părăsesc, co n tin u ân du-şi v ieaţa nom adă m ai d eparte. Vom vedea
că aceşti nom azi, n ici ia rn a — în m ulte locuri — nu tra g la case,
ci p re fe ră v ieaţa sub cort, cu tot gerul cum plit al ie rn ilo r noastre
(vezi cap. A şezare, L ocuinţă). ■
Schw icker, care n e-a d at o m onografie asupra Ţ ig a n ilo r din
A rd eal şi U n g a ria , îm parte Ţ ig a n ii din R om ânia, la fel, în aşezaţi
şi nom azi. Suntem pe la 1883. D u p ă el, cei din u rm ă sunt „ n e to ţi”
sau „ s la v i” — pe când cei aşezaţi, o p arte sunt u rsari, lin g u ra ri,
ru d a ri sau a u ra ri şi l ă u t a r i 1?).
10) N u mai există altă categoric de Ţ igani astăzi în .R o m â n ia , cârc să

miu fi fost m enţionată ; o spune satisfăcut la p. 56 a cărţii lui.
11) Op. cit. p. 152.
12) Dic Zigcuner, p. 80.
A ceştia, când iau sedentarism ul sau nom adism ul d rep t c rite

riu de îm p ărţirea Ţ ig a n ilo r în categorii, se gândesc, şi p e d rep t
cuvânt, la „m odul de v ie a ţă “ . Ţ ig a n ii se îm p a rt în două grupe :
în „sed en tari et g iro v ag h i” , ceeace însem nează acelaş lu c r u 1"). Pe
când cei d in tâi au p ie rd u t d in caracterele p ro p rii rasei lor, cei
clin urm ă, dim potrivă, au conservat acele p a rtic u la rită ţi p rin care
se d istin g e rasa lor. V asăzică, schim barea m odului de v ieţu ire, a
trag e d u p ă sine p ierd e rea unor caractere specifice, fă ră însă ca
p rin aceasta să-şi schim be în tru to tu l felu l lor de a fi. Şi aici cre
dem că există o, p o sib ilitate de adâncire, ce o vor aduce, cred, tim
purile v iito are. Se înţelege apoi de ce, m ulţi iau în consideraţie
m ai m u lt pe cei nom azi ca fiin d m ai autentici... „Le m atérie l lin
guistique de ce liv re, spune Ş erboianu despre cartea sa, se réfère
aux T sig anes „ o u rsari“ et „ c iu ra ri“ de la V alachie, à l ’exception
de quelques mots tirés du vocabulaire des .,v atra sch i“ ...
L a fel putem spune că procedează şi a lţii care s’au ocupat,
special de Ţ ig a n i — p rin tre ei, etnografi de seam ă acceptă acest
punct ca fiin d just. P rin tre a lţii, tU lislo cki şi M . H aberlandl. Cel
d in tăiu , precizează astfel : „D ie Z ig eu n er in S iebenbürgen teilen
sich in zw ei H auptstäm m e : 1. D ie K o rto rar oder Z eltzig eu n er
u n d 2. D ie G letecore (Spracharm e) oder ansässigen Z ig eu n e r” .
In tre aceştia, co rtu rarii, se subîm part în p atru clase : 1. L eila. 2.
A sachani. 3. T schale şi 4. K ukuja, av ând în fru n te un voevod, a
cărui funcţie se m oşteneşte. E l este num it „ T h à g à r“ 14).
In m odul lor de v ieaţă s’a petrecut o schim bare p ro fu n d ă ; e
ad ev ărat, nu organică, d a r de structu ră, din m om ent ce / . 7 eulsch
desparte Ţ ig a n ii aşezaţi de cei de c o r t 15). Sensul de organic îl
luăm adesea în înţeles de m odificare a caracterelor fizice, ia r cel
de stru ctu ră a vieţii, în înţeles de slil de v ieaţă. In felul de a vorbi
al tim pului, Ţ ig a n ii sedentari, d u p ă W lislo c k i şi T eulsch, „G le-
tecore“, nu sunt altceva decât ţăranii no u i din secolul al X V III-le a
sau U n g u rii noui, „U j M a g g ia r“ , de pe tim pul M ărie i T eresa.
A ccepţiunea cred că nu se m ărgineşte num ai la o schim bare de
statu t p o litico-socială, ci p riv ea şi o p ertu rb are ca m od de v ie a ţă .
1.3) Enciclopedia Italia n a p. 957.

14) W lislo c k i: Z ur Volkskunde der T ranssilw anischen Zigeuner, p. fi— 10.
§i Julius ^ eulsch: Die Siebenbürgischen W anderzigeuner, in Klingsor, X (1933)
p. 111.
15) „Die G letecore sind aus den W anderzigeuncr (K orlorar-Z eltbcw oh-
ner) hervorgegangen” (v. J. Teutsch, op. cit p. 111).
L a ei se re feră şi Sch w icker, în îm p ărţirea lui, considerându-1

ca p rim a categorie de Ţ ig a n i : aşezaţi sau ţă ra n i noui, spre deo
sebire de cei nom azi, („sâtoros czigânyok“ ).
A m spus că în tre a lţi oam eni de ş tiin ţă — etn o g rafi cu re p u
taţie recunoscută, — e şi M . H aberlandl. E l îm părtăşeşte acelaş
punct de vedere, recunoscând aşezarea ca factor fu n d a m e n tal de
clasificare a Ţ ig a n ilo r în diverse categorii (cel p u ţin în m are) —
d a t fiin d că el deosebşte pe Ţ ig a n ii nom azi de cei s e d e n ta ri10).
D ealtfel e şi sin g u ra observaţie ce se face.
V a treb u i totuşi să facem o distin cţie, în ţeleg ân d p rin seden
tarism un fel de vieaţă sui generis, în sensul că Ţ ig a n u l nu se m ai
deplasează fă ră încetare. In fond ag ric u ltu ra le este. o ocupaţie
la fel de an tip atică, a tâ t pentru co rtu rari cât şi pen tru cei aşa zişi
aşezaţi.
E la m ijlo c o observaţie care n u -i scapă nici lui G rellm ann,
care răm ân e la acelaş fel de a îm p ărţi Ţ ig a n ii, după m odul
lor de aşezare, reducându-.i la două clase : u n a care cuprinde pe
cei ce sunt fix aţi în oraşe sau sate — ex e rcitân d d ife rite m eşte
şuguri, ia r a două categorie, priveşte pe acei Ţ ig a n i ce cu treeră
ţă rile în grupe de 50— 60 fam ilii, p u rtâ n d pe căruţe tot ce au 17).
3. D u p ă specialităţi, după au to ri şi concepţii, vor d ife ri şi

categ o riile de Ţ ig an i. E ugene P iltard, în lu cră rile sale an tro p o lo
gice, observă o îm p ărţire a lo r după g ru p e m ari de n aţio n a lită ţi
P ro b ab il că există ce rtitu d in e a unei ad ân ci în râ u riri a cad ru lu i de
v ieaţă n aţio n ală. Ceeace nu este exclus, în felul în care se prezintă
re alita te a şi la noi. L a fel, se crede că acest criteriu e d ep lin ju s ti
fica t spre a putea servi ca instrum ent de îm p ărţire a Ţ ig a n ilo r în :
Ţ ig a n i rom âni, lurci, b u lg a r i18), ca în D obrogea, unde P jtta r d şi-a
desvoltat m are p a rte de a c tiv itatea sa de antropolog. A stfel că
d u p ă el, Ţ ig a n ii zişi „ ro m â n i“ se disting, av ând caractere som a
tice d iferite în tre ei, fa ţă de Ţ ig a n ii zişi „ tu rc o m an i” ln) ; în D o
brogea, Ţ ig a n ii ro m âni fiin d dc religie ortodoxă, pc când cei
turci sunt de relig ie m ahom edană. In altă p a rte însă, el spune că
Ţ ig a n ii sunt g ru p aţi după „natura ocupaţiilor“, şi înşiră pe num e :
c ă ld ă rari, lin g u ra ri, ursari, spoitori, lă u tâ ri şi a ltă d a tă au rari. Vom
Ift) M. H aberlandl — A. H aberlandt, op. cit. p. 298.
17) Al. G. G rellm a n n : H istoire des Boh^miens, (1 cit.), p. 7.
18) E. Piltard. Les Peuples des Balkans. p. 413.
19) E. Piltard. PoDoarelc din P eninsula Balcanică. Sch.it”i antropologică.
(Extras) 1916, p. 26. ‘
vedea, care anum e din îm p ă rţiri se im pune m ai m ult, fiin d că în

d iv e rsita te a aceasta de p ă re ri şi categorii, va treb u i să alegem ,
tix â n d un m od corespunzător de gru p are a lor.
D u p ă cum în D obrogea am văzut că stăru ie îm p ă rţire a Ţ ig a n i
lo r în ortodoxi şi m ahom edani, tot astfel în S erbia. Şi acolo avem
două fe lu ri de Ţ ig an i, p o triv it celor ce susţin au to rii ce s’au ocu
p at de ei. O p arte d in tre cei m ahom edani, trăesc şi p rin acele locuri
în cartiere p ro p rii, pe la m ahalalele oraşelor („ciganska m a h a la “);
sunt sed entari, se p o a rtă ca B osniecii şi vorbesc sârbeşte. A şa cum
sunt, ei nu vorbesc lim b a lo r şi îşi zic Ţ ig a n i tu rc e ş ti20); o a ltă
p a rte însă, to t d in tre ei (m ahom edani), locuesc în corturi. Se p oartă
altfel decât Ţ ig a n ii a m in tiţi. L im ba sârb ă o vorbesc m ai rău. E i
se cheam ă G urbeti şi sunt m ai puţin num eroşi decât ceilalţi, d ar
su n t m ai autentici, p rin fa p tu l că-şi m enţin, în tre altele, lim ba 21).
N u este greu să distingem în ei pe Ţ ig a n ii nom azi, spre deose
b ire de cei d in tâ i, care la noi se zic că sunt de v atră, aşezaţi sau
sed en tari. M ai există şi o a ltă categorie de Ţ ig a n i, „c re ştin i“ . A
ceştia form ează, se spune, m ajo ritatea . Sunt aşa n um iţii carav lah i
(„K arav laski c ig an i“), asupra cărora vom stăru i la tim p, m ai pe
larg . Ei se num esc şi „ K o riţa ri“, du p ă lo calitatea C oriţa din S erbia
sau „ C o v ă ta ri“ 22).
Ţ ig a n ii m ahom edani s’a r îm p ărţi astfel în două : celor d in tâ i
li se m ai zice şi 'Ţigani albi („b ieli cig an i”) ; am văzut că sunt se
d e n ta ri şi de m ulte ori Eugène P itta rd îi a ra tă ca pe un produs de
amestec. însăşi această îm p ărţire a lo r dovedeşte că au su ferit în
cursul tim p u lu i m o d ificări organice, altfe l nu s’a r deosebi de a
doua categorie, de Ţ ig a n ii n egri „ G urbeti“, sau cum li se m al
spune, „Cergăsi” ~'i ).
R e a lita te a ex isten tă a Ţ ig a n ilo r din Serbia, acoperă re a lita te a
ex isten tă a Ţ ig a n ilo r g ăsită la noi. Vom vedea în urm are, că doar
în ceeace p riv eşte C a ra v la h ii (F ilipescu în felul său e filo-rom ân),
îim avea de adus unele m odificări.
4. P en tru felul cum s’a conceput p ân ă acum îm p ărţirea Ţ ig a

n ilo r în categorii, am văzut că au lu at p arte fă ră deosebire : isto
20) Num ai T urcii îl numcsc în dispreţ ..F iran i” cu sens de „farao n i” .
21) I . m /ic s c ii. Coloniile Române din Bosnia, p. 243.
22) Schw ickcr : Die Zigeuner, p. 27. L a fel: T . Filipescu. op. cit. p. 242,
c a re căută să i sustragă cu crice p reţ calităţii de Ţ igani, pe care în tr'a d e v âr,
o au R udarii-caravlalii, cum îi numcsc eu.
23) I. Filipescu, op. cit. p. 242.
rici, etn o g rafi, lin g u işti — ceeace dovedeşte că suntem în tr’un do
m eniu unde la o p riv ire in te g ra lă nu s’a ajuns. F iecare îm p ărţire
stă în p icioare d in tr’un an u m it pu n ct de vedere. C riteriu l linguistic,
asupra că ru ia vom stărui, îşi are o îm p ărţire p ro p rie şi se p re zin tă
astfel :Ţ ig a n ii vor fi şi aici, greci, rom âni, un g u ri, m oravo-boem i,
g erm ani, p o lo n o -litu an i, ruşi, fin lan d e zi, scandinavi, ita lie n i, basci,
anglo-saxoni şi spanioli. O face M iklosich, care ţin e seam ă ex
clusiv de n aţio n a lită ţile ce au in flu e n ţa t în lexic şi g ra m a tic ă pe
Ţ ig an i. A stfel, d in tre toate dialectele, cel ţigănesc cu m ai m ulte
cuvinte greceşti, se dovedeşte şi cel m ai p u tern ic ; cel din u rm ă
fiin d cel s p a n io l24). Cu aceasta, m ărtu risim că nu s’a rezolvat n i
mic din ceeace n e-am propus a cunoaşte (num ai m om entele de
aşezare şi d u ra ta lor s’a r putea deduce : etapele de m işcare în
cursul p e re g rin ă rilo r p rin E uropa). D upă cum în p arte se ştie, ei
sunt o realitate cu m u lt m ai com plexă, n e d e fin ită astfel, decât
cu totu l la sup rafaţă.
îm p ă rţire a Ţ ig a n ilo r.d u p ă crite riu l strict linguistic, o ad o p tă
şi W J is lo c k i25), re ferin d u -se la cei d in U n g a ria şi A rd e a l m ai
ales ; am av ea p o triv it acestui punct de vedere Ţ ig a n i u n g u ri,
rom âni şi şasi. Şi pe d rep t cuvânt. P rin tre Saşi se găsesc Ţ ig a n i
in tra ţi în sfera de interese a acestora, cari au şi re lig ia lor. D a r
m ai ales p rin tre U n g u ri. P rin satele din A rd e al în tâ ln e şti des un
neam de Ţ ig a n i, pe care, d ac ă-i în treb i de unde-s, răspund că sim t
dela O dorhci, cu un accent unguresc. Sunt Ţ ig a n i ungureşti.
P rin tre ei sunt m ulţi negustori am bulanţi. V â n d în deosebi oale
şi sticle p rin sate. C oncepţia de fa ţă este strâns în ru d ită cu cea ex
pusă de noi an terior, la îm p ă rţire a Ţ ig a n ilo r du p ă n a ţio n a lită
ţile în cad ru l cărora îşi duc ex isten ţa şi care este ilu stra tă întiie
altele şi de antropologul E. P iltard. .
Ca un fel de a răsfoi dicţio n arele şi enciclopediile, se p re tin

de că tot du p ă m odul lo r de v ieaţă” , Ţ ig a n ii se deosebesc în n e
toţi, de Iae sau lăeşi ; de şatră şi de v a t r ă 26). E un fel de a m ânui
lexic term en ii, p en tru că avem şi Ţ ig a n i p en tru care bordeiul e o
locuinţă p re fera b ilă . D eocam dată să .răm ân e m pe lân g ă an u m iţi
term eni : sensul etim ologic al cu v ân tu lu i netot e n e-to l, în ţele-
24) Schw icker, op. cit. p. 25.

25) Op. cit. p. 10.
26) Candrea-Adam escu. D icţionar Enciclopedic, s. v.
g ân d n eîntrcg la m inte şi d esig n aţi ca „halbw ilde Z ig eu n e r” .

C ân d nu exista telefonul şi n ici ja n d a rm i, şe săvârşeau n econte
n it fu rtu ri şi-crim e, comise, m ai ales de n etoţi şi nu a ra re o ri de
lăeşi, spune P. Şerboianu. D e unde rezultă că netoţii sunt una,, şi
lăeşii altă categorie. Pe netoţi am văzut că-i am intise şi Schw i-
cker, atu n ci când venise vorba d e -îm p ă rţire a în Ţ ig a n i aşezaţi şi
nom azi ; a ră tâ n d că p rin tre cei d in tâ iu sunt şi „n eto ţii“ sau
„ sla v ii” 28) ; ia r G eorge Potra, la fel, îi a ra tă ca pe o subclasă a
lăeşilor, cu deosebire n u m ai că e „m ai sălb atică” decât a aces
tora, ei tră in d adeseaori cu m ortăciuni de vite, p ăsă ri m oarte ;
aşa d u p ă cum ţinuse să-i arate cu orice p reţ şi un alt autor : S lă -
t e s c u 2n) pe la 1884, pe care dealtfel, D l. Potra îl c ite a z ă 30). P.
Şerboia?iu, ad a u g ă însă : n eto ţii locuesc to td eau n a sub cort” ,
ceeace înseam nă că aceştia ar constitui o ra m u ră aparte.
Ca o com pletare, vom a ră ta o a ltă m enţiune asupra N e to
ţilor. E a lu i O. Leca, ca re-i priveşte la fel : ca pe o subclasă a
L ăeţilo r, ro b iţi m ai târziu. E rau, ni se spune, un trib sălbatic de
lăeţi, g o n iţi din T ra n s ilv a n ia „ la începutul secolului din u rm ă ” ,
d in ord inul îm p ăra tu lu i Iosif al II-le a . E i .se v â n d u ră v isteriei
cu „ p ră s ila ” lo r cu tot, în 15 ani, câte 10 g alb en i unul 31).
Ţ ig a n ii n e to ţi-a r fi, d u p ă cum s’a văzut, o subclasă a Ţ i
g a n ilo r lăeşi sau lăeţi — li se m ai spune şi de şa tră "'z) (ca term en,
s’a p riv it opus a lto r categorii de Ţ ig a n i, m ai ales fa ţă de vătraşi).
L ăe ţii, spre deosebire de ce ila lţi Ţ ig an i, su n t acea catego
rie, în tru to tu l originală, nom azii ce cutreeră ţa ra în lung
ş i’n lat, E uropa în treag ă, lăsân d pe to ate d ru m u rile m orţii
şi cântecele lor. C lasa p riv ită ca cea m ai „ stric a tă ” şi m ai
„v ag ab o n d ă” de Ţ ig a n i. E i cu p rin d la un loc, un nu m ăr de cor
p o ra ţii, ca să în treb u in ţăm term enul folosit de P. Şerboianu, ca
ursari, ciu rari, c ă ld ă rari, etc. In tre aceştia, adică între cei ce um blă
ca nom azi, în a fa ră de u rs a ri,'lă e şi, m ai sunt şi m o d o r a n i53).
Cel p u ţin ca term en suntem d a to ri să-l evidenţiem , fiindcă-1
28) Schwickcr, op. cit. p. 30.

29) în cercări asupra originii Ţ iganilor, C raiova 1S84.
30) G. Potra : D espre Ţ ig an ii domneşti, p. 7.
31) O. Leca. A suora originei şi istoriei Ţ ig an ilo r, în V iaţa Romînească.
III (1908) N r. 8, p. 192.
32) T ik lin , op. cit. s. v. L ă ’eş s. f. pl, lăi; comp. pol. laja; cch. loja:
M eute H u n d e”, h aită de câini, cc trebue de pus în le g ă tu rî cu grec. L a o s :
„V olk” .
33) Popj) Şcrboiafiu, op. c. p. 53. '
ŢIGANII d in r o m â n ia 31
în tâln im , cum am spus, p rin d icţio n are şi enciclopedii. S im ţul

■comun.şi lim ba populară, folosesc fel de fel de term eni spre a
d efin i un com plex etnic, care, precum se vede, nu e nici pe d e
p arte aşa de om ogen cum s’a crezut la început.
A ceasta al' fi s itu a ţia an u m ito r term eni dacă nu şi a a n u
m ito r categorii de Ţ ig an i, de care lex ico g rafii fac uz.
Z a vra g ii, se a lă tu ră acestora şi ca expresie şi ca conţinut.
In plus putem să ne întrebăm cu U n u l d in tre ce rcetăto rii
ce a p a rţin acestei şcoale : „ î n câte clase se îm p art Ţ ig a n ii as
tăzi“ ? 34). Şerboianu reduce la două categ o rii m ai im p o rtan te pe
Ţ ig an i : I. lăeşi sau lăeţi, şi II. vătraşi sau v ă tra ri. P r in tr ’un
a rtific iu m isterios aceste două categorii se disolvă apoi în tr ’o
serie n esfârşita de corporaţii. Ideea s’a înlocuit com plet. D ela
c rite riu l s ta b ilită ţii s’a trecut la ocupaţie ca fiin d pro b ab il m ai
uşor şi epuizând pe to ţi Ţ ig an ii, p ân ă şi cele m ai m ărunte frac
ţiu n i. A vem ursari, care în u ltim u l tim p au început să trăiască,
ca şj ceilalţi Ţ ig a n i, adică, ca cei de v atră. Fac m ai ales p iep
ten i de os, sule, d arace etc. ; ciur ari, ce fac ciure, p e rii ; căldărari,
ce fac c ă ld ă ri de aram ă, oale, tig ă i, cratiţe. N u sunt am in tiţi cei ce
fac clopote, clopoţei. C osiorarii, v en iţi din T u rc ia , spoesc vase
de b u cătărie şi au în dialect cuvinte arm eneşti şi turceşti.
P â n ’aci, p a r a fi a m in tiţi Ţ ig a n ii lăeşi (fără a se a ră ta p re
cis) în tru cât urm ează ferarii, ce lucrează orice obiect d in fe r ;
rudarii, b lid a ri sau lin g u ra ri, se ocupă cu fa b ricarea d in lem n
a furcilor, fuselor, lin g u rilo r etc. P otcovarii potcovesc, fac p o t
coave ; spoitoresele, spoesc. L ăcătuşii, fac chei, lacăte ; lăutarii,
sunt cân tăreţi. V ânzătoarele de flo ri sunt şi ele o „ c o rp o ra ţie”
d u p ă Şerboianu.. V răjitoarele, văcsuitorii de ghete, salahorii,
toţi aceştia sunt p riv iţi ca atare şi sunt în d ritu iţi, du p ă Şerboianu,
să ocupe un loc în scara so iu rilo r de Ţ ig an i dela noi. F ă ră să se
în treb e asupra c a lită ţii lor, în a fa ră de ocupaţie, în tru cât, ştim
b in e cu to ţii că în tre ei, v ă tra şii ex ercită m ai m ulte profesuni.
Stau îm p reu n ă însă, sunt stă p â n iţi de aceleaşi obiceiuri şi aceleaşi
credinţe. A u acelaş port, vorbesc aceaşi lim b ă : adică, şi-au p ie r
dut-o în p arte pe a lo r şi vorbesc lim b a po p u laţiei în m ijlo cu l că
reia trăesc, d a r ei form ează totuşi un grup special. S alahorii, v ăc
suitorii de ghete, vânzătoarele de flori, 'spoitoresele, lă u ta rii câ n
34) Popj> Şerboianu, op. cit. p. 53.
32 ŢIGANII DIN ROMANIA
tăreţi, nu constituesc nicicând şi n ici unde, o clasă an u m ită de-

Ţ ig a n i şi nu vieţucsc ca corporaţie în tr ’o in d ep en d en ţă de m ediu
social recunoscut. N u m ai vorbim de., potcovari, unul, doi, la în
tre a g a aşezare ; cu toţii ap a rţin categoriei de Ţ ig a n i aşezaţi,
precum ceilalţi, care vor urm a, cu excepţia ru d a rilo r-iin g u ra ri,
v or ap a rţin e Ţ ig a n ilo r n estab iliţi sau în curs de stabilizare. F iin d
că, ce constatăm ? N o ţiu n ea de stabilizaţi — aşezaţi, prevalează
asupra ocupaţiei. In tr ’un oraş sunt m ai m ulte categori de cetăţeni,
d u p ă p rofesiunile ce ex ercită, d a r ei sunt cu to ţii orăşeni, fa ţă
de ţăra n i. S atul sau oraşul a în râ u rit în tr’o aşa m ăsu ră caracterul
lor de! Ţ ig a n i acum aşezaţi, (sau aşezaţi de m ai m u ltă vrem e),
în cât ru p tu ra e ire p a ra b ilă şi a tro sn it din încheeturi, un în treg
sistem de v ie a ţă înlocuit p r in tr’un altul, care le afectează felu l
de v ieaţă. G en eraţiile m ai vechi, dacă m ai cu ltiv ă lim b a ţig ă
nească, în m ulte locuri, ei sunt pe p u n ctu l de a o pierde. N um ai
acolo unde aglom eraţia în tre ei e m ai m are, num ai .acolo îşi m ai
păstrează d in m oravuri, p rin tre care şi lim ba. Ş erboianu însuşi
o spune în n o tă : fe ra rii au case bune ; se cred declasaţi, spu-
n ân d u -li-se... Ţ ig an i. A u şi u ita t p u ţin lim ba.
D a r să trecem la R u d ari — lin g u ra ri — care, m ai m ult decât
o ricare a ltă categorie de Ţ ig a n i, au o poziţie specială fa ţă de toţi
ce ilalţi consângeni. Şerboianu pom eneşte de co rtu rari apoi, ca de
o clasă ap arte, ce duc v ia ţa de cort. V ră jito rii nu a p a rţin tu lu ro r
categ o riilor de Ţ ig an i. E l pom eneşte de costorari ca de o clasă a p a r
te, fa ţă de ciu ra ri sau c ă ld ă ra ri — când toţi lăeţii duc v ia ţa de
cort. D in cercetările m ele p rin tre R u d ari ştiu că aceştia nu p ractică
v ră jito ria .
R u d arii nu pun cuţitele şi nu scot pe d ra cu ’, cel p u ţin tot
a tâ ta cât o fac lo cu ito rii din cutare sat din ţa ra noastră. In schim b,
ia tă o caracterizare acceptabilă pen tru ei, d a tă de însăşi autorul
nostru. Şerboianu a ra tă că locuesc în m unţi şi că sunt oneşti.
C ă îşi ţin cuvântul (atunci cum stăm cu- v ră jitu l, unde e vorba de
cuvânt ?) Sunt foarte um ili, fă ră a spune nim ic re fe rito r la lim ba
lor. N u i se p a r interesanţi ; probabil tocm ai p en tru ca nu aveau
ceerce căuta el : lim ba ţigănească. In plus, m u zica n ţii pentru el,
form ează o clasă şi sunt cei m ai de elită Ţ ig a n i. B udai D eleanu
s p u n ; altfel.
P en tru a încheia, noi considerăm această îm p ărţire [>. lv eri-
7antă. E a nu ţine seam ă de crite rii organice, deşi întruneşte seria
ŢIGANII DIN ROM IN IA 33-
apro ap e com pletă a tu tu ro r fra c ţiu n ilo r de Ţ ig a n i în parte. E a nu

e n ici logică, fiin d că părăseşte com plet un criteriu de îm p ărţire
şi îm brăţişează a ltu l fă ră a produce o sinteză o rganică a desfacerii
în p ă rţi a în treg u lu i, aşa du p ă cum suntem obişnuiţi a ni-1 im a
gina. .
N etoţii, care după cum spune singur, „locuesc în to td e au n a
sub cort“, răm ân .neintegraţi. P rim u l pas însă e lă m u rit : clasifica
re a lu i Ş erboianu v rea să reprezinte n elăm u rit, un com prom is
în tre crite riu l de clasificare du p ă aşezare şi ocupaţie. P rin acest
m od de a vedea, trebue să recunoaştem că Ş erboianu ca linguist,.
s’a d e p ă rta t cu m u lt de M iklosich, îm p ărtăşin d punctul de v ed ere
etn o g rafic în clasificare. L a d re p t vorbind, clasificarea Ţ ig a n ilo r
du p ă dialecte, în unele cu m ai m ulte sau m ai p u ţin e elem ente de
îm p m m u t : greceşti, ungureşti, rom âneşti, nu constitue un criteriu
v a la b il dela care s’a r p u te a pleca şi la care s'a r p u te a răm âne în
acelaş timp.
5. D acă încercăm o reg ru p are a categ o riilo r de Ţ ig a n i, necer

cetate sau p u lv erizate în tr’o m ulţim e de m ici g ru p u ri fă ră în d re p
tă ţire la aceasta, o facem şi p en tru o ju stific a re p ractică, fă ră ca
p rin aceasta să ne în d ep ărtăm câtuşi de p u ţin dela ceeace num im
obiectiv itate ştiin ţifică . F iin d că, p u n ctu l m o d ern de vedere e u r
m ătorul : dacă nu orice p opor are aceeaşi ad e ren ţă la cultură, tot
astfel şi în tre Ţ ig a n i ,o să găsim anum ite categorii cu m ai m ultă
sau m ai p u ţin ă atra cţiu n e spre această form ă de v ieaţă.
A u fost tim p u ri când Ţ ig a n ii a u trezit m ilă şi com pătim ire
în tre p o p o are.P erso n alită ţi em inente şi-au rid ic a t glasul lo r p en tru
in te g ra re a lo r deab inelea în com unitatea civilizată euorpeană. D in
aceste încercări fac p arte în p rim u l râ n d in ten ţiu n ilc de stat ce
le-au a ră ta t în A u stro -U n g aria, M a ria T eresa şi Iosif al II-le a , în
P rin cip atele R om âne dom nitorii M ih ail Sturza şi A lex. G rigore
G hica. P ro b lem a se punea astfel : dacă se încearcă o îm b u n ătăţire
a „ fra ţilo r noştri a fric a n i” , dela sine înţeles că Ţ ig a n ii, cari fo r
m ează o p arte însem nată a speciei um ane, vor fi şi ei salvaţi
nu vor fi lăsaţi în p ărăsire. ' ■
Sunt deci epoci, în care nu putem spune că Ţ ig a n ii n ’au trezit,
interes. Epoca n o astră însă e total deosebită ca concepţie de cele
precedente. U n e le tin d e a u la in teg ra re ; eppca noastră- tin d e, d in
35) M. G rellmann, op. cit. p. 28. .
co n tră, la d esiniegrare. N u se poate spune că am răm as fă ră nici

u n rezu ltat din, încercările făcute în trecut, d a r progresul aşteptat a
d a t naştere la ad ev ărate deziluzii. Ţ ig a n u l tot Ţ ig a n rămăsese...
în ţelep ciu n ea p o p u lară învinsese. E i ch iar dacă au îm b răţişat a g ri
c u ltu ra au făcut-o de fo rm ă şi nu din p ricepere şi dragoste. S'au
strecurat însă, graţie libertăţilor dobândite şi în posturi de con
ducere, a d m in istra tiv e şi d e stat, unde au d o ve d it nepricepere
lip să de concepţie caracteristică rasei. Epoca n o astră a tras con
secinţele, im p u n ân d un nou punct de vedere în rezolvarea p ro b le
mei. V rem urile noastre cer o reexam inare a problem ei, pe alte
baze : nu a tâ t cu te n d in ţa de re in teg rare, cât d e excludere. C on
tin u ăm deci, p en tru m otivele de m ai sus, ex am in area şi re g ru p a
rea categoriilor de Ţ ig a n i în lu m in a d atelo r şi ex perienţei ce ne
sta u ]a îndem ână.
A rătasem cum în S erbia, ţa ră cu care ne p o triv im în această
p riv in ţă , avem două fe lu ri de Ţ ig an i : u n ii m ahom edani şi unii
creştini. C ei m ahom edani, sunt unii sedentari şi sunt echivalenţi
Ţ ig a n ilo r n o ştri de v atră. A rătasem că se p o a rtă ca B osniecii şi
vorbesc sârbeşte. A u su ferit deci, o scădere a p e rso n a lită ţii lor
etn ice, *prin fa p tu l că în m ediul în care îşi duc v ieaţa, sunt în
p a rte asim ilaţi, m ai ales ca lim bă. A ceeaşi so artă au şi cei dela
n o i 36). G e n eraţiile m ai noui, cu greu m ai vorbesc lim b a stră
m oşilor lor. U n pas deci, spre o p refacere pe care în alte v re
m u ri, m u ltă lum e a r fi dorit-o, în tr ’un g ra d din ce în ce m ai m are.
A stăzi însă nil m ai m ulţum eşte, sau provoacă p rile j de m editare.
A lătu ri de aceştia, avem o a ltă categorie, ce se chiam ă
G u rb eti. A ceştia au lim b a lor proprie. Sunt m ai p uţin num eroşi
şi locuesc în corturi. Sunt, du p ă m ulţi cercetători, ad ev ăraţii re
p re z e n ta n ţi ai rasei. Ţ ig a n ii aşezaţi din R om ânia, fa ţă de aceştia,
pe d re p t cuvânt spun că sunt „ro m ân eşti” cu sensul de rom âniţi.
N u e greu să recunoaştem în tre e i,-p e Ţ ig a n ii „ c o rtu ra ri“ dela
noi...
B a r m ai există o a lte rn a tiv ă pen tru noi : sunt aşa n u m iţii
Ţ ig a n i „ c reştin i” pe un num e local „k â rav lask i c ig an i” sau „cori-
ţ a r i “ ; Ţ ig a n i rom âneşti sau covătari. Pe aceştia, când au fost
în tâ ln iţi, cercetătorii i-a u îm b răţişat şi i-a u descris cu m u ltă
36) Ţ ig an ii din oraşul Ploeşti, vorbesc 58 ,8 % lim ba lor. U n ii v o r

besc cu această ocazie, de puterea de asim ilare a limbii rom âne... (M . Sevaslos:
M onografia oraşului Ploeşti, p. 259.)
căld u ra, d in cauza ca racteru lu i lor cu to tu l deosebit de al celor

la lţi Ţ ig an i.
T eodor F ilipescu 37), este ch iar re v o lta t spu n ân d că „ sc rii
to rii strein i nu fac nici o deosebire” între Ţ ig a n ii descrişi de noi
- mai sus şi C ara v la h i, şi insistă cu orice p re ţ să nu trecem cu
v ed e rea acest lucru, cu a tâ t m ai m ult, cu cat, şi „ stre in ii cad
în g reşeală co n fu n d ân d u -i — şi-i consideră şi p e Ţ ig a n ii „creş
tin i” , co v ătari sau carav lah i, d rep t Ţ ig an i, când ei au cu totul
a ltă origine, a ltă fire.
Ia tă cele trei categorii fu n d am en tale de Ţ ig an i, desem nate
pe p ăm ân tu l sârbesc. T rebue însă l ă m u r i t : c o n trib u ţia adusă de
noi, face ca să p utem su rp rin d e pe p ăm n tu l jugoslav, to a tă gam a
categ o riilo r de Ţ ig an i, fiin d că, u ltim a categorie, e de p ro v e
n ie n ţă rom ânească : „c a ra v la h i” , în p a rte a locului, a ra tă că sunt
co n sid eraţi ca m o ld o -vlahi sau r o m â n i38), ceeace a ş i,f ă c u t pe
m u lţi d in tre au to rii care i-a u studiat, să-i considere ca atare.
M . K ogălniceanu deosebea şi el : ru d a ri sau a u ra ri ; u rsa ri ;
lin g u ra ri şi lăeşi. D espre lingurari, K ogălniceanu spune că sunt
d in cele p atru categ o rii de Ţ ig a n i, „cei m ai c iv iliz a ţi” şi că încep
să-şi facă case fixe 3n). D ife re n ţie rile încep să se evidenţieze. D in
cele spuse, m ai rezu ltă că şi K ogălniceanu socotea pe lin g u ra ri
d re p t Ţ ig an i. T o t d rep t Ţ ig a n i îi scotea şi D im iir ie D a n 40),
când spune că p arte d in ei (Ţ igani) se m ai ocupă şi cu le m n ă ria
şi anum e, cu lopeţi, fuse, lin g u ri, polonice, scafe, căuşe, coveţi,
ban iţe, ciu re cu fu n d u ri de piele (??), leag ă p e rii d e v ă ru it (??) ;
(cele d in u rm ă articole p a r a fi făcute de către a lţi Ţ ig a n i) —
deci, confuzie.
T rei categorii distincte form ează Ţ ig a n ii şi pen tru a lţi autori
ca P aul L abbe 41) : o p a rte cari. sunt sedentari, locuesc în su
b u rb iile o ra ş e lo r: „glascheurs d e .p lâ tre du ferreurs de chevaux” .
A ltă categorie p referă, spune Labbe, v ia ţa în aer liber, la m a rg i
nea pădu?ilor, unde lucrează lem nul.A ceştia nu m a i vorbesc lim b a
lor, folosesc lim b a rom ână şi şi-au pierdut p u rita tea rasei —
aşa încât, nu ne putem p lânge că această categorie de Ţ ig a n i,
n ’a fost câtuşi de p u ţin scoasă la lu m in ă şi la tim p. N ’au fost ex~
37) Op. cit. p. 242.

38) Schxuicker, op. cit. p. 27 çi T . Filipescu, op. cit. p. 242.
39) M. K ogâlniceanu. Esquissé, p. 13.
40) Op. cit. p. 19.
41) L a V ivante Roum anie — Paris, 1913,p. 24—5.
p lo atate prim ele in fo rm aţiu n i însă, spre a face d esp rin d erea com
plectă de ce ilalţi Ţ ig a n i.
A d e v ăru l e că aşa nu m iţii R u d a ri— (L in g u rari), în S erbia :
C ara v la h i, p riv iţi în m od obiectiv şi în ra p o rt cu cele două c a te '
go rii de Ţ ig a n i a ră ta te m ai sus, cad p u ţin la o p a rte de cercul
Ţ ig a n ilo r ad e v ă ra ţi, fo rm ân d o u n itate etnică proprie. D e altfel
nu n um ai aceştia ne preocupă acum , cât p o sib ilita te a unei îm
p ă rţiri a Ţ ig a n ilo r dela no i în categorii distincte, du p ă crite rii
absolut organice.
R estul Ţ ig a n ilo r, au răm as de pe acum în urm ă, d rep t cate
g o rii d e fin ite p rin n a tu ra lor intrinsecă. Ţ ig a n ii nom azi, (cu ale
lo r fra c ţiu n i cu tot), sunt re p rezen tan ţii rasei. Cei aşezaţi fac
p u n tea de trecere — în tre ei şi R u d ari — (L in g u rari). Ei fac
tra n z iţia . R u d a rii le -a u lu at-o în ain te acestora, p rin n u se ştie ce
m ister, ori se situează în a f a ra lor, în tru câ t fire a îi ara tă . U n ii
ca G rellm an n , v ăd în Ţ ig a n ii de oraş, pe cei m ai civilizaţi d in tre
Ţ ig a n i, dar, cred că nu a sosit tim p u l spre a deschide în tru totul
discuţia. El distin g ea pe Ţ ig a n ii de oraş, ca pe o categorie ap arte
— ceeace nu in tr ă în vederile noastre. N om azii, d u p ă el, tră -
esc sub corturi ; alţii sunt sp ălăto ri de au r — de o u tilitate reală
p en tru S ta t 42) d a r sunt consideraţi ca şi d isp ăru ţi. Eugène P itta rd ,
a r a tă u n d ev a că Ţ ig a n ii sunt g ru p a ţi v o lu n tar, d u p ă n a tu ra ocu
p aţiilo r ; căld ărari, lin g u ra ri, u rsari, spoitori, lău tari, şi că a ltă
d ată, erau şi a u ra ri 43). A d ev ăru l e că şi astăzi, sporadic m ai găsim
pe A rieş sp ă lă to ri de aur... G re llm a n n vorbeşte în plus d e Ţ ig a n ii
„ e g ip te n i” qu i sont plus m alpropres et plus adonnés au v o l que
les autres“ 44).
Sunt încercări de a lăm u ri problem a ca teg o riilo r de Ţ ig a n i
d ela noi, care nu isbutesc pe deaîntregul. Oct. Leca, în tr’u n a r
ticol p u b licat în V ia ţa R om lnească (1908) — asu p ra o rig in ei şi
istoriei Ţ ig a n ilo r — crede că din vechim e s’au deosebit la noi, trei
fe lu ri : 1) m eşteşugarii, lău tarii, fierarii — câţi erau robi la v a tra
b o ierilo r ; 2) c ă ld ă ra rii, spoitorii şi căutătorii de m etale d in tre
c ari m u lţi erau m ahom edani. Ţ ig a n ii cu obiceiuri m a i bune şî m a i
aşezate 4o). 3) V agabonzii sau Ţ ig a n ii de lae, care um blau fă ră că
42) G rellm ann, op. cit. p. 45.

43) E. P itta rd . La Roumanie, p. 315.
44) G rellm ann, op. cit. p. 45.
45) Ocl. Leca, op. cit. 192—3.
p ă tâ i şi aveau ca m eserie de seam a hoţia şi cerşctoria. E ra şi cate

g o ria cea m ai d eosebită de celelalte. A celeaşi categorii, le găsim
şi în T ra n silv a n ia . P en tru el, R u d a rii (lin g u rari) nu există ca o
categorie ap arte, ia r că ld ă rarii, spo ito rii, sunt Ţ ig a n i cu... ob i
ceiuri m ai b u n e şi sunt şi m ai aşezaţi. Ştie în plus că sp ă lă to rii de
aur, „ c ă u tă to ri de m etale“ erau m ahom edani. T o t L eca arătase că
N eto ţii sunt un trib sălbatic de lăeşi, isgoniţi d in T ra n s ilv a n ia sub
îm p ă ra tu l Io sif al II-le a , fă ră ca să ne docum enteze despre acest
lucru.
In schim b, la o ju stă introspecţiune asupra re a lită ţii, răm âne
Z . A rbore. Ţ ig a n ii d in 'B a sa ra b ia , d u p ă el, se d esp art p â n ă acum a,
în tre i categorii, d u p ă m odul lo r de v ie ţu ire : vătraşii trăesc în
oraşe ca slugi, lă u ta ri şi a rg a ţi de curte ; lin g u ra rii trăesc v a ra
în p ă d u ri şi se ocupă cu confecţionarea lin g u rilo r, a lb iilo r şi a
a lto r lu c ru ri din lem n. Ia rn a ei se re tra g în sate, u n d e locuesc în
nişte bordee. U rsarii trăesc în corturi şi deaceea li se zice şi şe-
tra ri. A ceştia d in u rm ă sunt cei m ai sălbatici. R o m ân ii din ju d e
ţele O rh ei şi -Soroca îi num esc L ă e ş i46). In p riv in ţa locuinţei,
avem de ad ă u g at d iferen ţa c o n s ta n tă : casă, bordei, cort. In
casă (sărăcăcioasă) stau Ţ ig a n ii d e v a tră ; în bordee locuesc R u
d arii, (lin g u rarii) ; în co rtu ri locuesc lăeşii. C ele trei categ o rii
fu n d am en tale au tre i m o d alită ţi d ife rite de locuit. Să se u ite n u m ai
cineva la aceste m o d alită ţi d ife rite de locuit şi-şi va p u tea da seam a
m ai cu u şu rin ţă de tem peram entul, caracterul, p u tere a econom ică
d ife rită a Celor tre i categorii de Ţ ig a n i. M o d alitatea d e locuit, e re
zu ltatu l unui fel de v ie a ţă d ife rită , în funcţiune nu n u m ai de
m ed iu l ex tern, d a r şi de fire, de caracteru l psihologic al categoriei
respective. -
N im ic n u -ţi relevează m ai cu spor d istin cţia de făcut, decât
re a lita te a n em ijlocită, stu d ia tă la fa ţa locului, în cât m ai
m ulte p ă rţi posibil. In satul C om ova d in B asarabia, sunt două
fe lu ri de Ţ ig a n i ; D om nica I. Păun, care i-a s tu d i a t i ! ) spune
că p o t fi îm p ărţiţi în două „grupe distin cte” : fie du p ă aşezare,
fie d u p ă neam . O p a rte sunt în v a tra satului, „ Ţ ig a n ii de sa t” —
Ţ ig a n ii curaţi cum îşi zic ei. Se ocupă cu lu c ra tu l fierului.
O a ltă p a rte sunt aşezaţi m ai de o p arte de sat. „C ei din
Ich el sunt lin g u ra ri“ ; aşezarea lo r e d eterm in a tă „econom ic“ ,
46) Z . A rb o re . B asarabia, p. 115— 16,

47) Domnica 1. Păun . op. cit. p. 526.
38 ŢIGANII DIN POMÂNIA
fiin d că , p â n ă m ai acum vreo 30 de ani, p ăd u rea de pe dealul H âr~

jaueei, cobora p â n ă aproape în fu n d u l văii Ichelului, încât aşe
zarea Ţ ig a n ilo r de acolo, (3 km. de Cornova) cădea pe vrem ea
aceea în m arg in ea p ăd u rii. „ P ă r in ţii noştri, s’au tras la... p ă
d u ri“ , spune un lin g u ra r d in p arte a locului...
F a p t e că Ţ ig a n ii din Ichel, cu excepţia lu i S im ion D rum ea
şi V a n ia M urguleţ, au gospodării m ult m ai bine închegate decât
cei d in C ornova. D eosebirea pe care o găsim în tre situ aţia eco
nom ică a lin g u ra rilo r şi*aceea a m eseriaşilor din sat, o găsim şi
în fe lu l în care sunt p riv iţi de sat..
...De aici m ai m u ltă consideraţie p en tru lin g u ra ri, care au
început să lucreze în p arte sau cu ziua la p ăm ân t : ăia d in Ichel
lu crează la păm ânt, d a r ăştia de aici um blă cu cerutu’... A i dela
Ichel îs m ai g o spodari“ spune un in fo rm ato r din sat, d in C or-
jio v a. C aracterizare g en e rală ce pledează p en tru o reglem entare
u rg e n tă a v ie ţii R udarilor...
D ar m ai e ceva ce favorizează o consideraţie deosebită p e n
tru lin g u ra ri. Ţ ig a n ii din Ichel sunt m ai ap ro p iaţi de R om âni, nu
num ai p en tru c ă lucrează la m unca câm pului ca şi ceilalţi M oldo
veni, d ar şi p en tru c ă nu ştiu ţigăneşte, pe când, poate d in aceiaşi
cauză, Ţ ig a n u l ad ev ărat, se u ită cu d isp reţ la lin g u ra r ; o spun
singuri r „noi m ergem m ai sus decât lin g u ra rii, sânlcm 'Ţigani
curaţi, lucrăm la fier. Cum îs m azilii de se ţin m ai sus... N u ne
am estecăm “ iS).
D l. G. Potra, are şi d-sa un cuvânt de spus re fe rito r la R u
d a ri : ,,o v ie a ţă q u asi-lib eră aveau Ţ ig a n ii lin g u ra ri, a p a rţin â n d
tot D om nului. E i lu crau în lem n, cu p re fe rin ţă în salcie, d in care
făceau lin g u ri, cofe, d onicioare şi alte lu cru ri casnice. P rin m a
te ria lu l brut, lem nul în speţă, de care d ep in d eau lin g u ra rii, erau
nevoiţi să se adăpostească p rin crân g u ri şi zăvoae um ede, deci
cu ia rb ă m ultă şi grasă unde aveau po sib ilitatea să se ocupe în
a fa ră d e m eseria lor, cu creşterea vitelor, desigur în m ică m ăsură,
fiin d c ă n ’aveau sume m ari de b an i ca să-şi* cum pere o pereche
de boi 49).
D a r nu poate fi vorba despre aceasta. E i n ’au locuri proprii.
E i n ’au v ite şi n ici în clin area spre aceasta. R a r de ţin capre. E i
48) Ibidem , p. 5^6.

49) G. Patra . Despre Ţ ig an ii Domneşti, p. 8.
s,e caracterizează sin g u ri : sunt vierm ii lem nului şi ocupaţia acea

sta le d eterm in ă în treg u l fel de v ieaţă.
R ăm ânem deci pe lâ n g ă sin g u ra îm p ărţire organic m otivată.
In tr’o cercetare a Ţ ig a n ilo r din ţa ra O ltului, distingeam la fel :
trei fe lu ri de Ţ ig a n i, deosebindu-se în tre ei, ca lim bă, ocupaţie
şi fel dc a fi. A vem Ţ ig a n i de sal • fie ra ri, zid ari, cărăm id ari, m u
zicanţi — ce ra r m ai vorbesc ţigăneşte. Ţ ig a n ii băeşi sau r u d a r i;
lu crători în lem n m oale (verde) — ce nu vorbesc decât rom âneşte.
Şi în sfârşit, avem Ţ ig a n i corlurari sau nom azi, care se subîm part
la râ n d u l lor în două : ciurari şi c ă ld ă ra ri50). In alte p ărţi sub-
îm p ărţirea e m ai m are. Vorbesc toţi ţig ăn eşte şi, pe lân g ă -aceasta,
în A rd eal, rom âna şi ungara.
Spuneam a l u n e i 31) că îm p ărţirea Ţ ig a n ilo r în trei, e fu n d a
m en tată pe date n atu ra le şi de n a tu ră sp iritu ală, p riv in d carac
terele lor som atice şi etnice. Ţ a ra O ltului, cu cele 63 sate, rep rez in tă
bine elem entul ţigănesc sub toate rap o rtu rile. A m p u tu t rid ic a
pc ex perienţa de acolo şi din alte p ă rţi ale ţ ă r i i 52) o tipologie
psihologico-socială caracteristică celor tre i categorii p rin c i
pale de Ţ ig a n i, la care se reduc toate celelalte. In tr’adevăr, în tre
Ţ ig an i, fiecare categorie îşi păstrează anum ite tră să tu ri p ro p rii,
rezu ltate d in fa p tu l că p â n ă la un punct, circu laţia sângelui este
lim ita tă în tre m em brii aceluiaş grup. D acă rar, fo arte rar, avem
cazul când un R om ân să ia în căsătorie o Ţ ig a n c ă sau invers,
apoi se poate spune la fel, că nu se întâlnesc cazuri decât foarte
rare, când nom azii să se căsătorească cu Ţ ig a n ii sed en tari sau
aceştia cu R u d arii.
Se poate spune că, conceptul de rasă, deşi stato rn ic când e
vorba de deosebirile d in tre ei, prim eşte ad e v ăra ta valoare după
d ife rite le g ru p u ri de Ţ ig a n i luate în parte. E adev ărat, că c iv ili
zaţia şi h a b ita tu l a m odelat în tru câ tv a pe Ţ ig a n u l v en it în a tin
gere cu oraşul ori cu satul. L a noi, aceştia sunt cei ca ri cu ltiv ă
id eea de org an izare a R om ilor... Ei sunt şi cei m ai num eroşi d in tre
Ţ ig a n i. L a 4636, câţi am găsit în Ţ a ra O ltului, 2293 sunt de sat şi
oraş, aşezaţi (sau 43,40% ). E i acolo unde au v en it în contact cu
oraşul, cu şcoala m ai cu deosebire, au d a t şi intelectuali. In F ă g ă
50) Ei se mai numesc în alte p ă rţi, lăeşi, şi tot dintrfe ei fac p arte şi
ursarii, to r tu r ă r ii, netoţii, m odoranii, zavragiii. In unele locuri e vorba de
mici subim părţiri, în altele, de term eni deosebiţi.
51) Ion Chelcca . N eam şi Ţ ară, p. 80.
52) E vorba de R udarii din Muscel. — Studiu etnografic.
■40 ŢIGANII DIN ROMÂNIA
raş de exem plu, avem la 340 de suflete de Ţ ig an i, un elev în clasa

a V i l - a de liceu, un avocat, un v ice-n o tar şi o elevă cu 4 clase de
liceu. T o t între aceştia, un altu l a ajuns la o situaţie frum oasă m a
te ria lă : are în oraş două case cu etaj, ceeace denotă că sporadic,
în tre ei se găsesc exem plare, dacă nu creatoare, în tot cazul cap a
b ile să în fru n te rasa c a r t- i dom ină.
T re c â n d la o caracterizare â lo r în com paraţie cu celelalte ca
teg o rii de Ţ ig a n i, arătam la locul p o triv it, că-rolul pe care-1 jo acă
m ed iu l g eografic şi cel social-psihologic în v ieaţa Ţ ig a n ilo r, d i
fe ră d ela g ru p are la grupare, dela o categorie de Ţ ig an i la alta.
Pe câtă vrem e Ţ ig a n ii de sat (sau în cel m ai bun caz de oraş) —
cum îi a ra tă num ele, se găsesc m ai în sat, observăm că pe ei n u -i
afectează d irect m ediul geografic, d a r nici nu au a răsfrân g e — d i
rect — d in p ro p ria lo r p erso n alitate m ed iu lu i în co n ju răto r, fiin d o
a n ex ă a unei u n ită ţi sociale, a satu lu i respectiv. D in aceas'tă
cauză se poate spune că sunt fă ră p erso n alita te d efin ită. Ei
acceptă la m axim um şi se fac ecoul p erso n alităţii satului de
care depind. Ei fac p arte d in tr’o u n ita te etnică, socială „ a n e x ă “
şi sunt o artic u la ţie socială p eriferică , fă ră rezo n an ţă cosmică.
C â n tă ce spune altu l, fac ce spun alţii. D eaceea, deşi sunt cei m ai
„ lu s tru iţi“ Ţ ig a n i — cei din F ăg ăraş se m ai num esc din această
cauză „de m ătase“ — totuşi, am spus că în v in g cu greu, p a rţia l
şi cu e fo rtu ri m ari, p ro p riu l lo r destin d eterm in a t de rasa
d in care fac parte.
• T recem la R u d ari (în alte p ă rţi „ lin g u ra ri“ — p rin A rd e a l :
„băeşi“). A u o d istrib u ţie geo g rafică le g a tă de p ăd u re (a fară de
cazurile când au p ă ră sit ocupaţia) — din cauza m eşteşugului lo r
— h arn ici lu c ră to ri în lem n verde. E i form ează u n a d in tre cele
m ai om ogene g ru p ă ri de Ţ ig a n i în Ţ a r a O ltu lu i şi aiu re a la noi.
N u cunosc de fel a ltă lim bă, decât cea rom ânească şi se deosebesc
din toate punctele de vedere de ceilalţi Ţ ig an i. A m văzut cum ei
se distin geau de ce ilalţi Ţ ig a n i şi p â n ă acum. O ri unde a r fi, ră s
p u n d p rin a răm âne aceeaşi : „d o a r în p riv in ţa religioasă ne în fă ţi
şează nişte diferenţe curioase“ ; „ei m erg foarte ra r la b iserică“ ;
„ei au lip să de preot num ai la cununie, botez şi înm o rm ân tare, d ar
m ai d ep arte n ici nu se m ai uită la p o p ă“ 53); „ei nu se m ai cum i-
n ică m u lţi a n i“ . In a ltă ordine de idei, „sudalm ele cele fo arte
u râ te ce le în treb u in ţeaz ă tot poporul sârb dela ţară, pe l|i ei nu
53) Isidor Ie ş a n . Românii din Bosnia şi H erţegovina, p. 6.
se aud deloc şi cu a tâ t m ai p u ţin se aude sudalm ă îm p o triv a lu i

D um nezeu, îm p o triv a crucii sau a sfin ţilo r . E vorba de R u d arii
„ c a ra v la h i“ d in B osnia, care „sunt stim aţi de toţi vecin ii lo r“ . Ca
şi cei din ţa ră , şi spre m ai m are deosebire a lo r fa ţă . de celelalte
do u ă categorii, ei „au foarte p u ţin deaface cu a u to rităţile oficiale
ale ţă rii ; a ra re o ri îi vezi pe la ju d ecăto rie şi vin pe la m ag istratu ră
num ai atunci când au lip să d o ar de un paşaport. Ei plătesc dările
şi im pozitele foarte reg u lat şi precis.“ .
Ia tă alte referin ţe p riv ito a re la cei din satul S la tin a , ju d e ţu l
B an jalu k a (Serbia) : „P e aceşti R om âni 54) i-a a f la t u n fu ncţionar,
Ioan A lem an, R om ân d in T ra n silv a n ia , ce ocupase în ain te cu vreo
câţiv a ani, în B an jalu k a, postul de forestier. El a av u t m ult d e-a-
face cu ei, au convenit adeseori îm preună, i-a stu d iat m ai dea-
pro ap e şi n u -i poate d in destul lă u d a în to a tă p riv in ţa . E i sunt
sărm ani, dar foarte oneşti. In tot tim p u l serv iciu lu i său de m ulţi
an i, p rin acest d istrict, nu s’a în tâ m p la t nici u n caz de fra u d ă
sau de contravenţiune silv ică d in p arte a lor. E i plătesc foarte re g u
la t p ă d u ră ritu l, tax ele p en tru lem ne, p en tru păşu n at şi to a te dările.
Pe ei n u -i vezi nici când în d a ra v e ri sau în afaceri şi procese în
trib u n alele ţă r ii“ ...65) A ceiaşi icoană a lo r se desprinde, c red in
cioasă, obiectivă — fie c’o dau eu p en tru R u d a rii d in M uscel B6),
fie că o d ă N icolaescu-P lopşor B7) p en tru R u d a rii d in O lten ia, fie
-că o d ă K ovacs A la d a r r'8) pen tru R u d arii d in U n g a ria , fie că o dă
Isidor Ieşan sau T . F ilipescu pen tru aceeaşi R u d ari-c ara v la h i, care
p en tru m ulţi trec d re p t „ ro m â n i“ . I n tr ’a tâ t sunt deosebiţi de cele
la lte categorii de Ţ ig an i.
„C arav lah ii, rem arcă F ilipescu, sunt cunoscuţi în B osnia ca
un popor blâ n d şi onest. E i sunt p re tu tin d e n i stim aţi de p o p u laţiu -
-nea slav ă d in B osnia p en tru p u rta re a lor m orală. A şa, în cercul
D o ln ja T u zla, unde se a flă cele m ai m ulte sate caravlahe, am auzit
id ela ţă ra n i şi c ă rtu ra ri slavi, num ai laude despre acest popor.
A v o catu l D r. M ilan M axim ovic, stăru e ca să se ştie că în
tim p d e zece an i cât a funcţionat ca ju d ecăto r la D o ln ja T u zla ,
n u s’a i.vit nici un caz, ca u n C arav lah să fi fost p ed ep sit pen tru
54) G reşit calificaţi „R om âni”.

55) Isidor leşan, op. cit. p. 6.
56) Ion Chelcea, op. cit. p. 78. . !
57) G arbanele, retip ărit din A rh ivele O lteniei I, N r. 1 (1922), p. 5 — 7.
.58) Kezdetleges 6piiletek Tolnavârm egyeben. M agyar N em zeti M uzeum
-N eprajzi O sztâljânak E rtesitöje X III. N r. 3—4, (1912) p. 226.
vre’o crim ă şi în tr ’o m ie de crim e nu e nici un caz în cale C ara-

v lah ii să fi făcut vreun rău, cu toate că acesl popor e sărac şi e ne
v o it să :m eargă să cerşească“ 30). Filipescu se face ecoul observa
ţiilo r şi p ă re rilo r unui ju d ecă to r sârb. D esprinzând pe C arav lah i,
ce se m ai num esc şi „ C o riţa ri“, desprindem cu ei în treag a categorie-
despre care e vorba. „ P rin b âlciu rile croate, slovene şi bosniace —
spune F ilipescu — am în tâ ln it de m ulte ori pe C oriţari. A ceşti o a
meni m ’au in teresat tot m ai m ult şi am început a-i observa şi g ra iu l
lor a-1 asculta. C ând vorbesc cu cineva de a-i noştri (cu C roaţii), în
ţelegi toată vorba, d a r când încep să vorbească între ei, în lim ba
lor, ab ia poţi să înţelegi ceva. P oporul nostru de râ n d îi ţine de
Ţ ig a n i şi lucru] acesta su p ără foarte m ult pe C o riţari şi de m ulte
ori îi m işcă p ân ă la la c rim i“ G0).
C a ra v la h ii satu lu i P urkovici, ne spune acelaş autor, au p ăs
tra t însuşirile etnice ale poporului rom ân. „ E i sunt oam eni paş
nici şi blânzi... P e n tru păşn icia şi m oravurile lo r blân d e şi oneste,
aceşti lo cuitori sunt bine văzuţi în întregul cerc din T uzla. E i p r i
mesc pe un strein cu deosebită cinste, fem eile şi fetele nu şed când e
un b ărb at strein în casă ; nevestele săru tă m âna b ărb atu lu i strein
mai în v â rs tă “ 61).
C ercetarea R u d arilo r din Ţ a ra O ltului, m ’a dus la aceleaşi
constatări. N u cunosc de fel a ltă lim bă decât cea rom ânească şi se
deosebesc din m ulte puncte de vedere de ceilalţi Ţ ig a n i. E i, d a to
rită fe lu lu i lo r de v ieaţă, retras, — continuu în ap ro p ierea p ă d u ri
lo r — şi-au im p rim a t un caracter cu totul aparte. B lajin i, m unci
tori, corecţi, în com paraţie cu ceilalţi Ţ ig a n i, ei form ează un ad e
v ărat sem n de în treb are între Ţ ig a n ii dela noi. A şa se face că u n ii
din tre în v ă ţa ţi ezită chiar a-i trece în râ n d u l Ţ ig an ilo r.
C ât priveşte C orturarii, (între care n um ărăm toate celelalte
ram u ri de Ţ ig an i av ând caractere p ro p rii firii lor), fie că sunt
pe cale de a se aşeza, fie că s’au aşezat de curând sau se m ută din
Ioc în loc, ei se situiază aparte ca m oravuri, ca lim bă şi chiar ca îm
brăcăm inte. In Ţ a r a O ltu lu i de exem plu, pe când R u d arii (Băeşii)
au p o rtu l ţă ra n ilo r d in p a rte a locului, C o rtu ra rii nu şi-l lasă
pe al lor, a tâ t fem eile cât şi b ărb aţii, care e to tal d ife rit de al
celo rlalţi Ţ ig a n i. In tre ei, ra sa este aceea care p red o m in ă în m od
59) T. Filipescu, op. cit. p. 241—2.

60) Ibidem , p. 203 (după Ferdo H efele. V iena—Z agreb) 1890 N r. 46.
61) Ibidem . p. 282.
ŢIGANH DIN ROMÂNIA 43.
n elim itat. A şa se face că po rtu l p ăru lu i, cu plete m ari lăsate

p ân ă la um eri şi cu b arb a m are, aduce am inte ele tim p u ri cu totul
p a tria rh a le . Cristos încă p u rta p lete m ari... răspund ei. Suntem,
hotărît, în m ediul de v ieaţă al p rim itiv ilo r noştri, care şi-au con
tin u a t felu l de a fi, de m ii de ani. E i îşi tra g n u m irea dela cor
tu ri — m o n tab ile şi dem ontabile cu u şu rin ţă — şi deşi trăesc
în tre ' sate, ad ică 'total ex terio ri societăţii noastre, ei sunt atraşi
de centrele m ari de aglom eraţie pe care le cutreeră, exp lo atân d cea
m ai m ică ocazie de câştig.
In plus, p en tru fiecare categorie de Ţ ig a n i în p arte, am a ră ta t
că se pot face consideraţiuni de tipo-psihologie. C ateg o riei p rim e
de Ţ ig a n i îi corespunde tip u l psihologic n u m it de noi „ apa
rent e v o l u a i E vident, nu ca stru ctu ră intim ă-su fletească, cât
ca o acom odare ex terio ară şi de circum stanţă. C ât de a d e v ă ra tă
e clasificarea, m i-a dovedit-o felul de a se com porta a l Ţ ig a n i
lo r d in oraşul F ăgăraş, unde am în tâ m p in a t piedicele cele m ai m ari
în cercetările mele. Ţ ig a n ii se dau uşor în spectacol ; u n caz p re g
n a n t de grup etnic ţigănesc, ap a rţin â n d unui tip psihologic „ a p a
re n t ev o lu at”, căci, deşi aceştia îm părtăşesc soarta unui m ediu
evoluat, totuşi ei n u m ai în a p a ren ţă sunt acom odaţi, calităţile
lo r sufleteşti ţin â n d tot de un fond sufletesc ce le e comun. In tre
ei fiin d , te convingi cu u şu rin ţă de cele spuse m ai sus. N u e lo
cul să in sist p rea m ult. E nevoe să schiţez însă. Ici-colo, m ediul
social al pop u laţiei n eţigăneşti, continuă a -i în râu ri., şi în a d â n
cime. A vem câteva exem ple, pe care, p en tru ra rita te a lor, nu le m ai
am in tim .
B ăeşii sau R u d a rii (lingurarii) ţin d in contră de tip u l p si
hologic natural. Ei trăesc, d in tre to ţi Ţ ig a n ii, cei m ai în stare de
n atu ră. E i se ocupă, în toate p ă rţile pe o scară în tin să cu culesul
m urelor, afin elo r etc. D in tre toţi Ţ ig an ii sunt p rin excelenţă
culegători („S am m elnw irtschaft“) şi în zilele noastre, schim bul
p ro d u selo r lo r cu al ţă ra n ilo r de cele m ai adesea o ri d ă
naştere la schim bul în n a tu râ ’ ; sau se face p e cale directă,
lu ân d fo rm a schim bului num it în .Econom ie „ N a tu ra lw irtsc h a ft“ .
A r fi să stăru im la o in flu en ţă pe care a p rile ju it-o , nu a tâ t m e
d iu l social, cât cel natural. A vem de-aface cu o um anizare re
z u lta tă d in aceea izolare unică, aproape de pădure, care a im p ri
m at acestui grup de Ţ ig a n i, un fe l d e -a f i deosebit de al celor
lalţi. A ceasta e d istincţia. F iindcă, deşi din punct de vedere p si
hologic, d a to rită pe deoparte situ aţie i lo r unice, alcătuesc un tip-
■44 ŢIGANII DIN ROMÂNIA
d istin ct, de sine stătăto r, ei n ’au fost recunoscuţi ca atare de nici

u nul d in tre cercetători. In com plexul rasial-psihologic ţigănesc,
e i s’au p ie rd u t aten ţiu n ii noastre, în folosul Ţ ig a n ilo r de v a tră
sau de cort, care sunt ceva m ai bine cunoscuţi lu m ii noastre
culte.
C lasificarea se închee, cum ne putem aştepta, cu tip u l psiho

logic speculativ, lu at în înţeles de a b ilita te pen tru d iferite
com binaţiuni, unde adesea m orala nu are ce căuta. A şa, spre exem
plu, fu rtu l, m in ciu n a cu ap licare la preziceri sub d iferite form e,
p ra c tic a tă de corturărese. Ţ ig a n u l de tip u l indicat, e în clin at cu o ri
ce ocazie spre fu rt şi înşelătorie. A p u cătu ra le -a in tra t în sânge şi
face p arte in te g ra n tă din fire a lor. C o rtu raru l, e ad e v ă ra t că lu
crează la ciure, căldări, um blă cu ursul etc. d a r in tră cu succes
recunoscut şi în com binaţiuni de târg. C uvintele „ g ita n o ” şi „g i-
ta n e ria ” au devenit din această cauză proverbiale p en tru un om
care în şeală în com erţul de cai G2). Şi la noi, uim esc p rin aceste
apucături. U m b lân d p rin tre sate şi p rin tre oam eni, ei trec drept
p ira ţii de uscat în m ediul n ostru social. S ituaţie în plus care le -a
im pus un an u m it fel de a fi. D in cauza a ră ta tă m ai sus, precum şi
alte co n sideraţiuni desvoltate cu a ltă ocazie, am clasat pe Ţ ig a n ii
nom azi, ca tip psihologic speculativ, cu un an u m it înţeles între
celelalte soiuri de Ţ ig an i.
C aracterizările de m ai sus, corespund fiecărei categorii în
parte, d ar la un loc, constituesc com plexul etno-psihologic al Ţ i
g an ilo r şi rasei lor. A ceste stă ri de suflet nu m erg tre p ta t d in tr’u-
n a în tr’alta, ci sunt crescute în condiţiuni p ro p rii, ia r substratul
in iţia l al firii lo r a răm as ca să fie recunoscut în fiecare d in tre
aceste categorii deosebit, d ife rit ca g ra d şi ca form ă.
P en tru noi însă, im p o rtan t de sem nalat ca idee fundam en-

a tlă e altceva : că Ţ ig a n ii n u form ează un tot omogen. D e aici
rezu ltă u rm ări nu num ai de n a tu ră teoretică, ci şi practică.
In o rg an izaţiu n ea v iito are a v ieţei ce se v a d a Ţ ig a n ilo r din
R om ânia, v a treb u i să se plece dela aceste re zu ltate de n a tu ră
m ultip lă. L a tre i categorii fu n d a m e n tale de Ţ ig a n i vor cores
punde tre i form e deosebite de organizare, conform e acelor grupe
de re a lită ţi etno-sociale, d in tre care una iese din com un şi se si-
62) F. Sobrino . D iccionario de las linguas espanola y francesa. Tom . I.
Ârticolul „G ita n e ria ” ; şi G rellm ann, op. cit. p. 98.
tuiază ca o problemă grabnică şi de mare im portanţa; pentru e
conomia de capital biologic, închisă de fapt in sânul po po ru lu i:
C A T E G O R IIL E D E ŢIG A N I D E L A NOI
(D U PĂ M O D U L LO R D E V IA Ţ Ă : O C U PA Ţ IE , L O C U IN Ţ Ă , LIM BĂ, FE L D E A FI)
N um irea lo r C a ra cte ru l fizic O cupaţie L ocuinţă, p o rt Lim ba F ir e
I. Ţ ig a n i Ferari {'(lăcătuşi) j D intre ţigani, cate N umirea lor, Case s ă ră c ă c io a se . Sunt pe Lipsă de caracter. încli
lău tari ; salahori ; goria ce s’a ameste e determ ina Au portul locuitori* punctul de nare la lene şi furt. Lipsă
a ş e z a ţi: vânzători de f lo r i; c a t mai m ult cu alte tă de „ocupa lor în mijlocul că» a-şi pierde de continuitate in ac
(de „vatră") văcsuitori de ghete; populaţi'« ţie,,. rora trăesc, Lâ tară limba. ţiune. A daptare superfi«
spoitorese etc. pe al tira n ilo r, la cială la mediul evoluat
oraş pe al orăşenilor. in care trăesc. Tip psi
hologic «aparent e v o
luat*.
II. R u d a i i i : In A rdeal cunos îşi p ăstrează trăsă* Lucrul in B ord eiul. Exclusiv „Popor blând şi onest".
cuţi sub numele de turile caracteristice lemn de Au portul, ţăranilor limba ro- Cerşesc d a r nu fură. H a r
„Băeşi" ; in Mol rasei ţiganilor in tr’o unde î „lin in m ijlocul cărora mână..*) nici. Viitori cetăţeni pe
dova „Lingurari” ; nuanţă specifică. gu rari11 trăesc. cari s ’a r putea conta
„Blidari" în Serbia “ „blidari". dacă ar fi organizaţi şi
„K aravlaski". supravegheaţi de aproape.
Tip psihologic „ n a t u r a l“ .
III- Ţ ig a n ii Lăeşi, N etoţî,„G ur- Categorie ce şi-a păs N um irea lor Cortul. îşi păstrează înclin aţia sp re fu rt, com*
b eţi“; C iurariţ Cos- tra t la maximum în e la fel de Parte din ei au tre limba. binatii necinstite de ţâri*,
n o m a z i: to ra r;, Clopotari ; suşirile caracteristice term inată de c u t dela c o rt la lo preziceri falşe. Tip psi
Ursari, etc. rasei: fizice şi morale. „ocupaţie". cuinţă stabilă, păs- hologic „sp ecu lativ*.
trându-şi o cupaţia şi
celelalte în suşiţi ca
racteristice rasei. Au
portul lor specific,
făcut din strae cum
p ărate dela târg.
') Au comun cu ceilalţi ţigani,, în afară de sentim entul religios—absent—exceptând la zile m ari ; ju răm ân tu l, care-i apropie nu a tâ t de
Ţiganii de v a tră , cari au p ierd u t obiceiul de a*şi căuta dreptatea prin aşa num itul „jurăm ânt", c â t fată de cei de cort, care*l mai practică. Apoi
au comun cu Ţigănii în genere fum atul. Femeile la ei, fumează ca ale celorlalţi Ţigani. M. Block întâlnind R udari purtând greutăţi m ari în spate
îşi aduce am inte că acest a trib u t nu e p ropriu firii ţigăneşti... care, are oroare de portu l în spate al greutăţilor m ari şi atunci nu ne rămâne
d ecât să constatăm o alta deosebire între ei şi toţi ceilalţi Ţigani.
www.dacoromanica.ro
Suntem şi răm ânem p en tru elim in a rea p a rţia lă a R u d arilo r,

ori pe unde s’ar găsi ei, d in com unitatea no astră etnică, ia r restul
in teg ra ţi p o triv it un u i p lan de rid ica re din starea de n a tu ră în
care se găsesc spre o v ie a ţă către care sunt în clin aţi dela natură.
O spun singuri că ei fac arm ată, plătesc dări, d a r n ’au lu at
p arte la nici u n a din bin efacerile social-politice de care s’a în
v re d n ic it p o p u laţia n o astră ru rală. N ’au fost îm p ro p rie tă riţi decât
în parte. Stau în p lin secol al X X -le a pe p ăm ân t boeresc, p lă tin d
ch iria a n u a l ă ; deci, cei m ai m ulţi n ’au nici v a tră proprie,
cum de m ult au fra ţii lor ce se num esc „ v ă tra şi“ . P ăd u re a
o plătesc. D e aici scot lem nul bun de lucru. D a r v iito ru l
trebue să le asigure sau o fo rm ă de v ie a ţă cu m u lt m ai bine
o rg a n iz ată în b reasla şi în m eşteşugul lor, sau să treacă m etodic
şi su p rav eghiat, dela v ie a ţa de v ierm i ai lem nului cum îşi zic,
la v ieaţa de ag ric u lio ri şi v iito ri cetăţeni cu rost pe care se poate
conta sub orice raport.
U rm ează schem a îm p ă rţirii Ţ ig a n ilo r, în trei categorii fu n
dam en tale av ându-se în vedere crite riu l organic, de care p ân ă
în prezent nu s’a ţin u t seam a îndeajuns.
C. D a r R u d a rii răm ân o problem ă deschisă, ch iar dacă am

reuşit să-i detaşăm de ce ilalţi Ţ ig an i. E i constitue oproblem ă în
sin e : orice călător, orice om de ştiin ţă, av ân d sim ţul responsabi
lită ţilo r de cunoaştere etnică, a râ v n it ca să nu lăsăm în p ă ră
sire acest subiect. „ Ce în d em n pentru u n filo lo g sau fo lklo rist,
scria Ilie G herghel nu de m ult, de a studia această interesantă
po p u la liu ne de C aravlahi'’ °3)..
T o t llie G herghel a spus răspicat, trecând peste sentim entul
de m ân d rie n aţio n ală : „cu to a tă d o rin ţa m ea d e a în tâ ln i în
ei R om âni curaşi şi nu num ai o populaţiune ce vorbeşte lim b a
rom ânească, să m ărtu risim că aceşti C arav lah i, au m ai m u lt în
făţişare de Ţ ig a n i corciţi decât de R om âni“ G4). U n călăto r fe r
m ecat num ai de frum useţea n a tu rii cum a fost el, n ’a răm as n e
isp itit de a trage concluzia dreaptă, în urm a a lto ra ca Isidor
Ieşan n5), T. Filipescu G6), K . Plopşor fi7) şi alţii care erau, m ai
m u lt decât în clin aţi, să v a d ă în R udari, R om âni curaţi.
63) Dr. llie G h e rg h e l. P rin câmpii şi p laiuri străbune. Ed. Il-a Buc. 1930
p. 14. C aravlahii sunt R udari de ai noştri trecuţi în Serbia.
64) Ibid, pag. 52.
65) Isidor leşan, op. <:it. -
66) 7 . Filipescu, op. cit.
67) C. S. N .-Plopşor, op. cit.
U m b lân d u -se du p ă R om âni, au d at peste un neam de R om âni,

»care sem ănau m ai m ult cu Ţ ig a n ii : ,,C aravlahi , V lah i negri,
R om âni negri...
Ei au fost astfel p en tru în tâ ia o ară descoperiţi în Serbia.
D esam ăgirea însă, a v e n it ceva m ai târziu. D eocam dată p lu
tim în m ister şi avem în fa ţă o „en ig m ă“ . N e aducem am inte (pen
tru cine a cetit capitolul „categoriile de Ţ ig a n i“), că în S erbia
se află m ai m ulte soiuri de Ţ ig an i.
1) U n ii sedentari, „ Ţ ig a n i a lb i“ ; îşi zic „ Ţ ig a n i tu rce şti“ ,
iar T u rc ii le zic „ F ira n i“ cu sens de „ fa ra o n i“ . V orbesc sârbeşte
şi ţigăneşte.
2) A lţii sunt co rtu rari. Se num esc „ G o rb e ti“ sau „C erg aşi“ .
A m bele categorii su n t m ahom edane, spre deosebire de a tre ia ra
m u ră
3) creştin ă : „k arav lask i c ig a n i“ . Se m ai num esc şi „kori-
(a ri“, d u p ă lo c alitatea C oriţa.
L u i F ilipescu i se p ărea inexplicabil : „d acă C ara v la h ii, spune
cl, care au v en it d in Ţ a ra R om ânească, a r fi fost de o rig in e Ţ i
gani, a r fi p rim it de bună seam ă legea m ahom edană, căci
atunci s’a r fi b u cu rat de o stare m ai bună. E i n ’a r fi tre b u it să sc
aşeze, în p ăd u ri, p rin re g iu n i m untoase, să curăţe p ăm ân tu l de
ră d ăcin i, ca să p o ată face o colibă şi m ai m are de p ăm ân t, ci a r
fi p u tu t să se aşeze pe lâ n g ă tâ rg u ri, de unde ar fi p u tu t uşor tră i
d in m ilă şi d in fu rtişag. P en tru ce au ales C ara v la h ii m eseria a
ceasta grea ? Să lucreze în p ăd u re obiecte de lem n, când puteau
tiă i şi cu a l ă u t a 68) ? -
Subsista o in certitu d in e şi treb u ia ju stific ată. P en tru F ilipescu
,,1111 m are p ă c a t“ s’ar com ite dacă R u d a rii-C a ra v la h i a r fi lu aţi
drept Ţ ig a n i : ,,dacă am com para pe G ara vlahi cu Ţ ig a n ii, apoi
am face un m are păcat, căci C ara v la h ii nu ştiu altă lim b ă decât
lim ba rom ânească“ 6a).
P en tru el nu era un inconvenient dacă aceşti C ara v la h i aveau
culoarea p ie lii neag ră. „C uloarea p ie lii nu e unicul semn p rin care
s'a r p u tea deduce originea unei po p u laţiu n i 70)“ . O să vedem că
obstacolele p a r in ev itab ile şi p â n ă la sfârşit, deşi nu se abate dela
e x p lica ţia d ată, răm âne la o o rigine ciu d ată a R u d a rilo r — cara-
68) 7 . Filipescu, op. cit. p. 239.

69) Ibid. p. 243.
70) Ibid. p. 239.
vlahi. O biceiul la C ara v la h i, de a se p lă ti bani p en tru fete, la că

sătorie era, deasem enea, a lă tu ri de culoarea p ielii, un obstacol
de n etrecut, — d a r şi aici găsim o explicaţie. U rm ă to a rea teorie îşi
face loc în m in tea lu i Filipescu, spre a se strecura p rin tre n e a ju n
suri : „probabil, spune el, că b ărb aţii rom âni, în m ică p arte şi
Ţ ig a n i, din Ţ a r a R om ânească (V alahia), a u em igrat sin g u ri a d i
că fă ră fem eile lo r şi că aceştia, în u rm a acestui fapt, s’au căsă
to rit de nevoie, cu Ţ ig ă n c i rom âneşti din B an at şi d in A rd eal.
De aci, din această încrucişare, s’a r fi născut C a ra v la liii“ 71). Prin-
urm are, am avea la început un strat m ai vechi de R u d ari, popu
laţie bărbătească p rovenită p rin em igrare din R om ânia. F ilipescu
ca să a ju n g ă m ai cu succes la scop, m ai ad m ite şi un... m ic num ăr
de Ţ ig a n i, ce a r f i em ig rat în acelaşi tim p şi din aceleaşi p ă rţi
— o d ată cu R om ânii — cari a r f i astfel „vechii R u d a ri“ .
A ceştia, ca de a ltfe l şi cei ce au venit m ai târziu, trep tat,
trep ta t, în cursul e m ig ra ţiu n ii şi-au lu a t soţii de Ţ ig a n i, din A r
d eal şi B anat.
S’a r putea obiecta că R u d a rii aceştia cari erau R om âni, p u
teau — de d rep t — să-şi ia fem ei d in tre R om ânce ; n ’au lu at
fiin d că R om ânii nu obişnuesc să-şi dea fetele du p ă ...„v ân tu ră-
ţa r ă ” . A u fost deci nevoiţi să-şi cum pere fetele : de aici şi ex p li
c a ţia că ei obişnuesc de-şi cum pără fetele la căsătorie... Se trecea
cu v ed erea peste lu c ru ri im posibil de ig n o rat ca acestea... foarte
c:u greu se cunoaşte o em igraţie exclusiv din b ărb aţi 72). C eva şi
m ai im posibil e că R u d a rii — fiin d R om âni — să recurgă la Ţ i
gănci în căsătorie. D a r trebuia n ea p ăra t confecţionată o teorie ex
plicativ ă, p en tru lăm u rire a acestui neam de oam eni, ce stau la
e g a lă d ista n ţă în tre R om âni şi Ţ igani. M u lţu m ită acestei teorii,
R u d arii-c arav la h i sunt descendenţii R o m ân ilo r „şi în p arte ai Ţ i
g a n ilo r“ em ig raţi din Ţ a ra R om ânească şi nevoiţi a se încrucişa
cu Ţ ig ăn c ile d in A rd e al şi B anat. T e o ria e a rtific ia lă şi astăzi"
inacceptabilă. Inconvenientele continuau să fie în lă tu ra te p rin
pseudo-explicaţii, ca u rm ăto area de exem plu, care d eriv ă din acc-
iaşi sursă de in fo rm aţii : pe câtă vrem e b ă rb a ţii i s’au p ăru t
„fo arte in te lig e n ţi“ , cu o în făţişare care a ra tă că sunt de neam
rom ânesc, fem eile, din contră, m ai cu seam ă babele i s’au p ă ru t ca
71) Ibid. p . 240.

72) G rupul R u d arilo r are o co siune aşa de strânsă, încât nici în tre -
R udari nu s’a r fi pu tu t despărţi bai b iţii de femei.
„ Ţ ig ă n c ile de co rtu ri“ 73). C auza am văzut că s’a produs de m ai

în a in te : „fem eile au m oştenit m ai m u lt trăsă tu rile m am elor şi
bunicelor, care erau Ţ ig ăn ci", pe cand b ă rb a ţii din contra, m oşte
nesc ca lităţi p ro p rii firii R om ânilor.
S au în lă tu ra t astfel pe rân d , toate p ied icile : culoarea p ie lii,
cum p ărarea m iresii, desfacerea grupului em igrat, form at num ai
d in b ărb aţi ; căsătoria lor cu Ţ ig ă n c i din B an at şi A rd e al, caşi
deosebirea d in tre R u d arii-c arav la h i şi fem eile lor, in p riv in ţa în
fă ţişă rii fizice.
R u d arii av ân d — pe de o p arte — caractere fizice necontestat

ţig ăn eşti, ia r pe de altă parte, unele însuşiri ce-i d e p ă rta u de
aceştia, era n a tu ra l ca o rig in ea lo r să preocupe şi să dea naştere
la fel de fel de teorii.
Ele nu se în d ep ărtează în fond p re a m ult de încercarea lu i 7 \
Filipcscu. C. S. N icolaescu-P lopşor, în tâ ln in d pe R u d a ri în O l
ten ia, a răm as la fel de preocupat în lăm u rire a problem ei asu
p ra o rig in ii lor.
Se p are că Plopşor, în această p riv in ţă , calcă pe urm ele lu i
Filipescu, care în că d in 1906 spunea că R u d a rii-c a ra v la h i sunt
descendenţi ai R o m ân ilor şi în p arte a*î Ţ ig a n ilo r, care au em i
g ra t d in Ţ a r a R om ânească : „ T ip u l ţigănesc nu-1 în tâln eşti la
ci decât arareo ri, ad a u g ă P lopşor şi atunci e vorba de o în cru ci
şare. F elul de tra i asem ănător, al unora şi al alto ra , a avut această
u rm are şi nu poate răm âne n ici o în d o ială că sunt încrucişaţi cu
T ig an ii, dar că în fo n d sunt R o m â n i“ 74). R u d arii răspund, dacă
sunt în treb a ţi, cam în acelaş fel : că nu su n t Ţ ig a n i. A m văzut
cum şi cei d in S erbia răspundeau la fel. In plus, se constată un
fa p t nou : se cred descendenţi d in D aci 75), spunând că sunt „R o
m ân i vechi“ .
A celaş lu cru l-am constatat şi eu la R u d a rii d in M uscel. In
M uscel se cred coborâtori d in tr’u n străm oş „D acia” 76). E curios
de su b lin iat că V a illan t, vorbind despre originea Ţ ig a n ilo r, spune
în tre altele : ,à en croire ceux-ci, ils sont K alm ouks venus de la
D songarie : à en croire ceux-là, ils sont Scythes et probablem ent
le reste des Daces vaincus p a r T r a ja n “ 77). E ad e v ăra t că supozi-
73) T. Fili/it un, op. cit. p. 241.

74) C. S. .Xit tlaescu-Plopşor, op. cit. p. 5— 6.
75) Ibid. p. ' —6.
76) l. Chf L- j . op. cit. p. 87.
77) V aillant, op. cit. p. 5.
ţia de m ai sus priveşte o riginea Ţ ig a n ilo r în genere. E a însă nu

e m a i p u ţin bizară, m ai ales dacă ne g ândim la R u d ari, care se văd
a fi o p o pulaţiune cu caracter arh aic ; poate d in cele m ai arhaice
d in tre câte avem în p ărţile noastre. •
Indrăsnisem să a ră t ocazional, că eu îm i explic cred in ţa des
cendenţei R u d a rilo r 'din D aci, ca pe o deslegare cărturărească,
d ev en ită cu tim p u l, bun rudăresc. D a r R u d a rii sunt p rin excelenţă
n eştiu to ri de carte, aşa încât şi această în tâ m p in a re a m ea, se
loveşte de anum ite dificultăţi.
Şi încheind, arătam că p en tru noi, o riginea R u d a rilo r fo r
m ează o enigm ă astăzi. N u e deloc uşor ; aşa încât, exceptându-se
lim ba care e cea rom ânească, avem în fa ţă un neam de oam eni
a p a rţin â n d astăzi sie-şi, ad ică d ep lin form at, care îşi are o origine
necunoscută. L im ba v o rb ită a făcut pe etnograful ungur Kovăcs
A la d â r, care i-a în tâ ln it în U n g a ria, d istrictu l T o ln a, să -i consi
dere d re p t un trib vechi de R om âni, ră s le ţit din tu lp in a de b aştină
a p o p o rului nostru. A ici, ei bucurându-se la fel, de aceeaşi fire ;
R u d ari în carne şi oase. Sunt de relig ie greco-catolică ; au in cli-
n aţii b lânde, nu se în tâm p lă fu rtu ri, ucid eri în tre ei. A u to rită ţile
n ’au n icio d ată nim ic cu ei. In m eseria lor, care este aceiaşi p re tu
tindeni, sunt fo a rte-a b ili. In bordeele lor, oricine poate in tra o ri
când şi sunt curate, spune Kovâcs A lad âr.
îm b răc ăm in te a lor abia se aseam ănă cu a fra ţilo r lo r din
Ţ a ra R om ânească. — ad ică cu a R o m â n ilo r78). C oncluzia, după
Kovâcs A lad â r... : R u d arii sunt R om âni.
E i sunt fra ţii celor d in Ţ a ra R om ânească, a căror lim b ă o
vorbesc, deşi sunt covătari. A stăzi, din cauza d e sp rin d e rii lor din
tru n ch iu l poporului rom ân, duc v ia ţă de trib şi deşi au tră it m ai
m ult p rin p ăd u ri, au avut totuşi legaturi cu păstorii unguri, secole*
dea iâ n dul, precum şi cu ungurim ea de p rin com une şi de pe d om e
n ii — aşa încât se dă chiar o contopire a lor cu U ngurii. D isp a riţia
aceasta este j^rilejuită şi de fire a lor susceptibilă de a fi ap ro p ia tă
şi ab so rbită etniceşte, d a r m ai e şi din cauză că ei fiin d puţini, zi
lele lo r sunt nu m ărate ca „neam “ , a fla t acolo între U n g u ri. A celaş
d estin îl au şi p e p ăm ân tu l lo r de b aştin ă : R om ânia. Z ilele lor
sunt n u m ărate în tru cât, cu tim pul, vor p ieri ca R u d a ri p ro p riu zişi,
şi o d ată cu ei, o su b v arie ta te a speţei um ane.
78) Kovâcs A ladâr, op. cit. p. 226.
P en tru a încheia cu p riv ire la o rig in ea lo r obscură, a r treb u i

s ă aducem în discuţie p ărere a lu i M a rtin B lock, care, m u lţu m ită
fap tu lu i că are o vedere de ansam blu asupra Ţ ig a n ilo r în genere,
ca unul d in tre cei m ai profunzi cunoscători ai lor, poate m ai cu
uşurin ţă să-şi dea seam a de o rig in ea R u d arilo r. Cu el ne adâncim
şi mai m u lt tim p, în trucât, după M a rtin B lock, R u d a rii sunt m ai
m ult o u rm ă a unei p o p ulaţii vechi şi ea, şi am estecată cu robi ai
statu lu i 'şi ai m ăn ăstirilo r : „D iese W aldbew ohner, die im m er den
Flüssen entlang, wo es W ald u n g err gibt, auch in die E b en e w a n
dern, sind ein solches V olkselem ent, ein V olkssplitter ein er a n
deren B evölkerung, v ielleich t ein er U rbevölkerung, die sich in
R um änien m it en tlau fenen S taats- u n d K lostersklaven verm ischt
hat. W a ld ist d ie L ebensbedingung dieser so g u t w ie sesshaften,
n u r nach v ö llig e r A usbeutung des ihnen zugew iesenen W a ld s tre i
fens w eiterziehenden R u d a ri“ 79).
D upă Block, substratul nu se cunoaşte ; el nu spune că sunt
R om âni ; n ici Ţ ig a n i, d ec ât p rin fa p tu l că îi tratează ca atare,
p rin tre celelalte n eam u ri de Ţ ig a n i. C are va fi fost p ro v e n ie n ţa
sclav ilo r d in ju ru l m ă n ă stirilo r şi a acelor robi ai statului, în cazul
că v echiul elem ent, d in care su n t rezu ltaţi R u d arii, s’a am estecat
cu ei şi a d at p o p u laţiu n ea aşa cum o vedem astăzi ? E greu să se
precizeze. Se poate că rom ână, tă ta ră sau streină. Se poate
ad m ite orice încheiere, a tâ ta vrem e cât lim itele concluziilor logice
perm it. D ar, p rin aceasta, o rig in a R u d a rilo r a răm as tot nelăm u-
rilă. De ce se num esc „ ru d a ri“ p rin M u n ten ia şi „b ăeşi“ prin A r
deal, când ei nu lucrează la scosul m etalelor d in ocne sau râ u ri ?
A u scos vreodată şi acum a n u m ai p ractică aceeaşi ocupaţie ? A u
tost sp ălăto ri de aur, o ra m u ră a lo r şi dela ei a trecut term enul în
A rd eal şi M u n ten ia şi la ce ila lţi ? 80). F iin d c ă în M oldova ei sunt
„ lin g u ra ri“ . Sunt tot atâte a în treb ări al căror răspuns în târz ie să
vină. P robabil că subiectul va m ai preocupa şi a ltă lum e, m ai ales
în la k ira spinoasă a o rig in ii lor.
Im p resia im e d ia tă stăru ie : „P e C ara v la h i îi cunoşti im ed iat
după culoarea feţii, care e m ult m ai în tu n eca tă decât a S ârb ilo r“ 81).
Acelaş lucru se poate spune şi despre R u d a rii dela noi. Să folosim
orice observaţie, fiin d c ă , dacă nu ne d ă o explicaţie ju stă, cel p u

SO) B lock crede că au tră it Ia un loc cu A varii.
8 l) T. Filipescu, op. cit. p. 241.
ţin ne d ă o im agine a problem ei ce ne preocupă 82). R u d a rii C a r a -

vlahi, dacă nu sunt R om âni ca în făţişare, după u n ii autori, sea
m ăn ă în schimb, m ai m ult cu lă u ta rii de p ela oraşe, decât cu Ţ i
g a n ii de lae, cu to a te că, pe alocurea, ca la L oznica, la fro n tie ra .
B osniei, T . F ilipescu a în tâ ln it tre i ţig ăn ci leite, d u p ă chip şi
asem ănare, v orbind rom âneşte, lim bă ce o consideră ca a lo r 83).
Ia tă un aspect al p re fa c e rilo r etnice care au fră m â n ta t acest
colţ de p ăm ân t ; p re fac eri în sens etnografic, din care rezu ltă că.
p o p u laţiu n ea ro m ân ă şi-a im p us cuvântul său, care continuă să.
d ăin u iască şi dincolo de g ra n iţe le cunoscute ale poporului rom ân.
E ste în acelaş tim p cazul să subliniem că R u d arii astfel cum sunt
cunoscuţi, sunt sim patici; că nu au com prom is, m ai ales din punctul
de vedere al caracterului, num ele ce-1 poartă. Şi că ei au constituit
elem entul de expansiune etnică, p en tru noi, d efrişân d şi supunând
sub ascultare locuri încă nelocuite sau p uţin locuite, precum uşor
ţe poate înţelege.
N u ştiu cum se face, d a r chestiunea in tr ă to t la problem a pusă.
aici : pe câtă vrem e Ţ ig a n ii propriu zişi au o arie de ră sp ân d ire
cu m ult m ai m are, trecân d p â n ă şi în A m erica de N o rd , R u d a rii
au un cerc de rad iaţie cu m u lt m ai restrâns : cercul S ud-est euro
p ean şi U n g a ria , ceiace denotă că în explicaţie trebuie să in te r
v in ă vreun factor local — şi în ceeace p riv eşte originea lor.
7. D a r p en tru aceasta, v a trebui să luăm în consideraţie

d istrib u ţia geografică a lor.
Să le luăm pe râ n d : Ţ ig a n ii de sat, observând m ai a te n t
h a rta (N r. 6) nu se poate spune că ezită a se aşeza în tr’un loc sau
altul. Bucuros, se răspândesc, in d ife re n t de loc şi neam , cam pe
d earândul. D e exem plu, în Ţ a r a O ltului, ei se găsesc în ap ro p ierea
Saşilor, la şes, ca şi p o ala m untelui, în com unele cu populaţie num e
roasă, ca şi în cele cu populaţie m ai redusă. E i sunt p re săraţi p re
tu tin d en i. Cel m ult s’a r putea spune că centrele aglom erate a tra g
m ai m u lţi Ţ ig a n i, decât reg iu n ile ra r populate. D a r caracterul
p rin c ip a l al lo r e fix area, in d iferen t de loc şi neam (vorbesc
de ţa ra noastră). A şa se face că, din 62 de sate, câte are Ţ a ra
O ltu lu i, în 53 avem Ţ ig a n i, şi d in tre acestea, cele cu Ţ ig a n i de
82) M . Block, a ră tâ n d în lucrarea sa că Ţ ig an ilo r Ife repugnă tran sp o rtu l

în spate al greutăţilor, spune că num ai R udarii fac excepţie, ad ăo g ân d : „die
j a auch in an d erer H insicht kein Ziegeunergeprăge haben” ... (op. c. p. 91).
83) Ibid. p. 241.
sat, sunt cele m ai num eroase. C entrele m ai m ari, au proporţional

cu d en sitatea şi un n u m ăr m ai m are de Ţ ig a n i, ceeace p a re destul
de logic.
D acă, acum am av ea în vedere num ai elem entul rudăresc, 84)
s itu a ţia s’a r schim ba com plect, fiin d c ă cea m ai m are p arte
d in satele noastre a r răm âne fă ră Ţ ig a n i, exceptându-se celc
d e pe lâ n g ă păd u re. A i fi is p itit să crezi că R u d a rii se f i
xează m ai m u lt de p ăd u re decât de satele rom âneşti. A şa în cât
acest lucru a ju tă fo arte m ult ca R u d a rii să fie în m are p a rte n e
cunoscuţi lu m ii noastre culte. T ră in d m a i m u lt p rin p ă d u ri, v ieaţa
lo r e, poate, tot aşa de b ine cunoscută ca şi a o ricăro r po p u laţii aşa
zise „ p rim itiv e ” .
E lem entul pădure d eterm in ă felu l de aşezare al R u d arilo r,
şi acest lucru d ă o p a rtic u la rita te deosebită acestui neam
d e oam eni. P a rtic u la rita te a respectivă n ’o au n ici Ţ ig a n ii de
sat, nici cei de cort chiar. C ei de sat n ’au cu to ţii o sin g u ră ocu
paţie, cum âu R u d arii, ca astfel să rezulte de aici o tră să tu ră
u n ita r a firm a tă de în trea g a grupare. In a fa ră de fa p tu l că trăesc
la un loc, ei au d iferite ocupaţii. R u d arii, pe unde se p o t lă u d a
cu norocul acesta, au cu to ţii, dela m ic la m are, m eseria lor. E i
lucrează lem nul v erde şi p rin acesta sunt .legaţi in d iso lu b il de
pădure, cum a r fi leg ate v ieţu ito a rele de aer sau p eştii de apă.
U rm ează de aici, că Ţ ig a n ii de sat locuesc p eriferic satele
şi oraşele noastre. D a r R u d a rii au o situ aţie şi m ai izolată. L o
cuinţele lo r sunt d ep arte de sat, a fu n d ate pe văi, lâ n g ă p ăd u ri.
I l a r ta d istrib u ţiei lo r geografice în M uscel, o dovedeşte, ca şi
felu l d istrib u ţiei lo r în Ţ a ra O ltului. Im ag in ea lo cu irii celor
d in Ţ a ra O ltu lu i, aşa cum se desprinde ea d e pe h a rtă , nu e ch iar
aşa de ad ecu ată re a lită ţii : tocm ai d in această cauză, R u d a rii au
fost le g a ţi p re a m u lt de satul de care dep in d a d m in istra tiv, deşi
locuinţele lo r sunt cu m ult m ai departe de sat. In unele locuri,
p â n ă la 5— 6 km. de sat; aşa că n u m ai p o ate fi vorba de o sim
p lă situare p e rife ric ă a lor, p ro p rie m ai d eg rab ă ce lo rlalţi Ţ i
g an i (de sat) ci de o situ aţie cu to tu l specifică. A stfel că a r fi tre
b u it să reproducem extensiunea lo r în ra p o rt cu p ăd u rea şi cu
restul satelor d in tr’o regiune dată, sau din to a tă ţa ra (dacă am
-fi avu t situ aţia) ca să ne putem orien ta. In orice caz, ten d in ţa de
1'm ai 9ei c .o r t în n um ăr mic şi nefixaţi încă, a r putea in tra

puţin în discuţie din acest punct de vedere.
a fi şi ei cât d e cât m ai în apropiere de sat şi aceia de a av e a

lem nul la îndem ână, se opreşte de m ulte ori la un com prom is :
când atra c ţia e m ai m are către pădure, când către sat. A tu n ci
când învinge ten d in ţa prim ă, avem R u d a ri m ai cu raţi d in punct
de vedere etnic. N u sunt aşa de in flu e n ţa ţi, şi invers ; dacă în
vinge te n d in ţa a doua, avem R u d a ri „ ro m â n izaţi” , cum se m ai
zice. Se poate spune că de cele m ai m ulte ori, învinge leg ătu ra
ce sunt nevoiţi s’o păstreze cu un m ediu cât m ai păduros — aşa
încât, dacă privim de sus, dispoziţia lo cu in ţelo r lo r urm ează con
stant regim ul păduros.
C artogram a N r. 1 asupra R u d arilo r din T ra n silv a n ia , B a
nat, C rişana şi M aram ureş p rin a n ii 1893, co n firm ă cele spuse
de noi. Poalele m unţilor, în T ra n silv a n ia de m iazăzi, ju d eţele F ă
găraş, Sibiu, H u n ed o ara au cei m ai m ulţi R u d ari. M unţii A puseni
pe de ailă parte, închid C âm pia T ra n silv a n ie i săracă în lem n ca
un fel de loc fă ră R u d a ri sau cu foarte puţini. P usta M ag h iară
este un a lt exem plu asupra felului lo r de a se revărsa în spaţiu
ca locuire. B raţu l form at de N ăsăud, Someş, S ălaj, B ihor, s’ar
p u tea uni cu T orontalul, d ar la A ra d pânza lor se subţie, astfel
că în raport cu celelalte regiuni, p a r a fi foarte p u ţin i. C ursul
văilor, al râ u rilo r m ari, atrag e populaţie de R u d ari, a tâ t în restul
U n g a rie i de atunci, cât şi p rin Serbia. D rava, Sava, D rin a , sunt
la fel, o dovadă. T oate acestea se integrează în u ltim a analiză,
în tr’o organicitate proprie. A tâi leg ătu ra cu p ăd u rea cât şi sp a
ţiul de m axim ă răspândire al lo r în Sud-E st, rid ic ă p en tru noi
o problem ă nouă, aceia a ,.a rie i” de m axim ă ră sp ân d ire în.
spaţiu.
8. U n ii a r recurge astfel la aria de ră sp ân d ire a R u d a rilo

spre a le a fla originea. Şi în tr’adevăr,e nu e fă ră folos, lu ân d '
ca punct de plecare „ a ria ” m axim ă a ră sp â n d irii lor. spre a a fla
centrul. C ăci în tr’ad ev ăr : Ţ ig a n ii în genere, fa ţă de R u d a rii
p ro p riu -zişi, au o arie de răsp ân d ire e x tra o rd in a r de m are în>
ra p o rt cu aceştia. P opor fă ră p atrie, Ţ ig a n ii fac concurenţă E v
re ilo r pe această tem ă. N u num ai ca m o bilitate — d a r şi ca soartă,
su n t la fel cu E vreii.. P opoare fă ră p a trie sunt am ândouă. A m ân -
'jdouă sunt blestem ate la rătăcire. A m ân d o u ă se întrec în a a b
sorbi cât m ai m ult spaţiu ; d a r pe câtă vrem e, E v re ii trăesc toţi'
acest sim ţăm ânt, Ţ ig a n ii, num ai p arte d in tre ei. Cu excepţia.
celor sedentari, (,,v ătraşi” ) şi a R u d a rilo r (despre care va fi v o r

ba) — Ţ ig a n ii au a alege n estăp â n iţi, sp aţiu l n em ărginit.
D acă astfel stau lucrurile, atunci pe bu n ă d rep tate ne putem
în treb a : cărui fa p t se datoreşte că, spre deosebire de Ţ ig a n ii pro-
priu -z işi, R u d arii au a arie de ră sp ân d ire lim ita tă ? Şi dacă nu
cum va am p u tea scoate de aici vre-o încheiere cu p riv ire la ori
ginea lor, care actualm ente e p en tru noi o problem ă nelăm u
rită.
S’a r p utea spune că ceeace face ca Ţ ig a n ii să rătăcească, cu
alte cuvinte să a ib ă o a rie de ră sp ân d ire aşa de m are, se datoreşte
fa p tu lu i că n u -i leag ă nim ic de u n loc. M eşteşugul lor, m ateria lu l
de lucru în special, se găseşte oriu n d e apucă. N u sunt legaţi p rin
nim ic de un an u m it peisagiu. D im p o triv ă, au înnăscut, zice-se, în
ei, acel „ W a n d e rtrie b “ care le e irezistibil. Ţ ig an ii aşezaţi, sunt
legaţi acum , de un loc al lor, în u rm a unor le g iu iri care li-a u fost
fav o rab ile, d a r altfel, a r fi treb u it şi ei să-şi schim be locul şi să ră
tăcească. D a r R u d arii ? R u d arii, în m area lo r m a jo rita te n ’au fost
îm p ro p rietăriţi. A u fost de fa ţă la această m are reform ă socială,
Ţ ig a n ii m ăn ăstireşti şi boereşti (,,vătraşii‘‘), de care au p ro fita t ;
R u d arii însă, nu au aşezările lor, în cazuri m ultiple, aproape de
cu rţile boereşti sau de in im a satului, ci sunt a fu n d a ţi pe o vale
oarecare, u itaţi de lum e, de D um nezeu, şi leg aţi num ai de susurul
apei, de b ă ta ia şi foşnetul fru n zişu lu i p ă d u rii şi îndeosebi de lem
nu l ce creşte pe coaste în tăcere.
N u s’a r găsi lem n şi în a ltă p arte, spre a se p u tea străm u ta ?
S’a r p u tea spune că d a — şi cu to ate acestea, ei nu se m işcă decât
dela o vale la a lta a aceluiaşi ţinut. N u. L a acest punct s’a r putea
răsp u n d e că, dacă a r avea sădit în in im a lor dorul pribegiei, ei s ar
p u tea m uta cu u şu rin ţă, d ar nu-1 au şi nu se m ută, rezultând de aci,
că, spre deosebire de alţi Ţ ig an i, R u d a rii nu au sim ţăm ân tu l p le
că rii d in loc în loc, com un Ţ ig a n ilo r lip siţi de o v a tră de loc.
F iin d c ă o m ulţim e d in tre ei sunt în starea aceasta. Şi atunci, deo
sebirea de stru ctu ră organică o d ată su b lin iată, nu ne putem p ro
n u n ţa decât p en tru în sem ătatea R u d a rilo r ca atare.
„T ran sh u m an ţa lem n u lu i“, aşa s’a r p u tea num i re la tiv a mobi*
lita te în sp aţiu a elem entului rudăresc. P e baza acestui, lucru,
avem în S ud-V estul ţă rii, o expansiune a lor. C u aceştia am văzut
că se ocupă m ai m u lţi scriitori. U n u l d in tre ei, şi cel m ai vechiu, e
Isid o r Ieşan. A ltu l e T . Filipescu. D in tre ei, p u ţin i şi p rin tre cei
d in u rm ă e şi Dr. 1. Gherghel, care a spus in tere sa n te cuvinte re fe

rito a re la pasiunea cu care s’a r putea u rm ări pe teren problem a ele
m entului rudăresc 83). U rm ează autorul ungur, care descoperă pe
R u d ari în U n g a ria, anum e, în districtul T o ln a. El se num eşte Ko-
vacs A lad ar. Deci la Sud-Yest şi V est suntem acoperiţi d eab in elea
de către Serbia cu Slavonia şi Bosnia. In U n g a ria, cu ţin u tu rile l i
m itrofe. D acă luăm pe cei ce fac coveţi (copăi)— aşa d u p ă cum îi ia
n u m ărătoarea ţig a n ilo r din 1893 în U n g a ria , 40% d in to ta lu l lor
se găsesc pe m alul d re p t al D u n ării. N i se spune că, dincolo, pe
m alu l drept al D u n ării, s’a r afla lem nul cel m ai corespunzător p en
tru albii, şi chiar şi p ia ţa de desfacere ; ju d eţele B aran y a (cu 489);
Si>mogy (cu 399 suflete) sunt o dovadă. U rm ează A rd e alu l cu 25c'o
pe ţară, din to talu l celor ce fac coveţi.M ai m ult de ju m ă ta te d in tre
lin g u ra ri cade asupra A rd ealu lu i — e ad ev ărat — d a r restu l sunt
răsp ân d iţi pe terito riu l unguresc. D in tre cei ce fac cofe, 62% cad
în A rdeal, d ar şi peste am bele m alu ri ale T isei sunt în „n u m ăr
m are“ 86).
In rezum at, R udarii ţin pas cu regiunile bogate în lem n : p o a
lele m unţilor C arpaţi şi A puseni, cu v ăile larg i unde cresc plute
bune p entru copăi. A tâ t câm pia T ra n silv a n ie i cât şi pusta m ag h ia
ră e p re sărată cu un num ăr sporadic de populaţie rudărească.
C artogram a N r. 1 o dovedeşte îndestul : în special ju d eţele F ă
găraş, Sibiu, H u n ed o ara (din T ra n silv a n ia ), B aran y a şi Somogy
d in U n g aria, întrec în num ăr orice ju d e ţ din restul terito riu lu i. O
num ărătoare, sau ori ce alt isvor din care am p utea scoate exact
num ărul R u d arilo r în restul E uropei sud-estice, lipseşte.
In B ulgaria se găsesc „im ediat la poalele nordice ale B alca n i
lo r“. Locuiesc, cum se spune, în „m ah ale“ (m ahalale). E i se num esc
şi aici, R udari, ia r R om ânii le spun ,,fu sari“ ; B ulgarii îi num esc
„ c ă tu n a ri“. Sunt de religie creştină. „Este o in su ltă p en tru ei să-i
num eşti ţâ g a n i“ . Cu toate acestea, R om ânii din d re ap ta D u n ării îi
consideră in ferio ri şi nu le d ă să bea ap ă din urcior sau cană, ci
d in strachină sau alt vas Ei vorbesc rom âneşte, având expresii ca:
„ d ’aia ; da d ă unde, d ă fa g ” 87).
85) „Ce îndem n pentru un filolog sau folklorist de a studia această

interesantă populaţiune de C arav la h i” — de drept, R udari — caravlahi.
86) A m agyarorszâgban 1893 J a n u â r 31-en v eg reh ajto tt Ciganyossze-
irâs eredm enyei. Budapest. 1895. p. 53.
87) Gh. R a ţiu : Ceva despre R udarii rom âni din B ulgaria. în Tim ocul
V II N r. 3—6, p. 9— 10.
In B ucovina şi B asarabia, sunt p re să ra ţi în tr’o densitate re la

t i v ă , în com paraţie cu O ltenia, M u n ten ia, A rd eal, B osnia şi H e rţe -
.govina. •
P en tru cei d in ţară , p u ţin i au scris. In tre alţii, C. S. K icolaes-
cu -P lo p şo r, p riv ito r la cei d in O ltenia. Io n C helcea s a ocupat cu
cei d in M uscel şi cu cei din Ţ a ra O ltului.
A m p u tea cita şi p e M a rtin Block, care a circum scris a ria de
ră sp ân d ire a R u d a rilo r la spaţiul Sud-est european şi U n g a ria .
In a fa ră de acest cerc de ră sp ân d ire geografică, spune el, ra r
de m ai în tâln im R u d ari. D a r B lock se opreşte aci (de unde vrem
noi să m ergem m ai departe).
„M ai d e p a rte “ s’ar p utea spune că nu se poate m erge altfel,
d ec ât construi, deşi un docum ent d e 'p re ţ ne stă înainte, cum e
„ a ria “ . Şi d in acest p u nct de vedere, am a ră ta t că R u d a rii se deose
besc de ce ilalaţi Ţ ig a n i, nu n u m ai ca lim bă, nu num ai ca fire , ci şi
ca m o ravuri. A ceste m ai d in u rm ă caractere (de preţ), deosebitoare
fa ţă de Ţ ig a n i, însă, le -a u scos în ev id en ţă şi alţii. L e-am scos şi
eu. N u vorbisem însă de „ a r ia “ de ră sp ân d ire a R u d a rilo r ca o ju s
tific a re a p ro v e n ie n ţii lo r istorice şi etnografice.
Să continuăm ex am in area : pe lâ n g ă că ei nu vorbesc ţig ă

n e şte , pe lâ n g ă că nu fu ră, n u m int. U n u l d in tre etn o g rafi i-a ca
racterizat d rep t p opor „ b lâ n d şi onest” . Şi că sunt h a rn ic i în m e
s e ria lo r (cum sunt de a tlfe l şi ceilalţi Ţ ig a n i, când e vorba de
fer). D a r pe câtă vrem e Ţ ig a n u l ţigan are n o stalg ia dusului şi v e
n itu lu i, a ră tă c irilo r necontenite, R u d aru l e sed e n ta r f ă r ă să vrea,
dela n a tu ră ,fă ră ca să-l fi făcut sed e n ta r vreo lege om enească, vreo
re fo rm ă socială, u m an itaristă. D ispreţul pe care-1 are Ţ ig a n u l fa ţă
de R u d ar a r fi încă u n m otiv. In tre u n ii şi alţii, deosebirea e ca
dela o „ n a ţie “ la a ltă ,*naţie“ In tre ei nu se căsătoresc ; în tre ei nu
se face n ici cea m ai m ică le g ătu ră care are- tră d a că sunt Ţ i
gani. D e acest lucru, se feresc cu to ată tăria . D a r în calea unei
ru p e ri d efin tiv e a lo r de Ţ ig a n i, se iveşte acum o m are dificu ltate.
A ntropologic, som atic, R u d aru l are caractere ţig ăn eşti şi cu aceasta,
toată rezo lv area problem ei aju n g e la un. punct m ort. E u n lucru
peste care nu se poate trece. Şi atunci, p e câtă vrem e toate m otivele
de p â n ă aci ne în dem nau spre o origine neţigănească a lor, inclusiv
,,a r ia ‘' de ră sp ân d ire, care îi a ră ta ca avându-şi centrul în m ijlocul
pop o ru lu i rom ân — o d ată cu obstacolul iv it, o rig in ea lo r trece în -
tr ’un dom eniu m ai p uţin accesibil şi p en tru care avem puţine cu--
vin te de adăogat.
A u existat pe vrem uri în cuprinsul D aciei populaţii de culoare
fă ră ca Istoria şi E tn o g rafia să le fi cunoscut? Să le fie oare R u d a
rii m oştenitori ? Să ne înţelegem bine: dela această supoziţie sunt
excluşi Ţ ig an ii, care se ştie că au venit m ai recent (secolul al
X l l I - l e a —X lV -le a ) ; sau să fie vorba de un am estec ulterior,
ad ică m ai recent (secolele X I I I — X IV ), în tre o p arte d in tre Ţ i
gani şi R om âni ? D ar atunci care au fost condiţiile ? F iin d c ă au-
treb u it să fie îm p reju ră ri excepţionale p en tru aşa ceva. L a o astfel
de explicaţiune am văzut că s’au oprit m ai m ulţi autori. A u to ri
ca T . Filipescu (deşi în tr’o n u an ţă ceva m ai puţin tem einică). C. S..
H icolaescu-Plopşor — chiar şi subsem natul m ă oprisem la o so
luţie de amestec pen tru a-m i explica o riginea R u d arilo r. Acum
sunt în clin at să răm ân însă pe lâ n g ă presupunerea de faţă, pentru
că nu-m i explic procesul de am estec în tre R om âni şi Ţ ig an i decât
în urm a unor îm p re ju ră ri excepţionale, pe care nu m i le pot im a
gina p en tru moment. In cazul acesta a r m ai fi răm as ei izolaţi ?
Pe vrem uri, B alailîard a presupus că Ţ ig a n ii a r fi... antem er-
g ăto rii epocei bronzului în p ărţile noastre şi m ai târziu ai te h
n icii lucrului în fie r şi că, deci, vechim ea lor în aceste p ă rţi a r
d ata de peste 3.000 ani.
U neltele de u tilita te casnică ce le fab rică R udarii, ca te h
nică, p a r a fi şi ele destul de vechi. V echi de 2.500— 3.000 ani.
N e aduc am inte de epoca... lem nului. De unde au scos unii atu n ci
că R u d arii sunt Ţ ig an i ? A şa eşti isp itit să te întrebi, cercetându-i,
în treb ân d u -te continuu despre o riginea lo r obscură.
N u avem, e drept, cercetări sanguine p rin tre ei, d a r re zu lta
tele lor nu a r îm prăştia cu m ult negura neştiinţei. De unde ştiu
ei, analfabeţi sută în sută, că se trag din D aci ? A lunul, salcia,
plopul, fagul nu se găsesc num ai în sud-estul Europei. Se găsesc
şi m ai departe în E uropa, ch iar şi în celelalte continente ; şi
dacă pe acolo nu găsim R u d ari de-ai noştri, apoi nu e d in cauză
că sunt Ţ ig an i ca toţi Ţ ig an ii, ci dim potrivă... P oate că se v a face-
candva o stratifica re a popoarelor din Sud-estul E uropei, cu p rin
zând şi U n g a ria (care e ocupată de R u d ari p rin expansiune şi
p rin acea relativ ă ,,transhum anţa a lem n u lu i” de care am v o r
bit). A tunci, p rin tre p o p u laţiile arhaice care m ai trăesc, av ân d o
lim b ă a băştinaşilor traco-daco-rom ani, e şi p o p u laţia R u d a ri-
loi', care re p rez in tă p en tru noi acele exem plare unice, paleoistorice
încă v ii în tre noi. M ai vechi decât Ţ ig a n ii şi decât R om ânii sunt
R u d a rii ?
T ra d iţia lo r ex p rim a tă p rin viu g ra iu , spune D -l Plopşor, e
că se tra g d in D aci. Pe de a ltă p arte, „ în tre b aţi dacă sunt Ţ ig an i,
răsp u n d că nu. Şi ceeace e m ai curios, susţin că sunt R om âni
v e c h i“... A ceeaşi p ărere d a r iro n ic li se atrib u e şi celo rlalţi Ţ ig a n i
(de sat).
D e unde ştiu R u d a rii d in M uscel, să-m i spue m ie că străm o
şul lo r d in care se tra g se num ea „D acea“ ? Să n u fie u n indiciu
al u n ei vechim i considerabile a lo r şi că v rem u rile dacice să le
fi răm as ca un ecou ale acelor tim p u ri im em oriale ? C a despre
o p o p u laţie s fă râ m ă tu ră — g ro h o tişti de poale, a u n u i organism
in tact a ltă d a tă ; aşa şi-i închipue un m are ţig an o lo g pe R udari...:
„ein V o lkssplitter e in er an d eren B evölkerung“ , d a r n ici decum
Ţ ig a n i curaţi (M . Block).
D espre ei nu s’a ştiut. C ine d in tre re fo rm a to ri— conducătorii
de astăzi sau de m âine, dela noi, se v a stră d u i săî reabiliteze,
atunci, d acă nu sunt Ţ ig a n i ? D acă nu sunt Ţ ig a n i şi sunt ceea-
üe am a ră ta t că a r p u tea să fie, atu n ci am avea m ai m ult decât
d a to ria să-i î'idicăm . M i-au spus-o. E i s’au tâ n g u it că sunt
cei m ai d esconsideraţi oam eni de pe p ă m â n tu l rom ânesc, fă ră
să fie vinovaţi. De ce nu ne v en iţi în a ju to r ? Spuneţi la cei mai
m a ri că şi noi suntem pe lum e, se tânguiesc ei... C ă ne dăm co
p iii de fac arm ată, d a r că pe noi nu n e -a îm p ro p rie tă rit n ici odată,
n im eni. Că suntem oam eni h a rn ic i şi lin iştiţi ; că noi nu nu suntem
Ţ ig a n i, că noi suntem m ai aproape de Dvs. decât Ţ ig an ii, că doar
nu ştim a ltă lim bă...
Şi ,,aria“ lo r de ră sp â n d ire te -a r îndem na să treci obstaco

lul care te ţine pe loc, în calea u nei deslegări... neţigăneşti.
'60 ŢIGANII DIN ROMÂNIA
SATELE CU RUDARl-CARAVLAHI DIN JUGOSLAVIA

(D upă J. Ieşan, T. F ilip escu şi D r. 1. G h erghel)
Nt. Numărullor: OBSERVAŢIUNI

SATUL D istrictul
crt. Case, Suflete
1 B anop'ia A flat la 1. G herghel

„Lângă D rin a “
2 B atkov ic B jelina 62 465 A flat la T. F ilip e sc u şi la
1si d o r Ieşan. Lângă Bje
lina.
3 B ialovac — — — . A ÎIat la I. G herghel
4 B ielarick a — — — *i » ii ii
5 Bjelina G ra d a c a c A flat la Isid o r Ieşan
•6 B ozucic C ercul Doinei
Tuzlei — — » !> '» W
7 B rin ic — — — A flat Ia T. F ilip escu . N o rd
estu l Bosnei
8 Cam enica — 2 — A flat la I. G herghel şi T.
F ilip e sc u : „K am eu ica“
9 C iocleşina — — — A flat la 1. G herghel. L a E.
P e tro v ic i „C iocheşina“
10 D renovac — — — A flat la 1. G herg h el. C irca
12 km . d e S a b ae pe D rava
11 D rinacea — — — A flat la 1. G herghel. La
îm b u cătu ra D rinacei
12 D rinacea A flat la 1. G herghel. P e
drum ul dela Z v o rn ik în
coace
D uvanişte — 35 — A flat la I. G herghel. Lângă
D rina ?
14 Cojcin V lasenicei — — A flat la Isid o r Ieşan
15 Cojcina C ercul Doinei
Tuzlei — — «1 11 II 11
16 GuFac — — — A flat la T. F ilip escu . A şe
zat în p ă d u rile din câm
piile d ela Lonj
17 Id ar — 7 52 A flat la T. F ilip escu
18 Ja ro v lie — — — A flat la T. F ilip escu
Lângă V lasenica
19 K aezina In tre S e ra -
jevo şi
S zeb ren ica — — A flat la F ilip escu
20 K osovi P ru jav o r — — A flat la Isid o r Ieşan. Lângă
S ava.
21 K ute S ta ra
G radiska — — A flat la T. F ilip escu
21 KusoD je- Z vornik 2 10 II II II I»
Ljeskovioa
23 K uczina Vlaseni-ca 3 22 A flat la T. F ilip escu
24 L ip o list — — — A flat la T. F ilip e sc u şi I.
G herghel. P e S a v a în Sus
25 L o p arc Z vornic 2 . A flat la T. F ilip escu
23 L opari V lasen icei - A flat la T. F ilip escu . Lângă
Z vornik la fro n tie ra
S erb iei
-27 M aciva — A flat la I. G herghel. In tre
Nr. N um ărul lor: OBSERVAŢIDNI

SATUL D istrictul
crt. Casef Suflete
28 MavCa B rc k a A flat la Isid o r Ieşan

29 M itro vifa — — A flat la I. G herghel „Pe-
Sava în Sus“.
30 M odran B jelina 30 220 A flat la T. F ilip escu . Isid o r
Ieşan
31 N em ila Zeni ta 3 24 A flat la T. F ilip escu . Lân
gă calea fe ra tă S e ra je-
vo B ona B rad.
32 N ovoselo — — — A flat la I. G herghel. Lângă
D rina.
33 O barska Bi elina — — A flat la T, F ilip escu . N ord
estul B osniei
34 O brenovac _ „m ulfi“ A flat la I. G herghel.
35 O rahovica — — — A flat la I. Ie şa n . Lângă
o raşu l Zenica.
36 O sm anica G rada §ac — — A flat la I. Ieşan. A p ro ap e
de apa S avei. în tre B rg k
şi M odran.
37 O struznje Tesnaj 15 108 A flat la I. Ieşan şi T. F i
lip escu . Lângă şoseaua
T esan j-P ru ja v o r. .
38 P etco v ifa — „m ulfi“ A flat la I. G herghel.
33 P e te ra n a ţ K o p ro v ita — — A flat la T. F ilip escu
(S lavonia)
40 F o re b ric a G rad ag ac _ __ A flat la 1. Ieşean
41 Posavina A flat la 1. Ieşean şi T . F i
lipescu. Bosnia. Sudul
râului Sava.
42 P ra ri R o g atiţa 4 _ A flat la T. F ilipescu.
43 Pribinp.C Teasinj 3 — A flat la I. Ieşean.
44 P ro v a — _ — „ „ I . G h erg h el
45 P urkovig V lasenicei 12 70 A flat la I. I e ş a n ; T. F ili
pescu - P e valea părâului
Sprecia.*)
46 R am nea — — — A flat la I. G herghel
47 R uşevaf — „m u lţi" II II »» tt
48 Sălaş — — — tt ii tt ' tt Pe
Sava în sus.
49 S isiic V lasen iţa ' — — A flat la T. F ilip escu .
50 S latin a B anjaluka 10 70 A flat la F ilip e s c u ; I. Ieşan
In m arg in ea satului lângă
p ăd u re.
51 S itniej
(Sitnjez) — 60 460 A flat la 1. G herghel.
52 Spionca — 7 54 „ ,, T . F ilip escu .
53 S tan ari T esanj 3 — - A flat la I. Ieşan şi T. F i
lipescu.
54 S tru zac — — — ■ A flat la T, F ilipescu. In
p ă d u rile din câm piile de
la Lonj.
*) A p a rţin e p aro h iei O rto d o x e LoVinJa. Ţ ine de comuna G oicin, ce

cade lângă h o taru l d istr. D oina şi V lasenija.
Nr. N um ărul lor:

,SATUL D istrictul o b s e r v a t iu n i
Case, Suflete
55 S tu p a ri V la s e n ic e i — — A lia t la I. le ş a n
5 6 S z e b re n ic a S v o rn ik — —
57 T a b a n o v ic i — „ m u lţi" A fla ţ la î. G h e rg h e l. P e
d ru m u l d e la Z v o r n ik în
coace.
58 V la s e n ic a A fla t la 1. G h e r g h e l .
59 V is o k a A fla t la I. le ş a n . L ângă
S e ra je v o ,
•6 0 V ozuca M a g la j 32 A fla t la T. F ilip e s c u . Pe
s tâ n g a râ u lu i K riv a ja .
61 Z abar A fJ a t la T . F ilip e s c u . N o r d -
e s tu l B o s n ie i.
62 Z u b o v ab rd o G ru d c C — — A fla t la 1. I e ş a n .
63 Z a s to v ifa — — - A fla t la I. G h e rg h e l. „Pe
S a v a in S u s“. *)
* ) In c e rc u l P o z ie g a ş i B e lo v a r ş i K ris e v a c — S la v o n ia su n t c o rita ri. ce

s ’a u a ş e z a t a c o lo p e la s fâ rş itu l s e c o lu lu i X V ll-le a .
IV
CÂŢI ŢIGANI SUNT ÎN ROM ÂNIA?

-1. “Ţ iganii din întreaga lume. 2. 'Ţiganii din ţările învecinate în comparaţie
’c u Ţ iganii dela noi. 8. Ţ ig a n ii d in Principatele R om âne fi ţările locuite de
R om âni până la recensământul din 1930. 4. D istribuţia lor pe regiuni naturale
şi istorice. 5. Ţ iganii în fa ţa anchetelor speciale : procesul de cam uflare 'a l
Ţiganilor în Ţara O ltului. 6. Câţi Ţ ig a n i sunt în R om ânia ? 7. D istribuţia
Ţ iganilor din Ţ ara O ltului pe categorii.
1— 2. Pe în treg globul păm ântesc, M a rtin Block d ă 5.000.000

Ţ ig a n i d in tre care P /i m ilioane în Europa. D acă luăm această
u ltim ă p arte de lum e, observăm că ei nu sunt îm p răştiaţi d eo p o tri
v ă pe su p ra faţa ei. In tre S ud-estul, centrul.şi N o rd u l E uropei există
deosebiri. P o p u la re a m ai densă cu Ţ ig a n i se restrânge în Sud-est,
ia r celelalte p ărţi ale E uropei sunt m ai slab populate cu Ţ ig an i.
A ceasta se exp lică în deosebi p rin fa p tu l că, trecând din A sia în
E uropa, Sud-estul co n tinentului nostru a form at p rim a etap ă unde
Ţ ig a n ii au răm as şi s’au aşezat p en tru m ai m u ltă vrem e. Că, tre
când din A sia m ică în E uropa, dăm de o p o artă pe care o constitue
B u lg aria şi G recia. A ceastă p o artă se deschide în Sud-est, unde
îndeobşte se ştie că sunt localizaţi Ţ ig an ii.
A cum , dacă se com pară cifra de 50.000 de Ţ ig a n i, câţi sunt
d aţi în B u lg aria la 1890, cu cifra de 134.844 dela 1930, p utem să
conchidem d im p reu n ă cu Block, că în Sud-estul E uropei cifra lor
se rid ică dela 3/4 p â n ă la 1.000.000 de Ţ i g a n i *).
B u lgarii, d ân d 2,5% fa ţă de în trea g a lo r populaţie, în treb area
care se pune, este : de ce n ’a r fi acelaş procent, acelaş p en tru
toate ţările d in Sud-est ? în tre b a re a de m ai sus şi-o pune
Block -). A cum , dacă ch iar p en tru toate ţă rile d in S ud-est n u va
p u tea fi acceptat acelaş procent, din cauză că în unele el depăşeşte
acest procent ia r în altele poate că e m ai mic, totuşi, ju d ecân d în
m edie, aceasta credem că trebue să fie re alita te a.
1) M artin Block. op. cit. p. 47.

2) Ibid. p. 47.
R a p o rtâ n d acest procent la ţa ra noastră, el nu p are deloc-

p re a exagerat, întrucât, deşi recensăm ântul d in 1930, dă pe în
trea g a ţa ră un procent de 1,5% , cercetări speciale m ă în d re p tă
ţesc la o m ajorare sensibilă a acestui procent. D esacordul d in tre
rezultatele recensăm intelor referito r la Ţ ig an i, e notoriu. B ulgaria,
în 1910, are 121.442 Ţ ig a n i (d in tre care 62.615 de sex bărbătesc şi
58.828 de sex femeesc). N u m ăru l lor, e ad e v ăra t că nu însum ează
3% d in populaţia B ulgariei, dar, procentul creşte. D e n sitatea m a
x im ă a Ţ ig a n ilo r în B u lg aria o aflăm în Sud, în d istrictu l F ilipo-
pol, unde procentul se rid ică la 12%. In cifre absolute creşterea
lo r se rid ică la im portantul num ăr de 14.999, d in tre care num ai
în oraş 3500 3). L a noi, după recensăm ântul din 1930, în cea m ai
p o p u lată p arte a ţă rii cu Ţ ig an i, în T ra n silv a n ia : Ju d eţele T â r
n av a M are, T â rn a v a M ică şi N ăsăud, procentul m axim al Ţ ig a n i
lor fa ţă de restul populaţiei neţigăneşti, se rid ic ă la ceva m ai m ult
de 5% 4). D ar dacă facem com paraţie cu ce ne dau alte rezultate,
ajungem şi noi cam la acelaş procent pe care-1 a n u n ţă B u lg arii
pen tru Filipopol. F iindcă în anul 1939, făcân d cercetări, anum e în
Ţ a ra O ltului, în loc de 2,9% , aflăm 7,8% , ia r com parând recen
săm ântul din 1930 (pentru T ra n silv a n ia , B anat, C rişan a-M aram u -
reş) cu ancheta ungurească din 1893, procentul dela F ilipopol p are
a fi, în ceeace priveşte unele p rovincii m ai populate cu Ţ ig a n i la
noi, cel m ai aproape de adevăr. F iin d c ă atunci (la 1893) T â rn a v a
M ică avea acest procent (11,6% ) 5).
Procentul de Ţ ig an i pe care-1 stabileşte Block în Sud-est, lu â n d
B u lg aria ca term en m ediu, nu e de loc exagerat şi ţa ra no astră se
încadrează acelcaşi situaţii. P rocentul de 2,5% nu num ai că se poate
adm ite, d ar se şi poate cu ceva urca, cu toate că, p o triv it recen
săm ântului din 1930, nici u n a din provinciile noastre n u ’l atinge,
nici ch iar T ra n silv a n ia , unde Ţ ig a n ii s’a r fi declarat cu m ult m ai
sincer la recensăm ânt, fa ţă d e alte provincii.
N u se ştie însă în tru câ t îl vor realiza G recia şi Jugoslavia.
Aceeaşi întrebare se pune şi fa ţă de U n g aria, (care d in punct de
vedere al num ărului Ţ ig an ilo r, se leag ă strâns d e Sud-est). P e n tru
G recia, num ărul lor a r fi de 100.000 (Block). — T o t cam acelaş
n u m ăr l-a r avea U n g a ria (d in ain te de dictatul dela V iena) (1,2% )..
3) Dr. Karl Kassner. op. cit. p. 71—72.

4) Vezi h a rta N r. 2.
b) Vezi C artogram a N r. 2.
ţ i g a n ii d in r o m â n ia 65i
A stăzi sunt şi m ai m u lţi Ţ ig a n i în U n g a ria. C ehoslovacia, la 1931

e trec u tă cu 285.523 Ţ ig a n i, d in tre care 26.956 n um ai în Slovacia..
In U n iu n ea Sovietică, europeană, se a flă în acelaş tim p, cam
61.299 Ţ ig a n i, d in tre care 5.069 ştiu să scrie şi să citească, ia r 70%
vorbesc în că lim b a ţigănească. _
N u m ăru l celor d in Ju g o slav ia se urca la 116.000. P ro c e n tu l
ţă rilo r d in S ud-est fa ţă de ţa ra noastră, în ordine crescândă, în
ju ru l a n u lu i 1936 a r fi u rm ăto ru l : în U n iu n ea S ovietică 0,2% ;
Ju g o sla v ia 0,8% ; U n g a ria 1,2% , R o m â;n ia 1,5%,, G recia 1,6%
B u lg aria 2,3% (după c ifra presupusă a lui Block).
De aici rezu ltă că R om ânia, în ultim u l tim p , devine nu num ai
ţa r a cu cei m ai m u lţi E v rei d in S ud-est d a r şi a i u n im p o rtan t
n u m ăr de Ţ ig a n i. A şa că, pe d rep t cuvânt, se poate spune că Ţ i
g a n ii, p en tru noi, constitue o p roblem ă de p rim u l ordin. D acă
p en tru unele popoare ca N em ţii, Ţ ig a n ii o feră m ai m u lt o p ro
blem ă de ştiin ţă etn o g rafică, p en tru noi, ea e în acelaş tim p şi una-
de sfat. E drept, că p â n ă acum, ea n ’a fost sim ţită d re p t o p rim e j
die şi la d rep t v o rbind, p riv in d lu cru rile la su p rafaţă, n ici de-
aici în colo n ’a r p rezenta vre-o în g rijo ra re dacă a r fi să rămânem-,
la acelaş p u nct de vedere ca şi p â n ă acum.
D r. F. B urgdôrfer, în calitate de observator al recensăm ân
tu lu i g en eral al populaţiei, d in R om ânia în 1941, în ra p o rtu l său-
a ra tă că a lă tu ri de Evrei, a r m ai fi „o problem ă de c a p ita lă im p o r
ta n ţă p en tru R om ânia, aceea a Ţ ig a n ilo r” , spunând a c ^ te a , d e
sig u r că se va fi g â n d it pe d eoparte la num ărul lor însem nat din'
ţa ra noastră, iar pe de a ltă p a rte la problem a corcilor, a am es
tecului d in tre Ţ ig a n i şi p o p u laţia neţigănească, care, e de o în
sem nătate „in co n te sta b ilă” pentru ,,psihologia ra s ia lă ” .
3. P â n ă la recensăm ântul d in 1930 nu m ăru l Ţ ig a n ilo r d in

P rin cip ate s’a ţin u t cu ap ro x im aţie — când m ai ex ag erat — când
ap ro ap e de cifra re a la — ra r sub nu m ăru l lor G). A stfe l K ogăl-
niceanu, cu ocazia în to cm irii cărţii sale re ferito are la Ţ ig a n i şi >
tip ă rită la 1837, a ra tă că în M oldova şi M u n ten ia trăesc 100.000'
de Ţ igan i.-C o b o ra în tr’o carte cu num ele „D e l ’état présent et de-
l ’a v e n ir des P rin cip au tés de M oldavie et de V alachie” , (P a ris
6) A rt. 95 al Regulam entului O rganic stipulează că to t la 7 ani se va

face num ărătoarea Ţ iganilo r dom neşti, (între care se n um ără şi au rarii, dela;
care se va prim i o tax ă anuală m ai m are decât dela ceilalţi Ţ igani).
1839. p. 141— 50) rid ică num ărul Ţ ig a n ilo r la 257.165 — adică,
cam atât cât s’a în reg istra t în u rm a recensăm ântului d in 1930,
cu loate că avem în fa ţă o d iferen ţă de vrem e ca şi de terito rii
fo a rte m are. In tre cele două date inform ative avem un interval
de tim p de 102 ani şi o d iferen ţă în plus ca terito riu de 157.146 km.
p. Cu tot num ărul m are al Ţ ig a n ilo r din R om ânia, făcut cunoscut
lu m ii încă de pe acea vrem e, nu trezeşte între noi o prea m are n e
linişte. Cel m ai însem nat num ăr de Ţ ig an i în P rincipate, e a tri
b u it de N eigebaur. In ju ru l anilor 1840, el atrib u e P rin c ip a te lo r
un n u m ăr de 300.000 de Ţ ig an i. A ceastă ev a lu a re e a ră ta tă de
P oira ca fiin d ,.m ai aproape de re a lita te decât a tutur.or predece
sorilor săi” 7). Cea m ai m ică .cifră o dă Poissonier, la 1854. D upă
«1 Ţ ig a n ii în P rin cip atele Rom âne, la această d ată, a r fi de
150.000.
F ără ca să concorde între ele, ev alu ările îşi urm ează cursul.
Ele depind în m are m ăsură de m ijloacele de inform aţie ale celui
ce le face cunoscut. De buna sa credinţă. Schwickei'. la 1883,
pentru cele două P rincipate, are ceva m ai puţin : 200.000, în ra
port cu cifrele cunoscute p ân ă acum.
Peste puţin timp, Cor a, la 1890, dă acelaş număr de Ţigani.
Pentru ca la aceeaşi dată, T essleff, să ridice numărul lor la
300.000. Ce’l va fi făcut pe T essleff să dea un n u m ăr atât de
m are de Ţ ig a n i în P rin cip ate ? R ezultatul e că la in te rv a l de o
ju m ătate de veac şi m ai bine, (1837— 1890) cifra Ţ ig a n ilo r, n u
m ai d in M oldova şi M untenia, v ariază între 200.000— 300.000 şi
că ea întrece cu m ult num ărul pe care îl d ă recensăm ântul din
1930, cu o sută de ani în urm ă.
D intre celelalte provincii locuite de R om âni, B ucovina, B a
sarabia şi A rdealul au in tra t şi ele de cu vrem e în atenţiunea cer
cetăto rilor de acest fel. O d ată cu alip irea B ucovinei la im periul
A ustriac, după num ărătoarea lui Spleng, în 1776, am fi avut în
B ucovina 534 Ţ ig an i cu aşezări statornice şi 242 nom azi 8) :
Mai târziu (1870) numărul Ţiganilor de aici se ridică la
5.311. La 1899 avem 3.641 suflete9), cu 1.143 gospodării10).
Recensământul din 1930, dă în toată Bucovina 2.164 de
7) G. Potra. op. cit. p. 103.

8) Ficker. op. cit. p. 2.
9) D. Dan. op. cit. p. 26.
10) Ficker. op. cit. p. 7.
Ţ ig a n i. P recum se vede, în tre recen săm ân tu l nostru din 1930 şi

celelalte n u m ără to ri există un dezacord destul d e serios in m inus.
#
D u p ă p rim u l recensăm ânt făcut de R uşi în B asarabia, sub
.guvernatorul de atu n ci al acestei p ro v in cii, S turdza, s’a constatat
că în această ţa ră locuiesc 340 fa m ilii de Ţ ig a n i „ a i statu lu i .
L a 1858, când s’a făcut un nou recensăm ânt, s’a constatat că
în B asarab ia locu iesc: 5.615 Ţ ig a n i n o m a z i; 5.878 Ţ ig a n i de
curte şi 96 ai statu lu i ; to tal 11.589 n ).
In tre a n ii 1858— 1871 sunt ev alu aţi la 11.490. N u m ă ru l Ţ i
g an ilo r în acest tim p , ad ică acum 70 de ani, în B asarabia, trecea
în ain tea R u ten ilo r (0,005), G e rm an ilo r (0,002), G re cilo r (0,002),
P o lo n ilo r (0,001), fiin d evaluaţi la 0,010 fa ţă de aceştia. '
L a 1871, nu m ăru l Ţ ig a n ilo r din B asarab ia se u rc ă la 18.983.
D in to talu l pop u laţiei, avem în procente : 67,4% R om âni ; 15,8%
Ruşi ; 9,1% E vrei ; 3,5% G erm an i; 2,5% B u lg ari; 1,5% Ţ ig a n i12).
N u m ăru l lo r în B asarabia la această d a tă re p rez in tă 1,5% —
a d ic ă exact procentul re a liz a t în 1930 pe în tre a g a ţa ră . D a r B asa
rab ia rep rezin tă pe h a rta ră s p â n d irii Ţ ig a n ilo r în ţa ra n o astră
o zonă slab p o p u lată cu Ţ ig an i... în tre 0,4— 0,9% ).
C am la acelaş procent se rezum ă n u m ăru l Ţ ig a n ilo r şi du p ă
statistica pe care o d ă I. N isto r în cartea sa p riv ito are la B asa
ra b ia JJ) ; Ţ ig a n ii însum ează fa ţă de restul p o p u laţiei un p ro
cent de 1,1% . R e p a rtiţia lor în B asarab ia e inegală. D u p ă ei,
sate în treg i de Ţ ig a n i se găsesc în ţin u tu rile B ălţi, O rhei, C hişi
n ău şi C etatea A lb ă 14) ; cele m ai cunoscute sunt F araonovca (Fa-
raoani) şi C air 15) în ju d eţu l C etatea A lbă, ia r în ap ro p ierea C hi-
şinăului, M iclăuşeni.
Cei d in F a ra o a n i ju d e ţu l C etatea A lb ă au fost sub regim ul
ţa ris t înscrişi în a rm a ta cazacă şi n i se spune că au a ră ta t m u ltă
ap titu d in e p en tru acest fel de serviciu m ilita r 16).
Cercetând Recensământul din 1930, în comuna Cair, avem
2013 suflete, dintre care 133, sunt Ţigani. Faraoanii, au dupâ
11) Z . A rbore op. cit. p. 116. •
12) Ibid. p. 117— 119. .
13) 1. N islor. op. cit. p. 300. D atele sunt ad u n ate de Zausciuk la 1856.
14) Z. Arbore, op. cit. p. 116.
15) Arabele cunoscute şi de autori streini. M. Block, le cunoaşte ca pe
două aşezări ţigăneşti, model, cari s’au înv red n icit şi Sub R uşi de o deosebită
atenţie.
16) Ibid. p. 16.
R ecensăm ântul d in 1930, 2934 locuitori, d in tre care n ici un Ţ i

gan, deşi era a ră ta t de cercetări recunoscute, ca sat tip ic ţigănesc.
L a fe l M iclăuşeni, cu o populaţie de 1273 locuitori, nu are n ici
un Ţ ig an.
#
• In tre aceste provincii, A rd ealu l are o poziţie specială. N u

m ăru l Ţ ig an ilo r d u p ă K dvary L . la 1847 în A rd e al, a r fi fost de
50.000. Se m ai p rezin tă şi alte cifre. A stfel, d u p ă L eonhardt, în
A rd e al a r fi fost în acea vrem e 60.000 de Ţ ig a n i ; d u p ă P aget,
60315 17). D upă 10 ani, ad ică la 1857, n u m ăru l lor creşte. D in
146.100, câţi a ra tă statistica tim p u lu i în to a tă U n g a ria , 74.360 sunt
num ai în A rd eal ; ceva m ai m ult de ju m ă ta te 18).
L a 1870, pe când U n g a ria şi B anatul însum au la un loc
38,4% din Ţ ig an i, A rd e alu l sin g u r era reprezentat cu 61,6% ,; u n
to tal de 56.006 suflete, d in tre care 27.676 b ărb aţi şi 28.230 fem ei.
R ăspândirea lo r în U n g a ria, era la fel de in eg ală pe la 1870. P ă r
ţile cele m ai slab populate cu Ţ ig an i, sunt vestul şi in im a U n g a
riei ; Cei m ai m ulţi sunt localizaţi în N o rd -E st ; apoi în Sud-Est.
In părţile N ord-E stice, ni se spune că ei s’au aglom erat acolo u n d e
elem entul slovac şi cel rom ân predom ina 19).
Faţă de ţara noastră, răspândirea Ţiganilor în Ungaria ar
avea altă înfăţişare. La ei, Ungaria propriu zisă, e săracă în Ţ i
gani ; din totalul de 34.915 câţi sunt pe la 1870 în Ungaria pro
priu zisă, numai 2114 aparţin Ungariei de Vest, sau 0,08% —
procente din întreaga populaţie, al cărui număr se urcă la
2.562.355.
Cu cât ne îndreptăm spre Sud-Est, cu a tâ t n u m ăru l lo r creşte.
In tre D unăre şi T isa trăesc la 1870 un n u m ăr de 1.534 de Ţ ig a n i
sau 0,06% , în com paraţie cu în trea g a populaţie. In judeţele N o rd -
E stice, pe ţărm u l stâng al D u n ării, la o populaţie de 1.757.552 su
flete, avem 6000 de Ţ ig an i. P rocentul lo r se rid ică deci la 0,4%
(în proporţie cu ceilalţi locuitori). P e te rito riu l de-a d reap ta T isei,
în 9 ju deţe cu 1.441.541 .suflete, se găsesc la acea d ată un n u m ăr
de 7746 Ţ ig a n i, sau peste 0,5% din to talu l populaţiei. D incoace
de T isa, cuprinzând 8 ju d eţe, cu o populaţie d e 1.820.855, se g ă
17) Erdelyorszâ S tatistikâja. K olozsvârtt, 1847 voi. I, pag. 1S9.

^ 18) H w ija lv i Iânos, in M agyar Orszag viszonjainak Statisztîkai v azlata,
aparut în Statisztikai Kozlemenyek 1862 N r. X II. pag. 169.
19) Schw icker op. cit. 86—87.
sesc 7580 Ţ ig a n i : peste 0,4% . In u n g h iu l T isa-M ureş, (5 ju d eţe

cu o po p u laţie de 1721 locuitori) trăesc la acea d a tă 9941 Ţ ig a n i :
0,6% . U rm ează T ra n silv a n ia : la o p o p u laţie de 2.084.048, Ţ i
g an ii form ează 56.006 sau 2,7% . T re cerea devine bruscă. In unele
ju d eţe, p ro cen tu l lo r e şi m ai ridicat.
In special în T â rn a v a M are : 8825 sau 6,7 % d in to ta lu l
po p u laţiei ; T â rn a v a M ică cu 6979 sau 7,56% (relativ m ai p o p u
la tă decât T â rn a v a M are) ; urm ează M ureş cu 7524 sau 5% . C lu
ju l are 6375 sau 3,2% . R estul se m enţine cam la acelaş procent,
p â n ă atin g e lim ita de E st a C arp aţilo r. . ,
O bservăm că începând d in Vest, n u n jăru l lo r creşte p ro g re
siv. In im a T ra n silva n ie i răm âne şi aici, ca, şi după statistica rom â
nească d in 1930, o suprafaţă intens populată cu Ţ ig a n i.
A m p u tu t a ră ta că p â n ă la recen săm ân tu l d in 1930 n u m ăru l
Ţ ig a n ilo r (m ai ales în P rin cip atele R om âne) s’a ţin u t cu a p ro
xim aţie. •
în cercarea de a se prezen ta statistic p o p u laţia ţă rii noastre
du p ă neam u ri, s’a făcu t tâ rz iu : a b ia în 1927, fă ră ca o astfel de
„n u m ărăto are” să fi o bţinut ap ro b area C o n siliu lu i S u p erio r S ta
tistic d in acel tim p. A şa încât, p rim u l rezu ltat d in acest p u n ct de
vedere îl avem în 1930. -
Cu m u lt în ain te însă, circula o a ltă statistică, re z u lta tă d in
a p re c ie ri făcu te ap ro x im ativ, în care se a ră ta p o p u la ţia pe n e a
m uri. In tre acestea, Ţ ig a n ii au un loc de p rim u l ordin. G rellm ann,
unul d in tre p u ţin ii cunoscători a i neam u lu i ţigănesc, p e n tru anul
1810, spre exem plu, a ra tă tex tu al că în M oldova n u m ăru l lo r a r
fi cam cât al... M o ld o venilor : „ils form ent dans cette p ro v in ce
u ne n atio n â peu pres aussi nom breuse que celle des colons m olda-
ves” 30). Ceeace nu treb uie să ne m ire. L ip sa u nei n u m ă ră to ri ex
acte în treţin e b ă n u ia la în to td e au n a şi d ă frâ u lib e r ex ag erărilo r.
A stfel că E n ciclo p ed ia Italiana, p u b licată în an u l 1937, in fo rm a
lum ea că în R o m ân ia a r e x is ta - ap ro ap e un m ilion de Ţ ig a n i.
„ N e lla sola R o m an ia ci sarebbe circa 1 m ilio n d i Z in g a ri” 21).
P u b licarea d atelo r recensăm ântului nostru se vede tre a b a că
n u aju n g eau , şi n u m ăru l Ţ ig a n ilo r d in R om ânia era socotit şi d in
p a rte a alto ra, ca M a rtin B lock, cam în acelaş tim p , la 350.000—
20) G rellmann. (T raducere în lim ba franceză) p. 6. » ,

21) E nciclopedia Italia n a X X X V , A rt. „ Z in g ari” p. 957. '
400.000 de suflete 22). N u m ăru l Ţ ig an ilo r, p o triv it d atelo r statis

tice ale p rim u lu i nostru recensăm ânt, făcut după neam uri, a ra tă
cifra de 262.501'sau, 1,5% fa ţă de populaţia to tală a ţă rii.
Ce însem nează aceasta ? A ceasta a ra tă că u n ii oam eni de
ştiin ţă, nu au încredere în num ărătoarea o ficia lă şi continuă m ai
cu deosebire să folosească tot cifra ce o cred ei m ai probabilă. D a r
să nu anticipăm .
#
4. D acă a r f i să ne servim de datele recensăm ântului din 1930
re fe rito r la Ţ ig an i, am avea 6 centre de populare, d ife rite între
ele ca densitate.
a) P a rte a de Vest şi N o rd -E st a ţă r ii e cea m ai săracă în Ţ i
gani. E a cuprinde : Satu M are (0,4— 1,4% ), M aram ureş (0,4% ),
R ăd ăuţi (0,4% ), S torojineţ (0,4% ) şi C ernăuţi (0,4% ). C h iar în
R ăsărit — judeţele H o tin , Soroca şi T-ighina se leag ă de această
pânză slab p opulată cu Ţ ig a n i. U rm ează însă im ed iat a doua
pânză m ai densă, fo rm ată din ju d eţele C etatea A lbă, C ahul, L ă-
puşna, O rhei şî B ălţi cu 0,5— 0,9% Ţ ig an i. A ceastă densitate se
prelungeşte trecând m ai departe în ju d eţele B otoşani, Suceava şi
C âm pulung. A poi coboară în jos pe o p arte şi pe alta a arcului ca r
patic de N ord, p rin judeţele N eam ţ şi Ciuc,— după care dăm de
o altă pânză şi m ai densă de populare cu Ţ ig a n i, cu p ân ă la 1,5—
1,9% şi chiar 2,0— 2,9% ce constitue nucleul intens de populare
al M oldovei cu Ţ ig an i. Procentul 1,0— 1.4% e reprezentat d e 4
ju d e ţe ; în Sud, P u tn a şi B raşovul ; în N ord, laşu l şi B aia. A şa
încât, am p utea spune că avem m ai d eg rab ă deaface cu tre i pânze
de p opulare în această parte. P lecân d din N o rd , avem la început
0,4% , urm ează 0,5— 0,9% şi ord in ea se schim bă trecându-se
aproape brusc peste 1,0— 1,4% , la 1,5— 1,9% şi chiar la 2,0— 2,9% .
Putem afirm a că după cum T ra n silv a n ia are în centrul său o
m assă im p o rtan tă de Ţ ig an i, tot aşa M oldova, în m ijlocul său,
are o m assă im p o rtan tă de Ţ ig a n i fo rm a tă din ju d eţele Tecuci,
T utova, V aslui şi Rom an (2;0— 2,9% ). ,
b) P a rte a de R ăsărit a ţă rii, am văzut că e îm brăcaiă de O'
p ân ză ra ră cu populaţie ţigănească. E a trece, cum am arătat, tre p
tat, cuprinzând insule cu densitate m ai m are, înspre M untenia şi
A rd eal. P a rte a de N o rd şi Est a M unteniei oferă o densitate om o
gena de populaţie ţiganeasca. In teresan t ca n icăeri lim ita v reu n ei
22) M . Block. op. cit. p. 47.
d en sităţi a Ţ ig a n ilo r nu cunoaşte lim ite n atu rale. M uscelul D âm -

boviţa şi V laşca (2,0— 2,9% ) este b râ u l care încinge pe la Sud-
Vest M un ten ia şi co n tin u ă cu Ialo m iţa şi R âm nicul S ăra t (2,0-2,9% )
m assa m ai p u ţin densă cu populaţie ţigănească a acestei p rovincii,
fo rm ată d in ju d eţele Ilfov, P rah o v a şi B uzău (1,5— 1,9% ).
c) O poziţie aproape id en tică o au p ro v in ciile B anatul şi D o-
luogea. E u g èn e P itta rd recunoscuse m ai în ain te că în sudul D o
brogei, m ai cu seam ă, am avea un n u m ăr m ai m are de Ţ ig an i.
M assa de u şoară densitate din R ăsărit, cu 0,5— 0,9% se continuă
în Sud cu ra ri în treru p e ri (T ig h in a, Ism ail şi C ovurlui cu 0,4% ),
p ân ă în Sudul D obrogei, cu excepţia ju d e ţu lu i C aliacra (2,0—
2,9% ), unde p o p u larea cu Ţ ig a n i se in ten sifică d in nou.
d) T o t astfel s’a r p u tea spune şi de B anat. P ân za de re la tiv ă
populare a V estului ţă rii cu Ţ ig a n i (1,0— 1,4% ), începând cu
Satu M are şi în tre ru p tă de S ă la j: care face leg ătu ra cu U n g a ria ,
.se co n tin u ă m onoton în S ud-V est cu m arile ju d eţe : B ihor, A ra d
şi T im iş, av ân d acceaşi densitate : (1,0— 1,4% ), p ân ă când sunt
despărţite brusc de cele două ju d e ţe dela m arg in ea B an atu lu i d in
spre Sud-Est, al căro r procent re p re z in tă 2,0— 2,9% în p o p u lare a
lor cu Ţ ig a n i. De n o ta t că acestea sunt ju d eţele cu cei m ai m ulţi
R om âni şi că ele ne leag ă d e P en in su la B alcanică.
c) T recem în O ltenia. Cu rezervele fo rm u late dela început,
asu p ra d eclaraţiei nesincere a Ţ ig a n ilo r la recensăm ânt, în O lte
n ia, în com paraţie cu celelalte centre de p o p u lare : al M oldovei,
al M u nteniei, al A rd e alu lu i, al D obrogei şi B an atu lu i — centrul
de p o pulare cu Ţ ig a n i e m ai slab şi se m enţine trec ân d peste
procentul de 0,4% şi c h iar peste 0,5— 0,9% , între 1,0— 1,4% ş i’
1,5— 1,9% .
f) In T ia n s ilv a n ia p ro p riu zisă, aspectul de p o p ü lare al Ţ i
g an ilo r d u p ă jud eţe, îm bracă deasem enea form e in tere sa n te de
populare. Aci d en sitatea e m ai pronunţa-tă ; se spune, d in cauză
că Ţ ig a n ii s’au d eclarat m ai sincer ca în alte p ă rţi ale ţă rii.
M arg in ile de Sud, form ate din F ă g ă ra ş— Sibiu, exceptându-se
B raşovul cu 1,5— 1,4% şi continuându-se cu T re i Scaune, O dorhei
şi T â rn a v a M are, o feră o b u n ă bază de populare, ce se continuă
cu succes în in terio r, cu T â rn a v a M ică. D espre buna stare şi s p i
ritu l de în trep rin d e re al Ţ ig an ilo r de acolo s’a dus fa im a p â n ă
d ep arte (v. „O cu p aţii“ ). A ici e nucleul cel m ai intens d e po p u lare
al Ţ ig an ilo r, a ră ta t nouă de statistică p â n ă în prezent (5,0% ).
P oate să avem surprize la o a ltă exam inare a situ aţiei, clar n o u ă

n i se p are destul de curioasă această ră sp ân d ire a Ţ ig a n ilo r în
ţa ra n o astră ; ne aşteptam ca în T ra n silv a n ia , ei să nu se aglom e
reze în aşa m ăsură. C lim atul ard elean însă le -a fost cu deosebire
fav o rab il — aci poate găsim o v ia ţă ce îm păca m ulte din ex ig en
ţele v ie ţii lor. Pe de o parte, clim atul v a ria t şi p lăcu t al acestei
p ro v in cii. P eisagiul fe lu rit. O am enii de d iferite neam uri cu
care s’au îm păcat dela început. A ceştia sunt m ai ales R om ânii
şi U n g u rii, fa ţă de cari, dela început am spus, Ţ ig a n ii au o
atracţie deosebită. In ju d eţu l B raşov, u n d e avem în tr ’o m ajo ritate
re la tiv ă populaţie de neam germ an, Ţ ig a n ii oferă în p riv in ţa
d e n sită ţii o in su lă (1,0— 1,4%) fa ţă de po p u larea ju r-îm p re ju ru - 4
lu i m ai accentuată cu Ţ ig a n i (2,0— 2,9% ). E in tere sa n t de a ră ta t
la locul acesta, stru ctu ra p o p u laţiei d in ju d eţu l T â rn a v a M ică,
fiin d că aici n i se p are că avem elem entul en u n ţat m ai sus, bine
rep rezen tat : ad ică „oam eni de d ife rite n e a m u ri” . C ele trei n a
ţiu n i d in A rd e a l aici îşi a flă o fe ric ită expresie : 80.604 R om âni ;
35.366 U n g u r i; 24.011 G erm ani. A ceasta să fie cauza intensei
p o p u lări a ju d e ţu lu i T â rn a v a M ică cu Ţ ig a n i ? F iin d c ă lu cru l
cert, e că a p a tra „ n a ţiu n e ” , cu un n u m ăr de 7.573 de suflete, în
acest ju d e ţ, o form ează Ţ ig a n ii.. C ău tân d la lim ba v orbită, avem
37,0% Ţ ig a n i care vorbesc rom âneşte şi num ai 6,6% cari vor
besc ungureşte ; d e lim ba g erm ană nu m ai poate fi vorba. R estul
de 56,4% folosesc lim ba ţigănească.
T â rn a v a M ică este ju d e ţu l cu 5,0% populaţie de neam
ţigănesc. E l e d esp ă rţit de N ă să u d (4,0— 4,9% ), p rin M ureş cu
3,0— 3,9% : la o populaţie to tală de 289.546 suflete, cât are M u re
şul, 132.179 sunt R om âni ; 123.317 U n g u ri şi 11.233 G erm ani. N u
m ă ru l Ţ ig a n ilo r e de 11.305, ad ică m ai m are decât a l G erm anilor...
A m aju n s la N ăsăud. A ci avem la fel, cele tre i n a ţio n a lită ţi de
■bază ale A rd e a lu lu i bine reprezentate, cu excepţia U n g u rilo r.
R o m ân ii în schim b, constitue 48,4% din p o p u laţie ; U n g u rii
8 ,3 % ,; G e rm an ii 25,8% — se in terp u n apoi E v reii (cu 4,4% ) p en
tru ca în sfârşit, să urm eze Ţ ig a n ii (4,1% ).
V rem să arătăm că d iv ersitatea p o p u laţiei de neam rom ân, ■
m ag h iar, germ an, convine neam ului ţigănesc, cu co n d iţia ca p ro
centul să fie m ai m are p en tru R om âni sau U n g u ri — p en tru
care se şi explică aglom erarea lor în aceste p ărţi, fo rm ân d ca un
nucleu intens de populare cu Ţ ig a n i. O aglom erare a lo r nu e
■ de conceput când m a jo rita te a o au N em ţii, pe lâ n g ă care Ţ ig a

giii nu pot tră i în voe şi în la rg u l lor. M otivul explicativ e deci
uşor de sesizat. D in această cauză, o aglom erare cu Ţ ig a n i e destul
de vie în tre cele două elem ente etnice — R om âni şi U nguri. R a
p o rtu l de fix a re a lo r aici, e ca în tre flo ră şi sol.
P relu n g irea în Vest a acestui nucleu intens de populare cu
Ţ ig an i, o form ează cele d o u ă ju d eţe : M ureş şi T u rd a (2,0— 2,9% ),
co n tin u ân d u -se cu o scădere a p ro a p e -sim ţită înspre N ord-V est
p rin ju d eţele Someş şi S ălaj, (1,5— 1,9% ). A ceastă stare de lu
cruri cred că se co n tinuă şi în U n g a ria. A devăru l este că neamul
ţigănesc e răspândii pe întreg cuprinsul ţării, că in im a provin
ciilor noastre celor m ai im portante, e locuită de un num ăr în
sem nat de Ţ igan i. E vorba de M oldova, M untenia, A rd e al, B a
n a t şi ch iar de O ltenia. Ju d e ţu l Ilfov e b ră zd at adânc în haşură.
U n ele plăşi au peste 5%o Ţ ig a n i (v. H a rta N r. 5).
Ca încheere, se m enţionează urm ătoarele : 1). nu m ăru l Ţ i
g an ilo r astfel ev alu aţi, n ”a fost socotit în ra p o rt cu cifra R om â
nilor, ci cu to talu l populaţiei. Ceea ce d enotă că situ a ţia e cu ceva
m ai com plicată decât ne-am aşteptat. Insfârşit, din punct de ve^
dere m etodic şi practic, se recomandă, fără întârziere studiul Ţ i
ganilor pe categorii. A şa se face că, D -l Făcăoaru evaluează încă
din 1935 la 400.000 cifră Ţ ig a n ilo r dela noi— arătând că cifra de
262.501 Ţ ig a n i dată de Institutul Central de Statistică se referă
„probabil ” la Ţ ig a n ii n om azi-°).
U n astfel dc exam en în ţa ra n o astră nu s’a făcut p â n ă acum.
D in cercetarea în tre p rin să de noi în Ţ a r a O ltului, în v ara a n u
lui 1939, rezu ltă că la o populaţie de 4.627 Ţ ig an i, de to ate cate
g o riile, 2.293 sunt de sat, sau 49,5% ; 1.947 sunt „băeşi” sau R u-
■d a ri — cu 42,7% ; 360 sunt Ţ ig a n i de cort sau 7,0% . Ceea ce de
' notă numărul rela tiv m ic de Ţ ig a n i nom azi d in ţara noastră,
în com paraţie cu celelalte categorii de Ţ igan i. P o p u la ţia R om â
n ilo r d in Ţ a ra O ltu lu i se rid ică la această d ată, la cifra de 59.446.
A r u rm a să avem în m od logic, un procent de 7,8 % Ţ ig a n i
în Ţ a ra O ltului sau 6,7% fa ţă de p o p u laţia to ta lă (68.833). C are
este re a lita te a şi cum se face deform area ei ? Ia tă o întrebare
-asupra căreia, urm ează a da răspuns.
5. P u b licarea datelor p riv ito are la Ţ ig a n i, ale recensăm ân

t u l u i d in 1930, erau urm ate de o explicaţiune adecuată : „cifrele
23) I. Făcăoaru. Op. cit. p. 36.
acestea (e vorba de re p a rtiţia procentuală a Ţ ig a n ilo r pe re g iu n i

n a tu ra le şi istorice în ţa ra noastră) nu le putem însă prim i fără-
a arăta că la înregistrarea Ţ igan ilor, recensorii au întâînphiat,
d ificu ltă ţi destul de serioase, întrucât d efin iţia „Ţ ig a n i“ fiin d
considerată în întreaga ţară ca o declasare, un însem nat număr de
7 igan i sau de locuitori de origină ţigănească — în special acei
care se sim t m ai m ult sau m ai puţin asim ilaţi cu alte neam uri —
nu şi-au declarat originea etnică ţigănească ci s’au d e
clarat după cum era firesc, de neamul cu care se simA
ţeau asim ilaţi", excepţie făcân d Ţ ig a n ii d in T ra n silv a n ia care
s’au în re g istra t ,,?nult m ai com plect decât Ţ ig a n ii din celelalte
pro vin cii” 2*). N u este un caz in ed it, recensăm ântul făcut în U n
g a ria la 1880 fa ţă de ancheta din 1893, a ra tă deasem enea, o ex
tra o rd in a ră d iferen ţă în m inus a Ţ ig an ilo r. O bservăm că anch eta” '
s’a făcut ţin ân d u -se seam ă de o rig in a etnică şi de caracterele a n
tropologice. F a ţă de cifra sta b ilită de recensăm ânt, (71.911 Ţ i
gani) ancheta rid ică n u m ăru l lo r în U n g a ria pe aceea vrem e, la
274.940, ceea ce a ra tă că în tre recensăm ânt şi „a n ch etă” există o d i
fe ren ţă serioasă în m inus a Ţ ig a n ilo r. Problem a com portă dela în
ceput caractere specifice şi trebue tra ta tă ca atare.
S tă ru ia deci, d in m ai m ulte puncte de vedere, un m are semn
de în treb are, care trebuia lă m u rit şi în ceea ce priveşte recensăm ân
tu l nostru. P ub licân d aceste râ n d u ri sperăm să ne apropiem de o
în ţelegere a fenom enului. Să aducem o contribuţie la o problem ă
im p o rtan tă d in punct de vedere biopolitic. T re i a r fi etapele de
parcurs : procesul de cam u flare (asupra căru ia tratăm în p rim u l
rând) ; cauza pen tru care un astfel de proces se în tâm p lă la noi
şi în sfâ rşit u rm ări cu caracter biopolitic.
P oate că nu a fost o în tâm p la re că în 1939, Institutul de C er
cetări Sociale al R om âniei de sub conducerea d-lui T. H erseni,
şi-a în d re p ta t p riv irile asupra Ţ ă rii O ltului. Pe seam a subsem na
tu lu i a căzut sarcina, nu tocm ai acceptabilă, de a studia Ţ ig a n ii
de aici, în care scop am procedat fă ră în târziere la o cercetare
cât m ai am ăn u n ţită a situaţiei. A veam în fa ţă o u n itate geogra
fic ă bine lă m u rită . Cu o situare d in tre cele m ai fericite, şi anum e
în in im a rom ânism ului, adică acolo în T ra n s ilv a n ia .. Să legăm
acest fa p t im p o rta n t de consideraţia făcu tă de D om nii D r. Sabin
M an u ila şi D r. D. C. Georgescu, după care, la recensăm ântul din
24) Dr. Sabin M anuila şi Dr. D. C. Georgescu. Op. cit. p. 59.
ŢIGANII DIN ROMÂNIA 75‘
1930, o m are p arte d in tre Ţ ig a n i „nu şi-au declarat originea et

nică ţig ăn ească“ , excepţie făcând Ţ ig a n ii din T ra n silv a n ia care
s’au în re g istra t „m u lt m ai com plet decât Ţ ig a n ii din celelalte
• OK\
pro v in cii ). *
E ram deci în tr ’o regiune, unde Ţ ig a n ii se declaraseră m ult
m ai „c in stit“ decât în alte părţi.
In tr’ad ev ăr, după recensăm ântul din 1930, în T ra n silv a n ia ,
Ţ ig a n ii apar, ies în ev id en ţă m ai bine, fa ţa de populaţia to ta la ;.
ei se detaşează, se desfac, altfel decât în restul ţării... ceeace s’a şi
spus m ai apoi, că p o p u laţia provinciei de peste m unţi nu p re
zin tă caracterul „om ogen“ al iestu lu i ţă rii, ci din contră, ea are
o stru ctu ră cu m ult m ai „eterogenă“ . A d ică : ce e unguresc, nem
ţesc, rom ânesc etc. se p re z in tă ca atare şi că inclusiv, d a to rită aces
tu i lucru, şi Ţ ig a n ii a r fi u rm at legea care se im pune în T ra n
silv an ia tu tu ro r n aţiilor, in d ife re n t dacă se făcea voit sau in
stin ctiv : de voie sau de nevoie.
Pe acest teren -ne aflăm când începem să urm ărim procesul
de cam uflare âl Ţ ig a n ilo r la recensăm ântul din 1930 în Ţ a ra
O ltu lu i. In a p a re n ţă ne-am putea aştepta să nu avem o surpriză
şi ca to tu l să evolueze în aceeiaşi term eni bine cunoscuţi.
R ezultatul pe ţară , p en tru acea vreme, p o triv it recensă
m ân tu lu i d in 1930 d ă 1,5% Ţ ig an i, ia r în Ţ a r a O ltului (cea m ai
m are p arte din ju d . F ăgăraş) 2,9% . A r fi un m otiv în plus ca să
răm ânem la concluziile rezultate din exam enul situaţiei, dacă
n ’a r in terv e n i o cercetare la fa ţa locului, făcută personal, d u p ă
toate regulele cerute de ştiinţă, p en tru fix area p ro filu lu i etnic al
p o p u laţiei ţigăneşti d in acea parte.
C onsiderăm p en tru prezentarea m ai sim plă a problem ei, Ţ i
g an ii în general, nu pe categorii cum i-am studiat : „ cam uflarea”
la recensăm ânt al Ţiganilor, fiin d m ai m ult sau m ai pu ţin gene
rală. D acă u n ii d intre ei se sim t m ai m ult in te g ra ţi societăţii
nostre, alţii în schim b îşi dau seam a că vor fi „colonizaţi” . S e
vor eschiva deci de a se declara sincer — cu to ţii — şi num ai o
cercetare ştiin ţifică ar putea dovedi în întregim e procesul de
cam uflare în tre Ţ ig an i. . '
Numai aşa se poate explica cum în Ţara Oltului, în termeni
generali şi în amănunt, ei se anunţă cu totul altfel decât ne putem
25) Dr. Sabin M anuila şi D. C. Georgescu, op. cit. p. 59.
aştep ta : în loc de 1794 sau 2,9%, 2B) fa ţă de p o p u laţia to tală, am

g ăsit 4.636 sau 6,7% ,; ra p o rtaţi la populaţia rom ânească, 7,8% .
A ceasta în tr’o regiune unde p o p u laţia ţigănească se declarase aşa
zicând, în m od m ulţum itor. Ce s’a în tâm p la t ? In cazul de fa ţă
se ad m ite că p o p u laţia de neam ţigănesc s’a „d e p la sat” , îngro-
şind râ n d u rile a lte i populaţii, de a lt neam , iar în term eni m ai p u ţin
adecuaţi, însem nează că s’au „c am u flat” p u r şi sim plu.
S’a r putea crede, că Ţ ig a n ii, cum sunt ei p redispuşi spre no
m adism , au em igrat, ceeace nu se poate susţine, fiindcă, a fa ră de
7,0% d in tre ei, cari au te n d in ţa de m ai sus, to ţi ce ilalţi sunt'
stab ilizaţi, unii av â n d şi p ăm ân t — ceea ce n u se p oate adm ite
că n u m ăru l lo r a r p u tea creşte şi descreşte brusc, d in cauza ca
ra cteru lu i lo r nom ad.
In felu l acesta p riv ită problem a, de sigur că se pune în tre
b area : care- e situ aţia, fiindcă, în m ic ex am inat procesul de
„c a m u fla re ” e cât se poate de relevant. In Ţ a r a O ltului avem
62 de sate (d in tre care, .unele sunt duble). S pre exem plu Voevo-
d en ii m ari şi m ici, n e fiin d d esp ărţiţi decât de un p ârâiaş
sa u B erivoii m ari şi m ici. D in tre acestea, d u p ă fe lu l cum s’au
d ec la rat Ţ ig an ii la recensăm ânt, am obţinut m ai m ulte categorii :
I. sate în care Ţ ig a n ii s'au d ec la rat „ c in stit” ; 2. sate în care Ţ i
g a n ii s’au d eclarat p a rţia l ; 3. sate în care Ţ ig a n ii s’au „cam u
f l a t ’’ c o m p le c t; 4. Sate în care Ţ ig a n ii s’au d ec la rat m ai m ult
d ecât am găsit eu şi în sfârşit 5. sate fă ră Ţ ig an i.
Ia tă care e re a lita te a : din 53 de sate cu Ţ ig a n i 2T) abea în 9
s’au d ec la rat Ţ ig a n ii sincer (17,0% ). D in 53 d e sate cu Ţ ig a n i
în Ţ a ra O ltului, în 18 sate aceştia s’au d e c la ra t p a rţia l Ţ ig a n i
(34,0% ) .; urm eză categoria satelor unde cam u flarea Ţ ig a n ilo r s’a
făcu t com plect. D in 53 sate, 20 sunt satele în care Ţ ig a n ii au
d isp ăru t d in punct de vedere sta tistic (37,7% ). (v. G raf. N r. 2)
Să răm ânem pe lâ n g ă categoria satelo r în care Ţ ig a n ii s’au
d ec la rat „ p a rţia l” . P a rţia l însem nează, că Ţ ig a n ii dacă nu s’au
„c am u flat” com plect, apoi, p a rte din ei s’au recunoscut d re p t Ţ i
gani. A şa în H urez, 19 s’au d ec la rat de neam ţigănesc, fa ţă de
48 câţi sunt în re alitate. In L isa s’au d ec la rat 7 fa ţă de 85 câţi
a m a f la t eu în v a ra an u lu i 1939 28). In satul R acoviţa se d eclară
26) In care in tră F ăgăraşul, trecut cu 20 de Ţ igani.

27) 7 sunt fără Ţ igani.
28) E xcedentul de creştere în intervalul dela 1930— 1939 hu im pietează
•cu nimic procesul exagerat de cam uflare al Ţ iganilor.
sincer un n u m ăr de 6 Ţ ig a n i fa ţă de 229. In Şercaia la 29 de Ţ i

g an i d eclaraţi sincer avem 229 Ţ ig a n i a d e v ăra ţi ş. a. m. d. :
V en eţia de Jos, a re 7 d ec la raţi sincer, fa ţă de 118. Această,
pro p o rţie a la rm a n tă în tre d eclaraţi „ p a rţia l” şi ned eclaraţi în
clin ă m ai d eg rab ă spre „ c a m u fla j” absolut decât spre un camuflaj;
„ p a rţia l”, cum am înţeles noi să prezentăm lucrurile.
R ăm âne categoria satelor în care Ţ ig a n ii, s’au cam uflat com^
plect. D in 53 sate cu Ţ ig a n i în Ţ a ra O ltului, în 20, adică 37,7%.
elem entul ţigănesc a d isp ăru t în întregim e. In fru n te a acestor
sate — lucru de neconceput — se a flă oraşul F ăgăraş.
D e ce nu s’a r fi p u tu t în tâm p la u n astfel de fenom en de
substituire la F ăg ăraş ? M ai în tâi, conştiinţa era m ai m are
aici şi la recensori şi evid en ţa re a lită ţii etnice era m ai isb ito a re
la oraş decât la sat. Să se fi făcut conştient ? A tunci însem nează,
că nu ne dăm încă seam a pe d eplin de g ra v ita te a problem ei. Că
stru ctu ra e tn ică a uni,ii popor e astfel com prom isă dela început,
din alte m otive decât cele absolut adevărate, cari a r fi treb u it să
precum pănească. In oraşul F ăgăraş, Ţ ig an ii sunt cunoscuţi de
to ată lum ea. Ei sunt cunoscuţi şi în restul ţării, astfel că n u e n u m ai
decât nevoie să fie recensaţi spre a fi recunoscuţi d re p t cea ce
s u n t : Ţ ig an i. Cu to ate acestea num ai 20 dintre ei fig u rează în
recensăm ântul nostru d in 1930, ceea ce însem nează că restul de
351 s,’au „cam u flat“ . „
C ine v rea să se docum enteze sub acest raport, p en tru în
treag a Ţ a ră a O ltu lu i, să ia deci oraşul F ăgăraş, pen tru că e m ai
la îndem ână, p en tru că e m ai cunoscut şi-şi va face o idee exactă
de ce însem nează a face recensăm ânt în tre Ţ ig an i la noi. S unt
aici m ulte de spus. D ife ren ţa în tre Ţ ig a n ii sincer declaraţi, în tre
cei p a rţia l şi în în tregim e cam uflaţi, e m are. D in punctul acesta
de vedere, cred că e b ine că verificarea la teren se face acolo
unde sinceritatea lor se credea că e m ulţum itoare. U n d e se e re -'
dea că p o p u laţia av ân d un caracter eterogen, se d eclară ca atare.
In fond am a ră ta t că lucrurile stau cu totul altfel...
R ezultă de aici că procesul de cam uflare (parţial şi total) în
pop u laţia ţigănească, (m ai ales în a fa ră de T ra n silv a n ia şi Bu^
covina), să fie în p roporţii nebănuite şi că acest proces de cam u
flare să-şi afle o com plectă ju stific are la noi. '
S u n t şi unele p reju d ecăţi — spre exem plu : recensorului
i se p are că e bine să fie trecu ţi p u r şi sim plu, Ţ ig a n ii la R om âni.;,
•' 78 ŢIGANII DIN ROMÂNIA
L a aceasta se a lă tu ră şi fu n cţio n arii d in comună. E i ju d ecă

în felul lor : de ce să ne facem de ruşine ? S atul nostru să aibe
Ţ ig a n i ? Şi în felul acesta ne acoperim p ro p riile n o astre m etehne.
Se com prom ite deci satul ; în acest d in u rm ă caz jo acă un m are
rol am orul propriu de R om ân în tr’u n sat cu o populaţie cât m ai
curată. Ţ ig a n ii sigur că nu vor protesta.
In felul arătat, am putea presupune că e vorba de o lipsă
de educaţie profesională a recensorului şi a funcţionarilor îndrep
tăţiţi să facă recensământul.
E xplicaţia însă am văzut că e d ată şi în a lţi term eni. N o ţiu
nea de „ Ţ ig a n “ e co n sid erată în în trea g a ţa ră ca o „declasare*'.
In d area de seam ă asupra recensăm ântului din 1941 la noi, prof.
D r. F. B urgdoerfer, în calitate de observatoiJ, confirm ă m ai de
p arte, că Ţ ig a n ii voiau şi acum (1941) să evite a p a rten en ţa etnica
(„ Ţ ig a n i“ ) pretin zân d în m ulte cazuri să fie trecuţi ca R om âni sau
„R o m anori“ . In u rm a acestui fapt, se zice că recensorii a r fi fost
av izaţi, să adaoge observaţiunea, că d u p ă p ărere a lor, a r fi
vorba de Ţ ig a n i, atunci când se prezenta cazul... P ric in a e în d rep
tă ţită . E o a doua ju stific are şi cea m ai p o triv ită pentru care
Ţ ig a n ii fug de ei însăşi la recensăm ânt. Şi atunci dacă astfel
stau lu crurile, se pune în treb a rea : unde se „deplasează“ anum e ?
C ă sunt de b atjo cu ră p en tru to a tă lum ea, e un lucru îndeobşte
cunoscut. D a r în T ra n silv a n ia avem m ai m ulte neam uri, şi ei
dep lasându-se astfel, .e logic să tre a c ă la u n a din p o p u laţiile
conlocuitoare'; R om âni, U n g u ri, N em ţi, ca să luăm n eam u rile
p rin cip ale din T ra n silv a n ia .
S'a constatat însă că refugiul Ţ ig a n ilo r (în T ra n silv a n ia ),
se face m ai d eg rab ă în sânul poporului rom ân, decât în al celui
m ag h iar sau germ an. M ai ales când d o m in aţia o au aceştia şi
când m ajo rita te a populaţiei din sat e rom ânească. O r în 1930 avem
am bele condiţii. In cea m ai m are p a rte , com unele din T ra n s ilv a
n ia av ân d m ajo rităţi rom âneşti, Ţ ig a n ii vor avea în clin are a se
strecura între ei, spre a scăpa de ocara de a fi lu aţi sub obiectivul
statisticei oficiale, d re p t Ţ ig an i. Acolo unde m ajo rita te a e m a
g h iară, ei se vor declara la fel. A vem , şi în a fa ră de consideraţiu-
n ile de m ai sus, un soi de Ţ ig a n i „u n g u reşti“ , al căror centru de
g ra v ita ţie e în tre U n g u rii din secuim e ; d a r m area m a jo rita te a
Ţ ig a n ilo r din T ra n silv a n ia îşi caută refugiul în sânul poporului
rom an, unde îşi află o re la tiv ă lin işte şi m ulţum ire. E i în clin ă
in stin ctiv în tr’o p arte şi aceia este a R om ânilor. C ine face o ana-
'liză, lu ân d ca punct de plecare lim b a vorbită în tre Ţ ig an i, ajunge
la acest rezultat. D a r să zicem că lim ba se în v aţă şi se poate uşor re
n u n ţa la ea în tr’un in terv a l de 10—.20 de ani. R ăm âne însă reli
gia. C ercetările în această direcţie însă a ra tă acelaş lucru. A m m ai
a ră ta t cum, du p ă „conscripţia“ m ag h iară din 1880, a Ţ ig an ilo r,
din 75.852 Ţ ig a n i, 45.189 sau 59,5% , ţin de una din re lig iile ro
m âneşti : ortodoxă şî greco-catolică — restul îm brăţişează cele
la lte r e l i g i i : rom ano-catolică 25,2% , calv in ă 12,0% , etc. T o t ast
fel dacă n e-am folosi de recensăm ântul unguresc din 1893 : din
154.086 Ţ ig'ani (în U n g a ria) 110.295 îm brăţişează u n a din re li
g iile ro m ânilor şi slav ilo r : ortodoxă sau greco-catolică, rid icâ n -
du-se la 71,6% şi num ai 43.791 alte religii, în tre care rom ano-
catolicii 11,2% , ia r calvinii 14,3% , ceea ce dovedeşte că Ţ ig a n ii
au căi um blate, m ediul social p o triv it în care se poate re tra n şa la
cea m ai m ică p e rtu rb a re a condiţiilor de vieaţă.-
P utem spune că ab ia acum se pune „problem a"’, fiindcă, cine
va în clin ă în tr ’acolo unde crede că poate avea şanse ; or aceste
şanse nu sc pot găsi p rin tre N em ţi. Sunt prea d istan ţaţi ca stru c
tu ră psihologică-som atică ; sunt cu m ult m ai puţin p en e trab ili. O
dovedeşte ţa ra lor, unde Ţ ig a n ii sunt o raritate. N u s’a vorbit, şi
lu cru rile sunt cunoscute ; se d ă ca un fel de scuză în g ăd u in ţa noas
tră, fire a R om ânului, indulgenţa... D a r se pare că e vorba mai
m ult decât de o sim plă îngăduinţă.
T recu tu l .pentru poporul rom ân (mai ales în pro v in ciile sub
stă p â n iri străin e) e al unui popor n ecăjit, subjugat — care a tră it
în co n d iţiu n i economice asem ănătoare cu ale celor m ai năpăstuite
neam uri de pe aceste m eleaguri. Şi atunci, nu e de m ira re că între
Ţ ig a n i şi R om âni să nu se fi d esfiin ţat, pe încetul, acea „ d is ta n ţă “
socială, acel im p en etrabil absolut care se întâlneşte la poporul
germ an. D in această p ricină, putem spune că Ţ ig an ii în tre noi,
se sim t ca la ei acasă — ca şi când nici nu s’ar m ai pune „p ro
blem a” ei făcând, d u p ă ju d eca ta g e n e ra lă ,29) parte in te g ra n tă
din corpul nostru etnic. •
A şa se explică, cum ei se recunosc fă ră n ici un m en ajam en t
drep t rom âni, cum trecând în alte ţă ri, ei spun şi fac pe rom ânii,
cum ne vorbesc lim ba în a fa ră de g ra n iţe le ţă rii, ca şi când ar
-29) O pinia publică. '
fi a lor, neridicându-se pentru ei nici o dificultate, de nici unj

fel. Şi astfel apar într’o postură socială favorabilă.
S’ar putea insista mult asupra acestui fenomen psihologic-
etnic. In nici o parte însă el nu e mai realizat decât la noi. Nicăeri
sudura între elementul ţigănesc şi cel românesc nu e pe cale de a
se îndeplini ca la noi, urmând de aici o sarcină în plus, atât pentru
ştiinţă cât şi pentru omul politic, ţara noastră oferind în această
privinţă specificul problemei.
Simţul popular a sintetizat, cu toate .acestea, de multă vreme
raportul care există de drept şi de fapt între elementul ţigănesc
şi cel românesc. Se fac fel de fel de aluzii, care de care mai ustu
rătoare, la adresa elementului ţigănesc.
U n aspect al problemei : caută Românul compania,, simte el
lipsa Ţiganului, are el oricât de slabă înclinare la mediul ţigănesc?
E vorba de o aderenţă — prin fire, interese, între cele două ele
mente etnice — (socotite acum în sens invers) ? Numai acest lu
cru nu s’ar putea susţine. D in contră : poporul român a găsit,
după cum s’a mai arătat, cele mai usturătoare invective la adresa
acestui neam pripăşit printre noi. Nu e locul să ilustrăm în dea-
juns cele afirmate aci. Există o întreagă literatură de soiul acesta.
N oi facem uz numai de două aserţiuni. Ţăranul nostru spune :
„ţîganu cînd îi om ? C înd îl v e zi de departe ; cînd s apropie, zice :
d ă -l d ra cului... că e ţîgan“ ... '
O altă sentinţă — răspicată şi fără posibilitate de a fi răstăl
măcită — auzită între Români : ,,nici salcia n u -i ca pom u, n ici
ţîg a n u n u -i ca o m u“. ,
Iată termenii în care se situează problema. Ţiganii însă
profită atunci când încearcă un proces de substituire pe seama
elementului românesc şi exploatează bunătatea, firea pro
verbial de ospitalieră a acestui neam. Dar, din partea factori
lor competenţi se poate, cred, găsi corectivul într’o stare de lu
cruri ce nu mai poate dăinui fără a se prejudicia viitorul acestui
neam.
Populaţia şalelor d in Ţara O ltului şi oraşul Făgăraş la Recensăm ântul

general al populajiei din 1930 — neam uri — în comparaţie cu cercetările
făcute personal, urm ărind problem a Ţ iganilor în aceste părţi. Sate unde camu
flarea Ţ iganilor s’a făcut com plet şi sate unde camuflarea Ţiganilor s’a făcut
parţial.
Dup cercets itile făcvite perso n al

ROM ÂNI
la faţa locului r 1939] .

TOTAL
S
TOTAL #
11)
(2 )
SA T E
ţigani aflafi
H < de sat rudari de cor în urma c er
cetărilor pe
teren
TO TA L 6 5 .2 0 5 6 0 .8 5 4 1 .7 7 4 2 .5 7 7
1 A rp . de Jo s . 1 .1 7 9 1 .1 5 5 24 10 85 28 123
2 A rp , de Sus . 1 .5 4 2 1 ,4 2 7 i n 30 115 — 145
4
3 A v rig . . . . 3 .9 9 7 3 .4 2 5 49 523 97 157 18 278
4 B e c le a n . . . 1 .1 0 2 1 .0 5 2 23 27 10 — 14 24
5 B e r iv o ii M . . 614 612 2 d O
6 B e riv o ii M . 802 802 / 42
7 B re a za . . . . 994 967 26 1 10 20 15 45
8 B u c iu m . . . . 523 523 15 15
9 C â r ja . . . . 959 502 457 _ - - —
10 C om ana de Jos 1 .1 8 6 1 .0 3 0 141 15 147 28 175
11 C om ana de Sus 653 648 5 15 114 129
12 C opăcel . . . 1 .0 6 7 984 82 1 31 101 _ 132
13 C o rb i f . . . 367 363 4 _ —
14 C u c iu la ta . . . 1 .3 5 8 1 .3 1 1 47 84 209 293
15 D e ja n i . . . . 548 484 63 1 16 49 65
16 D ră g u ş . . . . 1 .5 1 1 1 ,5 1 1 --- _ 73 _ 73
17 D r id if u . . . . 623 591 32 _ — 11 11
18 G r i d ........................... 1 ,0 7 8 1 ,0 7 0 __ 8 47 _ 47
19 H â rse n i . . . 699 686 13 19 _ _ 19
20 H u re z . . . . . 599 580 19 — _ _ 48 48
21 Iaşi .......................... 570 563 6 1 __ — 8 8
22 I l e n i ........................... 1 .0 6 7 1 .0 4 0 21 6 _ — 21
23 L i s a ........................... 1 .3 9 1 1 .3 8 2 7 2 49 36 _ 85
24 L u d iş o r . . . 473 457 15 1 30 — _ 30
25 L upşa . . . . 241 241 — __ _ — —
26 L u ţ a ........................... 297 297 _ _ __ — — —
27 M â n d ra . . . 1 .1 4 8 1 .0 5 0 70 28 100 — _ 1l 0
28 M ă rg in e n i . . 747 747 _ __ 23
■ _ 23
29 N e to tu . . . . 673 672 _ 1 10 7 _ 17
30 O haba . . . . 569 537 32 __ 10 _ _ 10
31 O l t e t .......................... 532 517 14 1 26 — — 26
32 O p re a -C â rti-
şo a ra . . . . 952 882 59 1 2 56 --- 58
33 P ărău . . . . 1 .0 7 6 1 .0 7 0 _ 6 36 15 51
34 P e rşa n i . . . 997 853 135 9 68 83 151
35 P o jo râ ta . . . 392 364 28 _ — — --- 27
36 P o rc e ş ti- . . . 1 .4 9 1 1 .4 2 1 57 13 75 — --- 75
37 P o ru m b a c u l
de Jo s . . . 1 .4 2 1 1 .3 2 3 52 46 42 — 41 83
38 P o ru m b a c u l
de S t» . . . 1 ,6 5 8 1 ,4 4 8 144 66 48 104 152
39 R a c o v iţa . . . 1 .7 2 0 1 .7 0 4 6 10 107 122 — 929
40 R âu şo r . . • 622 608 4 10 45 — — 45
• După c ercetările făcute personal

►j —
* la faţa locului (1939)
< _ ■< TOTAL
SA T E f- 2 S £1 & 2 Ţigani aliaţi,
o O a ~ < de sat rudari de c o rt in urm a c er
H «
cetărilo r pe
teren
29
41 S â m b ă ta de Jos 75? 617 32 103 27 56
42 S â m b ă ta de Sus 1 .8 2 5 1 704 115 6 93 — i 98
43 S ă ra ta . . . . .8 2 6 822 — 4 — 43 43
44 S ă s c io ri • • . 405 398 7 — — — —
45 S ă v ă s tr e n i . . 372 358 8 6 — — —
46 S c o rei . . . . 1 .0 5 0 1 ,0 3 9 10 1 17 — 17
47 S ebeşul . . . 791 712 75 4 20 46 66
> —
48 S ebeşul de Jos 1 .0 8 1 1 ,0 6 5 11 5 24 11 35
49 S ebeşul de Sus 1 .0 3 9 961 75 3 32 19 — 51
1 .6 7 6 756 29 891 23 J — 24 263
50 S e rc a ia • • .
51 S e rc ă ifa . . . «60 955 — 5 7 47 — ' 54
52 S in e a N ouă . . 1 .7 8 9 1 .7 6 8 4 17 — 62 — 62
53 S in e a V eche 1 .0 3 4 1 .1 9 4 90 20 56 122 — 178
54 S tre z a — C â r ti-
şo a ra . . . . 731 683 ___ 48 — — — —
55 T e le c h i— R e c e a 688 685 2 1 19 — — 19
56 T o d e riţa . . . 835 783 52 — 59 — 59
57 U c e a -d e-Jo s . 868 854 — 14 17 83 — 100
58 U c e a -d e-S u s . 1 .0 2 4 1 .0 1 4 — 10 94 — — 94
___ — 11 49
59 V a d .......................... 1 .1 9 5 1 .1 7 6 19 . 38
60 V a id a -R e c e a . 670 651 ■ 18 1 ' — — 18 18
61 V e n e ţia de Jos 1 .2 6 2 1 .2 3 3 7 22 118 — — 118
62 V e n e ţia de Sus 653 648 — 5 26 77 — 103
63 V iş te a de Jo s . 1 098 1 .0 7 4 — 24 61 — — 61
64 V iş te a d e 'S u s . 1 .1 6 4 1 .1 5 8 — 6 21
| 53 18 92
65 V iş tiş o a ra . . . — — — — —
66 V o i l a ........................... 719 669 12 38 39 --- 14 53
67 V o e v o d e n tî
M a ri . . . . 600 600 ___ —
61
68 V o e v o d e n ii , -
M ic i . . . . 390 378 12 — )} 6 1
69 F ă g ă ra ş (o ra ş) 7 .8 4 1 4 .2 4 6 20 7 358 — — 358
<j. U rm ează în treb a rea cea m ai grea la care trebue să răs

p undem : câţi ŢigaTii sunt în R o m ân ia ? In p re alab il, va trebui
să a rătăm că p rin „R o m ân ia“ înţelegem te rito riu l locuit de Ro
m ân i în m area lu i m a jo rita te . A dică, R om ânia cunoscută p â n ă la
c iu n tirea ei de astăzi. A su p ra acesteia, c h ia r dacă am folosi recen
să m â n tu l din 1941, tot n ’am p u tea răspunde — aşa că, d in tre toate
recensăm intele, cel care m i se' p a re m ai conştiincios făcut, e a n
ch eta m ag h iară din 1893. A ceasta p en tru că n ’a fost p ro p riu zis
ui) „recen săm ân t“, ci o „a n ch etă“, care a in firm a t cu un m arc
ţ>his, n u m ăru l Ţ ig a n ilo r a fla ţi în U n g a ria pe acea vrem e. A stfel
in U n g a ria la 1880 recensăm ântul găseşte u n .num ăr de 71.911 Ţ i
gani. A n cheta specială din 1893 găseşte ad e v ă ra tu l n u m ăr dc
Ţ ig a n i : 274.940 ; cu ap ro x im ativ 200.000 m ai m ulţi Ţ ig a n i decât

a ră ta s e recensăm ântul. N e vine să credem că, recensăm ântul n ’a
«avijt c la ră n o ţiu n ea de "Ţigan şi că ea s’a ap licat m ai cu deose
bire acelei categ o rii de Ţ ig a n i care băteau la ochi m ai m ult şi
anum e, a cuprins pe Ţ ig a n ii ce m ai p o artă ad ev ăratu l stigm at ţi
gănesc : cei de cort şi un n u m ăr redus din ceea ce m ai răm ânea.
„A n ch eta“ a scos la ivecilă ad ev ăratu l num ăr de Ţ ig a n i în
U n g a ria şi i-a p riv it după categoriile d in care fac parte. A dică, a
lu a t în seam ă şi profesiunea, lucru care n e-a d at nouă p osibilitatea
.de a u rm ă ri pe R u d ari, alcătu in d pe baza acestor date şi o h a rta
-a d istrib u ţiei lor în T ra n silv a n ia , p ărţile ungurene şi chiar în
U n g a ria. ,
D e aceea, nu trebue să ne m ire de ce, în ain tea recensăm ân
tu lu i d in 1930, luăm ca valoare, docum entară ancheta Ţ ig a n ilo r
din U n g a ria dela 1893 (pentru T ra n silv a n ia , B anat, C rişana şi
M aram ureş). ,
Şi tot acest fa p t n e -a d eterm in a t să facem o com paraţie
în tre recensăm ântul d in 1930 şi ancheta ungurească (cu suszisele
regiuni), d in care rezu ltă că încă în vrem ea de atunci (1893), nu
m ărul Ţ ig a n ilo r din T ra n silv a n ia , B anat, C rişana şi M aram ureş,
este, du p ă cum a ra tă cartogram a N r. 2, d e 1,8% fa ţă de 3,3% .
L a care nu se v a p u tea găsi nici o scuză, d a t fiin d că disproporţia
în m inus fa ţă de ancheta din 1893 e aşa de m are, în cât este ex
clusă orice in terp retare. V or m ai fi em igrat ; în acel tim p cea
m ai m are p arte d in Ţ ig a n i erau. în tr’o an u m ită m ăsură sedentari,
exceptându-se Ţ ig a n ii de cort, care deobiceiu sunt în tr’un num ăr
m ai redus şi deci nu a r putea ju stific a d iferen ţa în m inus p en tru
Ţ ig a n i la recensăm ântul din 1930, cu toate că la m ijlo c sunt
aproape. 40 de ani, în care tim p nu m ăru l Ţ ig a n ilo r a r fi treb u it
să crească, ch iar în cazul când s’a r pretinde că p arte din ei au
em ig rat, ceea ce am a ră ta t, că în tr’o aşa de m are m ăsură este ex
clus a se fi în tâm p lat. '
M ai de g rab ă trebue să adm item că la recensăm ântul din
1930 (şi nu trebue să ne aşteptăm la m ai m ult nici dela cel din
1941) n u m ăru l lo r a fost m ăsluit p rin fo rţa îm p reju ră rilo r, cum
am căutat să arătăm în sub-capitolul referito r la cam uflarea celor
d in Ţ a ra O ltului. D in acest punct de vedere, adică al au ten tici
tăţii docum entare şi spre a scoate aproxim ativ cel puţin ad e v ăra tu l
n u m ă r de Ţ ig a n i în România:, recensăm ântul din 1930 (sub, r a
p o rt ţigănesc) l-am pus în tre două contra-probe : în tre ancheta
84 ţ ig a n ii d in r o m â n ia
Ţ ig a n ilo r d in 1893 din U n g a ria p en tru p ă rţile de dincolo de

m u n ţi şi în tre p ro p ria n o astră 'a n c h e tă fă cu tă în Ţ a ra O ltului.
In am bele cazuri, d iferen ţa în m inus a Ţ ig a n ilo r la recensăm ântul
din 1930, e m ai m ult decât sem nificativă. E x p rim a t în procente,
la 1893 în T ra n silv a n ia , B anat, C rişan a şi M aram ureş, aveam un
procent de 4,2% fa ţă de totalul populaţiei, pe când, d u p ă recen
săm ân tu l din 1930, aveam ab ia 2,2% (după cum a ra tă tab elu l
com p arativ anexat) în tim p ce situ aţia din Ţ a r a O ltului în urm a
aceluiaş exam en com parativ, ad ică ce am constatat personal
şi cu ce s’a a fla t pe cale de recensăm ânt, situ aţia în procente se
ex p rim ă a s tfe l: în loc de 1794 sau de 2,9% (fa ţă de p o p u laţia
to ta lă a Ţ ă r ii O ltului) am g ă sit un n u m ăr de 4633 sau 6,7% (faţă
de p o p u laţia totală) ; 7,8% dacă sunt ra p o rta ţi la p o p u laţia ro
m ânească.
Ce s’a în tâm p la t ? L a n u m ăru l dublu de Ţ ig a n i pe care-1 d ă
an ch eta d in 1893 fa ţă de recensăm ântul d in 1930, ancheta m ea
scoate la fel, fa ţă de recensăm ântul din 1930, un n u m ăr m ai m are
d e Ţ ig an i. C oincidenţa e d ep arte de a fi în tâm p lă to are şi atunci
concluzia lo g ică care se im pune, e că nu m ăru l Ţ ig a n ilo r d in R om â
nia, („în g ran iţele ei fire ş ti”) trebue să fie şi el dublu, de cum
l-a a ră ta t recensăm ântul din 1930, ad ică : în loc de 262.501 să a
vem ap ro x im ativ un n u m ăr de 525.000 de Ţ ig a n i. Ţ ig a n i ce se
pot îm p ărţi în tre i categorii : a), m ai în tâ i cei care au şi caracte
rele ex terio are v e rita b il ţig ăn eşti şi se m enţin şi ca „c o n ştiin ţă” ;
b) acei ce sunt pe p u n ctu l de a fi asim ilaţi, cari âscileazâ. E
categoria cea m ai pericu lo asă p e n tru recensăm ânt, fiin d c ă în
cea m ai m are p arte dezertează în ta b ă ra unde n ’a r treb u i să trea că
du p ă perceptele de bază ale recensăm ântului, c). O a tre ia cate
gorie e aceea a celor ce se dau d rep t asim ila ţi, d a r care se m ai pot
recunoaşte. Ii recunoşti la p rim a vedere şi ch iar dacă se sfiesc
să o m ărturisească, v ecin ii şi cealaltă p o p u laţie îi tra te a z ă totuşi
ca atare.
N u m ai aceste tre i categorii de Ţ ig a n i pot in tra în obiectivul
lum inos al anchetei şi al recensăm ântului. P e aceştia am co n tat
ţi noi când am făcu t ev alu ările de m ai sus şi cred că nu ne-am
înşelat, deoarece, lu â n d ca punct de plecare aceiaşi anchetă d in
1893, am ap lica t u n spor de creştere n a tu ra lă po p u laţiei a fla te
atu n ci în reg iu n ile am in tite — fix a t la 8°/00 — pe care apoi, u r
m ă rit în tre tim p, a d a t p en tru a n ii noştri (1930) n u m ăru l de
235.027 Ţ ig a n i ad ică aproxim ativ, în d o itu l n u m ărului Ţ ig a n ilo r

a fla ţi la recensăm ântul d in 1930, în suszisele regiuni.
D e aici nu se poate să nu conchidem că astăzi, în R om ânia
(aşa cum a fost şi aşa cum va treb u i să fie) nu m ăru l Ţ ig a n ilo r
e cel an u n ţat, d in care m ai ră m â n e un rest, asupra căru ia sunt
a ţin tiţi îndeosebi ochii antropologilor. E vorba de corci, cari, din
pu n ct de vedere psihologic rasial, form ează u n capitol de
cercetare d in tre cele m ai im p o rtan te în ţa ra noastră. N u m ăru l lor.
în R om ânia d u p ă u n ii autori, nu p are a fi p rea d ep arte de n u
m ăru l Ţ ig a n ilo r p ro p riu zişi, lucru care cred că e deadr'eptul ex a
g erat. E ad ev ărat, că e capitolul cel m ai trist pe care-1 poate
tra ta vreu n R om ân, d ar şi cel m ai interesant. D e felul cum
va fi pus, de felu l cum va f i rezolvat, vom avea a tâ te a de scos
la lum ină... N u înţeleg ce n e -a r îm piedica s’o facem . P roblem a
ce rid ic ă tim p u rile noastre, e oarecum , de clarificare a o m ulţim e
d e situ aţii şi Ţ ig a n ii dela no i şi cu Ţ ig a n ii din noi sunt puşi a
cum fa ţă în fa ţă m ai m ult ca în oricare tim p. D e a d e v ăru l spus,
d e m ăsu rile luate, dep in de în bu n ă p arte cursul istoriei n o astre—
lucru pe care nu treb u e să-l uităm . D e el depinde destinul nos
tr u ca neam . A spune ad e v ăru l şi sub acest ra p o rt, e echivalent
cu a -ţi slu ji ţara.
ŢIGANII DIN TRANSILVANIA, CRIŞA.NA MARAMUREŞ ŞI BANAT

după a n ch eta m aghiară din 1893 in com p araţie cu recen să m â n tu l
nostriT d in 1930 *)
T otalul Total P ,r ° cne" t
Provincii şi judeţe populaţiei t'gani lloVJj { 1V M )
- (1890) (1893) ®/o ®/e
I. TRANSILVANIA
Toial . . 4,601.664 100.549
1 J u d e ţu l A l b a .............................................. 1 8 4 .9 0 1 8 .1 7 1 4 ,4 1 ,8
2 ' „ B r a ş o v ....................................... 8 3 .6 7 7 3 ,1 0 0 3 ,7 1 ,2
3 „ C i u c .............................................. 1 1 1 .6 0 5 2 .5 0 5 2 ,2 0 ,6
4 „ C lu j . ................................. 2 1 6 .2 6 5 8 .9 3 4 4 ,1 2 ,3
5 „ F ă g ă r a ş ....................................... 8 3 .4 4 0 4 ,7 7 7 5 ,7 2 ,9
6 „ H u n e d o a ra ........................... 2 5 9 .3 9 2 8 .5 0 3 3 ,3 1 .5
7 „ M u re ş ....................................... 1 6 6 ,8 0 9 1 1 .0 5 1 6 ,6 3 ,9
8 „ N ă s ă u d ....................................... 9 9 .4 1 6 5 .3 2 1 5 ,4 " 4 ,1
9 „ O d o rh ei ................................. 1 0 4 ,3 9 4 5 ,7 3 9 5 ,5 2 ,0
10 „ S ă la j • • .................................. 1 8 6 .2 8 0 4 ,8 8 7 2 ,6 1 ,8
S o m e ş ....................................... 2 1 1 .3 8 3 ' 6 ,1 6 7 2 ,9 1 ,7
î 1
12 „ T -v a M a re ........................... 1 2 1 .2 7 5 1 4 .0 3 7 1 1 ,6 2 ,6
13 „ T -v a M ic ă .......................... 9 3 .8 0 5 7 ,2 4 2 7 ,7 5 ,1
14 „ T rei S c a u n e ........................... 1 2 6 .5 6 0 3 .4 4 8 2 ,7 2 ,2
15 „ T u rd a ............................................. 1 4 3 .8 9 6 6 .6 6 8 4 ,6 2 ,3
16 l „ S i b i u .............................................. 1 3 9 .3 6 6 9 .Ò 7 2 6 ,7 2 ,5
T o talu l T o tal P ro c e n t P ro c e n t
P ro v in c ii şi ju d eţe p o p u la ţie i Ţ ig an ii (1893J 0 Q30)
(1893) •
(1890) 7 . 0
II. C R IŞ A N A — M A R A M U R E Ş
Total . . 26.640
1 J u d e ţu l A r a d . < ....................................... 3 3 6 .5 9 1 7 .0 0 3 2 ,1 1 ,4
2 „ B ih o r .............................................. 5 0 7 .4 7 5 9 .2 2 9 1 ,8 1 .2
3 „ M a r a m u r e ş ................................. 2 6 5 .6 4 4 2 .6 3 7 ‘ 1 ,0 0 ,3
4 „ S a tu M a re ................................. 3 1 5 .9 9 7 7 .7 7 1 2 ,5 1 .2
III. BANAT
. ‘ Total •' . 2 6 .5 9 7
1 J u d e ţu l C araş şi S e v e ri n . . . . 3 9 6 .9 2 0 1 0 .7 1 5 2 ,7 5 ,1
2 J u d e ţu l T im iş T o ro n ta l . . . . 4 4 Q .5 7 5 1 6 .1 8 2 3 .6 1 ,4
4/2 22
‘ ) R e c e n s ă m â n tu l u n g u re s c d in 1853 este r a p o r ta t la to ta lu l p o p u la ţie i d in 1691 c a cel m a

a p r o p ia t d in tre n u m ă r ă to a r e le ce s ’au fă c u t in U n g aria in a c e s t tim p. (D in to ta lu l p o p u la ţie i s 'a u
s c ă z u t ţiganii).
7. S unt au to ri cari m enţionează p e b u n ă drep tate, că în ţara.

n o astră — p u ţin e sunt satele in care să nu existe n ici un Ţ ig an .
De fa p t acesta-i adevărul. In Ţ a r a O ltu lu i de ex. d in 60 sate 30)
nu m ai 7 sunt fă ră Ţ ig a n i sau 11,66% ,• 53 au Ţ ig a n i în proporţie-
deosebită. E i nu cunosc p re fe rin ţe — atunci când e v o rb a de re
lie f : şes, deal, m unte ; m ai ales atunci când ne re ferim la Ţ ig a n ii
de sat. D ovada cea, m ai elocventă o avem în Ţ a r a O ltului, unde-
avem în mic, — putem spune — ico an a în treg e i ţă ri... I n tr ’ad e -
v ăr, se p oate spune că p u ţin e’s s a te le 'în care să nu avem Ţ ig an i..
D acă eventual n u avem Ţ ig a n i de sat — ceea ce e cu totul ra r —
atu n ci avem din ce ila lţi şi tot se găsesc, spre a ră m â n e în p ic io a re
co n statarea fă c u tă l a început.
D c la această regulă, se p a r e - c ’a r face exccpţie Ţ ig a n ii ru
d a ri şi cor tur ari. In Ţ a r a O ltu lu i cei d in tâ iu se situează p eriferic
la lim ita in fe rio a ră a zonei păduroase (v. H a rta N r. 2) lăsân d la o
p a rte o p u tern ic ă zonă, ocupată-în special de Ţ ig a n ii de sat, cari sunt
p re să ra ţi p re tu tin d en i. R eţeaua d ru m u lu i C u ciu lata, C om ana de,-.
Sus, V e n eţia de Sus, P erşani, S inea veche, S ercăiţa, Sebeş, D e-
ja n i, B reaza, L isa, constitue un la n ţ n eîn tre ru p t cu lo c alităţi, în.»
30) C âteva surit duble şi le-am lu a t ca atare.
'care trăesc „băeşi” . S atul cel m ai lătu ra ln ic cu „băeşi” în acest

sector, e Şinca N ouă. Şi fiin d c ă în V est teren u l păduros se lasă
m ai jos, p â n ă când se îm bucă com plet cu valea O ltului, se lasă
şi lo calităţile d u p ă cum se d ă teren u l — m ai jos. In acest sector,
începând cu p a rte a de jos, aproape în fiecare sat, sunt şi „băeşi’^.
C alea p rin cip a lă , p ăg ă raş-S ib iu , leag ă Una de a lta aceste loca
lită ţi fo rm ân d cu celelalte, m ai dinspre m unte, o zonă, am putea
spune, com pactă cu „băeşi” . ,
A ceasta e excepţia, ce o rid ic ă Băeşii fa ţă de puterea de răs
p ân d ire în spaţiu a Ţ i g a n il o r de jsat, c a ri sunt p re să ra ţi fă ră ex
cepţie în to ată regiunea. S’a r p u tea n o ta adevărul, că zonele ag
lom erate, centrele m ai populate, se bucură de o deosebită atracţie,
atu n ci când e vorba de Ţ ig a n i de sat. D ovada e F ăgăraşul, şi
Şercaia, un d e n u m ăru l lor e destul de im portant.
U rm ează Ţ ig a n ii de cort. N om azii, ev ită şi ei zonele ra r
populate. E v ită şi p ă rţile re g iu n ilo r izolate. Ţ in ' şi ei pas cu lo
ca lităţile m ai po p u late, cu arterele m aj m ari de. com unicaţie. A u
nevoe de tâ rg u ri. E i îşi procură m ateria lu l b ru t de aici, m ai uşor
decât d in com unele de sub .m unte ; ei îşi plasează m arfa şi prim esc
în d ar alim ente, de aici, m ai m ult decât dela com unele m ai re
trase. B ăeşii erau leg aţi de acele sa(e, p rin lem nul verde, şi aveau
n u m ai p en tru desfacere nevoe de târg. D a r m arfa lo r şi-o desfac
şi p rin sate, am bulant, aşa că nu im pietează cu nim ic retragerea
lo r înspre zona de m argine.
Ţ ig a n ii de cort, su n t re la tiv p u ţin i la num ăr: 7,8 Jo din totalul
Ţ ig a n ilo r de aici. In ra p o rt însă cu num ărul lor, populează m ult^
lo calităţi. E x p licaţia, o găsim acolo, că ei nu se aglom efeazâ.
C el m u lt 5— 6 corturi la un loc ; am găsit şi două şi ch iar unul
singur.
N u găsesc de lucru n ici aşa, darm ite dacă s’a r aglom era şi
m ai m ult ? H urezul, S âm băta de Jos, F orum bacul de Jos sunt
cunoscute p rin tre satele în cari în tâln im Ţ ig a n i corturari. Se va
spune : bine, d a r su n t nom azi. Sunt nom azi m ai ales vara, p r i
m av ara şi toam na ; ia rn a se re trag şi ei şi devin ap ro x im ativ —
s ta b ili..
Precum se vede, în tra g ă „ Ţ a ra O ltu lu i“, din acest punct de
vedere se îm p arte în două sectoare : de Est şi Vest. G ra n iţa în
tre un sector şi altu l l-a r form a o lin ie ce uneşte F ăgăraşul-H urez-
D e ja n i. D ela această lin ie la stânga, (Vest) întâlnim din ce în ce
m ai m u lţi co rtu rari. In d răsn im să circum scriem zone de locuire
S8 ŢIGANII DIN ROMÂNIA
a lor, b azându-ne pe anum ite consideraţiuni : ei s’au sem i-locali-

zat, am putea spune. M erg din loc în loc în to a tă Ţ a ra O ltului,
ap ro ap e fă ră ordihe, după cerinţele tra iu lu i ; au însă un loc de
retrag ere a lor, pe baza căruia putem circum scrie zona de A pus
a tă rii O ltului, drept sectorul pop u lat m ai cu deosebire de aceştia,
în com paraţie cu p arte a de R ăsărit a Ţ ă r ii O ltului.
V.
ASIMILARE, IZOLARE SAU A LT C E V A

1. A sim ilare parţial interzisă până la emanciparea Ţiganilor. 2. Procesul
•de asimilare în epoca de după emancipare, 3. A sim ilare, izolare şi altă soluţie
de m ijloc în epoca noastră.
. 1. Se p are că trei sunt alte rn a tiv e le d e 'u rm a t, în p ractică, la

"soluţionarea problem ei Ţ ig a n ilo r : asim ilare, izolare sau a ltă so
lu ţie de m ijloc. P rim a a r fi asim ilarea. T e n d in ţa aceasta a fost
p ra c tic a tă in stin ctiv în ţa ra noastră, m ai ales de când cu em anci
p a re a Ţ ig a n ilo r. S’au p erm an en tizat în să m ai m ulte faze. P rim a
se în tin d e dela v en ire a lor p rin tre noi. E aşa n u m ita stare de ro
bie ce s’a p re lu n g it p ân ă în p ra g u l tim p u rilo r m oderne. In M ol
dova, M ih ail S turdza, la 31 Ia n u arie 1844, decreta d esfiin ţarea
rob iei Ţ ig a n ilo r statu lu i şi a celor m ănăstireşti, ia r P rincipele
G rigore G hica elib era pe cei p a rtic u la ri la 28 N oem brie 1855.
R eform ele au v en it după aproape 500 de ani de apăsare.Scla-
v ia se d esfiin ţează d e fin itiv sub Cuza V odă la 3 M a rtie 1856. In
această lu n g ă epocă de stare de robie a Ţ ig an ilo r, să nu se creadă
că procesul de asim ilare a stagnat, din cauza c o n d iţiilo r de robi în
care se găseau Ţ ig a n ii. E i s’au am estecat cu po p u laţiu n ile neţig ă
neşti fie b ila te ra l — p rin căsătorie (R om âni de am be sexe cu Ţ i
gan i de am be sexe) fie m a i ales u n ilatera l (bărbaţi rom âni cu
Ţ ig ăn ci).
A sim ilarea e rezu ltatul unui am estec ; fie de sânge, fie că e
vorba de un efo rt spiritual. Or, sporadic, n ’a lip s it nici una nici
alta. T e n d in ţa de rid ica re' d in neam a Ţ ig a n ilo r, putem spune
că e gen erală. D e altfel am estecul e un fenom en n atu ra l, căruia
nu i se poate su strag e o populaţie în contact cu- alta, decât în a n u
m ite co n d iţiu n i. în săşi Ţ ig a n ii, p â n ă a aju n g e la noi, au suferit"
~de pe u rm a d ife rite lo r contacte ce le-a u avut cu popoarele în m ij
locul cărora au tră it sau p rin m ijlocul cărora au treb u it să trea că
m ai departe. în drum ul lo r p ân ă la noi. „ F ra quelli che o ra si
dicono o so riten u ti Z in g ari, pochi sono i discendenti del popolo

em igrato d a ll’In d ia ; la m aggior parte é constituita d ’incroci dì
germ ogli Z in g ari e di genti dei vari paesi che essi hanno a ttra
versato o dove vivono, e di persone com pletam ente estranee alla
razza Z in g a ra le quali hanno actottato gli usi e i costum i degli
Z in g ari. Questi pseudozingari, viv en ti m ore cinganorum accanto,
a i veri Z ingari, nel passato in Ita lia erano ch iam ati : b ian ti, acca-
tori, m orghingheri o d iritti ; in F ran c ia : m atios, m ercelots,
gueux c< INJ.
E vorba de un ad ev ărat am estec de sânge. A n tro p o lo g ii, cu
orice ocazie, subliniază fenom enul. C h iar şi cei m ai p u ţin i avei^
tizaţi la aceasta, sunt ob lig aţi să o recunoască. U n călător germ an,,
în trecere pela noi (1836), spune că în C raiova, „p rin tre boeri se
văd m ulte feţe oacheşe care in d ică o origine tătărească ori un am es
tec cu Ţ ig a n ii“ 2). .
N u num ai la noi s’au săvârşit asem enea încrucişeri. Procesul
e destul de avansat în P eninsula B alcanică unde se d ă un am estec
şi m ai pronunţat între Ţ ig a n i şi restul populdţiei de alt neam . N o i
îl am intim , fiin d în aceaşi cauză dacă nu şi în aceeaşi situaţie. E
vorba de Ţ ig a n ii m ahom edani la cari, culoarea p ielei negre, carac
teristică Ţ ig an ilo r, este m ai atenuată. D in această cauză, în P e n in
sula B alcanică, avem Ţ ig a n i „ a lb i“ . E o contradicţie în fo rm ă d a r
e o re alita te în fond.
Ţ ig an ii, e ştiu t, că în m ajo ritatea cazurilor sunt dolicocefali..
,,Les tsiganes dits roum ains paraissent être surtout des dolicocé-
phales et des sous-dolicocépales“ 3). .R egiunea 'fro n ta lă la ei,
este puţin desvoltată ; cea m ai m ică lărg im e pe care P itta rd a
m ăsurât-o în P eninsula B alcanică. C ran iu l acestei populaţii, cer
cetată în D obrogea de către P itta rd , ca şi cel al coloniştilor g er
m ani, e cel m ai lungueţ. D in 837 de cazuri :
177 sau 21,14% sunt hiperdolicocefali
240 „ 28,67% „ dolicocefali
• 179„ ' 21,38% „ subdolicocefali
141 „ 16,84% „ m esocefali .
57 „ 6,81% „ subbrahicefali
1) Enciclopedia Italiana. (Cit.) p. 957.

" 2) G. Bogdan Duică. C raiova de odinioară după călători străini. A r h i
vele O lteniei, III (1924) N r. 11, p. 10. .
3) E. Pittard. A nthropologie de la Roumanie. C ontribution a l’E tude des.
Tsiganes dits Roumains. E xtras din Rev. L ’A nthropologie (f. a) p. 323.
ŢIGANII d in r o m â n ia 9t
33 sau 3,9 % sunt b ra h ic efa li

10 „ 1,19% „ h ip erb rah icefali
D e u n d er P ilta rd tra g e concluzia unui am estec serios, cu b ra
h icefali 4). Acolo unde in d icele cefalic a ra tă o b rah icefalie p ro
n u n ţa tă la Ţ ig a n i e vorba de u n am estec serios de sânge : fie cu
R om âni, fie cu U n g u ri, fie cu a lt neam . C hiar indicele cefalic-
m ijlo ciu care-i ap ro p ie de indicele subdolicocefalic, e d u p ă acelaş
autor, d a to rit unei ca n tităţi a p re c ia b ile .d e b ra h ic efa li in filtra ţi în-
m assa Ţ ig a n ilo r în decursul tim p u lu i B). .
D a r an tro p o lo g ii n ’au surprins num ai som atic procesai en u n
ţa t m ai sus ci şi sanguinic. D in cercetările în trep rin se la N e rej'
(V rancea) se constată acelaş lucru. G ru p a caracteristică popoare
lor o rien tale, deci şi a Ţ ig a n ilo r, e g ru p a IlI- a . O r, la Ţ ig a n ii;
d in N e re j, se observă-că cei m ai num eroşi a p a rţin g ru p e lo r I şi II
şi că n u m ai pu ţin i fac p arte d in g ru p a IlI- a . A ceste d ate a ra tă
că avem deaface la N e rej cu o g ru p ă de Ţ ig an i deosebiţi de Ţ i
g a n ii nom azi, cari singuri au o o rigine asiatică p ro n u n ţată. Se
m ai observă to t la N e re j, că deşi în g en e ral p ielea lo r e brunăm
sunt însă un ii cari au p ielea alb ă şi nu se d istin g de R om âni. R apor
tu rile în tre R om âni şi Ţ ig a n i în această p arte de loc sunt de bună
v ecin ătate ; m ai ales se observă acest lucru, la cei ce locuesc în-
v ecin ătatea apei ; în tre ei şi ţă ra n ii rom âni, există ch iar ra p o rtu ri
de căsătorie 8). A ceasta ç re a lita te a . S ondagiile de adâncim e fă
cute în v ia ţa d ela ţa ră (sau chiar dela oraş) îţi a ra tă fenom enul cu-
m ult m ai com plex decât te-ai p u tea aştepta.
N o i avem o concepţiune n a tu ra lă asupra problem ei Ţ ig an ilo r..
Ii în făţişăm aşa cum sunt. L e respectăm legile de viaţă, proprii'
f ir ii lor, care d ife ră d ela g ru p are la grupare. D a r înţelegem să
spunem lu c ru rilo r pe num e. Dece să ne m irăm atunci, cetind prin-
cărţi, că ,,une chose curieuse est que les R oum ains h a b ita n t les p ro
vinces de M u n ten ia e t O ltenia ont été influencés p a r les T sig a n e s-
en ce qui concerne les jurons, jusque dans la m eilleure société“ 7).
•/
E ra, deci, to t aşa de firesc ca procesul acesta de in teg ra re
le n tă să nu fie aCelăş p en tru toate so iu rile-d e Ţ ig a n i. In deosebi
Ţ ig a n ii de cort, sunt cu m ult m ai fe riţi de am estec, p rin ch iar
4) Eugène P ittard. Les peuples de B alkans, p. 415-16.

5) Ibid.' p . 434. _
6) N erej. U n village d’une région archaïque. (M onographie Sociologique)-;
Vol. III, p. 375. •
7) P. Ştrboianu. op. cit. p. 230.
firea lo r şi m odul deosebit de viaţă. D in tre toţi, cei m ai suscepti

b ili de a fi m odificaţi şi predispuşi la o asim ilare to tală, sunt Ţ i
g a n ii de sat. T rebue de observat, spune unul d in tre au to rii ce s’au
ocupat cu Ţ ig an ii dela noi, că îndeosebi „ v ă tra şii“ se p ierd pe zi
ce trece, cimalgamându-se cu n aţio n alitatea p re p o n d eren tă în
■mijlocul căreia trăesc 8). ’
• D om nul Dr. G. P opovici e de aceiaşi p ărere când spune că
d in tre Ţ ig an ii sedentari, lă u ta rii in d ic ă urm e de am estec cu p o
poarele conlocuitoare L ă u ta rii fac p arte din Ţ ig a n ii de sat
sau sedentari.
U n alt autor, d in tre cei care s’au ocupat cu p roblem a Ţ ig a
nilor, răm âne la aceeaş constatare, ceeace denotă că procesul de
asim ilare p rin tre Ţ ig a n ii de sat, este destul de în ain tat. „B eau
coup de musiciens tsiganes ont épousé des Roum aines. Presque tou
jours, les chefs d ’orchestre des m usiques m ilitaire s sont des ts i
ganes, devenus officiers, m ais n ’ay a n t pas le d ro it de dépasser
le grade de capitaine. B eaucoup de leurs enfants sont a u jo u rd ’hui
officiers dans l ’arm ée, professeurs aux conservatoires d e m usique,
ou occupent des postes dans l ’adm inistration. N éanm oins, ils ca
chent toujours soigneusem ent le u r origine, qu’ils considèrent
comme honteuse“ 10).
Sunt atâţia com isari de poliţie a căror origine e ţigănească —
atât în B ucureşti cât şi în provincie. A ceştia n ’au făcut decât să
com prom ită in stitu ţia şi să contribue la m ă rire a corupţiei m ora
v u rilo r ai).
Acum e vorba însă, de ce s’a în tâm p la t în trecut. Pe încetul
vom aju n g e şi în tim p u rile noastre. Ţ ig a n ii „ v ă tra şi“ ; (aceştia
sunt cei m ăn ăstireşti şi boereşti) — cu deosebire au co n tractat
căsătorii cu băştinaşii, ad ap tân d u -se astfel m ediului. C ei dom
neşti, au fost ţinuţi la o parte de... binefacerile civilizaţiei ; n ’au
suferit — zice-se — o deform are a caracteru lu i lo r p rim itiv , în
com paraţie cu ceilalţi (m ănăstireşti şi boereşti).
A u fost tim puri când am estecul de sânge în tre R om âni şi
Ţ ig an i, a fost interzis p rin lege. P roblem a Ţ ig a n ilo r îşi are „p re
istoria ei p rin tre noi. A stfel dom nitorul M oruzi adresează un or
8) Dimitrie Dan. o p . c it. p. 9.

9) Dr. G. Popovici. D ife re n ţe şi a s e m ă n ă ri în s tru c tu ra b io lo g ic ă de rasă
•a p o p o a r e l o r R o m â n i e i . C l u j 1 9 2 2 p . 2 2 6 .
10) P. Şerboianu. o p . c i t . p . 66.
11) G. Potra. o p . c i t . p . 7 9 .
d in circu lar la isp răv n icia din V aslui prin care interzice p u r şi
sim plu cu n u n iile în tre Ţ ig a n i şi R o m â n i12). Să se -noteze b ine că
e vorba de cununii... A stăzi, concubinajul în tre ei şi alţii, e prac
tic a t pe o scară în tin să. D acă în treb i pe un „băeş“ de e cununat, îţi
răsp u n de în g lum ă că e cununat la „salcie“ ... P ro p o rţia cununat-
n ecu n u n at sau m ai b ine zis căsăto rit civil, e de 57,4% necununaţi
la Ţ ig a n ii de sat şi ceva m ai m u lt la R u d a ri : 68,7% (vezi d ia
g ram a N r. 0Ì. A tu n ci nu va fi tost m ai p u ţin practicat. Cu toate a
cestea, cum zic, pe sub ascuns s’a constatat că deşi interzise, cu n u n ii
le se oficiau* U n docum ent din aceiaşi epocă ne poate inform a că
soţia lui T u d o r Ţ ig a n u l „ ia ste ru m ân ă“ 13). A lt caz, la fel, e d atat
d in 13 M ai 1759 14). In el se a ra tă cum P ro fira , deşi „ruscă“, a
p rim it de s’a u n it cu N e cu lai Ţ ig an u l.
Procesul de am estec în tre R om âni şi Ţ ig a n i, nu în târzie să
preocupe m in ţile d irig u ito a re ale v rem ii şi este am in tit, cum s’a
a n tic ip a t şi de le g iu irile tim pului. Cum spre exem plu avem leg ea
d ela 1785 de sub A le x a n d ru Ion M avrocordat, în care se spune că
„de vrem e ce la îm p ărţirile de Ţ ig an i se făceau m ulte am estecuri
şi n e d rep tate şi d esp ărţirea copiilor de p ă rin ţii lor, iar cât pentru
cei ce su n t corcfiţi cu parte m oldovenească, adecă un m old o vea n
de ar fi lu a t o “Ţigancă sau Ţ ig a n m oldoveancă, care după u rm a
rea obiceiului p ăm ân tu lu i ce-au fost în tă rit cu hrisoave dom neşti'
erau robi ca şi alţi Ţ ig an i. P en tru unii ca aceştia h o tărâ n d D om
n ia m ea să se urm eze în tr’acest chip. A d ică p arte a m oldovenea
scă să nu fie su p ărată cu slu jb a în tru nim ică, ci să fie slobodă,
ia r p a rte a ţigănească să se num ească slobodă, însă supuşi la to ată
slu jb a stăp ân ilo r săi, în to ată v iaţa lo r ca şi Ţ ig a n ii şi de s’a r
şi străm u ta să fie v olnici stăpânii a-i trage la slu jb a lo r şi a-i'
lu a de unde a r fi şi cu această slu jb ă a lo r vor câştiga răscum pă
ra re şi sobozire copiilor lor, adecă câţi d in copii acestora vor fi
în v ârstă copilărească p â n ă la şapte ani şi câţi se vor n aşte de-
acum în ain te v o r fi toţi slobozi ca fiecare m oldoveni şi volnici'
a m erge u n d e-i va fi voia ; iar câţi din copii acestora vor fi m ai
în v ârstă, dela şapte ani în sus să fie supuşi în to ată v iaţa lo r la
slu jb a stăp ân ilo r lo r” 15).
12) R ev. „ Io n N e c u lc e a ” . V o i. I. Ia ş i. 1 .9 2 1 . p . 1 1 9 -2 0 .
13) G. Potrà, o p . c it. p . 79 v . A c a d e m ia R om ână M s s . 5 .2 2 2 f. 4 9 v e rso .
14) K iculae lorga. D o c u m e n te p riv ito a re Ia fa m ilia C a llim a c h i. V o i. I.
B u c u r e $ ii 1 9 0 2 p . 4 2 5 . _
1 5 ) Papiu llarian. T esaur de M o n u m e n te I s to r ic e . V o i. III. B u c u r e ş t i '.
1864 p. 193— 6 şi T . C o d re s c u . U r ic a r iu l V o i. I. p . 1 6 1 — 169.
•94 ţ ig ’a n ii d in r o m â n ia
In rezum at, Ţ ig an ii av ând un statu t special, am estecul în tre

ei şi R om âni, atrăgea după sine ap licarea statu lu i excepţional şi
p e seam a R om ânilor cari in tra u în asem enea com binaţii. C âţi d in
tre R om âni nu vor fi decăzut la trea p ta de robi astfel... L eg iu irile
m ai noui căutau să lăm urească acest neajuns. F a p t im p o rta n t
p e n tru noi e, că am estecul între Ţ ig an i şi' R om âni e consem nat
în hrisoave vechi şi legi ca cea de m ai sus. C eeace d en o tă acelaş
lucru, enunţat m ai sus, că procesul de am estec şi de in te
g ra re a Ţ ig an ilo r în com unitatea rom ânească se produce m ai m ult
sau m ai puţin nestân jen it, m u ltă vrem e. R estricţiile sunt izolate
şi locale, iar pe deasupra şi pe dedesubtul acestor dispoziţii, pro
cesul de amestec, deci de asim ilare, se continua în voie. C h iar
m ăsurile tim pului lasă unele portiţe de scăpare. A stfel, punctul
1 al anaforalei întărite de însuşi voevodul A lex an d ru Ion M avro-
cordat, la 1785, prevede că „un Ţ ig a n ce de mic copil îl v a lua
•stăpânul său în casa lui şi v a slu ji cu cred in ţă şi drep tate p â n ă va
veni la v ârstă, apoi stăpânul lu i p en tru acea cred in ţă şi cu d re ap ta
slujbă, ce au avut dela dânsul în tr’atâţia ani, se va m ilostivi asu
p r a lui şi-l va erta de robie, d ân d u -i şi carte la m ână iscălită de
dânsul, precum că l ’au ertat. U nul ca acela să fie'slo b o d de robie
întru to ată v ieaţa lu i şi n ici D om niea nici feciorii stăp ân u lu i său,
nici altă rudenie să n ’aib ă voie a-1 trage la robie, asem enea să
urmeze şi la p arte fem eească, însă nici Ţ ig a n u l nici Ţ ig an c a ce
v o r fi ertaţi să nu fie volnici a se cununa cu partea m oldovenească
şi num ai copiii ce vo r ve n i în partea lor vor f i slobozi d e robie“ir').
D in acest capitol rezultă că robia de sânge nu se rid ic ă decât
la a doua generaţie ; num ai această generaţie, adică copiii lor, vor
avea voe să contracteze căsătorie leg ală cu rom âni. A r exista
deci două robii, u n a social-econom ică şi alta de sânge. A m bele
vor putea fi trecute, d u p ă cum probează tex tu l le g iu ire i de atunci.
N u num ai atât : căsătoriile ileg al contractate, în tre p arte a
ţigănească — fie bărbat, fie fem ee — şi în tre R om âni, deşi după
legea tim pului se strică şi n u sunt perm ise, copiii rezultaţi din ast
fel de casatorii sunt de d rept socotiţi Ţ ig a n i. A stfel de căsătorii
ilegale vor f i treb u it sa fie num eroase şi insistent cerute
•ca să fie legiferate du p ă cazuri ; fa ţă de cei ce vor „trece“ în a ltă
16) U ric a riu l I. p. 3 2 0 — 7. •
'ţară, n u m ai şi n u m ai ca să îndeplinească acolo form al cununia in

terzisă în ţa ră 17). ’
O în treb a re s’a r m ai putea pune : dacă in terd icţia în fre Ţ ig a n i
■şi R om âni e fă cu tă d in tr ’un m otiv p u r de d rep t so cial-ju rid ic
sau se v o r fi g â n d it leg iu ito rii tim p u lu i şi la eventuale repercusiuni
eugenice pe seam a neam ului rom ânesc ? D in texte nu se poate
preciza c la r cauza. în cu rc ătu rile erau cele de n a tu ră juridică,’
cred, ce p recum păneau. In să sp iritu l tra d iţio n a l al legei se p ă
strează şi le g u ito rii ,ţin cu sfinţenie la ceeace au spus înaintaşii
lo r, ca să se păstreze „aceeaşi” h o tărâ re şi o râ n d u ia lă ca şi p â n ă
atun ci. V â n tu l de lib e rta te şi eg a litate de d rep tu ri, care începe să
sufle către sfârşitu l sec. al X V III-le a , în lă tu ră cu desăvârşire
orice obstacol fo rm al ce a r îm piedica căsătoria în tre Ţ ig an i şi
R om âni.
2. R estricţiile pe seam a neam u lu i ţigănesc nu av u ră durată.

V â n tu l de lib ertate care bate pela începutul sec. X lX - le a dinspre
Vest aduce şi în P rin c ip a te le R om âne aceeaşi preocupare, pentru
„a face să înceteze v iaţa vag ab o n d ă şi im orală a Ţ ig a n ilo r s ta
tu lu i; p en tru a -i aşeza în chip lesnicios pe m oşiile statului, m ă
n ăstirilo r şi boerilo r, a îm b u n ătăţi în chip ra d ic al starea lo r m o
ra lă şi m a te ria lă şi de a -i face foarte u tili ţă rii şi p ro p rie ta rilo r
pe ale căror moşii s’a r aşeza” 18). Se observă o tot m ai accentuată
te n d in ţă de in te g ra re a lo r în sânul societăţii noastre. A stfel că
o d ată cu elib erarea lo r şi câştigarea aceloraşi d re p tu ri p en tru Ţ i
gani, în lă u n tru l com unităţii rom âneşti, se deschide o nouă p e r
spectivă de im ixtiune. P e d rep t cuvânt se poate vorbi de un
„p erico l” acum. P en tru a înţelege p rim e jd ia situaţiei dela noi,
spune D om nul F ăcăoaru, trebue să ne gândim că procesul de asi
m ilare e ac tiv a t şi a g ra v a t nu num ai de. nu m ăru l m are -de Ţ ig an i,
ci şi de a lţi facto ri specifici îm p re ju ră rilo r dela noi, ca spre ex.,
disp o ziţia to le ra n tă a poporului rom ân, ră sp ân d irea Ţ ig a n ilo r pe
to a tă su p ra fa ţa ţă rii, prom iscuitatea socială cu populaţia autoh
to n a la oraşe ca şî la sate, şcoala în comun, îm p ro p rietărirea
m ulto ra d in tre ei şi în lesnirea v ie ţii sedentare care le -a uşurat
in tra re a în com unitatea rom ânească, absenţa o ricăror restricţii
legale şi I n sfârşit, d ispoziţia ocrotitoare a guvernelor şi a auto-
17) A rt. 8. d in le g e a lu i A le x a n d ru Io n M a v ro c o rd a t. •
18) Convorbiri Literare A n. L n r. 11.
rita ţilo r ad m in istrativ e 19) ; toate aceste au făcut ca în tre Ţ ig an ii

şi R om âni să se perm anentizeze acel proces de am estec ce tin d ea,
la o asim ila re” a Ţ ig an ilo r, cum am spus, pe o scară întinsă.
P e alocurea, ascensiunea socială d ela tre a p ta de Ţ ig a n i
la cea de R om ân, în urm a am estecului, ia n u m irea deosebit de
expresivă, de „ ridicare de neam ” , ca la C ornova (B asarabia) 20),.
u n d e situ aţia este ev id en ţiată astfel : urm aşii lu i G rig o re V io ară,
-acum s’au „d at la câm p” , ad ică au îm b răţişat m unca câm pului,,
ca m oldovenii, ceeace nu face decât să defin itiv eze procesul de
asim ilare.
ln tr adevăr, în u ltim u l tim p , am spus câ s’a urm ărit m a i dea~-
prape, nu atât problem a izolării Ţ ig a n ilo r cât acea a a sin iilă rii
lor. C alea de u rm at era p rin în ru d ire ; drum ul cel m ai d rep t şi
cel m ai greu de realizat. A r fi destul de elocvent un exam en a
p ro fundat al n u m ăru lu i însem nat de Ţ ig an i, in te g ra ţi astfe l în
sânul poporului rom ân. A m estecu l de sânge producc spărtura-
d e fin itiv ă în cercul închis com unitar şi ajunge de distruge cer
cul de fier : legea sângelui. Ca u rm are avem ad e v ăra te crize.
C erturi se iscă d in p arte a n eam u rilo r — p ă rţii păgubite — şi ra n a
nu se închide, decât peste m ulte generaţii. In Ş anţ (N ăsăud) s’a
produs o astfe l de p ertu rb are cu consecinţe asem ănătoare : X e n ia
Şot, Ţ ig an că, s’a căsătorit cu F ilip C apra, Ţ ig an . F iicele lo r s’au-
căsătorit cu R om âni — o riginea ştergându-li-se cu tim pul. D a
m ian Ju g an , căsătorindu-se cu o Ţ ig an că, a fost nevoit să se m ute
la p ă rin ţii fetei, d in cauză că n eam urile lu i nu l-au m a i putrit
su feri 21).
U n alt m jloc de in te g ra re al Ţ ig a n ilo r în com unitatea-
noastră, e p rin posesiunea de păm ânt. E x p ro p rie rea pe seam a Ţ i
ganilor, a atras d u p ă sine accelerarea procesului lor de inte
grare în com unitatea noastră. L a aceasta se îm p o triv ea ca şi
pentru cealaltă a ltern ativ ă , tot bunul sim ţ ; apoi co n ştiin ţa de
grup. In cazul special dela Coi'nova ca şi în a lte p ărţi, Ţ ig a n ii
av ând de lu p tat cu o în tre a g ă o rganizare de clase sociale, de e ra r-
hie de sânge şi de avere. In tre o cale de ales şi alta, unii p a r a
su s t're că stăp ân irea de p ăm ân t a r aduce m ai d eg rab ă pe Ţ ig a n i
în sânul neam ului rom ânesc 22).
19) /.Făcăoaru. o p . c i t . p . 3 7 .
20) Domnica Păun. o p . c i t . p . 527.
21) Boia. o p . c i t . p . 3 6 2 .
22) Domnica I. Păun. o p . c i t . p. 527.
Ţ ig an ii, fie că au apucat o cale, fie alta, au d isp ăru t fără.

urm e, cum se spune, în „ sâ n u l“ populaţiei de a lt neam . N u avem
in te n ţia să înm ulţim cazurile, ci să ilustrăm doar procesul de
asim ilare, am in tit. C ercetările la fa ţa locului au avut norocul să
descopere re a lita te a , aşa cum este. Suntem în C om una C u v ejd ia
(T im iş-T o ro n tal). A ci, „ u liţa ţigănească“ ne m ai a ra tă că această,
.parte a satului a fost cândva locuită de Ţ ig a n i. A d ev ăru l e că parte
d in tre ei au d isp ăru t fă ră urm ă ; fie p rin decese, fie prin em igrare.
C ea m ai m are p arte însă a răm as în sat şi s’a asim ilat. A ceştia
p rin căsătorii au d evenit „R o m ân i” . O dovedesc în tre altele fa
m iliile P an , C usm an, Jivandec, Stoi etc. Ju m ătate d in sat, cu
toate că astăzi trec d rep ţ „R o m ân i” , su n t Ţ ig a n i. O a ra tă filia -
ţiu n ea antroponom astică. u rm ă rită în registrele vechi d in a rh iv a
b isericii d in sat, în cepând cu anul 1779 23).
P rocesul de amestec în ţa ra O ltului, a ra tă că dintre alte nea
m u ri, R om ânii sunt m ai m ult am estecaţi cu Ţ ig a n ii de s a t ; apoi
vin la râ n d R udarii. In ordine descrescândă, urm ează U n g u rii
şi Saşii. O bservând am estecul d in tre Ţ ig a n i şi R om âni şi d in tre
Ţ ig a n i şi Ţ ig a n i se poate vedea cum, cazurile de am estec în tre
R om âni şi Ţ ig a n i sunt m ai num eroase decât acelea d in tre Ţ ig an i
şi Ţ ig a n i în tre ei. Socotiţi pe categorii, num ărul cazurilor de
am estec în tre Ţ ig a n i de sat şi băeşi nu c deloc m ai m are ca acela
realizat în tre R om âni şi Ţ ig a n i de sat, iar, Ţ ig a n ii co rtu rari,
întâ m p lă to r au căzut în delictul de am estec cu alţi Ţ ig a n i băeşi
(L isa-F ăg ăraş).
A lă tu r aci tabloul şi d iag ra m a procesului de am cstec în tâ ln it
de m ine la Ţ ig a n ii d in Ţ a ra O ltului. El va fi cu m ult m ai mic,
în ra p o rt cu alte p ă rţi d in ţa ra noastră, ca în M u n ten ia, sau
O ltenia. _
I. Cazuri de a m estec—bilateral şi unilateral—între Ţigani şi alte

Neamuri din Ţara Oltului.
A. Amestec bilateral: '
(Intre Ţigani, Români, Unguri şi Şaşi)
Ţigani de sat şi R o m ân i..................................................... 17
Ţigani „băeşi" şi Rom âni........................................................ 9
Ţigani de sat şi Unguri........................................... •.............. 5
Ţigani de sat şi S a şi............................................................ 4
_________________________________________________________ 35 35
23) C azul a fo st adus Ia c u n o ş tin ţa n o a s tră de c ă tre D . Io n P o p o v ic i,

în u rm a unei c e rc e tă ri m o n o g ra f ic e .
B. A m estec u n ila te ra l:
(Intre Ţigani, R om âni, U nguri, şi Saşi)
Ţ igani de sa t şi R o m â n i............................ 4
Ţ igani „băeşi“ şi R o m â n i.......................... 3
Ţ ig in i de sa t şi U n g u ri............................
Ţ igani d e sa t şi S a ş i ................................ 2 '
9 9
Total general 44
II. Cazuri de amestec — bilateral şi unilateral — între Ţigani.

C. A m estec bilateral :
Ţigani de sat şi „băeşi“ ........................................................ 11
Ţigani de cort şi „băeşi“ ........................................................ 2
13
III. Amestec .bilateral şi unilateral între Români şi Ţigani

D. A m estec bilateral:
Ţigani de sat şi Români ...................................................... 17
Ţigani «băeşi» şi R om âni...................................................... 9
E. A m estec unilateral:
Români şi Ţigani de sat ...................................................... 4
Români şi «băeşi»................................................................... 3
33
3. A m estecul acesta, destul de p rofund, se exercita în tre

Ţ ig a n ii din sat şi p o p u laţia neţigănească din R om ânia. In tot
cazul n u m ăru l p ro b ab il al acestor „corci“ se crede că n ’a r f i p rea
d eparte de num ărul Ţ ig a n ilo r p u ri 24). D ela această ridicare d in
neam , n um ai Ţ ig a n ii de cort sunt excluşi. N u m a i ei consideră o
crim ă dezertarea d in sânul com unităţii. „R ares, très rares sont
les cas ou une R oum aine épouse un T sig an e sédentaire, m ais ja
m ais elle n ’épousera un nom ade. C ependant, dans les villes ou les
T siganes sont plus riches et plus civilisés, on rencontre des a lli
ances entre R oum ains et T siganes, bien entendu dans les classes
sociales les plus basses“ 25). L egile g ru p u lu i îi în fru n tă nem ilos.
Ia tă m otivul pen tru care în tre ei nu avem cazuri de am estec şi că
această ram u ră de Ţ ig a n i să fie dela început scoasă d in cauză
când e vorba de p o sib ilitatea in te g ră rii Ţ ig a n ilo r în com unitatea
rom ânească.
24) I, Făcăoaru. op. cit. p. 37.

25) Popp Şerboianu. op. cit. p. 75.
N u to t astfel stau lu cru rile când e vorba de R u d ari, (băeşi,

lin g u rari) ; ei, au în u rm a lor, un proces de in teg rare, d ato rit, p re
cum se ştie, u n o r consideraţii necunoscute nouă în d eaju n s, g raţie
cărui fap t, ei ne ap a r ca şi in te g ra ţi — nici ei nu ştiu de când —
ne m ai av ân d nici o leg ătu ră cu neam ul ţigănesc : nici de în ru
d ire de sânge, n ici de lim b ă ; nici ch iar de obiceiuri — caracter.
F irea lo r e deosebită de a ce lo rlalţi Ţ ig a n i. A şa se face cum
R o m ân ilo r nu le repugnă, în aşa m are m ăsură, in teg ra rea
lo r în com unitatea rom ânească. A stfel sunt d a ţi ca „ro m ân izaţi“
cei d in O rla t ju d . Sibiu ; aşa n u m iţii „băeşi“ , în tru câ t „u n ii
d in tre ei n ici nu se deosebesc de ro m ân i“ . A ceştia sunt de religie
grcco -o rto d o x ă şi li se m ai zic şi „ c o rfa ri“ ; p rin tre ei sunt şi greco
cato lici, d ar în pro p o rţie m ai m ică 2G).
Tot aşa cei d in G u ra R âu lu i — acelaş ju d e ţ. In M uscel şi
m ai p u ţin în Ţ a ra O ltu lui, se în tâm p lă acelaş lucru : dacă se ivesc
cazuri de am estec în tre R u d ari şi R om âni, fa p tu l nu e salu tat cu
b u c u rie ; el nu produce însă în g rijo ră ri şi crize ca în cazuri in
verse. A m estecul sporadic p are m ai m ult sau m ai puţin norm al.
D ar nu e cazul, fiin d că în tre R om âni şi R u d ari deosebirea n efiin d
'm are, in teg rarea e re a liz a tă p rin grup. C azurile in d iv id u a le nu
interesează în aşa m are m ăsură. D e unde rezu ltă că R u d arii vor
treb u i sub orice fo rm ă in te g ra ţi — m ai ales sub ra p o rt economic,
a d m in istrativ şi cu ltu ral — fiin d c ă de rest am spus că sunt in te
g raţi dela sine, p rin fire a lor, oarecum d ife rită de a celorlalţi
Ţ ig an i.
R eo rgan izarea vieţii R u d a rilo r în cadrul de v ia ţă al poporu
lui rom ân nu se im p u n e în să m a i p u ţin im perios. E i v o r trebui
îm p ro p rietăriţi, d irija ţi deaproape. C azul dela U cea de Jos-F ă-
gâraş, este concludent : d in 15 îm p ro p rietăriţi, 4 m ai reţin pămâi?.
turile, 11 le-a u v â n d u t 27). Ceeace dovedeşte că nesu p rav eg h iaţi
nu d evin b uni ag ricu lto ri nici aceştia, decât cu tim pul. O d a tă
însă, cu o b u n ă reo rg an izare a vieţii lor, aceste lip su ri vor fi îm
plinite. U ltim e le rezid u ri ale u nei origini obscure, v o r d isp are şi
ele şi o p o p u laţie însem nată va înceta să ră m â n ă u ita tă şi în sus
pensie ca le g ă tu ră organică fa ţă de neam ul nostru. A m spus că ei
se situează la eg ală d istan ţă în tre R om âni şi Ţ ig a n i. M eseria
lem nului in trâ n d u -le în sânge, vor putea la nevoie să fie în d re p
26) R. Simu. M o n o g ra fia C om . O rla t. ( S ib iu ) 1895 p. 51.

27) V ezi g ra fic u l n r. 5. ,
ta ţi spre o technică evoluată a lu cru lu i în lem n. P â n ă atu n ci va

treb u i să ştim precis câţi sunt în în treag a ţară. C ifra de 100.000
p are a nu fi exagerată. In ţa ra O ltului la 4.627 de Ţ ig a n i sunt
1.947 sau 42,7% R u d ari ; în M uscel p a r a fi cam tot atâţia. S i
tu aţia e de aşa n atu ră că ne putem în treb a : dacă m ai e nevoie
ca R u d arii să constitue o „problem ă” , în tru câ t ea şi aşa se va des
lega, cu tim pul, dela sine. P en tru ei se cere n u m ai rid ica rea stan
d ard u lu i de v iaţă ; am eliorarea stă rii economice şi culturale.
R ăm ân Ţ ig a n ii de cort şi cei de sat. în tre b a re a care se p u n er
e, dacă fa ţă de aceştia răm ânem şi m ai d ep a rte la acelaş proces
de asim ilare len tă sau dacă ridicăm in te rd ic ţia to tală sau p a rţia lă .
Observăm însă că problem a nu se pune la fel p en tru Ţ ig a n ii de
sat, ca p en tru cei de cort. C ei de cort sunt im posibil de asim ilat.
Şi chiar de s’ar produce p rin cine ştie ce m ijloace asim ilarea lor,
ea ar produce o p ertu rb are grav ă în constituţia sângelui rom âneic.
D in această cauză, suntem p en tru o izolare to tală fa ţă de Ţ ig a n ii
de cort. D in tre aceştia, trebuesc însă rezervaţi o p arte, pen tru un
parc în n atu ră, spre a nu p ierde ţa ra o specie ra ră a fla tă p rin tre
noi. Restul n u interesează. T rebuesc în lă tu ra ţi în m od absolut din
v iaţa poporului nostru. In zilele noastre ar putea fi m u taţi undeva
în T ra n sn istria sau dincolo de Bug.
A ltfel stăm cu Ţ ig a n ii de sat. A ceştia s’au „ in te g r a t1 în tr’o
m ăsură ap reciab ilă vieţii noastre economice, şi au pătruns, deşi
sporadic, chiar în v ia ţa n o astră culturală. N u au însuşiri p en tru
v iaţa agricolă. O dem onstrează g ra ficu l ce arătăm (N r. 6) : 56,9%
din p ăm ântul p rim it p rin ex p ro p riere de către cei din Ş crcaia-
Ţ a ra O ltului, e vân d u t. P rocentul ar fi fost m u lt m ai m are dacă
n ’a r fi fost vorba d e locuri de casă, pe care nu şi le-au p u tu t vinde
şi care m icşorează astfel — nevoit — procentul lo cu rilo r vândute
fa ţă de băeşi 28). Sunt însă p ricep u ţi m eseriaşi : fie ra ri, zid ari şi
m ai ales lă u ta ri. V or trebui cru ţaţi m eseriaşii. M ai ales aceştia
— fie ra rii şi lău tarii — au devenit în m ijlo cu l poporului nostru
de neînlocuit. A re d re p ta te Popp Ş erboianu când spune despre
lă u ta ri că-şi fac o glorie din a vorbi rom âneşte p re tu tin d en i pe
unde um blă precum şi de a îm brăca costum ul n a ţ i o n a l D e
fa p t ei sunt cei cu o conştiinţă m ai clară ţigănească, cei m ai
evoluaţi — d ar şi cei m ai avuţi, din care cauză, se observă p rin -
28) V ezi g ra fic u l N r. 6.

29) Popp Şerboianu op. c it. p a g . 63.
Ire ci o te n d in ţă m ai in tensă de in teg ra re p rin tre noi şi se afişează

a i orice ocazie. Sunt de pe acum sate specializate cu Ţ ig a n i m u
zicanţi care v o r tre b u i p â n ă la an oarecare punct cruţate. A st
fel în M uşcel e satul B ughea de Sus. „Zi.-mi bughcranul” ,
însem ează : „zi-m i b râu ca la B ughea“ . In Ţ a ra O ltului, satele
M ân d ra, G rid , fu rn izează m uzicanţi.. '
In tr ’un anum it procent, la suta de locuitori, ei răm ân locu
lui şi balastu l, m arele nu m ăr de Ţ ig a n i de sat, aşezaţi la ţa ră sau
la oraşe m ai ales, va trebui colonizat în tr’o p arte m ărg in aşă a
ţă rii, trecu ţi peste N istru , la caz, sterilizaţi spre a nu se m ai în
m u lţi şi astfel să li se p ia rd ă n eam u l care am en in ţă să înăbuşe
însu şirile bune, existente în p o p u laţia noastră. Să nu uităm că b as
ta rd u l se-ap ro p ie m ai m ult de p arte a n eam u lu i i n f e r io r 30). Ia r
p ro lific ita te a lo r su p erioară, înlesneşte o d ifuzare la rg ă şi efec
tiv ă a d isp o ziţiilo r in ferio a re im pusă p rin corcire 31). .
Pe viilo r, în oraşe, n u va m ai putea trăi decât un m ic jium ăr
de 7 ig a n i m eseriaşi brevetaţi. P rin tre prim ele oraş descongestio
nate de Ţ ig a n i, a r treb u i să fie oraşul B ucureşti, poi, pe rând,
celelalte oraşe, cap itale de provincii. U rm ează satele, în ordinea
n um ărului însem nat de Ţ ig a n i pe care-1 au. în lă tu ra re a se va
p u tea face pro g resiv şi pe o p e rio a d ă m ai m are de tim p.
R ezultatul cel m ai de seam ă al exam enului nostru este, deci
solu ţio n area problem ei Ţ ig a n ilo r din R om ânia pe categoriile de
Ţ ig a n i d elim itate astfel. A cest fa p t nu e decât o consecinţă a fe
lu lu i în care concepem în treag a problem ă a Ţ ig an ilo r, spre deose
bire de a lţi cercetăto ri de p â n ă acum, care aveau în veclere Ţ ig a n ii,
global. P rin aceasta, p roblem a se sim p lifică şi p ra ctic şi teoretic
şi îşi prim eşte a lţi so rţi d e isb ân d ă în deslegarea ei. In loc să
avem în fa ţă m arele n u m ăr de Ţ ig a n i din R om ânia, vom avea pe
râ n d : Ţ ig a n ii de sat, de p ăd u re (rudari, băeşi, lin g u ra ri) şi de
cort. G ra d u l lo r de in teg ra re şi izolare am văzut că e d iferit.
A cesta e de a ltfe l şi singurul pu n ct de plecare în deslegarea
problem ei ce ne preocupă.
30) Dr. P. Râmneamhu : C o n s e c in ţe le a m e s te c u lu i d e p o p u la ţie . T ra n sil-
, -v a n ia n r .5 — 6 p . 1 8 6 — 7. .
31) Dr. 1. Făcăoaru, op, c it. pag. 38.
VI
OCUPAŢIUNI
1. Sub raport economic, Ţiganii sunt organizaţi în bresle naturale. 2.
Ţiganii de sat îmbrăţişează cele mai ţelurile meserii, dar şi cele mai cunosculc :
agricultori, f iei ari, muzicanţi etc. 3. Colectarea fructelor e o îndeletnicire co
mună, atât Ţiganilor de sat cât şi Rudarilor (mai ales). 4. Unitatea de
breaslă a Rudarilor, e asigurată prin preponderenţa prelucrării lemnului x>erde,
'in uwlte de utilitate easnică. 5. Obţinerea lemnului ,,ttşor“ şi greu“. 6. Ru
darii ca lucrători în lemn. 7 . Tehnica, instrumentarul. S. Desfacerea produ
selor. 9. Alte ocupaţiuni. 10. Ţiganii de cort şi îndeletnicirile lor. 11. Ţiganii
ca spălători de aur.
1 / In dom eniul economic, Ţ ig a n ii se p re zin tă ca un exem plu

tipic de d iferen ţiere a m uncii sub form ă de bresle n atu rale. A ceste
bresle, în tr’ad ev ăr sunt pătrunse de un caracter cu totul natu ral.
In ele m eşteşugul nu se în v aţă p rin şcoală. C opilul creşte şi to t
o d ată deprinde m eşteşugul. E l se m oşteneşte din generaţie în
generaţie, aşa încât, cu tim pul le in tră în sânge. N u num ai a tâ t r
m eşteşugul astfel deprins, nu trece dela o categorie (neam) de
Ţ ig a n i, la altă categorie de Ţ ig a n i, ci se lim itea ză la neam ul res
pectiv, astfel că, putem spune că ei, după felul de ac tiv itate,
aju n g de se d eterm in ă etnografic. In tru a tâ t ocupaţia ajunge d e
le in fluenţează caracterul de grup. N e av ân d alt caracter etnic de
term in an t (în a fa ră de conform aţia som atică), de m ulte ori ocu±
paţia este aceea care se rid ic ă în tre ei ca factor de d ife re n ţie re
etnică. In tre c o rtu rari de ex., avem n u m iri ca : S ofia C iu rar,
M a ria C ăld ăra r etc. •
U n lin g u ra r nu va îm b răţişa alt m eşteşug decât al lucrului
în lem n şi invers : un c ă ld ă ra r ră m â n e c ă ld ă ra r p rin neam d ar
şi p rin ocupaţie. A cesta este caracterul natural de b reaslă pe ca
re-1 p rezin tă Ţ ig an ii, pe oriunde se găsesc.
T o t ocupaţiunea a contribuit, în m are m ăsură, ca dela o ri
gine ei să aibe destin aparte, u n ii fa ţă de a lţii, în lim itele aceleiaşi
ocupaţiuni. D ife ren ţiere a m uncii la Ţ ig a n i, p riv ită astfel, e re a
lizată p rin tr’un trecut lung. E a e un rezu ltat direct al lu p tei pen
tru existenţă în tr’un m ediu specific de viaţă. D a r nu aceasta
vrem să scoatem în relief, cât in flu e n ţa pe care au exercitat-o

icspectivele ocu p aţiu ni asupra fe lu lu i lo r de a fi. O cupaţiunile
tiu constituit facto ru l care a îm p ă rţit p ân ă Ia div ersificare n e a
m ul ţigănesc. '
P e ei nu i-a ţin u t strâns leg aţi u n ii de a lţii, nici religia nici
cultura, ca pe E vrei, nici chiar lim ba, greu de a se im pune în tr’un
m ediu s tră in şi su p erior tra iu lu i dus de ei. O cupaţiunea le-a d e
term in at în să felu l de a fi p â n ă în a constitui n a ţii separate. In tre
ele, d iferite le so iu ri de Ţ ig a n i, se socotesc în urm a accstui fapt,
d re p t naţii. C o rtu rarii spun de R u d ari că ei nu sunt de ,,n aţia
n o a stră 1 şi to t astfel Ţ ig a n ii de sat spun de R u d ari /,,băeşi“ ,
lin g u rari) şi ş. a. m . d. C eeace dovedeşte că ei s’au răsleţit
un ii de a lţii şi nu i-a u m ai u n it decât ocupaţiunea — răm ân ân d
în urm ă, aproape, tot atâtea neam uri de Ţ ig a n i câte ocupaţiuni
au. A cesta e un adevăr, d a r nu e un ad ev ăr general v alab il. (Am
d em onstrat când am v orbit de categoriile de Ţ ig a n i dela noi).
In special ad ev ăru l de m ai sus are v aloare cu cât r[ ig«'inu
sunt m ai n eevoluaţi (cum sunt cei nom azi, R u d arii) cei d in tâ i
av ân d ca ocupaţie p re lu c rarea tablei de fier, tinichea ori a pielei
(ciurari), a osului (piepteni) ; cei d in u rm ă se ocupă cu p re lu
crarea lem n u lu i v erd e în strictul înţeles al cuvântului. Acolo unde
se p rezin tă îm p re ju ră rile optim e, ei realizează această u n itate de
b reaslă la m axim um , fo rm ân d o ad e v ă ra tă n aţie în raport cu
alte n eam uri de Ţ ig a n i. E cazul cu R u d arii de pretu tin d en i.
A m a ră ta t în cap ito lu l a m in tit că aceste ocupaţiuni nu sunt
p u ţin e şi că ele au oarecare însem nătate pen tru nom enclatura
d ife rite lo r fracţiu n i de Ţ ig an i, care îşi duc viaţa, din această cauză
in lr’un separatism m ai m ult sau m ai p u ţin absolut" unele fa ţă
de altele.
„Dela Paşte cumperi
întruna la cucuruz’.
C o n ştiin ţa lipsei lor de u n itate ca neam e lim pede, aşa cum
e lim p ed e co n ştiin ţa lo r ca Ţ ig a n i de cort, R u d ari sau de sat.
A şa încât, P opp Şerboianu, v râ n d să-şi reprezinte m ai bine cate
g o riile de Ţ ig a n i, n ’a p re g etat să adopte criteriu l ocupaţiei ca
(iin d cel m ai in d icat pentru îm p ărţirea lor în categorii.
N o i însă n e-am oprit, după cum am văzut, la un criteriu
denum it organic, care îm brăţişează pe toţi Ţ ig a n ii dela noi : de
sat, R u d ari, (lin g u rari, băeşi) şi nom azi.
2. F ap tu l că m ajo ritatea Ţ ig a n ilo r de sat trăesc în m ediul

nostru rural, e de aşteptat ca ei să practice în tr’o fo rm ă oarecare
ag ricultura.
D ela început trebue să ne aşteptăm că ei făcând ag ricu ltu ra,
n u înţeleg p rin această îndeletnicire o ocupaţiune care să acopere
pe toate celelalte, cum se în tâm p lă la ţă ra n u l nostru. Iu p ri
m ul rând, ei o vor practica fiin d p lă tiţi cu ziua la R om âni (sau
la alte neam uri din cuprinsul ţării) : o vor p ractica altfel, pe loc
lu at cu aren d ă sau în parte, lucru care le fixea ză un caracter deo
sebit agricol. D in aceasta re z u ltă că ei nu stăpânesc efectiv un
dom eniu de activitate, ci sunt sau în slujba p ro p rie ta rilo r de p ă
m ân t de alt neam, sau dacă-1 m uncesc pentru ei, sunt debitori,
la fel, p ro p rie ta rilo r d ela ca ri ia u m parte sau ca arendă. P r in
u rm are despre o v ia ţă agricolă a Ţ ig a n ilo r de sat nu poate fi
vorba în situ aţia în care se găsesc ei astăzi. C ă nu-şi pot stăpâni
avutul — pro p rietatea im o b ilia ră — (în a fa ră de strictul nece
sar : casa şi cât ţin e casa), o dovedeşte cercetarea n o astră din
Şercaia, com ună fru n ta şă în Ţ a r a O ltului, unde situ aţia a r fi
p u tu t favoriza de m inune elem entul Ţ igănesc, din m ai m ulte
inincfe de vedere. D a r se constată, că 56.9^3 — adică m;ii m ult
de ju m ătate din p ăm ân tu rile cu care au fost îm p ro p rie tă riţi
Ţ ig a n ii de sat din Şercaia, au fost vândute, răm ânând, cum am
iipus, strictul necesar. (A se vedea graficul). A ceasta dovedeşte
că Ţ ig a n ii sunt un neam , organic, in ferio r, ce trăesc ca popoarele
„prim itive"’, de azi pe m âine („von der H a n d zu dem M u n d ”),
sau cel m u lt îm brăţişează m eşteşugul caracteristic. M ăn ă stire a
Dom nească din C âm pulung-M uscel, a avut num eroşi Ţ ig a n i robi.
L a em ancipare, aceşti au iscălit o „ ja lb ă “ că tre egum en, în care
spun că ei nu pot tră i la ţa ră ca clăcaşi p lu g ari, „fiin d că h ra n a
noastră nu e m unca p lu g aru lu i, ci ca m eşteşugari am tră it şi trăim
to td eau n a în oraş“ x).
In lum ina acestor g e n e ra lită ţi va trebui să ne gân d im la a g ri
cu ltu ră ca îndeletnicire a Ţ ig an ilo r.
O situaţie excepţională o deţin Ţ ig a n ii de sat, pe alocuri, ca
spre ex. la F ăgăraş. A ici Ţ ig ă n ii din oraş făcând g ră d in ă rit,
v alo rifică m unca depusă în cultura cepei, poate, ca în nici o a ltă
11Pi. I. Răulescu. J a l b a Ţ i g a n i l o r c ă tre egum enul M ă n ă s tirii C âm pu

lu n g în Muscelul nostru I I N r . 8 p. 1 3 .
ŢIGANII .DIN ROMÂNIA 105
parte din ţara noastră. E, cred, interesant să ne oprim cât de cât

spre a vedea, în ce constă fenomenul aşa de rar întâlnit.
L a F ăgăraş, cum e şi firesc, Ţ ig a n ii se dedau la m ai m ulte m e
şteşuguri. L a acest lucru, ne putem aştepta. C ei de pe B rânco-
veanu, 2) sunt toţi m eseriaşi (a fară de un m uzicant) : 4 cism ari, 2
fie ra ri, restul zid ari, ro tari. „A proape toţi ştiu să lucreze cismă-
ria” . C ei d in str. C im itir, sunt m uzicanţi, zugravi ; 1/3 din ei au
această ocupaţiune. D acă nu pot să înveţe m eserie, pun m âna pe
v io ară — pe când dincolo (Brâncoveanu),. se d isp reţu eşte vioara,
cei dela C im itir (care sunt şi cei m ai num eroşi), cultivă în schim b
ceapa. T reb u e să subliniem dela început că ei nu folosesc locul,
nici aici ca p ro p rie ta ri de păm ânt, ci îl iau d ela „oam eni p lu g a ri“,
cultivându-1 în p a rte sau cu aren d ă, m ăsu ra t la „p as“ .
De aici, „pasu şi suta”. Dacă-s 10 paşi (lăţime) dau 1.000 de
lei (în anul 1939). Plătesc, (după alt informator) 1.200 lei pentru
„10 paşi” de loc, sau „100 straturi”.
La muncă spre a putea ieşi la rezultate mai bune, se împru
mută, sau cum spun ei, lucrează „pe ajutate“. Mâine dacă pune,
trebue să mă duc la ia (la care a venit împrumut) — dacă am ter-
ninaL Sau am avut opt inse ; la ielea toate ieu trebue să merg.
Mai luăm şi pe bani“ 4).
Şi cum ţă ra n ii de p rin p re ju r cu ltiv ă şi ei ceapă pen tru târg ,
se înţelege că în tre ei şi Ţ ig a n i există nem ulţum iri de pe urm a
concurenţei. Ţ ă ra n ii din B eclean (sat învecinat) fac concurenţă
< 'i ceapă Ţ ig a n ilo r d in F ăgăraş. Ei au un av a n ta g iu : au locul lor
şi, p rin u rm are, le d ă m âna să v ân d ă m ai eftin, In tr ’o zi de Iulie,
Ţ ig a n ii fac leg ătu ri de ceapă ; cinci cepe’n leg ătu ră şi o dau după
t:nm e p re ţu l : 3-4 lei. T o am n a o fac cununi şi o duc la târg. „ F a
cem cîte cinci sute de cununi şi tocm im tot unu dela sat cu caru
pen tru 600— 800 lei, daca stă pe 2 zile. M ergem la tîrg cu ia ; ie
tîrg la M ediaş ; ie tîrg la Sibiu, şi p rin sate“ . C eapa e recunos-
-cută : ceapă roşie, „d u lce” . T o am n a o fac cununi şi o duc la târg.
A cum e vorba de cea scoasă în v a ră şi pe care o duc la tâ rg la
2) Sunt localizaţi de două cartiere : pe str. B râncoveanu şi lângă C im i

tir, (vezi p lan u l oraşului Făgăraş). .
3) In i. N. H o ju de 28 an i cu 4 clase prim are, vezi şi graficul ală tu ra t
(N r. 4). .
4) Inf. Gh. H oju. „D epinde de loc. n u de parale or dă om. A nul de
■patru ori, toam na, prim ăvara. T oam na la trei săptăm âni îl întorc de două
ori... Inf. G h. Ciucan.
Cohalm. Se vinde şi după loc (când e lipsă de „arpagică“. Dacă nu

e ceapă verde, „te-intinzi şi la aialaltă care trebue să se coacă“.
D ela situaţia a ră ta tă a Ţ ig a n ilo r din F ăgăraş, trecem la sate,,
unde găsim aceiaşi form ă de economie agricolă în tâ ln ită şi la R u
dari. A dică, neavând păm ânt, m erg la seceră în altă p arte, la Saşi
socotiţi ca ad ev ăraţi stăpâni, acolo unde conlocuiesc, în acelaşi
spaţiu. O ad e v ăra tă „neoiobăgie” iese la iv e a lă acum. De pus.
.,cucuruz“, îi face „clacă“ la sas, 16 zile ; 4 zile de fe rd e a lă “ 5).
Ţ ig a n ii din Şercaia lucrează însă în p arte ; „ju m ătate, ju m ă
ta te ”, cum spun ei. Iau şi cu arendă. M ai bine ies în parte. M o
tivul e ju stific at, „poate că nu se face“ şi atunci trebue să plăteşti..
In urm a acestui fapt, de subordonare econom ică, p ân ă la a
servire, s’a născut în tre Ţ ig a n i şi Saşi, o convenienţă socială ade
cuată : ei sunt p riv iţi de către Ţ ig a n i ca protectori. T erm en u l e
consacrat în partea locului şi nu ştiu să fie scos în lu m in ă p ân ă
acum. E vorba de Ţ ig an u l care a fost slugă la Sas ; de Ţ ig a n u l
căruia Sasul îi îm prum ută b an i ; îi d ă de m âncare şi în schim b e o
ijaianţie pentru Sas, că are un orn de a ju to r oricând are nevoie la
m unca câm pului. In felul acesta, m ai fiecare fam ilie de Ţ ig an , în
Şercaia, are câte un „protector” sau „stă p â n ” . Şi R om ânii spuneau
Saşilor p rin 1848 „stăpîne“ , mi se spune, ceeace dovedeşte că aici
se m ai perpetuează încă, un sistem m edieval de subordonare eco
nomică ce an g ajează convenienţe sociale tipice.
T recân d în C ârtişoara, apropierea de Saşi d ă la iv eală acelaş
fenom en ; suntem obligaţi să recunoaştem acelaş lucru : o Ţ ig an că
ce se ocupă cu cusutul, în treb a tă de m ine cum şi pe unde v inde cusă
turile, răspunde : ,,am stăpîne cunoscute unde vindem berle, p en
tru băeri la saci, la papuci. L a Saşi, tot stăpîne le zicem — îmi
spune ea ; la R om îni p ă num e. A şa se zice de când îi lum ea la
Saşi...” 6).
Stăruind întrucîtva mai departe, aflu că în loc de nene, bade,
lele, ei întrebuinţează pentru Saşi, „stăpîne, stăpînă“ ; la Rotnîni :
bade, vecine. De ce ? întreb eu. „Că tot lucrăm la ei, Rumînu-i dă
naţia noastră : botezaţi ca şi noi... 7). Altă voce : „la Saşi şi la Ro-
5) O găleata dc 1/2 de ju g ă r are p a tru „ferdele

6) Inf. M aria Novac, din C ârţişoara. E a p retin d e că Săsoaicele nu sunt
aşa de sgârcite ca Româncele noastre, sau m ai degrabă a r susţine că num ai
când e vorba de ea, Săsoaiccle nu sunt sgârcite...
7) Inf. G lafira D um itru şi L azăr Stoica din C ârtişoara. P en tru o în ţe
legere m ai larg ă v. .,Consicleraţiuni asupra R aportului din tre Ţ ig an i şi R o
m ân i“, p. 12— 17..
m îni, le spuneam stăpîne odată. Acum nu". Ia r rudăreasa, prinu

satele rom âneşti, v ân zân d m arfa, strig ă : .,L uaţi-vă corfe şi m ătu ri
n ev astă” ! P rin cele săseşti, înlocuesc cuvântul „n evastă” p rin cel-
de „ ju p â n e a să ” .
F ireşte, ra p o rtu l de subordonare în tre Ţ ig a n i şi Saşi se p erp e
tu ează şi astăzi, deşi în tr ’un g ra d m ai atenuat. N u greşim , cred,
când atrib u im acelaş ra p o rt de. subordoare şi aceeaş fo rm ă de-
u d iv ita ie ag rico lă peste tot şi fa ţă de R om îni, cu a tâ t m ai m ult, cu
câi, în tre Ţ ig a n i şi R om âni le g ă tu ra e şi m ai strânsă.
D in tre Ţ ig a n ii de sat, se recrutează cei m ai diverşi m eseriaşi.
D ife ren ţiere a m uncii în tre ei a aju n s aşa de departe, încât, între
ei te găseşti (vorbesc m ai ales de Ţ ig a n ii din m ediul rural) ca în-
t r ’o ad e v ă ra tă div iziune a m uncii. A m în fa ţă un tablou. A m scos
la în tâ m p la re zece sate d in Ţ a ra O ltului în care ne putem face o
idee despre în d eletn icirea Ţ ig a n ilo r de sat. Ca b raţe libere de-
m uncă, se înscriu cei m ai m ulţi. Sunt pălm aşii, zilerii. U rm ează
fierarii. N u este nim ic neaşteptat.M eseria lu cru lu i în fie r este
p rea cunoscută p en tru Ţ ig a n i, ca să m ai fie scoasă în evidenţă.
S unt ţig an o lo g i care susţin că Ţ ig a n ii ai> fi an te-m ergători ai
«-■pocii bronzului p e m eleagurile noastre (B ataillard) — p re ţu in d
.sau referin d u -se la în d em ân a rea cu care ei lucrează fierul. In
deosebi m etalele, fiin d că o p a rte din cort.urari sunt şi ei „ c ă ld ă ra ri“ ,
a lţii „c o sto rari“ etc., ia r alţii sunt spălători de aur, care trebuesc
îng lo b aţi din punct de vedere profesional aceleiaşi v irtu ţi ce-i îm
pin g spre aceeaşi ocupaţie. In trecu t p re p ara u pentru regi arm a
m ent de războiu şi obţineau p riv ile g ii im p o rtan te — astăzi nu e
sat să se p o ată dispensa de a avea un u l p â n ă la doi sau chiar trei
fie ra ri. In Ţ a ra O ltului de exem plu, num ai în două sate am a fla t
fierari d in tre R om âni, restul p re tu tin d en i, Ţ ig an i. In tre celelalte
m eşteşuguri, (exceptându-se lucrul cu ziua) la cei d in Ţ a ra O ltu lu i
precum păneşte lu cru l în fier. L a 10 sate avem 39 fie ra ri — ca p i’
de fam ilie. O ro a tă de car trebue leg ată în fie r ; un „ r a f“ pus la
ro a tă în com una T elechi-R ecea în an u l 1939-costă 20 lei, cu fieru l
om ului. O potcoavă 5 le i (iarăşi cu fie ru l adus de om). U n fie ra r
poate face 30 de potcoave d in fie r nou pe zi.
Fierarii lucrează şi ei pe bani sau primesc de-ale traiului :
„slănină“, „pită“. Ţiganii din Racoviţa (Sibiu) fac, afară de-
uneltele cunoscute : cuţite, foarfeci, seceri. Asta dovedeşte o mare-
îndemânare şi înţelegere în meşteşugul fierăritului. Dela fierăria
p ro p riu zisă, pelâ oraşe, trec apoi şi la tinichigerie. U n u l din F ă

găraş poate spune : „cîrpesc şi eu la ploctăne“ şi se fereşte să se
declare pe de-a-întregul tinichigiu, spunând că el n um ai „ răp ă-
leşte“ (repară).
D a r opinia gen erală în Ţ a ra O ltului, în tre săteni, e că satul să
aib ă cel puţin doi fie ra ri : unul la o m argine a satului, ia r celălalt
la cealaltă m argine a satului. E cazul să arătăm că fierăritul e
una d in tre puţinele ocupaţiuni pentru care “Ţ ig a n ii sunt trebuin,-
cioşi societăţii noastre. In tr ’un caz de „izolare“ com pletă, fie ra rii
vor trebui înlocuiţi, în m en talitatea ţă ra n u lu i nostru însă, s’a în-
rfla ţe n it ideia că num ai Ţ ig a n ii pot fi fierari...
A exista sat fă ră ca să aib ă fierar, însem nează o ad e v ăra tă
d ificu ltate pentru locuitori. U rm a rea e că se vor în g riji ei să-şi
-aducă fierari de unde pot.
,,PJoicic-aduce cîflig
d 'in p u n g -a fa ra '.
U n alt m eşteşug la care recurg Ţ ig a n ii de sat, e c ă răm id ări-

tul. T o t ei fac cărăm izi. In Ţ a ra O ltului, d in zece sate (cu 210 p ro
fesionişti capi de fam ilie) 23 se recunosc „ c ă ră m id a ri“ . D u p ă zileri
(salahori, pălm aşi), fie ra ri, ca num ăr, ei vin la rând.
Suntem în to iu l v erii, în tr’un sat din Ţ a ra O ltu lu i, unde
notez : .,parte din cei din R âuşor, sunt plecaţi de astă p rim ă v a ră
la cărăm idă, de unde se m ai întorc din când în când ca să vază
„d acă m ai stă casa“ ; n ’a luat-o apa ?.,. T im p u l de lucru e din
10 M ai p ân ă în A ugust. D a r unde m erg ? M erg p rin alte sate, cu
fa m ilie cu tot, pe unde găsesc de lucru. Fac „c o n tract“ cu om ul,
căruia îi lucrează şi tot acolo, pe loc, îşi fac aşezări sezonale : lo
cuiesc în bordeie. M ateria lu l b ordeiului poate diferi dela om la
om şi este d at de către p ro p rietar. A ci ei se an g a je ază cu „ ru p tu “ .
N eculae C iungu cu nevasta (din L isa F ăgăraş) lucrează cu „ ru p
tu “ . Ii vine la m ie 300 lei. I se m ai d ă b ău tu ră, m âncare : „cupe
de lapte, salată, carto fi“ .
Ceeace mi s’a p ăru t m ai interesant, e form a sub care sunt
apucaţi la m ână de p ro p rie ta rii cărăm izilor, ei fiin d nevoiţi să
se îndatoreze de cu ia rn ă pe la oam eni p rin sat. In schim b le
face cărăm idă (dacă e cazul). In general se poate spune, că ,,se
îm prum ută iarn a şi lu cră v a ra “ . P reţu l se înţelege că e a ltu l ia rn a
•şi deci cu atât m ai avantajos p en tru p ro p rie ta r, cu cât ei sunt m ai
strâ m ta ră ţi în tim p u l iern ii. Se plăteşte de m ulte ori şi în natură.

In cazul din u rm ă „bucatele“ vor in tra în socoteala cărăm izilor.
M i s’a p ă ru t că cei m ai în m izerie d in tre Ţ ig a n i sunt aceşti cără
m idari...
U n Ţ ig a n (Iacob S am oilă), din F ăgăraş, în u liţa B ecleanului,
face cărăm id ă în v ăţăto ru lu i d in V ad. P re ţu l e 200 lei, o pâine şi
4 „cofe“ de fă in ă la m ia de cărăm izi.
Focul p en tru ars cărăm id a îl d ă om ul. P a ie p en tru în v elit
cărăm id a, la fel. Cei m ai h a rn ic i că răm id ari aju n g de fac şi 1000
cărăm izi p e zi. „N u m ai când plouă e m ai ră u “ . L ucrul m erge
g reu atunci. Sunt an u m ite locuri bune p en tru făcut cărăm idă.
.Pentru cei din satul L isa, „în G ra u ri“ se găseşte p ăm ân t foarte bun
A ci se face cărăm id ă de 10 ani. Găsesc apoi alte 4 bordee d e
că ră m id a ri în L isa, la „P iscu B ochi“ .
In S âm b ăta de Jos, de exem plu, locul unde se face cărăm idă,,
e pe „D ealu l cel m are“, la h o taru l cu S âm băta de Sus, unde lu
crează în zi de v a ră la cărăm izi, 13 fa m ilii de Ţ ig a n i, v en iţi din
m ai m ulte p ă rţi : R ucăr, S âm băta, U cea de Jos, D răguş — toţi
strânşi aici, unde au „ c ă p ă ta t“ de lucru. L ucrează pe fam ilii,
cu schim bul : o zi m erge o fam ilie la a lta şi lucrează, ia r în cea
la ltă zi îi întoarce ziua de lucru. A stfel se obţine m ai m ult spor,
a tâ t la fă cu t cât şi la tăiat. F ăcut, scos, rid ic a t şi pus în cuptor.
P relu crare a m ateria lu lu i p â n ă ce cărăm id a e gata, trece p rin m ai
imiUe faze : m ai în tâ i se sapă p ăm ân tu l, care, am estecându-se cu
apă, e lu a t de 4 o ri la sapă. A m estecul e că rat cu roaba la m asa
unde i se d ă form a. Se aşează jos pe uscat, râ n d pe rân d , una
lângă alta, fo rm ân d la o la ltă o ,.arie“ , ia r d u p ă ce se usucă fac din
ele un „b a n ch et“ — 1000 de bucăţi banchetul.
A rd e re a cărăm izilor se face la cuptor, cu care p rilej trebuesc
oam eni m ai m ulţi şi m ai ta ri. P a tru din cei m ai ta ri sunt ţin u ţi
num ai ca să aşeze. U ltim a fază e atunci când se d ă foc cuptorului
care trebue îm pro sp ătat cu lem ne d in tre cele m ai grele şi p rin
u rm are m ai anevoie de introdus în foc.
In două zile cu căldură, cărăm id a se usucă. D acă nu -i a ju tă
tim p u l şi plouă, cărăm id a s tă cu săp tăm ân ile întinsă. In tr ’o ase
m enea a lte rn a tiv ă pe bu n ă dreptate, „ploicic-aduce cîştig d in
p u n g -a fa ră “ . Ia tă do uă contraste ce an g a je ază a titu d in i deosebite :
ţă ra n ii doresc în lu n ile secetoase de vară, ploaie, pe când că ră
m id a rii doresc căld u ră şi cât m ai m u ltă secetă. N u în zad ar pe-
-uim a acestui desacord, se naşte credinţa, după care, c ă răm id arii

a r deţine secretul regim ului ploios, cu un cuvânt, că ei a r leg a
„ p lo ile “ ...
In anul 1&19 îm i spune un cărăm id ar — din Şinca N ouă —
•că a fost o secetă m are. A u început oam enii să se puie pe g ân d u ri
şi în tr’un târz iu s’au pom enit cu ţă ra n ii : „or venit oam enii. Eu
lucram acolo-n jos, în capul satului — au v en it şi-au fu ra t fo r
mele şi cărăm ida şi a băgat-o în vale : să plouă. (N u plouase vo
şase săp tăm îni)“ 8).
Se zice că a r pune cărăm id aru l — p en tru acelaş scop — o că
ră m id ă să ardă. Se m ai spune că tot ei p rin d o broască şi o ard
în foc, cu cărăm idă cu tot şi în felul acesta a r lega sau ar încuia
ci ploile. N oi n ’aveam in ten ţia să ne extindem . In tre alte m eserii,
cărăm ida o fac Ţ ig an ii de sat (şi p a rte din Băeşi, p rin A rdeal) —
toţi aceştia devin în tim pul iern ii d isp o n ib ili şi îngroaşă braţele
de m uncă devenite libere. S unt predispuşi deci şom ajului.
C ercetările de acest fel p re tin d o lu m in ă d ep lin ă asupra g ru

p ului etnic ţigănesc. In p realab il o serie de cercetări în leg ătu ră
cu m ediul rural, in d ependent de oraş, p en tru care trebuie să avem
o evidenţă aparte. D e ex. la ocupaţii, cele două m edii se p re tin d
deosebit studiate. M eseriile vor precum păni în m ediul urban ;
aceasta o a ra tă oraşul F ăgăraş, unde p o sib ilitatea de a în v ă ţa o
m eserie e m ai m are. C ererea la fel. Se vor îm p u ţin a zilerii, vor
cieşte m uzicanţii care vor lua locul fie ra rilo r de pe l a sate (ca n u
m ăr). Apoi m eseriile se vor înm ulţi, ad ăugându-se la cele restrânse
ale m ediului ru ra l zid arii, lu c ră to rii în fabrică, lăcătuşi-m ecanici,
frizeri, croitori etc. Ceeace trebue rem arcat, e fa p tu l că Ţ ig a n ii
în afară de m uzică, ce răspunde unui sim ţim ânt înăscut a lor, nu
îm brăţişează m eserii, unde concurenţa e m are : lăcătuşi, m ecanici,
frizeri, croitori, care m eserii deşi m ai uşoare şi m ai acceptabile,
sunt m ai căutate de celelalte neam uri, lo r rezerv ân d u -li-se cele
m ai puţin atrăgătoare : zidărie, fierărie, a fa ră de p an to fărie, care
în m ediul urban, pentru ei, e o cucerire şi u n in d iciu de ad a p ta re
sub această form ă la m ediul orăşenesc. Scad fie ra rii în schim b,
ceeace dovedeşte că aici cererea e cu totul redusă.
A b stragând pe cele arătate m ai sus, se im pun, cred, şi alte
o b serv aţiuni : cei m ai m ulţi d in tre p a n to fa rii ţigani' din F ăg ăraş
8) Inf. Otves Nicolae, 68 ani. Şinca N ouă. T a ra O ltului. ,
lucrează m ai ales p en tru ţăra n i. „N o i cu ţă ra n ii tră im “ . Sunt în

-conflict deci cu fa b rica ce îndestulează restu l p ie ţii precum şi ce
lelalte debuşee. In zile de tâ rg la F ăgăraş, ei scot în vânzare
în călţăm in tea lu c ra tă anum e p en tru ţărănim e. Şi precum Ţ ig a n ii
p a n to fa ri-c ism a ri su n t în conflict cu fab rica, între m uzicanţi
stăru ie deasem enea un conflict, pe m otivul că m uzicanţii străini
v en iţi d in T im işo a ra sau M ediaş sunt a n g a ja ţi cu jazzuri la
„ W o lf“ , „T ro cad e ro “ şi „M exico“ , făcându-le lor nu num ai con
c u ren ţă, dar, în lă tu râ n d u -i d in serviciu. Se plân g deci, că cei
stră in i câştig ă câte 400 lei pe noapte. „N o i sîntem săraci, n ’avem
acordeoane, saxofon, p ia n “ . (A ceştia av ând v ioară şi cobză, la
ţa ră n u-i chiam ă, fiin d p rea scumpi. Se duc însă şi la ţară , pe la
nunţi, co n tra r afirm a ţiilo r de m ai sus). Pe de o p arte ; pe de alta,
p atro n ii sunt im puşi să plătească d area du b lă — p en tru deschidere
■
— în tim p u l nopţii. De aici nu vor să m ai angajeze n ici ei m u
zicanţi.
A ceasta-i situ aţia la oraş. In m ediul ru ra l ca im p o rtan ţă nu
m erică avem pazn ici de porci, ciu rd a ri sau „ p ă sto ri“ cum li se m ai
spune (în Ţ a r a O ltului). P ăsto ri nu de oi, ci de porci. Ţ ig a n ii
n icio d ată n ’an în d ră g it m eseria ciobănitului. C om una neavând
alţi paznici d in tre R o m âni p en tru in g ra ta m eserie de porcar, a n
gajea ză un Ţ ig an , care în Ţ a r a O ltu lu i se d ă ca un lu cru destul
de cunoscut. In alte p ă rţi aceştia sunt servitori. N u e decât acelaş
serviciu. Şi în tr ’un caz şi în altul, ei prim esc sim brie în bani sau
natură.' V asile T in cu din H ârsen i, ciu rd ar, prim eşte 7 „cofe“ de
v ită : secară şi cucuruz. O cofă are un kilogram şi ju m ă ta te °). C âte
o p âin e la două v ite şi o „p işcătu ră“ de slăn in ă în fiecare zi. N i
sc spune că „lum ea e lip s ită şi n ’are b a n i“ . D in „bucatele“ p ri
m ite v ân d şi fac bani. U n c iu rd a r are în pază în felul acesta, p ân ă
la 300 capete de vite. E l p lăteşte pen tru a-i fi de a ju to r o „slu g ă“
cu 4.000 lei. A cesta de exem plu a an g a ja t un „b ăieţaş“ d in B reaza
(copil de băieş).
Sistem ul de m ai sus este lă ţit în tot A rdealul. C ei d in Sâm
b ă ta de Jo s se p lâ n g că i-a u pus „cu p u tere” , negăsindu-se a lţi
porcari. P rim esc în schim b 5 „co p u ri” (6 kilogram e) de porum b
şi grâu de porc ; la 4 porci o x/ 2 kgr. de slănină. L a secerat i se
9) In lr’o „m ăsură“ sunt 14 „cofe“. O cofă e egală cu 1 kg. „Să ghine

o m ăsură şi p atru cofe p ă două g h ite“ . P ărerile diferă referito r la „cofă“ ca
u n ita te de m ăsură după cum reiese şi din inform aţiile date de N eculae A lbu
"din Râuşor. . '
m ai dă un snop de grâu de fiecare fam ilie, iar toam na are iarăşi

— de fiecare — fa m ilie o „corfă” de porum b. S u n t 4 cu toţi de
păzesc. „Ă l prost cu porcii o crescut. M um ă-sa b ă trâ n ă e cea care
ad u n ă bucate de p rin sat” . Şi p en tru că-i o ruşine a paşte vitele-
(în special porcii) vor fi chem aţi Ţ ig a n ii sau d in tre R oinîni, cei
m ai săraci...
N eculae A lbu din R âuşor, e p lă tit la fel : cu „bucate” . „N ouă
cofe de g h ită şi laptele de două ori de g h ită. O cofă de cucuruz
de gazdă la toam nă — un snop de grâu de fiecare curte şi colacii
la C răciun, la P aşti şi R u salii” . .
V or p rim i în a fa ră de cele enum erate miai sus şi cânepă, o
m ănuşe de fiecare „g azd ă” . N u m ă pot opri îndestul asupra a
cestui fel de schim b în natură, în tru câ t din punct de vedere etno
g rafic el ne interesează la m axim um . Sistem ul ap a rţin e unei
faze p a tria rh ale de v ia ţă şi e de m irare că se m ai păstrează şi
în zilele noastre sub o form ă aşa de ev id en tă ca în T ra n silv a n ia ...
U nei astfel de în d eletn iciri, chiar şi sporadic, sau în tr’o m ăsură
redusă, nu răspund, d in tre Ţ ig a n i, decât cei de sat şi băieşii —
de unde rezu ltă că Ţ ig a n ii de cort nu in tră în aceleaşi leg ătu ri
economice ca cele două categorii de 'ţ igani arătate, ră m â n ân d să
practice a ltfe l de ocupaţii şi să se preteze alto r form e de schim b,
m ai m ult sau m ai p u ţin aceleaşi.
*
D in tre provinciile în care num ărul Ţ ig a n ilo r m uzicanţi p re
cum păneşte, avem M untenia, O lten ia, D obrogea şi M oldova.
Aci se cân tă diferit. în com paraţie cu T ra n silv a n ia . In p ărţile de
peste m unţi, L ă u ta rii (în cea m ai m are parte) sunt tot Ţ ig a n i, d a r
ei se m ulţum esc să execute instrum entai la cerere fă ră să
cânte din gură. In terp retarea sentim entelor p o p u lare e făcută
astfel, cu totul d iferit. A cânta şi din g u ră însem nează a in tr a
şi m ai adânc în „ in im a ” celui care aşte a p tă să i se cânte, a -i fi
stăpân pe suflet în orele de petrecere, pe câtă vrem e executarea'
cân ticu lu i num ai din scripcă nu d ă pe d ep lin această p o sib ilitate.
Ia tă că şi sub acest raport, putem dovedi, că în celelalte re
giuni ale ţă rii, Ţ ig an u l are un câm p de m anifestare ceva m ai la rg
şi m ai p ro fu n d decât în p ă rţile de peste m unţi. E o a ltă a ră ta re ’.
P en tru un ardelean, in te rv e n ţia vocală a lă u ta ru lu i în cântecele
noastre, provoacă m irare şi ilaritate. A ltfe l se în tâ m p lă în restul
ţă rii. D in tim p u ri trecute, de pe la curţi dom neşti, se în tâln eşte
rolu l p rim o rd ial în m uzică al Ţ ig a n ilo r la noi, iar fa p tu l că au

lu a t pe seam a lo r nu n u m ai m uzica in stru m en tală ci şi pe cea
vocală,, a făcu t ca ei să fie p â n ă la u n pu n ct d epozitarii lite ra
tu rii noastre p o p u lare liric e şi epice, colportorii balad elo r ce
rute de ospeţe. A lfr e d Poissonier, în „N otice historique sur les
T sig an es ou esclaves Z in g ares de M oldavie et de V alachie” ,
com pară pe accşti câ n tă reţi ţig an i de la noi, cu tru b ad u rii din
evul m ediu... la F rancezi. D u p ă D -l Polra c a p ita la ţă rii în 1939
a r avea 30.000 Ţ ig a n i, d in tre aceştia, o ,,treim e” o form ează
l ă u t a r i i 10). ' _
E i au făcu t d in această în d eletn icire nobilă X1) o profesiune
în a d e v ăra tu l înţeles al cuvântului. In troducerea lor în m uzica
rom ânească de la sate cu a tâ ta succes, a făcu t loc unei p re ju d e
căţi pop u lare : că n u m ai Ţ ig a n ii cân tă p en tru alţii. E o atitu d in e
de slugă, a am uza pe a lţii cu cântecele tale... Ia tă p â n ă unde au
aju n s Ţ ig a n ii în p rofesiunea lor m uzicală.
L a n u m ăru l m u zicanţilor d in satele şi oraşele d in vechiul re
gat,, răspunde n u m ăru l ceva m ai restrâns al Ţ ig a n ilo r m uzicanţi
în m ed iu l ru ra l din A rd eal.
A cest fe rm en t p u ternic de frăm ân tare , de m enţinere şi de am -,
p lific a re a p a trim o n iu lu i nostru m uzical, popular, a scos la iveală
num e ilustre de Ţ ig a n i „ lă u ta ri” , ca cel de Barbu L ăularu devenit
p ro to tip u l lor şi p en tru care b a rd u l de la M irceşti avea a tâ ta
p re ţu ire în sen tim en talita tea sa poetică. A u t o r ii 12) dau ca şi
p en tru cei d in U n g a r i a 13), num e : B alan, Ionică, D um itrache,
A nastase M uscalagiu ; în tim p u l m ai nou : Ciolac, G rigoraş D i-
nicu, etc. '
S’a r p u tea stăru i m ult. Volum e întregi s’ar p u tea scrie — ele
a r şi p u te a -fi scrise, fiin d că a r însem na un exam en al p ro p riu lu i
nostru su flet. N o i n ’avem decât să evidenţiem , în lucrarea noastră,
o p arte a caracteru lu i ţigănesc. P recum şi le g ă tu ra ce’ o au cu
poporul rom ân p rin muzică.
E cunoscut de to ată lum ea că sim ţul pentru m uzică li e ge
n eral şi o rig in ar, ca şi hoţia. El face p arte din caracterul lor.
10) G. Polra. C ontribuţii p. 122. ' .

11) „Les "Tsiganes, av an t tout, sont nés musiciens. E n possession de
te lle s^nle qualité, ils auraient le droit de prétendre a une origine plus noble
que celle qu’on leur aliribue généralem ent..“ Popp Şerboianu. Op. cit. p. 63.
12) A m ănunte, v. G. I'o tia . Op cit. p.
13) É ibary, Racz, Danko (1353— 1902; Radies, Balogh etc.
A p titu d in e a lor p en tru m uzică, este caracteristica şi la popoa

rele in d ien e înrudite. Spre ex. K a f i r i i 14). E i sunt m uzicanţi înăs-
c u ţ i 15). P rin m uzică se introduc la curţi, p ă tru n d in socictatea
în a ltă — cunosc poftele şi slăbiciunile an u m ito r p o ten taţi şi
în tr ’un anum it fel, nu se poate spune că nu cunosc v â rfu l p ira
m id ei sociale.. N u sunt ei aceia care au aju n s că p ita n i în arm ată,
la m uzică ? De ce să ne m ai m ire atunci, că de aici au in tra t în
societatea ro m â n e a sc ă 16) ? O p arte d in co m isarii de p oliţie în
Bucureşti, sunt vădit, Ţ igani. D ar, o p arte d in tre a u to rii ce s’au
ocupat cu Ţ ig an ii, văd în m uzicanţi un soi ap arte: cei m ai civi
lizaţi dintre Ţ igani. D in tre aceştia, cu tim p u l va fi p ătru n s în
societatea rom ânescă, un num ăr destul de apreciabil. ,
D ansul fiin d leg at organic de sim ţul m uzical, e stă p â n it în

egală m ăsură de Ţ ig an i. Ei şi sunt conştienţi de su p erio ritatea
lor în dans, când spun :
„U nde joacă un Ţ ig a n ,
par’că joacâ-un căpitan ;
unde joacă un rum în .
par’că jo a c-u n car de fîn “ ..
Ei fac uz în tim p u l execuţiei dansului, de fe l de fel de
„jonglerii“ ce derutează pe profan. N u m itele „ jo n g le rii“ , constau
d in tr’o „fin eţe“ , în fe lu l cum îm p art ei tim p u l ; o b ătaie şi o
pauză— trecând peste tactu l com un al d an su rilo r noastre naţionale,
prezentând ceva specific ţigănesc, p rin b ă tă ile lo r de „ c o n tra
tim p “ în paşii noştri sim pli de horă. O a ltă caracteristică a Ţ ig a
n ilo r în dans, e că ei jo acă de un u l singur, av ân d o m ai m are
lib ertate, pe când ai noştri d in contră : în clin ă spre dansul strâns.
D ansurile lor 1T), astfel executate, m ai reproduc în a fa ră de ritm u l
d<; bătaie al ciocanului şi nicovalei, anum ite gesturi obscene, ca
urm are a stării şi a fire i lo r ca popor.
M ultă vrem e, societatea no astră în a ltă a fost leg ăn a tă în v isu
rile ei de acordul m elodic al c â n tă rilo r lă u ta rilo r noştri. In seco-
14) Dr. B. Schuliz. Erbkunde, R asjen-kunde, Rassenpflecre. M iinchcn

19.'H. p. 81.
15) Pop Serboxanu. Op. cit. p. 63.
_ 16) „Beaucoup de musiciens tsiganes ont épousé des Roum ains“, v. Pop
Şeiboianu, op. cit. p. 66.
17) M ai cunoscute : „Ca la uşa cortului“, „Oropnia” (brâul ţigănesc),
,.Tanan”-aua. P rin Ţ a ra O ltului. „Halaripu”.
] d e d in urm ă, o a ltă m uzică a lu a t locul rom anţelor în saloane ;

m uzica de salon d ev en in d europeană, ei au răm as totuşi în m e
d iu l u rb an şi ru ra l, in te rp re ţii m uzicii noastre populare. U rm ează
de aici, că Ţ ig a n ii, v râ n d -n e v râ n d , au co n trib u it pe de o p arte
la p ă stra re a şi d ifu zarea cântecelor noastre, ia r pe de alta, la
am p lificarea lo r — d u p ă u n ii în sens rău după a lţii în sens bun.
E ste o a ltă p roblem ă în care noi nu intrăm . Se p re a p oate ca spe
cificul nostru n aţio n al să fi su fe rit de pe u rm a in terv en ţiei Ţ ig a
n ilo r în m uzica n o astră pop u lară. D acă aceasta a r fi adevărat,
atu n ci, perico lu l a r fi du b lu : pe de o p arte am av ea am estecul
de sânge (d efo rm area caracteru lu i nostru rasial) pe de alta, p er
v e rtire a p ro d u c ţiu n ilo r noastre p o p u lare (deform area sentim ente
lo r celor m ai sublim e ce n u trim fa ţă de lum e).
E, cred, apoi, m om entul să evidenţiem şi o a ltă la tu ră a p ro
blem ei ce rid icăm şi anum e, n u m itu l proces de decădere a b u n u ri
lo r de cu ltu ră p o p u lară d in tr’un stra t de cu ltu ră m ai în altă, în-
t r ’unul in fe rio r un'Ic ;*i cJlă refugiul. C lasa tocială su p erio ară
de la o vrem e, p ărăseşte pe seam a a lte i clase in ferio are, o serie
în trea g ă de b u n u ri ce i-a u servit p â n ă atu n ci d rept ce au avut
ei m a i bun, i a r acum se d esp art de ele sub p resiu n ea inovatoare.
A stfel, să lu ăm b alad ele p o p u lare : ele au p ierit, ab ia de le m ai
găsim pe la b ă trâ n i. L ă u ta rii însă le m ai păstrează. Sau să luăm
p o rtu l p o pular. P o rtu l nostru p o p u lar vechiu, în m ulte regiuni
a d isp ăru t, ab ia d acă se m ai p o a rtă pe ici pe colea de către Ţ i
gănci 18). P e n tru ele, e o noutate ceeace p en tru alţii m ai în stăriţi,
acum , nu m ai corespunde gustului tim pului. D in acest p unct dc
vedere, ţig ăn im ea se a ra tă ca o clasă socială p ăstrătoare a a n u
m ito r b u n u ri de cu ltu ră populară. Să m ergem m ai departe. Sa
luăm d atin ele. M ulte din ele, în zilele noastre, din cauză că sunt
căzute în u ita re şi p rin u rm are „rid ic u le“ , nu m ai îndrăsnesc decât
Ţ ig a n ii să în fru n te rdicolul, executându-le aşa cum se p racticau
în trecut. N u m ele lo r sunt : ţurca (capra) ; vasilca, p a p a ru d a etc.
Ceeace îi atra g e pe aceştia la în d e p lin ire a u n o r a ta ri obiceiuri ce
nu se m ai p ra ctică decât ra r, e şi fa p tu l că aşteap ta să fie p lă tiţi.
18) Szalm ary, n e-a lăsat o preţioasă p ictură în care e în făţişat un

ţigan orb cântând, al cărui asin e p u rta t d in tr un sat in altul de o ţigancă
al cărui p o rt (iie şi catrintă) a ra tă cum ? fost p o r t u l românesc în . Câmpj'a
T ransilvaniei în ain te de a fi dispărut complet... ţig a n ii îndeplinesc sub m ulte
rap o rtu ri, această „funcţiune” de conservare a unor bunuri de cultură ce au
căzut în desuetudine.
116 ŢIGANII DIN ROMÂNIA .
E şi d in c a u z ă 'c ă atrage d u p ă sine un oarecare câştig. D a r nu e

m ai puţin- ad ev ărat că ei ‘răspund a,cestei chem ări. Ia tă -i deci p re
zen ţi şi în fa ţa acestui proces de „G esu n k en esk u ltu rg u f1. R olul
lo r deci, nu e d in tre cele de ne lu at în seam ă. A m spus că s’ar
p utea scrie volum e şi cred că nu vor înceta să fie scrise, fiin d de
o deosebită valoare pentru m orfologia cu ltu rii noastre populare,
şi p rin urm are a specificului nostru etnic şi a s tă rii lu i prezente,
în tre atâtea influenţe şi contacte. _
3. Trecem acum la o în d eletn icire com ună, a tâ t Ţ ig a n ilo r de

sat, cât m ai ales R udarilor, asupra cărora vom stăru i în cele ce
urm ează. ‘ ,v .
V orbind de „o cu p aţiu n i” şi ţin â n d seam a de fiecare categorie
de Ţ ig a n i în parte, cred că e bine să ră m â n e m la un fel de ocu
p aţie ce ţihe p rin excelenţă de economia p rim itiv ă . E a se p ra c
tică atât de Ţ ig a n ii de sat cât şi de cătfe cei de p ăd u re (R udari)
şi alătu ri de schim bul în n a tu ră („ N atu ra h v irtsc h aft”) caracte
ristic popoarelor p rim itiv e, constitue o a doua caracteristică a
economiei prim itive. E vorba de colectarea fructelor, ce oferă
n atu ra — liber, om ului p rim itiv . P entrucă, întocm ai ca p rim itiv ii
din ţările extra-europene, Ţ ig a n ii aju n g de practică colectarea
fructelor şi a b u re ţilo r de p rin păd ure, pe o scară în tin să, din carc
îşi tra g un ad e v ăra t izvor de c â ştig .,E i nu se m ulţum esc să le con
sume în fam ilie, ci le culeg spre a le vinde la târg. M urele, sm eura
afinele şi bureţii, sunt articolele, cele m ai căutate. A lune, nuci...
Culesul se p ractică m ai m u lt de către Ţ igănci. N em ţii folosesc
pentru acest gen de economie, colectarea fructelor, p ra cticat de
popoarele , p rim itive, term enul de „S am m elw irtschaft” . L a noi,
unde avem şi noi populaţiile noastre „p rim itiv e” , reprezentate
p rin d iferite le soiuri de, Ţ ig a n i, colectarea fructelor e o -sp eciali
tate — am putea spune „m onopol” . V orbesc de cele două cate
gorii de Ţ ig an i, am intite, fă ră ca să constitue unica lo r sursă de
venit. Ca ocupaţiune anexă şi perio d ică ei găsesc un p rilej fe ricit
pen tru a alerga, ori de câte ori se p re zin tă ocazia, spre acest is-
vor de venit. V ara, toam na, p ă unde e tă ie tu ră ” (pădurea pusă’n
tăere) adună la sm eură, m ere, afine, etc. :
Cine trece toam ria sau ipai cu seam ă v a ra pe şoseaua ce duce
dela P ietroşiţa — S inaia, nu poate să nu i se p a ră curios exodul
Ţ ig a n ilo r în căutarea de frag i, sm eură ori m ure. D u p ă ce le cu-
jeg, urm ează desfacerea p rin sate. A ci au un a l t ,debuşeu im por

tan t, S in aia, un d e le duc şi le vând. 'V izitato rii sunt bu n i am atori
şi au b a n i,ia r Ţ ig a n ilo r li se o feră u n 'p r ile j ra r p en tru colectarea
fru ctelo r de p ăd u re, în stil m are.
T e n d in ţa de a colecta fructe, şi tot ceeace o fe ră n a tu ra : flori,
alune, nuci, etc. — în a fa ră de C o rtu ra ri — (nom azi) — e gene
ra lă în tre Ţ ig a n i. Se întâlneşte p re tu tin d en i. In Ş anţ (N ăsăud)
aflăm că „fem eile m ai câştigă şi d in vân zarea sm eurei” . D -l
B öia *°) ne spune că a în tâ ln it în acest sat culegând şi vânzând
sm eură şi un b ă rb a t cu num ele S llvian Onu, socotit ca cel m ai
nevoiaş Ţ ig a n d in sat. C olectarea- fru ctelo r de p ăd u re de câtre
Ţigani,- cum spun, este o p ra ctică generală. E aici o tră să tu ră
C aracteristică p o p u laţiilo r în ap o iate (N aturvölker) şi Ţig'ianii în
m ed iu l nostru de v ia ţă spnt reprezentanţii acestei lum i. E x p lo a
tează p ăd u rea şi c â m p u l: to t felul de fructe şi plan te ; urzici, h a
m ei (p lan tă ag ă ţă to are ce se suie — „ tîn ă ră e b u n ă “ ) ; fragi, ies
cu ele la drum , Ja m aşini şi vân d , sm eură, m ure şi to t felu l de
bureţi: ,
L a u n tâ rg de ţa ră , în A v rig , găsesc pe Gh. Scurtu şi Saveta
H unuzău, d in U c e a .d e Jos, cu tre i tâ rn e p lin e d e-b u reţi : o ,tâ rn ă
de b u re ţi „ a lb i“ pe care cere 40 de le i ; u n a de bureţi galbeni pe
care cere 60 de lei şi u n a m ai m ică pe care cere 15 lei. ,
C ei de pe la F ăg ăraş (Ţ a ra O ltului), m erg pen tru desfacere,
p â n ă le duc la B raşo v .şi Sibiu, nu n um ai la F ăgăraş. D e fiapt ei
desfac m arfa p rin sat, p e la tâ rg u ri m ai ap ro p iate şi chiar pe Ia
oraşe m ai în d ep ărtate. Se înţelege că în cel d in u rm ă caz, dispun
de o ca n titate m ai m a re de fructe colectate d in pădure. In Sebeş-
Copăcel, când am aju n s în tre „băeşi” , V eta R u d ar şi cu încă tre i
fete erau p lecate la p ăd u re d is-d erd im in eaţă cu tre i coşuri. A u
adus fiecare câte do u ă „ litre ” , a 12 le i litru l. E i se ju stific ă ast
fel : y>R u m m u n ’are tim p să să ducă“ . D e fapt, se poate spune că
R om ânul are- ceva m ai bun d e făcut. , . •
Suntem în tr’o a ltă com ună d in Ţ a ra O ltului, în V eneţia de
Sus (la 6 Iunie 1939). D in 'p ă d u re vin, dela bureţi, A dam Rabeca
şi Ilea n a soţia sa ; v in cu burfeţi „d e lem n” . O m ul său a cules 2
„co rfe” (tâmfe). L a 5 d im in e aţa au p lecat. L a 4 du p ă am iază au
sosit uzi, şi im ed iat au p lecat p rin sat spre desfacere. In schim
bul unei străc h in i de b u reţi (castron p lin ), p rim eşte 12 lei, sau o
„cofă” (iV sjkgr.) de fă in ă „şi v ’o ţîr d ă slă n in ă ” . In to tal 12 cas-
• 19) Op. cit. p. 357.
fcroane a 10 le i fac 120 lei, sau u n echivalent în n atu ră . Este exact

v e n itu l pe o zi la lucru de om. L a desfacere adesea m erg fem eile:
„ce ştie b ărb atu cu legum a ?“ îm i răspunde u n a d in tre ţigănci...
M erg a stfe l în com unele învecinate, „p-o ţîr d ă fo in ă ; p-o ţîr d ă
slăn in ă. C inci lei ,,sfîrtaru ” (o cănuţă) ; 3 „ sfîrta re “ fac 1 kgr.
In tr ’u n coş sunt 3 kgr. ; deci 3 X 5 = 1 5 X 3 = 4 5 lei — p â n ă la
ora 16, de om. Cazul de m ai sus a fost lu at d in tre R u d ari. E l se
ex p rim ă în aceeaşi term eni şi atunci când e vorba de Ţ ig a n ii
de sat .
A lă tu ri de sm eură, m ure, afine, frag i, este de aştep tat ca b u
re ţii să ofere p en tru Ţ ig a n i u n preţios artico l de „S am m eln w irt
schaft”. P retu tin d en i ghebele sunt strânse şi conservate de ei peste
iarnă. U rm ătoarele specii de b u re ţi au căutare p en tru cei d in Ţ a ra
O ltului: „M itărci; m ita rca g ra să de codru, Flocoşel: se usucă şi-i
fac ia m a cu „zam ă de m o are” şi „to can ă“ (frip tă ’n unsoare cu slă
n in ă şi ceapă). B ureţi a l b i : se fac num ai vara, p e la „S u m p ietru ” ,
în tig ae cu usturoi. C iuciuleţ : se fac pe lem ne. S u n t b u n i băg aţi
în o ţăt cu ardei. S unt scum pi. „M ănînci ia m a cu la p te acru, cu
©ţăt” . „M itărci albe de i a r n ă : se fac p e „p a jişte ” de b ălig ar. N u
stau pe iarn ă. „ Ie a lb ă ca ru fa “ . B ureţi usturaşi : „îs m ai bu n i ăia
m ai tin eri. T o ca n ă cu unsoare şi îi bag-acolo... Sare şi o ţîr de cea
p ă şi g a ta ” 20)...
In alte lo calităţi ale aceleaşi re g iu n i m ai e a m in tită „ciuperca
de graciie“ şi „bureţii negri“, cari se fac pe „butuci de lem n de un
an-doi, tă ia ţi” . '
D istan ţa dela ei p â n ă la p ăd u re se ex p rim ă astfel : „un ceas
m erg la p ăd u re ; u n ceas stau şi u n ceas v in în ap o i“ . A na Solom on,
dela care prim esc aceste in fo rm aţii, a câştigat pe ziua d e 3 Iulie
1939, 45 le i pe bureţi. B ărb a tu l ei lu crează la zid cu 30— 40 lei
pe zi („cu m âncarea om ului”).
Ia tă în ce chip p rin colectarea fru ctelo r şi b u re ţilo r econom ia
celor două categorii de Ţ ig an i, am in tite, devine şi caracteristică,
d a r se şi com plectează de m inune, în felul a ră ta t m ai sus.
G heorghe H om agi, a fost azi la „ A rsu ri” (A rpaşul de Jos,
ju d e ţu l F ăgăraş). D e acolo a v en it cu bureţi, cam 3V2 kgr., d in
cei albi. E l a d at şi lu i H o m ag i Ilie fra te le său — restul l-a oprit.
(Cu orice ocazie, îri felu l arătat,- ei se aju tă).
20) Inform ează A na Solomon. Şinca N ouă Ţ a ra O ltului. Băeşiţă.
ŢIGANII DIN ROiMÂNIA 119
Econom ia p rin colectare n u e o ocupaţie p rin c ip a lă a Ţ ig a

n ilo r : ea este secu n d ară şi tem porară, d ar nu m ai p u ţin caracte
ristică aducând, ca în atâte a alte aspecte din v ia ţa lor, o notă
p lin ă de interes, în com paraţie cu econom ia m odernă a zilelor
noastre. N u e fă ră explicaţie fa p tu l că florăresele din B ucureşti,
care sunt Ţ ig ăn c i, p rin aceeaşi in clin aţie fa ţă de ceeace oferă
n a tu ra , sunt în d ru m ate in stin c tiv în p lin ă C ap itală, la com erţul
cu flo ri. V rem să spunem că şi aici trecerea se face pe nesim ţite,
d a r necontenit p rin m ijlo cirea aceluiaşi p rin c ip iu : cât m ai a
proape de o rd in ea n a tu ra lă , fa ţă de care Ţ ig a n ii se sim t legaţi
p rin stad iu l lo r de evoluţie, ca popor p rim itiv ,
4. U n ita te a de breaslă a R u d arilo r e asig u rată însă p rin p re
p o n d eren ţa p re lu c ră rii lem n u lu i verde. D eşi etim ologic cuvântul
trim ite la lucrul de m etal - 1), suntem nevoiţi să acceptăm : sau
că term en u l este îm p ru m u tat dela R u d a rii— au rari, sau că în tr’un
tim p necunoscut nouă. R u d arii de astăzi să fi executat ei însuşi
această ac tiv itate, în le g ă tu ră cu extrag erea m etalului scump, fie
din râ u ri p rin spălare, fie d ea d rep tu l din ocne.
F ap t este că R u d a rii de astăzi lucrează exclusiv lem nul şi îşi
păstrează d o ar num ele de „ R u d a ri” , T erm en u l corespunzător
p en tru R u d a ri în A rd e al e „B ăeş” — adică, o a ltă form ă a ace-
luiaş înţeles, d at cuvântuui care circulă în O ltenia şi M untenia.
E însă destul de sem nificativ că în M oldova şi B asarabia se în
treb u in ţează un term en m ai adecuat, acela de „ L in g u ra ri” . N u
găsesc m om entul p o triv it să lungesc discuţia pe. această tem ă. A
lă tu ri de nu m irile R udar(i), Băeş(i), L in g u rar(i), în A rd e al m ai
circulă şi a ltă n u m ire, d a r cu o arie m ult m ai restrânsă, pentru
cei ce fac coşuri, târne. E i se num esc „ c o rfa ri“ , dela cuvântul
corfă. > '
M ateria lu l de lucru, lem nul, a condiţionat în tr’un grad super
lativ , nu n u m ai aşezarea, sau m ai bine zis situarea locuinţelor ru-
d ăreşti, de cele m ai m ulte o ri pe lâ n g ă v ăi îm pădurite, d ar şi ca
racteru l lo r p o n d erat, sub-estim at. A constrâns apoi g ru p a rea la
o izolare fo rţa tă de îm p re ju ră ri," d a r nu m ai p u ţin răm asă în tr’un
cadru n a tu ra l de o ex presivitate n eîn tâln ită. A ceasta contribue la
u n itatea g ru p ă rii, m ai cu seam ă în cad ru l de m an ifestare econo
mică, m ai m ult decât orice, fiin d că în izolare v ru tă şi nevrută, au
21) T erm enul vine dela slav. po8a4, (v. Miklosich. Lexicon-
paleoslovenico-graeco-latinum s. v.).
fost leg aţi de lem n, leg aţi de pădure ; din care cauză li se m ai
poate spune şi „ Ţ ig a n i de pădure“.
' D istrib u ţia lo r în M uscel, în A rd eal şi în U n g a ria, în Bosnia,
are însem nătatea ce o dăm noi unei dispoziţii de locuire ce "coin
cide cu .zonele îm pădurite. Acolo unde p ăd u rea încetează sau se
îm p u ţin ea ză, se m icşorează şi nu m ăru l lor. Vorbesc de a ria de
locuire a R u d arilo r al cărui centru este ţa ra noastră. E xem plu
pen tru zone slab locuite, avem C âm pia T ra n silv a n ie i, P usta M a
g h ia ră şi, cred, Şesul B ărăganului.
In tr’adevăr, în îm p re ju ră ri optim e, av ând lem nul verde, la
înd em ână şi p ia ţa de desfacere — ei se dedau cu succes' acestei
activităţi. V reau să spun că p relu crarea lem nului ,,m oale“ în
unelte de u tilitate casnică, este ocupaţia p rin excelenţă a R u d a ri
lor. In a fa ră de această ocupaţie ei se m ai dedau — p en tru a-şi
com pleta «conom ia — î la alte ocupaţii m ai m ici, observându-se
p ân ă la un punct, o a d e v ă ra tă d iferen ţiere a m uncii, care denotă
nici m ai m ult nici m ai p u ţin , decât o ad a p ta re a lo r la îm p re ju
ră ri din ce în ce m ai grele p en tru v ia ţa de R u d a ri p ro p riu zişi. Ei
se vor m ai deda la negustorie în sens restrâns, „ g recit” ; la a g ri
cultură, paznici de vite etc. Vom desvolta deci pe râ n d fiecare
ram u ră de activ itate în parte. D eocam dată ne oprim la p ro cu ra
rea m ateria lu lu i de lucru. .
S itu a ţia e rezum ată în puţine cuvinte de către un in fo rm ato r
al meu din P orum bacul de Sus (Ţ a ra O ltului) : „loc al lo r (pro
priu) n u au ; cu „ a rîn d ă ” nu le d ă m âna să ia. In p a r te nu pui, că
nu dă. N oi cu ce să-l lucrăm ? Să p lă tim b an i să-l lucrăm ? D acă
n’avem v ite“ ... A şa se ,situ e a z ă R u d a rii de p re tu tin d e n i când e
vorba de agricultură. In schim b sunt dibaci în tran sfo rm area lerrţ-
nu lu i verde în : caveţi, lin g u ri, fuse, troane,' ţâfn e (corfe), roabe,
vătale, grape, copărâi de coasă, „coştee d -a le a de pui şi coştee
d ’alea de pus în nas la bivoli, să nu p o ată să m înce cucuruz” ;
coade de furci, greble, ju g u ri,, leag ă n e de copii, m ături, m cliţe de
m e liţa i cânepa etc. M i se spune în secret că cei din V en eţia de Sus
fac şi doage— în p ă d u re— şi le duc în F ăgăraş, clandestin, unde
le vând. P en tru . 1/2 kgr. de rachiu, „pădurarii se face că n u ve d e“.
L a fel la P erşani, Băeşii (mi se spune ,în taină) m erg clandestin şi
taie ste ja r din pădure ; fac spiţe de roate d in acăţi şi le b ag ă în
sac — »dîn p ăd u re — şi le duce la F ăg ăraş de le v in d e ” . în fă şu ră
fag u l sau stejaru l bine, să nu sune fă ră s tră u l până-1 taie şi pentru
m otivul pe care-1 vom am in ti, ei se dedau şi la această practică

(destul d e 'ra r) . N o i o a m in ţim -în leg ătu ră cu .problem a obţinerii
lem n u lu i de lucru. "
, P e n tru aceasta încearcă m ai m ulte soluţii : m ituirea, induce
rea în eroare, fu rtu l direct. F ap tu l însă că m i se spune că „pădu-
ra ri-s ca c îin ii'1, însem nează că o problem ă acută pen tru ei, e ob
ţin e re a m a te ria lu lu i de lucru. în tru câ t^ în treb u in ţân d m ijloace
ilegale, ei se expun, fie ca p ă d u ra ru l să le sechestreze lem nele, fie
.ca să-i dea în ju d ecată. Folosesc plop, m esteacăn, aluri ; lem n
„m o ale” cu un cuvânt. Foloseşc bradul, fagul. A lunul deşi nu-1
foloseşte nirrjeni, e la fel, oprit ca şi celelalte esenţe lem noase.
Cu aceasta recunoaştem că se rid ic ă o problem ă destul de
g ra v ă p en tru e i : p ro c u rare a lem nului. S itu aţja lo r nu s’a am elio-
ţa t cu desăv ârşire d in m om ent ce s’au aşezat în apropiere de p ă
dure. A ceste p ăd u ri sunt supra veghi ale în deaproape de către
p ă d u ra ri. JDin această p ricin ă în tre p ă d u ra ri şi R u d ari e n atu ra l
să existe un conflict surd. A v£m însă două categorii de lem n.
L em n ce se poate p ro c u ra fă ră p rea m ultă greutate, ca spre exem
plu alu n u l şi m esteacănul trebuincios la coşuri şi m ătu ri şi lem nul
greu, ca ste ja ru l, p lopul,' fagul. •
M a ria D orotei d in Sebeşul de Jos — Ţ a ra O ltului, de 13 ani,
Iţi v en irea m ea în sät, e dusă difpă aluni, de dim ineaţă, cu cuţitul*
E a aduce o „ b e ld ă ” (crosnie — sarcină) din 30 de bucăţi alun,
p en tru „ te lte a o ” — coşuri. E un caz, când, dela loc la loc, Ii se
d ă voie să-şi p rocure lem nul fă ră să-l cum pere. L em n de coşuri,
lem n d e ' m ătu ri ; v â rfu ri de m esteceni. A vem aşezări în treg i de
R u d ari care din punctul de vedere a l-p ro fe siu n ii lo r specifice,
sunt în declin. E i nu m ai lucrează decât lucru uşor, ca m ături,
coşuri. In deosebi lu cru de fem ei. P oate că şi din cauza lip sei de
m a te ria l lem nos p o triv it. -
I a t ă în ceeace priveşte procurarea lem nului care este situaţia.
L em nul se prqicură cu a tâ t m ai uşor, cu cât e m ai lesne de ridicat.
In genere, dacă e dus cu ,.u m ă ru l“, atunci nu e p l ă t i t ; dacă e dus
cu căru ţa cu cai ori cu boi, din contră, însem nează că este m aterial
lem nos ,,g reu “ şî de m ai m are însem nătate. Pe acesta, cei din Ţ a ra
O ltu lu i î f obţin cu fo rm ă („ ţid u lă “). ,Se spune curent, că m aiterialul
.,uşor,! de im de se ia, nu se cunoaşte.
A r m ai rezulta de aici că sunt obişnuiţi cu tran sp o rtu l în spate
al lem nelor. Sunt, cum se spune, în v ăţaţi cu „cîrca“ ; să tran sp o rte
în „circă“ , sau la spinare. „N o i tot cu um ăru ne h răn im , ca v ita

cînd o pui la ju g “ "2).
I n tr ’unul din satele din Ţ a ra O ltului am în tâ ln it un b ătrâ n
de peste 60 de ani tocm ai, când venea dela pădure, cu o leg ătu ră
grea de coade de furci : lem n verde. D e la p ăd u re şi p â n ă la el
acasă e o d ista n ţă de 2 km. A m căutat deci să rid ic şi eu leg ătu ra
de lem ne (pusă jos). Cu toate sfo rţările m ele de a rid ic a leg ătu ra
de lem ne n ’am putut. Ceeace denotă că ei sunt ex ercitaţi în astfel
de ocazii p rin tr’un îndelungat efort 23).
Lem nul p rin cip a l — ,,greu”, sau lem nul „ m are” cum îi m ai
spun ei, — din care fac obiecte m ai im portante, este obţinut cu
fo rm ă : în unele locuri, p rin Ţ a ra O ltului, 20 le i carul, dela co
m ună. F ireşte, cum păratul lem nului trebuincios, e p en tru ei o p ro
blem ă. Ju d ecata n a tu ra lă şi obiectivă îşi face loc astfel : dacă
ţă ra n ii noştri, agricultori, au fost îm p ro p rie tă riţi cu p ăm ân tu l ab
solut trebuincios tra iu lu i lor, R u d a rii dacă n ’au foşt îm p ro p rietă
riţi (în m are parte), apoi cel puţin, drept la lem n de lucru să li se
fi d at ; aceasta de altfel o cer ei pe toate drum urile şi form ează
o d o leanţă leit-m otiv al p re te n ţiilo r rudăreşti. C ade p ăd u rea pe ei,
n ’au însă voie să ia lem n de lucru. Cei din A vrig, deoarece fac
troane, grăpi, roabe etc. — lu cru ri m ai im portante, obţin lem nul
verde contra cost, m ăsurat la „cubic” ; 30 de le i m. c. de lem n (în
1939). D eosebirea în tre -o b ţin e re a lem nului uşor şi greu e astfel
evidentă. Cel în cărcat în căruţă, se plăteşte. E i spun că-1 iau cu
„ ţîtu lă ” , num ai cel pe care-1 iau cu „u m ăru ” nu-1 plătesc. B ine
înţeles că lem nul dus cu spatele nu poate fi lem n gros, tre b u in
cios în alte in d u strii, ci lem n subţire, neîn treb u in ţab il.
De vorbă cu p ăd u raru l din Sebeş C opăcel— Ţ a ra O ltului : „F ag
m ai gros ia dela comună. II tocm eşte din picioare : 200 de lei.
Cam g r a tu i t ; cu sarcina... nu p rea i-a oprit. D in tr’o tu fă de alun
ab ia dacă scoate ceva ca să p o ată lucra. N u se cunoaşte. L a m ă tu ri
22) Inform ează M aria M ărunţelu, 24 ani. N u ştie carte, din satul
N etot — T a ra Oltului.
23) D e necrezut, fiindcă, Ţ iganului de rând (adevărat) îi repugnă
transportul în spate. Ia tă o m ărtu rie : „D er Z igeuner ist nicht gewöhnt,
ausser der lebendigen K inder und der toten H andw erkszeuglast schwere
L asten zu tragen. A bgesehen von den L öffelschilzern und M uldenm achern,
die, je auch in anderer H insicht kein Zigeunergepräge haben, habe ich
keinen Zigeuner gesehen, der Säcke oder andere schwere D inge auf der
Schulter oder auf dem Rücken geschleppt h ä tte” , (v. D r. M. Block, op. cit.
P. 91)-
ŢIGANII DIN ROMÂNIA/ 123
taie de p in m esteceni... şi fem eili. Ii m ai atîrn ă , îi m ai apleacă

şi îi rupe cu m âna, sm icelili, d in care fac m ătu ri” .
A lţii p re tin d că lem n „m o ale” m âi cum pără; şi n u m ai lem
n u l „ m o rt” e o b ţin u t fă ră p la tă . C'eeace denotă că tot lem nul între-
b u in ţab il, e p lătit.
Şi cei d in N ă m ă ie şti (V alea C îrstei)— M uscel răspund că m a
te ria lu l de lu cru îl iau la „m etru ” . In tre lem nul de lucru şi cel
de „ fo c ă rit” se face deosebire. Cel de foc — pe unde se p lă
teşte — se. socoteşte la un loc cu ce plătesc ei pen tru locuit („cu’
b o rd e iu ”). L em nul de lu cru ’l plătesc „b aşca”. Cei din V oroveni
M uscel, plătesc 300 lei „ sfe rtu ” , lem n de lucru în 1929, m ăsurat
„ la p a lm ă ” .
P en tru facerea copăilor, cei d in p arte a locului cum pără
lem nul cu „b u cata” . Pe zăvoe sunt plute bune de copăi : le cum
p ă ră la bucată. Şi astfel R u d a rii n o ştri au aju n s p â n ă d ep arte în
S-vest pe valea râ u rilo r D ra v a şi Sava, unde au p opulat reg iu n ile
bogate în lem n bu n d e lucru. C'eeace re p rez in tă p ăm ân tu l pentru
p lu g ari, acelaş lu cru e lem nul p en tru R u d ari. D in această p ricin ă
nu e de m irare că se socotesc d re p t „v ie rm ii lem n u lu i” . Cu toate
acestea, d at fiin d situ a ţia grea din punct de vedere al p ro cu rării
lem n u lu i, la o desvoltare p re a m are, a acestei in d u strii — b reaslă
n a tu ra lă — nu ne putem aştepta. M ai ales în tim purile de astăzi.
V ioiciunea de caracter şi în treg felu l lc r de a fi, depinde d i
rect de o condiţie : aceea de a li se p u te a p erpetua po sib ilitatea
p re lu c ră rii lem n u lu i v erd e în u n eltele m enţionate, aşa cum au tră it
m oşii şi străm oşii lor.
V o rb in d de R u d a rii caravlahi, d in acest punct de vedere, Is i
d or Ieşan observa urm ătoarele : m ateria lu l d in care form ează
produsele lo r de lem n era m ai în ain te frasin u l şi p altin u l, astăzi
e arin u l, d in cauza taxelor foarte ridicate pe fra sin i şi p a ltin i sub
reg im u l austriac. E l e m ai eftin d a r nu a tâ t de durabil. D in a rin i
ei cioplesc d ife rite obiecte p e n tru casa şi gospodăria lor, ca de
ex. lin g u ri, străch in i, sahane, sucale, depănătoare, fuse, sule, pe
scurt toate accesoriile pen tru stative şi războaie. A p o i sfeşnice,
leagăne p en tru copii etc. 24). .
R em arca de m ai sus aduce am inte de o ^form ulare la p id a ră
•a situaţiei, expusă de către B ăeşii d in Ţ a ra O ltului,: ,,d ă te duci
~ 24) Isidor Ieşan, op. cit. p. 607
124 ŢIGĂNII DIN ROMÂNIA
în pădure, te prinde ; d ă te duci să vinzi m arfa te-opreşte... P ă i

iic e că să-i arăţi otorizaţia. N u ştiu ce lege-i asta” ...
De în d ată ce condiţiile se schimbă în defavoarea lor ei se
proletarizează în înţelesul rău al cuvântului şi cu aceasta rapid,
intervine şi disoluţia Tor ca R udari p rop riu zişi. Ia tă din care
pricină, sfârşitul lor va fi probabil pecetluit : ei îşi vor pierde ca
racterul specific, od ată cu slăbirea- condiţiilor optime de trai, ca
R ud ari propriu zişi.
5. Acolo unde situaţia este favo rabilă am ară ta t că R udar

se ocupă de prefacerea lem nului verde în unelte de utilitate cas
nică, contribuind astfel, la o însem nată complectare a economiei
noastre rurale. Ei ap a r ca un element p ro n u n ţat de diferenţiere
a muncii, în mediul nostru rural. Ţ ă r a n i i aşteaptă şi la să pe seama
lor executarea unor obiecte în care num ai ei s’au specializat. Pe de-
• arîndul pe unde îi aflăm, ei răspund acestei chemări. C ara v la h ii
din Slovenia se ocupă num ai cu facerea obiectelor de lem n ca :
linguri, copăi, g ă v a n e , 2n) etc. D e altfel ca şi cei din alte locuri.
Fiind vorba, la fel de R u d a rii caravlahi, Isidor Ie ş a n ' a r a tă că
deşi lucrează la munca câmpului, vara o p arte din satul Purkovic,
după cf a a ra t şi sem ânat p ăm ântul, merge în p ăd u re a de arini.
Ei îşi fac acolo corturi (?) şi scaune de stru ngărit şi fa b rică o-,
biecte m ai sus menţionate 2G). .
D u p ă fe lu l lucrului am putea îm părţi pe cei d in Ţ a r a O l
tului în două : cei ce lucrează obiecte m ai greu de executat şi m ai
uşor de executat. Cea m ai m are p arte se dedau la făcutul de
mături, corfe, greble, furci, şi p u ţin i (de ex. ca cei din P orum -
bacul de sus, A vrig), fac lăzi, grape, meliţe etc. In cel d in urm ă
caz se iau şi d upă anotimp. G rapele au trecere pe la semănat.
Se zice «:ă atuncea ele „trec“ ; roabele întotdeauna... „ D u p ă se
ceră ne-apucăm noi de corfe de cucuruz. Faşem 20— 30 ; cît de
m ulte” ... De ex. în Sebeşul de Jos (Făgăraş), Băeşii au u ita t me
seria ; mai ales cei tineri. M erg la Saşi la lucru. E i ,,lucră” acum
.n u m a la „telteao“, coşuri. Situaţia Băeşilor din Porceşti-Făgăraş,
care lucrează num ai alunul, (corfe) şi la m ături, e a celor m ai
mulţi dintre Băeşi. A b ia de se m ai poate spune că ei lucrează şi
la greble... L a Ş in c a Veche, Băeşii „troace” nu fac — a f a r ă de doi
inşi fuse nu fac. Fac „corfe” m ături. Ici colea sunt Băeşi de
?5) 7 . Filiprscu. op. ciit. p. 243.
26) Op. cit. p. 607.
fac obiecte neaşteptate : jug uri (Sebeş-Copăcel), coporâi de coase

(Comarja de Sus). L a U cea de Sus, fac şi leagăne p en tru copii.
Mi se spune că ar face şi m ai m ulte lucruri" dacă ar avea lemn.
D acă e vorba de m aterialul de lucru, să răm ânem la ' arini.
Sunt două feluri de a rin i : alb şi roşu. A rin u l alb e p referat, cel
roşu din contră, nu e c ă u ta t,'p e n tr u că nu „ c rap ă” bine. N u se
m lădie ca cel alb. Aşa încât, observăm că m aterialul de lucru de
cide în t r ’o m ăsură însem nată calitatea obiectelor. Fiecare lemn
îşi are obiectul său caracteristic. De alun se leagă corfa, coşurile,
leagănele d e copii. De fag, troanele. A tâ t priceperea cât şi posi
bilitate a de prelucrare a lem nului verde ne dau o m ăsură de ce se
poate scoate, fiin d c ă 'a ju n g , ori ce am spune, la un n u m ăr destul de
m are de fabricate. P â n ă la „coştee” de pui (de găină) şi „coştee”
de pus în nas la bivoli, ca hă nu po,ate m ânca „cucuruzu-1. ..
Sunt şi v arietăţi regionale. Cei din Ţ a r a Oltului, la zi de
târg în Făgăraş, aduc produse de, ale lor ,deosebite a celor ,,de.
pe A r d e a l ” . Cei dela Felmer, Preşm er, H alm eag, etc. aduc şi ei
m ături şi chiar corfe, d a r corfele lor sunt im pletite din răchită,
simplă. Cei din Ţ a r a Oltului, aduc corfe lucrate din nuele de
alun. Pe când cele d in tâ i au coaja neluată,' şi din această cauză
p a r cu totul grosolane, celelalte com portă dibăcie m ai multă. Ele
se şi întrebuinţează diferit... A le celor din Ţ a r a Oltului sunt re
ţinute pen tru ţin u t vase, rufe, etc. P e când cele de răchită sunt
întrebuinţate la cărat. ' •
Precum vedem, nu e nici o m ira re că ei se socotesc fa ţă de
alţi Ţ ig a n i „ R u d ari m eseriaşi“ , ocupaţiunea de faţă, fiind o m â n
drie p en tru ei. P â n ă şi originea lor obscură caută s’o ascundă cu
specialitatea lor şi voinţa de a fi m ai întâi de toate, R udari m e
seriaşi. ' .
M ddiul social în care vieţuiesc R udarii, le-a u impus şi obiec
tele ce trebuesc lucrate. In Muscel, m ediului pastoral (suntem lângă
„muscele” ) îi co'respunde fusul de tors ; v ătala dela război, scri
peţii dela acelaş război de ţ e s u t ; greble, coade de furci, furci de
strâns fân ul etc. ca şi în alte p ărţi d e altfel. M ediulu i agricol ii co
respunde h am b aru l de ţin ut boabe, tronul de ţinu t m ălai, tâ rn a de
strâns porum b, fasole de pe" holde ; coşuri, etc. P â n ă şi „lopă-
ţica” cu care ţăra n ii iau m ălaiu l — d in „tro n ” şi căreia în sudul ^
ju deţu lui Muscel i se mai zice şi „cupă” — şi acest obiect e lucrat
de Rudari. „C ăpisteru “ în care se cerne deobiceiu m ălaiul de '
către ţărani, e la fel, făcut de ei. In sfârşit, fac pentru tre b u in

ţele casnice din p a rte a locului ,„ălbii” , copăi. Cum e şi natural,
obiectele m ai grele sunt făcute de bărbaţi, cele m ai uşoare dc
femei.
6. A m am in tit condiţiile de obţinerea lem nului de lucru.. II

iau m ăsurat şi în grosime „la palmă,, cu „bu cata“ ; la „sfert“ ori
la „cubic” . R ăm âne să vedem tehnica de lucru, instrum entarul.
Technica e însemnată. A vem deaface cu unelte p rim itiv e de
lucru ce d iferă dela obiect la obiect. F iindcă fusul are altă p re
gătire decât târna, lingura.
In unele p ărţi ca în Muşcel, lemnul de lucru adesea e pre
lucrat „uşurat“ din păd ure 2T). Ţ in â n d seam ă că va fi cărat cu
spatele, lem nul e cioplit m ai întâi acolo, de p ărţile netrebuin-
cioase şi astfel este adus la bordee, unde îl desăvârşeşte. In felul
de m ai sus copăile iau forma lor. chiar din pădure.
Să privim lucrurile m ai deaproape : m ai în tâiu copaia vine
scobită. „ în tâ i o dăm la scobit şi p ă u rm ă la făcut pe cap“ . F ă
cutul „pe cap” , e atunci când o ciopleşte pe d inafară. I n tră în
funcţiune apoi, tesla. „ L a ad âncat lucrăm cu toporul ; la făcut
p ă cap, tot cu toporu ; la fă ţu ia lă cu tesla” . T esla desăvârşeşte
opera.
Fusul vine m ai în tâi „ s p a rt” p ă urm ă cioplit, p ă u rm ă uscat”
(Ia foc). Cei din Ţ a r a O ltului âu pentru aceasta, un cuptor special
(„uscătoare” ). El e în a lt de 2.40 m. şi e îm p ărţit în două : în j u m ă
tatea dela baza uscătoarei, se pun la uscat furci de fân, de curând
lucrate. In ju m ă ta te a superioară, se pun fuse proaspete. L a bază i se
dă foc ; cuptorul de uscat fiind în g ră d it cu nuiele şi lip it pe d in ă
untru cu lut. El e de form ă conică. V â rfu l conului e retezat şi va fi
acopcrit cu scânduri pentru cazuri de ploaie.
In sfârşit d up ă ce fusul este uscat, se pune în lucru cuţitul.
Acum fusul intră în a lt” de prelucrare. D evine „ s tru jit” t
. uşurat” . M uchiile v in tăiate, >— (date jos. F aza u ltim ă e când
fusul e tras la „strug“ cu aju to ru l u nui instrum ent n u m it „g rîp că“ .
P en tru ca să îneînte ochiul, fusul m ai e vopsit la diferite intervale,
colorat. D a r lucrul principal aci este strungul însuşi. E l este dintre
cele mai însemnate realizări de acest fel îji technica prelu c rării m a
terialului lemnos. Cu ajutoru l său se „faesonează“ fusul de tors.
27) Ion Chelcea. N eam şi ţa ră , p. 87.
L a acest a p a ia t tehnic p rim itiv se aplică num ai o piesă

de fer care, am spus că se chiam ă „ g rip c ă“ sau ,,grîpcă“ , cu care
se modelează fusul. încolo totul e din lemn. Ia tă compunerea
strungului : un a p a ra t form at d i n t r ’un lemn scobit la mijloc,
(scobitura fiind definitivă, se numeşte „scoc“). E l e s p rijin it pc
doi ţăruşi înfipţi în păm ân t şi bifurcaţi la p arte a superioară, pe
care stau rezemate cele două capete ale lemnului.
D easu pra acestei p ărţi scobite, în tre alte două piese de deta
liu, ce se numesc „d ă stă u “ şi „clim puş“ , se aşează fusul de tors,
care este cioplit, g ata de „facsonat“ . P rin cip iu l este ca acest fus,
s p rijin it la cele două capete ale sale, de cele două piese de detaliu,
(dăstăul şi climpuşul), să se mişte în sens sferoidal, de o sforicică
încolăcită d upă fus, şi mişcată cu aju to ru l unui m âner din lemn
nu m it „arcuş . Arcuşul acesta este apucat de m ân a stângă a ru-
dăresei, ia r în m âna d re ap tă ţine grâpca pentru netezit.
Ce e grâpca ? G râ p ca este o d a ltă în felul dălţii obişnuite, n u
mai că dalta obişnuită funcţionează bătută în cap cu ceva, pe când
aceasta se mânueşte sim plu cu mâna. Pe de a ltă parte, dalta e între
b u in ţa tă la d ăltuirea roabelor, de aici poate şi . term inologia
schimbată între aceste două unelte.
D u p ă cum fiecare lem n îşi are obiectul său caracteristic, tot
astfel fiecare obiect îşi are tehnica sa proprie. P en tru ca să con
fecţionezi o tâ rn ă (corfă-coş), mai întâi trebuie să „ p răjeşti”
lemul de alun la foc, „ d ă să căleşte” . Apoi îl iai cu cuţitul la
..ghenunche şi-l scoţi făşii“ . îm p le titu ra târn ei (coşului), se face pe
d upă făşii mai groase şi m ai late cu ceva, num ite „şine” . T o a rta
se continue în jos şi constitue ,,in im a ” . D u p ă această fază de lucru,
urm ează un alt stadiu, când, cu ajuto rul cuţitului, supţii curelili” .
D u p ă ce s’a term in at de subţiat, „legi to artili şi pui spetezili şi-l
îngrădeşti” . (Dela R u d a ri din Voroveni Muscel).
P en tru „corfe” , să tigheşti cîte-o „corfiţă“ , în Ţ a r a Oltului
se întrebuinţează un instrum ent special num it „cleşte” . El apucă
inim a târnei, care se înfăşoară cu o fâşie de alun n u m ită „praştie”.
P entru R u d arii d in Voroveni Muscel, „copaia e m ai mică,
spre deosebire de „albie” , care e cu ceva mai mare. Cel care face
talere, e „ tă le ra r” , de unde şi numele de T ă le ra ru ce întâlnim
printre R udari. Deci, copaie de b ă lăg a r ; albie de spălat rufe ;
apoi „troace” de legănat copii m ici ; sunt tot copăi. Şi „căpis-
feru- 1 ” de cernut m ălai (mai mic şi m ai adânc, fa ce parte din aceeaşi
familie de obiecte). De relevat este şi faptul că şi leaganul de le-'

gan at copii mici, în multe părţi d i n Muscel, n u e decât o copaie,
mişcată — fie pe pam ântj fie a tâ rn ată p rin belciuge speciale- cu
ajutorul frânghiilor de tavanul casei. ’
U nele instrumente sun (^nelipsite şi cunoscute. Astfel, toporul,
barda. D a r acestea’s pentru lucrul în mare, cum se zice. P entru
„fix a t” obiectul, ne trebuiesc instrumente adaptate. Aşa' pentru
copaie avem tesla, (şi ea cunoscută), care permite să se adâncească
lem nul după voie. Cu ea se lucrează fundul copăi-er. A m spus că
lemnul butucănos este cioplit m ai în tâi în pădu re cu toporul, după
care vine tesla, care „limpezeşte”-, m ai ales prin lăuntru. _
. Să amintim, .pentru a ne m ai face idee de tehnica şi in
strumentarul rudăresc, grebla. P lopul e cojit din pădure. P en tru
dinţi, („colţii”) la greblă, ^trebuiesc bucăţi de lem n de o palmă* şi
ceva. Se taie lemnul „butuc” ; „cloţi” , cari se crapă. O d a tă c ră
pat butucul e luat la „cuţîtoaie” . D u p ă ce a fost lucrat astfel, (la
cuţîtoaie), e pus la fum în cuptoful descris m ai sus 2i>)l ,,ca să se
uşte cum îi toaca” . Pe la jum ătate, „colţul” greblei se taie. Se fac
doi d in tr’o bucată. „C o lţ” în termeni locali^ observăm că însem
nează dinte (]e greblă. D u p ă f a z a 'd e m ai sus, ar urm a ca dintele
dela greblă să fie luat la cuţit, adică ascuţit, d upă ce fusese m a l
înainte uscat. ,
Coada dela greblă, adusă din pădure, se desface de coaje,
(„beleşte”) şi se lasă de se usucă. Şi num ai după ce s’a uscat în
trucâtva se duce cu ea la ,,pop“ şi o „obleşte“ , adică o îndreaptă.
D upă ce se „obîeşte”, se dă la cuţîtoaie, m arcân d ultim a fază de
lucru. Uscatul se face la soare — 2 — 3 zile e destul, s a u 'la „uscă-
toare (cuptorul, am intit m ai sus). G rebla are, a fa ră de ,,col(i”,
coadă şi „lea fă“ . Pe aceasta o iau din secure, apoi ,,o tragi la cu
ţîtoaie” — se usucă la soare şi a p o i o găuieşti. L eafa se face din
paltin sau fag. De remarcat, că în Muscel, n ’am întâlnit nici cleş
tele şi nici pop-ul sau cleştarul” , ceeace denotă că sub- rapo rt
tehnic, R udarii din Ţ a r a Oltului să fie m ai evoluaţi. Pop-ul, e un
lemn crestat în care se v â ră coada de furcă sau greblă pen tru a i
se da o formă dre ap tă sau d u pă nevoie ori ce formă. L I are 2,30
m. înălţime. In Comana de Sus (Ţ a ra Oltului), i se m ai spune şi
„cleştar” , iar în V eneţia de Sus — aceeaş regiune — „călcător” .
28) :,In urloaie d-alea dă gradele” (Ţ ara Oltului). Cum se a ra tă în

figură.., .
Cccace nu se poate realiza cu pop-ul (cleştarul, călcătorul)

r ă m â n e 'p e seama unei „fo rm e” anum e făcută, în care se fixează
definitiv coarnelc furcei (de fân), ca în schiţa arătată.
Scaunul de luciu al R u d aru lu i e des întâlnit. Pe bună dreptate
se poate spune că, pentru ei, scaunul de lem nar e ceeace e plugul
pentru agricultor. E l are rolul de a ţine, strânge coada de greblă
de exemplu când o iau la cuţâtoaie.
L a lin gură se întrebuinţează mai ales scoaba şi cuţitul. C onfi
g u ra ţia lingurii şi anume scobitura, pretind e n eapărat yn in stru
ment a d a p ta t acestei forme. E scoaba. O scoabă cam la fel, se în
trebuinţează de către săteni ia potcovitul boiior, când li se rade
sau taie unghiile. Deosebirea e că aceasta e m ai concavă, făcută
ca pentru gură. In felul acesta ca p erm ite adâncirca lingurii, d upă
ce cuţitul a fost în trebuinţat cu mult succes.
L ingurile sunt lipsite de g ravu ri mai însemnate. D in contră,
poate din cauza m aterialulu i întrebuinţat, ele p ar cam greoaie,
din care cauză, ţăranul la cum părat preferă pe cele m ai uşoare („li-
v an e” ). Motive ornam entale prin adâncire în lemn (,.Kerbschnitt’')
găsim însă m ai ales la troane.
Intre obiectele de utilitate casnică, pe care le lucrează R u d a
rul sunt unele m ai greu dc cxecutat. De exemplu roaba, care
aie nevoie de m ai m ultă iscusinţă. L em nul de fag trebuie g ăurit cu
ajutorul sfredelului, cunoscut. A poi hambarele, troanele... şi pen
tru că e vorba de troane (de tinut m ălaiul), e bine să nu se uite
că accstea au pe f r ţ a dinainte şi capac, unele motive ornam entale :
„ro litu ri” . F ig uri geometrice în form ă de cerc, ce se întretaie în
circonferinţele lor, făcute cu un instrument num it ,,capră", care
„roieşte” adică descrie p rin apăsare în lemn, cercurile sau între-
t ă 'e ie a lor. In Ţ a r a Oltului, troane se fac în puţine locuri. In Ser-
căiţr, cu M atei M unteanu a m urit ultimul meşter de troane— alţii
nu m ai fac. T roanele făcute de el sunt legate prin cuie de lemn şi
prezintă fig urile geometrice arătate, în form ă de romb cu pătrate
în mijloc sau pătrate întretăiate sau figuri în triunghiu drept cu
stele în spaţiul liber. Aceste figuri sunt num ite de ei „flori” .
In a f a ră de figurile geometrice, troanele mai sunt şi vopsite
la parte a d in ain te şi capac, aşa ca constitue un m obilier destul de*
însem nat pentru industria casnică.
A m a m in tit „c apra” . C apra e un compas prevăzut la unul din
capete (picior) cu un cuiu ce se fixează in lemn, iar celălalt p icio r
(capăt al compasului) are o scobitoare (scoabă) cu tăiş, care plim -

bându-se pe o suprafaţă netedă, în lem n moale, lasă u rm ă (adân-
cătură). Această parte (scobitoare) singură se numeşte „ r u je ” . T o t
pentru scobitul jg h iab u rilo r cari trebuie să îmbuce „ b lă n ili” , scân
durile, se întrebuinţează un alt instrum ent num it „scoabă” , carac
teristic şi el şi făcut din m ân ă de fierar. A d e v ăratu l nume al
acestui instrum ent e „ o r j ”. Insfârşit avem sfredelul, cunoscut, ce
se întrebuinţează pentru d at găuri la troane, ham bare etc.
In concluzie, a fară de instrum ente cunoscute, avem uncie
tipice, specifice meşteşugului : orjul, scoaba lingurei, strungul
fusului, gripca, capra. Acestea sunt imposibil de conceput în a fară
de industria lem nului verde.
„Le dăm goale fi le luăm pline”

(V jşiişoara - Ţ a ra Oltului).
7. Intre felul cum se petrece schimbul de m ărfuri în lum ea

noastră dela oraşe şi chiar dela sate şi între felul cum înţeleg R u
darii să facă schimbul de m ărfu ri cu ţăranii, există o deosebire.
Deosebirea rezidă în aceea că, pe când cea m ai m are parte din
schimbul cunoscut e pentru bani, la R ud ari e invers : ei dau p ro
dusele lor, acceptând mai degrabă, cum se spune, schimbul în
natură. Ei dau şi pe bani, d a r starea lor, situaţia şi îm prejurările
în care trăesc, îi silesc să m enţie în mijlocul unei lum i moderne,
o form ă de schimb arhi-străveche. A ceasta e partic u la rita tea de
evidenţiat şi care e fu n d a m e n tală în mecanismul de schimb al R u
darilor.
M aterialul d at gata ra r se depozitează. A u nevoie de bani.
A u nevoie de legumă, de hrană. Deabea îl pregătesc şl îl şi pun în
vânzare. Roiesc prin sat. Se aude In 'Ţara Oltului strigând pe la
porţile oamenilor : „Ia-ţi corfc nevastă !“ Cei din Muscel, (mai
ales femeile) : ;,hai la fuse, fuse să vă dau Icică“ 1 Cât priveşte
pentru natura schimbului, ne putem da seama de felul în care
R udarul intervine pentru o f e r t ă : “să căpătăm o m ăm ălig ă
d ă m ălai“ . "
A lături de oferta form ulată astfel, se dedau şi la cerşit. I a tă o
notă caracteristică spiritului rudăresc.. De tocmit însă toţi se toc
mesc. Se ţin la p r e ţ : o lin gu ră 1 leu ; zece lin guri, 10 lei, o „testea '
(legătură). „Cum te laşi d u p ă p ă r “ , adică, d u p ă cum merge t â r
gul. Expresia schimbului frecvent, în natură, se dovedeşte din
'c h ia r c e r e r e a . lo r : „să căpătăm o m ăm ălig ă dă m ă l a i “, care are

tocm ai acest sens.
Se face şi pe comandă. Ţ ă r a n u l îşi com andă atâtea fuse (de
obiceiu ţăranca) — un tron frumos şi bine făcut. A tunci R u daru l
se duce acasă şi se pune pe lucru. In ziua amintită, tronul e gata.
Se înţelege că ies cu m arfa la vânzare, mai ales în zilele de repaos
Dum inica şi în sărbători când ţă ra n ii sunt pe acasă. Pe la târguri,
apoi. Se poate spune că în zi de lucru, în sat, vara, „m ori de foa
m e“ . In sensul că nu e nim eni p e acasă.
Desfacerea urm ează cu repeziciune. „Le dăm goale şi le luăm
p lin e “ (dela Băeşii d in Vişlişoara. Ţ a r a Oltului). Omul, chiar dacă
n ’are bani. îi oferă în schimb altceva din produsele sale. Procesul
de schimb se accelerează astfel dela sine.
O altă latură specific rudărească în m anifestările economice,
e tran sp ortu l m ărfei în s p a t e 20). N u m a i când au m ai multă, ceeace
se în tâm plă destul de rar, atunci tocmesc căruţe din sat cu p lată şi
„o vînd sau nu o vînd, banii îi dă ; la ăla coa să-i plătesc“. (Şercăi-
ţa — Ţ a r a Oltului). ■ '
L a un tâ r g de ţară din C ârţa-Făgăraş, Gh. H aţe g an din Oprea
(Cârţişoara) a adus 7 meliţe : 80 de lei m eliţa ; restul le vinde prin
sat. In târg, de fa ţă cu m ine se tocmesc:
• — B ani o bucate?
— Bani.
— C ît?
— 1 2 0 de lei.
— E mult.
— D a cît n u -i m ult ?
(Omul pleacă fă ră să m ai revină).
— A p ă i şe dai D um neavoastă ?...
U n „ frîn g ă to r“ şi o meliţă. costă 250 lei. Lucrează 5 zile
la ele...
L a târg, în Avrig, din Porum bacul de Sus soseşte o căruţă de
m eliţe : 30 î n total. In p a rte a locului, „m eliţă“ , e care m eliţă a
doua oară cânepa. Cele care m eliţă prim a dată, se numesc „frin-
gătoare“ (tot u n fel de meliţă). A stfel de unelte fac şi cei d in
Avrig.
29) P rin aceasta se deosebesc de toţi ceilalţi Ţ ig an i (M. Block).
T o t la zi de târg, (în Făgăraş) aflu 7 inşi dela Copăcel-Se-

beş. Din Preşmer sunt 3 inşi. Diri H alm ea g 7. Cei din u rm ă (Preş-
mer şi H alm ea g nu sunt propriu zis, din „ Ţ a r a O ltu lu i“ , ci „de
pe A r d e a l”). A fa ră de aceasta, cei din H a lm ea g sunt Ţ ig a n i de
sat; ei aduc coşuri de căruţe de nuiele, lucru ce R u d a rii nu obiş-
nuesc. Ei cer pe coş 200 de lei cu „şe rig lă” cu tot — parte a de
coş ce se pune înapoia carului, la fund. Cei d e k Felmer, (tot „depe
A rd e al”) fac m ături şi corfe de răchită — ceeace nu vom întâlni
printre R udarii din Ţ a r a Oltului: aceştia lucrează alunul p e n
tru corfe. Produsele lor sunt deci distincte. L a p ia ţă sunt expuse
în aceeaşi parte (Făgăraş).
8. Rudarii, cu toate vicisitudinile, îm prejurările im proprii

vieţii lor ca Rudari propriu zisi, îşi menţin o unitate relativă în
felul cum sunt organizaţi, având ca temei lucrul în lemn. A v â n d
drept sprijin apoi, un cadru un itar geografic în perfecta armonie
cu firea lor, ca şi cu ocupaţia. D ar, cum spun, îm p reju ră rile fac
ca alături de lucrul în lemn, spre a se putea menţine, R udarii pe
unde se află. fac şi ag ricultură în t r ’un fel oarecare.
încă din 1564, G iovandreia Gromo, scria în tr’o scrisoare
unui prelat din Roma, că în ţa ra noastră trăiesc un m are n um ăr de
Ţigani, şi că locuitorii acestei ţări se slujesc de ei ca să lucreze p ă
m ânturile. Intre aceştia, R udarii au un loc deosebit. Cei din
Serbia (comuna Purkovic) cum relatează Isidor leşan, sunt peste
tot agricultori şi anum e „k m eţi“ . A dică ei lucrează p ă m â n tu l
agalei, proprietarului turc. Cei mai m ulţi au şi posesiunile Jor p ro
prii. Fireşte, păm ânt prop riu nu vor avea nicăeri în m ăsură ca
să le îndestuleze traiul. D in această cauză ocupaţia prin cip a lă
li e lucrul în lem n şi num ai în al doilea rând trec şi la altă ac
tivitate. Aceasta e agricultura. D a r lucrul p ăm ân tului îl fac la alţii
pe bani sau bucate. Ei sunt cum se spune ,,k m eţi“ . T o t „km eţi1'
vor fi şi în alte locuri şi vor m unci locurile altora, oferind m ân a
de lucru.
In nici o parte procesul acesta de a târn are economică nu e
mai deplin realizat ca în Ţ a r a Oltului, Aceştia îşi precizează pozi
ţia astfel — fiin d vorba de lucrul la câmp : „cu arîn d ă nu Ie dă
m âna să ia loc ; în p a rte nu pui că nu dă. N o i cu ce să-l lucrăm ?
Să plătim b an i să-l lucrăm ? Dacă n ’avem vite“ ... (Porum bacul
de Sus Făgăraş). N -au viziunea existenţei solidare cu p ăm ân tul
sub form ă de agricultori. Ei n ’au un trecut de deţinători de păm ânt,
ci de lucru în lemn. Şi când m erg la lucrul câmpului, m erg doar

ca sim briaşi cu ziua, săptăm âna, m ai m ulţi la un loc sub formă
de exod. De aceia, atat cei de sat cat şi băeşii m erg la seceră,
m ai cu deosebire, la Saşi şi pe m ai m u ltă vreme, lăsând casa sin
gură. In Sebeşul de Jos, Ţ a r a Oltului, Băeşii au uitat meseria,
m ai ales cei tineri. M erg în schimb, la Saşi la lucru. „L ucră pe
grîu. D u p ă olac : două litre de boane“ şi din lucrul lor m ai „ lu
cră“ n um ai la .,telteao“ . M erg la sapă la oameni, la secere (Şin-
ca Veche, Ţ a i a Oltului). In special un debuşeu însemnat găsesc
R udarii la munca câm pului la Saşi. Ei aveau proprietate m are
şi exodul la m uncă la. Saşi oferea, pen tru ei, un evenim ent aş
teptat, din cauză, că acolo se gândeau la o m âncare m ai bună.
Ii vedeai îmbrăcaţi, gala de plecare „cu căţeaua sub căruţă“ .
— U n d e te duci m ă ţîgane ?
— L a Sibii.
— Acolo ce m înci ?
— Pui...
— D a la căţăl ?
— L a căţăl îi dau oscioare.
(La întoarcere veneau — se spune — supăraţi).
— De unde vii m ă ţîgane ?
— (cu o voce moale şi tristă) : dela Sibii.
— D a unde e căţălu p
— L -a m mîncat...
Aşa îşi băteau ţă ra n ii joc de ei. Raportul dintre stăpân şi
slugă în sens m edieval, s’a cristalizat însă m ai bine între Ţ iganii
de sat şi Saşii din Şercaia.
In Ţ a r a veche, R u d arii lucrează şi mai puţin la păm ânt.
Explicaţia e că aici ei nu sunt adaptaţi unui m ediu evoluat de
viaţă. Trăesc încă în felul vrem ilor trecute. D in această p r i
cină ei sunt m ai R u d ari decât alţi R udari. Răspund astfel : „La
boier to a tă m unca o facem, num ai la coasă, la sapă şi la m unca
câmpului n u “ ... M erg la cules de dovleci, de prune. L a sapă nu
se pricep. A d u n ă în schimb, cum spun, la prune. P rin aceasta
R u d arii ne aduc aminte iarăşi d e societăţile neeyoluate D in
proprietăţile obţinute la îm proprietărire, la U cea de Jos, (Ţ a ra
Oltului), 26,7% m ai sunt în m âinile lor, 73,3r/o sunt vândute, ceea-
ce dovedeşte nu num ai că R u d arii sunt o populaţie neagricola,
dar că nu-şi pot menţine un bun agricol care cere muncă intensă.
9. In Ţ a r a Oltului, contrar aşteptărilor, aflăm că d ife re n

ţierea muncii prin tre R udari prinde teren. P arte d intre ei se-
dedau la „grecit“, adică la negustorie. A lţii primesc să fie
paznici la vite. M ai ales la porci.
Cei din Vechiul Regat răm ân şi m ai departe refractari a l
tor ocupaţii : ei nu vor practica decât meseria lor de lucrători
în lemn. In alte compartimente de m uncă sunt absenţi. I a tă în
termeni definitivi, situaţia, după p ro p ria lor expresie : „ai noştri
nici slugă n u-i bagă, da nici d ă suflet n u -i dă ; îi creşte cu traista
dă gît“ . (Dela Rudarii din G u ra Bughii-Muscel).
S ’ar putea afirm a şi pe b ună dreptate, că ei sunt refractari
altor activităţi. N u s’a spus de popoarele „ p rim itiv e“ că sunt
„im perm eabile“ la cultură ? R u d arii de pretutindeni, cu slabe
excepţii, au aceeaşi soartă : se izolează pe cât se poate de restul
lumii. O mai m are vioiciune de sine, sub raport economic, o p re
zintă R udarii d in T ra n silv a n ia , unde constituiesc vara m igra-
ţiuni sezonale la munca câmpului. T o t aici, parte din ei practică
cu succes comerţul de porci, covoare, ceeace denotă că ei s’au
adaptat, ori sunt în curs de adaptare la mediu.
„Pe A rd e a l” sunt şi mai multe cazuri. In Ţ a r a Oltului am
găsit în tr’o singură localitate negustori de covoare cari au trecut
şi graniţa, a ju n g â n d p â n ă în A m erica de Sud. Ei sunt Rudari. In
special, ţările pe unde au negustorit m ai m ult sunt : Belgia,
Olanda. F ran ţa şi Spania. I a r R udarii de aici, pe nume, sunt :
I. I. Moisin, I. Rebeca, Ion Sas şi m ai ales Moisin Silvestru — toţi
din Comana de Sus (Ţ ara Oltului). Aceştia toţi au fost, cum spun
ei, „a fară în străinătate” . In C om ana de Sus, R udarii trăesc în-
tr un cartier special situat pe o rid ică tu ră ce d o m ină întreg satul.
Se chiam ă „Bărc“ . In urm a faptului că M oisin Silvestru s’a îm
bogăţit pe urm a negustoriei de covoare, în scurt tim p a devenit
alt om. El a acumulat o m are experienţa a lumii, ceeace a făcut
că de mult să nu mai stea „în d e a l” cu ceilalţi R udari, ci în sat,
unde are două rânduri de case proprietate. D u p ă socoteala făcută
împreună, averea lui în anul 1939 se ridica la 350.000 lei. Spiri
tul de întreprindere, precum se vede, pare a fi m ai desvoltat la
Rudarii din T ran silv a n ia 3C). P rintre ei se găsesc m ulţi cari a u
30) Gh. Bărtuş 'din Sercaia, căruia-i place să-şi zică .,p lu g ar” . (Ţigan,
de sat) are casă solidă, făcută cu dolari din A m erica, unde a fost cu nevasta,
iar feciorul lui e de 3 ani acolo. A stfel de oazuri se m ai pot în tâlni, în deosebi
prin T ransilvania.
trecut, îm p reun ă cu alţi R om âni în Am erica, ceeacc dovedeşte că

o ad a ptare a lor la un m ediu superior nu num ai că e posibilă, dar
că e căutată. In u rm a acestui fapt, ne-am putea întreba dacă nu
este acesta o d o v ad ă că ei s’au „in teg rat“’, cum se spune, unui
mod de v iaţă corespunzător.
U n alt caz: e vorba de R u d arii din T ra n s ilv a n ia -negustori
de porci; caz sporadic — e ad ev ărat — d ar faptul există şi nu poate
fi trecut cu vederea : comerţul cu porci aduce alt venit. N u în zadar
aceştia sunt şi cei m ai bogaţi dintre R udari. T. Filipescu, pe
vremuri, a în tâ ln it şi el la R u d a rii caravlahi fenomenul: ”cara-
v lah ii d in Bosnia se ocupă cu agricultura şi cu creşterea vitelor,
mai cu seamă cu îngrăşarea p o rcilor“ 31). Ceeace însemnează că
R udarii caravlahi ap a rţin aceleiaşi pânze neîntrerupte de R udari,
care se continuă din T ra n s ilv a n ia unde parte din R udari cresc porci
şi-i vând, cum se poate constata în câteva localităţi din Ţ a r a O ltu
lui, între care Arpaşul de Jos, Sâm băta de Sus, P erşani etc. D in
tre R u d a ri cei ce fac negustorie, am văzut că sunt şi cci mai bogaţi.
Faptul, tocmai pentrucă e neaşteptat, impresionează. U n ţăra n din
P erşan i poate spune în continuarea aceleiaşi im presii că ,,Ţiganii-s
domni.. L a n u n tă au bucătăreasă de rum în ă“ . Desigur, la situaţia
de m ai sus, contribue şi spiritul unora dintre ei mai în tre p rin
zător, ca spre exemplu M oisin Silvestru d in Com ana de Sus.
In drum, p rin tre R u d a rii din Ţ a r a Oltului, întâlnesc un negustor
am bulant cu m arfa încărcată în căruţă trasă de cai, „Băeş“ , din
Arpaşul de Jos. Sunt acolo două „yazdc“ — negustori de diferite
m ărunţişuri. M a rfa acestuia e compusa din sticlărie şi vase de
p orţelan— de păm ân t; din roşcove, săpun, etc. In localitate (Sebeş)
s’au v â n d u t două „tipsii“, farfurii înflorate. Ceeace e m ai
curios, e că ra r primesc bani în schimbul articolelor vândute. In
loc de bani, primesc în n a tu ră şi dau pe „sdrenţe“ . Sdrenţele sunt
duse apoi în cele din urm ă la „oraş“ unde le vân d la kilogram : 6
lei kilogram ul. Oraşul despre care poate fi vorba e Sibiul.
• Rezultă de aici că acest gen de a câştiga pâinea de toate zilele
e, pentru noi, inedit. M ai degrabă ne-am aştepta să-i vedem paz
nici la vite, ştiind că porcarii se recrutează în satele din Ardeal,
dintre oamenii ce stau pe o treap tă inferioară, din toate punctele
de vedere. I n tr ’adevăr, în multe p ărţi din T ra n s ilv a n ia , satele au
31) T. Filipescu, op. cit. p. 245.
136 TlGANlf DIN ROMÂNIA
porcarii recrutaţi dintre Ţ ig a n i (de sat sau Rudari) ...N’ar fi ca să

stăiuim , întrucât, num ărul lor nu e mare. Şi dacă insistăm, e
pentrucă răsplata ce o primesc e în concordanţă cu situaţia ocu
p a tă de ei în societatea în care trăiesc. Sunt plătiţi în n atu ră sau
sem i-natură. U n caz concret din M ăliniş-Prunărie-Sebeş, când
R udarul H ălm ăgea Ion acceptă să fie porcar. P u ne însă femeea şi
copii de păzesc ciurda de porci, adunaţi de p rin sate, ia r el lucrea
ză la meserie“, spunând că num ai astfel poate ca să iasă la „soco
te a lă “ . Prim eşte în schimb pentru aceasta, şase „cofe“ de bucate
socotit 1 0 0 kgr. cofa. Cazul se repetă. Cam la 2 — 3 sate suntem
în prezenţa aceleiaşi realităţi : porcarul satului e un ţigan, dacă
nu dintre Ţ iganii de sat, apoi d intre R udari.
„Da D omnule,... acu pînlti nc scrii

t>c loji, să te (ic Dumncztiu, D om nule! “
10. E acreditată în opinia publică ideea, că fa ţă de alţi Ţ i-

-g a n i, Ţ ig an ii de cort sunt cu m ult mai bogaţi. ,,Noi sîntem ca o
pleavă lîngă iei“ — se exp rim ă Ţ ig a n ii de sat din C â rţa - Ţ a ra
Oltului. Opinia de m ai sus se adevereşte în tr’o oarecare măsură.
Averea lor constă în aşa num itele „p a h a re “ de a rg in t suflate
cu aur — pe cari le transm it din ta tă în fiu, întocmai ca o avere
imobiliară, cu singura deosebire că paharele sunt obiecte uşor de
transportat.
A m căutat să m ă conving de cele au/ite, încă înainte de a
începe cercetările, şi am aflat că Ţ ig an ii corturari au î n t r ’adevăr
pahare 32) ; căni de a rg in t pe care le ţin ca pe o avere scumpă, v â
râte cu mare băgare de seamă, în trăiştile lor. A nu avea cineva
dintre ei „p ah are“ , însemnează a fi un om sărac. A vrea să cum
pere şi a nu găsi, se spune că „nu-m i p ică o avere şi m ie“ .
Se face deosebire între ţjaharele av ân d m etal vechiu şi nou.
Acestea din urmă, se sjjune că sunt nu m ai o „ fo rm ă“ ; o „suflă-
tu ră “ şi că în realitate, nu preţuiesc atât cât cele din metal vechiu.
A m cerut un astfel de p a h a r pe b an i şi m i s’a răspuns că
„nu-mi vînz averea, nici cu 200.000 lei ; nici cu 500.000 lei. A sta
32) Im propriu spus, astăzi, când p aharele sunt de sticlă. A ltă d ată ele
erau cum sunt ale lor, din (lemn şi) m etal scump.
se petrecea în anul 1939. Se simte o mare criză de pahare... din

această cauză pah arele lor cele m ai preţioase 33) sunt puse la am a
net p rin bănci, unde se păstrează altfel decât la ei acasă unde s’ar
putea pierde sau fura. C ând n ’au bani, îşi p u n paharele am anet şi fac
negustorie de cai. In felul acesta câştigul e câşdg şi paharele ră
m ân tot pahare. M ulte sunt puse am anet pela oam enii bogaţi de p rin
sat, preoţi şi învăţători, ca şi la bancă. Banii vechi din a rg in t îi
pun am anet la fel cu paharele. In schimbul unei dobânzi îşi fac
şi interesele şi îşi ţin şi „a v ere a“ la loc sigur.
Ce sunt „pa h are le“ ? Sunt antich ităţi m edievale : vase de
preţ din argint şi aur, cu o circulaţie închisă şi redusă num ai în
cercul lor şi al argin tarilor d eţinători de astfel de antichităţi. F e
tele de m ăritat, între ei, se dotează nu cu păm ânt, m ai r a r în bani,
ci cu astfel de obiccte drr preţ. Pe ele se pot citi nume de regi, land-
grafi şi ani ca ;;1600‘'', cum arătăm 34).
Isprăvi sau în tâm p lă ri cu paharele lor sunt multe 3J) — ele
nu a r a tă însă decât acelaş lucru : averea lor constă în vase de
preţ. D acă cineva dintre ei ar afla că la o dep ă rtare — fie cât de
m are — se află o astfel de ,.avere“ , merge, face ce face şi se duce
s’o cumpere. Ei îşi cunosc averea lor în pahare, cum îşi cunosc
ţă ra n ii noştri petecele lor de păm ânt, la distanţe destul de mari.
îşi cunosc paharele, se înţelege, sub raportul valorii, care singură
interesează. Şi atunci desigur că opinia care s’a form at în privinţa
bogăţiei de care dispun Ţ ig an ii corturari-căldărari, e justificată
p â n ă la un oarecare punct.
Ceeace e adevărat, e că Ţ ig a n ii de cort practică lucrul în fier
într’un mod d iferit decât Ţ ig a n ii de sat. T a b la e pentru ei m ate
rialul de lucru p rin excelenţă. In ţa ra noastră întâlnim însă un
soi de Ţ ig a n i de cort, din Basarabia, care lucrează num ai la securi.
Pentru aceasta ei au ciocane grele şi nicovale mari. Ia r la acţiune
iau parte cel pu ţin doi inşi. C ând dau cu ciocanele — intercalat
— fac, succesiv : „ha, ha, h a “ lovind cu o iuţeală extraordinară.
De altfel de]a d istanţă auzi despre ei că sunt excepţional de „ h a r
nici“ . A ltern a n ţa în lovire urm ată de .,ha, ha, h a “ sporeşte ritmul
şi acţiunea întreprinsă. Fem eia suflă cu foile ; cei doi bărbaţi
33) A le celor din Ţ a ra Oltului.

34) Ia tă inscripţia unuia : „LUD IV 1CU S D. G. L A N D GR. H A SSIA E
'C . O. I. CA. X ” . -
35) T exte, p. 207.
b a t cu ciocanul. O secură făcută din nou (în O prea C ârţişoara la-

1939) costa 60 de lei. Ţ ă r a n ii veneau şi dregeau sau făceau d i n
nou securile lor. Totul se petrecea rapid, fiindcă Ţ ig a n ii nu aveau
m ult de şezut în sat. Topoarele lor, se deosebesc de cele din partea
locului ; au pe ,,leafă‘; săpate motive ornam entale geometrice, d upă
cum se arată.
A ra m a şi cositorul joacă rolul cel m ai m are în execuţia căl
dărilor, blidelor. Fierul de care au nevoie se cum pără m ai ales dela
„fier vechiu“ . Fac cam p atru căldări pe zi („,de hierbe la porci“ ,
p e n tiu haine, pentru de mîncare la oameni) 3(i). E greu pentru ei,
vara când sătenii nu-s pe acasă şi când porcii nu s’au pus la în
grăşat. P rin August abia se intensifică munca. Cu aceasta observăm
că ei depind strict de sistemul de m uncă al oam enilor din sat, de
care ţin seamă. P entru dres obiecte, ei merg p rin sat. M a rfa e-
ridicată la domiciliu şi adusă la domiciliu. Contează deci foarte
mult dacă sunt sau nu cunoscuţi de către oamenii din sat. Se ştie
cât sunt de bănuiţi : dacă e cazul, lucrul se execută în fa ţa omu
lui. F ie răria se caută m ai m ult ia m a ; din această cauză, vara p arte
din tineret merge şi l a m unca câmpului. D in Muscel, de exemplu
(Schitu Goleşti) merg la B uftea la săpat şi sădit pomi. P re fe ră însă
o muncă m ai uşoară şi cu caracter temporar. ,
In afară de căldări, fac nicovale, sape, ciocane de bătut
coasa, sfredele, fiare de plug, securi, seceri, făraşe şi ch iar curse
de prins şoareci. Raspelul, pila, stropelniţa (praftoriţa) burduful
de suflat ca şi priboiul de făcut flori sunt unelte nelipsite pentru
corturari. Sunt între ei unii, cari fac clopote de „cioaie" ; aceştia
se pot socoti aproape, la fel ca C iurarii, un soiu aparte între
corturari. Lucrează alam a şi m aterialul obţinut din clopotele sp ar
te. D in fier nu fac, cel m ult p u n toarte la cele de fier. Fac
inele, cercei, am nare din „ k ilă “ (pilă). Deosebit de interesantă e
operaţia p rin care obţin, cu m ijloace simple, clopotul şi form a
clopotului. N eam ul celor ce fac clopote e foarte restrâns. In Ţ a r a
Oltului, la clopote m ai lucrează num ai Danciu Clopotar :îT).
36) Fac — depinde de regiune : topoare, berde ; dreg puşti, pistoale,

lacăte, broaşte şi ascut cuţite ; foarfeci, cântare, zimţi, pirostrii, sfredele, cu-
ţitoi, tesle, dalte, am nare, rolane, g rătare, piepteni de lână, cuere, sucăli ctc-
37) C ăldărar Zoltan, a în v ăţat să facă clopote dela corturarii jdin B a
sarabia, ceeace dovedeşte că şi aceştia fac clopote.
ŢIGANII DIN ROMÂNIA 139.
C iu ra rii sunt o ra m u ră de Ţ ig an i corturari, cari trăesc în

bună înţelegere cu C ăldărarii. D in p ricina ocupaţiei fac figură
aparte între Ţ ig an i. Se m ută ca şi ŢigTanii căldărari din loc în
Ioc, d u p ă lucru şi din cauză că lucrează cu piele de porc, viţel,
etc., în cortul lor se întâlneşte un miros caracteristic 38). C um pără
piele de porc, de „g h iţă l“ de capră, de oaie : de porc şi de viţel
sunt însă cele preferite. Se înm oaie în ap ă şi pielea near-
găsită o pregătesc pentru ciure. Lem nul de la ciur se obţine p rin
cum părare în mod special şi e d in brad. Ei spun „m o lin “ . Cei din
Ţ a r a O ltului îl cum pără dela C ristur (secuime)'. El formează, pus
la ciur, ceeace num im „veşcă“ 30). De „veacă“' se leagă fundul
g ăurit al ciurului cu o curea de piele. In loc dc nicovală au un
,,copici“, instrum ent de fier lung de 40 cm. ; la capătul de sus de
6 cm. Se pune pielea ciurului pe el şi cu un m aiu (bătător) din
lemn, se bate „p red uceaua“ pe care o arătăm în schiţă, obţinân-
du-se găurele m ai m ari sau m ai mici, în serie (rânduri) ; după
cum e şi ciurul. L a cei din Ţ a r a O ltului se deosebesc 2 feluri de
ciure, d u p ă m ărim ea găurelor : ciur de „bucate“ , grâu, secară şi
,.sîtă‘‘ de fă in ă de porumb. Ciurele au gău ri mai m ari ; sîtele mai
mici. P rin ele se dă fă in a d e cucuruz.
L a m eseria lor lucrează cu aceeaşi îndem ânare ca şi cortura-
rii. Costul unui ciur (în 1939) era de 40— 50 lei — ei supunân-
du-se aceluiaşi mijloc de schimb ca şi ceilalţi Ţ ig a n i : dau- un
ciur şi obţin în schimb o „pkile“ , costând 1 0 sau 5 lei. Şi astfel se
realizează schimbul în n a tu ră în tâlnit de noi p rin tre Ţ igani, cu
orice ocazie.
C răciun C iu rar (Hurez) are pe D anciu căldărar, copil de 13
ani, care, deşi b ă ia t de C iurar, nu ştie să lucreze la ciure : face în
schimb oale şi ştie să lucreze la „hier“ : bate ,,hieru“. Constantin
băiatul lui însă, de 9 ani, lucrează l a ciure şi opinci.
Fetele, la rân d u l lor, nu lucrează nici ele la ciure — râd când
aud insistându-se asupra acestei chestiuni. P entru ei, e o evidenţă
contrariul : b idineaua şi ghiocul le e meseria. Corturăresele căl-
clărarilor nu au nici ele altă meserie. L a fel corturăresele, prin
38) Ca îm brăcăm inte ciurarii se deosebesc cu uşurinţă de căldararu

Pe când căld ărarii sunt încălţaţi cu cisme, aceştia au opinci de porc. A ceasta
caracteristică însă nu se păstrează în to ate părţile. E insă destul de fiecvcnta
în unele locuri ca spre exemplu Ţ a ra O ltu lu i^
39) In p artea locului se spune „veacă” .
m eseria lor sunt m ult m ai unitare în raport cu bărbaţii. Specia

lizarea între ei e atât de mare, că între Giurari, C ăldărari, Ursari,
nu sunt punţi de trecere d in punct de vedere al meseriei...
Bidinelele se fac din p ă r de porc şi de cal ,,mestecat“ . Des
cântecul printre corturărese îşi are o însem nată întrebuinţare. Cor-
turăreasa când te întâlneşte, te întâm pină : „să-li dea baba cu
ghiocu...1', trecând dela „deochiu“ , de „ p lă m ă d it“, de „plâns” sau
de „m am a p ă d u r ii“ , de ,,brâ n că“, de „g â lc i“ , de ’’dragoste” , la
descântece mai lucrative, ca spre ex. : descântec ca să întorci m ana
la vite ; de m ăritat ; de însurătoare chiar, cu toate că în faţa
bărbaţilor intervenţia lor se bucură de m ult m ai pu ţin ă atenţiune
în comparaţie cu femeile.
Descântecul se amestecă cu ghicitul. Cel d in iâiu in tră în
practicele diverse de m edicină populară, pe când ghicitul, ţine de
arta divinaţiei, caracteristică unor locuri şi tim puri asupra cărora
nu e locul să stăruim mai pe larg. In fond e o specie de şarlatanie,
practicată prin tre sătencile credule, din care cauză, la tipul psi
hologic am arătat că Ţ ig a n ii corturari, ap arţin tipului psihologic
„speculativ“, cu sensul acordat de noi acestor practici ca şi altor
apucături proprii firii lor.
Intre atâtea specialităţi ale ocupaţiei lor, fiecare soiu de Ţ i
gani se rem arcă p rin câte o calitate excepţională. R udarii spre
exemplu au şi cultivă basmul, în a fa ră de prelucrarea lem nului
verde în unelte de diferite în treb uin ţări casnice. Ţ ig an ii de cort,
prin corturăresele lor, au vra ja , ghicitul. In acest scop, cortură-
reasa p oartă la şold nelipsitul ei buzunar de pânză, câte odată
frumos brodat, în care ţine ghiocul, cărţile de ghicit. „Să-ţi dau
de cărţile conaşule“ ... te în tâ m p in ă ele — ia r copiii lor : „dă-m i
un leu... D om nule“ ! Se observă însă că la desfacere p rin sate, cor-
iurăreasa e aceea care pleacă. In Com ana de Sus, Ţ a r a Oltului,
am întâlnit pe M a ria C ăldăraru (de 19 ani) şi Sofia C iurar (de 1 0
ani) ; în m âini au oale de vânzare. Am bele au sacu (desaga) de
băgat merindele căpătate, plus un ulcior pentru a strânge lapte.
Iau şi de pomană. Activitatea de desfacere a uneltelor lor, se îm
pleteşte cu aceea a cerşitului, ca şi la Rudari... U n a dintre ele are
bucăţi de pâine în sac şi m ălaiu ; una peste alta ; iar cealaltă are
în sac „p ită şi salată“ . •
C orturăreasa însă, posedă darul de a ghici. D au cu ghiocul,
citesc în palm ă, fac farmece. P rin astfel de apucături ei se deosc-
ŢIGANII DIN ROMÂNIA 141-
besc de toţi ceilalţi Ţ igani. N u sunt întrecuţi în ghicit de nim eni

pe lume, aşa d u p ă cum nu sunt depăşiţi în a ltă a rtă : aceea de a
fura. Intre Ţ ig a n ii de cort din Porum bacul de Jos, am stat mai
mult timp, căutând să-i obişnuesc cu prezenţa mea, în care scop
am v rut ca sub form ă de glumă, să m ă strecor în cele mai mici
detalii din viaţa lor. In special, îm i plăceau cântecele lor cu cari
acom paniau lucrul, de o melancolie deprim antă. U n a dintre Ţ i-
găncile de cu iân d m ăritate era de f a ţă cu bărbatul, î n cortul în
care m ă aflam . Eu m ă u itam la felul cum lucrează, la banii Ţ i
găncii care-i avea la gât etc. N u avii nici ea m ai p u ţin ă nerăbdare
şi din ,,cursa“ în care ne an gajarăm , eu de a afla cât m ai multe
dela ei şi ei de a obţine cât m ai m ult de la mine, tot eu am rămas
cel păgubit.. D u p ă ce m i-am term in at ziua de lucru, am coborât
în sat şi când să caut briceagul în buzunarul dela pantaloni, spre
m area mea m irare, lipsea. Cum era un briceag scump, m ’am ho
tărâ t să m ă întorc im ed iat la cortul cu pricina. De departe văd
că din acel cort, se desprinde strecurându-se prin tre alte corturi
o femeie, (era tocmai Ţ ig a n c a cu pricina). Eu i-am ieşit înainte,
n eîn d re p tân d u -m ă spre cort şi am adus-o înapoi. M ai întâiu a
aegat totul, m ai apoi a început să zâmbească cu înţeles. Revenirea
progresa proporţional cu am eninţările făcute de mine. In cele din
urmă, am răstu rn at tactica. A m spus că sunt dispus să-i cinstesc
num ai să-m i dea briceagul. Şi num ai d upă ce le-am dat pentru
două pachete de tutun au scos briceagul. A rta cu care a sustras
briceagul din buzunarul dela p antalon i mi-a dat să înţeleg cât
sunt de m aeştri la capitolul furtului. De altfel, această putere de
a specula o situaţie, luată în sensul de mai sus, m ’a făcut sa
încadrez pe Ţ ig an ii de cort în tr’o categorie proprie 40).
„Ce nu mai poale face velerinaru,

face căldărarti.”
Ţ ig a n ii nomazi, practică alături de ghicit, negustoria de cai,

.•idicând-o la o ade v ăra tă artă de a specula pe cineva. In toate
părţile se dedau la felul acesta de a-şi caştiga existenţa. „Ţ iganul
învaţă această meserie lucrativ ă din copilărie. B ăiat de 10 15
ani, dânsul, m erge cu tatăl său la iarmaroc, unde înv aţă
toate chiţibuşurile cu care să înşele pe cum părătorul nepriceput.
In această privinţă, Ţ ig a n u l din B asarabia a creiat o adevărată.
40) Io n Chelcea, N eam şi Ţ a ră. (Op. cit. p. 85.)
şcoală : un cal leneş, apatic, slăbănog, se preface în m âin ile sale,

ca p rin minune. în tr’un cal neastâm părat, vioiu, care m ăn âncă
păm ântul ; un cal bătrân, pare tân ăr şi p lin de vlaga vieţii. F ire
şte că toate acestea dispar im ediat ce calul a fost v â n d u t şi dus
acasa 4 1 J.
Se pare că Ţ ig an ii au practicat comerţul de cai în felul ară- .
lat, din primele timpuri, după cum o atestă şi Kranz 4-) — aşa
încât, term enul gitano şi gilancria au devenit expresiuni p ro v e r
biale pentru un om care înşală în comerţul de cai. E xpresiunea
de m ai sus, se referă la fel, pentru anum ite m ijloace întrebuinţate
ca să ajungi la scop — după cum probează F ranc Sobrino pen tru
S p a n i a 43). R udarii negustoresc şi ei porcii d a r în condiţiuni abso
lut norm ale — sau articole de mărunţiş, am bulant — d a r în
aceleaş condiţiuni de omenie. A lături de ghicit, C o rtu rarii prac
tică speculativ, în înţeles curent, negustoria de cai, m ijloc în ru
dit pe care Ţ ig an ii de cort îl mânuesc cu aceeaşi artă incom pa
rabilă. '
Există o boală ce o au num ai caii şi care se numeşte „suspin“ .
Calul tuşeşte greu şi dacă-1 duci la muncă grea, merge ce merge
şi ,,creapă“ pe loc. Se spune că num ai C orturarii posedă secretul de
vindecare al suspinului şi când a r v rea cineva sa afle p rin ce
mijloace 'a ju n g ei să vindece caii, nu pot p arveni la o astfel de
reţetă. A tâta am putut afla, că ei îi dau verdeaţă cât mai multă.
D in contră dacă i se dă anim alului fâ n uscat, atunci începe de
suflă greu şi tuşeşte. M edicamentele, în afară de verdeaţă, num ai
ei le cunosc. Pe drept cuvânt se poate spune : „ce nu mai poate face
veterinara, face căldăraru “ . Ţ ig an u l cum pără calul bolnav şi la un
noroc: „dacă să face (bine) să face, dacă nu“ ... D acă se face sănă
tos, câştigă Ţiganul, vânzându-1 pe un p reţ bun, iar de nu, în
cel m ai rău caz îl foloseşte la cort. D in cauza aceasta, ei fiind
doctori de cai, .se duc de cum pără num ai unde aud că e „v ită cu
n ă r a v “. O iau mai „lesne“ şi câştigă la ea. C ailor b ătrâni ca să p ară
tineri, li se pilesc dinţii, înainte de a-i scoate la vânzare, cu aju to -
41) Z. Arbore, Basarabia, p. 226.

42) Sächsische Chronik, Tom. II cap. II. v. deasem enea, G rellm ann. Op.
cii. p. 97.
43) Franc. Sobrino, Diccionario de los lenguas esjmnola y Iranersa. Tom .
I. Ed. 6. art. „G itaneria1' $i G rellm ann, (trad. in 1. fr.) p. 98.
Tul unui „ ră z u ş“ , ia r ca să aibă sân g e „ a s p r u “ , c a lu lu i i se dă

•b ă ta ie d e a c a s ă .
11. Ţ ig a n ii aurari. Există o dificultate : nu se poate stabili,

cu m ijloacele care ne stau la îndem ână, dacă Ţ ig a n ii aurari sunt
de fa p t R u dari, Ţ ig a n i de sat sau altceva 4.4). Inconvenientul re
zultă de acolo că spălatul aurului în ultim a vreme a decăzut şi că
se poate spune că suntem’ în faţa. unei îndeletniciri stinse.
N u m ai m ult decât la începutul secolului al X l X - l e a , spăla
rea aurului se bucura d e m u ltă vază în ţările locuite de Români.
Aceasta se datoreşte în prim ul râ n d structurei geologice a p ă m â n
tului românesc, în care se află aur. D a r pentru a-1 obţine, se în tre
buinţau două m etode : una p rin lucru în m ină şi cealaltă p rin „sp ă
la re “ în ape curgătoare. Cel din u rm ă procedeu e cu mult m ai n a
tu ral ; el e şi cel m ai p rim itiv şi se datoreşte aceleaşi cauze : abun
denţei aurifere a apelor noastre. In tr ’adevăr, râurile purtăto are de
nisip aurifer, la noi, au fost relativ numeroase. N u toate însă îşi
m eritau numele. In A rdeal, de exemplu, Arieşul era comparat
din acest punct de vedere, cu T ag e şi Pactole. Streiul, Mureşul, So-
meşurile (Cald şi Rcce), Oltul, Am poiul, Sebeşul de Criş şi altele de
felul lor, erau cunoscute. Intre acestea, Arieşul şi în zilele noastre
•oferă încă aur suficient spre a m ai fi cercetat de către spălători
(între care şi de către R om âni de neam).
In a fa ră de apele m enţionate m ai sus, m ai putem arăta că
spălarea aurului se făcea altăda tă pe cursul râurilor Dâmboviţa,
Argeşul, Olt şi Topolog. D in Ialom iţa, D unăre şi Olteţ deaseme-
nea se ex trăgea aur p rin spălare. L a Dragoslavele-Muscel, de
exemplu, se v ăd şi astăzi pietre în care strălucesc firişoare de aur.
Se pot vedea şi astăzi urmele, în special pe unde a fost abătută
apa văilor, pen tru a se putea găsi apr. Locurile },Valea Caselor“ ,
dealurile „ P o d e i“ , „R u d ea n a“ , au grămezi m ari şi gropi foarte
dese.. D ealul „L a z“ şi „ N a c a “ prezintă deasemeni gropi de unde
se putea scoate aur de către R u d ari : după spusa b ătrân ilor cam
p ân ă la ju m ă ta te a secolului al X l X - l e a 4j). A po i in B anat şi chiar
în Moldova. L u crurile m erg p ân ă acolo, că spălătorii de au r din
T ra n silv a n ia (cei m ai mulţi neputand fi decât Ţigani) atiaşi de
44) D in care cauză se explică, dccc vom vorbi în cele ce urm ează, m ai
m u lt de spălatul aurului, decât de Ţ ig an ii spălători de aur.
45) C. Rădulescu Codin — pr. Răuţescu. D ragoslavele. Câmpulung.
1923 p. 103.
câştig, treceau şi dincoace de munţi, unde-şi aveau locurile lor

anumite, pe unde spălau aurul, în felul cum vom arăta m ai jos.
D a r ei erau împiedicaţi de către cârm uirea noastră, din motive
lesne de înţeles. U rm ează deci intervenţii către Braşoveni, din
parte a regelui V ladislav al Ungariei, ca spălătorilor din T ra n s il
vania să li se dea voie să spele aurul pe locurile l o r 4B).
Ocupaţia prezentând 'greutăţi, *la Dragoslavele-M uscel,
dădu naştere şi unei expresii satirice, care a răm as p ân ă în zilele
noastre : „iepur-U -n copaie, aurii să saie“. Intre râ urile purtătoare
de aur din ţara noastră se n um ără şi A r g e ş u l 4 ), aşa că se poate
vorbi de o reţea complexă de râuri aurifere şi că nu e dc m ira re
dacă la noi, procedeul extragerii aurului p rin spălare, ia o des
voltare din ce în ce mai mare, alături de lucrul în mină.
Spălatul aurului, cel pu ţin aşa reiese din m ărtu riile trecutului,
s’a făcut la noi din tim pu ri îndepărtate. L a un m om ent dat se recu
nosc două soiuri de oameni ce se în deleh iccsc cu această meserie :
sunt Românii şi Ţ iganii *s). Ţ ig a n ii fiin d menţionaţi şi ei în cele
mai vechi documente,, drept un popor care a tră it din această
ocupaţie“ 4il). A lţi autori m erg şi m ai departe în timp, afirm â n d
că nu numai Rom ânii d a r şi înaintaşii lor se ocupă prin aceste
părţi, alături de extragerea aurului din mine, de spălarea lui din
albia râurilor D('). Populaţiile vechi vor fi transmis şi autohtonilor
acest meşteşug; în deosebi prin spălare, ce presupune_ mijloace
rudim entare de exploatare. Cu venirea Ţ ig anilor, îndeletnicirea
aurăritului sub această formă, a trb uit sa ia o desvoltare şi m ai
mare, aşa încât, acum putem spune că în a fa ră de V alahi, cari
locuesc în im ediata apropiere a râurilor purtătoare de aur, num ai
Ţ ig a n ii spală aur ; că n um ai ei ştiu să aleagă în mod deosebit lo
curile cele mai fertile d in acest punct de v e d e r e 31). Fiindcă
Pois.sonnier spune : „M area dificultate nu e a tâ t spălatul aurului,
cât cunoaşterea locurilor ce conţin astfel de firicele de aur . Şi ca
46) Documentul e dat la Buda în 1516 şi s’a găsit în A rhivele Braşovului.

V. II irmuzaki. P. L. (1911) pag. 232.
47) Ba încă, era socotit ca cel m ai bogat în au r (von Neuschotz). Op.
cit. yng. 153. _
48) L. S. Marienburg, G eographie des G rossfürstenthum s Siebenbürgens
1813. Vol. II. pag. 70. . . .
49) Iiöväry Lăszlo, E rdely Orszag. Sztatisztikaja. Vol. I. Cluj 1S47 p. 89.
50) Teglas, Bânyaszobrok a Daciai arany oidökbö, în A rcheologiai £r~
tesiiö. Budapesta 1885, pag. 14.
51) Grellmann. (T rad. 1. fr.), pag. 120— 121
„Ţ ig a n ii excelează tocmai p r i n t r ’un ascuţit sim ţ'15-). „ Ţ ig a n ii se

achită de sarcina ce li se încredinţează, ne spune De Gerimdo, cu
o iuţeală u im itoare“ r>3), ceeace dovedeşte că alături de simţul
muzical, de buni fierari, ei n u lăsau de dorit nici ca aurari.
D in accste afirm aţiuni rezultă că populaţia românească sc
ocupa şi ea cu spălatul aurului, m ai ales acolo unde se afla m ai
în apropierea râurilor aurifere, dar că ad e v ăra ta exploatare de
felul acesta, o făceau Ţ ig a n ii aurari...
E interesant de observat că exploatarea aurului prin spălate,
se făcea în tr’un ritm relativ discontinuu, nu num ai fiindcă re
colta de au r depindea de tim pul ploios, când apele veneau m ari,
când duceau cu ele şi nisipul aurifer, d ar şi pentrucă în tim pul
răcoros spălarea aurului se sista deabinelea. A tunci înţelegem de
ce- sarcina de ad ev ărat a u ra r cădea tocmai pe seama Ţiganilor
şi că m ulţum ită unei practici lipsită de continuitate, acest neam
se rid ic ă la un oarecare grad de discernământ în extragerea au ru
lui din a p a râurilor... L a spălatul aurului ei luau parte la lucru
îm preună cu fam iliile lor. P rin anul 1770 în regiunea Palanca,
Orşova, Caransebeş, se aflau mai multe zeci de astfel de familii
de aurari, ceeace contribue mult ca să ne facem o idee de confor
mismul natural, de breaslă, care de altfel le e caracteristic. Şi cu
toate că se spune că o m are cantitate de aur pur se pierdea în
tim pu l operaţiei spălării aurului, din pricina lenevirii lor, cali
ta te a de buni spălători de aur a Ţ ig an ilo r a rămas.
In 17-18 ia fiin ţă Colegiul M inelor din T ransilvania. Printre
alte instrucţiuni, ari. 7 acordă dreptul pe seama Ţiganilor de a se
ocupa cu extragerea aurului prin spălare, din râurile transilvă
nene r>!), Aşa ne explicăm, cum, li s’au acordat anum ite privilegii r
cum. apoi. între ceilalţi Ţ igani constituiau o categorie privilegiată,
fiind scutiţi de sarcinile publice, (nu însă scutiţi de taxa faţă de
stăpân — în cazul când aveau pământ). Stăpânirea le fixa con
tribuţia şi se specifica precis, că e vorba de categoria de Ţ igani
aurari. In T a r a Românească şi M oldova, Ţ ig a n ii boereşti nu a
veau voie să se ocupe cu aurăritul. num ai cei domneşti, (care erau
îm părţiţi în 3 clase) 55) — şi nici dintre aceştia toţi ; singuri R u
52) Poisionnier, op. cit. pag. 64, . .

53) Les G it?ncs s’en acquitltent avec une adresse et une cclcnte sur-
prenantes“ v. De G erando Lft ‘T raiisylvoiric. Voi. I. p. 1SS. ^
54) lo sif Benkb, T ransilvania. Tom . II. al. 22 N r. !. pag. 73.
55) R udari, ursari şi lăcţi.
J46 ŢIGANII DIN ROMÂNIA
darii aveau voie să scoată aur. L a specificarea de m ai sus, putem

consemna că sub numele de „ R udari“ nu răspund decât spălătorii
de aur. R udarii în înţelesul de „lin g u ra ri“ (Holzarbeiter) trebuie
lăsaţi pe dinafară, având ocupaţia lor determ inată. Intre unii şi
a lţii; pe seama numelui, se poate face uşor confuzie. In realitate,
Ţiganii aurari, erau organizaţi (în Ardeal), între anii 1747— 1832,
în ir’un voevodat propriu şi separaţi de ceilalţi. M ai pe urmă, în
Jocul acestui voevodat s’au constituit 12 asociaţii de spălători de
aur. N um ărul 1 şi 2 în Z latn a ; 3 şi 6 în C erteje ; 4— 5 ; 7— 8 în
Pian ul de Jos (lângă V inţ-A lba Iulia) ; a 9-a în Brad, a 1 0 -a şi
1 1 -a în Trăscău ; a 1 2 -a în R ud a lâ n g ă B r a d 56). In 1847 se con-
jstală că aurăritul nu era practicat în T ra n silv a n ia num ai de f a
milii întregi de Ţ ig a n i ; chiar sate întregi îşi câştigau existenţa
din spălarea aurului. Astfel erau : Ţebea, Rişca, Răşculiţa : reg iu
nea Băii de Arieş, precum şi Cinguian, Cărpiniş, Câm peni, Câraci
judeţul Hunedoara. Intre satele de m ai sus, desigur că nu n um ai
Ţ iganii spălau, ci şi ţăranii noştri.
Samoil Koleseri, în lucrarea sa A u ra ria Rom am i-Dacica ° ‘)
«num ără şi el, pe lân g ă Ţ igani, pe Români. E l spune : conform le
gilor A probata, extragerea aurului din râuri, pârae şi locuri de
munte, este liberă pentru V alahi şi pentru Ţ ig a n i: şi pentru ori
cine ar vrea să se ocupe cu aceasta, cu condiţia ca să se predea
cota stabilită — aur, tezaurului public... D a r să răm ânem la
Ţiganii aurari.
Fiecare asocnţie — ce num ără pâriă la ] 20 m embri — avea
un supraveghetor ce da seama directorului general m inier, cu se
diul în Zlatna. Supraveghetorul putea fi tras ]a răspundere, cu atât
m ai mult, cu cât asociaţiile şi asociaţii nu-şi aveau o aşa de mare
stabilitate. Apoi aurarii aceştia obişnuiau de se sustrăgeau dării
către tezaurariat. Ţ ig an u l spăla pe unde găsea.. Azi pe o ap ă —
mâine pe o alta, de cele m ai multe ori pe Arieş (De Gerando).
Destul că activitatea spălătorilor de aur, în T ra n silv a n ia , oferea
un spectacol unic. „C’cst une de cps m iile scenes inaltendues que
la T ra n sylvanie offre sans cesse aux voyageurs, el Veirange costum e
des Bohem iens (ele...) ajouleni encore a l’e ffe t de ce spectacle e x -
iraordinaire qui vous transporte aux rivages de l’A fr iq u e “ 38).
56) Kovăry Lăszlo. Op. cit. pag. 89.

57) Publicată la Poson 1780, p. 21. '
■ 58) De Gerando. Op. cit. p. 188.
Cum se facea spalatul aurului ? O data locul găsit, se procedă

la instalarea scaunului de spălat ; adică, la aşezarea m esei'ori scân-
•durei c o m p a ra tă de c ă tre Demidoff, în felul său, cu o „m aşină“
de extras aurul. Scândura putea fi de brad sau de teiu. D u p ă De
G erando, pum ele său unguresc era de „tekenyo“ . De brad sau de
teiu, scandura prezenta la unul din capete o suprafaţă m ai mare,
de fo rm ă plată, deasupra căreia se depozita nisipul aurifer. D u p ă
m enţiunile făcute de către călători, scândura era lungă de 6 şi lată
de 3 picioare, av â n d a serie de scobituri — crestături în sens oblic
(transversal). A ta t prinţesa von Neuschotz cât şi G rellm ann sau
De G erando subliniază prezenţa acestor ad âncitu ri săpate în scân
dură, cari aveau m enirea să oprească firişoarele de aur, care se
depozitau acolo, fiind m ai grele.
Scândura se fixa în tr’o poziţie înclinată ; cam de 45°. L a ca
pătul superior al mesei de spălat, se cărau cam 15— 20 copăi în
cărcate cu m aterial brut-au rifer, peste care se tu rn a apă. Părţile
m ai uşoare din m aterial, alunecau cu uşurinţă la vale ; cele m ai
grele şi netrebuincioase erau împinse cu m âna, ia r fărâm ele de
aur, graţie dispoziţiei scobiturilor mesei de spălat aur, erau prinse
în aceste canale săpate în lemn. De aici, m aterialul aurifer trecea
î n tr ’o a ltă fază de curăţire : era aruncat în tr’un h â rd ă u (după P ois
sonnier, în tr’un vas lat de păm ânt), de unde firişoarele de au r erau
scoase şi puse cu g r i j ă î n tr ’o altă copaie. Aceste treceri d i n t r ’un
stadiu de curăţire î n t r ’altul a ju tă la eliberarea firişoarelor de au r
•de orice m ateria l străin, lăsân d u - 1 în stare pură.
Se mai a r a tă că masa de sp ălat aurul era mişcată necontenit,
spre a se desăvârşi desprinderea şi desfacerea firişoarelor de aur,
de corpurile străine.
„Ils saisissent le te k e n y o p a r les d e u x bouts, l'agitent d o u c e
m ent, laissent to m b e r l'ean, en r e p r e n n e n t encore, e t la re je tte n t
ju s q u ’au m om ent ou ils voient briller l’or p u r“ (De Gerando).
Pe scândură, alteori, se aşternea o bucată de lân ă fibroasă,
care avea aceiaşi m enire : de a opri firişoarele m ărunte de a u r
şi de a lăsa să treacă mai departe corpurile străine. Urm ează ace
la? procedeu pentru desăvârşirea operaţiei p ân ă când se a ju n g ea
la un rezultat cât de m o d e s t 59).
59) „Sur un p lan incliné, revêtu d'un feutre ou d'un drap grossier, o r
fa it couller constam m ent de -l’eau qui a passé à travers un am as de sable et de
grav ier amoncelé sur une claie, à la portée supérieure de ïa m achine“ ; le i
E xploatarea aurului în felul amintit, atrăgea atenţiunea cală-,

torilor. A m văzut cum De Gerando, evoacă pitoresc scena sp ă
lării aurului în A rd eal — asem ănând-o cu îndepărtatele ţin u tu r i
din Africa... iar alţii, compară Moldova şi M un ten ia din acest
punct de vedere, cu Peru : „(Le p e tit P éro u )". L a 1711 se d ă Mol~
dovei (cu B asarabia şi Bucovina) — pe calea spălării aurului..
3.200 drahme aur, iar M untenia la 1764 obţine 2.508 drahme.
Acest produs aurifer, în valoare de 3.200 drahm e aur, strâns din
albia râurilor, intra în vistieria vel-A rm aşului B0). O câtime ho-
tărîtă din aurul strâns, din Ţ a ra Românească, revenea. drept
bir, domniţelor B1).
Ca să ne facem o idee de valoarea debitului aurifer, a num ai
unei porţiuni restrânse din râul Ampoiu. ne referim la actul de
cumpărare din 1558 al lui Kiss K aradi, prin care judele Braşovului
Benkner Ianos, vinde o porţiune de Ioc cât ţine satul Zlatn a, p e n
tru spălat aur. Preţul e de 2 . 0 0 0 florini. N u e vorba de to ată întin
derea văii Ampoiului ci num ai de porţiunea care se află în d re p
tul Zlatnei °2). Venitul fiind mare, explică preţul ridicat.
Ceeace face ca acţiunea să continue a se bucura de interes, era-
numai cantitatea. Fridwalszki °3) a ra tă că în A rd e a l s’a obţinut aur,,
prin spălare, de o valoare superioară aurului extras din m i n ă 04).
Argum entul e hotărâtor şi tuate isvoarele concordă în a preciza*
superioritatea aurului obţinut p rin spălare. Întrucât, deşi canti-
taliv, extracţia putea să fie la u rm a urmei inferioară, ea se carac
teriza totuş p rin „fineţea m are de peste 900-1000“ or>).
Potrivit acestor informaţii, dela începutul secolului al X lX -lea-
exista pe cursul râului Am poiu, nu departe de Zlatna, o spălătorie
de aur, proprietate regească, unde se extrăgea au r cu ajutorul
Românilor şi Ţiganilor. Producţia anu a lă a spălătoriei, era de
8 — 1 0 „Zentner“ GB). V a fi trebuit, ca udata cu un m inim um de
organizare, în branşa spălării aurului, să se reglementeze şi d re p
p aillètes microscopiques de ce précieux m étal restant ainsi a rrê té e s dans le

tissu”... (Descrierea lui Dem idoff : după Poissonier, N otice historique).
60) Von Keuscholz. Op. cit. p. 153.
' 61) K . Bcinescu. V iaţa şi opera lui D aniel (D im itrie Philippide), p. 164.
62) Dr. G yârfâs Tihom ér : Az erdélyi aranym osâs 1558-iki tôrténetéhez-
în re v ista : Erdélyi Muzeum X X V II (1911).
63) K em ény Iosef, N oticia H istorico-diplom atica. Sibiu 1836. Vol. I-
pag. 87.
64) K ôvâry Lusdô. Op. cit. pag. 89.
65) Enciclopedia României. III. pag. 719.
66) L. I. Marienburg. Op. cit. pag. 70.
tul de a spăla. Documentele vorbesc — pentru A rd e al — de o legi

timaţie eliberată de colegiul m inier din Zlatna. D a r p ân ă la regle
m entarea acestui drept, trebuie să ne închipuim spălarea aurului
ca o practică cu toiul naturală, la care Ţ igan ii alergau ca la un
produs oferit de n atu ră, (în felul cum practică ei şi azi colectarea
de fructe). In această ordine de idei intră privilegiul acordat R u
darilor — Ţ ig a n i „dom neşti“ — de a spăla aur, pe când ceilalţi
erau excluşi.
C ontribuţia în au r de fiecare R u d ar pe an, se ridica la 4 flo
rin i („aur p r a f “). Pe tim pul dom nitorului D. Cantemir, taxa se
rid ica la 1600 drahm e şi aparţinea domniţei. Soţia dom nitorului
Ştefan Racoviţă primeşte în 1764 dela R ud arii săi, care se ri d i
cau în num ăr de 240, taxa de 1.254 de drahme, adică 1000 drahm e
a u r cu ra t 67).. Câştigul unui r u d a r cu familie cu tot p e zi, în
acele v re m u r i nu trec e de trei groşi, iar du p ă M. D e m b s c h e r 6J),
câştigul lor se so co teşte la 32 florini sau 70 de franci anual.
O d a tă cu e lib e ra re a Ţiganilor, d a r şi din alte m otive de ordin
technic, sp ă la re a au ru lui se p ie rd e din ce în ce, ca îndeletnicire,
-aşa încât, astăzi p u tem spun e că s p ă la re a aurului este o ocupaţiune
ca şi d ispărută.
67) Leca. Op. cit. pag. 191.

68) Grellmann, Op. cit. pag. 116.
V II.
LOCUINŢA
Aşezatea. Ţ iganilor: 1. De sa t; de lem n şi de cort. 2. L ocuinţa Ţiganilor..
3. Casa sărăcăcioasă a Ţigajiilor de sat. 4.. Bordeiul R udarului (Baeşului, L in
gurarului). 5. D iferenţe regionale. 6. Cortul Ţ iganilor nomazi
U n fapt care iese în evidenţa, nu e num ai felul de locuinţă

pe care-1 au Ţiganii ; unii având p re fe rin ţă p e n tru un fel de locu
inţă, alţii pentru altfel de locuinţă... ci şi m od alitatea de a se
situa unii faţă de alţii şi a tuturor categoriilor de Ţ ig a n i fa ţă de
elementul etnic m ajo ritar în mijlocul căruia trăesc.
Situarea astfel privită, e un rezultat al felului lor de a fi.
Cineva se situează în tr’un anum it fel fa ţă de semenii săi, aşa
după cum este în realitate. In ordine socială se realizează, ca în
geologie, un fel de decantare a elementelor, după n a tu ra lor spe
cifică. Astfel, Ţ ig a n ii de sat vor locui în sat, în tr’un anum it fel.
Rudarii şi Ţ iganii de cort vor avea alte preferinţe : atât cât p r i
veşte situarea cât şi felul de locuinţă. E vreii n ’au form at ei ghetto
uri ? Ţ iganii de sat vor avea şi ei cartiere speciale : m ahalalele lor.
T e n d in ţa de m ai sus, putem spune că între ei, e generală. R a r Ţ i
gan să răm ână între Români, care din pricina escluderii, va căuta
un mediu m ai potrivit de existenţă şi acela va fi găsit tot între ai
lor J).
In ordine generală, Ţ iganii se vor situa astfel : cei de sat, la
marginea s a t u l u i 2) (oraşului); cei de lemn, la m arg inea p ă d u r ii '
— nu prea departe de sat ; cei de cort, între sate sau pe zăvoaie.
1) Sunt şi excepţii. In Şinca N ouă (Ţ ara Oltului) ţiganii de sat sunt

risipiţi prin tot satul.
2) Preferabilă, după unii : ar fi partea sudică a satului : ..S'tue toujours
du côté sud “; p artea nordică fiind expusă, ..aux b c ira s ques de neige” (v.
A lexandru G raur. Les Mots tziganes en Roumaine, Bul. L inguistique IL
3934, p. 108,
1 . E o lege situarea periferică a elementului ţigănesc, izvorâ

tă din in ferio rita te a organică a neam ului lor. Această lege se ilus
trează cu orice ocazie, aşa încât, nici nu m ai trebuie s’o dovedim.
Vom reproduce totuşi câteva fragm ente d in realitate, spre a ilus-
Ira cele spuse 3),
L a Şercaia (Făgăraş), situarea e atât de clară, încât nu num ai
Ţ ig an ii constitue un cartier special, d a r toate neam urile de aici
au acest caracter : de o p arte a apei locuesc Saşii ; de alta R om ânii
şi Ţ ig anii. C artierul Ţigănesc, d upă cum se vede, e cu totul p e ri
feric şi îm pins spre apă, p opulând zăvoiul. In flue nţa germ ană se
im pune la toţi deopotrivă. P â n ă încât şi Ţ ig a n ii din partea locului
sunt organizaţi d u p ă m odel germ an : în „zecia I l l - a “ — care e o
vecinătate de felul celorlalte. întâlnite între Saşi. A u şi o tablă în
form ă de inimă, cu un cuiu îm p lâ n ta t deasupra, de care se leagă
ordinul ce li se comunică. T a b la trece din casă în casă.
T o t astfel în Racoviţa, Porceşti — acelaş ţinut ; în Boteni-
Muscel, ei sunt situaţi periferic. In U cea de Sus (Ţara Oltului),
fiin d fix aţi de m ai m ult timp, pe un loc neproductiv, lâ n g ă vale,
p e n t r u care, de do u ă ori casele lor au fost in un date. Num ai
fierarii, în unele locuri, su nt m ai favorizaţi de soartă. Cei din
G rid , au p ă m ân tu rile lor c u m p ărate. A stăz i su nt p ro p rie ta ri,
în ainte însă tră ia u şi aceştia în b o r d e e — exc ep ţie făcând fie
rarii, ce tră ia u în casele com unei. F ie ra rii sunt din această
ca u ză mai avuţi. C ând sunt puţini, ca în V iştea de Sus (3 familii)
co m u n a îi în z e s tre a z ă cu p ă m â n t „fără d r e p t de v â n z a r e “. '
F era ru l d in Luţa, acelaş ţinut, stă pe locul comunei cu con
trac t, condiţii şi p r e ţ fixat de com ună, av â n d casă. M ulţi au nu n u
m ai locul de sem ănat lu at cu chirie, d a r şi casa de locuit, cum e
cazul cu cei din Netot. A ici „locu e a lu g h iră u “ ; al comunei ; „te
po ate scoate or cînd“ şi prinurm are, plătesc pentru el 300 lei pe
an la comună.
Să luăm Ţ ig a n i i din Făgăraş. A ici îi găsim în două cartiere
situate la cele două extrem ităţi ale oraşului : unul e în „R om ânia
de Jo s “ şi altul e în „R om ânia de Sus“ . P arte din cei din .,R om â
n ia de J o s “ sunt intercalaţi cu locuinţele lor şi prin tre Români. Cei
de pe Brâncoveanu („Rom ânia de Sus“ )— au fost îm proprietăriţi :
17 inşi către O lt şi se pretind neam de neam ul lor „moşteni“ de
3) Planul aşezărilor de faţă: P lanul oraşului Făgăraş. Şercaia. Racoviţa

şi Forceşti (v. I, II, III, IV). ■
„ g h iţă “ — dc când era cetatea... Caracterul de aşezare periferică

îl are deci în mod evident şi Ţ igănim ea din Făgăraş. A tâ t la sat
cât şi la oraş, ei înclină spre acelaş fel de aşezare periferică.
Fie că Ţ igan ii de sat loruesc cu sau i a r ă chirie, fie că au locu
rile lor proprii sau le ţin cu arendă, situarea lor răm âne aceeaşi :
cu slabe excepţii, ei populează apropierea satelor şi oraşelor, rezul
tând de aici o anum ita posibilitate de a fi încadraţi din punct de
vedere psihologic4).
Rudarii, fiind vorba de situare, au şi ei o tendinţă specifică.
Ocupaţia i-a silit să fie îri nem ijlocită apropiere a pădurilor. Vor
gravita deci cu totul înspre păduri. Astfel că, o iiu stiare între unii
şi alţii din acest punct de vedere, o oferă situarea „Băeşilor“ din
Purcăreaţa — Porumbacu de Sus, unde se spune că „ R om înii aud
clopolu vara şi noi auzim cucu'. Purcăreaţa fiind situată sub poala
unui codru, departe de sat. In 1913 au l'ost şi aceştia aşezaţi în sat,
dar i-a dus apa cu lam pa aprinsă şi cu bordeiu cu tot. S’au m utat
deci m ai sub poală de pădure. Cu ei însă nu s’a m utat nici un Ţ i
gan de sat.
Ceace îi atrăsese era o tendinţă devenită ereditară. Acum
din nou ar vrea să se mute la cei rămaşi în sat, din cauză că iarn a
le vine greu. Cea m ai mare parte din ei au aceaşi soartă — fu n d a
mental diferită de a celorlalţi Ţ igani. Ceeace îi face cu totul a lt
fel : „noi aicea am fost pierduţi din lum e-asta“ . Băeşii din Raco-
viţa stau la 3 km. de sat, pe o suprafaţă lim itată, faţă de care
sunt „aglomeraţi“. Cei din Netot, din pricin a distanţei de sat şi
a apropierei de pădure se plâng că iarn a „hăulesc1' lupii p rin apro
pierea lor. Unii au părăsit locurile lor retrase, din cauza urâtului
de izolare. Locul „R udare“ (unde sunt gropi) — 4 km. de Sebeş,
aproape de poalele pădurii, lân g ă „P oiana J i t i i “ , e o dovadă. Şi
ca aceştia mai toţi R udarii din ţară. Băeşii din Şercăiţa sunt si
tuaţi în „Coasta C reţului“, ia r cei din D e ja n i stau la „M uşunoaie“ .
Dela 4— 5 km. departe de sat, aceştia se plâng că e „glodu p în-ai-
cea“ , adică e noroiul m are şi căile puţin umblate. V orba preotului
Vijoli din Netot: aşezările băeşilor pe aici, se înşirue „cam pă sub
pădure — dă la ogoare în jos nu sînt“ .
Cei din Lisa stau la fel : afară din sat ; o parte pe locul n u
mit „Domneasca“ , ia r o parte mai înspre pădure, la -,Brădâţele‘\
4) Ion Chelcca. Op. cit., p. 80—85.
S a u m utat aici, că nu s’au „ p o triv ii“ cu ceilalţi •'). Băeşii din

Lisa au stat aici la pădure, unde au tră it şi părinţii lor, la ,,Piscu
Bochi“ . In locul de astăzi s’au m u tat p rin anii 1912— 1913. A u
fost 50 „colibi“ . M ergând la lucru pe la ,,Săghii“, au rămas p arte
pe acolo °).
Acela? lucru s’a în tâm p la t şi cu cei din Sebeş-Copăcel, care
acum stau departe de sat, la ,,P ru n ă r ie '\ în a in te aceştia au stat
şi mai sus, la „ F e răstrău “ . N u exagerăm când putem vorbi între
Băeşii din T ra n silva nia , de o revenire a lor la locuri m ai aproape
de sat. U n caz tipic îl oferă R u d a rii din Viştişioara. C a să dai de
ei, îţi trebue o oarecare i s c u s i n ţ a ; ei fiind sub poalele m unţilor
Făgăraş. Composesoratul le-a fix at locul (ca şi celor d in C u c iu -
lata). '). în a in te însă au stat iot pe V i ş t i ş o a r a : acum fiecare fa
milie avându-şi parcela sa p rop rie alin iată la stradă, cu 15 m.
lăţim e şi 2 0 m. lungime. S ituarea s’a făcut p rin defrişare directă.
A stăzi ei nu sunt m ai puţin scutiţi de a fi aşezaţi la poala p ă d u rii
— aşa încât, se poate spune că ei sunt in situaţia de fi prin tre B ă
eşii cei m ai curaţi de la noi.
In u rm a cazurilor enum erate mai sus, nu e de m irare dacă
firea lo r e fo rm a tă în tr’un sens cu totul unic. Au din această p r i
cină, frică de „p ustă“ , de-a nu fi colonizaţi în câmpie. Colonizaţi
în apropiere sunt şi Băeşii din Cuciulata — la fel : ficcare cu
parcela lui, despărţită de vecin, acum, p rin „rozor“ sau „brazda
locului“ ; lucru cu totul nou pentru ei, fiindcă p ân ă acum ei nu
cunosc astfel de distincţiuni. D a r cele câteva cazuri dc reglem en
tare între R u d a ri nu au valabilitate generală, fiind cazuri cu totul
izolate.
R u d a rii şi în alte părţi, au a trage consecinţele izolării lor,
condiţionate d u p ă cum s’a văzut, adânc de felul de traiu, m area
m ajoritate îm p ărtăşind din p lin v iaţa dusă lân gă păduri...
P rin VechiuL Regat locuiesc văile. F a ţă de păduri, ei caută
poala p ă d u rii ; drum ul deschis de însăşi valea pe care o calcă cu
piciorul, ra r cu căruţa sau căruciorul cu m arfa trasă de măgar.
Coastele văii sunt elementele naturale de adăpost. T o t în acest
loc au şi apa de b ău t. Precum vedem, valea cu lemnul, valea ca
5) Excepţional, aici s’au am estecat cei de pădure cu cei de cort. (Sunt şi

efiţiva de sat.)
6) C red că s'au înm ulţit din două fam ilii ; „îs veri, îs fr a ţi'...
7) Fiecare .,gazdă” are a tâ ta ,,hei“ ... sau loc de curte.
îtdăpost, valea cu apă, în multe locuri, csle .,p a t r i a 1' a d e v ăra tă a

R udarilor — atâta vreme cât pădurea e în picioare. De în dată ce •
pădurea s’a tăiat, rămâne doar num ele văii, sau se şterge şi acesta
cu timpul...
E de aşteptat deci, studiind R udarii din alte părţi, să-i găsim
mai puţin evoluaţi, precum o să vedem şi când vom trata locuinţa
propriu-zisâ. Respectivele aşezări de R u d ari neavând o legătură
m ai strânsă cu satele noastre, decât desfacerea m arfei şi cum pă
rarea de chibrituri, sare şi gaz. .Adică strictul necesar.
Ia tă câteva cazuri- din Muscel, unde situaţia mi-e m ai cuno
scută : în N ordul judeţului, acolo unde zona deluroasă face le g ă
tura cu relieful muntos, ei se înşiruie constant la zona de contact
adică la poalele pădurii de munte, form ând cele mai avansate
puncte de aşezări umane spre fundul văilor. In Dragoslavele ei
locuesc în „Valea H otaru lu i“ . L a N ăm ăeşii, se ridică 2 km. nord
de sat, pe „Valea C ârstei“. L a Lereşti ei sunt pe v alea „Râul T â r
gului“ . In Bughea de Sus, sunt presăraţi R u d a rii pe cursul apei.
]a „Balota“ şi în alt punct al a c e le e a ş v ă i, Buchea. In Albeşti..
Rudarii sunt la „V ârfur-li M ari“ . La B erevoeşti-Păm ânteni, îi g ă
sim pe B ratia în sus. N u e mirare deci, că ne sunt cu totul necu
noscuţi. Ei sunt ascunşi, parcă, de restul lumii... aşa încât nu tre-
hue să ne mire de loc faptul, că asupra lor s’a scris aşa de puţin...
In Sudul judeţului Rudarii ţin văile paralele ce străbat ţinu-
rul dela N ord la Sud. Ceeace e mai caracteristic, e că ei se feresc
de arterele mai mari de comunicaţie, retrăgându-se pe văi subse-
cuente acestora. In Est, începând cu Dâmboviţa, avem valea Bă-
deanca ; în apropiere de aceştia locuesc alţii, pe „V alea lu C om an“ ,.
pe unde n ’ai nici o posibilitate de acces cu ei, decât trecând apa
pe un vad destul de neîncercat. Intre stânci, în fund. se profilează
coastele văii ca un V gigantic, iar sus se vede „cetatea“ . Şi cei din-
„Valea F ântânii“ (Hârtieşti) au aceeaşi tendinţă : va lea , unde îşi
duc viaţa lor paşnică. Cei din Lucieni, când am început eu cerce
tările p rintre ei, erau situaţi în „V alea M arin eştilor“ , mai apoi,,
s’au m utat pe o altă vale, în apropiere, n u m ită „V alea Smeuretu-
îu i“ .
A r însemna să lungim prea mult lista aşezărilor, în felul a r ă
tat. 8). N oi am relevat, numai, ten d in ţa situării lor, care aparţine-
ttnui fo^d organic, caracteristic fiecărei categorii de ţigani î n p a r t e . .
S) Vezi harta Nr. 1.
ŢIGANII DIN ROMÂNIA 155.
N u lipseşte nici pe aici tendinţa ce o au parte din Rudari, de

a se rid ica peste nivelul comun, la o situaţie m ai bună. P rin fa p
tul ca u n ii dintre ei au început să-şi facă case în loc de bordee (Va
lea H o taru lu i — Dragoslavele, Bughea de Sus, Piţigaia, Racoviţa,
B erevoeşti-Păm ânteni), a ra tă că ei .se ştiu adapta, întrucâtva unei
vieţii m ai bune. I n ori ce caz, tendinţa nu lipseşte. In Voroveni sunt
două case de R udari. Aceştia au devenit — sau se cred înşişi — mai
civilizaţi. U n a dintre rud ărese îmi d ă scaun, spunându-m i : „sîntem
crescuţi în sat, nu sîntem crescuţi în pădure; N e -a m rum înit.”
Aceasta e te n d in ţa tuturor, şi ar fi desigur şi dorinţa noastră, ca
cel pu ţin lor să li se dea posibilitate, ca în lupta ce o duc pentru
„rum în ire“ să fie ajutaţi.
Şi Ţ ig a n ii de pădure, când sunt aproape de sat, sunt a d u
naţi la un loc, fixându-se la fel : periferic — având p rin aceasta o
n o tă comună cu cei de sat. Băeşii din Sebeşul de jos, stau în „R us
ca” ; cei din C om ana de Sus în „B ărc” , pe un deal unde duc iipsa
de apă. Locul pe care stau aceştia, e din ,,străm oşi“ , pe moşia
comunei. A u grădiniţe. Se plâng însă că n ’au loc şi sunt „ strîn ş i“.
Oam enii trec cu căruţele prin tre casele lor şi fac dâră, şanţ,, iar ei
nu pot să le spue ceva că le iese înainte, cu ,,paru” zicând că e loc
comunal..
T e n d in ţa e dublă : de o p arte ei au tendinţa de a se lăţi,
de alta satul le-a pus limită, trăg â n d cu plugul un şanţ de jur-
îm p reju r ca să nu se m ai întindă. Beau apă, din cauză că locul e
înalt şi n ’au fântân i, d in tr’un „fîşu", (şipot) ; apa venind pe un
pârău. C ând plouă vine tulbure, iar când e iarnă, îngheaţă. V ara
mai um blă şi „ c iu rd a “ , aşa că, condiţiile de v iaţă iau un aspect cu
totul specific. în tin d e re a ocupată de Băeşi în C om ana de Sus, la
punctul ,,Bărc‘‘, nu e m ai m are de un ju g ă r şi jumătate, ia r num ă-
m l Băeşi lor R u d a r i de aici e de 114.
U n alt caz ne confirm ă cele de mai sus : Băeşii din Oprea Câr-
tişoara au stat şi ei la pădure. D in tre cele două tendinţe ce-i stă
pân esc : aceea de a fi şi ei în râ n du l lumii, m ai aproape de sat şi
aceea de a fi cât mai aproape de lem nul de lucru, de m ulte ori
învinge cea dintâiu. Sunt vreo 36 ani, de când au coborât din
„Lunca P lă ia şu lu i“ . A stăzi au locuri cum părate-p e bani — „cît
ţine casa“ .— N ici aici însă nu sunt departe de poala păd urii. Idealul
pentru ei e ca să împace cele două tendinţe. P u ţin i au reuşit, (ca cei
din Breaza), să cumpere locul şi să dureze case la fel cu ceilalţi
săteni. Băeşii din Breaza şi-au ridicat casele prin anul 1929, înce
pând cu Ion Furdui şi term inând cu P ătru M ărunţelu. B anii p e n
tru cum părarea locului şi făcutul caselor i-au luat sub form ă de
îm prum ut dela Banca „F u rnica“ din Făg-âraş, fiind g ajaţi de
oameni din comună.
Ţ ig an ii de cort nebucurându-se de o situaţie stabilă, se aşează
pe unde p o t ; pe cât se poate în mod cu totul tem porar : pe zăvoaie,
între sate. In tedinţa lor nom adă ei sunt com parabili acelor păsări
răpitoare ce dispar ori de câte ori vin în atingere cu omul. N ’au
•aşezare stabilă şi când sunt siliţi spre aceasta, însam nâ că sunt
prinşi şi condamnaţi. Prin aceasta, ei se leagă de spaţiul liber aşa
cum se leagă de o anum ită locuinţă, cortul.
3. Dacă situarea lor e diferită, p â n ă la un punct oarecare,
faţă de populaţia neţigăneascâ, apoi, locuinţa, din capul locului are
acest caracter. Ţiganii de sat obişnuiesc casa sărăcăcioasă. Ea se
acordă din plin cu situaţia socială şi m aterială a Ţ ig an u lu i de sat :
face parte integrantă din felul sau de a fi. El nu poate face mai
mult, aşa după cum, bordeiul R udarilor je z u m ă sau sintetizează
caracterul Ţ iganilor de pădure.
Ţiganii nomazi, când au cu totul altfel de locuinţă, nu fac d e
cât să-şi traducă în fapt, un întreg- mod de a fi, cu totul d ife rit de
al celorlalţi Ţ ig an i : casa lor e uşor de m ontat şi demontabilă. Cum
spunea Dr. Gh. Crăiniceanu, ei îşi aleg o astfel de locuinţa, p en tru
că au obiceiul de a se strămuta, sau cum se zice, „lasă tu rta-n foc
şi pleacă“ — atunci când porunceşte vătaful l o r 9). N u spunem
■că nu sunt treceri dela o stare la alta : că n ’avem spre ex. Ţ igani
nomazi, pe ju m ătate stabili (Halbsesshaften), sau că nu aflăm
printre Rudari aşezări şi locuinţe ce nu se deosebesc cu m ult de ale
noastre. Băeşii din Şinca Veche, Ţ a r a Oltului, locuesc în case m i
zerabile, dar sunt învelite cu ţigle. L a fel când e vorba de Ţ ig a n ii
de sat. Procesul de transformare şi de continuă ad a p tare a făcut
ca să avem o întretăiere de situaţii care însă nu aduc nim ic nou,
decât tendinţa ce o au Ţ igan ii de a se pleca condiţiilor noui de
viaţă. Caracteristic însă rămâne pentru fiecare în parte, tipul de
locuire precumpănitor. In Ucea de Sus, Ţ a r a Oltului, între Ţ ig a n ii
de sat, întâm plător sunt 4 familii de băeşi ; din 4 fam ilii 3 locuesc
în bordee şi num ai o singură fam ilie în casă, aşa cum obişnuesc
Ţ iganii de sat, ceeace dovedeşte că ei preferă locuinţa în bordee.
9) Igiena Ţ ăranului Român. Bucureşti, 1895. p. 107—8.
Ţ ig a n ii de sat vor locui, deci d upă puterile lor, casele sărăcă

cioase cu sau f s r ă pod; m p aian ţă sau cărăm idă, cu un mobilier sără
căcios. Casa lor e cu o încăpere sau două şi de cele mai multe ori
lasă de dorit sub raportul curăţeniei. P e deasupra, av ând un miros
caracteristic rasei, num ai acest din u rm ă inconvenient îţi a ra tă că
eşti în tr’o casă de Ţigani. A m găsit în cursul cercetărilor, destule
case de Ţ ig ani bine îngrijite, curate, d a r excepţional şi p rin u rm are
nu fac decât să arătăm că în tre ei întâln im toată gam a de stări şi
situaţii, dela mizeria cea m ai cruntă şi p â n ă la' o re lativă bună
stare. •
In tre cei din Perşani, Ţ a r a Oltului, avem o colonie zisă la
„P iţeşti“ . Aci sunt ,,d-aia care beleşte la m ortăciuni. O am enii nu-i
cheam ă la lucru că le ie scîrbă să mănînce cu iei“ . O femee, Ţ i
gancă şi ea, d ar din altă parte a satului, crede că aceştia ar m ânca
chiar „m ortăciune“ .
Suntem între ei. In tru din casă în casă. C h iar acum cade o
ploaie repede de v ară şi caut să m ă adăpostesc. încercând să intru
în tr’una d in aceste case, n ’am putut, fiin d că din lău n tru duhnea
un miros teribil. A d e v ă ra t troglodit, locuitorul m ă privi galben,
cu un glas de femee... In vreme ce, pe lâ n g ă ei trecea şoseaua asfal
ta tă a Societăţii Suedeze. Se m ai spune că aceştia-s „ h o itari“ 10). O
astfel de situaţie nu se găseşte nici p rin tre Ţ ig a n ii d e cort şi cu
aiât m ai m ult prin tre R udari.
A şa precum putem spune că în G rid, acelaş ţinut, casele lor
sunt bine construite. F ie ra rii Jn special sunt avuţi. A m văzut la
ei o sobă de gătit, din fier, făcută de m â n a lor cu m u ltă iscusinţă
şi abilitate. Aceştia au rude în Am erica. A n a B ucium an ţese la
război diferite scoarţe, ii, ia r fiica sa coase cu m âna. O ie o
v ând în 1939 cu 800— 1000 lei. De ce insistăm ? Spre a vedea d i
versitatea situaţiei lor. Ei caută să răspun dă — d u p ă puteri — d i
versităţii condiţiilor vieţii. C um pără lem n ăria caselor vechi din
sat şi fac pentru ei, cum pot, case. P e când cei din sate caută să
corespundă m ediului unde traesc, imbracandu-şi interiorul dupa
cel al ţă ra n ilo r din parte a locului, cei de oraş caută să ţin ă pas
cu oraşul. Ţ ig a n ii din F ăgăraş au casele cunoscute, compuse din
una sau două cameri. P atu rile J o r sunt ca la oraş — având perini
pline cu „fultu ci“ ; perini mici şi m ari. U nele foarte mici văzute
10) Cei din T oderiţa. aceLaş ţinut, stau pe locul num it „C ăcăcea” .
11) N u numele de A na Mon.
15S ŢIGANII DIN ROMÂNIA
printre celelalte în tr’o anum ită poziţie : în loc să fie culcate, sunt
puse drept. Pânzătura la bucătărie atiage atenţia şi ea : ..gospodina
cînd e bună, rostul casei merge strună'1. Perdele la fereastră, ceas
de masă, etc.
P rin urm are, casa de locuit a Ţ ig anu lu i de sat caută să se
apropie de a ţăranului din partea locului, păstrându-şi p rin acea
sta, caracteristica proprie. N u au un tip de casă — special — ci m i
niatural, ei merg şi din acest punct de vedere pe urm ele populaţiei
neţigăneşti în mijlocul căreia sunt aşezaţi.
„Aşa ne-a zid ii D om nn Hrislos, cit

ii bine-afară, avem şi noi bine -11 bor
dei : cînd să bulguieşle şi ninge şi baie
v în tu , vai de sufletu nostru.'’ (D ela R u
d a rii d in L e re şti— M uscel.)
4. înainte, se prea poate că şi Ţ ig a n ii de sat şi-au avut locu

inţa în bordee. Astăzi însă bordeiul ca locuinţă p re d o m in ă p rin tre
R udari. El e o însemnată caracteristică — etnografică — a lor. N u
num ai în părţile de dincoace de munte, — d a r şi dincolo, peste
Carpaţi, în U n g a ria şi Serbia — au dus locuinţa lor. bordeiul.
După cum am amintit, C aravlahii au locuit la început în bordee,
cu deosebirea că bordeele lor erau d in tr’o încăpere şi „pe j u m ă
tate în p ă m â n t“ 1'-).
Nicăieri n ’am găsit bordeiul la R ud ari pe ju m ă ta te m păm âni.
Se vede că R udarii-C aravlahi au prim it bordeiul pe ju m ătate în
păm ânt al ţăranilor de la şes, aşa d upă cum au înclinare fa ţă de
tipul de aşezare cu case izolate „Einzelhof“ ori ,,stari-vlah‘\
In tre bordeiul R udarilor din Muscel şi al celor din Ţ a r a O l
tului, ar exista — în parte — unele deosebiri. D a r să vedem în
ce constă bordeiul de o parte şi de alta a m unţilor Carpaţi.
M ai întâi, trebuie subliniat faptul că în Muscel (mai cu seamă
în N.) este locul cunoscut al casei pe pivniţă... casă cu etaj. In
• această apropiere se află undeva (nu se află uşor unde) — locuinţe
lormate din bordee... Totuşi, nu se poate spune că bordeiul nu e
un element cultural — m aterial autohton. Populaţiile străvechi din
aceste părţi l-au cunoscut. Vorbind de bordeiu, M. Block găseşte
cu cale să scoata în relief, înc’odată că R udarii, sunt un rest al
12) T. FUipescu. Op. cit. p. 269. . .
ŢIGANII DIN ROMÂNIA 15»
; unei populaţii autohtone, m ai vechi în aceste p ă r ţ i 1:1), Că nu sunt

de fel Ţ ig a n i curaţi.
întrebaţi de m ine asupra faptului, răspund : ursitoarea D om
nule... cînd a ursît pă rudar, să fie ca m elcu, cu casă-n spate“...
P riv ită astfel, locuinţa R udarului, cum am spus, face parte in te
g rantă din felul său de-a fi.
Locuinţa lo r a re caracterele u rm ăto a re : de a f a r ă intri de-a-
dreptul î n tr ’o locuinţă, tip ic construită num ai din două furci,
peste care vine o „ c u m p ă n ă “. P en tru bordeiu urm ează t e x t u a l :
sapă n iţe l în p ă m în t şi dă doo păsuri ; bate fu rc ili şi pune berean-
du d-asupra. Pă urm ă vin e mărtaci. Pă dă~lăluri, pă urm ă, bale,
p a n . T ra g e nu iele şi pune fr u n z ă ; pă urm ă, pă lem ne pune pă-
m m t. P une slîlp ii la uşe, aşează uşa, face-o sobă (m ai — nainle nu
prea iera) ; facem coş... şi iera p ă d u r -lim a i ieftine... D o m n u le“.
L a această construcţie deci, nu poate f i vorba de o săpă tură
, pe ju m ătate în p ă m â n t“ 14) ; nu in tr ă nici p ia tră şi nici cărăm idă:
p ă m â n t şi lemn. M ateria lu l de lucru îl au în nem ijlocita aprop i
ere... D acă ne g ândim că ag ric u ltu ra este inexistentă, p riv in d o
■astfel de locuinţă, uşor putem să încadrăm habitatul acesta în m e
diul prim itiv de locuire, im ediat d upă cort : a doua treaptă în evo
luţie pe p ăm ântu l nostru..
De aici acoperişul şi locuinţa tipică, compusă d in tr’o singură
încăpere. De în d a tă ce intri în bordeiu, constaţi lipsa de lum ină ;
lip sa ferestrilor, şi lipsa unui ta v a n Ir-4 r’o locuinţa d” de i i m f l a
cum este a R udarului, n u m a i uşa ţine ca mijloc de lum inat. O gau
ră la p a rte a din fa ţă (stânga) 15) a bordeiului, în timpul iernei, ră
mâne astupată, deşi contează drept fereastră. A şa că un prim semn
deosebitor, e lipsa de lum ină. Dealtfel, în tim pul verii, R udarul
nici nu-şi locuieşte propriu-zis casa, ci doarme sub um brar, rid i
cat în fa ţa bordeiului sub form ă de şatră, pe un p at improvizat.
Şi tot aici lucrează vara.
în tre a g a construcţie se reazim ă pe 6 lem ne înfipte în pământ.
D o u ă d intre aceste lemne, vin la mijloc şi sunt cam cu ju m ătate
m ai înalte ca cele p atru ce constituesc cele p a tru unghiuri, al e
13) M. Block. Op. cit. p. 85. -m i

14) D acă ar fi să facem o com paraţie în tre bordeiul dcscris de N icolae-
scu-Plopşor, în O ltenia,, l-am apropia de coliba de sub N r. 2, v. B uletinul Soc.
Reg, Rom. de G eograf. Tom . X L I (1922).
15) In faţă la stânga, se lasă o m ită gaură fără geam.
IbO ţ ig a n ii d in r o m â n ia
bordeiului. Aceste două lemne de la mijloc, sunt bifurcate la

partea superioară aşa fel ca să îmbuce un lemn ce le uneşte de
la un capăt la altul şi care se numeşte „berea n d u “ sau „cum p ă n ă“ .
Părţile mai ridicate ale furcilor cu cumpăna, îm preun ă cu cei 4
p ari de la colţuri, formează ia un loc cu alte lemne puse pe lângă
ele, pereţii bordeiului şi acoperişul. Pereţii bordeiului sunt formaţi
din pari verticali bătuţi în păm ânt ; apoi de ju r-îm p re ju r şi d e a
supra se aşează peste frunziş un strat de păm ân t gros cam de 2
palme. Modul de protecţie al pereţilor spre a nu cădea păm ântul,
este cu totul special : până cam la ju m ătatea bordeiului, de jos in,
sus, se ridică un strat de p ăm ânt dublu, ca un brâu de jur-îm pre-
jurul bordeiului numit „vraştină“, ce ajută la m enţinerea aşa zi
sului bordeiu. despre caic am vorbit m ai sus, şi este în chip d e
contra-fort, cum se a rată în fig. cu p riv ire la locuinţă.
In tr’un bordeiu, locul principal îl ocupă v atra liberă — cam
la suprafaţa păm ântului, fiind cu foarte puţin înălţată. Aceasta
permite fiertul şi încălzitul şi se află de cele mai multe ori în p a r
tea d re ap tă cum intri. Cam din d re p tu l v etrei, din acoperişul nu
prea înaintat al aşa zisului bordeiu, se lasă în jos un fel de în g ră
ditură conică — „horn“ — cu baza în jos ; coş îm pletit din nuele
de formă conică cu baza în jos şi cu v ârfu l în sus, ca să poată să
capteze fumul. H ornul îşi adun ă fum ul din încăperea bordeiului,
rezultat din focul ce se aprinde pe vatră. U n astfel de coş, văzut pe
dinafară îl avem în Fig. 48. In lăuntru, ac esta se lasă cam p ân ă Ia ar
proape jum ătate distanţa dini re v atră şi acoperiş. Prin m ijlocul
acestui aparat — cu totul simplu — de fiert şi încălzit, a tâ r n ă d in
acoperiş un lanţ ce se term ină cu un cârlig de care re agaţă tuciul
pentru făcut m ăm ăligă şi serveşte drept „ c u jb ă” . C u jb ă nu au.
A tâta tot.
In realitate, aparatul acesta de fiert şi încălzit e cu totul sim
plu, întrucât nu garantează încălzitul, deşi au sim patie pentru el :
„noi facem foc pă hoarne — coş dă nuiele ; m erge dogoarea p â
so b ă “..1,deacea n i folosesc soba., ei dia obişnuinţă, nu p o t să-şi d e a
seama că e tocmai invers de ceeace susţin. In tim pul iernei pun
m âinile la foc şi astfel se bucură de încălzit. C ăld ura directă,
iarne rezultă dela focul din v atră care încălzeşte bordeiul. G a r a n
tează în schimb fiertul legumelor şi al m ăm ăligii — ia r cât p r i
veşte captarea fum ului, se face neregulat şi necomplet, după an o
timp.
Ce garantează încălzitul ? încălzitul e garantat, cum am spus„

de p ăm ân tul cu care e căptuşit adăpostul de jur-îm p re ju r. Şi apoi,
m ai e asigurat de însăşi căldura anim ală leg ală de om : adăpostul
fiin d închis din toate părţile, respiraţia în micul voiam al locuin
ţei, produce căldură. D a r pe lâ n g ă rezistenţa la foame, una din ca
lităţile R udarului, este şi rezistenţa la frig.
U n pat rudim entar, fix ; pe acesta îl găsim la stânga. U n tron
pentru m ălaiu, (este pus în fund) şi câteva vase de lut, absolut tr e
buincioase. O ala de fiert, şi ceaunul sunt nelipsite. Se înţelege că
bordeiul în felul cum l-am prezentat, este i^n m ediu po trivit pentru
infecţie. Sub fo rm ă de g lu m ă ne sunt date urm ătoarele relaţiuni
directe : „pureci avem, m ai iuţi $i alţii m ai domoli.. Ăi mai do
moli sunt m orari şi ăi m ai iuţi sunt cărbunari... Ei are meseria d ă
lucrează la m angan. Şi avem un fel de lem n ari laţi şi la coadă ro
tunzi şi une pică pă pielea omului, băşică... M ai ie m ulţi Domnule,
d ă să numesc libărci p ră ş itc a re ” ...
5. T re cân d dincolo în T ransilvania, întâlnim un grad ceva

m ai evoluat de locuinţă. M ai îritâiu, trecerea de la bordeiu la ca
sele de locuit s’a făcut aici în tr’o proporţie mai marc, apoi chiar
bordeele sunt văruite, cu ferestrele, aşa că te simţi în ele ca în ca^ă.
Cazul R udarilor din U cea de Jos este elocvent : aici sunt compacţi,
locuind o a rip ă a satului (înspre S ) ; d intre toate locuinţele lor,
num ai una e bordeiu.. Cei d in C uciulata au 25 de „colibi“ —
restul case, în n u m ăr de 34. Procesul de tranziţie dela bordeiu la
casă, e destul de înaintat. In Sebeş avem 6 bcrdcc şi 8 case. In
Copăcel, un singur bordeiu, restul case. L a Sercăiţa, („Coasta C re
ţu lu i1') sunt 11 case şi o „colibă“ — un singur bordeiu. R udarii
din breaza au 2 bordee şi 3 case. Cei din Sinea Veche, locuesc în
case învelite cu ţiglă, mizerabile. Aşezarea lor dă im presia unui
burg de m argine, având caracter cu ad evărat ţigănesc. De altfel,
aceştia, d upă cum s’a arătat, num ai lucrează decât la „corfe“ şi
mături ; sau proletarizat.. în a in te însă, casele lor erau simple co
libe...
Sunt însă aşezări tipice rudăreşti, în T ra nsilva nia , form ate
exclusiv din bordeie. Cum spre exem plu găsim la- Brădăţele, (Lisa-
Făgăraş) unde am afla t o casă şi 4 bordee Aceştia spun referitor la
bordeiul fraţilo r de peste munţi : ,,alea-s de glii şi de lemn. Astea-s
mai bune. Asta poţi să-l spoieşti, să-l văruieşti, ca-n casă“ .. Apoi :
„noi obişnuim tot sobe de fier. Iei, (cei d e dincolo), au hoar-de

de nuiele.. Astea-s dă nuiele lipite cu păm ânt şi acoperite cu scân
d u ri“ — e vorba de construcţia bordeelor.
, P u nându-i fa ţă în faţă, răm âne o diferenţă în plus pentru
R udarii din Transilvania. Se poate observa de altfel şi la îm b ră
căminte. E i nu sunt aşa de prost îmbrăcaţi ca cei d in Vechiul Re
gat. Sunt vara încălţaţi, aşa încât, puşi f a ţă în fa ţă doi R u d a ri —
unul de o parte şi altul de cealaltă parte a C arpaţilor — eşti izb it
f ă r ă să vrei de diferenţă p ân ă şi la înfăţişare. T ip u ri regresive, se
găsesc m ai multe în partea de răsărit a Carpaţilor. M u lţi din "cei
•cu guşe îţi ies aci înainte. Intre unii şi alţii observi cu oarecare
interes calităţile şi lipsurile de m ai sus, ca ri,‘în m are m ăsură se
dato'resc mediului social şi geografic diferit ca şi selecţiunii lo r î n
târziate.
6. Locuinţa Ţiganilor nomazi e cortul. Cortul Ţ ig a n ilo r no-

jn a z i are forma corturilor Beduinilor, cu deosebirea că sunt m ai
înalte decât ale acestora şi în detalii, n ’au aceeaşi construcţie 16).
M. Block distinge trei : unul cu vârful înalt ; u n u l cu vârful lăsat
şi unul în formă de semi-cerc. Cele două forme de la început, se
întâlnesc şi la noi. M ai ales primul. Acurii, dacă ne referim la m a
terialul de construcţie, coriul Ţ ig an ilo r nomazi de l a noi, e făcut
în afară de lemnele propriu-zise — în n u m ă r de 5 — din postav,
pânză, şi cuverturi cumpărate de pe la ţăra n i sau din târg — cum
vom arăta m ai departe 1T). In cuprinsul ţării noastre, cortul şi din
acest punct de vedere, e relativ unitar. C eeaee e m ai interesant de
relevat, e însă faptul că Ţ ig an ii nomazi se identifică cu această
formă de locuinţă, poate m ai m ult decât ori care altă categorie
de Ţigani. ■
Pe vremea când dă bruma, ei îşi revăd cortul -; s e pregătesc —
dacă e cazul — şi cum pără d e la tâ rg plocade albe. „S traie le“
pentru cort în Ţ a r a Oltului sunt cumpărate de la Sibiu, de exem
plu. Cam 5 „straie“ 1S) ajung la completarea unui cort, care, -nu
ţine m ai mult de 3—4 ani şi apoi începe a putrezi. A l treilea an
1‘6) E. P u ta n J. L a Roumanie; p. -316.

17) M . Block, vorbeşte de un cort din piele : ,.Rinderzclte als vorüberge
henden U nterkunft die Löffelschnitzer und M uldenm acher in U n g arn ufad
Südoseuropa” (Op. cit. p. 79) pe care nu l-am în tâln it la noi, şi, deci m i-e
necunoscut.' -
18) Plocade.
şi al patrulea încep a-1 cârpi. C ât îi ziulica de mare, tot cârpesc

la... corturi,., m ai ales dupâ ploaie. Le vezi întinse pe păm ânt,
răscoapte de fum, ploaie şi căldură,
G u ra cortului cade dc obiceiu spre r ă s ă r i t ,■ spatele, unde bate
vântul şi ploile. Spre a se putea m enţine foaia cortului, în lung,
poalele de jos ale cortului întins, se leagă de m ai m ulţi ţăruşi în
fip ţi în p ă m â n t („pocium bi1'), având m enirea ca să ţină cortul cât
se poate m ai întins. Interesant de sem nalat este iarăşi mecanismul
de încrucişare al furcilor în faţă, unde se încliee unghiul celor
două lemne ale cortului, peste care se suprapune ,,berand“ -ul, de
care a tâ rn ă un lan ţ cu ceaunul de fiert, dedesubtul căruia se află
ţ atra cortului.
Corturile adesea se pun în linie d re a p tă — la rând. Cei dela
Porum bacu de Jos. Ţ a r a Oltului, sunt aşezaţi cu corturile lor a-
\ ând o dispoziţie Vest-Fst, în linie dreaptă, Ia câte 6 m etri dis
tan ţă unul fa ţă de altul ; cortul voevodului fiin d la mijloc. A tunci
când sunt m ai multe, corturile m ai pot fi aşezate în linie dreaptă,
pe două rându ri paralele. N u întotdeauna se observă o ordine p re
cisă, în felul cum sunt dispuse corturile, D epinde şi du p ă cum se
d ă locul. Pe m argini, de jur-îm p re ju r, cortul are o u rm ă de şanţ
spre a se putea scurge apa de ploaie, în a fa ra cortului. P ânza dela
cort e aşezată ceva m ai ridicat, aşa încât ei pot sta pe brânci şi
se pot uita afară pe sub cort. .
A desea sub cort, la o parte, aflăm căruţa de transport, care
în form a aceasta., este adăp ostită de vânt, ploaie şi soare.
T ipul de cort cel m ai frecvent e form at din 4 lemne ce se în
crucişează la partea superioară în form ă de furcă form ând în faţă
şi spate câte un triu n g h iu cu v â rfu l în sus îm preunate de o cum
p ăn ă care le uneşte pe la mijloc şi care se mai numeşte şi ,,b ereand '\
Locul pe care se află e ales d u pă îm prejurări. Cei din P o ru m
bacu de Jos au şi loc propriu, cum părat l'm gă drum ul de ţară. N u
stau însă aici. Vin do ar toam na, d a r nici alunei nu-i lasă... „că f i
indcă... ; apoi ei au cai. au porci, n u -i lasă“ . O altă cauză pentru
care s’au m utat de aici este locul care se a flă lâ n g ă drum ul cel
m are pe unde „tot treceau dom ni cu motoarele şi copiilor lor se
îngrăm ăd eau acolo“ . D in cauza jenei de a nu li se face satul de
m şine, ei au fost îndepărtaţi şi de aici. Aceasta corespundea pană
la un punct şi instinctului lor nomad. V or merge p rin sate d a r
nu ori unde : hotarul satelor pe aici fiind îm părţit în trei : semă-
n atu ră cu grâu şi în tr’un an porumb ; al treilea „ogor“, p ă ş u n a t. .

Ei vor sta pe locul de păşunat, cel mai puţin am en inţat cu strică- .
ciunea din partea lor şi a cailor.
D upă un an se m u tă — se m ută acolo unde ,,um blă ciu rd a “ .
Cu acest prilej terenurile de cultură ale satului sunt ferite, ia r pe
de altă parte, ei nu plătesc nimic. Caii lor pasc clandestin pe o g o r . .
P â n ă la un punct ei sunt supuşi la aceeaşi rotaţie ca şi destinaţia
ce se dă hotarului comunei, cu singura deosebire că nu sunt legaţi
num ai de hotarul unui singur sat.
Ori unde s’ar afla, ducându-te la ei, din d epărtare se au d e-
bătând tabla pentru căldare. A p a r în acelaş moment câinii, cari,
în timpul când se m ută merg pe lângă căruţe. Caii stau pe lân g ă
corturi. Rufele se usucă întinse pe iarbă... Copii goi sau pe j u m ă
tate goi, îşi fac de lucru pe vâlceaua din apropiere. în d a t ă toată
suflarea e în picioare. Eşti prim it cu bănu ială şi dacă nu îneme-
reşti un concurs favorabil de îm prejurări, nu isbuteşti să te fix ez i'
printre ei aşa după cum ai vrea.
U n fapt care a eşit din comun şi care a făcut senzaţie s’a î n
tâmplat în partea l o c u l u i 19). Cei din Porum bacu de Jos, ca şi alţii!
din alte regiuni, aflân d că e vorba de colonizarea Ţ ig a n ilo r n o
mazi, au recurs la un şiretlic : au cum părat loc propriu, în sat,
în Porumbacu de Jos, chiar lâ n g ă şoseaua judeţeană, Făgăraş-Si-
biu. Locul a costat 55.000 lei având case pe el. L a început au cău- -
tat să stea în casă. Mai apoi, ce s’au g ân d it ei, că m ai b ine ar fi
dacă ar băga cortul în casă şi astfel să stea în cort. P â n ă la urm ă
au ajuns că au eşit a fară din casă. A u scos corturile în zăvoiu şi
s’au aşezat acolo răm ân ând casele goale. Spun că-i apucă a m e
ţeala când dorm în case. Cazul e cu atât m ai interesant cu cât
s’a întâmplat şi la alţi corturari. In Nucet, Judeţul Sibiu, Ţ i g a n i i '
de cort au făcut o casă de piatră. Din cauza căldurii — la fel —
au întins cortul în casă. Astfel împăcau două cerinţe : una a vremii-
în care trăesc şi alta a sângelui lor, întrucât stăteau şi în cort şi în
casă. Se zice că şi ei au râs unii de alţii în fa ţa acestei experienţe.
La mijloc e obişnuinţa care le-a intrat în sânge. N u se pot
adapta. U n ţăran, fa ţă de starea de lucruri în care se găsesc Ţ i
ganii de cort din acest punct de vedere, spune că ei sunt în v ă ţa ţi'
„ca lupii-n p ădu re“ . In tr’adevăr aerul liber, fie el ori cât de răco--
10) T a r a O ltului.
ros li prieşte. D in contră, spaţiul închis pentru ei, echivalează cu

o ad e v ă ra tă închisoare. Cazul e cunoscut, cum spun şi din alte
părţi. A tunci când au avut posibilitatea sa trăiească în case, ei au
băg a t mai de g rabă în ele anim alele de care erau însoţiţi, ia r ei
-au continuat să trăiască în a e r liber (M. Block).
Ia rn a cum pără cojoace (1939) p â n ă la 1..500 de lei, cu lâna
p e din lău n tru şi nu au a suferi dc ger.
C ă nu pot suferi căldura din casă, nici chiar în timpul iernei,
o dovedeşte şi alt fapt, în tâlnit tot în părţile noastre. B ătrânul
Caroli de 1 0 0 an i din Scorei — Făgăraş, ia rn a pe frig, din când
în când, mai venea şi mai dorm ea noaptea pe la diferiţi locuitori
de p rin comună. D a r în totdeauna pe jos şi cu, capul la uşe spre
n primi aerul rece de afară..
A erul curat — v iaţa în a e r liber, o iubesc, cum iubesc d r u
mul ; adică v iaţa de nomazi. O rg an izaţia noastră sătească are
m ult de lucru cu ei din cauz^ instabilităţii lor. C orturarii din Se-
beş-OIt, au fost în cele din urm ă convinşi de către p rim aru l din
■comună, să se mute din văzul tu tu ro r mai departe î n tr ’un deal. Au
fost chiar a ju taţi cu căruţe şi boi, n um ai ca să-i v adă în tr’un loc
convenabil pentru comună. D ealul pc care au fost aşezaţi se
chiam ă „ C io ru “ . N ’au stat însă decât 3 zile şi au fugit înapoi,
sub cuvânt că „erau în gura vitelo r“ . In acest an, locul era în-
t r ’ad e v ăr deslinat păşunatulub
C ând au auzit că-i vorba să-i colonizeze au făcut şi ei ca şi
■cei din Porum bac : au cu m părat loc spre a rid ica la nevoie un
arg u m e n t hotărâtor, de drept, d a r comuna cu ordinul ţinutului a
dispus ca ei să re v in ă iarăşi în dealul ales de comun acord cu ei —
şi la fel : au stat 3 zile i a r a p a tra zi pe la 12 noaptea şi-au a n g a
j a t cărăuşi din sat întorcându-se la vechiul lor loc, unde le place
m ai mult, fiin d aşezaţi între 4 hotare, dacă nu 6 comune. De aici
se îm part ei ; roiesc p rin sate după h ra n a şi lucru m ai uşor. Sunt
aşezaţi exact pe şoseaua ju d eţea n ă Sibiu-A vrig, pe lâ n g ă lin ia
fe ra tă Sibiu-Făgăraş-Braşov. De altfel, precum se observă pe
hartă , ei sunt aşezaţi aproape toţi pe şosea la drum ul mare, unde
pot veni m ai cu înlesnire în atingere cu oamenii prin târguri şi
• sate.
VIII
PORTUL
In cadrul acestei expuneri, am avut ocazia să arătăm , cât

sunt Ţ iganii de ataşaţi unor medii anum ite de v iaţă a), In deosebi
am subliniat faptul, excepţional de semnificativ, că ei se complac
în a-şi duce vieaţa între Români, adoptându-le lim ba, religia şi
portul.
Mai m ă refeream atunci şi la un alt f a p t sem nificativ şi a n u
me, că alături de Români, Ţ ig a n ii caută şi se complac tot aşa de
mult printre Unguri. Grellm ann, vorbind în lucrarea sa -) de
portul Ţiganilor, menţionează acest lucru astfel : în T ra n silv a n ia ,
Ţiganii adoptă costumul românesc, însă în U n g a ria în tr'a tâ ta sunt
de strâns legaţi de felul de a se îm brăca al acestei ţ ă r i ;!). încâi,
un Ţigan, mai degrabă preferă să ră m â n ă pe jum ătate gol sau
num ai acoperit cu un sac, decât să adopte un costum străin, chim
dacă a r fi să-l primească gratis.
Anumite corespondenţe simpatice între n atura lor tem pera- -
mentală şi costumul unguresc împodobit cu m ult roşu e destul de
caracteristic. In tr ’adevăr culoarea verde, galbenă şi roşie sunt cu
lorile preferite de ei. Acestea se aştern peste fondul ochilor şl
părului lor negru cu care se împerechează în tr’o arm onie speci
fică 4).
Prin urmare, pe noi ne interesează un lucru : că Ţiganii, în
majoritatea cazurilor, adoptă costumul neamului în m ijlocul că
ruia trăesc. D ar aceasta e o constatare generală. T recând la cazuri:
1) „C onsid eraţiu n i a su p ra ra p o rtu rilo r d in tre Ţ ig a n i şi R o m ân i” p re c u m

şi A sim ilare, izolare şi a ltc e v a ’-.
2) (Trad. Jranc.), op. cit. p. 77—8.
3) L ocu ito rilo r acestei ţări.
-1) M. Block, op. cit.' p. 91.
opfruale-, observăm urm ătoarele : e ad ev ărat că Ţ ig an ii de sat şi

■Rudarii-, a d o p tă în întregim e acolo în m ediul rural, portul rom â
nesc. M îu ales Ţ ig a n ii de sat, cari sunt în curs de integrare. L ă u
t a r ii noştri în special îşi fac un titlu de m â n d rie p urtân d îm b ră
căm intea n aţio nală românească. Ţ ig an ii de păd ure (Rudarii) a-
dopfa şi ei, în întregime, p ortu l ţă ra n ilo r noştri, cu atât m ai mult,
cu î:ât ei nu torc, nu ţes şi cap ătă sau primesc îm brăcăm intea în
schimbul obiectelor vândute p rin satele noastre. N u se observa
liftă printre ei nici u n fel de exces. N u au nici preferinţe excepţio
nale. C aracterul lor sufletesc îşi a flă o p o triv ită expresie în felul
i^rim sunt îmbrăcaţi.
Căm aşa bărbătească a ţăra nului rom ân precum şi iia ţăj-ancef
noastre, o găsim şi la-C orturari. D a r ei, sub acest raport, fa c fig u ră
aparte fa ţă de ceilalţi Ţ igani.
Decî» n ’avem să insistăm. Ţ ig a n ii de sat şi R u d a rii de la sate"’)
îm p rum ută în întregim e costumul românesc. N u adaugă, nu ştir
besc. O l m ult se poate spune că reţin acele modele de cusături
vechi, scoase d i n uz, de către modă. A supra acestui punct insistă
şi M. B lo c k 10). Ici, colea, p re feră o culoare deosebită ; încolo r ă
m ân sim pli p ă s tră to r i şi acceptă ca în atâtea alte domenii şi in p r i
vinţa felului de a se îm brăca ce li oferă m ediul în cari trăesc.
i n P a gara? — deci în m ediul urban — ci îşi adaptează un
costum specific. E vorba de costumul „Rom iţelor* jne care îl îm
bracă n u m a i la m aial şi la petreceri cu caracter festiv-ţigănesc.
Romiţele suni fete tinere, Ţigănci în perspectivă de a se m ărita.
Ele singTire au u n p o rt specific ; n u m a i ele au haine de „R om iţe“ :
rochie l a r g ă ce se târâe după ele ca „şlaeru“ de mireasă. Vestă
de mâ’rase "albă — zisă şi ,,la ib ă r‘‘ — legată în fa ţă şi spate cu
fu n d ă s'oşie. X^mbrelă ruşie. P ă r u l ondulat. Şorţ roşu sau albastru,
care se p o a r tă scurt de tot şi num ai dinainte. Fem eile tinere poartă
cârpă roşie în trei colţuri pe când bluza e cu flori şi are mâneca
la rg ă de „ a rc o n tin “ . P o a rtă rochii de culoare închisă şi cu flo ri
cele m ărunte. P a n to fi sau sandale romane. T ccu rile la încălţă
m in te îrunt înalte. F elele „nu jxin pe cap“, în înţeles că nu sunt
îmbrobodite, -pe când femeile p u n cârpe roşii şi galbene.
5j IRiuclarH d u locucsc d e câ t p e la sate, r a r la oraşe în suburbii, ca

în M â n a ţtu r^ C ln j (Str. L in g u ra rilo r).
6) Oji, iciit p. 94.
16S ŢIGANII DIN ROM \NIA
Costumul descris mai sus e îmbrăcat de cătrc fete la 15 ani

şi îl păstrează (purtându-1 la ocazii m ari — festive) p ân ă la 50
de ani. Astfel, cum se prezintă ei la o serbare, maial, p a r u n i
form îmbrăcaţi, aşa că „Romiţele“ realizează în porţ, o relativă
uniformitate, ca un lucru demn de subliniat p rin tre ei.'
Rămân Ţiganii de cort. înfăţişarea acestora fa ţă de ceilalţi

Ţigani, nu e schimbată numai p rin faptul că-şi au portul lor, d a r
şi pentrucă ei au o statură mai impunătoare. O fizionomie deo
sebită. Ochii mai pătrunzători — feţe mai aspre. FisTira lor e înca
d ra tă apoi de un păr bogat şi aspru ce se revarsă în plete lungi,
iar bărbile seamănă cu ale p atriarh ilor din alte tim puri, cu sin
gura deosebire că aceştia trăesc în acelaş secol cu noi.
Suntem în 1939. M inisterul Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale
în şedinţa din 2 2 Decembrie decidc pe lân g ă interzicerea v a g a
bondajului Ţiganilor nomazi un sever control sanitar. In acest
scop urmează o adevărată vânătoare după bărbile şi p ăru l Ţ i g a
nilor nomazi. Suntem în drum dela Şelimberg spre Porumbac
(Ţara Oltului). In tr’o căruţă călătoresc Ţ ig a n i de cort. în trecerea
lor prin sate, ca să nu li «e tundă barba şi părul mare, se lungesc pe
fundul căruţei („pe foaie“) lăsând conducerea cailor pe m âna
femeilor. Ei sunt acuma acoperiţi de femei ce m â n ă caii în locul
lor numai pentru a scăpa de măsurile luate în contra lor.
Portul părului mare şi al bărbii ţine de un caracter organic
al Ţiganilor nomazi. Isus, Avram , spun ei, n ’au pu rtat plete şi
barbă mare ? D in această cauză o m are nenorocire se abate peste
ei când li se taie părul şi barba. Acest lucru echivalează cu o a d e
vărată bătae de joc.
In exterior, Ţiganii de cort nu poartă strae româeşti. Acesta
ar fi un indiciu destul de elocvent că în m are p arte ei au rămas
ceeace sunt. Peste cămaşă şi iia cum părată de la ţărani, au haine
de târg. In picioare, căldărarii au cismc, ia r ciurarii, opinci. Uşor
li-c acestora, ca din pielea de porc sau viţei din care fac ciure, să
facă şi opinci. Ei vor fi încălţaţi astfel cu opinci, spre deosebire de
ceilalţi corturari. Cumpără pielea de porc sălbatec, care în 1939
costa 60-70 lei. D in p ăr fac perii iar din piele opinci. Peste mijloc
sunt încinşi cu şerpare late. A u la chimir pungi din piele ca cea
pe care o avem în strânsă în sens opus de băeri („vastari“ ) şi\
ţinute de „corsoi“ . D in acestea scot tutun sau ban i şi sunt făcute
de obicei din .,coiu berbecului“ .
Suntem între C o rtu rarii din Porum bacul de Jos (Ţ ara O ltu
lui). A m spus că ei îşi păstrează portul. C orturăresele p oartă iie
ţărănească, dar au rochie v ă rg ată cu m părata dela târg. Şorţul e ca
rochia. P o a rtă inele ce se asortează cu rochia. P re tin d că dacă ar
pu rta şi rochia ca la Români, p rin ce s’ar m ai putea deosebi de ei?
Sim ţul de aparţinere la grup se observă cu orice ocazie prezent.
N u ie placc culoarea neagră. D in contră, roşul e căutat.
Fem eile ]or obişnuiesc să poarte în cosiţe monete dc metal, —
recente sau ceva m ai vechi — austro-ungare : zloţi şi coroane, g ă u
rite pen tru acest scop. L a o corturăreasă (pe care o arătăm în )
aflu pe cosiţa din dreap ta 14 bucăţi de astfel de monede şi pe cea
din stânga alte 14. M ai sus sunt aşezaţi zloţii, m ai jos coroanele.
P e u nul din aceşti b a n i se poate ceti : „Franciscus D. G. Austriae
Im p erato r 1S22 (pe verso şters).
B anii în „ p ă r “ se poartă p â n ă -i f a t ă mare, când se m ă rită de
arc copii, banii sunt luaţi jos şi constitue cu tim pul un fond din
care va rezulta dota pen tru fete. N um ai cerceii dela urechi sunt
linuţi p â n ă la adânci bătrâneţe. D e şold (stânga) la femei, e n elip
sită o trăistuţă în form ă de buzunar în care cărturăresele ţin ghio
cul şi cărţile de ghicit norocul. In trecerea lor p rin sate m ai iau
cu ele şi o traistă m ai m are în care strâng de ale gurii. In special
m ălai, slănină etc.
IX
FELUL DE ORGANIZARE
I. 'Ţiganii de sat au pierdut orice urmă de organizare proprie. R udarii
m ai păstrează urme de veclie organizare p rim itivă. 2. Corlurarii La fel, îşi
m enţin unele forme proprii de organizare. 3. ju ră m â n tu l printre corturari.
1. Faptul că Ţ igan ii de sat vin în contact strâns cu organi

zaţia noastră de sat şi oraş. face ca ei să-şi p ia rd ă din felul lor
de organizare proprie. Şi pierderea se face treptat, în ra p o rt cu
timpul. Astăzi se cred îndreptăţiţi să-şi aleagă şi rogi.. Ţ iganii
din Făgăraş au o sociclale de înm orm ântare, cu preşedinte şi casier;
apoi 1 2 oameni, membrii" dc încredere. Cei ce sunt ,,b ă g a ţi“ în
societate, plătesc 25 lei, ca ajutor de înm orm ântare, T o t aşa cei
din Şercaia, Ţ ara Oltului, au la fel, o „societate“ în fiin ţa tă în 1924.
Stând de vorbă cu unul din şefii lor regionali, M. N ă fta n ă ilă , îţi
dai seama de îndată asupra năzuinţelor lor. Acesta vorbeşte ra d i
cal, mai mult se strădueşte. A r vrea să v a d ă o naţie a Romilor, bine
organizată. Numai că Băeşii răspund cam greu la această chemare.
Greu răspund şi cei de cort. In momentul de faţă (1939) au a d u
nări, preşedinte şi controlor. Acum sunt, cum se spune „o rg an izaţi“ .
U rm ează consolidarea, dar, cum spun, nu toţi răspund la apel.
L a întrebarea că băeşii nu ştiu ţigăneşte şi că cu greu s’ar putea
băga în aceeaşi oală cu ceilalţi, Nanftăilă dă din umeri. Găsesc la
el : ..Glasul Romilor“ din 7.V I (5 A prilie 1939) N r. 1 2 , lăsat lor
rle Gligoraş Dinicu, inspector peste Romi, secretar general, care
le-a promis Băeşilor din partea locului, biserică, şcoală şi prăvălie
pentru m anufactură (Sebeş, Ţ a ra Oltului).
P ână una alta, Gligoraş a strâns colizaţia dela ficcare cap de
familie: 40 lei, aşa încât toţi Ţiganii sunt puşi pe gânduri. E i nu
Funt lămuriţi dacă la mijloc nu e de fapt o excrocherie... în stil mare.
Felul cum se adresează acest „inspector“ peste Romi, autorităţilor
din satv ca să cheme pe Ţigani Ja adunare şi felul cum erau ame-
ninţaţi ca să ia p a r te la a d u n a re a solemnă, am in teşte — ca ridicol

— T igan iad a lui Budai Deleanu.
De G erando, de ex., vorbind de colonia de Ţ ig an i din
C luj, pe la ju m ătatea doua a secolului trecut, spune că la 2
ani ei îşi aleg un ,,voevod“ al lor, prin m ajo ritatea votu
rilo r 1). I n t r ’adevăr, acolo unde sun t m ai mulţi, ei îşi simt d ato ria ,
lor ca să ridice pe unul d in tre ei m ai m are num it vo evod şi în săr
cinat cu atribuţii adm inistrative şi poliţieneşti 2). Se poate s u b l i n ia .
la locul acesta că pe câtă vrem e ei recunosc în fru n te a lor un „voe
v o d “ , R u d a rii adesea au un „ v ă ta f“ . B udai D eleanu precizează la
fel, că zlătarii, făcători de ţinte şi inele, ap ar cu „voevodul“ lor ;
Ia fel ciurari, pe când R udarii, au peste ei p e un anume Neagoe,
„ccl m ai bun m eşter de covate, de scări, canace, liguri, tăiere, hâm -
bare şi de cuiere“ . Peste ei este vrednicul ,,jude iubitorul de dre p
ta te “ "). ,
Documentele tim pului mai dau şi altă autoritate : aceea de
,,bulucbaş“, superioară celor de p â n ă acum. în tru câ t ea îşi exercita
autoritatea peste ,,giuzăi de Ţ ig a n i domneşti — lin g u rari — ce
sîntu înu p arte ţării di giosu“ . Acesta avea în g rija lui atribuţii
judecătoreşti şi aplica pedepse : „num ai bulucbaşa Ioni să-i giu-
dece şi să-i globască“ 4). Acestea se puteau spune pe seama lor
p rin a n ii 1753. E însă întrebare dacă acest ,,bulucbaşă!‘ era de fapt
Ţ ig a n sau era omul stăpânirii. Potrivit documentelor, ei şi în Apus
şi-au făcut ap a riţia sub herţogi şi duci, d a r răm âne să se vadă,
dacă aceştia sunt ridicaţi dintre Ţ igani.
P o triv it in fo im aţiilo r ce Ie avem, între R udari dregătoria cea
m ai des în tâln ită e a v ătafu lu i, ce exercită toate atribuţiile, în
afa ră de cele sacre şi răsboinice. E l pu tea aplica pedepse : dela
10-15 lovituri de b ăţ sau curea. V inovatul era pus pe scaun şi
lovit astfel — sau cum se m ai poate spune, — îl apuca la ,,basto-
n a t “ . Im presia ce se lăsa era că toiul se petrecea m ai greu ca la
1) Op. cit. p. 89. ■

2) K dvăry Lâszlo (op. cit. p. 193) a ra tă că pe tim puri, ei îţi aveau
voevodatul lor propriu. Voevodul lor avea 1 fiorin pe an dela fiecare fam ilie -
de Ţ igan D ar prin legea din 15SS. voevodatul li e desfiinţat, iar ult-mul lor
voevod P etre V allon a fost detronat, aşa cum m enţionează şi legiuirile tim
pului (v. Aprob. P. III. T . 5S. A rt. 1.). '
3) Budui Deleanu, Ţ iganiada. Ed. populară. C artea N oastră. Sibiu 1930.
pag. 15.
4) Revista Istorică. III. pag. 15— 16.
jud ecată şi vătaful se bucura de oarecare vază între R udari. însăşi

jfaptul că atunci când era ales, era ridicat de trei ori în sus, ne
arată că deprinderile acestea erau comune şi prim elor organiza-
ţiuni româneşti, de unde le va fi luat Rudarii.
A fa ră de aceia el mai era scutit şi de lucrările comunale : d ru
muri, poduri. N u plăteau b ir.'P e când ceilalţi R ud ari (din Cuciu-
lata, Ţ a ra Oltului), plăteau câtc 2 zloţi, el nu da deloc ,sîm brie“ .
Anumite semne distinctive, exterioare, nu lipseau conducătorului :
avea zloţi de argint pe piept ; „salbă“ în chip de decoraţii şi p en
tru cei din Ţ ara Oltului autoritatea lui se extindea p â n ă departe
către Sibiu. Tot ei prindeau feciorii la „cătănie“ . P u rta ,.tîrşînă“ ,
traistă de piele şi p aju ră aicea pă curea la p iep t“ (Vistişoara, Ţ a r a
Oltului).
Un fapt care m erită o deo sebită ate n ţiu n e şi o an um ită
mentalitate ce o au R udarii priv ito r la d re p t, în tr 'a d e v ă r i n t e
resantă, e u rm ă to a re a : că se c r e d în afară de lege. In sensul
că se conduc după o lege a lor p ro p rie . Legea no astră n a r
avea nimic deaface cu R udarul. El po ate să insulte, p o ate
să ia bani dela cineva cu îm p ru m u t şi să nu-i re s titu e
la timp. Legea n ’are ce să-i facă. D a că lucrurile nu se
judecă prin „blândeţe" atunci prin p u t e r e a legii nici a tâ ta nu
se va ajunge la un rezultat. In această privinţă, se afirm ă a s t
f e l : „judecata nu p e r m ite “. R u d a ru l nu p o ate fi tra s la r ă s p u n
dere, dat în judecată. „ P a rte a ru d ă re a sc ă , nu te p oţi ju deca cu
iei că nu ai pîntu ce. Pîntucâ iei n ’a re a v e re , n ’a r e m o ş i i e ; iei
Iejia cînd a fost atunci, n-a fost să se judece". C eeace în s e m
nează că R udarul îşi dă seam a perfect, că el nu es te în c a d ra t
în tr’o societate p en tru care a fost făcută legea, şi din ca re el
n u face parte. De aici conştiinţa lor că sunt în afară de lege.
Continuăm: „de esemplu, ieu te-am în jurat pă D u m n e a ta ;
tot ru d a ri să fie p-îngă Dum neata, (adică m artori) — şi to t nu
poţi să-I dai în judecată, că nu cîşţigi nimic. Vezi, aşa ie p a r -
~tea rudărească■ Dacă v re i să scoţi ceva parale, scoţi to t cu
blândeţea. La-n chisoare nu mă poate băga Iejia“. (Dela R u d a rii
din Nămăeşti-Muscel). U rm ează te x tu l in te re sa n t al unui R u d a r
din Valea Mâzganei-Muscel ce com pletează şi plasticizează şî
mai mult ra po rturile inter-individuale ru d ă re ş ti. C red inţele lo r
re ferito are la d re p t precum şi practica lor în ce eac e p riv e ş te
aceste norm e : „iei dacă a furat un R u d a r dă Ia altu, o r o b ard ă,
- sau o r i c e ; un copil să vază bine că i-a f u r a t ; sau dă pildă că
Ţ IG A N II D IN R O M Â N IA 173
S
i l-a o m o r î t ' atîta d ă m i l t ţîne ei la c ru c e a lor : p u n e un lemn.

II cio p leşte-n p a t r u muchii cu b a r d a şi ciopleşte încă alta şi-l
face ca cru cea . II face-n în chipu irea ca crucea. Şî iau o lumî-
n a r e -n m înă şi c r u c e a în tr'o mînă. Şi o k i-n sp re s o a r e -ră s a re şi
cu picer-li p ă tuciu-n ca re face m ăm ăliga-n iei. Şi ju ră că n-a .
făcut aceia fa p tă ca re ie (cazul)— iei, p o a te să-l v ază cineva —
şi-l în c re d in ţe a z ă ; ce-i-ce, s -a ju r a t; lasă - 1 aşa. O săptămînă,
d o u ă ; o jum ătate dă an, îa e b u n e ş te ; îi vine boal-aia re a u a şi-l *
cunoşti p ă iei, că ăla ieste. Şi c a re -şi bagă ca p u d ă ju ră — da .
ca re nu, să-i d eie to a te a v e r-li dîn lu m e-asta ; iei nu jură. O
ju r a un R u d u r că nu ieste, toţi jurăm pentru iei că nu i e ; aşa
luăm noi credinţa unu la altu“... (S o lidaritatea m ecanică în sens
du rk h e im ian — organică în sensul lui F. Toennies).
„Vătafu~l duce la crace , şî dacă spu ne că nu v r e a să jure,
apăi atunci îl ia u n u mai ţa p ă n în spinare şi-şi dăscinge unu
c u r e a u a şi-i d ă cum ie r ă u dă m a r e : treizeci, o s u t ă ; doo-şi-
cinci, zece. Şi dac-a fă cu t o ru şin e la altu, sau s'a dus p e s te ■
o n e v a stă la altu, un flăcău şi ia a voit, o p u ne p ă ia singură .
la b ătaie şi p ă iei îl iartă. D acă ieste u n u -n su ra t, îi leagă p -a-
m îndoi şi pu n e n e v a s ta lui s-o b a tă p ă ia ; şi p un e b ă r b a tu i e i .
să-l b a tă p ă lei. Insă cu ce ? cu c u r e a u a ; nici cu par, nici cu .
nimic, decît cu cu reaua. Şi Ie plim bă p în tre R udari. Iei către
R u d a ri şi ia c ă tre R u d ă re s e i măi să nu faceţi ca mine, c ă io -i-te
ce păţiţi.... Şi goi în pieili goale".
„D u pă ce te rm in ă dă fiecare b o rd e i în p a rte , m erge cu -
iei şi le p u n e să strige t cine mai face ca mine, ca mine să p ă
ţească... şi le d ă drum u. Şi le p u n e să scuipe unu p ă altu, în.
g u ră— făptaşii, şi-şi d ea p a lm e “...
A c e s te a su nt cele c â te v a e lem e n te de d r e p t n atura l, din
c a re se v e d e că ei, în ac e a s tă p rivinţă, au o organizaţie p r o
p rie, un d r e p t al lor, cu un sistem de p e d e p s ir e p ro p r iu — î n
tru cât, cam în acelaş sens d ec la ră şi P e t r e Tăm aş de 76 ani
din J u g u r J u d e ţ u l Muscel, c a re a fost 20 de ani vătaf, (căsăto
rit cu o „ r u tn î n c ă " ) : „dacă av e a d-aface cu ia-1 p u n ea m în
fiare, Ia canon ! II băgăm în tr-u n c o te ţ şi dîn aia-i s p u n e a m : mă,
să nu te m ai d oved esc. Ie ram colo-n „V alea Vacii“, n o a p te a
venea, m ă scula din som n . Dacă strica unu mai rău, trim eteam
4 b ăieţi la iei, d acă n u să da supus, şi-l a d u c e a la mine la vătaf
şi-i dam cîteva bice p ă spinare. Să fi d ă tre a b ă , să nu mai faci!
F. m am a ta să-ţi f.. Oţîie Ia R u d a ri nu s-a făcut — ca să să
om oare unu pă alta, că s-a-.iţelepţit". Si p e n tru c ă Tăm aş a fost

vătaf peste R u d a ri m ultă vrem e, continuăm a su p ra venitului,
p e n tru atribuţia ce o e x e rcita ca v ă ta f : „îmi da şi miie, îmi
p lă te a ; îmi da câte 10 furci dă fin dă fiecare om. (A se î n ţ e
lege furci de strâns Ia fân) — linguri, c o şu ri“ .. V ătaful e ra mai
avut ,,oleacă“ , avea o ştiinţă mai m are : „mă, tu să faci aşa, să
nu faci rău, să nu faci pă d in c o lo " ; e v o rb a de condiţiile ce
tre b a ia să îndeplinească R u d a ru l vătaf. .
Cu toate acestea au frică de autorităţi. In B ughea de Sus
— Muscel, mi-au pretins bani — în orice caz, să le ră s c u m p ă r
cele câteva spuse în care se am esteca şi 9 o a re c a re re voltă ,
din cauza p rezen ţei mele nelăm urită, p rin tre ei. De aici a m e
ninţări. Unul dintre ei, (eu fiind singur) mi-a smuls din m ână un
carnet pe care îmi notam cele de lipsă, trec ân d la am eninţări.
Atunci eu am plecat. Ceilalţi au in te rv e n it pe lângă cel care
mi-a smuls carnetul din mână şi scurt, au re stabilit situaţia. E u
îi ameninţasem cu jandarm eria.. De fapt, acest a d e v ă r ce se d e s
prinde din textul de mai sus, fo rm ează în trea g a lor m entalitate,
când e vorba de orice fel de co nstrâ n g ere din p a r te a legiuirii
m oderne, sau când sunt siliţi să aplice practicele lor juridice,
în asem enea conflicte. C redin ţa ac easta decurge d ire c t din t r e
cutul lor, din firea şi din p re z e n tu l lor pe care căutăm să-l
arătam p s cât ns stă î.i p j t i.i ţă p rin acreşte observaţiuni.
I ţ i sar în fa ţă de cum te afli printre ei. Te în trea b ă cu
ochii. în tre a g a grupare tresare. A te n ţia se în d rea p tă în trea g ă
către noul venit şi-ţi caută intenţiile (p resup use ascunse). In
orice străin găsesc un nou a te n ta t la lib e rta te a lor nem ărginită
— de aceea, se ascund în tre b ă rilo r şi dau ră s p u n su ri cari se
potrivesc p e n tru mai m ulte îm p reju rări, sau care ar sem ăna
unui ţăran din p a r te a locului. T e acopăr chiar de cu vin te t r i
viale, dacă stai mai m ult p rin tre ei. Dealtfel ac e a s tă la tu ră se
prezintă în toată goliciunea sa. A u ghicitori — p rin a s e m ă n a re
— de o trivialitate caracteristică şi tra iu l lor se îm p le te şte de
minune cu aceste apucături ale lor, lipsite de orice re tigenţă.
• 2 . P e n tru corturari, tribul e fu ndam en tul organizaţiei s o

ciale. El s î compune din mai m ulte familii, fiecare c o rt în
principiu acoperind o familie. S u p ra v e g h e re a o are şeful t r i b u
lui, care, are sub m âaa sa p ână la 1 0 0 de co rtu ri, când depla_
sarea e mai m are. Deobiceiu, p e n tru ca să-şi câştige h ra n a mai
le s n e , se strâng la un loc mai puţini, p â n â la 25 şi chiar mai

puţine corturi.
Deci şi la R u d a ri ca şi la 'C o rtu ra ri, m al mulţi la un loc
a r im pieta as u p ra câştigului. Şi lo r le tre b u ie un spaţiu cât 'mai
m are şi grup e cât mai mici de aceeaşi b ra n ş e , p e n tru c a să-şi g ă
sească mai u ş o r de lucru. D a r mai există o cauză. De când
le-a fost in terz isă p a r c u rg e re a d is ta n ţe lo r p r e a mari, în tre ţări
şi regiuni şi s’au limitat la acelaş ju d e ţ sau în tre câte v a comune,
n um ăru l c o r tu r ilo r î n t r ’un convoiu scade şi o d a tă cu aceasta
scad şi p re o cu p ările de organizaţie p ro p rie . Cu tim pul se loca
lizează p e h o ta ru l c o m u n elo r şi nu m ai po t călători, cel m ult
în acelaş judeţ. Ia tă cauza p e n t r u ca re n u m ăru l lor, deşi tre b u ia
să se m e i ţ i n ă cam acelaş, a slăbit.
Şeful e ales d a r nu se p o ate spu n e că el s'n gu r se im
p u n e p rin calităţile sale ex cep ţio nale. Num ai şefii în tre ei sunt
egali. C o n tin u a p r i n t r e alte neam uri, ei au a d o p ta t titlul de
„ d u c e “, p e n t r u şefii lor, „com iţi“ ; în S u d -E st de „b u lu c b a ş e “,
„ v o e v o d “, „ v ă ta f“, etc. mai ales. S 'au intiţulat chiar regi (în
Polonia) D a r această p re te n ţie o au Ţiganii de sat sau d ela
oraş, care au suferit m ai adânc în râ u r ir e a vie [ii m o derne . Cei-
lal |i, pe de altă p a r te , p ie r d p e zi ce tr e c e din felul de o rg a
n izare p rop riu. Dealtfel, în stadiu l actual al c e r c e tă r i ’o r e şi
g re u să se spu nă precis ce fel d e organizare au a v u t Ţiganii în
t r e c u t 5,. Se p o a ţe totu şi p re s u p u n e că din cele mai vechi tim
p u ri au avu t cond ucători, din m om ent ce în limba lor găsim
cuvinte ‘ca „ T h â g â r“, îm p ă r a t; „ K r a i “, b o e r ; şi că în cursul
tim pului a i îm p ru m u ta t m ult din felul d e organ izare prim itiv
al a lto r p o p o a re cu ca re a u v en it în contact. Mai ales t e r m i
nologia r e fe rito a r e la şefi ; ajungând să-şi ridice, în inconştienţa
lor, cum am spus şi sub im boldul imitaţiunii, regii p r o p r i i ..
Calităţile p rin ca re se câştigă şefia e curajul, bogăţia; ca
lităţile exc ep ţio n ale fizice etc. A c e s ta aplică şi p e d e p se . In tre
altele, flagelarea cu b ăţu l e cea mai cun o sc u tă din p e d e p s e .
P e n t r u o vină mai m are se ap lic i p e d e a p s a c a p ita lă : e x c lu d e re a
din com unitate. Se p o ate şi aceia arată, că la o pricină mai
5) Acum o su tă de ani în M untenia. Ţiganii îşi m enţin in stitu ţia vătafului,

ce co o p era cu zapciul la strâ n g e re a d ă r ilo r p e n tru stat. A plica p ed ep se cu
sau fă ră d re p ta te din c a re cauză nu se bucură de în c re d e re . P rim e sc plocoane
şi c e r să li se facă „ c irle p rin co n ace“ c o n tra în d a to ririlo r (v. A cad. R om .
M rs. 4332 p. 1—2).
m are vătafii să facă sfat şi să decidă “J. In cele mai dese cazuri
fac pace şi judecata se term in ă p rin tr'o beţie... De fapt t â r g u
rile anuale adună la un loc mai m ulţi Ţigani. A tu nci se ţine
jud ecata p en tru pricini mai mari la care iau p a r te num ai b ă
trânii, şedinţele fiind sec rete. Şefia se m oşten eşte.
D intr'un grup mai m are ei se p o t fărâm iţa, fo rm â n d u -se
la râ n dul lor alte grupări mai mici, d a r av â n d fiecare în fru n te
pe şeful său ; un vătaf sau „S chaibidsho“7). A tu nci fiecare caln
îşi susţine şeful său, ajungând la n eînţelegeri şi băl ăi, până ce
fo rţa îşi spune c u v â n tu l8). Tot în felul de organizare a r in tra
şi anumite funcţiuni pe care fem eia e ch em ată să le în d ep li
nească în c o m u n itate: ni se spune că graţie faptului că ea vine
mai d es în contact cu lum ea străină, află d iferite v e ş ti şi că
to t ea este aceea care inform ează c o n d u c e re a d e ce se p e tre c e
în afară. Cu a tâ t mai mult cu cât, în tre C o r tu r a r i femeile b ă-,
trâne, în special, se bucură de m ultă stimă. Sfaturile lor echi
valează cu poruncile date d e şefi. La consfătuiri, p ă r e r e a lor
e ascultată şi faptul că Ia căsătorie b ă rb atu l tre c e în sem inţia
femeei c a r e - 1 înzestrează, ne face să ne gândim la s e r io a s e -
urm e de m atriarhat, ce le m ai p ă s tre a z ă C o rtu ra rii prin obiş
nuinţă. La orice şatră de Ţigani există o b ă trâ n ă „ph uri d a i “
ce sfătueşte, dă sugestii în chestiuni im p o rtan te, ce in te re se a z ă
g rup area. In felul cum se prezintă, ea a p a re ca p ro to tip u l unei
lumi p e care noi nu ajungem s’o intuim cu u ş u r i n ţ ă : e lum ea
lor. A re p u te re mistică a s u p ra tribului. Ea în c o rp o reaz ă p u te ri
tainice şi din această cauză e ascultată 9J.
In tr'adevă r, bărbatul abia logodit, in tră în sem inţia din
care face p arte femela, iar copiii săi apa rţin la fel, de d r e p t
mamei. Tatăl fetei u rm ând a în z e s tra p e g inere cu ceeace a re
nevoie: cal, căruţă, cort, etc. 0 d o v adă dealtfel co ncludentă
o avem şi în practicele sexuale, libere în lăuntrul tribului, de
care aminteşte şi M. H a b e r l a n d t 1 ). Căsătoria, ca să aibă v a
loare, trebuie să fie ap ro b ată de şef; fără a p r o b a r e a sa, căsă
to ria nu are valoare. B inecuvântarea o dă „phu ri d a i“, ca un
fel de autoritate ultimă în m aterie.
o) 0 judecată ţigănească, în O ltenia I—IV. p. 16.
7) Teutsch, op. cit. pag. 102.
8) Popp Şerboianu op. cit. pag. 58.
9) M. B lbck op cit. p. 123.
10) E nciclopedia IfaJiană. XXXV. A rt. „Z ingari" p. 957.
11) V. op. cit. pag. 298.
3. J u r ă m â n tu l printre C ortarari, J u ră m â n tu l a r e o o a r e c a re .
c ă u ta re şi p rin tre Ţiganii de cort. In cazări de fu rt, mai ales,
el se re a c tu a liz e a z ă ca in stru m e n t practic, a tâ t p e n tru aflarea
a d e v ă ru lu i cât şi p e n t r u stin g erea litigiului- N u s'a r p u te a v e
rifica însă aplicabilitatea lui, dacă Ţiganii de cort, n 'a r av e a c r e
dinţa că ju răm ântu l e ultimul cuvânt în m aterie de legământ,
în fa ţa oam enilor şi a vieţii v iito a re. B azat p e această c r e d i n ţ ă :
p e frica de ce se va întâm pla sigur, aici sau în lum ea cealaltă,
d ac ă nu va spune d re p t, continuă să-l practice în form e şi mai
p re g n an te.
E in te re s a n t că în acest scop — ocazional — fac o „ c ru ciu
liţă “ din lemn. O face păgubaşul. Cel p re su p u s, e obligat să
ju re pe ea. P ricina p u te a să fie d up ă e v a lu a re a n oastră, de
mică i m p o r t a n ţ ă : o b ard ă, o se c a re fu r a tă sau altceva. In fa ţa
lor, un lucru rela tiv însem nat, se p o a te ridica la un caz de ju
ră m â n t. în d a tă scot icoana, ap rin d lum ânări şi în cad reaz ă astfel
crucea, în tre „lumini". J u ră m â n tu l se face în limba ţigănească.
Cine se simte vinovat, nu jură. A tun ci îi r e s titu e paguba, co n
tra r iu e obligat să Fe su pun ă jurăm ântului.
Şi fiindcă jurăm â n tu l se face în diferite form e, r e p r o d u c
în tre a g a gamă a lui. El a re c a ra c te r sacru. „Dacă juri, ieu Î3
dau şi căm aşa du p ă mine. leu nu te duc la l e j e “. In sensul că
e u mă în cre d o rb e ş te , din m om ent ce s ’a p r e s ta t jurăm ântul,
am zice noi, „legiuit". Cel care jură pune m âna stângă la inimă,
ia r cu cea d r e a p t ă ţine c ru cea în sus şi cu faţa în to arsă s p re
so are ră s a re , jură că n'a făptuit. Mai apoi se po ate ca obiectul
tăg ădu it să fie văz u t şi r e c u n o s c u t — d a r el nu mai a re d re p tu l
să-l mai c e a ră din m o m en t ce a jurat, „să-i d ea S coreiu 12) tot,
num ai a re bai cil i e i " ; din m om ent ce a ju ra t s'a stins crice
m o tiv de n e în ţe le g e re . J u ră m â n tu l a închis definitiv diferendu l.
De aici încolo v o r lucra fo rţele ascunde, cari, d u p ă credinţa
lor, nu in cete ază să se p ro d u c ă în tr'u n viito r mai mult sau
mai p uţin apropiat.
La jurăm â n t se ce re să mai fie cineva; dacă se p o ate cât
mai m ultă lume. In tre ei doi nu ju r ă ; „cine ştie că e u am j u r a t ? “
Altfel, se mai obişnuieşte, în loc de două „lum ini“, p atru .
P re s u p u s u l p ro c e d e a z ă ca şi mai sus, rid icând m âna d re a p tă cu
c rucea în sus, iar cu stânga sim ţindu-şi bătăile înimei, şi jură.
12) E v o rb a de satul S co re i din Ţ a ra O ltului, la c a re se r e f e r ă ei.
In acest timp a rd „lumini“ continuu. Sunt cazuri, cân d î ţ i loc

de confecţionarea unei cruci — im prov izată la m om ent — se
folosesc de două cuţite puse în formă de cruce. J u ră m â n tu l se
ia acum, ceva mai adecuat firii şi stadiului de cultură a Ţ iga
nilor de c o r t : „o ţîpatr cămeşile — aşa jos şi' s-o pus. în g e
nunchi ; da n-o j u r a t : mima o pus mînile — aşa îm p reu n a te .
Dacă nu ţîne faptu — ala care-o făgăduit, d ă cuţît să moară...
Tăişu la tăişu“,,. A stfel inform ează C o rtu rarii din R acoviţa— Ţ ara
Oltului. E, poate, fo rm a cea mai autentică a- luării jurăm ântului,
între C orturari, Se simte în felul cum se execută, n a tu ra „săl
b a te c ă “, desbrăcată de orice convenienţe, a Ţiganilor d e cort.
De îndată ce jurăm â n tu l s'a term in at, atunci în sem nea ză
că e i au căzut la pace şi se d au la b ău tu ră , „Noi nu n e băgăm
în leje. Când furi ceva şi se p re s u p u n e pe noi, noi zicem să
joare", Dece nu se dau la lege ? „La leje nu ne dăm că -a v e m '
crezăm înt“. Consimt la acelaş p ro c e d e u juridic ş i sunt îm păcaţi
în faţa jurământului.
Am văzut că num ărul lum inilor p o ate c re ş te dela 2— i.
Jurăm ân tul poate fi a s i s t a t 'd e un b ă tr â n şi se mai p o a te
îndeplini şi altfel: se pun d ou ă fiare g ro ase jos şi o cruce pe
ele şi 6 lumini — cel care „ jo ară" stă în tre ele, cu piciorul p e
cruce şi mâna în sus, cu faţa înspre soare. Stânga o a re pe
inimă şi „ala-i dă de jurăm ânt că de va fi iei vinovat, să cază
pămîntu pă iei, Cînd luminile să to păsc să se to p easc ă c a rn e a
după jel şi cînd cade frunza să cază şi iei". Sub ac eastă form ă,
diferendele între ei iau sfârşit, fară ca legea societăţii n o astre
să intervie. Ea poate fi chem ată atunci când d iferen dul d e p ă ş e ş te
sfera comunităţii lor. Când între lum ea lor şl a n o a s tră a i n t e r
venit vre-un dezacord. Intre ei înşă îşi fac singuri d r e p ta t e .
X*
NAŞTERE, NUNTĂ, ÎNMORMÂNTARE,

OBICEIURI ŞI CREDINŢE '
1. L a Ţ ig a n ii de sa t 2. L a R u d a r i 3. L a C o rtu ra ri
1. U nul d in tre bu nu rile câştigate, în cunoştinţele n o a s tre ,

.referitor la Ţigani, e şi acela că cei din sat, u rm e a z ă de a p r o a
p e m ed ial social în mijlocul căru ia se află, şi faţă d e ceilalţi.
Ţigani, ei se diferenţiază, aşa cum am că u ta t sa ară tă m în c a
pitolul r e f e r i t o r la p o rt, locuinţă cât şi la întregu l lo r fel de trai.
N u sim ulează o n u n tă la fel cu a ţăra n ilo r din s a t ? Şi
cei dela sat, nu c a u tă să se ridice la m o ra v u rile oră şenilo r ?
Că ei nu ajung d e c â t ìa o slabă egalare a exem plului im itat,
aceasta, es te altceva. D a r legea, în t o t felul lor d e a fi, e a c e a
sta ! ei şi-au p i e r d u t îa m a re p a r t e p e rs o n a lita te a lor etnică şi
nu-şi mai m enţin vechile lo r obiceiuri la n aşte re , la nuntă, la
m o arte . Şi-le însuşesc pe ale R om ânilo r (dacă tră e s c în tre ei,
dacă nu, p e-ale a lto r n ea m u ri sub a c ă r o r influenţă stau).
2 . N a av e m să stăruim mâi mult. A ltfel se p re z in tă R udarii.
S pu n eam la loc potrivit, cu altă ocazie, că u rsitorile, la
n a ş t e r e a R u daru lui, nu se îng răm ădesc ca în a tâ te a alte cazuri.
Cine e mai cu stare , face o „ ţ â r “ de masă, la ca re iau p a r te
naşul şi n ea m u rile de a p ro a p e . Cine nu p o a te , „m ai t r e ş ’e
ş-aşa",.. fă ră fast. S trălu cesc p rin lip^ă, „S întem săraşi liptiţ".
Se p r e g i t e s c şi ei, d a r p r e p a r a t a actului s ă r b ă to rit e cu m ult
mai mică ca în re s tu l lumii. La n a ş te re , p e R u d ă re a s ă nu o a
sistă nimeni-: „fom eea noastă când ie-n tim pu-asta, a re v iaţă
pu ţin ă" neîngrijită — astfel că p o a te şi m uri. „Mai vine-o fo-
m ee şi-o trage la b u r t ă “. D ar tocm ai din cauză condiţiilor v i
treg e , ei s'au a d a p ta t şi a c e s to r greutăţi, ia r R u d a ru l p o a te
sp u a e îa ac eastă privinţă c a o a re c a re m ândrie, că „a m ea ze ce
copii să facă, dîn p icio are-i face
1) D ela R u d a rii din N ăm ăeşti-M uscel.
Sunt prolifici. R ud arii caravlahi, ne spu ne T, F i l i p e s c u , .

sunt bogaţi în m oştenitori. Satul lor e plin de cop ii; a p r o x i
m ativ toată casa a re câte 7 s u fle te 2). U n lucru in te re sa n t, e
că sălaşele Ţiganilor lingurari se com p uneau din 4 până la 8
p ersoane — ceeace e mult în com paraţie cu Ţiganii vătraşi, ale
căro r sălaşe nu trec m edia de 4 s u f le te 3).
Cei din Ţara Oltului ca număr de membrii, de familie,
sunt întrecuţi de Corturari, cari au cei mai mulţi membrii de
familie, şi apoi continuă Rudarii care deţin superioritatea faţă de
ceilalţi4), (afară de familii cu un singur individ, situaţie care e
deţinută de Ţiganii de sat).
De altfel modul de evitare al unei maladii, R u d a rii nu-1
po t preîntâm pina prin medici, ci p rin practici m oştenite. La
n aştere de-ex,, „cum pără o litră d ă oţăt — şi-i frec muşchii
schinării. La doftor leu n-am căutat. M i-a făcut d ă ră cea lă cu •
bolovani d-aia albi, îl bag în foc şi iei a r d e ; să -n ro şe ş te şi-i
băgăm în apă re ce şi-i punem în copaie şi-ncălzim copaia şi iei,
(bolnavul), pune un plocad, o ţoală-n cap — u n ceas, s-a-nă-
buşit. S-a pus jos şi s-a culcat şi când s-a sculat, s-a sculat sănătos" 5),
Se nasc, cum spun, „natural" şi m o r to t astfel. Se nasc
pentrucă treb u e să se nască şi m o r p e n tru c ă t r e b u e să m oară.
In ceeace priveşte unele superstiţii r e fe rito a r e la femeile în s ă r
cinate, dau mai jos urm ăto a rele r e f e r i n ţ i : „n u să uită una la
alta; ca să nu le m oară copiii. N u se uită-n s o a r e ; nu să duce
să scoaţă apă din fântănă, şase săptăm âni, că face fân tâna
vierm uşi" c).
După puteri, se leagă buricul copilului'; se pun u rsito ri la
3 zile î pâine, v i n : ies la biserică Ia 5— 6 luni, „La un a a îi
tăiem moţu. Ii băgăm un covrig pe moţ, ca-aşa e bine. La tre i
zile de Ia naştere, R u d ăre asa „ia paili (a şte rn u tu l pe care a
născut) şi le scoate şi le dă foc, A păi sare de d o u ă -tre i ort
p este iei (trece) ; ca să nu se lipiească rel-li dă copil, ori dă
ia , La ursitori se mai pune şi un fuior de cânepă, ca să aibă
copilul părul lung. Diferite practici în v e d e r e a viitorului nu le
2) Teodor F ilipescu, op. cit- 284.

3) Gh. Potra. D espre Ţiganii dom neşti, p. 9.
4) Vezi g raficul N r. 4.
5) DeJa R udarii din N ămăeşfi-M uscel.
6) Dela R u d arii din Bughea de Sus-M usccl.
lipsesc nici lor. Şi ei ies în calea noilor născuţi cu sp eranţe,

..numai că un minimum de s ă r b ă to re s c es te exclus, p rin firea
lucrurilor.
Nici câ n d se în s o a ră sau se m ă rită nu se p r e a grăbesc, să
s ă r b ă to re a s c ă m o m entul din aceeiaşi cauză. „C îte-un rînd, do u ă
o ri t re i de stimb. C uţîtu şi tra is ta şi-apoi mila d o m n u lu i“. „ T r e
cân d doi r u d a r i d in Sălbiş în d ru m /spre B ădeşti-M uscel, v o r-
rbiau în tre e i :
— Şi zîş, s-o m ă rita t P ă u n a lu Ion a Banului.
—■ D a zău..
— Şt p ă ş’ine-o luat ?
— P ă O nu lu.. .
— D atu-i-o z e s tr e b u n ă ?
— B ună dară...
— Şi ş-e i-o d a t ?
— A p ă i i-o d a t trastă, bă' (băţ) la t r a s t ă şi b ă ’ în m ână.
Lipsa e m o şten ire vech e în tre ei. C ăsăto ria se face p rin
c e r e r e a m ire s e i din p a r te a fecio rulu i şi num ai dacă n'o p o a t e
obţine, şi fata v re a, fug am ând oi şi re v in dugă un timp o arecare.
N u p o a te fi v o r b a de o căsăto rie obişnuită, Se p o a te spune
chiar că ei nu se căsătoresc.. D a r stau îm p re u n ă necununaţi.
Concubinajul e aşa de m a re p rin tre R udari, încât ne în d re p tă ţe sc
să-l consem năm şi noi ca a ta re . In Ţ a r a Oltului avem 6 8 ,7 %
ca zu ri de concubinaj p r in tr e ei. Iar câ n d în tre b ă m de cununie
ră s p u n d în glumă, că sun t cun unaţi „la salcie". D u p ă s ta re a
m a teria lă av e m şl nunta, ex act ca la Români, num ai că e cu
m ult mai re s tr â n s ă ; ce eac e se p e t r e c e în m are la R om ânii din r e
giunea resp ectiv ă, se p e tr e c e şi la R u d a rii în mic. N untaşilor, cei de
p rin Ţ a r a Oltului, li se sp u n „ostaşi". Ţ ăran ii de p r i n p re ju r iau
p a r te şi ei, din curiozitate, să le v a d ă jocurile cari, d eşi nu se
fac la s u n e tu l trâm b iţelo r, ca ale ţăra n ilo r din p a r t e a locului,
■ci num ai la cântecul fluerului. to tuşi su nt ex cepţio nal de vii.
E uzul ca tin erii să-şi aibă şi ei b o rd e iu l lor, nou, făcut
mai dinainte. P rilej de întâln ire au la tâ rg u ri p e u n de îşi desfac
m a rfa ; p rin satele pe u n d e co lin dă s p re a-şl v inde p ro d u s e le
şi pe u nd e m erg d u p ă că p ă ta t — a d e s e a la distanţe m ari. U n
lu c r u e sigur că m ire a s a nu se c u m p ă r ă p e bani ca Ja ursari.
A u aici un m otiv în plus, c r e d ei, de d e o s e b ir e faţă d e alţi
Ţigani şi m al ales faţă d e nomazi. M irele însă s u p o rtă cea mai
-mare p a r te din ch eltu eli Ia n untă.
— ? (Dacă se cu m p ără mireasa..)

— U rsa ri-aia cum pără. Dă cîndu-1 mică,. Să-mi dai mie pa
fie-ta, is d au atîţia bani. U rsari-aia-s bogaţ. A ia fură, da noi nu
fu răm dragif mn'eu...
De la în cep u t se*face în tre b a ie , spu n cei din M uscel, „şi
d acă ne-o dă, o iau. Din p a r te a n o a s tră m ă duc, uite, doi tre i
ş i dacă p u te m să ne în ţeleg em cu fata şi cu părinţii, o luăm
cu bani".. N u n ta ţine o zi — o zi şi-o n o a p te — d u p ă î m p r e
jurări. D a r fastul şi d ecorul nu-i p e n tru R u d a ri. N u n ta se face
d e către m ire. „Iei face nunta. Iei o -m b ra c ă ; în spatili lui ie t o a t e . 4)
Dacă mai face logondă bine., d acă nu, o ia d-a d r e p t u " ; cu
p re a m ulte socoteli nu se p r e a îm pacă firea lor.- R e p e d e luaţi
de b ău tu ră , se iau la b ătaie în tim pul nuntei. Chiar d u p ă o
înm o rm ân tare p o t tre c e la beţie.. A m în reg istra t acest lucru ca
un fapt cu to tu l in te re sa n t p rin tre R udari.
N un ta p e n tru ei, deci, nu vşl cunoaşte su ccesiun ea p ro to co la ră
a nuntei ţă ră n e ş ti; „care a r e , bagă lă u ta r i; ca re n -a re, cîntă şi
cu flueru. „B ra d " nu se f a c e ; „fed eleşul" este cu n u n tă cu tot.
Naşul mai p rim eşte c e v a : îi mai duce la naşi c a ie are, care
n u “.( Naşul d ă r u e ş te tin e re i p erech i, „cîte-un porc, m ături"
..Totul se re z u m ă la faptul b ru t. O ia şi a tâ ta tot. D a r d acă
R u d a ru l nu c u m p ără m ireasa, el o „fură". Iată sensul lui a fura
o fa tă p rin tre R u d a ri :
„A cu fetili dacă se face mari, apăi fuge d u p ă om.. O fură.
F u g e cu ia băiatu. O p ă z e ş te p î n , s ă face m are şi fuge cu i a “..
Iată u nd e d u c deose birile ce e x istă în tre ţăranii n oştri şi R udari,
cari, şi'n dom eniul re sp ectiv a r a tă o cu totu l altă d e sv o lta re ;
p u te m sp un e o altă lum e, ca d e alifeJ, în a i â l e a alte aspe cte
ale vieţii lor. A c esta e ad e v ă ru l. P u te m spu ne că e s te la mijloc
o reacţiu n e — cea m ai firească — faţă de mijloacele p ro to co la re
de a câştiga m ireasa din lu m ea n oastră . Ei a u ră m a s to t s tra tu l
dedesUpt. F u rtu l fetelor, dacă e x p re s iu n e a e p otriv ită , e o
a p u c ă tu ră veche p rin tre e i ; a tâ t p e s te m unţi cât şi dincoace
de munţi. Deşi mi se spune că ea nu se pra ctică d e c â t a tu n c i
când părinţii fetei sun t co ntra. D ispariţia f e te lo r d u re a z ă o lună.
două, d upă care se reîn to rc . D intre to a te alte rn a tiv e le cari se
ivesc, p u tem spu ne că se alege fa ta care e mai „ v r e n ic ă “
— adică fata care e m ai m uncitoare, ştiut fiind că R udarii, sunt.
4) D ela R udarii din V alea M âzganei—Muscel.
întâi de to a te m eseriaşi. M ireasa se îmbracă' şi ea cât mai

fru m os. P u n e b eteală. „Ia c u chirie dacă n - a r e “. La ei p re cu m
v ed e m , to tu l e în funcţie dacă „ a r e “ şi cum se întâmplă de cele
m ai m u lte ori că n ’au, fac cum pot.,. ■.
O altă c a r a c te r i s t ic ă : un R u d a r a re două n ev e ste . „A luat
,una şi nu face copii —■ şi a luat alta să facă c o p i i ; ie mulţi
ca re sînt n e c u n u n a ţi“... A m şi a r ă ta t p e n tru Ţ ara Oltului. P r o
c e n tu l e r a de 68,7%. - „Uite. ~ continuă inform atorul 5) : ieu
sînt n e c u n u n at şi am şap te copii". A c e a sta mi se p are regula
g e n e ra lă când este v o rb a de obligativitatea şi re sp ectu l institu
ţiei ce se mai nu m eşte şi „ c ă s ă to rie “. Nu contează dacă m ireasa
e mai m a re ca b ă r b a tu l cu 5-8 ani. Nici dacă e fată „sau nu.
T o tu l e pân ă-ţi găseşti „om u să te poţi n ă r ă v i“ ; să poţi trăi
cu iei. Cei din A v rig bag atelizează cununia zicând că „ d a “, sînt
cununaţi la s a l c i e ; cînd o răzim i Ia salcă" cum sp re ex. e
c a zu l cu L azăr L ăpedat.. -
S u p re m a ţia naturii a s u p ra vieţii de până Ia însurătoare, s e
co ntinuă şi pe mai d e p a r t e / M ’am în em erit la în m o rm ântarea
unei copile d e 6 lani, în Ş e rc ăiţa-Ţ a ra Oltului. Se ţine lumină,
se scaldă, se îm bracă m ortul. P riveghiul ţine până la ziua. Mama
a re rochie n ea g ră şi e d esp letită. E zi de lucru şi bărbaţii sunt
lă. p ă d u re . La zid, (în sat la lucru) încă sunt. Când se ţine p r e
dica, plâng ai casei. I s'a făcut „c o p îrş e u “ de brad. Nimic n'a
c o s ta t făcutul. N um ai scândurile au costat 70 de lei.
R u d arii sunt puţin afectaţi de m oarte. La capătul m ortului
sunt lum ânări stinse şi a p rin s e .'C o p ilu l mort, în v â rs tă de 6
luni, e pus cu picioarele spre casă. R u d ăre asa cere să fie întors
cu picioarele spre sat (ieşire). Sunt de faţă câteva fete m i c i :
C u |a Salom on care se boceşte, B u c u r- S u r d a r (moş). F etele cele
mici aduc flori, a d u n a te de prin pădu re, în bucheţel. Bucur
S u rd a r, sparge o oală la ieşirea mortului, în faţa bordeiului. Se
înto rc blidele şi „v ărsăm apa d upă iei, din botă". (Când preotul
face slujba, b o ta e afară şi când iese, se varsă). La groapă, Ia
fel se v a rs ă a p a după el. „R ăsto rn i bota-n jos şi aşa rămâne,
r ă s t u r n a t ă “. Şi scaunele pe care a stat „ c o p â rş e u “ vin dease-
m enea, înto arse. Dacă tre c cu m o rtu p este apă (râu, pârâu)
—1 aru n c ă un ban în ap ă pe ca re nu-1 ridică nimeni. Tatăl co
pilului (Gh. Subţîrelu) a re în m ână o traistă cu pâine p e n tru
copil, din ca re se va îm părţi la „ p r o g r a d e “ (cimitir).
5} A na M untean.. Nu ştie cartc, de 18 ani.
Se mai face o ulcică de c e a ră în ca re se mulge lapte de

la m am ă — pe care apoi o pun în „ c o p îrş e u “ lângă copil, „ca
să aibă m e rin d e a e i“.
Precum sant meşteri în colinzi, tot astfel în bocete. Dintre
cele mai frecvente e cel care începe :
,,S ă ne fa c em luntre, punie,
S ă nu ie scoatem din curte ;
Ş i te pune luntre m asă,
S ă nu te scoată din casă■
D ragă ficu lrţa noastă
C ât am fo s t şi-a m a le rg a t
Că leacu nu l-a m aflat-
D a -i D um nezău ca ş-on s fin t
Ţ i-o trim is leacu eurînd...
R o a g ă -te de ta ic ă -to
S ă te je lea scă şi iei.
N u m a i un an în ch eiat
F ă ră p ă lă rie -n c a p ;
R o a g ă -te de m a ică -ta
S ă te jele a sc ă şi ia
N u m a -u n an şi ju m ă ta te
Cu h a in ili negre toaie.." )
Locul d e îngropăciune p e n t r u ei, e la m arginea cim itirului
din sat. E xisten ţa lor e b ră z d a tă de o credin ţă, mai ales în
nemijlocita a p r o p ie re a m o rţii: că dincolo de lum ea ac e a sta nu
va mai fi d eo se b ire în tre oameni. „N u-om fi aleşi ca aici. Când
om muri, om fi pă lîngă regina şi lîngă îm păratu... D a o r acolo,
n-om fi aleşi ca aiciu“ .,.
La cimitir, m o rtul se duce cu patul. In Ţ a ra Oltului, dacă
m oare un ,,june‘‘ îl jelesc numai fe te le şi-l duce la g ro a p ă n u
mai feciorii. M o rtul se îm bracă m ire. ,,Aşa ie-n co tunu n o s t“ 7j.
P â n ă la groapă se fac 5-6 „hodini“ . Se face slujbă şi d u p ă ce
m orm ântul e gata, se sparge şi aici o cană (ulcior) la ră d ă c in a
crucii, de către gazda casei în care s'a întâm p lat m o a rte a — sp u-
n â n d u - s e : „D um nezeu să-I i e r t e “ ..
Pomană se face la 6 săptămâni şi la an. Dacă nu i se fac
pomeni mortului, se „zice că-1 visază aşa., noaptea“.
C. S, Nicolaescu P lopşor, s'a ocup at cu unul din obiceiurile
R u d a rilo r din Oltenia, pe care nu l'am aflat în nici o p a r te a
R u d a rilo r cerce ta ţi de mine. E obiceiul „ g u r b a n e lo r“ , care, d u p ă
Dsa, prin Oltenia, s 'a r afla „numai acolo u n de sunt R u d a r i “ .
6) Inf. A na M untean, care l-a cântat a ju ta tă de Floarea Sas, de 15 ani

7) Suntem prin Ţ a ra Oltului.
M aced o-ro m ânir cunosc termenul, T u rc ii şi Karavlahii, la fel. In

restul ţării el neexistând, răspândirea obiceiului ar face parte
d in tr’un cerc de cultui'ă, popular, sud-estic, cu rădăcini undeva
intre popoarele din orientul apropiat, fiindcă la Turci, ,,curban“
înseam nă ,,j e r t f ă “. C ă în a f a ră de popoarele amintite, obiceiul se
mai află şi la G ăgăuţi nu trebue să ne mire de loc, fiind un popor,
care intră în cercul cultural sus amintit.
T erm enul se mai află şi în alte părţi. E adevărat că el nu
se rapo rtă la un obiceiu, d a r îm bracă o realitate etnică anumită.
In Siria, A rab ia, p rin tre popoarele de berberi, Ţiganii se mai nu
mesc şi „K u rb âd “ sau „K orb at“, 8) ce trim ite la categoria de Ţigani
din Bosnia şi Serbia, n u m ită „Gurket, G orbeti“ . Satul Comana din
din Ilfov, se m ai numeşte „G o rb an “ .
Obiceiul, cu semnificaţia de ,,opfer“ , sacrificiu jertfă ; la
Turci „k u rb a n “ îl mai au toate popoarele balcanice. In deosebi cu
sensul de „B au-und To ien opfer“ !') pe care îi întâlnim şi la R u
darii din Oltenia.
L a T urci, curbanul, e jertfa ce o aduce cineva lui Dumnezeu ;
e berbecele ce se tae la b a i r a m 10): Ia tă un elem entcu ltu ra la d o p ta t
$i de R u d a rii dela noi, p rin îm părtăşirea la aceeaşi viaţă, dusă în
acelaş cerc cultural sud-oriental, nu prin faptul că l-ar fi adus ei,
din Asia M ică ; pentrucă, în ra zu l acesta, ar însemna să-l aibă şi
ceilalţi R udari, cercetaţi de mine, adică cei din Muscel şi Ţ a ra
Oltului sau chiar şi cei din Bucovina. Aceasta o dovedeşte, între
altele, faptul că în Oltenia, pe la Baia de Aram ă, curbanul e prac
ticat şi de către R om ânii luaţi d in sfinte.. Răm âne să se v a d ă dacă
.,cuvântu l“ e cunoscut de Olteni „num ai acolo unde sunt R u d ari“ ,
d u p ă cum afirm ă D -l Plopşor. In cazul acesta, obiceiul ar fi spe
cific rudăresc...
L a acest sacrificiu, aleargă, d intre Rudari, cine a luai din
sfinte, sacrificând un miel alb. Condiţia, ca mielul să nu fie pătat
sau negru, e riguros respectată. De altfel, mai sunt şi alte condiţii,
caracteristice aproape tuturor ritu rilo r de felul acesta : poiana unde
are loc sacrificiul trebue să fie curată ; la fel, şi oamenii ce iau
parte, se cere ca să îndeplinească condiţia de m ai sus. Bărbaţii să
8) Lorenz Dielenbach. V ölkerkunde, op. cit., vol. II. p. 299.

9) E. Schneeweiss. Allgemeines über das W olke auf dem Balkan, in
Rev. In tern at, des Etudes. Balkanique III. Tom. I. p.' 182.
10) /. Filipescu. Op. cit., pag. 235.
nu se fi a lă tu ra t de fem ei, cel puţin două săptăm âni. Fem eile ră

m ân şi ele gub p u terea aceleiaşi condiţii. .N um ai copiii au acces
necondiţionat.
E interesant că m ielului i se ia p ielea în aşa fel, încât să nu
ră m â n ă nim ic leg at de corpul propriu zis al m ielului, din ce s’ar
p u tea crede că a venit în contact cu lum ea. C h iar urechile răm ân
în piele, ia r sângele se scurge în groapa fă cu tă aniim e şi deasupra
căreia se în ju n g h ie m ielul. In special m ăru n taele.m ielu lu i se fierb .
şi se v â ră în m iel, cosându-i-se b u rta cu un surcel subţire, verde.
M ielul e frip t în frigare. D upă ce e gata, se rupe în două. O
ju m ătate se pune lâ n g ă groapă i a r cealaltă se rupe în tre i bucăţi
şi se pun pe trei mese. C h iar şi asjmele (de fă in ă de grâu curat) ;
do u ă se pun lân g ă groapă ia r cele trei se îm part, câte u n a la fie
care m asă. T o t astfel m ăm ăliga.
In loc de rugăciunea obişnuită, în ain te de a începe să m ăn ân
ce, un b ătrâ n se adresează s fin te lo r : ,,voi sfintelor, voi bunelor, să
clali snaga şi puterea lui cutare că ie i, v-o prăznui din an în an,
c-un berbece gras, cu trei bu(i de vin, şi cu trei cuploare de pâine.
D ăli snaga şi puterea lui, din viriu tea lui, că iei v-o prăznui cit o
fi iei“. (Baia de A ram ă-M ehedinţi). N
In a ltă p arte (H in o v a M ehedinţi) se ro a g ă trei inşi : „Voi ,
sfintelor şi m ilostivelor, aduceţi-va am inte de cutare. D a/i-i snaga
şi puterea şi virtutea, în tot corpu lui, în toate vasele lui, că iei v-o
purta de grijă din an în an, c-un berbece gras, c-un cuptor de p lin e
şi c-o bule dă V in '. , '
B olnavul, în tim p u l cât ţine rugăciunea, ţjn e m âna d re a p tă pe
piept şi nim eni nu m ă n â n c ă 'd in p râ n zu l-jertfa , în ain te d e-a m ânca
el lim ba m ielului.. V inul adus se bea în trei râ n d u ri cu o ulcică
nouă. D upă ce s’a term in at de m âncat, ce m ai răm âne se b a g ă în
groapă. F rig are a în care s’a frip t m ielu l dim p reu n ă cn ,,cocaia“
se b agă la fel, în groapă, bătându-se p ă m â n t peste ele cu m uchea
toporului.
D acă prânzul de je rtfă e făcut de doi R u d a ri lu aţi din sfinte,
în aceiaşi po ian ă şi acelaş foc, se fac două gropi._Se poate ca unui
R u d ar bolnav să nu-i dea m âna ca să facă praznic. A tunci se duce '
singur în pădure, în ziua num ită, şi se roagă : „voi sfin telo r, să m ă
ierlali, că n-am p u tu t să v ă prăznuesc", şi p razn icu l îl face atunci
când .poate. De ce atribuim însem nătate ( ’u rb a n u lu i ? D in m ai
m ulte cauze. M ai în tâiu fiin d c ă suntem în prezenţa unui elem ent
Ţ IG A N II D IN R O M Â N IA 1S 7
/ "
cu ltu ral străvechiu, de caracter m agico-religios. A l doilea, fiindcă
ne a ra tă cum, în m ed iu l rudăresc, găsim astfel de elem ente, ceeace
den o tă că m ediul lo r so cial-cultural-popular, este un m ediu de
refugiu al celor m ai vechi elem ente de cultură populară. Acest
elem ent cu ltu ral paleo-istoric, n ’a r fi putut supravieţui — după
cum nici n ’a p u tu t să-şi găsească o existenţă salvatoare — în altă
parte. A şa se explică, cum iei ajunge, de este considerat d rept ele
m ent cu ltu ral caracteristic rudăresc. De fapt, cred că adev.ărul esie
en itaţat în întregim e astfel. N oi i-am d at totuşi locul ce i se cu
vine, în expunerea de faţă, pen tru m otivele de m ai sus.
Fot sub acest ra p o rt am m ai avea de făcut urm ătoarele obser-

vaţiu n i : nu p en tru că li se d ă un ban, m erg ei la colindat. C olin
d atu l p rin tre R u d ari e o tradiţie. A r putea-o face £xecutând stân
gaci a rta de a colinda. E i însă posedă, cum spun, d aru l de-a co
lin d a (m ai cu seam ă acolo în A rdeal) —- aşa încât, sărbătorile abea
sunt aşteptate de către săteni : vor veni şi vor colinda „băieşii“ !
P osedă piesele cele m ai vechi, cele m ai rari la 'c o lin d a t ; posedă în
schimb, şi a ita de a le 'e x p u n e . M uzicanţii noştri culţi au rămas
pe d eplin în cân ta ţi de calitatea execuţiei colinzilor de către R u
d a ri. .
în tre b a re a însă, e alta : de ce, dintre toate soiurile de Ţ ig an i,
ei sunt cari cu ltiv ă această a rtă şi nu alţi ? De ce ei cultivă bas
m ul şi nu farm ecele, cum e cazul Ţ ig an ilo r corturari ? R udăresele
şi b ărb aţii lo r sunt aplecaţi şi se regăsesc însă în alte producţiuni
populare, av ân d un cu totul alt caracter, autohton şi n e tra n sp la n
tat. B ine, se va zice, lău tarii nu cultivă şi ei acelaş lucru ? Intre
Ţ ig a n ii executori, instrum entali şi vocali ai cântecelor nostre Şi
R u d arii b u n i colindători, în tr’adevăr, s’ai putea face o apropiere.
D a r pe câtă vrem e Ţ ig a n u l lă u ta r face o m eserie din arta lui, R u
darul şi-o cu ltiv ă p en tru el şi şi-o reţine. L a zile m a ri doar apar
— ca şi când a r ieşi la iv eală o lu m e de a ltu n d ev a nem ai întâlnită,
d eşi sim ţită. S im ţăm ântul e al trecu tu lu i, săpat în m elodie, în
colinda cân tată, care se a lto e şte pe fondul lo r sufletesc, de
m inune, C aşicând a r fi crescu t cu ’ ei odată. E o afinitate d e
s tru c tu ră , aşa în cât ei se iau,, cum am spune, laolaltă cu co-
linzile şi cu basm ele lor, „ to ta lita r“.
D e unde v in atunci ? De unde vin colindele — cântecele aces-.
tea (m ai ales cele desbrăcate de elem entul religios creştin) — de
acolo vin şi R u d arii. Cele puţin ele ne dau a înţelege direcţia. D in-
tr'u n stra t m ai de dedesubt. A cestea îşi află expresie num ai, astfel,
ca o m are curiozitate în lum ea noastră. Fac p a rte din fondul p ri
m itiv indo-european şi au fost depăşiţi de tim p ; râ n d pe râ n d
su p rap u n ân d u -li-se alte elem ete rasiale, iar ei căzând la fu n d ; la
m argine şi av ân d aceiaşi soartă ca toate elem entele arhaice cu res
p iraţie înăbuşită, au ajuns ceeace sunt. A ceasta o atestă în clin are a
lo r spre basm ; spre o tem atică veche în jocul c â n tă rilo r la C răciun
şi A n u l Nou. L a cei d in Serbia, „ L ă z ă riţe “ m erg fetele carav lah i-
lor. E le cântă foarte frum os în special cânlece vechi, sârbeşti, ca şi
băeşiţele de p rin T ra n silv a n ia .
B asm ul e un elem ent cultural de adâncim e. E i îl conservă ; ei
îl cu ltiv ă şi deci se recunosc p rin el. D c altfel, nu au a ltă şcoală
decât a vieţii retrase şi a basm ului. Privi el se ridică la culm i de
înţelegere etică aşa cum ceilalţi Ţigani nu sunt nici în stare şi p rin
urm are nu încearcă s’o facă. A m avut p rile ju l să m ă conving în
intim itatea bătrân u lu i T ă le ra riu dela G u ra Bughii, jud. M uscel,
deia care am cules şi aş fi p u tu t culege, m ulte basm e. C âtă re
ţin ere... C âtă a r tă în«stăpânirea cuvântului... C âtă a tm o sferă c re ia
şi câtă p ag u b ă că n ’am p u tu t culege tot. (v. Fig. 76 a).'
O rice alt gen de producţie p o pulară, la ei nu se bucură de prea
m ultă consideraţie. A m m ai p u tea am inti ghicitorile cari, dease-
m enea, dau de bănuit, fiin d cultivate în tr’o m ăsura oarecare de
R udari. P rin aceasta dovedesc o lu n g ă c a rieră de nobleţe. (?) O
p ro fu n dă cultură „ p o p u la ră “, cu un adânc înţeles filosofic. N u ne
dăm seam a în d eaju n s cari sunt lim itele acestei lum i de basm şi de
g im nastică a m in ţii ce le au la în d em ân ă R u d arii. E le sunt ele
m ente m ai vechi decât chiar colindele.
E bine sâ fie ştiut : nu la colinzile p ro p riu zise m ă opresc, cari
în re alita te sunt ale m ed iu lu i nostru ţărănesc, ci la a fin itatea d in
tre ei şi-ele. E o chestie de fire. A poi la d aru l cu care sunt înzes
traţi p en tru a le reactualiza. Cu iu ţeală caracteristică în v a ţă unii
dela alţii ; cu toţii şi im ediat. C uvintele se transpun pe orice m e
lodie. Fac ison din buze la flu ie r -11), cântând unul de o p a rte şi
altu l de a ltă parte, ca şi când a r fi o întrecere sau un concurs la
m ijloc.
11 ) O b ă trâ n ă cu doi dinţi, în tim pul unei scene — repetiţie Ia ceeace

în realitate trebuie să fie o m inune — esclama că ea e b ătrân ă, i că nu i se
m ai mişcă „v ătăm ătu ra” ... E vorba de o putern ică v ita litate în tre ei, de
al fel ca to t ceeace e p rim itivitate. O spun s in g u ri: „ la cîn tare e o chestie
de corage” . D in mom ent ce condiţia e înd ep linită, e atin să culmea.
ŢIGANII DIN ROMÂNIA 1S9
F luierul, pe de a ltă parte, e caracteristic pentru ei, ca in stru

m ent m uzical. U n d e s’a pom enit el p rin tre Ţ ig an i ? Ia tă un alt
elem ent de distincţie, fa ţă de alte categorii de Ţ igani. El duce la
aceiaşi supoziţie, ce încadrează pe R udari, ca pe un elem ent etnic
cu ră d ă c in i p ro p rii în solul acestei ţări. A u apoi uşurinţa de a
a d a p ta :
„Tac, (ac, jac, /ac,
R o a ta m o rii se-nvârLcşle...“
şi le plac (la cei de dincolo), câ n tă rile din V echiul Regat. D in

această cauză cele tin ere se p lân g că ele nu p rea ştiu să m ai colinde
pe stil vechiu — cu toate acestea, în tre R udari, ca folclor, te simţi
în secol ii trecu ţi şi nu sim ţi „progresul“ nici chiar al m ediului nos
tru sătesc. A d a p ta re a a dus apoi la m ulte strig ătu ri dela horă, la
care B ăeşii d in A rd e al iau p arte ca şi R udarii din V echiul R egat,
cari adesea se strân g şi jo acă la cântecul fluerului num ai în cercul
lo r rudâresc. '
A rm a ta n ’o iubesc. N u num ai cântecele o dovedesc. L a m obili

zarea g en e rală d in 1940, fem eile şi fetele şi-au făcut m oarte la
plecarea b ărb aţilo r, feciorilor lor. P rin gări, petrecându-se scene
în tr’ad ev ăr em oţionante.
..Libere ază d o a m n e -o d a lă
Pe G hco rgh ifă din arm ată
D a, în farm ece nu sunt pricepuţi ; com plexul folcloric nu se

su p rap u n e peste com plexul antropologic. D ezacordul organic sub-
sistă. ■ ' ' î î'l
In Ţ a r a O ltu lu i de ex., un singur caz am a fla t când p rintre
„b â şşi“ se p ra ctică d esc ân tecu l12). .
C are e situ aţia ? G rozav, „voevod“ între Băeşii de aici, şi care
acum e m ort, a fo s t un vestit descântător. F iul său, Ilie G rozav “ ),
]a fel descântă cu ,.m ărg ele“,cău tân d să-l m oştenească pe tatăl său,
fă ră însă ca să aibă re p u ta ţia lui. L a ta tă l său, m i se spune, venea
lum e şi din Cehoslovacia să descânte... de pocitură.
Ia tă in stru m en tarea practicei de ghicit în fam ilia Grozav din
D e ja n i-F ă g ăra ş : Se foloseşte m ai în tâi de o râşniţă de p iatră, nu
m ită ,,m o ara frum oaselor“ sau „m oara sfintelor“ . D easupra acestei
12) In fam ilia lui „G rozav” din D ejani—Făgăraş.
m o ri se p u n e o -co fă sau b o tă cu ap ă în aşa fel, ca să a c o p e re

d esc h iz ătu ra ră jn iţei. M o ara aceasta se c re d e că -e m o ara lor,
ad ică a sfin telo r. In cofă e a p ă 'a d u s ă nu dela isv o r, ci apă
c u rg ăto are , în cre d in ţa ţi că ' ac easta — d e s c â n ta tă — a r a v e a o
anu m ită p u te re m iraculoasă. D escân tecu l p ro p riu zis, în cep e d e
cân d în apă, (stând înclinat p e cofă) in tro d u c e Ilie G ro zav , tr e i
p ie tre zise „ p ie tre -a s fin te lo r“ în form ă de ciocane — leg ate de
o sârm ă. D escântecul, acum, se începe în cet... • A p o i din ce în
ce m ai ta re , p ân ă când se sb iară a d e v ă ra t, caşicân d s 'a r face
p re siu n e asu p ra „ fru m o a se lo r“. Şi m işcările în cofa, cu cio ca
n ele de p ia tră , se fac la f e l : din ce în ce m ai iu te, p â n ă când
se p ro d u c e un m are sgom ot. Ia tă d esc ân tecu l (fragm entat, d in
cau ză că se p ro d u c e p rin acţiune şi num ai atu n ci când to tu l e
p u s în scenă, nu atunci cârid e scris): ’
„O sfintu ^zi de azi C-acolo v i- i lo iu
sjhilci să fi — Si-acolo v i- i dala
M aica Domnului, Ş i rin duila ; •
D eslegaji-vă-ji Să v ă dcslcgafi, .
desbumb(i\i-vă-\i. Să v ă ilcsbuinbaji
Din ap-asta v i leacu • • • • ♦ • • > > J > » ♦
S i v i dala D ă Ja Mciica P r e d i l a lăsat
Si vi rinduiola ; Că... j i u se poale hodini
Să vă'deslegaji, Slim/ìàra.
Să vă desbuinba[i Să v ă deslcgati,
Că de m t v i-ji tleslega Să v ă dcsbunikaji
Cu fusii-a-i înlurna Că... n u se poate cina
Cn mătura o-i m ătura N u se poale hodini
Cu ciocanii o-i da. A u se p oale stinipăra ;
Cu trim bija o-ţ sufla Să v ă d o m liji
S i m ai departe v-o i m ula L a M a ica Precisiti Insali.
De unde cocori nu chilă,
In re a lita te , p ie tre le d e sp re ca re e v o rb a , nu su n t d e c â t
nişte ciocane din epoca de p ia tră şlefuită, c ă ro ra li se a trib u e
p u te ri e x tra o rd in a re 4).
. Se adm ite din p a r te a lo r că dacă p a c ie n tu l se „ c u n o a ş te “ ,
sim te p rin co rp c a un fel de fu rn ic ar şi c re d e că num ai din
apa aceia d e sc ân tată îi tre c e . ■
In R ecea-F ăg ăraş a fost o fem ee bolnavă. I s 'a d e s c â n ta t ;
„s-o spălat... D acă nu se cu n o aşte dintîi, apăi să nu m ai v iie “.
A şa p o ru n c eşte teh n ica d escân tecu lu i (în special d e p o c itu r ă ;
14) A ceste ciocane sunt acum p rin tre o b ie c te le M uzeului E tn o g rafic

.d in C luj-S ibiu. •
ŢIGANII DIN 'ROMÂNIA 191
adică din iele...) Z ilele « a n d e bine să fie la d escân tat s u n t;

V in erea şi M arţfa. „C am a tu n c i“.
A c e sta e singurul caz p rin tre R u d ari când e p ra cticat d e s
cân tecu l. T re b u e să re c u n o a şte m că el e o ex cep ţie şi că nu
ră s to a rn ă c a ra c te riz a re a ce s’a îăcu t R u d a rilo r în funcţie de
p ro d u cţiu n ile n o a stre p o p u lare şi de p a rte a activă pe care o iau
la în tre ţin e re a Ie r în m ediul n o s tru ru ra l.
C elelalte o b icdiuri su n t fie ab se n te în m ijlocul lor, fie
av â n d .un c a ra c te r-ş te r s . D eci nu e cazul să insistăm asupra, lor.
-S e fe resc să-şi sp u n ă num ele. „E u am un num e scum p.
Ce am n ev o ie să spui num ili“ ? Ei fac u rm ă to a re a ju d ecată cu
p riv ire Ia num e ; d acă se d ă num ele, el p o ate veni scris şi a
c e sta o d a tă apu cat, indivìdui e condam nat să su fe re orice fiindcă
şi-a d a t n um ele. „M e n ta litate a p rim itiv ă" în sensul lui L ev y ‘
B riihl se co n stată p rin tre R u d ari ca p rin tre p o p o arele înapoiate.
M ai g re u e cu fotografiatul... E c red in ţa că dacă le ia cineva
„ p o z a “, le-o po ţi îm puşca şi că în cazul acesta, cel fotografiat
m o are odată" cu d istru g e re a pozei. F ac asociaţii cu o altă c re
din ţă, d e a se m e n e a ^ ră sp â n d ită p rin tre ei, după care se^ spune că,
d a c ă te faci ad v e n tist, îţi laşi fotografia ca d re p t chezăşie. De
n u - ţi'v e i ţin e cu v ântul, v e i fi om orît în felul acesta, şi m ai ales.
d acă li se îm puşcă fotografia... E la mijloc v o rb a de unele tr ă
s ă tu ri p ro n u n ţa te , în tâln ite în g ân d ire a „m agică", după care
e fectu l seam ăn ă cauzei sale, sau cum o num im în term en i e tn o
grafici, m agie hom eopatică, — p ra cticată pe o scară întinsă în
v echiul Egipt, C aldeia, M esopotania, G recia, Rom a, de către
v ră jito ri şi populaţii, în zilele n o astre , în A ustralia, A frica,
S coţia — la In d ienii din A m erica de N ord... e t c . l5) De aceia
c e rc e tă to ru l R u d arilo r, întâm pină g re u tă ţi serioase p rin tre el :
î,Iel ia p arale d-acolo d ă un să face iev an tist (cel ce se ‘con
v e r te ş te ) şi vine acas. II p o ze ază acolo. D acă nu ţîne (nu se
ţin e d e cu v ân t) să -n e g re şte poza şi-l îm puşcă şi m o a re “...
- D eaceea, cel ce face anchete p rin tre R u d ari, întâm pină •
g re u tă ţi d e neînvins în această privinţă. O condiţie a p ro z eli
tism ului ad v e n tist, e să şti ca rte, or, R u d arii cum nu ştiu carte
p rin d efin iţie, sù n t p rin tre cei m ai fe riţi cetăţen i pândiţi de a
c e a stă sectă. ' -
15) Lord Raglun. Le Tabou de l’inceste, Etude Anthropologique 1Ò35,

pag- 98. -
3 . C o rtu ră re a sa , în tim pul n aşterii, e v ită

lo cu 'n ţa sa, fie-
că e v o rb a de cort, fie că e v o rb a de c ă ru ţa în care ev e n tu a l
s ’a r afla în drum . E a cau tă un loc fe rit. De ac est lucru se în
g rijesc în so ţito rii ei, când ea e dusă u n d e v a î n tr ’un şo p ro n sau
ch iar sub p ro p ria că ru ţă, unde noul n ăsc u t v e d e lum ina ziîei.
N a şte re a nu este asistată d e c â t d e o b ă trâ n ă . A tâ t
„m o aşea" cât şi lehuza, în ac est tim p su n t p riv ite ca n e c u ra te ,
ia r b ă rb a tu l ca un ră u făcăto r. El nu a re voie să in tră în lo
cu in ţa în care se află noul născut, de cu rân d . O b iec te le atin se
în ac est tim p de m âna leh u zei sunt sau d istru se sau făcute
im p racticabile.
C opilul, d u p ă n a ş te re , e ste îm băiat în ap ă re c e şi nu
d u p ă m ult u rm ează b o tezu l în apă c u rg ă to a re . U nii C o rtu ra ri,
ca sp re exem plu cei tu rc e şti, în Ioc de b o tez, m arc h eaz ă ac est
m om ent p rin tu n d e re a copilului. D ar sensul actu lu i b o tezu lu i
le scapă. In Ţ ara O ltului am găsit un C o rtu ra r de v re o 18 ani
n eb o te z a t, din cauză, se spune, că nici o com ună n 'a a c c e p ta t
să-l b o teze . C ertificatul d e b o tez, e lib e ra t de com ună, e ra în
cazul de faţă, actul p rin care C o rtu ra ru l p u te a să d o v ed e ască
a p a rte n e n ţa sa de satu l re sp e c tiv . Şi com ună d u p ă com ună
re fu za se să prim ească un nou „ c e tă ţe a n “. Că b o tezu l e p e n tru
ei un îa p t p u r accid en tal şi d e circu m stan ţă, o a ra tă şi fa p tu l
că M itropolitul G h e n ad ie P e tre s c u (1893— 1896), a b o te z a t ca
ca la 2 0 0 fam ilii de C o rtu ra rii stabiliţi atu n ci în com una D o b ren i
jud. Ilfov. C o rtu rarii, e ra u m usulm ani (ca religia). Cu acea o
cazie, li s'a u făcut cadouri, d ar, d u p ă sp u sele p re o tu lu i din
ac el sat, nici unul d in tie a c eşti Ţigani n 'a u fre c v e n ta t b iserica
(o rto d o x ă) în care au îo st b o teza ţi, ia r M itropolitul, până la
m o a rte a sa, a fost n e c o n te n it asaltat, cu to t felul de c e re ri din
p a rte a lor. Şi d eşi li s'a u d a t b ani ca să-şi m ărite f e t e l e ; p e n lru
a-şi co n stru i locuinţe stab ile etc,, n icio d ată p re o tu l n ’a ajuns ca
să facă din ei a d e v ă ra ţi creştin i. A şa încât, Ş erb o ian u scrie, că,
p e cân d M itrp p n litu l ei a la C ăldăruşani, se zice că a r fi e x
clam at : „ascultă-m ă şi ţine m inte ; p o ate că cineva să facă d in tre
Ţigani, buni c e tă ţe n i p e n tru v ie a ţa d e aici, d e p e păm ânt, d a r
n icio d ată buni c e tă ţe n i p e n tru v ie a ţa d e d in co lo “. 1C)
B o tezu l ca şi sen tim en tu l religios în g e n e re li e s tră in .
16) P. Şerboianu, op. cit. pag. 62.
ŢIGANII DIN ROMÂNIA 193*.
P o u q u e v ille p o a te n o ta şi el că Ţiganii s u n t-g a ta să urm eze-

o rice relig ie, fă ră să-şi însuşească v re u n a .17)
Din a c e a stă cauză, se tre c e u şo r p este acest evenim ent,,
ca n efiin d u -le organic.
D e n o tat, e că im ed iat d u p ă n a şte re , mam a se re în to a rc e '
cu n oul n ăsc u t în c o rt (sau la căruţă) şi îşi continuă mai departe-
tre b ile . B ărb atu lu i îi e s te in te rz is şi mai d e p a rte de a p ătru n d e '
în c o rt. E l e p riv it ca un ră u făcător, în tim pul n aşterii, până
la al n o u lea copil. A bia Ia 6 săptăm âni dela n a şte re , ta tă l co
pilului a re d re p tu l să-şi strâ n g ă o d o ru l Ia sân.18). In to t acest,
tim p şi du p ă, copilul e cât mai fe rit de ochii lumii sp re a nu
fi in flu e n ţa t cu nim ic (deocheat). *
T o t acum, copilul p rim e şte un num e pe care însă, nu şi-l
p ă s tre a z ă d ec ât sc u rt tim p, D upă o boală, în tâm p lare neplăcută
el îşi schim bă n um ele şi ia altul. Din acest p u n ct de v edere,,
întâlnim la ei ca rac te ristic i p ro p rii p o p o a re lo r „p rim itiv e". Co
p ilu l nu p rim e şte a d e v ă ra tu l num e, d e c â t du p ă ce se in d iv i
d u alize ază ; d u p ă ce d ev in e om. A d e se o ri, din m otive de o p o r
tu n ita te ei au d o u ă n u m e ; unul p e n tru p oliţie şi altul ad e v ăra t.
P rin ac e a sta se v e d e că la ei, num ele e un bun s tric t ţigănesc..
Cu to a te ac estea, n um ele de fam ilie nu e obişnuit ia r d re p t
c rite riu în a c o rd a re a ad e v ă ra tu lu i num e, se re sp e c tă filiaţia după
m am ă.
F a p t 19) iarăşi n e c o n te sta t, este c ă Ţiganul c o rtu ra r, de
mic, c re ş te în d ep lin ă lib e rta te . U rm ează jocurile copiilor de
seam a lui, în ca re in tră şi m işcările obscene ale u n o r jocuri
specifice, cari co n stitu esc „gim nastica“, aşa num ită, a p ro g ra
m elo r n o a stre şcolare.
M ai târz iu , când C o rtu ra ru l se face mai m are, pe n esim
ţite se d e s p a rte de fam ilie. C u noştinţele în tre ei, în tre timp,
s ’au cim en tat şi acum C o rtu ra ru l îşi u rm ea ză legea gen eraţiilo r
tre c u te , când, î.itr'o bu n ă zi se găseşte căsăto rit.
17) Voyage en Grece, voi. I p. 365. _ _

18j O C o rtu ră re a să d ornic^ de a avea copii, tre b u e să bea, în tre aitele,
apă în care bărbatul a aru n cat cărbuni aprinşi pronunţând cuvintele : după cum
sunt tu fecioară, să li tu un cărb u n e-(v . G corg B uschan: Die S itten d e r Voiker
voi. I. (In tro d u cere), D ragostea ce o au fa ţă de copii dc altfel, li e ca
racteristică spre a mai insista. '
19) M . Block, op. cit., pag. 132.
13-
„Cînd m -oi duce la muierea altuia

s-a dus blaga şi dobinda“.
C ă să to ria la Ţ iganii de cort. A tâ t p o p u laţia ro m â n e a sc ă r

■cât şi cea a Ţ iganilor de p ă d u re şi de sat, p o a te să v o rb e a sc ă
în d ep lin ă lib e rta te — când e v o rb a d e c ă s ă to rie . — că ei nu
cu m p ă ră m irea sa ca Ţiganii d e c o rt sau „goleţi", A c e a sta în
s e a m n ă că Ţiganii de c o rt au un elem e n t în plus c a re -i d e o s e
b e ş te d e ceilalţi. A stfe l se scoate în re lie f num ai ceeace e s te
m ai isb ito r. In re a lita te , Ţiganii d e cort, ca şi în alte p riv in ţe
au a se deo seb i p ro fu n d de re stu l celo rlalţi Ţigani.
P e câtă v re m e Ţiganii d e sat se stră d u e sc — din a c e s t
p u n c t de v e d e re — să im ite nu n ta p o p u laţiei ro m â n e şti (ungu
re ş ti şi chiar săse şti ev en tu al) p e câ tă v re m e , cei d e p ă d u re
au răm as la form ele e le m e n ta re d e uniune conjugală, singuri
Ţiganii de co rt răm ân credincioşi u n o r p ra ctici c a ra c te ristic e ,
la cari ţin şi p e cari le în d ep lin esc încă. Din a c e a stă cauză,
n u n ta în tre Ţiganii de sat — ' co m p arativ — p a re m ai p u ţin
sem nificativă. E i au c ă u ta t în to td e a u n a ca sa se a d a p te z e , şi
în lu p ta lo r de a d a p ta re n 'a u re u ş it nici p ân ă astăzi — în d e a
juns să-şi a p ro p ie z e p e d eplin m odelul.
C o rtu ra ru l îşi obţine v iito a re a soţie p rin fu rt sau p rin
b u n ă în ţeleg ere. De cele m ai m ulte ori, că săto ria la ei în seam n ă
un a d e v ă ra t târg, cu „to cm eală" în regulă, cu g aran ţie p e n tru
cazul când una din p ă rţi a r fi păcălită. Se în tâln esc unii cu a lţii
p e d ru m u ri; p e la tâ rg u ri şi su n t deci p re a cunoscuţi. Cu to a te
ac estea, în d ru m nu c o n tra c te a z ă căsăto ria. A ş te a p tă d e obicei
tim pul R usaliilor sau toam na când se a d u n ă : din fre a m ă tu l z i
lei, ei s'au a şe zat u n d ev a ca u n ro iu de albine d u p ă ce a ro it.
S u n t cei b ătrâ n i. R e p re z e n ta n ţii fe te i şi ai b ăiatu lu i. B ărbile
lo r îi fac curioşi, P rin ei se a m este că şi fem ei m ai în v â rs tă ,
co n trib u in d cu sfa tu rile lo r la lim p ezirea d ife rite lo r ch e stiu n i
iv ite în calea aran jam en tu lu i m atrim onial. A sist la o astfel de
„to c m e a lă “ b ă rb a ţii în mijloc, fem eile la m arg in ea gru p u lu i. Ei
fu m ea ză din ţigări făcute, ia r ele din lulele. T ăcuţi, liniştiţi, nu
ştii, la prim a v e d e re dacă su n t b e ţi sau su n t la în c e p u tu l t â r
gului, fiindcă, rachiul se află în tr ’o sticlă din c a re din când în
când b eau.
. Se zice că m ireasa se cum pără. Ce sens a re a c e a stă a s e r
ţiu n e d e v e n ită p o p u la ră ? în sem n ea ză că v iito ru l jŞinere prin.
ta tă l său, a tâ t la „to cm eală", cât şi la logodnă („ le g ă tu ră “) 20)

v a tre b u i să ch eltu iască cu b ă u tu ra şi m ân carea p e n tru to ţi câţi
ia u p a rte la ac e st aran jam en t. F iindcă „tocm eala“ du rează, după
cum m irea sa e de bogată, de fru m o asă şi d e curată, (în sens
d e castă).
De exemplu, pe timpuri bune, tatăl băiatului avansează
suma de 4000 lei tatălui fetei, însemnează nu numai că acceptă
să le dea, dar că până la facerea nunţii, aceasta e arvunită şi
de drept e a viitorului soţ, deşi ea rămâne în casa părintească
mai departe. Sunt de jur-împrejur martori. Dacă tocmeala şi
legătura se face la Rusalii, nunta se face toamna. Distanţa de
timp e destul de mare. Intre timp se pot ivi schimbări, nu atât
de sentiment, cât de un nou aranjament. Altă dată. poate că
tatăl băiatului — pentru mai marea siguranţă — angajează un
garant (care se ia în persoana voievodului) că va răspunde el
atâţia bani, drept despăgubire, dacă între timp, sau după nuntă,
una dintre părţi se lasă de târg. Când nu se pune acest garant,
e cazul că^femeia 21) abia aşteaptă să... plece. Socru-so nu s'a
mai putut duce după ea s'o aducă înapoi (fiindcă era singur £2) ;
fiul său fiind în armată. 23).
P e u rm ă vine n u n ta — o sp ăţu l — cum obişnuiesc să-i spună
cei din p ărţile tran silv an e , cil care ocazie, m irele pune banii
p en tru ospăţ. S u n t v a să zică, alţi bani. De a stă d a tă o sum ă
m ai m are. E to t ta tă l b ăiatu lu i asu p ra căruia cade obligaţia să
o s u p o rte . Sum a ê rid ic ă a stfe l la o valo are d e stu l de m are
şi la caz d acă se desface căsăto ria, even im en tu l ia p ro p o rţii cu
co n secin ţe sen saţio n ale a tâ t p e n tru unii cât şi p e n tru alţii —
fiindcă su n t tă râ te în conflict nu num ai cele două familii, a bă-
ia tu la i şi a fetei, d a r şi a garantului, care acum e re sp o n sab il
m a te ria l de ch eltu ieli, N u num ai a t â t : su n t tâ râ te în conflict
cele d o u ă sem inţii din c a re fac p a rte tin erii (dacă au m ai ales
lag ăre d e o se b ite de staţio n are). Cu d re p t cuvânt M. B lock
a d a u g ă în im p o rta n ta sa lu c ra re asu p ra Ţiganilor, că familia la
ei nu se în tem eiază a tâ t pe d ra g o ste cât pe un com unism —
20 ) „C are-i d ă drurnii să ră m îie d e prgubă de bani".

21 ) M i se completează : „care-s m ai slabe, care nu-i ajunge un bărbat,
să ie rta ţi” ...
22 ) Caz întâm plat.
23) „D acă ierai D um neatale aici ne făceai o dreptate. Ne dădeai ceva
l a m ină, o ţir dă s c ris o a re ”. D ela c o rtu ra rii din Porum bacut de Jo s — Ţ a ra
O ltului.
ra sia l — ca re im plică şi d e p ă şe şte condiţia d e m ai în ain te -

A c e a stă re a lita te de g ru p a re d e soop p e r p e tu a re a sp e ţe i în t.
fo rm a sa re s trâ n s ă a g ru p ă rii sociale din care fac p a r te t in e r i i ....
24) Din această cauză, fata Ia m ăritiş nu a re p re a m ult de
o b ie c ta t p e s te voia p ă rin ţilo r la a le g e re a b ă rb a tu lu i său.
In sensul d e mai sus, în ţeleasă că săto ria la Ţiganii d e cort,. .
n u n ta n u m ai p re z in tă c a ra c te ru l stric t b ilatera l, ci v izea ză d e a - .
p ro a p e com unitatea întreagă a C o rtu ra rllo r, a g ru p u lu i re sp e c tiv , -
co n stitu iţi în co rp social distinct, p rin a şe z a re , co n d u c ere u n i
ta ră etc.
Se p a re chiar că n u se ţine a tâ t la unele ex ig en ţe ca ra c
te ristic e so cietăţii n o a stre . N u se c e re a tâ t să-i p lă te a sc ă fetia ,
în cazul când se lasă, cât p re ţu l care a fost o fe rit d e m ire
d in p re u n a cu sum a ch e ltu ită Ia n u n tă p e ca re acum o p re tin d e
şi ta tă l fetei, în cazul când e lăsată, C om plicaţii p e ac eastă
tem ă se p o t ivi, ca de ex e m p lu , cum a fo st cazul la A rp a şi —
Ţ a ra O ltului. P e s te învoiala p ă rţilo r şi a g aran tu lu i, în p erso a n a
p rim aru lu i lor G ra n c e a , ta tă l fe te i a angajat discuţii în v e d e re a
re c ă s ă to rire i fe te i lui fugite d ela b ă rb a t c u un altul. Cu ac eastă
ocazie s’a m âncat şi s'a b ă u t la crâşm ă, C onsum aţia se rid ică
la 2.200 lei, p lă tiţi de ta tă l b ăiatului. In tre tim p nu s'a ajuns
la o îm păcare, în se n su l că noul g in ere tre b u ie să p lătea scă
g in eru lu i vechi, sum a de 10.500 lei ce o ch eltu ise cu tiunta.
D ar cheltuiala, m o m en tan se făcuse, aşa că acum nu i se mai
da nici fa ta şi nici b an ii ch e ltu iţi nu îi e ra u înapoiaţi.
Ia tă ce în sem n ea ză a cu m p ăra m ireasa. O se rie în tre a g ă
de cum păniri de conflicte şi de p u n e ri în g ard ă sp re a nu r ă
m âne păgubită una d in p ă rţi. A tâ t ţă ra n ii n o ştri cât şi R u d arii
fac d eo se b ire. In special cei din u rm ă spun că n u n ta lo r nu e
ca a C o rtu ra rilo r, c a ri pun „c a u ţiu n e “ p e n tru fată.
N u nta în m e n talitatea lo r' a re în sens a d e c u a t îm p re ju ră rilo r
şl firei lor, ea ţine m ai m ult ca d e obiceiu. ţin e şi 8 zile în
v re m u ri bune. De faţă su n t şi iau p a r te n u num ai n eam u rile
c e lo r ce se căsăto resc, ci, „cine ajunge vine şi b e a “... C eeace
d en o tă că prag u l că săto riei la ei se b u c u ră d e o în sem n ătate
d eo seb ită. Să nu se c r e a d ă însă că n u n ta a re Ioc cu fast şi cu
un cerem onial d eo se b it. Nu. Nimic mai n atu ra l. A b stră g â n d de
câ te v a obiceiuri pe c a re le vom re d a m ai jos, tr e c e re a în râ n d u l
ce lo r că săto riţi se face fă ră p re a m are pom pă. N u se fac „ m ire s e “.
24) M artin Block. Op. cit., p. 138.
Îm b ra c ă în să o iie m ai b u n ă m ireasa. 2j) In schim b b eau şi m ă

nâncă, d a r m ai ales b eau . C ât ţine nu n ta nu se culcă. Inegali
ta te a în tr e v â rs te iară ş nu joacă u n ro l p re a m are. Se întâm plă
că un b ăiat d e 14 ani se c ă să to re şte cu o fa tă d e 2 2 ani. La
v re -u n vicleşug alearg ă re p e d e la ju ră m â n t,2‘) G in erele p re tin d e
în să de la m irea să ca tim p d e 5 ani să nu i se facă nici o
îm b răcăm in te, E o b iceiu l ca ele să m ai p rim escă dela părinţi
şi z e s tre . A m a r ă ta t cum , bogăţia la ei constă în „p a h are " de
arg in t şi su flate cu a u r. Din a c e ste a au p a rte şi ele dacă au
n o ro c. F iindcă, d e obiceiu, ele prim esc z e s tre în bani şi îm b ră
căm in tea p e 5 p ân ă la 1 0 ani. D acă o fam ilie o areca re are şi
fe te şi b ăeţi, p a h a re le se dau ca z e s tre num ai băieţilor. F etele
p rim esc bani. D acă Ia • caz au num ai fete, num ai în această
a lte rn a tiv ă din u rm ă fe te le tre c Ia m o şte n ire a p a h a re lo r de
arg in t. A v e re a în să co n tea ză m ult. D acă ea l-a lăsat de ră u
eu îl iau de bu n — spune ei — că., a re a v e re . D ar să nu mni
s p u i Ia alţi Ţigani, p o ate că-1 ia altul. ŞI un cal când îl cum
p eri, d acă îl ştie to ţi, se sileşte to ţi sa - 1 cum pere.
D re p t cununie, m irii, p rim esc b in ecu v â n tare a d ela căp eten ia
trib u lu i ea re e s te în acelaş tim p şi p re o t „R asa i“. F ă ră con
sim ţăm ân tu l său, c ă săto ria a r fi n e fericită. U n ro l to t a tâ t de
im p o rta n t îl a re şi cea m ai b ă trâ n ă d in tre C o rtu ră re se , care,
la fel a re d re p tu l să d ea b in e c u v â n ta re a noilor căsătoriţi.
A tâ t m irele cât şi m ireasa, o b serv ă anum ite practici în
tim pul că săto riei. A stfe l m irea sa nu a re voie să v o rb ească cu
m irele „p ân ă nu se gata n u n ta ; joacă-m preună, d a r nu g ră esc“ ..
U n a d in tre p ra cticele o b se rv a te la n u n tă este şi tra g e re a m irilor
în vale. P e m ire, în Ţ a ra O ltului, îl iau doi inşi în sp ate şi
ca u tă să-l bage în vale. D acă p lă te ş te fecio rilo r ce-1 înşfacă în
b ra ţe , îl fac scăp at. -7) M a rtin Blok a ra tă că m ireasa, m ai
în ain te, d e a p ăşi noua locuinţă tre b u ia să tre a c ă p este o
m ă tu ră . D acă se în tâm p lă că m irele găseşte că fata nu e „ c u ra tă “»
n 'o „ ţin e “. In cazul, ac e sta ta tă l fe te i p o ate răscu m p ăra cu bani
a c e a stă lîpsă, Şi din contră, dacă e fa tă m are, în zilele u rm ă
to a re , p u n e p o alele ei acolo la furcă, la „ b e ra n d “ ca d re p t fală
şi d e o s e b ită cin ste. A tu n c i ia ră şi b eau şi se veselesc.
25) In tim pul m ai m are deprind pe încetul obiceiurile populaţiei ro-

■m âneşti şi se lasă de apucăturile lor.
26) Vezi capitolul IX . (Felul de organizare).
27) Obiceiu prim it dela p opulaţia din Ţ ara Oltului.
Situaţia femeii faţă de a bărbatului, în societatea Cortu-

rarilor e cu totul subordonată. Aceasta s'ar putea evidenţia
prin următoarele cuvinte : „bărbatul meu nu m’a mai bătut de
mult, el nu mă mai iubeşte“. 18) însemnând că la mijloc e ceva
natural. Nu se poate spune că ar fi la mijloc mai puţină afec
ţiune faţă de fem ee. Vorbele ei arată clar. Intre bărbat şi
soţie subzistă continuu această subordonare, apăsătoare şi care
e concepută ca fiind foarte firească.
O dovadă despre ordinea naturală păstrată din tată în fiu,
o avem în felul cum e conceput adulterul la ei. La o întrebare
pusă de mine, unul dintre Corturari, îmi răspunde aproape re
ligios; „cînd m -oi duce la muierea altuia, s-a dus blaga şi do-
bînda“... însemnează câ a încălcat legile naturii şi nu-i mai ră
mâne decât să tragă consecinţele unei,ispăşiri inevitabile: deo
dată omeneşti şi supraomeneşti, dacă am putea formula astfel
groaza de ce se va întâmpla.
Dar spre deosebire de alţi Ţigani, Corturarul, la căsătorie,
renunţă la numele său de familie şi-l ia pe al soţiei sale. Faptul
a apărut destul de curios. El îşi schimbă şi dom iciliul: din fa
milia părinţilor lui, trece în familia soţiei. Aşa încât, alături de
numele soţiei, el primeşte o nouă apartenenţă de seminţie, no-
madizând în sânul nouei familii de care acuma aparţine. In caz
că-i moare soţia, el se poate căsători dar şi în alternativa din
urmă trece prin aceeaşi schimbre : în rândul neamurilor so ţie i29).
E adevărat că soţul administrează „averea“ soţiei, dar el e su-
praveghiat de aproape de rudele ei ca să nu i-o cheltuiască.
Trecerea dintr'o ordine naturală într’alta— odată cu căsă
toria— a făcut pe mulţi oameni de ştiinţă ca să pună faptul în
legătură cu matriarhatul30). A aparţine cineva în linie bărbă
teasca se spune în ţigăneşte simplu: „manushiwya“ (Manschaft);
pe când păstrarea ordinei în linie femeiească se cheamă „pa-
ralipa“ (siisse Verwandtschaft) — înrudire mai deaproape.
Cauzele morţii printre Corturari sunt variate. Unii pretind

că cei mai mulţi mor în urma unor accidente pe care ei le pro
voacă prin firea lucrurilor. Nu-şi fac singuri dreptate ? Nu sunt
28) M artin Block. Op. cit., p. I 39 .

29) K w l Toganyi. Lebende R ec h tsg ew o h n h e ite n u n d ih te Sam m lung in^
U ngarn. B erlin—Lepzig 1922. p. 58, o a re urm ează pe W lislocki.
*30) lulius Teutsch. Op. cit., pag. 111 , şi alţii.
Ţ IG A N II D IN ROM ÂNIA 199
ei clien ţii T rib u n a le lo r? Din ac eastă p ricin ă se şi p o ate form ula

cu o o arecare, re u şită , că acela d in tre ei care se tem e de r ă z
b u n are, p o a te să se a ş te p te o ricâ n d la tre c e re a în lum ea d re p
ţilo r 31).
N u av em o s ta tistic ă până în p re z e n t, în această p riv in ţă,
d a r dacă s’a r face, se c re d e că a r cu p rin d e a d e v ă ru l de mai
sus. M o a rte a n a tu ra lă nu su rp rin d e . E a face p a rte din actele
p rim ite ca o rice alte ev e n im e n te din m ediul de v iaţă cu to tu l
n a tu ra l în care tră e s c Ţiganii nom azi. In d ru m găsindu-£e, că
lăto rin d , m o rtu l e în g ro p at Ia m arg in ea drum ului, fă ră ca cel
p u ţin o cru ce să-i fie p u să Ia căpătâi. D acă în răstim p , mai r e
vin p e acelaş drum , şi-aduc am inte şi p o p o sesc o c lip ă p ăstrâ n d
tă c e re în chip d e re c u le g e re . La a tâ t se re d u c e cultul a tâ t de
fipsit de sem nificaţie al m o rţilo r p rin tre C o rtu rari,
In tim p ce încă nu şi-a d a t sufletul, bolnavul e scos afară
lib er, u n d e v a tre b u i să-şi d e a sfâ rşitu l d u p ă un obiceiu din
m oşi străm o şi. A c e a stă ev a c u a re a lo cu in ţei în faţa m orţii se
face în to td e a u n a p rin dos nu p rin faţa cortului. La c o rt e mai
lesn e fiindcă se dă la o p a rte una din p e rd e le le co rtu lu i din fund,
pe u n d e este scos m urib u n d u l, ră m â n ân d ca în cazul când lo
cu in ţa e din lem n sau cărăm idă să se facă to t prin sp atele ca-
m erii o sp ă rtu ră , p e u n d e se scoate bolnavul grav şi astfel se
e v ită, o fă ră de lege, ca cineva să m o ară în c o rt sau locuinţă.
Cu d re p t cu v â n t p u te m spune atunci, căci Ţiganul se n aşte liber
şi m o a re to t astfel. '
în tâ m p la re a face să avem cazu ri de m o arte în c o rt sau
lo cu in ţă stabilă. A tunci, co rtu l e ars p u r şi sim p lu ; afară de
o b ie c te le de v a lo a re : a rg in tă rie , acte, fotografii,,. Şi în cel mai
ră u caz, dacă cineva a m u rit în c ă ru ţă pe drum , că ru ţa se va
v in d e, d a r nu se m ai se rv e sc d e ea. Din ac eastă pricină, nu
c u m p ără că ru ţe în care s ’a întâm plat ca să fi m u rit cineva chiar
d ac ă li s 'a r d a în d a r 32). Legile n esc rise ţigăneşti opresc acest
tra n s fe r d e b u n u ri atinse d e arip a m orţii,,.
Ca un eco u al a lto r tim p u ri şi a lto r regiuni în d e p ă rta te
din O rie n t, ei ţin să fie în g ro p aţi d im p reu n ă cu obiectele care
Je-au fo st dragi. V inul ce se to a rn ă în groapă nu lip seşte nici
îa în m o rm â n ta re a lor.
31) M . Black, O p. cit., pag. 140.

32) Ibid. pag. U0.
200 ŢIG A N II D IN ROMÂNIA
In te r e s a n t este însă a ltc e v a : în form ă in e d ită cu a ju to ru l

c ă re ia se fe resc de strig o i; pe m orm ântul p ro a sp ă t al m o rtu lu i
se a ş te rn spini ca să îm piedice ie ş ire a su fletu lu i din g r o a p ă .....
Ia r n um ele m o rtu lu i devine d e în d ată tabu ; el se v a num i d e -
•acum încolo altfel.
De felul cum m ortul e jelit ne facem o id ee a su p ra în ţe
lesu lu i d a t nu a tâ t actului m o rţii cât d isp ă ru tu lu i: ei im ită b o
ce tu l fă ră ca să fie m işcaţi „până la lacrim i“ de p ie rd e re a celu i
d e c e d a t, sco ţân d v a ie te false. R e p e tă şi ei, d u p ă m odel, (adică
d u p ă ţă ri şi neam uri) acele odihne făcute cu m o rţii o rto d o c ş i
la noi. .
D ar dacă în tre Ţiganii de cort, cultul m o rţilo r e cât se
p o a te de sim plu şi ap ro a p e absen t, m o rţii lo r su n t tem u ţi. Ei
d ev in tabu şi hum ele lor, cum s'a m ai am intit, nu mai e ro s tit.
M ai m u l t : jurăm ântul p e m o rt e su p te m u l lor legăm ânt în fa ţa
v ie ţii şi oam enilor. Din această cauză, la n ev o ie eşti a v e r t i z a t :
„ju ră pe m orţii tă i“ !
. Se poate sp u n e pe d re p t cu v â n t că o d ată cu m o a rte a , o
p e rd e a s'a lăsat, p e n tru to td eau n a , în tre cei răm aşi în v ia ţă ş i
cei d ispăruţi. S u p rav ieţu ito rii u rm â n d să-şi ducă tra iu l lo r m ai
d e p a rte lăsând p e d ru m u ri, în acelaş chip, m o rţii lo r a su p ra
că ro ra se a şte rn e g e n e ra ţie d u p ă g e n e ra ţie u ita re a „ b in e fă c ă
to a r e “. •
A rta d e -a influenţa v iito ru l, d e -a in flu en ţa asu p ra fe ric irii
■omului p e păm ânt, o p o se d ă anumiţi_ v ră jito ri. E a, în m ediul
n o stru ru ra l e re d u să . La câ te v a sa te dacă se g ăseşte un b ă r
b at sau fem ee, c a re d esc ân tă.
In tre Ţiganii de co rt, din c o n t r ă : p re z ic e re a d ev in e o
p ro fesie. E in te re sa n t de n o ta t că b ă rb a ţii c o rtu ra ri ră m â n in
diferenţi la felul cum câştigă fem eile lor banii p e ghicit, în
sensul că nu le iau nici ei în serios. Ele în schim b, p u n în a
ceastă m eserie lucrativă, a tâ ta pasiune, în cât se fac c re z u te ,
m ai ales de fem eile din m ediul ru ral.
Ia tă p en tru c e, orice C o rtu ră re a să , p o a rtă la şold un b u z u
n ar de ţin u t cărţi, sau tegat la b râu , ghiocul. P o a rtă apoi, în
m intea sa, d aru l d e -a ghici în palm ă, d e -a da cu bobii etc. Cu
un cuvânt, ele nu lu crează altcev a, d e c â t fab rică b id in ele şi
dau cu ghiocu. A rta divinaţiei, în tre C o rtu ră re s e a d e v e n it o
m eserie care aduce câştig. Şi v e n itu l e în r a p o rt cu d a ru l p e
c a re - 1 au d e-a convinge.
Ţ IG A N II D IN ROMÂNIA 201
R e ţe ta o află în m ediul ţă ră n e sc . D e aici o culeg şi-o p e r -

îe c ţio n e a z ă , A cum ele m o şten esc în tre g arsen alu l de în cântaţii,
d e v ră ji şi farm ece. Şi le m o şten esc dela cele* m ai b ă tr â n e ,
c a re Ie Iasă în u rm ă, cum lasă b ărb aţii copiilor lor, m eseria
d e -a face ciu re, căld ări etc. A şa lasă m am ele lo r fiicele, în
d e m â n a re a d e -a p u te a face bani astfel. Ei au adus o b iş
n u in ţa de m ai sus, din O rie n t, u ude se b u cu ră de m ai m u ltă t r e
c e re ca în m ed iu l n o s tru ru ra l, -
In felu l a c esta v ă z u tă p roblem a, nu vom a ra ta „obiceiuri
şi c re d in ţe “ la c ă rtu ră re s e , p e n tru că nu c re d în ele. D ar vom
am inti, to tu şi d e sc â n te c e le . V om în ţeleg e, d e ce, în tre ei nu-şi
d esc ân tă. D escân tecu l se face p e n tru p la tă şi încă d u p ă m ultă
tocm eală. D upă ce se d ă un aco n t (se pu n e în palm ă) sp re a
se convinge g h icito are a că nu v a fi păcălită, se descân tă. Or,
în tre ei, ac eastă p la tă nu v a veni, ch iar dacă d esc ân tecu l a r
a v e a v re -o tre c e re p rin tre ei.
Din cauza de m ai sus, d esc ân tece le de care se folosesc,,
su n t aidom a ce lo r găsite Ia fem eile d e sc â n tă to a re — ro m ân c e.
Cel m ult dacă C o rtu ră re s e le p ă s tre a z ă form a lor, unele imagini,
ce e a c e e şi explicabil. D e sp re o p e rfe c ţio n a re a teh n ice i se
p o ate v o rb i. D e scân tecele ce u rm ează su n t o dovadă,* T oată
gam a d e sc â n te c e lo r se p o ate re c o lta d ela o singură c ă rtu ră re a să .
P rin cip ial, p o a rtă cu ele în tre g u l stoc de v ră ji şi d esc ân tece .
M are ro l jo acă în tre ele ghiocul, cu care se p o ate p re z ic e
v iito ru l. A ici d esc ân tecu l nu-şi m ai a re locul, D acă e cazul, se
aplică. D e scân tecu l e m ai m ult o p ra ctică m edicală — p o p u lar ă
şi se d eo se b eşte p rin p ro c e d e u şi scop d e alte p re z ic e ri, în
ru d ite cu d esc ân tece le sunt farm ecele, ce p re su p u n o lu p tă în
v ră jb ită în co n tra d em o n ilo r c a u z a to ri d e m o arte şi b o ală.
Se în ţeleg e că p u te re a d e sugestie, e aceea care h o tără şte .
In ultim ul caz, se în tâm p lă ca m ediul subiectiv, re c e p tiv ,
fiind in flu en ţab il, re z u lta tu l să fie cu to tu l pozitiv şi astfel să
n e explicăm p ână la un punct, e fectu l a c e sto r p ractice în m e
diul n o s tru ru ra l.
ANEXE
(Material cules dela Ţiganii de cort)
D e deochi. Acolo să m unciţi,

Acolo să cănăciţl.
D e-o fi deochiat In trupu lu...
D e fa tă mare, Să nu fiţi
S ă -î crape ţîţele, Să răm îie...
Să -1 curgă laptele. C urat,
De-o fi deochiat de voinic, L um inat ;
S ă -î crape boaşele. Ca steau a din cer.
S pargeţî deocheturile Ca roua de pe p ăm înt ;
D in trupu... Să răm îie curat,
Cum se bate vîntu . L um inat,
Peste tot păm întu; Cum D um nezău l-a lăsat. *)
Cum se sparge ploaia,
A şa să se spargă
Deocheturile: D e deochi.
D în cap,
Dîn picioare, P asăre albă,
D în cap, Codaibă,
D în m îinl, Sus sărişî.
D în oase ; Jo s plesnişi. ^ ^
Să răm îie curat, Plesnească ochi răm nitoruluî.
Lum inat, Plesnească ochi deochetoruluî,
Ca argintu cel curat ; CiDe-a răm nit,
Că ie botezat/, A şi plesnit ;
Şi creştinat C are-a deochiat,
In legea lu D um nezău dat. A şi crăpat.
F u g iţi şi vă răp ân d iţl. Ş i-a răm as....
S pargeţî deocheturile, C urat,
Făcăturile. L um inai,
Acolo să vă duceţi Ca steaua dîn cer,
U nde pooa nu toacă, Ca roua din cîmp,
U nde cocoşul nu cîntă, Să răm tie ... c u ra t.
C îini nu la tră ; L um inat,
Acolo să m încaţî, Ca auru cel curat,
Acolo să beţi, Cum D umnezău l-a lăsat. ’)
*) Se descântă în tr’un p a h a r cu apă, cu a ju to ru l unui cuţit, cu care se •

mestecă şi după ce se term ină, i se d ă bolnavului să bea făcându-şi cruce.
1) Com unicate de Stanciu ţiganca, de 56 ani, din Schitul G oleşti Jud. .
M u scel; nu ştie carte .
ŢIG A N II D IN ROMÂNIA 203,
De iu ln t. T u deoclietorule,
L a cap com anac, U n d e fa ta cosita nu îm pleteşte,

L a in im ă v id ră , V oinic nu chioteşte,
L a p ic io a re g lig a n ; S ecurea nu păcăneşte,
Coc.oşu, P o p a nu citeşte ;
T ăc u t cu roşu, In co p itele ciutelor,
G o sp o d i com ina In fu n d u l m ă rilo r
C ine n -a re cruce A colo să v ă duceţi,
S ă n u v ie la cruce A colo să p rîn z iţl
C ine n -a re cruce A colo să v ă o d in iţi,
Să fu g ă d ela cruce Să lă s a ţi pă...
...Să n u tr e a c ă pe^te crucc. C u rat,
F u g i sabie diav o lească, L u m in a t,
C ă v in e c in c i săbi ascu ţite, Ca a rg in tu cel c u ra t ;
C îte c in c i su n t so răcite; C a d in cer p ica t, ■
Să ta e pe n e cu ra tu , D e-o fi d e o ch iat de sfinte,
S ă ta ie p e b lestem atu . Cu in im ile S fin telo r bune, '
F u g i d in cap u o m u lu i, B u n elo r ;
D in tru p u v o in ic u lu i, l i n e ca ap a,
D in sg îrc iu ' n a su lu i, D u lc i ca m ierea,
D in f a ţa o b ra zu lu i P ă... ^
C ă nu e s te lo c u tău< S ă -l lă s a ţi,
B a te -m ite -a r D um nezeu. C u rat,
E s te -a l cruci, L u m in a t,
ÎTi-al tăm îi. C um D um nezău l-a lă sa t.
P le sn e şte deavolc, D e l-o îi d e o c h ia t n e v e s tili.
C ă n - a i ce face; S ă -i c r e p e tîfili
C ă de n - o i plesni, Să le cu rg ă lap te le .
E u te -o i biciui; Să le p lîn g ă copilele.
Cu bici de m ăta se D e l-o fi deo ch iat copilele
Cu frîn g h ie -n şase; S ă -î sece rodu.
D e tăm îie să -ţi m iroase. D e-o fi d eo ch iat de fîn tîn ă ,
Izd at ‘ S ă -î sece a p a cea lin ă ;
N e b o tez at, D e -o fi d e o c h ia t de potecă,
Ie ş i d in in im a Iul, L u m ea p e ia să nu m ai treacă.
C ă ai in tra t n echem at. D e-o fi deo ch iat de v în t,
Cu cruce tc voi boteza, Să n u m ai b a tă pe p ă m în t ;
C u tă m îie te - o i tă m â ia , D e-o fi d e o c h ia t de p ă d u re
C u a p ă m a re te voi spăla. Să n u - î m ai dea m u g u re ;
Ie ş i n e cu ra tu le , că n -a i ce face. D e-o fi d e o c h ia t de p ă sărele,
Să le c a d ă p e n ele ;
D e-o fi d e o ch iat de lună,
Să p ia r ă aşa lum ină.
De deochi. *) Să lă s a ţi p e cutare,
C u rat,
T u strig o iu le , ' L u m in a t,
T u m oroiule, Cum D u m n ezeu l-a lăsat.
T u leule, D escîntecu d e la m ine,
T u leoaică, L ea cu d e la D um nezeu -)
*) C ând descântă de deochi, se procedează a stfe l: se ia o cană cu a p a .,

şi cu un cuţit îm punge în ea p ân ă term ină de descântat. L a urm ă se bagă tref
cărbuni aprinşi şi i se dă să bea bolnavului. T o t din această apă se unge pe c a p ..
2) Inform ator : Ilin ca D um itru. C orturăreasă 47 ani; nu ştie carte, d ir t.
S chitul Goleşti Jud. Muscel.
204 Ţ IG A N II D IN ROMÂNIA
De junghi. A tit să ste a deokiu-n cap«

Şi să fugă p în sa t,
D u p ă cum om u cu noroc C a u n cîine tu rb a t.
S ă m ă n în d să m în ţa pe^ loc, Cij co ad a în d o ită ,
L asă să m în ţă de v a ră Cu g u ra căscată.
P e ste a dă p rim ă v a ră ,^ Şi u n d e -o cădea,
A ş a ă st j u n g h i să iasă : A colo v a m uri.
D în to a te oasili, Pe c u ta re să -l lase,
D în to ate m ă d u la re le ; C u ra t:
D în eâp> L u m in a t,
D în m îin l. C um D u m n e z ă u l-a lăsat.
D în p icio are, P a să re albă,
D e p e tru p u to t ; A lb ă -c o d a lb ă ,
Să răm îie.... P ic ă -a ic l.
C u ra t, . P ic ă colea,
L u m in a t, P ic ă -n v îrf
C a ste a u a dîn cer, D e p ietrice a.
C a ro u a dîn cim p ; P a să re a d a c ă pica,
C ă ie botezat. P ia tr a se despica.
Şi ie c reştin at, D espică oki strigoiule.
Ş i-n num ele lu D u m n e za ii dat. D esp ică oki m o ro iu lu i.
D escînteCu d e la mint: D espică oki rîm n ito ru lu î,
Şi leacu dela D u m n ezeu *) D espic oki d e o ch e to ru lu l,
D espică oki le u lu i,
D espică oki strig o a ic i;
P e -a i m oroaici,
De plâns sau de m um a pădurii. P e -a i rîm n ito ru lu î,
S i-a răm as...
M u m a m um elor, C u ra t. ■
M um a p ă d u rilo r. • L u m in a t,
E u te strig, C a din cer picat,
T u s ă -m l ră sp u n z i ; C um D u m n e ze u la lă sa t 3)
E u î ţ î daţi,
T u s ă -m î d a î.
Eu î ţ î d a u p lîn su c o p ilu lu i meu.
De gâlci.
T u să -m i d a i o d in a ta.
Să d o a rm ă ca lem nu.
G âlcilor.
Să ta c ă ca ulm u. M o to fîlc ilo r,
Cum dorm p ă să rile -n tine
A p u c a ţi-v ă potccile,
A şa să d o a rm ă copilu la m ine.
Să nu m ai p ă ş te ţî gîştile.
Şi p u se ră sa le p ă ze ască :
U n orb,
De deochi. U n surd,
Ş i-u n m ut.
»V ine c iu ta d ela m unte, Şi v e n iră lu p î;
L in g în d u -ş î pui pe fru n te. O rb u n u văzu,
I] lin g e pe p istric e î, S u rd u n u auzi,
Şi pe fru m u şei; M u tu nu strig ă,
Şi ie u p e cu ta re îi lin g de d e o k î ; L u p i n u le m în c ă
D e deokî. Şi le m o rfec ară ;
D in tre okî. D e v îrf se p lcc ară ,
C ît a sta v în tu în g a ră , . D in r ă d ă c in ă se u scară.
- *) D e ju n g h i se de sc ân tă cu c u ţitu l a stfel : c u ţitu l se p u n e pe ju n g h i, p â n ă

term ină cu d escântul. D u p ă accea, cuţitul s a în fig e în p ă m â n t.
3) P ă u n a S lan ciu , 53 an i. N e ştiu to a re de c arte. D in S c h itu l G o le şti
'Jud. M uscel.
Ţ IG A N II D IN ROMÂNIA 205.;
G îlcile ca vîlcile . D in v ă î a d în c l
O butie plină D e-acolo să clipeşti.
N ouă în deşert ; A colo să ciocăneşti,
U m flătu ra d in d ărăt : A cnlo să m uşti,
D ela gîtu... să iasă. A colo să v en in ezi,
Să răm îie curat, Si să la ş i pe...
L um inat, C u ra t,
Ca argintu strecurat ; L u m in a t,
Cum. D um nezău l-a lăsat C a a u ru l cel curat.
Descîntecu dela mine D escîntecu d ela m ine
Leacu dela D um nezău 4) L eacu d e la D u m n e ză u
De brâncă. Descântec de drogosle.

B rîn c a b rîn c e n ilo r P le c a i pe cale,
M u m a c îin ilo r P le c a i pe vale.
Şi a p a g in ilo r. 'O tic ă in d u -m ă
F u g i d în f a ţa om ului, V ă etîn d u -m ă .
D în obrazu v o in ic u lu i. S fîn tu G h eo rg h e dac-auzea,
C ă te-îm pung, L a m ine venea.
C ă te -n ţă p , — Ce ţi-e cu ta re
C ă te a rd , D e te v a iţ l aşa ta re ?
Cu p iatra iadului, — C e să am , v a i de m ine
C ă nu i e 'te locu tă u ; M aik a P re c ista m i-a d a t
D u -te la co ad a m ă rilo r ; Si m -a u rît to t satu.
L a capu b ă le n ilo r jVI-a u rît cum natele,
Ş i-a l u rşilo r, M -a u rît su ro rile ;
Ş i-a l lupilor. M -a u r ît su ra te le ; .
C ă-aco lo este locu t ă u : M -a u rît vecinele,
B rîn c ă n e ag ră , M -a u rît ibovnicele;
B rîn că roşie, M -a u rît f ra ţi,
B rîn c ă din ceas ră u , M -a u rît c u m n a ll.
B rîn că din zile g reşite M a ik a P re c ista d a c-a u zia
F u g i de te p ărăseşte. L a m ine venea
C ă n u este locu tău .Din p a t de a u r să re a ;
A ci e ste -a l o m u lu i U n b ă ţ d e -a rg in t lua
Ş i-a l v o in ic u lu i. In rochie a lb ă să-im b răca,
C ă ieu te-o i d e se în ta P c-o sc a ră de a rg in t cobora,
Şi tu vei seca. 'De m în ă m ă lua,
Sa răin îie... c u rat Şi m ă duse la Io rd a n
l u m i n a t. . L a isvoru lu A dam .
C a ste a u a dîn cer Si m ă sp ă lă pe fa ţă ;
C a ro u a clin cîm p r'). '\ l ă sp ă lă pe b raţe,
Cu u n m ă n u n c h i de busuioc,
.Peste tru p u tot.
De s/nircăcimie.
Ş i-m i luă din cap:
F utri sp u rcate. P e ri de ţap,
F u g i v e n in a te , "Din tru p :
N u clipi P e r i de lup,
N u ciocăni ; D in m â in i :
N u m uşca ■Perl de c îin î
N u v e n in a . D in picioare:
In im a lu.... C opite de căp rio are
N u să g e ta : .Din spr'încene; "
D in c o p ac i lu n g i, P en e rele.
4) T ră s in a H ie ra r 29 ani. N u ştie carte. D in S chitul G oleşti ju d . MusceL .

5) D e la C îrstin a D u ic ă d in S ch itu l G oleşti, de .59 ani. N u ştie caiete. .
206 Ţ IG A N II D IN ROM ÂNIA
S i- m l puse pe u m ere î, ,De lum e lă u d a t.

D o i lu c e fe re î. 'M ă u ita i c ă tre R ă sa re
T o a t ă lu m ea se u ita la ici; 'Si v ăzu i n o u ă cazane
In cazane, cu n o u ă c u p to a re
•Şi-m î p u s e in sp a te
F ie rb e a c arn e a scrisei m ele
L u m e a to a tă .
’Şi în p ie p t im l-p u s e -u n soare A u rsite i m ele;
C a lu m ea să nu m ă om oare. D e la u rsito a re lă s a tă ,
D ela D um nezeu d a tă .
Ş i-m î puse la poale
O fie rb e a ,
‘S tele m ă ru n ţe le :
O c h in u ia
T o a tă lum ea p riv e ş te la iele-
O -n to rce a
T o t de d ra g o ste p rin stele.
S tea, ste lişo a ra m ea Z o r î î da,
T o a te s te le să ste a . P în ă pe...
T u să te fa c î n ă p îrc ă . 11 p lăcea
V ifo rată , d in c e r c o b o rită, ^ ^ •Şi la m ine p o rn e a .
Cu p a tru z e c î şi j ja t r u de c io c u rî d ă iŞi cum o v id ea
L a m ine p o rn e a ;
o ţă l ' „ „ .
C u p a tru z e c î şi p a tru de a r ip î d ă fier. D e la ia nu m ai pleca,
Să te d u c î la u rsito a re a m ea u rsită. P în ă nu-1 în ţă p a
D e la D um nezeu d a tă . ’Şi pe ia o lu a li).
'Să te d u c î n e co n ten it:
P în sa t n e u m b la t
D e c ă in î n e lă tra t. D e plăm ădit.
C ine te -n tre b a ,
C ine te -a în tâ ln i, C ioc-boc
L a m ine te -a porni. C ioc-boc;
Cu coadă să lo v eşti, C e c io c ăn e şti
L a m ine să p o rn e ş ti; Ce b o c ăn e şti?
C u ciocu să cio c ăn e şti In im a lu p lăm ăd esc
L a m ine să... C um se p lă m ă d e ş te fa g u rile d e m ie r e ;
O r ce om frum os C um se p lă m ă d e şte a lu a tu în c ăp istere ;
O r ce b ă ia t fălos. C um se p lă m ă d e şte m e re le -n m a r:
Să i se p a r ă urîcios. Cum se p lă m ă d e şte p e re le -n p ă r:
N u m a i cu frum os să n u p o a tă sta C um se p lă m ă d e şte v a rz a -n g ră d in ă ;
P în ă pe m ine nu :n -a videa. C u m se p lă m ă d e şte o u -n g ă in a : 1
A şa să să p la m ă d e a sc ă in im a lu...
S ă ra m îie c u ra t
L u m in a t
De m urii al *) ~
C um D um nezeu l - a lă s a t
— B ună d im in e a ţa lin ă f în tîn ă *
— M ulţum im d u m ita le fa tă b ă trîn ă .
— Şez! P lă m ă d ire a se face a stfe l: se iau o p t
— N -a m v e n it să şez. m u g u ri d e la opt fe lu ri de pom i şi se
V iu să -m î d a i h a in e le ta lc . pise az ă în tr ’o copaie în c are se face
Să m ă speli cu a p ă -n to a rs ă '■pâine. D u p ă a ce ea se c h eam ă lin co-
S ă p a r b ă c ţilo r fru m o asă; (pil c are d ă fu g a d u p ă casă şi in tră
S ă plac oam en ilo r în lă u n tru şi zice aşa: ,.ce cio căn eşti a
C a la p te le p ru n c ilo r; colo b ab o ’7 I a r b a b a ră sp u n d e : „ cio că
'Să plac b ă rb a ţilo r nesc, bocănesc in im a lu... p lă m ă d e sc ” .
C a b erea boerilor. Sc zice de tre i ori. L a u rm ă sc d ă
'Să fiu ca soarele cîn d ră sa re b o ln av u lu i — pe n e m â n c a te — m u g u ri
C a vişinu c în d -în flo a rc ; de ace ia d e sc â n ta ţi în m iere sau în
C a un p ă u n p e s triţa t d u lce aţă .
*) D e m ă rita t se d e sc ân tă p e m ă rg e le şi p e in ele ; p e b a tiste şi în -

•tr’u n p a h a r cu m iere.
6) D ela B aba K ira de 68 a n i, S c h itu l G oleşti J u d . M uscel. N u ştie carte.
ŢIG A N II D IN ROMANIA 207
De însurătoare. Ş i-o a fla t

Şi S fîn tu G h e o rg h e-a a le rg a t
S te a ste lişo a ra m ea Ş l-a g ă sit în tr -u n fu n d de b eci
T o a te stelele să stea. În fu n d a t,
N u m a i a m ea să nu stea; M a n a vaci.
Să u m b le -n lu n g şi-n lat, C u nouăzeci şi n o u ă c erc u ri ,
Si p e la- m ine în sat; C e rcu ită;
P î n ă - a găsi p e scrisa) m ea C u n o u ă ze ci şi n o u ă de lac ăte -n cu iate .
P e p a r te a m ea; ^ S fîn tu G h e o rg h e-a d a t
D e la u rs ito a re u rsîtă . . Cu securea
D ela D u m n e z ă u d a tă ;Şi-a sfă rîm a t cercurili
Ş i-în sp re m ine-1 în d re a p tă . Cu lacăte.
S ă n u a ib ă loc a um bla Şi m a n a a lu at-o
Şi p e m ine a m ă c ă ta ; Şi a dus-o M aici D om n u lu i.
N ici la loc a sta M a ica D o m n u lu i a pus-o în a p o i la v a c ă
P în ă p e m ine n u m -a v id e a Ce e ra p ă tru n s ă să facă
Şi p e m ine m -a lua. M ai frum oasă.
S i-a u z l dobitocule,
D escântec „ca să -n lor ci mana la v a c i’’. S ă fi b lîn d ă
Şi b la jin ă .
B u n ă d im in e a ţa ! T u n u m ai răcn i, '
S -a scu lat 'N u m ai bocăni.
S -a m în a t Să la ş i pe s tă p în să te m ulgă,
L a c îm p l v e rz i a a le rg a t; S i v ite lu să te sugă,
L a c îm p î de m ăta se C ă M a ica D o m n u lu i
C a să fiie g ra să E isv o ru l la p te lu i.
Şi fru m o asă. D escîntecu d e la m ine
Ia c ă s - a - n tîln it cu Jo ia n a : L ea cu l dela M aica D om nului 7).
F e rm ec ăto a rele,
P o c ito a rele .
D e p ă r a... De urât.
C o a rn e le -a c iu n tit-o
O chi p ă ie n je n it-o . S c îrb ea lă din m încave
C o a d a -a sc u tu ra t-o D in culcare
L a p te le i-a lu a t D in b ă u tu ră .
Ia r ia s-a în tîln it D in R ă să ritu S o a re lu i
Cu M a ik a P re c is ta -n cale C in ta tu cocoşului;
Ş l- a - n tr e b a t- o : D in c rie ri cap u lu i
T u Jo ia n a , D in sg îrcitu n a su lu i,
Ce b ă n c u lc ştl, D in v ă rsa tu zorilor.
Ce ră c n e şti D in m ă d u v a oasilor.
Şi tu b ă n cu leştl. D in fu n d u u re ch ilo r ;
N u ră g n i D e la prînz.
C ă ieu ochi ţl-o i d c sp ă ie p je n i D e la n ăm ia za
C ă p ă ru ţl-o i netezi D e la chindie.
C o a rn e le ţl- o i a d ăo g i D u -te la fetele d e -m p ă ia t.
C o a d a ţî-o i p re lu n g i. C -acolo te -a ş te a p tă :
T î- o i trim ite p e fa ta , Cu niesele-întinse,
Z în a , C u b u c ate puse ;
Cu S fîn tu G h e o rg h e d im p re u n ă. Cu făcli ap rin se
Ş i ţ l - o î c ău ta Si să lă s a ţi p e ..
M îna. C u ra t
M în a ta , L u m in a t
■P rin to a te p iv n iţe le . Cum D u m n e ză u l-a lăsat.
7) C o m u n ică M a ria B u rg h e i d e 68 ani- Nu ştie c a rte , d in S c h itu l G o

leşti 'Ju d . M uscel. ■
208 ŢIG A N II D IN ROMÂNIA
De dat cu cărţile. face cularele casă, m asă ; culăreasa,

să -m î d a ţi cu roşu ; ia r (ie nu, să -m î
„D o u ăz e ci şi p a tr u de c â rti, douăzeci ie ş iţi cu n e g ru în tu n e c a t” . Şi în cep e să*
şi p a tru de f r a t l , bine să ş tiţi, bine ■tragă o c a rte d â n d -o cui i se g hiceşte
s ă - m î d a ţi. s ă -m i d a ţi d e g în d u lu cu şi d u p ă ce a tra s-o , Ie în tin d e u n a c â te
ta r e că nu a ştiu t să g în d ea sc ă D um - 'una, p â n ă Ie în tin d e pe to a te . Şi în cep e
nezău ; g în d u să -i îm p lin ească, cu ş ti să spue d in g u ră şi bune şi rele, p â n ă i.
re a s fîn tu lu i; cu M aica D o m n u lu i. D acă se b ro d e şte d in zece u n a 8)
*>) In fo rm a to a re M a rin a U rs a r d in S c h itu l G oleşti de 54 a n i. N u ştie

carte.
BASME
Zice c-a fosi o dată ca nici-o d ată, că d ac -ar fi nu s-ar povesti,,
nici ie u nu m i-aş bate giira a m inţi, că nici ieu nu sînt dă cînd cu
p o v eştili,-făr, cu vo două tre i conace m ai încoace : d ă cînd să pot '
coia p u ricile la un p icior c-o m aje d ă fie r c-a s-aju n g ă cu sk in area
d ă ceri ; p ăd u ch ili c -o 'c o a jă d ă nucă şi lua oam enii p â fugă, de să
ducea la sfîn ta rugă. _ '
E i, cic-a fost un unchiaşi, n -avea copi dăloc — zîce cătă m ă
tuşe, ia d ă-m i m ie-un fus d ă to rt să m ă duc pîn sal, să ţi-acluc
ceva. să vedem ce ţi-oi cîştiga ? A şa, ia d a t un fus d ă tort m ătuşa.
S -a dus în cppu satu ’ui, c'nd în cnpu satului, ajuns a c o k , a găsit vo
şap te-o p t bâeţi m ai m ari, m ai mici, om ora un şarpe.
D a unchiaşu d ă colo, ce, m ă băieţi, să nu om orîti puiti dă
şarpe, datim i-1 m ie că vă dau un fus d ă tort. Aşa. P ăi, ce,- să.
ni-1 dai m oşule, să nu ne m in ţi — că ţi-1 dăm nu-1 omorîm. Şi
i-a lu at puiu d ă şarpe unchiaşu ; a v en it cu iei acas. (B ătrâna) :
— Ce m i-ai adus unkiaşe ?
— Ţ i-am adus un puiu dă şarpe. Şi l-a băgat în borcanu dă
c a slra v e ţi şi l-a crescut pîn nu mai avea loc în borcan să m ai
crească bala. II scoate şi-l bagă-ntr-o p u tin ică — m are aşa, şi-a
crescut acolo d ă nu m ai avea loc în butoi. D -aci, dac-a văzut că nu
mai are loc în butoi,, l-a suit în pod şi i-a d at drum u p ă pod, ş-a-
colo i-a d at dă-m încare, douăzeci d ă ani, p în -a crescut aliinaua
d ă şarpe, a crescut d ă trosnea grinziii podului. A lunei a băgat
capu p ă g u ra podului : — taică şi m aică ! P în să răspunză măsa, a
răspuns taso :
— Ce v rei taică !?
— E i taică, m îine cînd s-o-ngîna ziua cu noaptea, să le duci
la-m p ărafr., că.-n zori dă ziuă să-m plim bă-m păratu. Ei. zis şî
făcu t :
— B ună d im in e a ţa -n ă lţa te -m p ă ra le !.
14
210 Ţ IG A N II D IN ROMÂNIA
— M ulţum im dum itale moşule, ce ţi-e voia şi nev o ia ?

— D um neatale a i fa tă de m ă rita t, ie u am b ă ia t d e-n su rat —
să n e -c u sc rim am ândoi. D a-m părat.u-a zis la bucătărie : — M ă
b ăieţi, m ăi, lu aţi u n ch iaşu -ăla d-acolo d ă la p o a rtă şi b ă g a ţi - 1 în
b u cătărie şi d aţi-i ceva d ă m încare că e flăm în d rău. A p ăi, h a id a
m oşule, ia tiliu ţili şi pleacă... '
— D ragă, m ai d aţi-m i gratis să vorbesc cu-m păratu...
— V orbeşte m oşule, vorbeşte !
— N ă lţa te -m p ă ra te !...
— A uz m oşule ! Ce ţi-e voia şi nevoia ?
— D -tale ai fa tă d ă m ăritat, ieu am b ă ia t d ă-n su rat, să n e-n -
cuscrim am îndoi. A tu n ci a d at drum u la zăvozi dîn la n ţu ri — să-l
m înce. C înd le -a d a t drum u d în lan ţ, l-a ru p t p ă toate p ărţili şi
l-a spart. A ltu i-a dăschis p o a rta şi cura sîngili d în corpu lu i ca
cînd ar fi tă ia t u n bou. C înd l-a au z it şarpili ţîpînd, cum a sosit în
casă, a plecat jos. Ş a rp ili a s ă r it jos şi p ă unde-1 lin g ea, îl v in
deca. Şi l-a v in d ecat d ă to ate ră n ile şi p ielea s-a făcu t m ai fr u
m oasă p ă corpu lui. L a-m b răcat cu alte haine, şi d im in eaţa : — hei,
taică, cine s-a dus ieri, să duce şi azi...
— M ă om oară la ic ă !
— N u te om oară taică, nu te om oară, c-acu nu m ai ai fa ţa
c a re-ai avut-o; ie a ltă fa ţă — nu m ai ie fa ţa care-ai avut-o.
A plecat. Cum soseşte la p o arta -m p ăra tu lu i :
— B u n ă-d im in eţa-n ă lţa te -m p ăra te !
— M ulţum im d u m itale m oşule, ce ţi-e voia şi nevoia ?
— D um neatale ai fa tă d ă m ă rita t, ieu am b ăiat d ă-n su rat —
să n e-n cu scrim am îndoi.
— Să ne-ncuscrim m oşule, a zis îm p ă ra tu cînd a văzut fa ţ-a ia .
V ezi p ă d u re a -a ia dîn d ealu -ăla ? (p ăd u rea nu m ai fusese tă ia tă de
cînd îi lum ea). Zice, o văz în ă lţate-îm p ărate !
— In o ap te-asta să te duci, să m i-o tai, să m i-o-aduci, cracă
cu cracă, tru p cu tru p , v îrf cu v îrf, m ugure cu m ugure. Şi tu lp in ili
să le scoţi vînă cu vînă— să mi le-ad u ci î i c u rte to a te în n o a p te -a s ta ,
şi p ă m în tu să-l ari, ju m ă ta te să pui g n u , ju m ă ta te porîm b. Şi să
faci să-m i aduci o pîine coaptă d ă grîu dîn averea m ea, d in m oşia
m ea şi-un lig h ean d ă pîsat cu lap te dulce fie rt — să m i-ad u ci la
fereastra mea. C înd m -oi scula, şi m -oi spăla, să găsesc la fe re a s ta
m ea d în averea m ea dîn m oşia m ea ş-atunci m -oi încuscri cu tin e.
E i, luaţi-1 b ăiete, daţi-i dă b ă u tu ră — şi şi-a lu a t ziua b u n ă d ela-
ŢIG A N II D IN ROMÂNIA 211
m părat. Ş arp ili l-a a ştep ta t cu gura arsă, să vază ce răspuns i-a
'd a t.
— Ce-a zîs tă ic u ţu le ?
— A zîs aşa : ice, vezi p ă d u re a -a ia ?
— Z ic, o văz în ălţate-m p ă rate.
— In n o ap tea-asta să te duci să m i-o-aduci, să m i-o tai, să
m i-o aduci, cracă cu cracă, tru p cu trup, v îrf cu v îrf, m ugure cu
m ugure ; ce, dacă v re a i să te-n cuscreşti cu m ine. Şi tu lp in ili să
le scoţi v în ă cu v în ă să m i le-a d u ci în curte to ate-n n o ap tea asta.
Ş i p ăm în tu s'â-l ari, ju m ă ta te să pui grîu, ju m ătate să p u i po-
rim b. Şi să faci să-m i aduci o pîine coaptă d ă grîu, din averea
m ea, dîn moşia m ea, şi un lig h ia n d ă p îsat cu lap te dulce fie rt —
să mi-1 aduci la fe re a sta m ea. C înd m -oi scula şi....m -oi spăla,
să găsesc la fe re a s ta m ea d in m oşia m ea, dîn averea m ea, c-atunci
m -oi încuscri cu tine. ' .
— D u-te taică şi te culcă, că să face. S-a dus la culcare un-
chiaşu. Ş a rp ili a lu at b iciu d ă foc în m ân ă şi s-a dus în pădure,
şi-a d at cu biciu d ă foc de trei ori, ş-a venit to t da-i lui, şerpi, b a
lau ri. '
— Ce ţî-i v o ia şi nevoia stăpîne? •
— P în ă m îine s-aduceţi p ă d u re a tu lp in ă cu tulpină, vînă cu
vînă, v îrf cu v îrf, m u g u re cu m u g u re .'Ş i p e păm întu să-l a raţi,
Ju m ătate să p u n e ţi grîu, ju m ătate poTÎmb. Şi să faceţi să-m i a d u
ce ţi o pîine co a p tă d ă grîu şi-un lighean d ă păsat, cu lapte
dulce fie rt, c-a spus îm p ă ra tu c-atu n ci s-a-ncuscri cu m ine.
— D u -te stăp ân e-acasă şi nu te d o ară capu.
— C înd s-a -n gîna ziua cu n o ap tea (e lu n g tare)... să fiie dus
la-m p ă ratu . .
A p lecat şarp ili-acas, balaoru... A cu iei, (îm păratu), cînd a
văzut p ăd u ra, pîinea, a m ers la -m p ă rătea să şi zice : ei, îm p ără
teasă ce să facem cu unchiaşu — iei a făcut ce-am poruncit, d a
n o i am zis n u m a să-l speriem ... C e-i d ă făcu t ? E, acu, cînd iei
a m încat, cînd s-a sp ălat şi în ch in at la ta tă l ceresc ; da şarpili
' ce-a zis că tă ta-so ?
— E i taică , să te duci la-m p ăratu , că acu ie-n coraju lui. Ie
'm încat, ie băut. C înd s-a dus unkiaşu era în ain tea p rîn şo ru lu i1).
— B ună ziu a-n ălţate-m p ărate ! •
1) P rîşo r 9,30 ; prînz 11,30 ; ziua ju m ătate : 12 . Sunt îm părţiri ale ti « -

ţiu lu i în Muşcel. '
212 ŢIG A N II DIN ROMÂNI \
— M u lţum im dum itale moşule, ce, ce ţîi voia şi nevoia ?

— D um neatale ai fa tă de m ăritat, ieu am b ă ia t d ă -n surat, .
să n e-n cu scrim am ândoi.
— Să ne-ncuscrim moşule... d a m ai ai una cu m ine :
— Ce să fac n ălţate-m p ă rate ? ,
' — S ă-m i faci un pod d ă aor, să m ă plim b icu cu îm părăteasa
m ea şi cu fica m ea, şi p ă m ă rg in -li-p o d u lu i, şi p-o p a rle şi p -a lta , .
cîte fe lu ri dă poam e-n lum e-asta. ţoale să fie p ă m ă rg in ili po
dului. S ă m ă plim b ieu cu soţia m ea şi cu fica m ea... I-a d ă d ă .
m încare, dă b ă u tu ră şi tot aşa : lu a ţi - 1 b ăieţi şi d a ţi - 1 afară .L -a ş
tepta şa rp ili cu g u ra arsă :
— Ce-o zis tăicuţule ? -
— A zis să-m i faci un pod d ă aor să m ă plim b ieu cu-m pă-
răteasa m ea ş i cu fica mea, şi p ă m ărg in -li podului, p-o p arte şi*
p -a lta . să fie cîte fe lu ri dă poam e-n lu m e-asta ; — toate să fiie -
p ă m ărg in -li podului, să m ă plim b ieu cu soţia m ea şi cu fic a m ea. .
— D u -te taică şi te culcă, că să face. fel a lu at b iciu -n
m înă ş-a m ers în fu n d u g ră d in i lui, ş-a d at cu biciu d ă foc de
ire i ori, ş-atunci a-nceput să iasă tot d-ai lui, şerpi, b alau ri :
' — Ce ţî-i voia şi nevoia stăpîne? _
— Ice, uite ce, casa m ea, ce, s-o faceţi cu trei iatac u ri m ai
sus ca a-m p ăratu lu i, şi cu to tu lu i-to t d ă aor şi să faceţi un pod
d ă ao r din fa ţa casi noaste p în ă-n fa ţa casi-m păratului, în fo i-
şoru lui. M ă rg in -li să fiie, d-o p arte şi d-alta, cîte f/u cte-n
lum e-asta... _
P în ă n oaptea ju m ă ta te s-a făcut podii cu case cu tot. C înd s-a
sculat îm p ăratu ş-a văzut, s-a dus la-m p ă râtea să şi i-a spus că s-a
fă cu t podu d ă aor la noaptea ju m ătate. P în ă să p ră p ăd im noi p ă un'-
chiaşi, el a făcut ce i-am poruncii. C are -a m ai făcut lu cru ri d -as-
tea ? Ieu am răm as dă ruşine cu unkiaşu...
D ac-a văzut îm p ăratu -aşa, s-a d at îm p ăratu după ce-a m în c a t'
m încarea dă p rîn z,-s-a d at după m asă ş-a scris h îrti pîn p rim ă rii
şi ră v aşe pîn toate oraşe — aşa, şi d-acu, dă cînd a-n cep u t ie i să
scrie, că le-a trim is h îrtiile-alca, p rin toate oraşele şi pîn toate p r i—
m ăriili, s-a strîns lum e după lum e. A yenit cum cură fru n za şi
ia rb a — boierim e cu corăbili p ă ape, m ari, ş-a tras la -m p ă ra tu
la nuntă. Şi cînd a v en it lum ea d u p ă lum e, şi sărac şi bo g at — a
venit. D ac-a venit, i-a scris un b ilet unchiaşului, să v iie ginerica.
U nchiaşu şi cu şarpili-a ră d icat, o p t căruţe dîn opt curţi p ă podu
d ă aor şi s-a pus b alao ru în opt căruţe şi m ai venea coada p ă jos

d ă trei căruţe. C înd a sosit în fa ţa casi, s-a dus la -m p ă ra t ş-a luat
- m ireasa. P ă fu g ă s-a dus ş-a pus-o în că ru ţă lîn g ă capu şarpelui.
A cu d ă la capu şarpelui, cum vine, m ai iera loc gol, ş.-a pus a
colo zestrea. C înd a p o rn it şa rp ili-n d ă ră t, s-a lă ţit podu d ă greu
' tate, aşa ie ra d ă m are. S -a dus la locu lui. In casa unde-a i n tr a t
f a ta cu şarpili ie ra p e rd e l-li puse. Acolo ie ra m asa-ncărcată cu
d ă to ate halea. Şi iei a d ăsbrăcat p ielea d ă şarpe după iei. A vea
1 coroană d ă -m p ă ra t p ă capu lui, m ai m îndru ca la toţi îm păraţi
d in lum e-asta. Şi h a in ili le-avea d ă aor. Ş-a stat la m asă ş-a zis
• că b ărb aţii iei e m ai m în d ru şi m ai frum os ca taica d ă trei ori.
A şa a fost zis fa la dă-m p ărat... ' '
Ş -ar.b ău t ş-ar m încat şi p ă la vecernieâ m ers ta-so şi cu
m ăsa-acu ]a gineri-so, să vază aude glasu fie-sa ? Cum nu, a auzit
glasu fie-sa, d a a lui nu. Ş -atunci s-a m ai îm bunat şi s-a m ai
veşelit că n -a p ie rd u t p ă fie-sa. ' •
Iei a crezut c-o răpuse n oaptea pîn la ziuă : a trim es p ă m am a
lui, p ă m am a-m p ă ratu lu i d im in eaţa — du-te m aic-acolo dă
' vezi, m ai ie fie-m ea or a răpus-o ? S -a dus, ş-a tras d ă uşe că iei,
cînd a fost tre i ciasuri p în la ziuă, s-a r sculat, s-ar spălat şi-ar
stat ia r la m asă, ş-ar băut, ş-ar m încat, şi p ă u rm ă iei s-am brăcat
în p ielea d ă şarpe şi-a in tra t în tr-u n lac, aci a lă tu ri cu casa : că
iei nu p u tea să siea in casă-m brăcat în pielea d ă şarpe dăsbrăcat,
cu iei d ă faţă. Ş-aşa, iei num a trei zile m ai avea şi lăp ăd a pielea
d ă m ăg an d u p ă iei, (dă voia lui). - - -
A şa cîn d s-a dus m ă-s-acolo, zice, m aikă, cum ai tră it cu
b ărb atu ? ~
— E i m aikă^ b ărb atu m ieu ie m ai frum os ca taica d ă trei
ori, şi m ai m în d ru şi m ai scump ca taica. Ş-aşa am b ă u t cu iei
ş-am m încat cu iei şi m -am culcat cu iei la braţe şi cînd a fost
trei ceasuri p în la ziuă, am stat l a masă" ş-am m încat, J-am băut,
şi s-a -m b răc at în p ielea d ă şarpe s-a dus in lacu -ala d-alătu ri cu
casa. C ă iei în casă nu p u tea să stea în fa ţă la lume. Sara venea
iară... •
— E i m aică, care v ă culcaţi înainte ? Ia, că dînsu să culcă-
n ain te, ieu spăl fa rfu riili, lin g u r-li.
— E i bine m aică, d ac ă-i d-aşa, n-î d ă cît să-ncarci soba
d ă lem ne, să faci foc m are, ca să socoteşti că ia i un lighian dă
j a r , să um pli lig h ia n u dă ja r şi să-l pui acolo, dă-dă-suptu pa-
tu îu i, unde pune iei p ielea şi cînd ti-i pune-n p at lîn g ă dînsu, să .

lu n g eşti p icer-li-n piele să m eargă p iclea -n lig h ia n u cu ja r c ă .
dac-o ard e p ielea, n -a re d ă unde s-o m ai ia p ă iei, şi răm îne aşa.
. , Ia, aşa o să fac m aică, Şi s-a pus ş-a -u m p lu t soba cu lem n e,,
ş-a b ă g a t p ielea-n lig h ian u cu ja r d -a p lesn it d-aşa s-a au zit peste
nouă m ări, cînd a plesnit p ielea (s-a auzit) ; unde u n p a i sp în zu ră .
şi u n u razim ă — a tît s-a auzit d ă m ult. Ş-aşa ie i s-a sculat d ă lîngă-
ia. C înd s-a sculat d ă lîn g ă ia, i-a d a t o p alm ă ş- a zis : (pă ia a
ars-o p ă nas cînd i-a d a t palm a-aia. Ia d ăg rab ă s-a şters la nas„
cu p o ala Iui, şi num ai a tît a p icat d in nasu iei ca o p ic ă tu ră dă.,
sînge) că ce s-o p rin d e-n corpu tău d în n o ap tea care ne-am culcat
am îndoi, să te-n cin g ă D um nezău în nouă cercuri d ă fier, să nu
nască dîn tine, p în ă n î-i v en i peste nouă ţă ri, peste nouă m ări,
unde — un pai razim ă ş-a ltu spînzură şi să strig i în g u ra m are :
d ra g dom nu m eu tin d e m îna peste m ine să plesnească cerc dă..
fieV, să nasc fiu dîn m ine.
A şa iei a plecat. Ia a răm as sîngur-acasă. A stat sîn g u ră-n
casa iei tre i zile, ş-a plîns, tre i zile-a plîns şi s-a je lit şi s-a v ă z u t.
cu tre i cercuri d ă fie r încinsă — num a d ă cîte-un deget, d ă nu.
d a cerc d ă cerc peste corpu iei- C înd s-a văzut aşa, ş-a -n c u it casa ■
ş-a p lecat la m ă-sa şi la ta-so. C înd a văzut-o m ăsa şi cu taso : ce -
s-a -n tîm p la t t a tă ?
— E i, să f iţ a i dracului, şi ta ta şi m am a ; şi m am a m are-taică^
că m i-a ţi făcu t b in -li-ăsta... D om nu nu e cu m ine !
— P ă i nu ţi-am fă c u t n ici-u n ră u dragu taiki...
— leu i-am spus m am i că b ărb aţii m ieu e m ai frum os de c ît
taik a de tre i ori şi ia m -a -n v ă ţa t să-n carc soba d ă lem ne, să i a u '
şi să um plu cu j a r un lig h ia n şi cînd doarm e iei să -i dau foc la
p ielea d ă şarpe cu care să-m bracă iei ziua... le u dac-am fost p ro a
stă, aşa am făcut. A p le sn it p ielea d ă s-a auzit peste n o u ă m ări,_
peste nouă ţă ri — u n d e-u n p a i spînzură ş-altu razim ă. A şa că
dom nu cînd s-a sculat, m i-a d a t o p alm ă şi m -a p o d id it sîn g ili p ă '
nas şi ra-am şters d ă poala lui. Ş -a zis aşa, că ce s-ascunde-n corpu -
m ieu, să nu nască p în ă n u m -oi duce peste nouă m ă ri şi nouă ţ ă r ir
unde-un p a i ra zim ă ş-altu spînzură. Şi iei a p lecat taică. Ş -a işit
p ă u ş-a fa râ : — a dracului să f iţi ta tă şi m am ă, şi m am ă m are. Ş-a-
plecat şi s-a dus la ţa ra lu i (şarpili). D acă s-a dus dac-olo, coco-
nule, iei s-a -n su rat acolo-n ţa ra lui. Ia ce-a fă c u t ? Cum a p le c a t
d in casă d ă la taso, s-a dus, o fi fost p ă la prînz sau după prînz şi"
s-a dus d ă D um inică şi p în ă L uni şi-a sosit la sfînta Lune. Sfînta

L u n e-a fost dusă la biserică, la a in trat în tilie a sfintei Lune,
şi i-a sp ălat v a s ili.ş i toate c ră tiţili şi to ate fa rfu riili şi s-a dat
într.-o fe re a lă ca să nu fie -n faţă. C înd a văzut sfînta Lune, s-a
pus ş-a ieşit a fa r dîn tilie ş-a zis : alele-ki doam ne sfinte, cine
m i-a făcu t m iie b in -li-ăsta, că-n. casili mele, nu răsbeşte pasărea
m ăiastră cu ciocu, da un m irea n cu trupu? A şa a zîs sfînta L une :
d-o fi om b u n să vie-ncoace, să-l dăruiesc cu ceva, d-o fi om rău,
să să d ucă la D um nezău, că ieu am o cureluşe unsă peste p ăm în t
ascunsă — cînd o-i d a drum u, m ice fă rîm i o face. A tu n ci răspunse:
ieu sînt M aică sfîn tă L une.
— .Tu ieşti fică, fa tă d ă-m p ă ral, cu stea-n cap d ă d iam an t —
b lăstăm ată d a b ărb at : ce s-o-ntîm pla-n corpu tău să nu n a s c ă '
d în tin e p în ă n i-i m erge peste no u ă m ări, peste nouă ţă ri, unde-un
p a i sp înzură ş-altu razim ă şi să strig i în g u ra m are : d ra g ă Dom-
nu m ieu, tin d e m îna peste m ine, să nasc fiu dîn m aică.
E i m aică, dacă tu ieşti cu ce să te dăruiesc ? A dăruit-o
sfîn ta L une cu o fu rcă d ă torcea fir şi m ă rg ă rita r — adică d ă aor.
Ş -a lu at-o ş-a plecat. S-a dus m u ltă cale-m părăţie num ai cît D u m
n e z ă u ştie — ca u n cu v în t d ă p o v e s te m ai n ain te iste, to t d ă Dum -
n e a v o a s tă s ă tă in u e ş te . S - a d u s ş -a aju n s la sfînta M arţe. Sfînta
M arţe era dusă la biserică. Ia r "S-a b ăg a t în t'ilia s fin te i M arţe şi
i-a sp ălat vasili. Ş -a v en it sfîn ta fyjarţe dela biserică. C înd a văzut
aşa m îndru şi frum os a zis aşa : alelei-îce doam ne sfinte, cine-a
in tra t în casili m ele, că-n casili m ele nu răsbeşte pasăre m aiastră cu
ciocu, d a ră m irea n cu tru p u ? A şa a zis S fînta M arţe — dacă o fi
om bu n să vie-ncoace să-l dăruiesc cu ceva, d-o fi om rău să săi
ducă la D um nezău, că ieu am o cureluşă unsa p ă supt păm înt as
cunsă, cu m ăsel-li d ă fie r şi cu d in ţi d ă oţăl, cînd i-o i d a drum u,
m ii fă rîm i o face.
— leu sînt m aik ă sfîn tă M arţea...
— T u ieşti fic ă d ă-m p ă rat, cu steaua-n cap d ă d iam an t, b lăs
tă m a tă d ă b ă rb a t ? (pasagiul se repetă).
A şa c-a d ăru it-o sfînta M arţe cu-n rodan (rotan) frumos.
D -a c i s-a lu a t ş-a plecat m u ltă cale-m p ărăţiie num ai cît D um
nezău ştie, cu-n cuvînt d ă poveste, m ai nain te ieste, tot de Dum nea-
v o astă să tă în u e ş te S-a lu a t ş-a plecat şi d-aci, şi-a ajuns la
sfîn ta M iercuri. A ci tot aşa (pasagiul ce se repetă).
—. E i fică, bată-te să te bată,cu ce să te dăruesc i«;u ? ş-a dâ-

ru it-o cu-n fus d ă tort care torcea fir şi m ă rg ă rita r. Ia a lu at-o
ş-a plecat ; m ultă cale-m părăţie, num a D um nezău ştie p în -a aju n s
l a sfînta Jo ie . S fînta Joie a fost dusă la biserică. E a a în tra t în ă u n
tru, a sp ălat v asili frum os şi cînd a' v en it sfîn ta Joie d ela bise
rică, ş-a văzut, ,a ieşit a fa r dîn t ’iliie ş-a zis, alele-kc doam ne
sfin te, cine-a in tra t în casili mele, că-n -câsill m ele nu râsbeşte
pasăre m ăiastră cu ciocu d ar-m ite un m irean cu trupu... D a ce,
dac-o fi om bun să v iie-n coa să-l dăruiesc cu ccva, ia r dac-o fi
om rău să să ducă la D um nezău, că am o cureluşă unsă p ă sup
păm înt ascunsă, cu m ăsel-li dâ fie r şi cu d inţi d ă .o ţe l şi cînd i-oi
da drum u p ra f şi fărîm i o face. ~
— leu sînt m aică sfînta Jo i, şi s-a arătat. C înd a văzul-o,
s fîn tă Joie, a zis, cu ce să te dăruesc o fică d ă-m p ă rat. cu
stem ă-n cap d ă d iam an t ? A d ăru it-o cu p atru m ere dă ao r şi cu
p a tru p u n g i d ă galbeni şi s-a lu at ş-a plecat, m ultă cale-m p ărăţie
num a cît D um nezău ştiie şi s-a dus ş-a aju n s la sfînta V ineri.
A şa, era dusă la b iserc e şi s-o petrecut ca şi la .sfîn ta L une ca şi
la .M a rţe , M iercure, J o i şi sfînta V ineri, a fost d ăru it-o c-un
cal cu douăzeci şi p a tru d ă arip i. A lu at ş-a plecat la -sfînta Sîm-
bătă. A ici tot aşa. S fîn ta S îm bătă a dăruit-o' cu opt pu i d ă aor
coconule... Ş -aciia a-ncins-o D um nezău cu nonă cercuri d ă fier
p este corpu iei, tre i d-acasă şi la şase cercuri, s-a făcut nouă. A
"p lecat şi d-aci, s-a dus, s-a dus, ş-a tot m ers cale lu n g ă-m p ă răţie
n um a cît D um nezău ştiie ş-a sosit la sfînta D um inică. S fîn ta
D u m inică plecase la biserică (pasagiu ce se re p e tă ).
— Ei, păcătoaso, cu ce să te dăruiesc ieu ? A d ăru it-o c-o
clocă d ă aor cu doisprezece p u i A ieşit sfîn ta D um inică cu ia
dîn poartă. Ice, fomee păcătoas-o dacă tu ai fost în ja le -a sta , uite
căsili b ărb ată-to ! V ezi, dac-a v en it aicea sa-nsurat. A şa d a r tu
ce să faci ? Să nu t e duci la iei ; acas la iei, ca ie i e dus la v â n ă
toare — în toate zil-li. Să te duci la fîn tîn a lu i că ie cu g h izd u r-li
d ă m arm u ră şi cu coperiş.u to t d ă m arm ură. Ş-acolo să p u i ce-ai
lu a t dă la sfînta L une şi cu ce-ai lu a t d ă la sfîn ta M arţe — să le
p u i p ă capacu fîn tîn ii şi cînd o veni slu jn ica cocoani, tu să te faci
că nu-i bagi d ă sam ă, ca- să zâboviască m ult. C a să să m ire şi
tîrziu, după ce-o trece dă prînz, să te faci că -i bagi d ă sam ă :
— valeo dragă, îi fi v en it de. m u lt şi ieu nu ţi-am b ăg at de sam ă.
T e-o bate stăpînu-acasă. A luat alea după fîn tîn ă, a lu at apa şi s-a
dus. D a ia s-a m ira t m u lt d ă ia (dă fa la dă-m părat) că ie ra cu

cercuri d ă fier, că ie ra cu b u rta aşa dă m are — şi s-a dus acas,..
— Ei, ce, d a ce-ai zăbovit aşa ? C e-ai fă cu t acolo ? Cu cine
ai stat d ă tain ă, cu cine-ai stat d ă vorbă ? .
— N -a m stat cu nim-inea d ă vorbă cocoană, să faci bine să
m ă ierţi, da dă cînd sînt ieu, (la D u m n eav o astă) ieu n-am văzut
p ă nim en i p în ă azi, la fîn tîn a noastă.
— Ei. ce ie fă, ce-ai-văzut ? '
— N u ştiu, o cocoană m are, voinică dă ice, corpu-i aşa, şi-n-
cinsă cu nouă cercuri d ă fie r şi are o furcă % carc toarce fir şi m ă r
g ă rita r şi un rodan d ă aor, n -am văzut dă cînd sînt p ă .f a ţa pă-
m în tu lu i. ce-i la fîn tîn a noastă... • '
— Ei, dacă ie-aşa să te duci în d ă ră t să vezi, nu le-o vinde ?
Să le cum părăm noi pă parale, să nu 'lc cum pere alţi dîn moşia
noastă dîn averea no'astă. M ai bine să le cum părăm noi. S-a dus
în d ă ră t. ’ _
— D oam nă m are, auz ce-a zis cocoana, că dacă li vinde pă
p arale, sa Ic cum pere cocoana că dacă le-o lila alţi îi pare rău
cccoani. dac-o cum pra alţi dîn moşia noastă dîn averea noastă.
— D rag ă, du-te şi-i spune că nu poci să dau ismene p ă călă-
io r — dacă are păs d a m ine, spune cocoani sa viie-ncoa — dacă
are păs d ă m ine, că şi ieu am păs dă dînsa...
S -a dus şi i-a spus. Auz cocoană, că nu dă ismene pă călător.
C ă zice că ieu îs călăto r la D um neaiale — da dacă ai păs dă
dînsa şi ia are păs dă tale. S -am brăcat cocoana tot în h ain ili ca
cum le-a\ ea şi cocoana. Şi s-a dus. Şi cînd a sosit la ia, s-a să-
r.ulai am îndouă în fa ţă p ă obraz şi-a vorbit : d ra g ă dacă le dai
p ă p arale, ţi le cum părăm noi. Să nu le dai, să le-apuce alţi, dîn
m i'şiia noastă dîn av erea’ noastă. C e-a zis cocoană, ieu pă bani
nu le dau cocoană m are. da dacă să poate, să laşi pă domnii să
d o arm ă cu m ine : ţi le dau în feliu-ăsta, fă ră nici-uri ban. U i-
tân d u -să cucoana p ă ia şi văzînd-o aşa groasă, cu nouă cercuri dă
fier, a zis în gândii iei că asta nu e pentru gîndu cutare...
— Iac-o sâ ţi-1 d a u să doarm ă cu tine. Ei, a luat alea la
b ra ţ ş-a plecat am îndouă dă la puţ.- Cocoana cum a ajuns acas,
a pus h alea p ă m asă şi ia (fala dă-m părat) s-a şi pus la pat, jos,
unde doarm e domnii. Cînd a venit domnii dîn vînătoare, cocoana
s-a dus p-aici şi iei a v en it p ă dîncolo şi s-a -n tîln it am îndoi şi i-a
-d a t m încare iritată ş-o băutură uitată. E, cînd s-a pus ciocoiu lingă
cocoană, acolo în fa ţă cu ia^ cînd au fost la m iezu nopţii, a răspuns,

cocoana cu nouă cercuri d ă fie r : „d ra g ă dom nu meu, t’nde m îna
peste m ine să plesnească cerc d ă fier, să nască fiu dîn m ine” . Iei
n -a auzit, n -a văzut. „D rag dom nu meu, t ’inde m îna peste m ine
să plesnească cerc d ă fier, să nască fiu dîn m in e” ! N im ic. A
s trig at a tre i o ara : „d rag dom nu meu, tin d e m îna peste m ine să
plesnească cerc d ă fier, să nască fiu dîn m in e” ... N -a auzit nim ic.
Cocoşii a făcut cucurigu-u-u, d ă trei ori şi s-a lu m in a t d ă ziuă ş-a
plecat cocoana... S-a dus tot la puţ. Ciocoiu s-a sculat ş-a plecat
în v în ătoare, da cocoana cu nouă cercuri d ă fier, a scos acolo,
la puţ, p atru pungi d ă galbeni, un f ir d ă tort, m ere d ă aor, — a
venit slujnica la apă. C înd a venit la apă, cocoana d ela pu ţ, s-a
făcut cu nu-i bagă d ă sam ă. Cînd, servitoarea, d ă la ziua ju m ă
ta te stitea acolo. D a cocoana d ă colo, d ra g ă îi f i venit d ă m ult,
(e om oară cocoana — şi ieu nu te-am b ă g a t d ă sam ă.
— A p ăi cocoană, sînt în v ă ţa tă ieu cu d-alde-astea, m i m ult
pîn m ă ia ]a bătaie şi tra g n ădejde să m ă lase. Ş -a lu at h alea d u -p ă
fîntînă, iar slujnica a lu a t ap ă şi s-a dus.
— Ei, curvoloştino, ce-ai făcut d-ai zăbovit a tîta la fîn tîn ă ?
— T aci cocoană că ce-am văzut ieu la puţ, n-a văzut nim en i
p ă lum ea-asta.
Ei, atunci d u -te-n d ără t d ă vezi le vinde, să le cum părăm noi,
pă p arale, să nu le cum pere alţi dîn averea n o a stă dîn moşia noas
tă. Şi s-a dus slujnica, s-a dus în d ă ră t acolo şi s-a -n tîm p lat ca şi
în tîia oară : ice cocoană, d ra g ă ieu n u ţi-am spus că nu dau is
m ene p ă călător ? D acă are păs de m ine să vie-ncoace că şi ieu am
păs d ă dînsa. S-a dus iar cocoana, s-a-n v o it tot aşa să d o arm ă cu
dom nu-so, fă ră neam d ă parale. A cu ciocoiu-a venit acas dîn vî-
n ătoare — da ordonanţu ciocoiului, a auzît cuvîntu dîn noaptea
d in tîi, da n -a -n d răsn it să-i strice somnu ciocoiului. C înd a fost
la miezu nopţi, cocoana cu cercurile d ă fie r to t aşa, d ă tre i ori :
„d rag dom nu meu, t ’nde m îna peste m ine să plesnească cerc dă
fier, să nască fiu dîn m aică” . N im ic, nim ic, nim ic, l i s-a adus
.ciocoiului m încare u ita tă şi b ău tu ră uitată. Cocoşu dă colo (de tre i
ori) cu-cu-rigu-u-u-u, şi s-a lum inat de ziuă. A plecat, tot la pu ţ :
tristă şi m îh n ită că nu să lip ia m încarea şi b ău tu ra d ă ia.
A scos calu, a scos cloca cu doisprezece pui d ă aor — a scos
calu cu douăzeci şi p atru arip i dă aor — ş-a scos opt pu i d ă aor.
C înd a venit slujnica făcea calu jocuri peste jo c u ri — puii sarea
peste cal şi calu peste pui. S lujnica cînd a văzut calu, ş-atîta fru
m useţe, cîtă ie ra la puţ, a stat p înă aproape de sară. T o t aşa :
— Şi curvo şi ţokino — unde ai intîrziat, ce-ai făcut d -a tîta .
vrem e d ă cînd te-ai dus ? .
— E i cocoană, la fîn tîn a noastă joacă cloca d ă aor c iu p u ii
iei. Ie douăzeci d ă pui, ieste un cal cu douăzeci şi p atru d ă arip i
— iera un joc şi-o frum useţe — to t aşa : lu cru r-li s-a -nvoit să
le dea daca ş-a triia oară i-a da voie să doarm ă cu bărbatu-so.
C ân d a ven it bărb atu -so d ă la vînătoare a avut coraj că-i spusese
o rd o n a n ţu -n p ăd u re : „boerule, ce e la noi !? leu n-am văzut dă
cînd sînt ; n -am auzit d ă cînd sînt.
— C e-ai văzut m ă ?
— Ce, ieste o cocoană cu no u ă cercuri d ă fier, dă cît un-
deget d ă nu d ă cerc peste corpu ei. Aşa, ş-a luat cocoana noastă
m ulte efecte d ă aor.
— Ce el’ectu ri a lu a t m ă ?
— Ieste dom nule la noi p ă m asă, ieste-o furcă d ă aor, ce
toarce fir şi m ărg ă ritar. Ieste un rodan d ă aor — este patru mere-
d ă aor, p a tru p u n g i d ă bani, şi ie ri noapte-ai fost fa ţă -n fa ţă cu
ia culcat, ia a răspuns d ă trei o r i : ce „d rag dom nu meu, t'in d e
m în a peste m in e să plesnescă cerc d ă fie r să nască fiu dîn m ine"
— n ici nu te-a i m işcat nici nu te-a clătinat.
— M ă, a m ai fi şi-n sar-asta ?
— Ie dom nule !
— D a d ă n-a fi ?
— Să m ă toci ca p ă v arză ! A tunci l-a tă ia t lacrim ili p ă
ciocoi, să-n g în a-n b arb ă-a şa cura d ă m ulte, că ş-a adus am inte-
d ă cocoana lui... C e-i d ă făcut, ieu nu m ai m ănînc nici m încare—
asta d acă şti că ie.
— Ie.
— P ă i ice, cum să facem ?
— D om nule, p în ă ’nu are cocoana dum neatale un m eşteşug nu
să poate...
— le u nu m ai m ănînc, m ă duc acas şi m ă fac bolnav şi strig
în g u ra m are că sa nu puie nim eni m ina p a m ine. D a lacrim ili nu-L
înceta d în b arb ă. (A fost şi bun la D om nu). Ş-a plecat acas, şi s-a
făcu t bolnav ş-a strig at în gura m are să nu pue nim eni m îna pă
m in e că ieu inor. Cocoana, cînd a v en it cu alea d a la puţ, le-a.
pus lîn g ă alelan te — d a cocoana cu noua cercuri d a fier, s-a pus-.
lân g ă iei binişor : fa ţă în fa ţă am îndoi. Şi cînd â fost la m iezu-

nopţi a strigat cocoana : „ d ra g dom nu meu, t'n d e m îna peste
m ine să plesnească cerc d ă fier, să nască fiu dîn rtiine“ ... a şi
îm b răţişat-o aşa cu mîna. C înd a-m b răţişat-o -a şi plesnit cercur li
ş-a născut un copil dă d o is p re 6 e ani.
T re i ani s-a canonit cu iei în b u rtă la casa lui — că ice daca
sim ţea dîn noaptea dîntîi, la nouă ani năştea, d a aşa, a născut copilu
la doisprece ani. A şa copilu-m brăcat a născut. V orbia dîn clipa
ce-a născut. C înd s-a făcut zîuă : —• ea d ra g a m ea, a zis cocoana
ciocoiului, acu du-te... 1
— P ăi unde să m ă m ai duc ? _
— P ăi unde-ai foşt şi pîn-acu. A sta ie casa m ea, asta ie-a v e-
rea-m ea şi moşia mea. •
— leu. n-am venit la D um neatâle, ieu am v en it la b ărb atu -
mi-oT leu am fost blăstăm ată d ă b ărbatu-m i-o (se re p etă pasagiu
cînd el o blestam ă). Ia nu că ie barbatu-so, aşa că fica d ă-m p ărat,
a zis că, -ei, dacă ie bărbată-to, spală p icătu ra asta dă sînge, că
asia e picătura' dîn nasu m ieu, dă cînd m -a blestem at.
- — D a ce, sîngili-ala-1 spăl cu scuipit dîn gură... D a. C înd a
făcut aşa (frecat) a um plut căm aşa d ă sînge — toţită.
— Şi na cocoană, dacă zici că ie "bărbatu tău... al tău să fie.
Iea (fata dă-m părat) a tras sufletu ş-a făcut căm aşa ca flo area şi
sîngili tot aici a venit ; adică tot la picătură. S-a dus şi s-a j u
decat dîn zece judecăţi — tot dîn cu v intili-astea — şi iei nu zicea
nim ic. Şi ia plîngea şi la toate judecăţile m încare nu i-n treb u it,
b ău tu ră nu i-a treb u it că ia avut saţ dela D om nul. D om nul ar
fi v rut să trăiască cu am îndouă — şi s-a dus unsprece judecăţi şi
la a u is p re c e a iiMecată a găsit un dom n care ie ra m ai cu m inte.
— Ce, bine dom nule, ce, cum D um neata, cocoane spune şi
plînge, şi D um neata ţîi aşa, nu zîci a ic i aşa nici aşa... n ici în t-u n
fel ?... ' ' .
D um neata v rai să trăieşti cu-am îndouă ? P ă i copilu-ăsta 1111
vezi, p arcă-i tă ia t o bucăţică dîn D um neata. A tunci ciocoiu a zis :
ei, Dom nule, ce să m ă fac ieu ? In felu-ăsta, că nu m -aş în d u ra nici
dă asta, n ici dă asta. Ieu averea cu-i s-o las ? E i, ice D om nu : av e
re asta s-o faci trei m ere d ă aor, cu case cu tot şi-o bagi în buzu
n ar şi te duci cu ia d ă unde-ai luat-o. A sta taie p-asta şi 1-as-o aici,
ca dacă i-o ti ebui b ărb at m ai găseşte ia vre-un bărbat. M are m inune
■a fost p ă ia, ş-a plecat acas coconule, ş-a făcut altă n u n tă la p ă
ŢIGANII DIN ROMANI4 221
r in ţii iei, cînd l-a văzut p ă gineri-so, fă ră piele d ă şarpe, p a iei...

Ş -a făcu t a ltă n u n tă cu iei, şi punea la cîini fîn şi la oaie. p ită şi
slăn in ă şi oaia să trăg ea la fîn şi cîinele să tră g e a la p ită şi s l ă n i n ă .
Ie ra un bai d ă ie i — aşa că ieu i-am lăsat bînd şi m încînd, şi ieu
.m -a m pus p-o şea şi v-am spus D um neavoast-aşa, şi m -âm pus p-o
găin ă, m -a dus to t pîn tin ă — şi m -am pus p -u n cocoşi, m -a dus tot
p ă jos. M -am pus p-o ra ţă şi m -a dus to t'p ă ghiaţă. Aşa dâc-am
văzut, m -am pus p-o şea şi v-am spus povestea a şa 1).
1) Comunică Ioniţă T ăle ra ru „bătrânii” , de 89 ani. N u ştie carte, din

Schitul G oleşti, (G ura Bugliu) — astăzi trecut la cele veşnice, (Rudar).
POVESTEA LU GROZĂVITU
A fost odată un îm p ărat de ţa ră cu g u ra m are şi-o av u t o

fa tă şi-o nevastă şi-o trîb u it să să ducă la războiu, şî-o p lecat şi
le-o zîs : „tu fa tă să stai colo sus în alei *) şi-ţi dau ţîie pe num e
şi m ă-ta să stea-n casă şi tu deacolo din alei să nu te m n işti şi
să nu-m i faşi vo ru şin e să m ă rîd ă lum nea to t p e m ine, şi-ap ăi îm -
p ăratu o plecat şi num ai iacătă că Vine o ţîrcoaică 2) la îm p ărăteasa
şi-o cerut o ţîr de p tită , da ia io răspuns că n u -i poate da că-i a
ăleia d ă sus şi nu vine jos şi-atunşi ţîrcoaica i-o zîs b ă trîn i : „ce-
m i dai că i-o ţ-o aduc jo s1' şi ia i-o zîs că-i d ă or şe-o şerc şi după
şe s-o învoit apoi ţîrcoaica o 'şe ru t dela îm p ărăteasă tri-zeşi de
cătane şi tri-zeşi di pahare şi le-o d at la fiecare cîte unu şi-apoi le-o
p o ru n şit să alege iu te şi fiecare şe-o găsi aia să o m o are şi să ia o
p c ă tu ră de sînge d ela aşa lighioane 3) să-l p u e în p a h a r şi iu te să
gh in ă cu iei la îm părăteasă şi aşa a făcu t toate cătanele şi-o m ai şe
ru t ţîrco aia un p a h a r cu jin 4), şi ap ă i o m estecat în ăst p ă h a r ăi tri-
zeş de s î n j i 5) pe cari i-o adus cătanele şi-a trîm es-o pe îm p ă ră
teasă la fa tă cu ăst p a h a r ca să înkine o ţîr cu ia şi îm p ărăteasa
s-o dus şi i-o d at de-onkinat din p a h a ru iei, ia r fa ta i-o d a t jin
d e-al iei de-aco!o din a * e * num a şe să v ezi m ninunea, m ninu-
n ilo r că din aia m n in u tă fa ta de îm p ăra t o p o rn it gre şi num a
iacă că ghine îm p ăratu şi cîn o văzu, o g în d it că ia o um blat
m nişelind şi-o ocărît-o e), şi-o zîs să pleşe-n lum e şi i-o d a t dru-
m u : cîtă cale-n-pârăţîie num a D um nezu să ştîie şi-o plecat fa ta
d e-îm p ărat plîngînd şi-n sărşinată, nu ie ra groasă, da ie ra m are
şi s-o tot dus ia, s-o tot dus pîn şe s-o oprit că ie ra aproape să nască
1) Balcon.
2) Ţ igană goleţă (nomazi).
3) Jivină, anim al sălbatec.
4) Vin.
5) „P icătură de sînge“ ,
6) C ertat-o.
•şi-atunşi ş-o fă cu t ia un bordeiu şi aişi a născut ia on copil şi nu

ie ra n im eni să i - 1 creştinească, da D um nezău văzînd-o lu a t şi p ă
S fîntu P etru de m înă şi s-o dus la bordeiu şi i-o zîs fe ti de-m pă-
ra t : dăni-1 nouă să-l creştinăm şi fa ta li-1 dă bucuros. A tunşi o
lă c u t D um nezeu o fîn tîn ă cu apă şi una cu m n ir şi l-o botezat şi-t)
zîs D um nezău că îi pune num ele de „G rozăvitu“ că-i cu tri-zeşi
de sîn ji în iei, şi apăi l-o dus D um nezău ia r în bordeiu şi i-o spus
m ăsa 7) cum l-o botezat şi-apăi o plecat. D a să vezi ! G roză
v itu creşte, creşte, văzînd cu ocki, aşa că pînă sara o um plut sg-hia-
bu şi nu m ai încăpea-n bordeiu şi-o în je p u ts ă vorghească şi să
în treb e pe m ăsa : „ho m aică, de une sîntem, aişi ieşti şi tu năs
cută, ai şi tu m am ă şi ta tă şi de une-ai v in t aişi ? M ăsa la înşeput
da să se codească şi să n u -i spuie, da G rozăvitu i-o fă g ă d u it b ă
ta ie şi m oarte kiar. A tunşi ne avînd şe faşe ia îi spuse că şinei
ia şi-i a ra tă scocu 8) pe care o v in t p în ă la bordeiu şi-atunşi i-o
zîs G ro zăvitu : no m am ă, io m ă duc la p ă rin ţii tă i să aduc m încare
pc un an de zîle, şi n-o aşteptat m ult şi-o plecat G rozăvitu spre
palat. Şi m erje şi m erje G rozăvitu şi to ată lum ea să-ngrozăve
ilc iei şi nu înd răzn ea nim eni să-i stee-n cale că şi carele dau pe
d ea lă tu ri de drum că nu-ncăpeau cu iei. c-aşa iera de m are şi num a
pe d ru m d e-o d ată să întîlneşte c-on crăişor şe m erjea la îm p ă
raţii roşu îm peţîte că ăsta ave tri fete. A tunşi G rozăvitu i-o zîs
să-l ia şi pe iei că poate i-o fi de v-on folos şi crăişoru l-o lu at.
D a cîn a aju n s la p oarta palatu lu i, G rozăvitu n-o p utut in tra
p â n ă n-o stîcat p o arta, c-aşa iera de m are. Şi s-o lu a t crăişoru di
s-o dus la ale tri fete d e-in p ărat şi şi-o petrecut- cu iele p în ă sara,
şi-apoi fetele s-o culcat şi s-o dus şi crăişoru fă se culce în casa
u n e dorm ea şi îm păratu. G rozăvitu în astă vrem e se hodinea pe
nîşte b îm e 9) în curte, d a iei nu dorm ea şi num a sa. făşea că doarm e.
N u d ep arte de iei se aşeza tri cătane şi zîşea iei în tre iei: io să ştiu
că-m i ia crăişoru d răg u ţa m nie ap ăi io m ai bdine o omor io pe ia şi
tot aş o zîs toţ. D a drăguţele lo r ierau tocm ai fetele de îm părat. Şi-o -
s ta t cătanele acolo p înă şe s-o întunecat cu de-abinele şi-apoi a in
tra t pe fereastă în casă une dorm eau fetele şi le om oară pe cite-şi
trele şi num a d im ineaţa s-o sculat îm păratu şi craişoiu şi-o tot
aştep tat pe fete să vie şi iele şi să m ănm şe, da. tot de jeaba c ă 'iele
7) M am ă-sa
8 ) Plaiu
9) Lem ne
nu m ai veneau, şi dacă o văzut îm păratu că nu gh in alun.>i o Irî-

m âs pe sluji să le scoale, da cîn o ajuns slujele în cam era ie-oi
o văzut că-s m oarte şi-atunşi o dat alarm ă şi toată l.umea o cre
zut că ăst um or num a crăişoru l-o p u iu ţ faşe şi deia 1 - j bugat la
înkisoare p înă şe i s-o faşe. judecata. D a ju d eca ta i-o fost aşe că
să-l spînzure de ghiu. A uzind 'G rozăvitu că-i închis crăişoru, iei
s-o lu at şi s-o dus la iei şi l-o întrebat de şele şe i s-o în tîm p lat,
»i i-o spus crăişoru că iei mi-i deloc de jin a G ro.:ăviiu i-o fă g ă
duit că - 1 s c a p ă ’ dacă va lua pe m ăsa lui .fi i o m ai spus că îi de
Iii ori m ăi m are şi m ăi vrăjm aşe de cît iei. Auzitul crăişoru de
asta nu să învoieşte şi vre măi bdine .sit.moar.t. G ro zăv itu s-o dus
■apai iarăşi la crăişor şi i-o zîs-: ,,C răişorule m ai ie o ju m ă ta te de
şeas p în ă să te spînzure, spunem , vrei să scapti şi să iai pe m am a
de nevastă, or vrei m ăi bdine să m ori ? Craiş-.yni îi spune că dacă
şi ia i-aşa de m inunată ie - 1 nu vre s-o ia şi m ai ie ra o m n in u tă p în ă
şe să-l spînzure ş-atunşi în treb ă ia r G rozăvitu pe crăişor de se
învoieşte la ce i-o spus iei m ai înainte. C răişoru văzînd-şi m oar
tea lîngă iei îi d ă lu i G rozăvitu în scris ca da, se învoieşte să ia
pe m am a ăstuia de nevastă, m ăcar că ie de tri ori m ai v răjm aşe
de cît hiu-său. G rozăvitu atunşi o lu at h îrtie şi s-o dus la îm p ărat
de i-o spus : ,,ho îm părate, stai şi nu spînzura pe crăişor că nu -i
ici de ghină, da io aflu pe ăi jin o v a ţ şi crăişorului să-i dai drum u
din înkisoare, da trîbe m ai în tâi să-m i aduşi pe loc în treg cătă-
năşagu tău. Im p ăratu aşe o fâ c a t şi atu n şi G ro z ă v itu să duşe şi aleje
pe trii din iei şi-i duşe înintea îm p ăra tu lu i şi-i în trea b ă : ,,M ă
aşa-i că voi ieri aţi zîs unul fieşte care că de cit să v ă ia crăişoru
pe vo-una din drăguţele voastre ap â i m ai bdine le om orîţi voi.
C ătanele văzîndu-se prinse nu m ai au şe zîşe şi-aşa n-o m ai spîn-
zurat pe crăior şi în locul lui pe ăi trii nelejuiţ. D upă a ia G roză
vitu o lu a t pe crăişor’ şi o p o rn it spre m aică-sa şi taică-so b ătrîn
ca să ieie m erinde pe un an şi s-o ducă la bordeiu. A junşi la 'oă-
trîn i ici nu num a că nu vreau sa-i dea d a încă vreau să-i dea m a
rea (-.1 sarea num a să scape de iele că tare o b ăg at groaza în iei.
D a G rozăvitu nu ie d ă cît o p k ită şi o stîclă de jin , da p arcă
ie ra m ninune că de unde loa acolo creştea şi nu m ăi găta. $i-o
p o rn it ap ăi cu crăişoru către bordeiu m ă-sa. D upă cîtăv a vrem e
or ajuns la bordeiu şi crăişoru văzînd că m am a lui G rozăvitu n u -i
aşe cum ir-o spus iei şi că-i frum oasă ca o fa tă d e-m p ă rat de veselie
şi p ărere bună, o p u p ă şi-o p u p ă tot une n-o arde soarele. N o, şi-

aşe o f o s t 10).
Observa\.iunea in fo rm a to ru lu i: „D a noi m ai ştim multe poveşti şi cîn-
te ş e colinde şi gîşitorî delea aşa cu „gîşî, gîşitoarea mc” şi ştim strig ătu ri
m ulte da nu le spunem num a cîn sîntem voioşi că altfel le uităm dişeia cm
î l m ai veni la noi să ne aduşi şi vo ţîr de ra c h iu 11) ca să ne faş'cm coraj
şi să ne aduşi v-o ţîr de d rep tate să avem şi noi loc de-al nostu, că doar
de cîn to t umblăm şî pe la dracu şi pe la m ă-sa şi tot nu aflăm şi a p ă î de
î l ' aduşe atunşî vom hi voioşi şi nu ne-o m ăi ploua şi ţi-om spune multe,
multe, m ulte de tot, de v î-îşp u tea spune şi la alţi c a să ne cunoască şî pe noi
ş’in’e sîntem şi de toate cîtc le gîndim şi le faşem noi.“
10) Inform . Petre Orna de 50 anii nu ştie carte. Din D ejani Jud. F ăgă
raş (Face p arte dintre R udări).
11 ) y in -a rs (ţuică).
în t â m p l ă r i c u s t r ig o ii
„ L a noi a fost un om strigoi, şi iei în curtea lu i n u ţînea,

n u m ai vaci şi boi ; bivoli d-ăştia negri, iei n u ţînea.. Şi iei, ve
nise vrem ea că cîn o fost bolnav, o cerut in im ă de bou.. O cerut
cînd o fost bolnav. O zîs că să-i dea in im ă de bou., şi să-l pue cu
b u rta -n jos, în copîrşeu ; ie. Aşa., a fost la noi. Ş -aşa feşori lui,
oam eni n-o v ru t să-i dea (inim ă de bou) şi-aşa 1 -o-m orm întat ca
p-on om de-iestelanţ. L -o-ngropat, şi iei, la o săp tăm în ă două,
o ieşit dîn păm înt. Poate că o ieşit Ia tre i noapte, d a iei s-o -n tîln it
c-un moş al meu — la două săptăm îni, p în pădure., şi-o strig at
că iera fo rţa t : ce m ăi fă rta te ? Ş -a tre ia o ară cînd s-o u ita t în d ă-
ră p t, l-o văst. Şi ie ra c-o p ă lă rie m are şi c-o zeg h e-p în ă-n pa-
m înt. Ş i-atunşi, cînd l-o văst, n-o zîs nim ic şi s-o dus acasă m oşu-
mi-o : avea vo douăzeci d ă toporîşti în spate...
Dac-o venit acasă, fem eea lu i o spus la fete : tu fetelor, d a -ţi-i
ceva m încare. B ătrînu o zîs că n u -i trebue.. că s-o speriat. O zîs
num a d ă două ori s-o speriat în v ia ţa lui — ie ra d ă noozeci dă
ani — şi ice, nu-m i trebue dăm încare.
Ş-aşa băieţi lui, o tot spus la oam eni, că uite ta tă -m i-o s-o
tîln it cu om u-ăla.., cu fărtafă-so..
Şi ieu m -am în tâ ln it cu fă rtată-m i-o . D ă tre i an i iei o fost
m ort în păm înt : m urea toţi b o i-n sat şi oam eni s-o-ntîlnit cu
cutare om şi l-o desgropat oam enii. Şi cînd s-o dus, .l-o a fla t viu.
S ta uite-aşa... în cur cu ţîg area — şi zice că ie ra roşu cum ie focu..
P ă u rm ă 1-o-nţăpat cu furcoiu ş-apoi o m urit şi n-o m ai m u rit
boii p ă la oam eni“ ..
P ă m oşu-m i-o l-o chem at, Ion Răbeca... .
Dela Gh. Costea 34 ani. Ştie carte.
Din D ejani. Făgăraş. (Rudar)
GHICITORI
G îcl tu gîcitoarea m ea : Gîci tu gîcitoarea mea :

M ă duceai la cocoana -1 dâ sus D înainte baguţi-o
Si veneai la ai dă jos— D indărăt direguţi-o
S ă ceu carne fă ră os. (Scoica) („Vile, cîd bag picioru-n opinca,
din dăral, o strîng cu nojiţa).
G îcl tu gîcitoarea mea : * ,
J eu am un c a l ;
G îcî tu gîcitoarea mea :
T o t el să cacă, tot el rîneşte. (Sfredcltl)
Un viţăl dă p ie le ? (Luleaua)
*
G îcl tu gîcitoarea mea :
C ăciula fîrtatu lu i în m ijlocu satului. Gîci tu gîcitoarea mea :
( Biscrica) Am patru fete, ‘ '
* S i-aleargă una dup-alta
G îcl tu gîcitoarea mea : Şi nu să soseşte niciodată.
Ce nu e trei în lum e-asta ? (Roatili la căruţă)
*
(Feru m ăduvă n-are,
P unte peste m are nu ie, G îcî tu gîcitoarea mea :
Scară la Dumnezeu nu ie, Am o vacă bălaie,
hi astea-s trei) S-o mulg cu scara,
" O-mpărţesc cu toată ţara.
(Luna cînd o vede ţoală lum ea).
M ă suiai în t-u n plai
Văzui o miie dă ursari. G îcl tu gîcitoarea mea :
(Fam ilia cu copii la masa). Am un cal, ■
Cînd îi iau şaua.
G îcî tu gîcitoarea mea : 1 să vede maţili ?
C e-î în tufă nu răsuflă (Ouăle) ( Tronu cînd î î iai coperişu să
vede tot în iei).
G îcl tu gîcitoarea nica :
Sus copaie, jos copaie Gîci tu gîcitoarea mea :
L a m ijloc carnc dă oaie. ( Broasca) Am un bou,
Cînd să culcă, nu rnai creşte iarbă.
G îcî tu gîcitoarea rnea : (Focii)
T ra p a , lapa-n chipăruş *
In c h ip îr !) (Lup) G îci tu gîcitoarea mea :
U ngur înarm at,
Gîci tu gîcitoarea mea : Trece m area fără vad, (Racii)
Pizda ta în fruntea mea ;
C oaili mcle-n m îin-li tale. G îcî tu g îţito area m ea :
(„Cînd smulge (mulge) vaca, Prooroc dîn p ia tră albă ;
oaia,— nu stă cu frunlea-n Iei cînd prooroceşte,
iei ? Şi coaili nu e ţîlîH ?) T o ţi m orţi-nviază (Cocoşa)
* "
1 } Dela R udarii din Bughea de sus. Muscel.
G îcî tu g îcitoarea m ea : G îcî tu gîcitoarea m ea :

■Am un viţăl, îl ta i la cur, Lunga m ea-n g u ra ta. (T îlv u -n butoi).
C ă capu nu ne trebue (Castravetele)
G îcî tu gîcitoarea m ea :
Ce ie dulce şi m ai dulce
Sei mai m are di cît casa,
pă taier nu să-taie ? (Som nu)
Şi verde ca m atasca. Şe-i dulce ca (Dela R udarii d in M uscel)
m ierea şî-am ară ca fierea ? (Nucii)
* * '
G îc î tu gîcitoarea mea : G îcî tu g îcitoarea mea :
O ală dă lemn şi coperişu 0 felie de pepene —
dă carne ? (Privata) In tr-n pizdă repede. (Suveica)
*
G îcî tu gîcitoarea mea : ~
Am o oală dă păm înt G îcî tu gîcitoarea mea :
Cu ţîţîli dă lemn, şi suge M ă sui în pod —
(?) M am a m -apucă dă nod.
(U sturoiu cind ii rupi d in legă
G îcî tu gîcitoarea mea : tură, din gura podului).
Am două fete,
Să spală şi ziua şi noaptea
ţ i nu să face albe dă loc G îcî tu gîcitoarea mea :
(Roţile la moară) Ce şade ţap ăn în tre ism ene?
* (Răschitoru cind dapănă h ’ir ele
G îcî tu gîcitoarea mea : pă iei)
te trozneşte-n inim ă ? (Cheea-n lacăt) D ela R udarii din G u ra Bughii
(Schitu Goleşti Muscel — In fo r
G îcî tu gîcitoarea mea : m ator Ionică T ăier a m 89 dc
M am a stă şi ta ta -î dă (Piua şî pisălogu) ani — nu ştie carte).
O ÎNTÂMPLARE CU UN PAHAR F U R A T 1)
(Material cules dela Ţiganii de cort)
A fost un fecior rom în d in S ărata. Ş-am avut vo... de pahare

la popa d in P orum bac cu la M andea], E l le-o adus acasă la el...
E l n-o fost asig u rat. O avut o slugă şi-a ţînut-o un an d ă zile.
L a term en, tot s-o suit în podu cu grîu. Popa a fost ţin u t paharele
în pod, în tr’un coş cu grîu. S luga lu at unu la plecare. P opa nu
ştia... Şi sluga l-a adus în tr-o iesle unde dorm ea el...
A cum a noi cînd am venit, c-a fost o răscoală (conversiunea)
n e-am rid ic a t p ah arili... P a h a rili-a u fost date b atrîn u lu i (popă)
care-a m urit. P reuteasa fă ră să ştie.. Iei avea 1 0 m artori. I-a d a t
te rm e n o lu n ă d ă zile d -a căutat şi p ă la Bucureşti, p ă Ia bănci,
arg in ta ri.. N u le-au găsit... P reuteasa credea că le-au lu a t iei ca
să n u -i dea bani..
P ah aru n-a fost al ţîg an u lu i cu pricina, ci îm prum utat. (N ’a-
vea b ani. Se a ju tă fă ră înscris, cu m artori...) A l cui iera p a h a ru
cerea 1 .000.000. N u v alo ra un m ilion da 500.000 valora... A m în-
doi ţîg a n i se in teresa — da ăsta îi cerea, pentru unu cerea două...
pah are.
S-o b ăg at ţig an ii pîn lege. D eclară la judecător... că i-a fost
d a t ca să-şi facă necazu, nu ca să le dea, fa ră să grijească... Am
a tîţia copii...
L a nouă an i de zile, la avocat i-a făcut aşa că la u n an d ă
zile d acă nu să găseşte să-i dea 500.000. D upă un an dacă trecea
n u m ai o zi, avea să ia 2 pahare. L a nouă lu n i de zile s’a a fla t la
un fecior d in Sărata...
Cum s-o a fla t ? O picat un ţîgan de-al nostru la un om dîn
sat şi-a povestit (G heorghe-a G ritului) şi astă., p rin iei s-o aflat...
M ai avea ţîganu 3 lu n i d ă zile... avea op t pahare airlea...
C înd, se duce ţîganu să-i d reag ă o căldare.. Rum înu : m ăi
1) Ir.fu rra to r Nicolae Danciu, din Scoreiu-Ţara O ltului, de 57 ani. N u

ştie carte.
D an ciu le ce-m i d ai tu să -ţi dau ieu ceva. D a ala num ai p en tru

v o i ie d ă folos..
— Ce să-ţi dau ?
— îm i d a i 2 0 0 0 (..ca să spue) leu te duc la cineva şi ţi-a ră t
ceva. U n p ah a r de-argint.
— D acă-m i ceri două m ii, două-ţi dau — cu condiţia dacă-m i
place pah aru. M ă, că-i d ă tine..
Fecioru cine l-o lu at a plecat în a rm a tă şi-o răm as m um ă-sa.
S ă duce la h ătrîn ă şi grăeşte cu ia.. Ce cere ? C ere, şase m ii lei.
D a d ă unde l-ai ? Zice d ă la B ucureşti (un m otiv). Bine, ţîganu
l-o văzut (O fost fo m eia săngură)... D acă să ştia că ce-i, nu să
m ai făcea oarbă... Şti unde-o fost ? I-o fost făcut un acoperiş d ă
lem n, ca cum bagă m ortu, pus în tr-u n corn de la iţă b ă tu tă cu
cuie... (M um ă-sa a spus că nu şti d ă iei). Ia cleştili şi dăsface,
ţîg an u a răm as (tablou) lem nit... (L-a recunoscut).
Bine, cu putere nu putea să-l m ai ia... avea m arto r : G ritu
rum înu... O d at în tîrg... — Ce să-ţi dau lele ?
— Să-m i d ai şase m ii d ă lei... N u că să ieşi a fa ră (!)
Lele... apăi cum v ra i să mi-1 laşi ? Z ice, ieu ţî-1 las cu cinci
m ii d a să-m i faci şi-o cupă d ă b ău t apă.
L a jăn d ari... I să spune povestea p ah a ru lu i, o lăsat jă n d a ru da
distanţie.
Lele, cum vreai să-m i laşi p a h a ru ? R um înu i-a d a t cu m ătu ra
la D anciu... No ice : ia adă-1 să-l m ai văz o d ată (!) J ă n d a rii, o
picat.
— D -unde l-a i ? M ăi ie-a l tău ? C ă l-o adus d in B ucureşti.
— C e-i baiu, ţîgane cu p ah a ru -ă sta ? O avut şi-o ţîr de belet
p a curu lui (paharului). O legat-o p ă rum înă şi-o dus-o la P orum -
bacu. O adus ţîg an ii şi-au pus m ărturie. Şefu îi repede două pălm i.
(T ăg ăd u ia, spunea că ie dîn Bucureşti).
P reuteasa, a-ngheţat. Să cadă preuteasa la belea...să-i p lă
tească spesele.... zece m ii lei d ă -l-a căutat... L -a d a t la lege... M a
m a feciorului ia două luni înkisoare ; ţîganu o ia rtă (declaraţie)
— răm îne chestia cu preuteasa. L a -n c h in a t d ra cu lu i ; l-a ie rta t
şi pe slugă...
L a C răcin a venit acasă în concediu. Ţ îg a n u -a d a t slujbe la
c ă lu g ă ri ; p ătru popi ; p ă la nevoi d-astea... ca să se dovedească...
C în d o ajuns acasă, o şi picat de-o m urit.
In A rpas, a tras p îra înapoi.
COLINZI *)
D e-ale lu i sînt ceste căşi Cu fiuţu mic în braţe.
Aşa multe m inunale F iu -şî plînge, tîngueşte
Cu fereştile-nzîuate M am ă-sa din grai grăieşte :
P ă dîn-untru poleite T a c i fiule nu m ai plînge
P ă d în -afară zugrăvite.
L a m iljocu curţilor
A sta-î sara mare
Este-o masă de m ătasă
Sara de Crăciun .
D ar la masă cine-m l şede ! S’o născut un fiu
Ş ade bunu Dumnezău ; Din M aikă curată
Ş-a doilea corn de masă T rup fără de păcate
Sade M aica Precista Doi în g e ri din ceri
S -a treilea corn de masă, L a ia şi-o venit
Sade Ion-Sînt-Ion Fiu l-o cerut
N ănaşu lui Dumnezău ; Dă-ni-1 nouă M aikă
A patrulea corn de m asă ; N oi să-l botezăm
Sade gazda ceai frum oasa ; L or că li l-or dat
T o t înkină cu-n pahar. •In poală l-o r lăsat
— Dă-mi-1 mie p aharu ! L a rîu l-or plecat
— N oi p ah aru nu l-om da, ’In apă l-o r spălat .
C -asfa-i d ar dă la nâşâ In vin l-o r botezat
Că dă mic m-o botezat In m ir l-o r m iruit
Dă m are m-o cununat. îius nume i-or pus
In buza paharului Sus Christos de sus
Scrisă-l floarea raiului C -or să stăpînească
Ş i-n fundu pah aru lu i şeriu şi păm întu
Scrisî-l spicu griului. şi pe noi d-arîndu -)
Să-m l fi gazdă sănătoasă
L a m ulţi ani mai veseloasă, Scoală gazdă nu durmi
Să ne dai cinste frumoasă : Că n u -l timpu de-a durm i
U n colac din grîu curat C ă-i vrem ea de-ampodobi
Şi-o peciie de porc grasă *) G azda-n sus ni s-a sculat
M ătu ra-n m înă a luat
C olo-n sus şi mai în sus C urţile le-a m ătu rat
Ieste-o p iatră răzim ată Când a fost la îsp ră v ît
D a p i p iatră cine şade? Iu te tată ce-am găsit ?
Şade M aica Precista Ş-am găsit u n bob de aor
*) M erg câte 4-5; „oam eni“ d«>-o parte şi „boresele” de-o parte. Co
lindă noaptea toţi. şi oam enii mari. C ând îl CrăciunU m are, mergem în jos
— cu colinda la prim ar şi la Anu Nou, mergem în sus ; dă la popa L azăr
în sus. u „
Cei din sat, prieteni la prieteni — „că ne dă sara făină, p ită — cît-o
ţîr de pită. Şi-o sticluţă de vin ars s-o tragem şi noi su nas” . ^ ^
1) Inf. Floarea Lungu 36 ani. N u ştie carte. D în Sebeş — Făgăraş.
2) In fo rm . H u rd u z ău G h eo rg h e. L is a -F ă g ă ra ş , 31 a n i, n u ş tie c a rte .
Să mi-1 facă d-un inel M aika sfîntă aşa ziciîa :

Ce-o m ai răm ânea dîn iei le u p ah aru nu l-oi da
Să-m pă ţîm pă la săraci C -asta-î d ar dela naşa
Să ne facă loc în rai Care de mic m-o botezat
U n d e-î raiu luminos ‘ Lerui D oam ne •
Sub poala lui Hristos. De m are m-o cununat
Z iua de azi la m u lţi a n i ! Si-n to a rta paharului
* Scrisă-î floarea soarelui
L a o masă ro tîla tă Să fi gazdă sănătoasă
Şade M aika prea C urată Să ne dai cinste frum oasă
C-un p ahar galben pe masă L a m u lţi ani mai veseloasă.
T o t înkină şi-n suspină *
îngeri la ia -şî venea Doi bo erl b ă trîn î
— Ce ţi-e m ăikuliţa mea ? Domnului nostru
De to t în k in î şi-n suspini ? P ă cum s-or ru g at
— Cum să nu-nchin să suspin Dum nezău le-or d at
Că sunt oam eni p ă păm înt Domnului nost.
Să scoală dă dim ineaţă, Ieste-un pom frumos
N u să spală nu să voagă M ere lin cădea
Şi-m î pleacă la făgădăîi G azda le-a strîn jea
H uduind pe Dumnezău L a copii le da-re
N u le frică c-oi trăzni D om nului nostru
Ş-oi trăzni ş-oi fulgera ! ^ ^ D e-a să salinda
D a mi-e milă de prunci^ mici L a uşe de rai
Că-mi răm în p rea n e căjiţi L a fecior dă crai
H a tu Evă mere, pere C'.olea-n jos şi mai în jos
jSă n aşti p runci cu durere 'Icste-un strat de busuioc
Şi tu şarpe afurisit Cu cărare la m iljoc
Să te tîrîl pe păm înt D om nului nostru
Să stai pe m ăr c o lă c it3). D a cărarea cine-o face ?
* „ l ot un bou mai roşior
D e-ale cui sînt ceste curţi L a corniţe ro tu n jio r
D e-aşa nalte m inunate Domnului nostru
Lerui Doamne D ar în coarne ce mi-ş po artă
Cu ferestriele-n-ziuate P o a rtă-u n legăn de mătase.
Ce din-un tru zugrăvite D ar în leagăn cine-m î şade
P e din afar poleite Şade ju p ân easa gazdă...4)
Lerui Doamne r
Jn m iljocul curţilor Să fie de bine
Ieste-o masă de mătase L a mic şi la m are
D a la masă cine-m î şade? L a to ţi ce se află
Lerui Doamoe In tr-a s adunare
Sade bunul Dumnezeu P o ftiţî sănătate
Ş-al doilea corn de masă D ragoste în oasă
Şade-s doamne, L a to ţi totdeauna
Cine şade ? Şi inim ă bună
Lerui Doamne Sus la d-um bra la doi nuci
■Şade Ion-Sînt-Ion ^ L a adum bră cin-dum brea ?
Ş-al treilea corn de masă Dum nezău că m i-s prînzea
Şade-s M aika Precesta-re — Hai Petreo cu noi la prînz
Lerui Doamne — N um a D oam ne îţi m ulţum im
T o t închină cu-n p ah ar Că n-am venit să prînzim
D umnezău din grai grăia Am venit să povestim
Ce, dă-ne nouă paharu Ia -ţi "tu Petreo biciu-n m înă
L erui- Doamne, Şi te ia pe rîu în sus
3) Inf. Babonca Gheorghe, de 5D ani din L isa-F ăgăraş. N u ştie carte,

4) Comunică Gheorghe R udar din Şinca N ouă, (T ara Oltului) de 42
ani. N u ştie carte. (R udar).
T o t trăznind şi fulgerînd Oblu-n ghenuchi o căzut

Cum să facă m u n ţî-n alţî A dă-m i soacră teill
Iuda s-o înspăim înta-re Să-m i dăscui căm ărili
Ce-o fost bun tot şi-o lu at Să-mi iau dzioldzl de cel subţire
Scăunaş de judecie Să ştiu c-am fost şi ieu mire
Beţigaş de o tînjie S ă-m l-au dzioldzl de cel mai lat
* Să ştiu c-am fost însurat
(Trei crai dela răsărit, P ă morm întu Evi mele
Cu steaua a călăto rit Busuioc şi caronjele
Steaua nainte mergea. V enită din anu-ăsta. Am auzit-o dă
T om na-n rai să ascundea
la borese. A m urit boereasa care a des-
L a m iljocu raiului, cîntat-o... T o t băeşiţă a fost. Noi nu
M ese-n tinse putem şti, tinereţili...
J tţu r i scrise
D a la mese cine şade ? #
Sade bunul Dumnezău U m blă m aika după fiu
ţi-1 judecă pc A dam • Raza Soarelui, ce fiu
— M ăi Adame, moş A dame T o t umbă şi întreabă
Slobozirea-n rai ţ-am dat, N âţî văzut pe fiu sfînt ?
D in to ţi pomi să m ănîncî Ba noi poate l-am văzut
N um a din pomu cel Sfînt, D a noi nu l-am cunoscut
C -ala ieste mai oprit. De cunoaşte 1-aţî putut
— O dată Doamne c-am greşit Că ce-l fa ţa fiului
C-am durm it şi n-am ştiut Scrisă-i raza soarelui
M ăru-n gură mi-o slujit •>) Şi pe cei doi umerei
* ' Duce doi luciferei
Eva care-a fost m ireasă M aiko dacă ieste-aşa
S-a cuî m oartă după masă Noi ţi-aducem veste rea :
Supt un plopom de mătase D ă la poarta lui Pîrlaz
M irile nu şo-n crezut Rcstinit pe lemn dă brad
P înă n -a fost de-o văzut M aika plînge şi se frînge
M irili cînd o văzut Inim a îî lu ată-n s în je 0)
L Ă M U R IR I
în v a ţă unul dela altul. II cîntă cu to ţii şi im ed iat il învaţă — v o rb ele
se spun pe o rice m elodie le p o ţi (obijnui)....
„D escîntece nu p re a ştim a ş a “.., F ac ison din buze la fluer (doi s unul
de-o p a rte , unul de alta). O b ă trîn ă cu doi dinţi, la cîntecul cu ison, spune :
„eu sînt b ătrîn â, nu să m ai m işc ă v ă tă m ă tu ra ")......
„R oata m o rii se -n v îrte şte „
ţac, tac, ta c ....“ Cînd am îo st ieu n-am auzit d -astea (o batrîn a>
Le plac cîn tările din V echiul Regat-, „piaţa m ieă, p iaţa m are...“ etc.
5) Inform . Floarea N. Moisin din A rpaşul de SusJud. Făgăraş de 28 de

ani. N u ştie cartc. . c.
6 ) II cânlă un grup d t 7 persoane, to ţi odata. Inform ator : Stanca
G hera, băeşiţa din O pera (Ţ ara Oltului) de 49 ani. Nu ştie carte.
OCUPAŢII (texte)
„Corfele le faşem din lemn de alun aşa că luăm două hire de alun
groase aşa ca două deşte şi faşem din iele două şercuri pe care le punem
u n u -întaltu curmeziş şi le legăm bghine cu p ră şi de alun aşe ca să nu să desfacă.
D upă şe asta îi g ata ap ăl pupem spătezele ş-ap ăi ne apucăm să îngrădim cu
nuiele de răkită, or cu prăşti de alun, aşe fel ca să gătăm cu îm pletitu tocma
la m niljocu corfiţi. Aşe cu două şercuri groase faşem corfele cu o sîngucă
toartă. A lea şe le îm pletim cu nuielă de răchită, odafăf le faşem, cu num a
treşem odată cu mîna pestă nuia şî, şi putem îm pleti cu ie, num a aAîta trîbe
să hie lemnii moi, să nu hie uscate, de alea care le faşem cu p răşti de alun,
apăi lucrăm cîte o zi întreagă, cîte un om m are num a la cîte o corfiţă, P răş-
tile li-e faşem aşe că luăm o ba'teală de alun, lungăi aproape de doi m etri
şi groasă cam cît deştu-ăl mare ş-apăi aşa ram la o şchioapă dela capu ăl
gros, înşepem a cresta cu cuţăteşu or cu brîşeagu aşa num a o ţîrică în lun-
jim e 2) şi în grosime 3), şi-apăi înşepem a îndoi dc băteală care măi înainte
0 fost curăţită de frunze şi nuiele cari-o crescut pe b ătea lă şi-.ipăî p raştia
să desfaşe aşe sîngură pînă în capătu băteli. D upă şe am scos prăşile, a p ă î
ne apucăm şi le curăţăm cu cuţîtu şi p-o p arte şi pe a lta şi-ap ăi iute ne-apucăm
şi îngrădim cu iele ca să nu să usce, că atunşi să rup şi-ap ăi n-am făcut
nimnic. M ăturili le faşem din smnicele de m ăsteacăn pe care! le-aşezăm mai
mult la un loc şi după şe le-am ascuţit la cap ătu gros, a p ă i le prindem
în tr’un şerc făcut din prăşti de-alun. Şercu-ăl m ai în tîl îl punem chiar în
p artea ai mai de sus a m ături, apoi mai punem încă vo două or trei şercuri
din şe în şe mai jos. Fusili le faşem din lemn de răkită. D upă şe--am cioplit
lem n şi-am d at form a fusului apăi le punem să le uscăm în p artea de d ea
supra a unui fel de coşar sub care noi faşem foc. Lemnu, care ne trîbue
noi îl aduşem de departe, o hi m ă i vo şaispreşe kilom etri d e aiş 4) şi-ap ăi
mai trîbue să şi plătim , că dăm un leu pentru fiecare h ir de-alun.
După şe-am făcut mai multe corfe şi m ătu ri, a p ă l cu un căruşor tras
de cîte-un căluş ne duşem pe safe să lă vindem . L a v îndut ne deşem m ai
ales Duminica şi-n sărbători, că atunşi găsîm şi noi pe oam eni acasă, de alt
1ici, în zî de lucru sîntem şi noi uni care putem m erje, m erjem în pădure, iar
care nu, poate a p ă i faşem corfe or m ătu ri, or faşe fiecare şe poate, da cu
to ţi trîbe să lucre că de nu atunş îi rău.
Cu m arfa noastă m erjem şi pînă la tri-zăşi de kilom etri departe dela
noi şi pîn satili ru m în eşti strîgâm : „L uaţî-vă corfe şi m ătu ră n ev astă”, iar
cîn ne duşem pîn hăle săsăşti apăi zîşem : „jup în easă” în loc de „nevastă“ .
A păi ne duş era cu m arfă şi în Făgăraş, cîn ie tîrg m ărie şi tîrg dc săptă-
mînă 5). De vîndut vindem pe bani, pe făină de cucuruz, pe slănină, pe tulei,
pe fîn or pe v-o hăiniţă că sîntem goli şi noi ca şerki — şî pe alte halea pe
şe putem şi noi 5)”.
Injorm ator Petru Onea de 60 ani ne
ştiutor de carte. D in Dejani-Făgăruş.
l) nuiele
2 ) 7— 8 mm.
3) 2 — 3 mm.
4) din muşunoaie
5) de Vineria
OBICEIURI (texte)
A p ăî de obişeiurl se să zîşem, da noi n-avem şeva de făcuit să zîşî

'■»■a doar aşe ni datina făr tare puţînie lucruri, hincă noi sîntem şi pu ţîn l şi
jiio săraşi. S ărbători ţînem şi noi alea pe care le ţîn şi sătenii !). Noi n-avem
c ă lin d a r că nişl nu ştim citi nişi unu din noi şi nişl copţii, că n u -1 putem
(rîm ite la şcoală, că iarna n-avem cu şe-l îm brăca şi ni frică că ni mîncă
lupţi, ră vin pînă aişa în cătună şî să plim bă ca la iei acasă, da deia noi şi
Fără călindar to t ştim cîn îs sărb ăto ri că auzîm dela oameni,) (di'.n sat) da
noi nu ştim kiar bdine cum vîn una dup alta.
C optiî ni botează părintele cu apă sfîntă la biserică, ca şi pe-ai să
ten ilo r. D upă şe aduşe co p tilu la bordeiu ap ă î şine-l m ăî cu stare ăla
a p ă î faşe o ţîr de masă şi-şî chiamă pe naşi şineamurile de-aproape tare,
Ie r şine nu poate a p ăî mai treşe şî-aşa. Noi! nu prea avem noroc de toţi
co p tiî, că ne m or de mnişî. că de multe o ri iarn a ni se gată lemnile şi cum
sîntem departe de pădure le cam cruţăm şi-aşa ne răcesc coptiî — cîte-odată
5'1- ă î m ari — se bctejesc şi mor câ noi n-avem b an î să-î duşem la doftoru
ţji să li-e luom liacurl. Sîntem săraşi lip tiţî cîn îl aviem m nişî şi săraşi sîn-
lem şi cîn trîbe să le dăm drum u, că nu putem să li-e dăm de cît cîte un
rîn d , două or tril de skimb 2), cuţîtu şi traista şî-a p ă î nila Domnului cu
iei. D a şe să faşem că n-avem şe, câ tot aşe ni-o făcut şi nouă p ărin ţii noştri-
L a o nuntă aviem şi noi to t alea datine ca şi R um îniî : vine mnirele şi şere,
m nireasa dela p ă rin ţiî iei şi-apăl dacă lor le plaşe de iei atunşi apăi
i-o făgăduieşte. D acă nu i-o făgădueşte şi p ă rîn ţil nu vreau de loc să i-o de
şi la fată încă-i plaşe tare de fişior a p ă î să iau amîndoi şi fug de-acasă şi-şî
fac de cap, apăi dela o vreme să-ntorc că n-au- şe singuri şi-apăi p ă rin
ţ i î şe să le facă că n u -î poate omorî dacă iei să plac şi coa 3) să-î ierte.
De la îm p rc u n a ria 4) care să faşe cu treabă bună, apăi avem şi noi tot ăle
d a tin i kiar ca şi Rum înii num a că nu putem faşe aşe m are tăm bălău. Ne ke-
-m ăm şi noi nem oşeagurile de pîn Copăşeli °), Breaza, Lisa, U cea G).^ Arpaş,
C îrţişo a ia . Sebeş şi cîte u n ii avem neam uri pînă acolo-n colo cătră Săbghi 7).
p e la G uşteriţa, la Caştior, D aia şi dacă putem le kemăm şi pe-alea. D e
altfe l noi avem neam url-aşa m ai departe în multe locuri, că ni să pare nouă
■ră m ai de m ult eram noi în M unţi Apuseni şi de pe-acolo om h i v in t aişl,
şi că acolo străm oşii noştri scoteau aur de-ăla scump, d e-atu n şî de cîn
-am g h in t de-aişl nu ne-am m utat. Da di şe om hi vint aişl asta n-o ştim.
1) D ejenari
2) haine
3 ) trebue, caută
4 ) căsătoria
5 ) Copăcel
«) Ucea
J ) Sibiu
C ununia tinerilor să faşe la notaru şi-a p ă î la biserică. D upă şe s-o fă c u t

cununia, a p ă l se în to rc la bordeie şi-acolo sînt puşi la m asă u a d e-şi dă.
nem oşagurile or ostaşi cum le zîsem noi la nun taşi şinste bani or şe pot —
m nireasi şi a p ă l mîucă şi-şî petrec toată zîua. M ai totdeauna vin şi săteni 8)
să ne vadă că le plaşe cîn ne văd hiind vieseli şi jucîn'd, şi ju căm n u n e
uităm că n-avem trîm bghiţă şi dobă şi că avem num a fluere. A păi 9) după.
şe s-o g ă ta t şi cu ospăţu, apăi tin eri să m ută în bordeiu făcut m ai d in a in te
pentru iei. C âte-odată ghin fişo rl de-a-lor noştri şi de p ă în aHe sate şi n e
şer fetele de neveste, şi-apăi li le dăm dacă credem de bdine. A păi la m o r ţî
încă avem to t d atin ile pe cari le au Rum înii. D upă şe înaiinte de m oarte
am spovedit şi g r i j i t 10), a p ăl îl spălăm şi-m brăcăm frum os şi-apăi îî faşem
şi noi o slujbă de iertare ca la to ţi m orţii şi-ap ă î îl petreşem cu to ţii p în ă
în p ro g a d ie 11) şi-l îngropăm acolo mai către fundu pro g răzil *).
*) Inform ator : A d a m Onea de 56 an i
din Com. D ejani — Fagăraş.
S) D ejenarii
9) Apoi
10) cuminecat
11) cim itir
CONDICA ŢIGANILOR DIN Ţ A R A ROMÂNEASCĂ
PE ANUL 1837, DUPĂ VĂTĂŞII *)
(C A R T E D E V Ă T Ă Ş IE )
1. F ieştccaic cetaş este dator să cinstească pe zapciu i vătaful său. să

p la te a sc a birul ce este aşezat în foac subpt iscălitură şi pecetea noastră,
ia -şi ia ncgieşit răvaş cîcla zapciu sau mertic dela v ataf pentru banii l'e vor
(la, şi de vor avea bănuială că plătesc mai mult, să m eargă cu foaea la cei
c c vor şti carte cu apropiere ca să se adevercze.
2 . Fieştccare cetaş are să dea câte parale douăzeci vătafului şi parale
■douăzeci călaraşului i ceva şi de-ale m âncării când vor veni să le ceară b i
rul, însă nici zapciul nici v ătaful nu are voe să le ceară băufuii şi să facă
eisle p rin conace, ci să să mulţum ească cu p uţină m âncare ce va găsi la
casa cetasului, iar acel cetaş care va plăti odată birul său nu va mai ii
*lalor sa hranească pe zapciu şi vătaf.
3. O ricare cetaş va cerca vre-o supărare peste banii cei legaţi în voe
•sau bătae fără vină ori de către zapciu sau vătaf, volnic este să-şi facă bună
tlovada dela faţa locului şi să viie aice la curtea noastră şi îşi va a lia d re p
ta te a şi despăgubirea.
4. Nici un cetaş ori văduvă sau fată nu sunt slobozisă ia alţi ţigani
■streini decât num ai de ai noştri şi de-alc nostre m ergând mai întâi la zap
ciu lor ca să ia răvaş de cununie, pentru care răvaş nu are să plătească
m ai m ult de cât taleri unul.
5. O ricare văduvă sau fată va merge după ţigani streini va plăti bir
}>c tot anul câte talere douăzeci şi să vor trece din josul foii, supt a noastră
iscălitu ra ; iar când se va înstreina şi nu se va găsi, una ca aceea, atunci vor
p lă ti p ărin ţii sau cea mai de aproape rudenie fiindcă au îngăduit o înstrei-
n a re ca aceea. :
6 . O ricare preot va cununa pe unii ca aceia fără râvaşu zapciului ca
sei noastre, se va lipsi de d ato ria preoţiei după poruncile Sf. M itropolii.
7. H olteii ce se vor însura vor merge în d ată la zapciu lor i vătaf, la
o ri care va şti că cs(c cu apropiere ca să i treacă dinjosul foii supt a n o a
s tr ă pecetie cu taleri cinsprczece, şi aşa va p lă ti bani, iar în tr’a lt chip să
«iu dea nici zapciului nici vătafului vreun ban, că-i m ănâncă num iţii şi nu-i
a r a t ă Ia casă ; apoi de se vor dovedi, vor plăti al doilea alţi bani, fiindcă
<nu a u ascultat porunca şi au d at bani fără să vază prin alţi streini, ca s au
tic c u t în foae şi să ia răvaş dela zapciu sau chertec dela vătaf.
8 . Fiecare boitei ce va ajunge în vârstă de optsprezece ani va urtna
jxscmenea cu p lata de taleri cincisprezece, iară p ân ă nu se trcce supt a
n o a stră foae cu pecetie, să nu dea nici un ban.
1) V. Acad. Rom. Mss. 4332. Condica Ţ iganilor pe leat 1837. Secolul

X lX -le a , în folio, foi 90
9 . N ici un cetaş, din ceiace se m ânca de^ zapcii sau de vătaşi, să nu-
dea nici un ban de acum înainte până nu se va încredinţa că se va trece d in
josul foii cu a noastră pecetie. Câţi fugari să vor întoarce la urma lor, ase
m enea să urmeze, şi după ce se vor încredinţa prin alţii streini ce vor fi în
apropiere cu ştiinţă de carte şi vor lua răvaş dela zapciu sau vătaf, aşa v o r
răspunde birul lor, ia r în tr’alt chip să nu dea nici un ban, ci să vie să se
arate la curtea noastră şi toţi câţi bani îi vor fi m âncat zapciu sau v ătafu ,
să vor în dato ra num iţii să-i întoarcă până la un ban; num itul ţigan înapoi.
10. Nici un ţigan de-ai casii noastre nu este supus la nici o gloabă de
către zapciu sau vătaf, nici la vre-un plocon, după relele m oravuri n e-am
în cred in ţat că au urm at unii din zapcii şi vătaşi ai noştrii.
11. Nici un holteiu până nu va fi în vârstă de optsprezece ani, nu este
d ato r să dea nici un ban bir, ci va fi spre a ju to r p ărin ţilo r lui.
12. Nici o văduvă nu este datoare să dea m ăcar un banu biru, sau să
prim ească în gazdă pă zapciu sau vătaf, ci în d ată ce va m uri so ţu l să m eargă
la preotu satului bă ia îăvaş cu leatu şi ziua (în) care au m urit bărbatul săir
şi unde l’au îngropat, şi acel răvaş al preotului să’l iscălească şi de aren d aş
sau stăpânu moşiei şi să’l adevereze şi suptcârm uitoru acei plăşi şi va fi scos
numele bărbatu său din foae şi va răm ânea ncsupărat.
13. O ricare cetaş va trece peste ani şaptezeci, va fi ertat de bir cum
şi cei întru ad evărat nevolnici şi nevrednici de n ic i o m uncă însă prin b une
dovezi iară nu după arătarea zapciului sau vătafului.
14. După poruncile înaltei stăpâniri, ca toţi ţiganii să să aşeze pe I;t
moşiile stăpânilor lor, să face cunoscut locurilor unde să pot aşeza ţig an ii
casei noastre, adecă la Potlogi, la Obileşti, la Săruleşti, la Negoeşti sau B ră -
neşti şi la Mogoşoaia, moşii ale casei noastre, iară nu în tr’a ltă p arte căci, care n ^
să vor muta să ştie că-i vindem.
Aceste mai sus arătate ponturi şi această carte ţi să dă la m âna tu
vătaşc cutare. Eşti dator să le faci cunoscute i'ieşcăruia cetaş din vătăşia ta ,
puind pe oricare va şti cartc cu apropiere ca să le citească, şi bine în ţe le -
ffându-ţ să iscălească în dosul acestor ponturi puindu-şi num itul cetaş degetul.
Căci când îm potrivă să va d o /ed i că numai un cetaş din vătăşia ta nu le-a u
auzit, vei li lipsit din vătăşie şi vei mânca şi două sute la tălp i şi vei fi
aşezat cu taleri una sulă la bir şi la viitoru v ătaf vei aduce aceste p o n tu ri
iscălite îm preună cu foaia ce /,i s au dat c'i a noastră iscălitură şi nccctie
A nul 1837 A prilie 23.
239
_î?r-. . NUMELE VÂTĂŞIEI “ r. ţiganilor Suma dato- Qbse „

vataşiei din vatăşie ra ta fiscului
1 V ătăşia Mogoşoi Ilfov şi T â rşo r Sud

P rahova .................................................... 33 928
2 V ătăşia Radului ot B r e a z a .................. 41 1280
3 V ălăşia lui D răghici ot Câmpina . . . 35 1056
4 V ătăşia S âm boten ilo r uagureni lui
M arin P u i ţ ă ........................................... 34 1056
5 V ătăşia V eroului Curui pe S abar
şi M ostişte ........................................... . 47 1408
6 V ătăşia lui lo tu N eculae P ă c u ra r
a S â m b o te n ilo r....................................... 26 672
7 V ătăşia Parasohivii o t G âeşti . . . . 46 1408
8 V ătăşia B ăicoi Sud P r a h o v a .................. 39 1152
9 V ătăşia lui Ioniţă sîn Io rd an Cic-
m o eştilo r Sud D âm boviţa şi O lt . . 29 832
10 V ătăşia G ăcean V idoiu ot P ite şti . . 31 ■ 864
11 V ătăşia lui M atei G rosu pe S abar . . 34 992
12 V ătăşia U rla ţilo r ot Saac şi P rah o v a • 34 1024
13 V ătăşia C uleştilor ot Sud Ilfov şi Vlaşca 43 1312
14 V ătăşia M o d o ră n e ş tilo r.......................... 38 896
15 V ătăşia lui G heorghe G rosu pă S abar 46 1216
16 V ătăşia Iui D um itru N egru ot O dobeşti 46 12£0
17 V ătăşia lui Gh. A r m a ş .......................... 37 1992
18 V ătăşia B u rduleştilo r ot Sud Ialom ifa 37 108S
19 V ăfăşia lui Tănoă ot V la ş c a .................. 34 1928
20 V ătăşia lui Anghel T udorus o t O bileşti 40 1088
21 V ătăşia lui Colănel ot O bileşti . . . . 36 1(24
22 V ătăşia lui Pană O chi R oşii in ju<5.
L)-ţa şi P r a h o v a .................................. 34 960
23 V ă tiş ia lui Stanciu B ăzăranu in
juJ. V la ş c a ................................................ 4-1 1314
24 V ătăşia O lteniţei a lui D ăntiţă . . . . 48 1408
25 V ătăşia lui N icolae H u t u c ă ................. 55 1440
26 V ătăşia ot S l a t i n i .................................. 52 1536
27 V ătăşia lui G olovanu ot Topologu . 58 1248
28 V ătăşia R ă ceştilo r ot Izvoare . . . 74 2208
29 V ătăşia G hiciuleştilor p ă S ab ar ■ . . 36 1088
30 V ătăşia lui M o u n al S tancei ot
R uşii de V e d e ....................................... 58 1760
31 V ătăşia lui M anicea şi Flocoşani jud. Olt 52 '1472
32 V ătăşia B ârsăn eştilo r jud. P rahova
şi Vlaşca .................................................... 37 1152
240
N r- iiin în rv iT im i Nr. ţiganilor Suma dato- _

. . NUMELE VATAŞIEI r. . . Observaţii
vataşiei din vataşie ra ta fiscului
33 V ătăşia B arbului Joim a ot Câmpulung 57 1630

34 .................................................. — —
35 V ătăşia lui G hurghel a T ip ă re ştilo r
o t P rez.., O l t ........................................... 49 1504
35 V ătăşia lui N ioolae A rgeşanu . . . . 43 1C88
37 V ăiăşia lui Enc H orzolea o t Plaiu
T e le a j e n u lu i........................................... 44 1120
08 V ătăşia P alavcea jud. O l t ..................... 52 I5 n4
39 V ătăşia P ă rc iu le ştilo r o t jud O lt
Siam R âm nic şi I a l o m i ţ a ................. 55 1723
40 V ătăşia C ă l d ă r a r i l o r .............................. 37 1152
HĂRŢI 9
w w w .d a c o r o m a n ic a .
I
n
III
Ţ IG A N II (neam)
Procentul din totalul populaţiei
pe regiunîl}ec.l930
J Sub.0,4
0,5-1,4
|2P +
H a rta N r, 4
H a rta N r. 5
H a r ta
N r.
www.dacoromanica.ro
GRAFICE
REPARTITIA ŢIGANILOR DIN UNGARIA LA 1880 SI 1893
OUPÀ RELIGII '
gdEI2
1880 1833 1880 1893 1680 1393 1880 1893 1380 1893 1880 1893 1880 S93 1880 «93
n ic M i« «iM iut « cah«u KtMnttf cvU'CMK« oirotxKÀ uhm diw m II luurewuci aiwiA uinuiwi
m « i agniN ic* /m* atuau
G r. 1
II
H a rta g r. 1
TOTAL 53 SATE
In Ţ ara O ltulüi, Gr. N r. 2
TEANB m TRANSILVANIA BANATs Cfi!$ANA-KAflAMUREŞ

IN 1 8 9 3 Sl 1 9 3 0 J l. .
.»hi rfnoi» Dopuatifijudetö / f\
r, >■’ \>'"V
• • * ! * » ■ jjMuw *y ţ, 'ij
IV
CAZURI DE AMESTEC BILATERAL Şl UNILATERAL

ÎNTRE ŢIGANI Şl A L T E NEAMURI DIN TARA OLTULUI
A M tS U C l«TRE T lG A fji
ROMANI
GERMANI
UNGURI
ŢIGANI 0E SAT
oô°0 °J | ŢIGANI BAESI
ŢIGANI DL CORT
MESTECÎNTR£
TlGAMl
G r. 3
G r. 4. P ro lific ita tea pe cate g o rii de {igani în Ţ a ra O ltului
V
SERCAIA UCEA DE J O S
G r. 5. A d a p ta re a ţig an ilo r d e sat din Com, S e rc aia şi U oea

d e jos, Ţ a ra O ltului, la v ia ţa agricolă. (1939) .
STAREA CIVILA A FAMILIILOR OE ŢIGANI DIN ŢARA OLTULUI
, TO TAL , TiGANi DE SAT ŢiGANi BAEŞi

(Ţ igani de sa t' şi băeşi) ’
G r. 6
ŢIG ANII DE SAT DUPÂ PROFESIUNI IN TARA OLTULUI
(M ediul rura l)
PEPARTiTiA TiGANILORPROFESiONÎST!
DINORAŞUL FĂGĂRAŞ ÎN1939 '
G r. 8
FIGURI IN AFARÀ DE TEXT
I
Foto I. Cheicea
Fig. 1, F am ilie de „B ăeşi" din Ş ercăiţa -F ă g ă ra ş.
Ţ ara Oltului
• Foto I, Ckelcea
Fig. 2, bBă e ş i“ din C uciulata, Ţ a ra O ltului.
17
II
Foto I. Chclcea
Fig. 3. C o rtu ră rc sî din Porum bacul de jos,
Ţ ara Oltului (1939).
Folo I. Chclcea Foto I. Chclcea

Fig. 4, „T ocm eala“ m iresei, în Porum bacul Fig- 5 T ânără C o rtu ră rifă d in Porum bacul
de jos, Ţ ara Oltului (1939). de jos, Ţ ara O ltului (1939).
UI
Foto I. Chelcea
Fig. 6. T ip de c o rci în fre Ţigan de sa t şi
rom âncă d in R acovifa, Ţ a ra O ltului.
Foto X. Chelcea
Fig. 7- Ţigancă tâ n ă ră din Ţ a ra O ltu lu i,

(Ţiganii de sat)
IV
Foto I, Chelcea
Fig. 8. Ţiganii de sa t se dedau la ocupaţii
stato rn ice, B oteni-M uscel („L inie").
• Foto I. Chelcea
Fig. 9. F ac p a rte d in tre Ţiganii „d e m ă ta se “
din F ăgăraş.
V
Foto I. Chelcea
Fig. 10. P rin sa te le din Ţ a ra O ltului, Ţiganii c ă ră m id a ri continuă

să d eţină m onopolul în m eserie .
Foto I. C helcea
Fig. 11, Instalaţie de făcut c ă ră m id ă ; D răguş (Ţ a ra O ltului).
Vi
F o to I. C hel cea
Fig. 12. D esfacerea b u re ţilo r
în zi de tâ rg în F ăgăraş.
Foto I. Chelcea
Fig. 13. D esfacerea b u re ţilo r
în zi de târg în Făgăraş.
VII
'.sg’S&v'w?
Foto I. Chelcea
Fig. 14. Cu afine în zi de tâ rg în F ă g ăra ş.
(1939)
Foto I. Chelcca
Fig. 15. Cu afine în zi de târg In F ăg ăraş,
(1939)
VIU
Foto I. Chelcea
Fig. 16- Cu afine în zi de tâ rg în Făgăraş.
' (1939)
Foto I. C hclcea
Fig. 17. D esfacerea p ro d u selo r de pădure
p rin sa tele de pe sub m u n te -Ţ a ra O ltu lu i
din p a rte a R u d a rilo r (B ăeşi).
IX
,C o s n itc L 'p e n / r a p a / ftd c u fa l c / c r u c / a r / / it ê a < z s i
Fig- 18
Fig- 19
X
Fig. 20. „Scoabă" pen tru lu c ra t linguri
Fig. 21. „C uţite", făcute din c o to are de

coase p en tru lu c r a t la „co rfe-tîrn e ".
XI
F ig. 22
F ig. 23
F ig. 24
XII
Fig. 25. „C leşte11 p en tru „corfe".
Fig, 26. Teslă de „adîncit“ copaia Fig. 27. „Scăuneci"“ lu c ra t d e R u d a ri

(covata) sau albia
mm XIU
F ig. 29. T ro n făcut d e R u d arii. (B ăeşi) din

Ş e rcăi(a, Ţ ara O ltului.
XIV
Fig. 30
Fig. 31. „Mai" p en tru b ă tu t rufe,

făcut de R u d a ri.
XV
Foto I Chclcea
Fig, 32. D esfacerea m ărfii în zi d e tâ rg
tn F ăg ăraş.
Foto I . Chelsea
Fig. 33. La tâ rg tn F ă g ă ra ş , d esfacerea
p ro d u selo r.
XVI
Foto J, Chelcca
Fig. 31. B ăeşii din S e b eş-C o p ă c e l-Ţ ara O ltului la lucru.
Se v ăd scaunele’ d e ’llem n ărie. Unii ta e „ c o lţi“, a lţii găuresc
g reble. In m ijloc se lu crează coade „coage".
* Foto I. Chel cea

Fig. 35. S p re tâ rg — S eb e ş-C o p ăc e l — T a ra Oltului.
X V If
Foto I. C helcea
Fig. 36. B ărbatul lu crează la c o v e ti; feraeea la tîrn e.
' (V alea M trin e ş filo r — L ucieni-M uşcel).
18
X V III
“i oto I. Chelcea
Fig. 37. S p re d esfacerea mărfeî»
(B erevoeşti-P ăm ântem -M uscel).
XIX
Fig. 38. Cană d e arg in t suflat cu aur, la

C o rtu ra rii din Porum bacul de Jo s, Ţ ara
O ltului (1939).
F ig. 39* a ) „ P red u cea", d e d a t g aură la c iu re de cern u t.

bj „P red u cică" p en tru g ă u rit ciu re. M ărim e naturală,
făcută d e C ă ld ă ra ri, Ţ a ra O ltului (1939)-
XX
Fig. 40. C ârlig de prins ' Fi£. 41. C ârlig de p rin s

foaia dela c o rt ee foaia dela uşa co r
ţine loc de uşe. tului.
Fig. 42. „Ţ anabur“ , am nar m ic făcut di n

„v arg a“ de coasă sau din ,,!d lă‘‘
(pilă), de c ă tre C ăld ăra ri.
Fig. 43. N icovală
Fig. 44. Bidinea
XXII
Fig. 45. A v em : „ciure" de b u c a te ; de c e rn u t

grâu, secară şi „sită“ de făină p en tru m ăm ăligă.
XXIII
Folo I. Chelcea
p jg . 47. A spect din c a rtie ru l Ţ iganilor din Boteni- M uscel („L in ie“
T ran sp o rtu l cu sp atele. (Ţigani de sat).
Foto I, Chelcea
Fig. 48. A şezarea R u d a rilo r din „V alea Iu Com an" (din jos de
satul S toeneşti M uscel).
XXIV
r ti) 1. I e c u
F ig. 49. B ordeele R u d a rilo r c'in V aiea S m euretuliu .Ju-*. M uşotl.
Toto J. uhclcca
Fig. 50, In tre R u d arii din V alea M arineştilor-M uscel.
XXV
Toto I. Chelcea
Fig. o l. B ordei ru d ă re se din V alea M a rin e ştilo r (H â rtie şti) M uscel.
ro to I. Chelcea
Fig. 52. A şez ările K u d a rilo r din B erev o eşti-M u scel pe
lim ita prundului râu lu i B ratia.
X X VI
XXVIR
Foto I. Chelcea
Fig. 54. A şezarea Ţ iganilor de sat din U cea d e s u s -F ă g ă ra ş .
Foto I. Chelcea
Fig. 55. B ordei la 3 l î j i i din L isa -F â g ă ra ş. Cătunul „ B ră d ă (e le " .
XXVIII
l'o to I. CI c!cca
Fig. 56. A şezarea E ă e ţilo r di:i A v rig (Ţara Oltului).
Foto I. Chelcea
Fig. 57. R u d arii din D ragoslavele-M uscel, au tre c u t ia p a rte d ela
faza de locuire în b o rd ei, la cea de lo c u ire în case, ca
în exem plul de fată. 0 p a rte din tro an e stau în fafa
casei neterm inate.
XXIX
Foto J. C helcea
Fi£i 5?. C cm ana d e sus (Ţ a ra O ltului) cu c a rtie ru l lo cu it
de Băeţi> nun it „B ârc".
Foto I. Chel cea

F !g. 59. C a rtie ru l Ţ ig an ilo r „B ăeşi" din A v rig (Ţ a ra O ltu lu i),
XXX
1 olo 1. C hclcea
Fig. 60« U nde şi cum tră e s c B ăeşii d in D ejan i-F ăg ăraş (Ţ a ra O ltului).
Foto I. C helcea
F ig. 61, Un stadiu m ai avansat de lo c u ire a B ăeşilor.

Comana de sus. F ăg ăraş (Ţ ara O ltului).
XXXI
Foto I. Chelcea
Ftg. 62. „C o şar“ p e n tru ţin u t cucuruzul până Ia re c o lta v iito a re ,
la E ăeşii din V iştişo ara - Ţ ara O ltului.
XXXII
Foto I, Chclcea
Fig. 63. A şazarea B ăeşilor din V iştişoara — Ţ ara O ltului,

Jn fund C arpaţii Făgăraşului.
Foto I. Chclcea
Fig. 64. A şezarea B ăeşilor din Sebeş-C opăcel — Ţ ara O ltului.
xxxni
Fig, 65. D etaliu. îm b u cătu ra berandului

şi a tâ rn a re a lanţului
Foto I. Chelcca
Fig. 66. A şezarea C o rtu ra rilo r din P orum bacul
de Jo s — Ţ a ra Oltului.
19
X X X IV
Foto I. Chelcea
F ig . 6 7 . T ip u ri de C o rtu ra ri d in P o ru m b a c u l
de jo s — Ţ ara O ltu lu i.
Foto I. Chelcea
Fig- 68. Se vede buzunarul d e tin u t c ă rţile de
noroc şi ghiocul de ghicit, bogat o rn a m e n ta t;
salba, co sitele, Ha şi ro ch ia caracteristică*
XXXV'
Foto I. Chelcea
Fig. 69. Se vi de şe rp a ru l l a t ; se vede
căm aşa albă şi pantalonii negrii)
I oto I. Chclcea
Fig. 70. T ân ără C o rtu ră rifă
din Ţ ara O ltu lii. cu s a l tă la gât.
-XXXVI
Fig- 71, Pungă de p ie le p en tru ţin u t b a n i;

(ce v re i să pui) „tab ac“.
Foto L Chelcea
F i g .7 2 . P o r tu l m o n e te lo r v e c h i de a rg in t in c o s iţe *
( Ţ ig a n i n o m a z i)
xxxvn
Foto I. Chelcea
F ig . 73. T ân ăr C o rtu ra r d in P o ru m b a e u l de jo s
Ţ a ra O ltu lu i, cu p ă ru l m are .
Foto I. Chelcea
F ig . 7 4 . C o rtu ră re s e tin e re d in P o ru m b a e u l de jo s
Ţ a ra O ltu lu i.
X X X V III
Foto I. Chelcea
F ig . 75. S p re m o rm â n t. Ş e rc ă ita -F ă g ă ra ş , Ţ ara O ltu lu i.
Foto I. Chelcea
F ig , 76. C im itiru l B ă e ş ilo r d in P u rc ă re a fă
P o rtim b a c u l d e s u s - F ă 'g î r a ş , ,
XXXIX
F ig . 7 7 , B ă trâ n u l R u d a r T ă le i* a riu d in G u ra B u g h ii (M u s c e l)
p o v e s tin d (1 9 3 9 ).
F ig . 78. „ M o ara s fin te lo r " , a fla tă In f a m ilia G ro z a v
d in D e ja n i-F ă g ă ra ş .
XL
F ig . 7 9 . „ O a s e de m a e s tre "
F ig . 80. „O s de m a e s tre “
PLANURI
I
Planul I
n
' P lan u l II
ni
COMUNA PORCEŞTI
cbCMiuui loom h jm m
OOMUNA R A C O V IT A 'w « *
BIBLIOGRAFII
BIBLIOGRAFIE
A ll a r d Camille Cr., M ission m édicale dans la T atarie-D o b ro u d ja. P aris 1857,

Allard P. M oyen-Age (Esclaves, serfs et mains mortables). Paris.
A lei sam/ri i'. D esrobirea Ţ iganilor, poezie în Propăşirea Nr. 5. anul 1S44 ; şi
în O p tic complete. Poezii vol. I, Bucureşti 1896.
Andreas (Mui-Skuko). W ith Gypsies in B ulgaria. Liverpool, 1905.
Arbore Z. C. B asarabia în secolul X lX -le a Bucureşti 1<S9N. — (p. 11.3— 117).
AregO V. D as L iebesleb en d e r Zigeuner. Leipzig 1910.
A rhiva Istoiică a României (edit, de B. P. Hajcleu). Vol. I şi II. Bucureşti,
1865— 1S67. , ^
Asachi Gk. Ţ iganii (idil cu cântece). T ip o g rafia Institutului Albinei, Iaşi. 1856
A scoli I. G. Z ig eu n erisch ts, N ach trag zu Pott. Die Zigeuner in Europa und
Asien. H alle, 1S65.
Aureliail P. S. Schiţe asupra stării economice a^ României în sec. al X V III-le a
Bucureşti, JSS2.
Bari J. In tr’o Sâm bătă, în revista Cugetul Românesc din 2 M artie 1922.
Biirtidns Ştefan. Cu p rivire la Ţ igani şi raporturile lor cu muzica m aghiară,
în Revue tie Budapest (a Budapesti Szcinle) 1865—(Hi. '
Bayle P. D ictionnaire historique et critique. Tom. I. A—B. A m sterdam , 1740.
Balttillard Paul. Les derniers trav au x relatifs aux Bohémiens dans l'Europe
O rientale (Extras din Revue Critique N r. 171 — 1S1, l. 2, Àn.V.(lN70-7îi)
p. 191—2)8 şi 277—323, P aris 1S72).
Bttlaillard Paul. S u r l'a p p a ritio n des Bohémiens en Europe (Bibliothèque de
l’Ecole des Chartes, 1844 şi 1849).
Baiaillard P. Les Z latars (dits aussi Dzvonkars), tsiganes fondeurs en bronze
et en laiton, dans la G alicie O rientale et la Bukovine. Paris 1S78.
Baiaillard Paid. Nouvelles recherches sur l’apparition des Bohémiens en Eu
rope (Bibliothèque de l'Ecole des C hartes). P aris 1849.
Bataillaid Paul. I.es Tsiganes de 1 âge de bronze, Paris. 1876.
Butailltird Paul. Sur les origines des Bohémiens ou Tsiganes, P aris 1S75.
Baiaillard Paul. Bohémiens ou Tsiganes, în Dictionnaire des Sciences A n th ro
pologiques 1895.
Bauer. M émoires historiques et géographiques sur la Valachie. A. F ran cfo rt et
L eipsic. 1778.
Bâncilu B. I. Pictori francezi în ţara noastră (1S22— 1856) în revista Transil
vania , 1923, N r. 4—5. , '
Bănsscu M. V iaţa şi O pera lui D aniel (Diinitrie) Philippide. în Anuarul Insti
tutului de Istorie Ka[ională al U niversităţii din Cluj. Vol. II. 1923.
Buc. 1924.
Bercovici C. T he Story of the Gypsies, N ew -Y ork, 1928.
Bercovici Conrad. T he Gypsies. Cosm opolitan bonk corporation éditeur live-
right. New York, 1928.
Berechet St. C ălătoria lui P orfirie Uspcnski pe la noi la 1846 (din ruseşte)
Biblioteca Slavo-Rom ână N r. 1—2. Bucureşti 1920.
Bellan de Arcadius. Stcm atographia tsigana m adiarki (în sârbeşte). P e s i h
1834. ’
Bernard H. M oeurs des Bohémiens de la M oldavie et de la Valachie. Paris,
1869, în 18, 68 p.
Berojmhl T. IU. Die Zigeuner im. byzantinischen Reich, hitci national cs Archiv
für Ethnologie (1911).
Bezdedhi St. C. Cheseus despre Romani, in Anuarul Institutului de Istoric N a
ţională, Vol. II. Bucureşti, 1929. ■
Bianu I. Catalogul m anuscriptelor româneşti, Vol. I. (N um erele 1—300)
Bucureşti, 1907.
Bianu I. şi Cardaş O. Catalogul manuscriptelor rom âneşti, vol. II. (num erele
301— 728) Bucuieşti 1913. '
Bianu I. şi Nicolaiasa G. C atalogul m anuscriptelor rom âneşti, vol. III, (numerele
729— 1.061) Bucureşti, ll o l.
Bibescu Gh. Domnia lui Bibescu (Corespondenţa şi Documente, 1843— 1850,
traducere de B. Florescu). Vol. I şi II. Bucureşti, 1893— 1894.
Biblioteca ,,Flacăra’’ N r. 9, Je rtfa lui C. Negri. Bucureşti 1912
Biedeimann. Die W lachensicdlungcn in Steierm ark und im W arasidnei
Grenzgebiete, H eizt. X X X I, 18S3, p. 46.
Bischoff Ferd. Dr. Deutsch-Zigcuneri'-ches W örterbuch, Ilm enau, 1827.
Black Georges F. A. G ypsy's bibliography London 1913.
Block Martin Dr. Moeurs et coutumes des Tziganes (în trad. lui Jacques M arty)
Paris. Payot. 1936.
Block Martin Dr. Zigeuner. Ih r Leben und ijire Seele dargestellt auf G rund
eigener Reisen und Forschungen mit 99 A bbildungen aul 04 K uustdruck-
tateln. Bibliographisches Institut Ag, Leipzig. 1936.
Block Martin Dr. Zigeunerm ärchen, U nter M itw irkung von M artin Block und
Johannes Ipsen herausgegeben von W alth er Aichcle. J e n a 1920.
Bobulescu D. L ăutarii noştri: din trecutul lor. Schiţa istorică aûpid muzicei
noastre naţionale, corale, cum şi asupra altor feluri de muzici. Bucu
reşti 1922.
Boia Aurel. Integrarea Ţ iganilor din Şanţ (Năsaud) in com unitatea rom ânca
scă a satului, în Sociologic Romùnmscu. III. N r. 7—9.
Bohlen von P. U eber die Zigeuner, 1631.
Bornemïsza Lajos. A ezigâny n y elv 'elem ei (G ram atica ţigănească), Pcst
. 1853, in S cu 42 p.
Boulanger René. Les B audjaris, în Revue Anthropologique, (1932).
Btilat I . G. Ţ iganii domneşti din M oldova la ÎSIO, în A rln v a Basarabii i.
V. N r. 2 Chişinău, 1933.
Bulat T . G. D regătoria, A rm aşii şi Ţ iganii la sfârşitul veacului al X V III. în
Arhivele Basarabiei. V III, N r. 1. Chişinau 1936.
Buletin Ofiţial al Prinfipatului 7 urii Romaneşti. Bucureşti, 18 >1,
Candrea A . Influenţa Ţ iganilor asupra literaturii poporane rom âne. Rci>i.\tn
Nouă, 1894—95. An. VII. N r. 2.
Canlemir Dimitrie. Descrierea Moldovei. T raducere de pe otiginalul latinesc
la 200 de ani dela m oartea autorului (21 August 1/2J) de Giorge l ’ascu.
Buc. C artea Românească 1923.
Carra Jean-Louis H istoire de la M oldavie et de la Valachie. (A vec une d is
sertation sur l’état actuel de ces deux provinces.) Jassy . 1777.
Carra L. H istoire de la M oldavie et de la \a la c h ic (Avec une dissertation
sur l’état actuel de ces deux provinces) N euchâtel 1 7 I.
Cartojan N. U n proect de falanster în M oldova la 1S40. Convorbiţi Litt raie
An. L. N r. 11 (Mémoire sur un moyen de faire cesser la vie vaga
bonde et im morale des Bohémiens de l’état, de les établir facilem ent
sur des terres de l'E ta t des monasteres et des boyards d 'a m é lio re r r a
dicalem ent leur état m oral et m aterial et de les rendre très utiles au
pays et aux propriétaires sur les ierres desquels, ils s’établiraient) e la
borat de Mehlupciu-Diamant şi prezentat la 1841 Consiliului A d m i
nistrativ al Principatului Moldovei.
Chélard Raoul La H ongrie m illénaire. Paris 1896.
Chelcea Ion Colonia Ţ iganilor, în Societatea de Mâine X . (1933) N r. 3 şi 4.
Ţ IG A N II D IN ROM ANIA 307
Cìiclccn Ion N eam şi Ţ ară. Pagini de E tnografie şi Folclor. Bucureşti 1940.

(cu articolele : 1. O riginea R udarilor p. 73—79 ; 2. Ţ ig an ii în Ţ a ra
O ltului p. 80—85 ; 3. C âteva observaţiuni etnografice asupra R udarilor
din Muscel, p. 86—90).
Chclica Ion P lan pentru cercetarea Ţ ig an ilo r şi în special a R udarilor sau
Băeşilor. (Indicaţiuni teoretice şi de metodă) în Îndrumări pentru M o
nografiile Sociologico. B iblioteca de* Sociologie E tică şi Politică con
dusă de D. Gusti. Studii şi C ercetări. 6 Bucureşti 1940 p. 3 9 ?—405.
Codiaseli Teodor U rirariu l. Vol. II. p. 74—92 (H risovul lui Alex. M avrocordat
ref. la Ţ igani). _
Colocci A d r ia n o G li Z ingari, S to ria d'un poţŞolo e rr a n te T o rin o 1889 i in
S. p. 430.
Cura Guido Prof. Die Zigeuner. T u rin 1S90 şi 1S9.5.
Csallntr A lfred. Die evang. Z igeuner d. B istritzer K irchenbezirks u. d. Sta
tistik d. Sachsen în B is tritz e r D eutsche Z eitung (W o ch en b latt) l9 l9
N r. 98.
C za cki Tadé. D issertation sur les Cygans (în poloneză) publicat sub în g rijirea
lui M ichael W iszniewski, C racovia 1835.
Dein Dimilrie. Ţ iganii din Bucovina. C ernăuţi 1S92.
Danilovirz Prof. Les Cygans V ilna 1824—25 şi în poloneză, O C yganach w ia -
domosé Lidloigerna cet. Vilno. 1S24.
Decourdemanchc 1. A . G ram m aire du T sigane ou langue des Bohémiens errants
Paris 1908.
Del Chiaro Fiorentino. R evoluţiile V alachiei (trad. de S. C ris.-C ristian) Iaşi,
1929. '
D ih ă n ii I. Bulini. T siganiada sau A lexandria a ţigănească. Braşov 1900.
Di nridoH Voyage dans la Russie m éridionale et la Crimée p a r H ongrie, la
Valacliie et la M oldavie, cxecuté en 1837. P aris 1840.
ÜLintsa Paul L a règlem entation adm inistrative' des Tziganes nomades (4 p a
nini) E xtr R^v. Népcgészségiigy (H igiène Sociale) X X -e année 1939
N r. IS. E v o rb a .d e o statistică cuprinzând 10016 Ţigani, în cea m ai
m are p arte fixaţi, cari şi-au m atriculat copiii şi i-au înscris la şcoală.
D eplasarea lor e supusă unei perm isiuni în p realabil d a tă de au to rităţile
oficiale.
D ufin ha cli Lorenz V ölkerkunde Europas insbesondere der H aem oshalbinsel
und der unteren Donaugebiete. Vol. I— II. D arm stadt I8S0 (Vol. I.
cuprinde referinţe piiv ilo are la Ţ igani).
F.iniìit M. Sur la condition des esclaves dans I’ar.cicnnc Roumanie (Revue
histotique du Sud-Fst Européen. V II. 1920).
Fniiclopctlia Italiană X X X V . A rticolul ..Z ingari” .
F nrsiry Gyórgy A cigàny nyelvrol. T oldulck. G yör (Raab), 179S şi ISOO, în
S, de 31 p.
E n c s u y GyUrny La véritable origine, langue, histoire de la nation czigane.
aujourd'hui pour la ptem ière fois tirée d ’un long oubli. Komorn. 179S
în 8. de 39 p.
Die Ergebnisse der am 3 Ia n u a r 1893 in U n g arn vorgenom ene Zigeu-
n ercof'scrintion (M itt. G eograph. Ges. W ien 1896) N r 6 —7.
Ficher Dr. Die Zigeuner in der Bukovina. S e p a ra ta b d ru c k aus d e r S tatisch en
M onatsschrift V. Fascicol VI.
FilipCîcn 7 1odor Coloniile Române în Bosnia. Studiu E tnografie ?i A ntropo-
geogiafie. Acad. Rom. Buc. 1906 (In special cap II. Coloniile C ornvla-
hilor). A. P artea etnografică.
O iiginea. em igraţiunile şi însusiiile etnice ale C ornvlahilor, p.
199—293.
Finit N. Fi. L ebrueh d e r D ialek t d e r deutschen Z içeuner. M arburg. 1903.
F öhereizeg /. Cignny N yelvtan. B udapest. 18SS.
F olino Dionisio Istoria G enerală a D aciei sau a T ransilvaniei, ţe re i M unte
neşti si a M oldovei, (trad. de G. Sion) tom. III. Bucureşti 1859,
Geister Moses, Zigeunerisches aus Rum änien, in „Miklosich B eiträge” partea

IV. W ien 1S7S. .
Geister Moses. Zigeunerm ärchen aus Rumänien. Stuttgart. 1SS1.
Gauting von Eremiten Reise nach Orient 183G— 1837— 1S3S. S tu ttg a rt. 1839.
Gùrboviceanu Vetre Şapte biserici cu averea lo r proprie. Bucureşti. 1904.
Gărboviceanu Petre Biserici cu av ey proprii. Seria II. Bucureşti. 1910.
Gebora Adalbert Die rechtliche Lage d. Z igeuner in Siebenbürgen. B ukarest
G eller 1931, 103 p. 8°. şi în 1. rom. T ip. de A rtă Leopold G eller.
Buc. 1931.
Gebora Adalbert. Situaţia ju rid ică a Ţ ig an ilo r în A rdeal, Buc, Tip. Leopold
Geller. 1931.
Gcnindo A . de. L a T ransylvanie et ses habitants. Vol. I. Paris. 1S50 (cap. VII
..L’aranyos. Lavage d ’or. Les Bohém iens p. 187—201),
Gherghel Ilic P rin câmpii şi plaiuri străbune (Ed Il-a ) Bucureşti 1930.
Ghica I. Scrieri, Voi. iV. publicat de P. V. Haneş) Bucureşti. 191.).
Ghica A . (Principesa Aurelio Ghica) L a V alachie m odem e Paris. 1850.
Gipsy Lore Society (Jo u rn a l o{ thc gipsy lore Society). Edim burg.
1 SSS.
Giuresin C. C. Legiuirea lui C aragea (un anteproect necunoscut) în Bulct.
Com. Ist. a României Vol. III. Bucureşti. 192-1.
Giurescu C. Despre Români. A nalele A cad. Roin. Mein. Sect. Ist. Seria II.
Tom. X X X V III Bucureşti, 191(5.
Gjorgevic Th. R. Die Zigeuner in Serbien. Ethnologische Forschungen I.
Teil, Budapest 190S.
O biciai u Ţ ig an a G rallcvine Sàrbie, în ..G odisnifi N icole C iupiehea"
vol. X X II. (Ob. la Ţig. din Regatul Serbiei).
„O ţiganăm a u obşte i o nihovom e Doselcnu na Bnlkansko Polinstrovo
i u Sâibiu, in ,,Sârbski K nijevni G lasuik’’ din 10 M artie 1901 (despre
ţig. în general şi stabilirea lor în P eninsula balcanica şi în Serbia).
Fizicïne i duşevne osobine Ţigana u KraTevine sorpiche in „Sârbski
K nijevni G lasnik” din 1 Sept. 1901. (P articu larităţile fizice şi sufleteşti
ale ţiganilor din Regatul Serbiei.)
G yurgjtvieh Iulius Ernst. Die Romi zur Volkwerdung, d. Z igeuner R um äniens
L ied erab d iu c k aus der ,.Der Spiegel” . Sibiu 193-1, 10 p. 8° M it 12 Abb.
GoejedeM.J. M émoire sur les m igrations des Tsigans à tr a v e r s l’A sie-L ey d a
1903.
Goeje de M-J- Bijclrage tot de Gcschiedenis der Zigeuners. A m sterdam 187.).
Golescu A. G. De l'abolition du servage dans les P rincipautés D anubiennes.
Paris. 1S56.
Grnffunder. Ü ber die Sprache der Zigeuner. E rfu rt 1835.
Gr eciaiiu St. Genealogiile docum entate ale fam iliilor bocresti.
Graur A. Les mots tsiganes en Roum aine. Bulletin Linguistique 11. H)'Î4. Hui.
Cuit. Nat.
Grellmann H. M. G. H istoire des Bohémiens, ou tableau des moeurs, usages et
coutumes de ce peuple nomade, suivie de recherches historiques sur leur
origine, leur langage et leur prem ière apparition en Europe, (trad. din
germ ană după ediţia II-a de M J. Paris 1810).
Grellmann M. G. Die Zigeuner, ein h isto risc h e r Versuch über die Lebensart
und V erfassung dieses Volkes. Lipsea şi Dessau. ,1783,
Griselini Fr. Istoria B anatului Tim işan (trad. lui N icolae Bolocan) Bucuieşti
192G. ■
Guggsberg (Kolly) Le Philodaee. Iaşi 1841.
H abetlandt Mithael şi Ilaberlandt Art. Die Völker Europas und ihre volks
tümliche Kultur. Stuttgart. 1928 (Capitolul despre Ţ igani, p. 297-299).
H amm W . Südöstliche Steppen und S tädte nach eigener Anschaung geschildert
F rankfurt a. M. 1S62.
1 IGANII DIN ROMANIA 309
Henne er. B eiträge zur dakischen Geschichte. H erniannstadt, 1S3G.

Heister Carl von. Elhnogr. und geschichtl. N otizen über die Zigeuner, Königs
berg 1812. ■
Ilnnfcilvy Piti M agyarorszâg E thnographiaja. Budapest. 1876. (p. il 4 - j l7 ) .
ieşim Isidor. Românii din Bosnia şi H erţegovina în trecut şi în prezent. Extras
. din A nalele A cademici Române Scria I l- a Tom X X V II Mcm. Secţ.
Ist. Bucureşti 1905. ,
Tordănescu I, O isto rie a Ţ iganilor, în Convorbiri L itera re LXIII B ucureşti, 1930
lorga jV. Isto ria R om ânilor prin călători Vol. IV. cd. II. Bucureşti 1929. '
larga jV. V oyageurs français en O rient. P aris 1928.
lor ga jV. Anciens documents de d roit roum ain, Vol. I şi II. Paris-B ucurcşti,
1930— 1OBI.
Iviinyi Bêla. O klevcltâr a tom av' nemzetségbeli Losonczi Banffy Csalad T örtc-
néhez. M äsodik K ö tet(145S — 1526). Budapest 1928.
Ju d ic a ta ţigănească, în Oltenia I —IV p. 16
Kainiti Fr. R. Das U ntcrllianswcsen in der Bukovina. Ein B eilrag zur Geschich
te der B auernstände und seiner Befreiung. (A rh it. für österreichische
Geschichte). Vol. 86 zweite H älfte. W ien 1899.
Kogălniceanii M. Die Befreiung der Zigeuner von der Leibeigenschaft in tio-
münisihe Revue. V III p 100— 101.
Kogälniceanu M. Esquisse sur l’histoire, les moeurs et la langue des Cigains.
B erlin 1837 (eu trad. în rom. de Gh. Ghibănescu, „Schiţe despre Ţ ig an i”
Iaşi 1900).
Köhseri. A uraria Rom ano-Dacica. Cibinii, 1717.
K o p f Carl. Die Einw anderung der Zigeuner in Europa. G otha 1870.
H risov sobornicesc pentru d an ’i, schimburi şi vân.;ări şi pentru Ţ igani ai
Domnului T ării Moldovei A lexandru M avrocordat din anul 1785. Acum a
cu praviliceşti lăm urii i de nou tip ă rit din porunca Prc înaltului Domn,
M ihail G rigorc Sturza vod. Eşii, în tipografia Albinei 1835.
Kotzrbue W . L ascar Vidrcscu. O icoană a M oldovei din 1851, trad. din g e r
mană de A. Convorbiri Literare. X X II. 1888.
Koviich Alndar. Kezdetleges épületek T olna varm etfvehpn. M agyar Ncmzeti
Muzeum. N éprayzi osztâlyanak Ertesitöve X III. Nr. 3—4 (1912).
K iajiilis Beno. Beiträge zur Statistik der Zigeuner in O esterreich, in Mittei-
liinsin der Anthropologischen Gesellschaft iii W ien. Tom. X X I J891,
Klinisch Richard. Eine F ah rt nach dem O rient, Berlin. 1S69.
L ih z c ltir V. A nthropologische U ntersuchungen an Serbischen Zigeuner, in
Mitteilungen der Anthropologischen Gesellschaft in W ien, L I I (1922).
Ï eca Gh. Oclav. A supra originii şi istorici Ţisranilor. Viaţa Românească. Iaşi
1908, III. Vol. X . p. 174— 197.
iohiinn von Leers. Fassen, V ö lk e r und Volkslümer. B erlin—Leipzig 1938. (cap.
Völker ohne H eim at V e r w u r z e l u n g I. Die Zigeuner i n d e r W elt, p.
297—400).
I.iszt Fr. Des Bohémiens et de leur musique en H ongrie. Paris 1859.
Longincscn S. G. şi Palrognet A . Legi vechi rom âneşti şi isvoarelc lor. Bucu
reşti. 1912.
A M agyarorszagban 1893 Ja n u â r 31-en vcgrehajtott Cziginyöss<:eii\is F.rcd-
mcnyci Budapest. 1895. (Rezultatele recensăm ântului Ţ ig d n ilir din U n
garia la 31 Ian. 1893. R edactat şi ed itat de Oficiul N aţional Slalistic
M aghiar). •
Mano C. G. Documente din secolul al X V I-lea — X IX -le a privitoare la fa
m ilia M ano. Bucureşti, 1907.
Miklosich F. Beiträge zur Kenntniss der Z igeunerm undarten. 1874— 7S.
Mikiosich F. Ü ber die M undarten und W anderungen der Z igeuner Europas.
W ien 1872.
Mildosirh 1. Ü ber die M undarten und W anderungen der Zigeuner. Europas.
Fase. I — X II. W ien 1872— 1880,
SIO ŢIG A N II D IN ROMANIA
Molnar. Specimen L inguae Czingaricae (în ungureşte) D ebrezin, 1718 in 8°.

Miillcr 1. ]. Die Zigeuner Siebenbürgens u. U ngarn. Gaca. X X V II 28—34.
M ü ller Friedrich. Allgemeine E thnographie. W ien 1873.
■Neigebauer G. F. Beschreibung der M oldau und W alachei. Breslau, 1S 4.
Nenschol~ Oswald. M oldawische Zigeuner, Silhouetten. Czerrlowitz, 1886.
C. S. Nirolacscv-PIopşor. Gurbanele. R etip ărit din Revista A rhivele Olteniei
I. Nr. 1 (1922).
C. S. Xirolacscu-Plo/jşnr. V ânzări de Ţ igani, în A rhivele Olteniei, C raiova
1323. (An. II. N r. 7 p. 515—216).
N id o r I. Istoria Basarabiei. Ed. I Cernăuţi. 1923 (cap. „Ţ ig an i“ p. 290—292).
Obrejti Al. Th. prof. laşi. O bservări asupra R ă sp â n d iri Ţ ig an ilo r în M oldova
dintre C arpaţi şi N istru. (Extras din vol. IV L u crările Soc. Geogr „Di-
m itrie C antem ir“) Iaşi. Inst. dc A rte G rafice Brawo 1943 p. 30. (cu un
rezum at în 1. franceză) *).
Panailescu P. Ion. Robii. (Aspecte ţigăneşti ctc.) Bucureşti 132S.
Panaitesco P. X . Le rô le économique et social des T ziganes au moyen âge en
V alachie et en M oldavie. X V II C ongrès Intern atio n al d’A nthropologie et
d'A rcb eo lo g ie Préhistorique. Bucarest 1937. Bue. 1939, p. 033—942.
Paspuli G. Alex. Études sur les Tschinghianés ou Bohémiens de l’Em pire O t
tomane, C onstantinople, 1S70, 8°.
Păun G. Domnica. Ţ iganii în v iaţa satului Cornova, în A rh iva pentru Ştiin(a
şi Reforma Socială. X . N r. 1—4, 521—527.
Ro(m Gh. Ceva despi c R udarii Români din B u lfaiia. în Timocul, \ 11, Nr.
3 — 6 p . S — 10.
Ruhy de Pechon (Breton). Bohémiens et G açoux, contenant leuis façons de
vivre, subtilités et gergon, avec un D ictionnaire en langue Blesquin.
Paris 1622.
I ’i jssonnil, Observations historiques et géographiques sur les peuples bnibaies
qui ont habité les bords du Danube, Paris 1763.
P n c t : Ion. Robia. fCurs pred. la Facultatea de drept din Bucureşti p enttu an.
III licenţă Buc. 1934.
Pirrin Raoul. Coup d ’oeil sur la V alachie et la M oldavie. Paris 1S30.
Pitlnid F.itgnie. A nthropologie dc la Roumanie. C ontribution à l'é tu d e des
Tziganes dits Roumains (f. loc şi an) Acad. Rom. II. 126 6 0 6 .
Pillard Engi'/ic. Popoarele din Peninsula Balcanică. Schiţa A ntropologica.
E n I r a s din Balet. Soc. R tzo li Rom. di Geografie X X X V II. ( 1 9 1 6 .
Pillard Eugene. La Roumanie. V alachie-M oldavie-D obroudja. P a iis 1917
Pillard Eugene. Les tsiganes ou Bohémiens. în Le Globe. Geneva. 1931.
Pitlaul Eugène. Les Peuples des Balkans, P aris, 1920.
Pillard Euÿ,i'ne. Les Tziganes ou Bohémiens. Recherches an th ropologiques
dans la Péninsule des Balkans. Genève- 1932 (Cu 2SS p.)
Poissonnier Alfred. N otice sur les Tsiganes ou enclaves Z ingares dc M oldavie
et de Valachie. B ucarest 1854.
Poisse,unir r Alfred, Les esclaves tsiganes dans les P rincipautés Danubiennes
Paris. 18)5.
Pohl; Johann. Die Z igeuner in der Bukowina. (Publicat în Jahibuch dis Bu-
howiner Landesmuseums. 13 und 14 Jahrgang. 1905— 19 36).
Polch Johann. Die Erwerbungen der Bukowina zu O esterreich. Czernowitz
1889.
Polt A. F. Die Zigeuner in Europa und Asien. H alle 1844—4 t.
Polin George. C ontributiuni la istoricul Ţ ig an ilo r din România. Bucuieşli.
1939.
Polra George. Despre Ţ iganii domneşti, m ănăstireşti şi boereşti. (Rev. Istorica
Română. V —V I, 103^J şi extras. Buc. 1936.
Raiccwicli. Viaggio in V alachia e M oldavia (con osservazioni istoriche. n a tu
rali e politicile). M ilano 1S22.
*) A p ă ru tă în tim p u l cilndţUicrarca de _faţâ s e jg d s e n sub tipar.
Raiccwirh. Bemerkungen über die M oldau und W allachey. W ien 178e).

R aportul lui B. Ştirbei catre Kisscleff asupra stării V alahiei în 18J2. ('Con
vorbiri Lilrrart, X X II, 1888, p. 7.‘Î7, f>41, 1025.
Răujescu loan Pr. Ja lb a Ţ ig an ilo r către egum enul M ănăstirii Câmpulung, în
Alnsccltd nostru II N r. ti p J.3.
Regulamentul Organic (cap. „Despre regularizarea Ţ ig an ilo r sfintei M itropolii,
a Episcopiilor şi a tuturor m ănăstirilor. Buc. 1847.
Rctcganul I. Pop. „Ţ ig an ii'1. Schiţă istorică. Blaj. 18S6.
Revista istorică III N r. 1 p. 15— 16 (un anum e ..Ianculu” e făcut „B uluebas“
peste guizai de ţigani domneşti lin g u rari ce săntu înu p arte Ţ ă rii de
giosu ,.nime întru nim ica sa nu-i supere, num ai bulucbaşa loru să-i
guidice şi sa-i globeasca“ etc.)
Fritz Rulând Dr. Die Z igeunerfrage im Südosten, în Volksium im Südosten,
Oktober Folge 1942, p. 163— 169.
Problem a expusă rasial. După problem a evreească, vine cea a Ţ iganilor :
Pag. 163.
I statistica Ţ ig an ilo r în sud-est.
II Statistica Ţ iganilor în A rdeal şi T ran silv an ia.
III M ăsuri de stat asupra deslegării problemei Ţiganilor.
Rnsso Alccu. Sciieri, ed itata de P. V. H aneş (capt. „L'esrobirea Ţ ig an ilo r“ p.
2-ÎS— 244). Bucureşti, 1910.
S'iinjuon. On tiic origin and carly m igration of tlie Gypsies. Liverpool 1923.
Popp-Şerboianu C. S. Les Tsiganes, H istoire-E tnographic-L inguistique-G ram -
m aire-D ictionnaire. Pavot. P aris 1930. •
Sckwicker Dr. Die Z igeuner in U ngarn und Siebenbürgen. W ien und T e-
schen. 1S^3.
Sigerius Emil. Zigeunerbccher, in K orespondenzblatt des Vereins für sieben-
bürgisehe L andeskunde (M onatschntt, H erm annstadt 1901 p. 22—25).
Sim ton W . H istory of the G ypsies N ew -Y ork. J.S79.
Sion Cil Suvenire contem porane, cu o p refaţa indice de localităţi, persoane,
cuvinte şi forme de P. Haneş. M inerva Bucureşti p. 3—53.
Sion G h. E m anciparea Ţ iganilor, în Suveniri contemporane. Bucureşti 1SNS.
Salini. Via£gio per la V alachia. Firenze 1S15.
Sprengler R. F. Diss H islorico- ju rid ica de Oinganes sive Zigeuner, L ujd 1SJ9.
Stalescii T. Mihail. încercări asupra originii Ţ iganilor. C raiova, 1884.
Sturdza D. Istoria R enaşterii României. Voi. 11. Bucureşti 1bt>9
Sttlzer F. I. Geschichte des T ransalpinischen Daciens, das ist : cier W alachcy,
M oldau und Bessarabiens. W ien 17b 1— 1782. (tom. II.)
Teutsch Ju liu s Die Siebenbürgischen W anderzigeuner, in K/ingsor X (1933)
p. 101— 112.
Upson Chai les Clark B cssarabia (Russia) and Roum ania on the Black Sca
New-Y ork, 1927.
Vaillant A . G. H istoire vraie des v ra ’s Bohemiens. P aris 1857.
Vinilin Al. Liin A rgoul nostru. (Extras din Giui şi Suflet, V II) Bucureşti 1937.
Viabic l o m a A l. N ote despre ţigani în O rizonturi I (193S), p. 545—548.
Willibald K. J . D er Z igeuner in T illew alde Volks und Krimmalgeschiclitc aus
der letzten H allte des vorigen Jah rh u n d erts. W ien 1843.
Wilhinson W . T ableau historique, géographique et politique de la M oldavie
et de la V alaehie (trad de l anglais p a r M.) Paris 1821.
Winchelhmtser Dr. Geschichte und U rkunden des Kloster. Solka, Czernowilz
1877.
Wlislocki Dr. V olksdichtungen der Siebenbürgischen und Südungarischen Z i
geuner. W ien 1890.
Wlislocki Dr. Z u r Volkskunde der iranssilvanischen Zigeuner, H am burg 1887.
Wlislocki Dr. Vom W a n d ern d en Z igeuntrvolk. B ilder aus dem Leben des
Siebenbürgen Zigeuner. Geschichtliches Ethnologisches Sprache und
Poesie. H am burg 1890,
JIGANII DIN ROMANIA
W lislo iki Dr. Die Sprache der transilvaniM-hen Z igeuner (G ram m atik, W in
terbuch) Leipzig 1S84
Wlisloclii Dr. M ärchen und Sagen der transsilvanischen Zigeuner. Berlin 188G.
W lislocki Dr. Eine H ildebrandsballade der transsilvanischen Zigeuner, L eip
zig 188U.
Wlislocki Dr. H aideblüten (Volkslieder der transsilvanischen Zigeuner. L eip
zig 1881.
Wlislocki Dr. Erdelyi Czigany Kuruczdalok. Leipzig 1881. -
W l.slocki H ein rich . W anderzeichen d. Zigeuner, in E thnolog. M itteilungen.
aus] Ungarn- An. 2. 1891— lf>92. p. J33— 1 >9.
Wlislocki Heinrich. Menbchenhlut im G lauben d. Zigeuner, in U i-Q u ill
Monatschrift f. Volkskunde Bd. 1892 p. 7— 13 ; 61— 66 ; 92—93.
Wlislocki Hein) ich. B eiträge zu d, Stam m esverhältnissen d. Siebeiibürgisclien
Zigeuner, in Ethnolog. Mitteilungen aus Ungarn. An. I. 1889 Fase.
111. p. 336—338.
Wlislocki Heinrich Aus d. innern Leben d. Z igeuner Ethnolog. M itte lungen.
Berlin 1892, 220 p în 8».
Wlislocki H eim ich. Voiksglaube u. religiöser Brauch d. Z igeuner Vorwie
gend nach eigenen E rm ittlungen. M ünster în 8l . i. w. A schendorffische
Buchh. 1891 X IV . 184.
Wlislocki Heinrich. Z auber u. B esprechungsform eln d. transsilvanischen u.
südungarischen Zigeuner, in Ethnolog, Mitteilungen aus Ungarn, An
I Fase. 1 (18S7. p. 31-62; An. 1; F ase, l l (1888) p. 137 — 148.
W lislocki H einrich. W esen M. W irk u n g sk reis d. Z au b er Im it m enschlichen
K ö rp e rte ile n bei d. transsilvanischen Z igeunern, in Ethnolog. M itte i
lu n g en aus Ungarn. An, I Fase. III (1889) p. 273—279.
ZUlislockî Heinrich. W esen u. W irkungskreis d. Z auberfrauen bei d. sieben-
biirgischen Z igeunern, în Ethnolog. Mitteilungen aus Ungarn. An. 2,
1S91— 1892 p. 33—38.
W illin g Emil Ü ber unsere Zigeuner. In Klingsor 193.3. p. 9S— 107.
W o l f Andreas Beiträge zu einer statistisch-historischen Liesrhreilninc; der Für
stentum s M oldau H erm an u stad t 1805-
Ms. Acad. Română 3923 B arbu Constantincscu :Ţ iganii în R om ânia Vol. I.
Ms. 3924 Ţ iganii în Rom ania Vol. II.
Ms. 3925 Ţ iganii în R om ânia Vol. III.
Ms. 1032 Proecte şi propuneri (N azaria Ţ iganilor Statului).
Ms. 1038 „Interne” Acte, proecte etc. din anii 1S41 — 1804 Ţ iganii nonia/i.
Ms. 5182 Perilipsis (rezumat) de pe scrisorile moşiilor, viilor, dughenelor şi
ţiganilor sec. X IX -le a în folio.
Ms. 186 (Capitole privitoare la „Foaia dela toţi Ţ ig an ii cu numele copiilor
lor şi cu vârsta fie c ă ru ia ’ 1825, cum arată şi Ţ iganii de laie ce s’au
luat în scris pe letu (1) 824.
Ms. 4332 Condica Ţ iganilor pe leat 1S37 şi 1838 sec. X IX -le a în folio, foi 90.
CUPRINS
In loc de introducere (Puncte de vedere) .....................

A supra num irii şi originei Ţ i g a n i l o r ................................
E tape. D rum uri ................................
II
Observaţiuni asupra rap o rtu rilo r d in tre Ţ ig an i şi Români
III
A supra categoriilor de Ţ ig a n i d ela noi. 1) Fm părţirea Ţ iganilor în catego

r ii după c rite riu l isto ric o -ju rid ic ,(în „ d o m n eşti”, „m ăn ă stire şti" şi
„ b o e re ş ti“). 2) Ţiganii îm p ă rţiţi, după c rite riu l sta b ilită ţii: în no
m azi şi sed e n ta ri. 3) C ateg o riile de ţigani în funcţie de n aţio n alităţile
în m ijlocul cărora trăesc. 4) C riteriu l filologic-linguistic la îm p ăr
ţirea Ţ ig an ilo r în categorii, recunoaşte şi îm părtăşeşte in co m p let
punctul de vedere etnografic. 5). îm p ărţire a în categorii a Ţ ig a n i
lor dupa critcriul organic. 6) In plus, R udarii ocupă iun, loc a
p arte in tre ceilalţi ţigani. O riginea lor. 7) D istribuţia geografică
în rap o rt cu pădurea. 8) A ria de răspândire ca m ijloc de recu
noaştere a originei lor . . . . , , , , , ,
IV
Câţi Ţ igani suni in România ? : 1) Ţ ig an ii din întreaga lume. 2) Ţ iganii

din ţările înverinate în com paraţie cu Ţ ig an ii dela noi. 3) Ţ iganii
din P rincipatele Rom âne şi ţările locuite de R om âni p ân ă la
recensăm ântul din 1930. 4) D istribuţia lor p4 regiuni n atu rale
şi istorice 5) Ţ igan ii în faţa anchetelor speciale. Procesul de ca
m uflarea al Ţ igan ilo r din Ţ a ra O ltului. 6) Câţi Ţ igani sunt în
R om ânia ? 7) D istribuţia Ţ ig an ilo r în Ţ a ra O ltului — pe ca
tegorii ............................................................................................................
V ■ '
Asimilare, izolarct sati altceva. 1) Asimilai ea p arţia lă — interzisă

p ân ă la em anciparea Ţ iganilor. 2) Procesul de asim ilare în epoca
de după em ancipare. 3) Asimilare,i izolare; şi a ltă soluţie de
m ijloc în epoca noastră . . ,
VI ■
Ocupaţiuni. 1) Sub raport economic Ţ iganii sunt organizaţi în bresle

naturale. 2) Ţ ig an ii de sat îm brăţişează cele m ai felurite meserii
dar şi cele m ai cunoscute : agricultori, m uzicanţi, fierari, cărăm i
dari, etc. 3) C olectarea fructelor e o îndeletnicire comună, a tât
Ţ ig an ilo r de sa t cât şi R u d a rilo r (m ai ale s). 4) U n itatea de b re slă
a R udarilor, e asigurată prin p re p o n d e re n ţa prelucrării lem nului
verde, în unelte de u tilitate casnică. 5) O bţinerea lem nului „uşor”
' şi „greu*1. 6) R udarii ca lucrători în lemn. 7) Technica. in stru m en
taru l. 8). Desfacerea produselor. 9) A lte ocupaţiuni. 10) Ţ ig an ii
de cort şi îndeletnicirile lor. 11) Ţ ig an ii ca spălători de au r .. 102
V II
Aşezarea, locuinţa "Ţiganilor: 1) Casa săracă a Ţ ig an ilo r de sat. 2)

Bordeiul R udarului (Eăeşului, L ingurarului). 3) C ortul Ţ ig a
nului n o m a d .................................................. ................................... 150
V III
P o r tu l: L a Ţ ig an ii de sat ; la R udari ; la Ţ ig an ii de cort . . . . 166
IX
Felul de organizare : 1) Ţ ig an ii de sat au pierdut orice urm ă de o rg a

nizare proprie. R udarii mai p ăstrează urm e de veche organizare
prim itivă. 2) C ortu rarii îşi m enţin, la fel, unele forme p ro prii de
organizare. 3) Ju ră m ân tu l p rin tre co rtu ra ri ........................... 170
Naşterea, nunta fi înmormântarea. Obiceiuri fi credinţe : 1) L a Ţ iganii

de sat. 2) la R udari. 3) la C orturari ...................................... 179
XI
A n e x e : De deochi (M aterial cules dela Ţ ig an ii de cort) ; Basme (M a

terial cules dela R udari). O cupaţii. Obiceiuri. Condica Ţ iganilor
din Ţ a ra R om ânească pe anul 1837 — după vătăşii . . . . 202
H ă r ţ i ............................................................................................................... 241
G r a f i c e .......................................................................................................... 247
Figuri în afară de t e x t .......................... 255
P l a n u r i ........................................................................................................... 297
Bibliografii ................................................................................................................. 305

Țiganii Din România

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Țiganii Din România

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

. ..

INSTITUTUL CENTRAL DE STATISTICĂ I m II

BIBLIOTECA STA TISTIC Ă N r. 8

M O N O G R A FIE ETN O G R A FIC Ă

EDITURA INSTITUTULUI CÈNTRAL DÉ STATISTICA

1. Grecii m colindele noastre. U n aspect al vie ţii sociale la n o T în trecut :

ŢIGANII DIN ROMÂNIA

EDITURA INSTITUTULUI CENTRAL DE STATISTICA

R edeschizându-se discuţia, răm ânem la aceeaşi constatare la

1) P. Bataillard. Bohémiens ou Tsiganes, in D ictionnaire des Sciences

co le s). A şa se explică, cum, în dom eniul acesta am răm as ca p e

3) Dom nica I. Păun. Ţ ig an ii în v iaţa satului Cornova, în A rh iv a

In felu l său, Poftp Şerboianu, avea să t a d ă şi el în aceeaşi

A snpra num irii şi o r ig in ii Ţiganilor. N u m irea Ţ ig a n ilo r îm ­

T ocm ai d in în tretăe rea aceasta de lum i, cu totul deosebite,

13) M. G. Grcllmrfnti. H istoire des Bohémiens p". 33—36.

şi obiceiuri. Ţ ig a n ii dela noi spune M . HaberlandL, au aceleaşi;

16. M. Iluberlandt. A . H aberlandl. Die Völker E uropas und ihre ''olks-

poate continua. C ine um blă cu urşi, m aim uţe şi p ap ag ali? O bser­

21) M artin Block Zigeuner, p. 24.

S ’a în cercat să se id en tifice Ţ ig a n ii de astăzi cu o sem inţie

' 22) D. Dan. Ţ ig an ii din Bucovina, C ernăuţi 1892, p. 2-3 şi G. Potra,

25) I. Chelcea. O riginea R udarilor în N ea m şi Tară, 1940, p. 47-51.

D ar, ca R om ânia să fie co nsiderată ca punct de ră sp ân d ire

29) M artin Block, op. cit. p. 28

^şi că nu sunt p ro v e n iţi d in n o rd u l A fricei, cum credea B ataillard .

33) J. A . Vaiilant. H istoire vraie de vrais Bohemiens. Paris, 1857. p. 472.

OBSERVAŢIUNI ASU PRA RAPORTURILOR

In tre aspectele curioase pe care le stârnesc Ţ ig a n ii în con­

1) M artin Block, op. cit. p. 47.

m ai m are a lo r e d a tă în R om ânia 2). U n ii spun şi p re tin d că d in tre

2) „Oggi, come si e accennato, la regione piu populata di Zingari e

A le x . Graur, ocupându-se de ra p o rtu rile linguistice ţig an o -

S) Les mots tsiganes en Roumaine. B ulletin Linguistique 11 (19-34) p. 108.

-Evrei ci şi Ţ ig a n i, poale în egală m ăsură, poate ch iar m ai m ult. O

, . ,} ^ Ficker. Die Z igeuner in der Bukowina, p. 8—9 şi D im itrie D an

în ce priveşte ideea de p atrie, căci p en tru ei, p a tria este o ţară.

16) Bercovici. T h e story of the Gypsies. N ew -Y ork 192S T . lordateseli.

•alţii — cu totul rarisim e — în reg u lă g en e rală se m enţine d is­

19) I. Făcăoaru. A ntropologia în S tat ca Ş tiinţă şi ca Obiect de în v ă ­

A SU PR A CATEGORIILOR DE ŢIGANI DELA NOI'

M u lţi văd în Ţ ig a n i, o populaţiune av ând un caracter cu to­

1) D im itrie Cantemir, op. cit. p. 146.

num ai de fie ra ri, că ld ă ra ri, spoitori, ce lucrează feru l şi „ a râ -

1. D in această cauză, spun, m ulţi s’au m u lţu m it cu ceeace a

2) M o d o ra n : ..Liimmel ' ; mojic, bădăran. Etim ologie nccunosiută. ‘T ik-

R eţinem această com pletare. P rim a îm p ărţire se vede a fi

3) I. K islor, op. cit. p. 200.

L a fel şi cu p riv ire la Ţ ig a n ii boereşti, caracteru l sedentar

2. P rin tre prim ele caractere — isbitoare — ce-au im pus ochiu­

10) N u mai există altă categoric de Ţ igani astăzi în .R o m â n ia , cârc să

A ceştia, când iau sedentarism ul sau nom adism ul d rep t c rite ­

1.3) Enciclopedia Italia n a p. 957.

L a ei se re feră şi Sch w icker, în îm p ărţirea lui, considerându-1

3. D u p ă specialităţi, după au to ri şi concepţii, vor d ife ri şi

vedea, care anum e din îm p ă rţiri se im pune m ai m ult, fiin d că în

4. P en tru felul cum s’a conceput p ân ă acum îm p ărţirea Ţ ig a ­

Ca un fel de a răsfoi dicţio n arele şi enciclopediile, se p re tin ­

24) Schw icker, op. cit. p. 25.

g ân d n eîntrcg la m inte şi d esig n aţi ca „halbw ilde Z ig eu n e r” .

28) Schwickcr, op. cit. p. 30.

în tâln im , cum am spus, p rin d icţio n are şi enciclopedii. S im ţul

34) Popj> Şerboianu, op. cit. p. 53.

A snpra num irii şi o r ig in ii Ţiganilor. N u m irea Ţ ig a n ilo r îm

poate continua. C ine um blă cu urşi, m aim uţe şi p ap ag ali? O bser

In tre aspectele curioase pe care le stârnesc Ţ ig a n ii în con

•alţii — cu totul rarisim e — în reg u lă g en e rală se m enţine d is

19) I. Făcăoaru. A ntropologia în S tat ca Ş tiinţă şi ca Obiect de în v ă

M u lţi văd în Ţ ig a n i, o populaţiune av ând un caracter cu to

2. P rin tre prim ele caractere — isbitoare — ce-au im pus ochiu

A ceştia, când iau sedentarism ul sau nom adism ul d rep t c rite

4. P en tru felul cum s’a conceput p ân ă acum îm p ărţirea Ţ ig a

Ca un fel de a răsfoi dicţio n arele şi enciclopediile, se p re tin

5. D acă încercăm o reg ru p are a categ o riilo r de Ţ ig a n i, necer

36) Ţ ig an ii din oraşul Ploeşti, vorbesc 58 ,8 % lim ba lor. U n ii v o r

căld u ra, d in cauza ca racteru lu i lor cu to tu l deosebit de al celor

p ă tâ i şi aveau ca m eserie de seam a hoţia şi cerşctoria. E ra şi cate

s,e caracterizează sin g u ri : sunt vierm ii lem nului şi ocupaţia acea

C lasificarea se închee, cum ne putem aştepta, cu tip u l psiho

vlahi. O biceiul la C ara v la h i, de a se p lă ti bani p en tru fete, la că

celor sedentari, (,,v ătraşi” ) şi a R u d a rilo r (despre care va fi v o r

d in u rm ă e şi Dr. 1. Gherghel, care a spus in tere sa n te cuvinte re fe

In B ucovina şi B asarabia, sunt p re să ra ţi în tr’o densitate re la

Să continuăm ex am in area : pe lâ n g ă că ei nu vorbesc ţig ă

Şi ,,aria“ lo r de ră sp â n d ire te -a r îndem na să treci obstaco

R ecensăm ântul d in 1930, 2934 locuitori, d in tre care n ici un Ţ i