Balcicul era considerat drept unul dintre cele mai exotice colţuri ale României Mari

Cum au transformat-o bulgarii pe Regina Maria în brand turistic

Cea mai faimoasă Regină a României pare uitată în propria ţară,

dar generează venituri fabuloase în Bulgaria.
Regina Maria a României a fost cea mai faimoasă şi cea mai iubită româncă din perioada
interbelică. Popularitatea sa din epocă poate fi comparată cu cea de care s-a bucurat gimnasta
Nadia Comăneci la apogeul carierei sale. Nepoată a Reginei Victoria a Marii Britanii, soţie a
Regelui Ferdinand I cel Loial, alături de care a realizat România Mare, Regina Maria era
considerată drept o adevărată eroină de poveste, graţie devotamentului cu care i-a îngrijit pe
răniţii aduşi de pe fronturile primului război mondial.

Încet-încet, românii redescoperă figura Reginei Maria. Însă, în timp ce la nivelul oficialităţilor
române interesul pentru a pune în valoare figura marii suverane rămâne la cote minime, bulgarii
au transformat-o pe Regina Maria într-un adevărat brand turistic. Şi asta deşi bulgarii ar fi avut
toate motivele să o urască. În fond, soţul Reginei Maria, care era pe atunci Principele Moştenitor
Ferdinand, viitorul rege, a fost comandantul armatei române care a intervenit în cel de-al doilea
război balcanic şi a smuls Cadrilaterul Bulgariei. Însă bulgarii au transformat Castelul din Balcic
al Reginei Maria într-un obiectiv turistic care atrage un număr considerabil de vizitatori. De la
săpunuri, brichete ori magneţi decorativi pentru frigider, toate suvenirurile posibile poartă
imaginea Reginei Maria ori a castelului ctitorit de ea în Balcic, azi în Bulgaria.

Intrarea în parcul imens care reprezenta odinioară domeniul Reginei Maria s-a transformat într-
un adevărat bazar. Niciunde în România nu există mai multe tarabe care să facă profit de pe urma
Reginei Maria. Suvenirurile costă de la două-trei leva până la 50 de leva. Printre tarabe de genul
celor de pe Valea Prahovei ori de pe Valea Crişului există şi restaurante. Unele dintre ele au
arborat tricolorul românesc, iar ospătarii acceptă plata în lei. Proprietarii bulgari au învăţat limba
română, ca să-i facă pe numeroşii turişti veniţi din nNord să se simtă ca acasă. „Este un semn că
afacerile contează mai mult decât naţionalismul. Nouă ne plac românii şi ei se simt oricând bine-
veniţi la noi", spune proprietarul unui mic restaurant, Petăr, care vorbeşte limba română mai bine
decât mulţi posesori de cărţi de identitate româneşti din Harghita ori Covasna. La rândul lor,
turiştii români se îndreaptă buluc către vechiul domeniu al Reginei Maria. Printre ei, şi o tânără
pereche care, în costume de nuntă, pozează în curtea castelului, un teritoriu care a fost
transformat în grădină botanică, dar şi în încăperile în care a trăit suverana României Mari.

„Suntem din Constanţa. Noi am avut nunta ieri, însă azi m-am îmbrăcat din nou în rochie de
mireasă şi am venit să ne facem fotografii aici. Este vorba de cel mai frumos loc din zonă. Eu
sunt pasionată de istoria Reginei Maria, care a fost cea mai puternică personalitate feminină
românească din secolul trecut", spune Roxana, într-o pauză de fotografiat. „Suntem un întreg
autocar de români, din Sibiu, care am venit la mare şi am ţinut neapărat să vizităm acest castel.
Poate este mai bine că acest castel a rămas la bulgari. Dacă rămânea la noi, poate se găseau
deştepţi care să-l lase în paragină şi apoi să îl cumpere, ca să-l transforme în restaurant ori hotel",
spune Mircea, un turist care rămâne mai mereu în urmă ca să poată surprinde în fotografii
minunăţiile grădinii castelului, unde leandrii, smochinii, migdalii şi palmierii coexistă cu stejari
ori pini care, probabil, erau acolo şi în vremea în care Regina Maria şi invitaţii săi se plimbau
prin paradisul din Balcic. Turiştii români care vizitează Balcicul pot plăti biletul de intrare şi în
lei ori în euro, dacă nu au leva, moneda bulgărească. De exemplu, un bilet costă 10 leva ori 25 de
lei sau cinci euro. Dincolo de poartă, domeniul şi castelul sunt întreţinute impecabil. Unele dintre
colţurile domeniului seamănă cu bucăţele ale parcului Palatului Versailles, de parcă Regina
Maria ar fi vrut să-şi creeze micul ei Trianon, aidoma nefericitei regine a Franţei, Marie
Antoinette. Dacă imaginea Reginei Maria este omniprezentă în Balcic, în foarte puţine locuri
turiştii găsesc menţiunea că ea, de fapt, a fost regina României, nu a Bulgariei.

Balcic (în bulgară Балчик) este un oraș la țărmul Mării Negre, în nord-estul Bulgariei, regiunea
Dobrici, la o distanță de 42 km de Varna. În prezent este una dintre atracțiile turistice ale
Bulgariei la Marea Neagră. În perioada 1913 - 1940 a aparținut de Regatul României împreună
cu restul Dobrogei de Sud, în urma celui de al doilea război balcanic (iunie - august 1913). În
1940, Cadrilaterul, inclusiv Balcicul, a fost redobândit de Bulgaria. Aici se află Castelul din
Balcic, reședința de vară preferată a Reginei Maria, înconjurat de o la fel de celebră grădină
botanică unicat în Europa centrală și de est, în special datorită colecției de cactuși.Datorită
versanților de calcar din perimetrul său, localitatea a fost supranumită Orașul Alb. Întreaga zonă
a fost numită Coasta de Argint din aceleași motive.

Castelul "Cuibul linistit"

In 1924, Regina Maria vizita Balcicul pentru a doua oara, la insistentele pictorului Alexandru
Satmari. Probabil ca acesta cunostea bine zona, deoarece Balcicul era vizitat in aceea perioada de
cei mai multi si importanti pictori ai timpului. Un an mai tarziu incepea constructia domeniului
de la Balcic, Regina indragostindu-se pur si simplu de oras. Arhitectii Augustino si Amerigo, din
Italia, impreuna cu decoratorul de gradini Jules Jany din Elvetia, aveau sa inceapa constructia,
terminandu-se in 1936.
Gradina are o zona care imita celebrul labirint cretan, unde materiale de constructie au
fost aduse chiar din Insula Creta. O alta zona a parcului foarte frumoasa este Gradina lui Allah,
cu alei pavate cu piatra adusa din Maroc. Parcul a fost transformat in timp intr-o adevarat gradina
botanica. Acum contine peste 3.000 de specii de plante, unele dintre ele rare, precum si o colectie
de aproximativ 250 de cactusi, una dintre cele mai importante din Europa. In 1955, gradina a
intrat sub tutela Universitatii din Sofia, pentru studiul botanicii.
Pentru vizitatorii de astazi, turul prin castel si gradina sa poate reprezenta o aventura. La
intrare se platesc doua bilete, de cate cinci leva fiecare, un bilet pentru vizitarea Castelului si un
bilet pentru gradina botanica. De fapt, unul fara celalalt nu se poate. Cele doua bilete asigura
accesul catre cel mai vizitat loc al Balcicului. Castelul, numit si “Cuibul Linistit” (“Quiet Nest”
sau “Tenha Juvah” in limba turca) este de fapt o vila cu pereti albi si acoperisuri de tigla rosie
strajuite de un minaret. Este construit de-a lungul a trei terase si combina elemente ale stilului
maur, stilului mediteraneean cu cel al caselor bulgaresti. Este foarte aproape de mare, fiind
despartit de aceasta doar de faleza. A fost locul preferat al Reginei Maria, in care aceasta a locuit,
tocmai de aceea ramanandu-i denumirea de “Castel”. Interiorul Castelului este extrem de
modest, pereti varuiti in alb, usi masive din lemn sculptat, pastrate din perioada Reginei. Au mai
fost pastrate din acea perioada si cateva obiecte: dulapuri sculptate si pictate, oglinzi, scaune si
un semineu. Baia de marmura, cu cada ingropata in piatra, cu chiuveta si masuta de toaleta au
fost pastrate intacte. Pe toate obiectele se afla explicatii care spun ca respectivul a apartinut
Reginei Maria, dar nu se specifica in ce tara a fost Maria Regina...
Gradina din jurul Castelului nu este o simpla gradina, ci un adevarat domeniu, intins pe un deal,
domeniu pe care se mai afla alte noua cladiri, fiecare cu o destinatie bine stabilita. Parcul,
amenajat la comanda Reginei de catre specialisti, a fost transformat in gradina botanica, din
cauza numeroaselor plante exotice pe care le adaposteste. Pentru a reusi sa vizitati intreg
domeniul, cel mai bine este sa cumparati o harta a acestuia, de la intrare si sa urmati fiecare
punct indicat pe harta. In pas de plimbare aveti nevoie de aproximativ patru ore pentru a
parcurge intreg domeniul. Harta castelului si a gradinii botanice

1. Vila "Ghereta santinelei"

2. Fantana de argint
3. Gradina lui Allah
4. Vila "Sageata albastra"
5. Coltul "Magnolia"
6. Templul apei
7. Capela Stella Maris
8. Izvorul sfant
9. Gradina Ghetemani
10. Aleea valului albastru
11. Digul
12. Gradina "Curtea englezeasca"
13. Cascada
14. "Puntea suspinelor"
15. Vila "Moara"
16. Vila "Salon"
17. Restaurantul "Coroana"
18. Aleea vinului
19. Tronul Reginei Maria
20. Palatul Reginei Maria - Vila "Cuibul linistit"
24. Aleea secolelor
25. Camera pentru fumat
26. Gradina "Labirint"
27. Mormantul Reginei Maria
28. Vila "Gutman"
29. Vila "Suita"
30. Gradina "Craing"
31. Vila "Izbanda"
32. Vila "Ciuperca"

A. Administratia
B. Vila "Cazarma"
C. Gradina "Printesesa Ileana"
D. Statuia Sfantului Martin
E. Cafeneaua teatrala "Palatul"
F. Centrala electrica
1. Intrarea- Ghereta santinelei (“The Sentry-Box”)
Acesta este primul obiectiv. Intrarea in Castel este reprezentata de un arc triumfal. In stanga si
in dreapta intrarilor in Castel pot fi vazute niste adancituri in zidurile de piatra, care reprezinta
locurile in care stateau garzile Castelului.
2. Fantana de argint (“Silver well”)
Aflata la o distanta destul de mica de intrare, usor in stanga, Fantana de argint poate fi usor
ratata in lipsa unei harti. Ar fi pacat caci aici, daca aruncati un banut si va puneti o dorinta
aceasta se va implini. Cel putin asa spune legenda.
3. Gradina lui Allah (“The Garden of Allah”)
“Gradina lui Allah” face legatura intre Fantana de argint si Vila Sageata albastra. Gradina nu
trebuie ratata deoarece adaposteste o colectie unica de cactusi in aer liber, de fapt cea mai
mare colectie din Sud-Estul Europei. Sunt cactusi plantati acum 80 de ani, transformati in
copaci. Cu putin noroc ii puteti descoperi in perioada de inflorire (luna august). In aceasta
gradina mai pot fi vazute vase antice, banci din piatra si chiparosi zvelti.
4. Vila "Sageata albastra" (Villa Blue arrow)
5. Coltul "Magnolia" (Nook Magnolia)
6. Templul apei (The Temple of the Water)
O constructie cu arcade pictate pe interior, in caramiziu si albastru puternic, sustinute de
coloane imense si avand in interior bazine in care altadata se afla apa.
7. Capela Stella Maris (The Chapel)
De la templu, trecand printr-o gradina care adaposteste o colectie de trandafiri superbi si
urcand cateva trepte de piatra ajungem la Capela “Stella Maris”. Atentie! Undeva pe peretele
de piatra, care sustine treptele catre Capela, se afla unica inscriptie in limba romana pastrata pe
intreg domeniul. Este o placa de marmura alba, pe care sta scris, cu litere aproape sterse, faptul
ca domeniul a fost construit de Regina Maria. Placa a fost acoperita in timp de iedera. Capela
este foarte mica, construita din piatra si pictata complet in interior. O curte mica, cu o fantana
si pietre funerare crestine pot fi vazute chiar langa Capela. In timp ce Capela era inca in
constructie, Regina Maria a Romaniei si-a exprimat dorinta ca inima sa sa fie ingropata aici.
8. Izvorul sfant (The Holy spring)
9. Gradina Ghetsemani (The Garden of Gethsemene)
Se afla la Sud-Est de Capela si adaposteste o colectie de arbori pitici.
10. Aleea valului albastru (The Blue Wave Lane)
11. Digul (The Pier)
12. Gradina "Curtea englezeasca" (Garden “English Court”)
13. Cascada (The Waterfall)
Aici este imposibil sa nu va opriti deoarece privelistea este absolut spectaculoasa. Apa
involburata a unui rau cade de la o inaltime de noua metri. Nici nu mai conteaza ca apa, care
trece printr-un canal si se scurge in mare este cam murdara.
14. "Puntea suspinelor"
Este podul care trece peste cascada si uneste cele doua maluri ale canalului. Legenda spune ca,
daca aceasta punte este trecuta cu ochii inchisi , in timp ce va puneti o dorinta, aceasta se va
implini in foarte scurt timp!
 15. Vila "Moara"
Se afla in apropiere de cascada. Poate fi usor observata deoarece moara a fost pastrata, in timp
ce langa ea a fost construita vila, un adevarat loc de odihna pentru oaspetii Reginei.
16. Vila "Salon"
17. Restaurantul "Coroana"
Pentru cei care vor sa isi traga sufletul si sa bea o cafea. Foarte buna!
18. Aleea vinului (The Lane of the Wine)
Impatimitii vinului, dar nu numai, vor putea degusta diverse soiuri de vinuri. Aici se afla o
adevarata colectie de vinuri, multe dintre sticle fiind scoase la vanzare.
19. Tronul Reginei Maria (Queen Marie’s Throne)
Este un fotoliu din marmura, umbrit de un copac, avand in dreptul sau o masuta din piatra. Era
un loc preferat al Reginei, multe dintre fotografiile Reginei, aflate in Castel, fiind facute in acest
loc. Era un spatiu preferat al Reginei, de aici putand fi vazuta marea in toata spledoarea.
20. Castelul Reginei Maria - Vila "Cuibul linistit"
Este punctul culminat al aventurii si despre el am vorbit la inceput.
24. Aleea secolelor (The Lane of the Centuries)
25. Camera pentru fumat (Smoking Room)
Acest loc poate fi usor ratat, aflandu-se intr-o extremitate a domeniului, in apropiere de Castel.
26. Gradina "Labirint" (The Maze)
27. Mormantul Reginei Maria (Queen Marie’s Grave)
Este un colt retras, aflat putin mai sus de Castel. Pentru a ajunge aici trebuie sa urcati niste
trepte pavate cu piatra. Merita. Privelistea este superba, marea se vede perfect. Mormantul
este sapat in stanca, fiind de fapt un cavou, umbrit de un copac si dominat de o cruce, pe care
se poate vedea o scurta inscriptie, reprezentand povestea vietii Reginei. Regina Maria nu se afla
insa inmormantata aici, ci in biserica Manastirii Curtea de Arges.
28. Vila "Gutman"
29. Vila "Suita"
Este o vila construita in stilul mauritanian, aflata intr-unul din cele mai inalte puncte ale
domeniului.
30. Gradina "Craing"
31. Vila "Izbanda"
32. Vila "Ciuperca"

Ionienii populau aceasta zona in secolul V inainte de Christos, iar asezarea purta numele
de Kruni, provenit din limba greaca si insemnand "izvoare”. Orasul a fost redenumit
Dionissopolis dupa numele zeului Dionysus, al vinului si sarbatorilor, probabil patron al asezarii,
imaginea zeului aparand si pe monedele batute in zona. O legenda spune ca orasul a primit
numele dupa ce marea a adus la tarm o statuie a lui Dionysus. In secolul I inainte de Christos,
coloniile grecesti de pe malul Marii Negre au fost ocupate de legiunile romane, insa populatia
din zona s-a rasculat. In timpul luptelor pentru putere de la Roma, dintre Cezar si Pompei, orasul
a fost ocupat de Burebista. In anii 29-28 inainte de Christos, generalul roman Crassus cucereste
Dobrogea, iar coloniile grecesti intra sub conducerea guvernatorului provinciei Macedonia.
In primii ani dupa Christos, in zona este exilat poetul Ovidiu, despre care se spune ca,
fiind in drum spre Tomis, ar fi observat stancile albe ale orasului Dionisopolis: „O, oras al
pietrelor albe, iti venerez frumusetea”.
Orasul are o stransa istorie legata de inteaga Dobroge, trecand prin crestinizare, navaliri
barbare, migratii. In urma migratiilor, Dionisopolis a suferit distrugeri masive, desi o serie de
imparati bizantini l-au reconstruit. Dintre toate popoarele migratoare, cel slav a avut influenta
cea mai mare, deoarece s-a stabilit in zona.
In anul 680, hanatul bulgar condus de Asparuh castiga razboiul cu Imperiul Bizantin si
cucereste Dobrogea. Un an mai tarziu se formeaza Primul Tarat Bulgar, perioada in care orasul a
decazut, asezarea vecina Varna devenind un centru important al zonei. In 971 Dobrogea reintra
sub autoritatea Imperiului Bizantin, in urma unui razboi, si va ramane aici pana la inceputul sec.
al XIII-lea, cand, in contextul inlocuirii Imperiului Bizantin cu cel Latin de Rasarit, va intra sub
autoritatea Imperiului Vlaho-Bulgar al Asanestilor - Al Doilea Tarat Bulgar.
In 1241, zona incepe sa fie populata de turci selgiucizi si tatari islamizati, ca urmare a trecerii
armatei mongole - Hoarda de Aur. La 1300, zona a reintrat sub conducerea celui de al doilea
Tarat Bulgar, condus de tarul Teodor Svetoslav. Cativa ani mai tarziu il regasim ca facand parte
din principatul Tara Carvunei, condus de Balik, de la numele sau putandu-se considera ca si-a
tras Balcicul propria denumire. In primii ani ai intemeierii noului stat este mentionat si un
mitropolit, Methodius, sub autoritatea caruia se afla nucleul noului stat, si anume zona Varna -
Balcic - Karvuna.
In 1388, incep primele atacuri ale turcilor. In acelasi an, Mircea cel Batran castiga luptele
cu turcii si preia stapanirea asupra Dobrogei, insa acest lucru va dura doar pana in 1420, cand
sultanul Mehmet I ocupa intreaga provincie. Balcicul a fost sub stapanire otomana 500 de ani,
dezvoltandu-se ca centru de comert cu cereale.
In 1878, Balcicul intra in componenta pricipatului autonom Bulgaria, principat
care in 1906 isi castiga independenta. Dupa al doilea razboi balcanic din 1913, Balcicul este
castigat, impreuna cu restul Cadrilaterului, de Regatul Romaniei. In 1924, Regina Maria
descopera orasul si isi cumpara aici un domeniu pe care construieste Castelul, Capela Stella
Maris, diverse alte cladiri precum si gradina botanica. In perioada interbelica, Balcicul a fost o
adevarata Mecca a artistilor. Se pare ca descoperitorul Balcicului, ca alegere a peisajelor pentru
pictura, a fost Alexandru Satmari. In aceea perioada cam toti pictorii importanti au venit aici sa
picteze, in special vara: Petrascu, Tonitza, Grigorescu, Darascu, Pallady, Ressu. De fapt, aproape
intreaga boema bucuresteana se reunea in Balcic vara.
In 1926, se infiinteaza aici o universitate - Universitatea Libera Coasta de Argint, unde au venit
sa conferentieze in anii urmatori nume mari ale intelectualitatii romane: Nae Ionescu, Ion Marin
Sadoveanu, Cezar Petrescu, Pamfil Seicaru, Ion Pillat, Mihail Jora, Jean Bart, Tudor Vianu, Gala
Galaction, Nicolae Iorga. Universitatea va edita si revista “Coasta de argint”, in trei limbi:
romana, bulgara si turca In Balcic se va deschide in aceea perioada si primul muzeu al Dobrogei.
Si tot atunci primaria a improprietarit o serie de oameni de cultura, pentru ca acestia sa isi poata
construi case in zona. Multe dintre casele construite de acestia poarta semnatura arhitectei
Delavrancea Gibori, sora Cellei Delavrancea. Chiar si Lucian Blaga, in 1931, a solicitat primariei
Balcic un astfel de loc pentru casa, dar nu este clar daca l-a si obtinut In 1940, Cadrilaterul,
inclusiv Balcicul, a fost redobandit de Bulgaria.

Regina Maria "Caracterul este destin"

Alteta sa principesa Maria, nascuta Marie Alexandra Victoria, s-a nascut la 29 octombrie
1875, la Eastwell Park, in Marea Britanie, fiind fiica principelui Alfred al Marii Britanii, principe
de Saxa-Cobur-Gotha si duce de Edinburg, si a ducesei Maria Alexandrovna a Rusiei. De
asemenea, era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii. Regina Maria s-a logodit la 16 ani cu
printul Ferdinand de Hohenzollern, mostenitor al tronului Romaniei, iar casatoria a avut loc la 29
decembrie 1892. La scurt timp dupa venirea in Romania, calitatile sale o transforma intr-o figura
publica binecunoscuta si iubita. A fost supranumita de popor “Mama Regina”, “Mama ranitilor”,
“Regina soldat”, datorita actiunilor sale din perioada Primului Razboi Mondial, cand a ajutat
soldatii aflati in spitalele de pe front. De asemenea si-a legat numele de viata culturala si artistica
din Romania acelor ani.
Maria a devenit regina in 1914, dupa care a inceput o serie de turnee internationale prin
care promova interesele Romaniei, cel mai cunoscut fiind cel din Statele Unite ale Americii, din
1926. Desi rolul femeilor in politica, in acea perioada, era cel putin redus (ca sa folosim un
eufemism), Regina Maria a fost sfatuitorul cel mai apropiat al Regelui Ferdinand, pana la decesul
acestuia in 1927. In momentul in care fiul sau Carol a mostenit tronul, acesta a izolat-o complet
de viata publica. Regina Maria fost mama a sase copii: principele Carol, principesele Elisabeta
si Marioara, principele Nicolae, principesa Ileana si principele Mircea. Regina Maria a fost
legata sufleteste de doua locuri: Balcic si Bran, locuri carora le-a imprimat o amprenta ce se
poate vedea si astazi. "Balcicul si Branul sunt casele mele de vis, inima mea", spunea Regina
Maria. Se spune ca Balcicul l-a descoperit cu ajutorul lui Alexandru Satmari, care a insistat ca
Regina sa mearga in acea zona in 1924. Un an mai tarziu avea sa inceapa constructia domeniului
de la Balcic. An de an domeniul a fost infrumusetat cu constructii si celebrele gradini. Datorita
Reginei, in acea perioada Balcicul va cunoaste un avant urbanistic. Primaria improprietareste
artistii care veneau vara si pictau aici, iar acestia incep a-si construi case.
Regina era iubita in Balcic. I se spunea Sultana, vila sa aduce cu constructiile
musulmane, avind un turn precum un minaret. Obisnuia sa se plimbe prin oras si sa imparta bani
familiilor nevoiase. Usor-usor, poate si din cauza izolarii la care o supusese Carol, Balcicul
devine locul sau de refugiu. De aceea, in 1933 cand isi intocmeste testamentul, Regina Maria
cere ca dupa moartea sa inima sa ii fie depusa in micuta capela pe care o construise pe malul
marii: Stella Maris, iar corpul sa ii fie ingropat la Curtea de Arges, alaturi de ceilalti membri ai
Familiei Regale Trei ani mai tarziu, in 1936, Regina se imbolnaveste. Moare la Sinaia, la 18
iulie 1938, in varsta de 62 de ani. Dupa ce Bulgaria redobadeste Cadrilaterul, in 1940, inima
Reginei Maria a fost luata din Balcic si dusa in Bran, celalalt loc la care Regina tinuse foarte
mult. Inima se afla intr-o caseta de argint, aflata la randul ei intr-o caseta de aur incrustata cu
pietre pretioase. De aducerea inimii reginei la Bran s-a ocupat printesa Ileana, mostenitoarea
castelului Bran. Nici aici nu s-a putut insa odihni. In 1968, regimul comunist trece casetele si
inima in patrimoniul asa-zisului tezaur al Romaniei, iar acum se afla, in cladirea Muzeului
National de Istorie din Bucuresti. Corpul Reginei se afla inmormantat in biserica Manastirii
Curtea de Arges, alaturi de sotul sau, Regele Ferdinand. In prezent, Ministerul Culturii din
Romania spune ca inima ramane la muzeu. Regele Mihai a revendicat inima in 2006 si a cerut ca
ea sa fie adusa inapoi la Bran si ingropata in firida amenajata in Magura Branului, deoarece
Balcicul nu mai este teritoriu romanesc. Ministerul nu o inapoiaza, spunand ca asteapta
clarificarea situatiei juridice a Castelului Bran, care a fost retrocedat, in 2007, mostenitorilor
printesei Ileana.

In 2008, Romfilatelia a introdus in circulatie o emisiune comemorativa de marci postale

dedicata implinirii a 70 de ani de la decesul Reginei Maria. Emisiunea este formata din doua
marci postale cu valoare nominala de 1 leu si 3 lei, machetate in coli de 16 timbre plus 4 vignete,
minicoli de 8 timbre plus o vignieta si un bloc colita dantelata de 2 timbre.
La inceputul volumului sau autobiografic, Regina Maria a folosit ca motto un citat din
Nietzsche: “Caracterul este destin”.
Regina Maria a fost o persoana fascinanta, cu un stil propriu de viata, stil pe care l-a
imprimat si domeniului de la Balcic. A colectionat si a creat lucrari artistice, si si-a decorat
interioarele si exterioarele cladirilor in care a locuit, fiind unul dintre promotorii curentului Art
Nouveau. A militat pentru interesele Romaniei in plan extern, fiind un adevarat ambasador al
tarii. De exemplu, in perioada Conferintei de Pace de la Paris, dupa Primul razboi Mondial, a
avut intrevederi cu conducatorii Antantei, militand pentru recunoasterea internationala a
Romaniei Mari. Dupa incoronarea de la Alba Iulia, in 1922, a efectuat vizite externe in care a
facut cunoscuta cultura poporului roman. Un popor pe care l-a iubit si despre care spunea in
testamentul sau: “Tarii mele si Poporului meu, cand veti ceti aceste slove, Poporul meu, eu
voi fi trecut pragul Tacerii vesnice, care ramane pentru noi o mare taina. Si totusi, din
marea dragoste ce ti-am purtat-o, as dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca odata, chiar
de dincolo de linistea mormantului. Abia implinisem 17 ani, cand am venit la tine; eram
tanara si nestiutoare, insa foarte mandra de tara mea de bastina, si am imbratisat o noua
nationalitate m-am straduit sa devin o buna Romanca. (...) Nimeni nu e judecat pe drept
cat traieste: abia dupa moarte este pomenit sau dat uitarii. Poate de mine va veti aminti
deoarece v-am iubit cu toata puterea inimei mele si dragostea mea a fost puternica, plina de
avant: mai tarziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare. (...) Te binecuvantez, iubita
Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale
carei carari le-am cunoscut toate. Frumoasa tara pe care am vazut-o intregita, a carei
soarta mi-a fost ingaduit sa o vad implinita. Fii tu vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de
cinste, sa stai vesnic falnica printre natiuni, sa fii cinstita, iubita si priceputa.”
Alte destinatii Capul Kaliakra
Kaliakra este un superb promotoriu aflat la cativa kilometri de granita romano-bulgara. Pentru a
putea ajunge acolo, trebuie sa te abati circa 12 kilometri din drumul principal dintre Vama Veche
si Balcic. Promotoriul Kaliakra (Capul Kaliakra) se intinde pe 2 km in Marea Neagra si are
circa 60 de metri inaltime fata de nivelul marii, fiind o formatiune de stanci calcaroase.
Inaccesibilitatea locului a facut in antichitate din ea o mare fortareata, fiind a doua cetate
importanta dupa Tomis. In aceea perioada se numea Tirisis. Fortareata a fost succesiv folosita de
traci, romani, bizantini si bulgari. Chiar si in prezent, pe promotoriu se afla o unitate militara
bulgareasca. O legenda spune ca in aceasta fortareata si-a adapostit bogatiile Lyzimah,
succesorul lui Alexandru cel Mare.
In prezent, aici se afla un mic muzeu in care pot fi vazute piese arheologice. De
asemenea, pre promotoriu se afla ruinele vechii cetati, care include poarta prin care se intra
dinspre continent, ziduri ale cetatii dar si ruine ale diferitelor cladiri, biserici, bai comune romane
si fantani. O alta legenda se refera la un grup de fete bulgare care s-au aruncat de pe promotoriu
in marere, pentru a nu fi capturate si convertite la Islam de catre turci. Este probabil cea mai
populara legenda, la intrarea in Kaliakra existrand si un monument dedicat fecioarelor care s-au
aruncat in mare – “Poarta celor 40 de virgine”.
La Kaliakra a avut loc in august 1791 o importanta batalie navala, in cadrul razboiului
ruso-turc din perioada 1787-1792. Dupa 1989, castigatorul bataliei, un amiral rus, a fost
sanctificat de Biserica Ortodoxa.
O alta legenda se refera la Sfantul Nicolae, patronul pescarilor. Pe cand acesta era urmarit de
turci, Dumnezeu a facut sa apara pamant sub picioarele sale, si astfel a putut scapa. In acest fel s-
ar fi format Capul Kaliakra. In cele din urma Sfantul a fost insa captrurat, iar in 1983 a fost
construita o mica capela pe promotoriu, simbolizand mormantul sau. De asemenea se mai spune
ca o manastire dervisa a existat la Capul Kaliakra in perioada stapanirii otomane, avand
osemnitele unui sfant musulman. Capul Kaliakra a fost declarat zona protejata in 1941, avand in
prezent circa 687 de hectare. Intr-o vreme aici se afla chiar si o colonie de foci. De pe
promotoriul Kaliakra pot fi vazute acum in apa cateva specii de delfini de Marea Neagra, precum
si diverse specii de pasari: cormorani, pescarusi etc.

Nessebar
Situat la circa 120 km de Balcic, Nessebar este un orasel amplasat pe o peninsula lunga
de 850 m si lata de 350 m, in care se ajunge printr-un istm. In timpul existentei sale indelungate,
si-a pierdut 1/3 din teritoriu, fiind acoperit de mare. Sub apa, la 80 de metri distanta de tarm, inca
se pot vedea ramasitele zidurilor fortaretei. In prezent se afla conservat doar zidul de vest cu
poarta, care apara orasul de continent.
Nessebar este unul dintre cele mai vechi orase din Europa, construit pe vechile ruine ale asezarii
trace Mesambria. “Mesambria” insemna “orasul lui Melsa”, probabil intemeiatorul asezarii, si a
fost dat de greci atunci cand au colonizat asezarea in anul 510 dupa Christos. Patronul orasului a
fost ales zeul Apolo, grecii construind un templu si un teatru in onoarea sa. Din secolul III dupa
Christos aici incep sa fie batute monede de aur.
In anul 72 dupa Christos orasul a fost ocupat de Imperiul Roman care a instalat o
garnizoana importanta, devenind o asezare foarte importanta in epoca. A inceput din nou sa joace
un rol mai important in secolele III-IV. In jurul anului 680 Nessebar a devenit un centru
episcopal, iar in secolele VII-VIII a devenit un important si puternic port bizantin. In anul 812,
Khan Krum a cucerit orasul. Din secolul XI numele slav de Nessebar a fost folosit in locul
numelui de Mesambria.
Pozitia strategica a favorizat orasul si in timpul celui de al doilea Regat Bulgar. Varful
dezvoltarii sale a fost in perioada domniei lui Alexandru I, cand orasul a fost unul dintre cele mai
importante centre ale statului bulgar si cand s-au construit noi biserici.
In 1366, orasul a fost cucerit de cruciatii condusi de Amedei de Savoia care l-au predat
bizantinilor. Cronicile din Mesambria ne dau informatii despre perioada cand orasul a fost
subjugat de catre turci in 1396, iar in 1453 a cazut total sub conducerea imperiuului cu capitala la
Constantinopole. Orasul si-a pastrat importanta ca port de-a lungul dominatiei turce. Au fost
construite nave si s-a facut comert cu grane si lemn. Dupa eliberare, Nessebar s-a transformat
intr-un mic oras de pescari. In timpul existentei sale, orasul a gazduit si un episcop, fiind si
centru episcopal.
In 1956 orasul a fost proclamat rezervatie arhitecturala si arheologica. Ruinele antice ale
zidurilor fortificate, cu porti, care dateaza din secolele III-IV, bisericile din secolele V-VI, cele
pastrate din secolele X-XI, din perioada medievala si cele 60 de case din perioada renasterii dau
orasului si in prezent o atmosfera cu totul speciala. Legendele spun ca in timpul existentei sale,
in Nessebar au existat peste 40 de biserici. In prezent exista insa date certe doar pentru 26 dintre
ele. Mostenirea culturala a vechiului oras poate fi observata de turisti in cele patru muzee
existente: de arheologie, etnografic, Biserica Sf. Stefan care contine fresce din perioada secolelor
11-17 si Biserica Sf. Spas care contine fresce din secolul 17.
Din 1983, Old Nessebar este inscris in patrimoniul mondial UNESCO.
Balcic - un oras alb, fascinant, ieftin si aproape Daca vorbim despre o iesire
de weekend vorbim despre timp putin. De obicei, multi dintre noi, compenseaza cu alergatura
multa dar astfel nu reusim decat sa ne obosim mai mult si sa nu ramanem cu nimic altceva decat
cu si mai multi nervi, mai putini bani, si cateva frustrari in plus. Turismul de weekend este
practicat cu brio pe Valea Prahovei in cele patru anotimpuri si pe litoral vara. Repetabilitatea,
monotonia, traficul si lipsa ineditului scad insa mult din potentiala valoare a acestei mici
escapade. Multi se confrunta inca cu ideea ca ceea este este dincolo de granita e departe. Balcicul
e aproape. Si e altfel.

Daca vorbim despre o iesire de weekend vorbim despre timp putin. De obicei, multi dintre noi,
compenseaza cu alergatura multa dar astfel nu reusim decat sa ne obosim mai mult si sa nu
ramanem cu nimic altceva decat cu si mai multi nervi, mai putini bani, si cateva frustrari in plus.
Turismul de weekend este practicat cu brio pe Valea Prahovei in cele patru anotimpuri si pe
litoral vara. Repetabilitatea, monotonia, traficul si lipsa ineditului scad insa mult din potentiala
valoare a acestei mici escapade. Multi se confrunta inca cu ideea ca ceea este este dincolo de
granita e departe. Balcicul e aproape. Si e altfel.

Povestea Orasului Alb Se pare ca titulatura de “oras alb” a ramas de la Ovidiu, care,
exilat la tarmurile Tomisului, dar aflandu-se in trcere pe aceste meleaguri, ar fi rostit urmatoarele
vorbe: ”O! Oras de piatra alba, te salut pentru frumusetea inimitabila!”. Colonistii milenezi
credeau ca in aceste locuri, din spuma si valurile marii s-a nascut zeita frumusetii, Afrodita.
Trebuie mentionat ca intre anii 1913 si 1940 toata aceasta zona a apartinut Romaniei. Cel mai
important obiectiv turistic, cu conotatii istorice si culturale mai recente este Castelul reginei
Maria a Romaniei. Construit ca resedinta de vara, acesta este renumit mai ales datorita gradinii
impresionante de 35 de hectare, a doua de gen, ca frumusete si numar de specii de plante din
Europa. Parcul a fost realizat dupa modelul faimosului labirint cretan. De altfel, fiecare piatra ce
a fost folosita la construirea Bisericii a fost adusa din Creta.

Balcicul in doua zile

Orasul poate fi vizitat in orice perioada a anului. Desigur, primavara, vara si toamna frumusetea
lui se afla la apogeu. Dar si iarna, peisajul rece si dominant devine extrordinar de interesant.
Castelul Reginei Maria si Gradina Botanica reprezinta cele doua mari atractii ale orasului.
Castelul, numit si “Cuibul Linistit” (“Quiet Nest” sau “Tenha Juvah” in limba turca) este de fapt
o vila cu pereti albi si acoperisuri de tigla rosie strajuite de un minaret. Este construit de-a lungul
a trei terase si combina elemente ale stilului maur, stilului mediteraneean cu cel al caselor
bulgaresti. Este foarte aproape de mare, fiind despartit de aceasta doar de faleza. Gradina din
jurul Castelului se intinde pe un deal intreg, pe acelasi domeniu aflandu-se alte noua cladiri,
fiecare avand o destinatie bine stabilita. Parcul, amenajat la comanda Reginei de cei mai buni
gradinari si arhitecti ai vremii, a fost transformat in gradina botanica, datorita numeroaselor
specii de plante gasite aici. Recomandarea numarul unu este aceea de a vizita castelul utilizand o
harta care poate fi achizitionata la intrarea pe domeniu. Astfel veti fi siguri ca nu veti rata nici un
punct de atractie si ca nu veti irosi timpul ratacind prin labirinturile Minotaurului balcanic. In
mod normal, vizita Castelului si a Gradinii Botanice dureaza in medie patru ore.

Daca inca mai aveti timp, si nu vreti sa zaboviti la unul dintre restaurantele simple, ieftine si
generoase, faceti un mic tur al orasului. Faleza este mult mai spectaculoasa decat cea din
Romania iar orasul este “populat” doar de case cu tigla rosie. Efectul este deosebit, mai ales
pentru cei pasionati de fotografie. De asemenea, in apropierea Balcicului se afla capul Kaliakra,
un promotoriu aflat la cativa kilometri de granita romano-bulgara. Pentru a putea ajunge acolo,
trebuie sa te abati circa 12 kilometri din drumul principal dintre Vama Veche si Balcic.
Capul Kaliakra se intinde pe 2 km in Marea Neagra si are circa 60 de metri inaltime fata de
nivelul marii, fiind o formatiune de stanci calcaroase. Inaccesibilitatea locului a modivat
conducatorii antici sa construiasca aici o impresionanta fortareata - a doua cetate importanta
dupa Tomis.

Ieftin bulgaresc
Este cunoscut faptul ca Bulgaria este o tara mai ieftina decat Romania. De asemenea serviciile
sunt, se pare, mai complete si mai profesioniste. O camera dubla in Balcic, la un hotel de trei
stele nu depaseste suma de 30 de euro pe noapte cu mic dejun inclus. In restaurante, baruri,
magazine, produsele sunt in medie cu o treime mai ieftine decat in Romania. Intrarea pe domeniu
Castelului se face cu doua bilete: unul pentru vizitarea Castelului propriu zis iar celalalt pentru
vizitarea Gradinii Botanice. Fiecare bilet costa in jur de 2 euro si jumatate dar nu se poate intra
pe domeniu decat cu ambele bilete.

Acces Cu masina traseul este relativ simplu. Din Giurgiu sau din Vama Veche indicatoarele
bulgaresti calauzesc turistul cu o precizie satisfacatoare. Orasul Balcic se afla la 36 de kilometri
nord de Varna in apropierea Nisipurilor de Aur si a statiunilor Albena si Cranevo. Datorita
traficului, mult mai liber decat cel de pe DN1, drumul pana acolo dureaza, pornind din Capitala,
in medie in jur de patru ore, in functie de traseul ales. Iar daca ati ajuns acolo veti descoperi o
altfel de Mare Neagra, un altfel de turism si alte peisaje...dar, in general, acelasi tip de abordare,
acelasi stil de viata.
Balchik - Балчик in bulgara - este o statiune de litoral terasata pe un mic golf al marii Negre, la
31km nord de Varna si 37km sud-est de Dobrich. Al treilea port ca importanta pentru Bulgaria,
Balchik este folosit de ambarcatiuni de talie medie. Orasul a prins viata spre sfarsitul secolului
VI IHr., marele Ovidiu exclamand la vederea sa: "Oras de piatra alba, iti salut frumusetea
inimitabila!" Colonistii milesiei credeau ca Balchik este locul in care s-a nascut zeita Afrodita,
din spuma marii.

In vremuri romane Balchik avea statut de municipiu, mai tarziu fiind atasat Bulgariei. Dupa
razboiul Crimeii orasul a inflorit, transformandu-se intr-un important centru de comert cu
porumb. dupa razboiul din Balcani, a fost inclus in teritoriile Romaniei. Impresionata de
frumusetea naturala a locului, regina Maria a construit aici un palat si o gradina botanica, o
capela si un complex de vile pentru aristocrati. dupa 1940, orasul a fost redat Bulgariei.

Pe langa palat si gradina botanica - cea mai mare si cea mai diversa din Balcani, orasul atrage
turistii prin atmosfera veche pastrata de secole. Balchik si-a pastrat si autenticitatea
multiculturala, in acest mic oras locuind pasnic oameni ai caror stramosi sunt grecii vechi,
bulgari, turci, tatari si romani.

La 4 km est de Balchik se afla Touzlata, o statiune cunoscuta pentru namolurile cu proprieteti

curative. Langa cele doua lacuri a fost construit un centru balnear. fundul lacurilor este acoperit
cu namol sulfurat hidrogenat negru. Exista aici si un izvor de apa minerala avand apa cu
temperatura de 31°C. Tot in apropiere de Balchik se afla doua mari campinguri - Sandrino
Camping si Belia Bryag Camping. Acestea ofera diverse facilitati pentru recreere, sporturi de
apa, cluburi, baruri si restaurante.

Orasul Balcic, are putin peste 10.000 de locuitori, si este situat intr-un golf, la 18 km sud de
Kavarna, la 45 km de Varna, la 60 km de Vama Veche si la 150 km de Bucuresti.
Casele in Balcic sunt amplasate pe terasele naturale ale podisului Dobrogei, iar tarmul marii
negre, cu plaje inguste si lungi, se intinde cu peste 150 m mai jos de nivelul orasului. In Balcic se
afla al treilea port ca marime din Bulgaria.

Natura si oamenii deopotriva au creat aici unul dintre locurile cele mai pitoresti de pe litoralul
nordic bulgaresc, cu strazi in panta abrupta care coboara pe tarm, nenumarate spatii verzi,
acoperisuri rosii, stanci albe, alaturi de albastrul apelor marii negre.
Confortul statiunii moderne se imbina armonios cu trecutul istoric al orasului. Istoricii considera
ca regiunea ar fi fost locuita inca din epoca de piatra, din mileniul al IV-lea I.H. Printre cei mai
vechi locuitori ai acestui tinut se numara tracii, lucru confirmat de descoperirile arheologice ale
unor artefacte vechi de peste 2000 de ani.
In timpul colonizarii grecesti, aceasta purta numele de Krunoi, iar ulterior a capatat numele
Dionisopolis, dupa zeul vinului si al petrecerilor, Dionisos.

Asezarea era a doua ca importanta dupa Odessos, batea monede cu chipul lui Dionisos si era
inconjurata de ziduri puternice. La inceputul Evului Mediu, Balcic a devenit orasul bulgaresc
Karvuna. In vecinatatea sa au fost gasite vestigii ale unei cetati medievale din secolul XI.
Langa Balcic se afla satul Gurkovo, la aproximativ 10 km de tarm, ale carui locuinte au fost
cumparate in majoritatea lor de englezi, germani si elvetieni. Casele cele mai vechi de aici au
fost transformate in vile pentru vacante estivale.Mai jos gasiti cele mai importante obiective
turistice din Balcic

Palatul din Balcic Este obiectivul cel mai interesant din Balcic. A fost construit la
dorinta Reginei Maria a Romaniei in timpul ocupatiei romane a Cadrilaterului, cand Balcicul era
o destinatie mult cautata de aristocratii care se refugiau dinaintea caldurilor toride din Bucuresti
in atmosfera romantica si deosebit de placuta a statiunii. Vrajita de frumusetea locurilor pe care
le-a vizitat in anul 1924, Regina Maria si-a dorit sa aiba aici o resedinta de vara. Arhitectii
italieni Amerigo si Augustino au ridicat un ansamblu minunat, desprins parca din povestile
Seherezadei; motivele vechii arhitecturi bulgaresti se contopesc cu elemente gotice, maure si
orientale.

Cladirile nu sunt mari, insa s-au incadrat perfect in peisajul natural superb si sunt risipite intr-un
parc magnific. Palatul numit "Cuibul linistit" combina stilul maur si cel al unei case bulgaresti
traditionale. Un minaret elegant se ridica din acoperisul sau - o idee excentrica a arhitectilor sau
poate chiar a reginei. Vilele de aici au de asemenea nume romantice. Potrivit unei legende, in
atmosfera de aici si in mijlocul naturii paradiziace, regina de 49 de ani a cunoscut marea idila a
vietii. Ascunsa in palatul regal, accesibil numai prin intrarea de parada, pazita zi si noapte de
soldati, Regina Maria s-a cufundat in reverii si pasiune; cel mai probabil, a oftat dupa iubitul ei
pe Puntea Suspinelor, ascultand susurul cascadei din apropiere.

Regina obisnuia sa se izoleze de asemenea in vila "Pestera" din gradina Ghetsimani sau in
Gradina lui Allah. In superba capela construita din calcar de Balcic, pictorii romani au zugravit
imaginea frumoasei Regine Maria, a carei ultima dorinta a fost ca inima ei sa fie adusa aici.

Gradinile castelului
Un monument al artei peisagistice, care se intind pe o suprafata de peste 30 de hectare, au fost
concepute de decoratorul de gradini Jules Jany din Elvetia si abunda in arbori si tufisuri
spectaculoase, nu numai bulgaresti, ci si de pe alte meleaguri: arbori de cauciuc, sequoia si
magnolii cu flori imense. Colectia de cactusi uriasi este unica si minunata atunci cand cactusii
infloresc. Vegetatia abundenta, cu circa 2000 de specii de plante, creeaza cadrul natural care a
fost completat de tuse culturale: urne antice, bancute de piatra pentru odihna, pietre funerare,
inscriptii in araba si embleme romane. Apa este abundenta si terasele, cu vedere la mare, sunt
atat de multe, incat ii uluiesc pe turisti.

Capela Stella Maris

In toamna anului 1938, inima reginei, asezata intr-o superba caseta de argint decorata cu pietre
pretioase, ce-i fusese daruita reginei de catre "Doamnele Romane", a fost adusa de la Cotroceni
si depusa acolo unde a dorit: in bisericuta ortodoxa Stella Maris din gradina minunata a palatului
de la Balcic. “...am cerut fiului meu Regele Carol II ca inima mea sa fie adusa si asezata la
Stella Maris, biserica ce am cladit-o la marginea marii. ... In decursul unei lungi vieti atatia au
venit la inima mea incat moarta chiar, asi dori sa mai poata veni la ea dea lungul potecii cu
crini ce mi-a fost mandria si bucuria.” (Testamentul Reginei Maria).

Pe data de 8 septembrie 1940, la doar o zi dupa ce, prin semnarea Tratatului de la Craiova
Cadrilaterul era redat Bulgariei, caseta cu inima Reginei Maria era scoasa din capela Stella Maris
si predata aghiotantului Eugen Zwidinek, pentru a fi adusa in Romania.

Muzeul Etnografic Va pune in tema cu arhitectura si mestesugurile locale traditionale. Este

refacut interiorul unei locuinte din oras, redandu-se cu grija atmosfera din perioada Renasterii
nationale.

Muzeul de Istorie Are o bogata colectie arheologica de obiecte interesante descoperite in

regiune.

Biserica Ortodoxa Sfantul Nicolae Sfantul Nicolae este protectorul pescarilor si

corabierilor, biserica a fost construita in anul 1866, cel mai probabil deasupra unei biserici mai
vechi din Evul Mediu. Frescele realizate de un pictor de icoane dobrogean s-au pastrat in stare
foarte buna.
Orasul Balcik situat la 31 kilometri nord de Varna, Balcic este vizitat in fiecare an de turisti
veniti mai ales din Europa de Est, atrasi atat de frumusetea locurilor, plajele superbe si apa
curata, dar mai ales de conditiile si preturile decente. Dar Balcic nu este doar o statiune estivala
apreciata in regiune, ci si un oras cu o istorie fascinanta si plina de evenimente.

Primele marturii despre existenta Balcicului dateaza din secolul V IdHr, din perioada dominatiei
elene. Atunci orasul purta numele de Kmuni sau Krounoi, dupa cuvantul grecesc insemnand
izvor, datorita numarului mare de izvoare din regiune. Mai tarziu numele va fi schimbat in
Dionisopolis, dupa numele zeului elen al vinului. O legenda din acele vremuri spune ca numele a
fost schimbat dupa ce valurile marii au adus pe plajele Balcicului o statuie a zeului. Imaginea
acestuia avea sa fie folosita si pe monezile batute aici. In scurt timp, Balcic a devenit un
important centru comercial si port la Marea Neagra, fiind depasit doar de Varna, care purta pe
atunci numele de Odessos. Orasul s-a dezvoltat rapid, iar dupa Razboiul Crimeei era cunoscut
in Europa de Est ca una dintre cele mai importante piete de cereale. Dupa terminarea Razboiului
Balcanic din 1913, Balcic este anexat Romaniei. Fascinata de frumusetea salbatica a locurilor,
Regina Maria va construi aici un superb palat de vara si ulterior va fi amenajata si o
impresionanta gradina botanica. Complexul regal includea si o capela, dar si o vila pentru boierii
romani veniti aici sa se relaxeze. In perioada interbelica Balcic era una dintre cele mai luxoase si
apreciate statiuni din Europa, redevenind parte a Bulgariei in 1940.
Obiective turistice din Balcic
Balcic, asezare cu o populatie de peste 13.000 de locuitori, este un port comercial important si
una dintre cele mai frumoase statiuni turistice din Bulgaria. Situat la 31 kilometri nord de
Varna, Balcic este vizitat in fiecare an de turisti veniti mai ales din Europa de Est, atrasi atat
de frumusetea locurilor, plajele superbe si apa curata, dar mai ales de conditiile si preturile
decente. Dar Balcic nu este doar o statiune estivala apreciata in regiune, ci si un oras cu o
istorie fascinanta si plina de evenimente.

Ce puteti vedea la Balcic In afara de palat si de gradina botanica, cea mai mare si mai bogata
din Balcani, orasul are multe de oferit turistilor, pastrandu-si aspectul traditional, cu mici stradute
pietruite si case vechi, multe din piatra. Centrul de atractie este cu siguranta complexul regal,
care include un palat central cu un turn impresionant, numeroase cladiri, un parc cu terase, case
realizate din piatra si sprijinite pe coloane atent sculptate, un tron aflat sub un vechi copac - de
unde regina Maria admira adesea apusul soarelui - si capela, unde se pastreaza inima reginei,
potrivit dorintei acesteia.

Gradina Botanica din Balcic are peste 3000 de specii de plante, multe dintre ele
foarte rare si valoroase, unde adesea studentii Universitatii Sofia vin pentru practica sau pur si
simplu pentru relaxare. Intregul complex poarta numele de Tenha Yuva (Cuibul Linistit).

Pentru iubitorii de arta, in Balcic se gaseste si un muzeu de arta, o alta destinatie interesanta.
Colectia este variata, in principal arta bulgara, dar si lucrari surprinzatoare ale unor artisti straini.
Tot in Balcic veti gasi si un impresionant Muzeu Etnografic precum si Biserica Sf Nikola.
Pentru cei care doresc sa scape de aglomeratia sufocanta a oraselor o plimbare in zona de coasta,
unde peisajul este pur si simplu magnific, este cea mai buna alegere. Va mai puteti plimba si prin
imprejurimile portului sau pur si simplu pe stradutele din Balcic, incercand sa va obisnuiti cu
ritmul incet al vietii de altadata. Nici imprejurimile nu duc lipsa de atractivitate. Regiunea
Touzlata, la patru kilometri est de Balcic, este foarte cunoscuta de turisti, in primul rand pentru
ghiolurile cu namol, folosit in scopuri terapeutice. Tocmai de aceea aici s-a construit un centru
balneologic foarte vizitat, situat langa cele doua lacuri. Este un complex de mari dimensiuni, cu
numeroase vile, bungalow-uri, un loc pentru camping, un izvor de ape termale. In apropiere de
Balcic se gasesc si alte doua locuri pentru camping - Sandrino Camping si Beliyat Bryag
Camping - in permanenta pline de turisti, mai ales in timpul verii. Aici va puteti odihni, puteti
face anumite sporturi, inclusiv nautice, va puteti relaxa in baruri si cluburi sau puteti manca la
restaurantele din zona, cu un bogat meniu care include si peste sau fructe de mare. La 15
kilometri sud-vest de Balcic se gaseste satul Obrochishte, unde pasionatii de istorie pot vedea o
fortareata din perioada otomana, foarte bine pastrata, despre care povestile spun ca rivaliza in
trecut cu Bagdad ca frumusete.

La Balcic veti gasi mai multe hoteluri, cele mai populare fiind Dionlsopolis Hotel, Balcic Hotel
si Elite Hotel, dar pentru cei mai romantici exista posibilitatea de a rezerva locuri de cazare la
palat, la un pret pe masura. Daca hotelurile sunt ocupate sau prea scumpe, va puteti instala cortul
in zonele special amenajate din imprejurimi sau sa va cazati la un particular, preturile variind in
functie de conditiile oferite. In afara restaurantelor mari, cu o bogata oferta de specialitati locale
si internationale, Balcic are si numeroase restaurante mici, particulare. La mici chioscuri stradale
veti putea cumpara pizza, spaghetti, alte specialitati si mai ales peste si fructe de mare. Daca
preferati sa va gatiti singuri, oferta de fructe, legume si carne este suficient de bogata pentru a
satisface orice turist. In Balcic si in imprejurimi puteti calatori cu autobuze, cu taxiuri si
microbuze particulare.

Grădina Botanică din Balcic

Situată in inima oraşului Balcic, la 31 km de Varna, Grădina Botanică cuprinde o colecţie

impresionantă de specii de cactuşi intinsă pe o suprafaţă de 1.000 m2, fiind a doua ca mărime din
Europa după cea din Monaco. Balcicul este un mic orăşel din nordul Bulgariei unde se combină
romantismul străzilor abrupte cu frumuseţea mării. Pentru o lungă perioadă a fost cunoscut ca
"Oraşul Alb" datorită culorii albe a stăncilor. Situată in inima oraşului Balcic, la 31 km de Varna,
Grădina Botanică cuprinde o colecţie impresionantă de specii de cactuşi intinsă pe o suprafaţă de
1.000 m2, fiind a doua ca mărime din Europa după cea din Monaco. Această Grădină a fost
construită o dată cu Palatului Balcic de către Regina Maria in anul 1918, atunci cănd Balcic-ul
aparţinea Romăniei. Castelul, numit şi "Cuibul Liniştit" ("Quiet Nest" sau "Tenha Juvah" in
limba turcă) este de fapt o vilă cu pereţi albi şi acoperişuri de ţiglă roşie străjuite de un minaret.

In afara palatului inalt şi a grădinilor inconjurătoare, complexul include şi o capelă, un număr de

vile rezidenţiale, unde erau găzduiţi aristrocraţii romăni, un izvor sfănt şi un minunat tron din
piatră postat sub un copac bătrăn, de unde Regina Maria privea apusul soarelui. Intrarea in Castel
se face prin Ghereta Santinelei, reprezentată printr-un arc triumfal. Palatul combină elemente ale
stilului maur, oriental şi mediteranean cu cel al caselor bulgăreşti. Parcul este o imitaţie a
faimosului labirint cretan, fiecare piatră din capelă fiind adusă din Insula Creta.

Iniţial, Balcicul sau "Coasta de Argint" a fost un sat de pescari. O dată cu venirea familiei regale,
locul a inceput să inflorească, adunănd in fiecare vară pictori, scriitori şi gazetari, prieteni ai
familiei regale. Castelul simbolizează trecutul şi oferă un aer misterios locului. Construcţia este
impresionantă, la aceasta folosindu-se pietre aduse din Creta, iar grădina este amenajată după
modelul labirintului cretan. Străduţele şi aleile păstrează parfumul nostalgiei pe un tărăm de vis.
Grădina Botanică, a doua ca mărime din Europa, găzduieşte o serie de plante exotice şi, in luna
august, cea mai impresionantă colecţie de cactuşi explodează in culoare

O mare varietate de specii de plante exotice

Grădina Botanică este situată pe un deal şi coboară, in şase terase, spre mare. Aceasta aparţine
Universităţii din Sofia din anul 1955. Aici se găsesc mai mult de 3.000 de plante rare şi exotice,
incluzănd peste 200 de specii de pomi, flori fabuloase, trandafiri, arbuşti şi colecţia unică de
peste 250 de specii de cactuşi, aranjate printre făntăni, cascade şi canale ornamentale. Printre
plantele exotice ce cresc aici se numără: Ginkgo biloba, Metasequoia glyptostroboides, măslini şi
multe altele.

Există o Grădină Stăncoasă şi o Grădină Franceză formală cu arbuşti conici şi paturi

geometrice de flori. Grădina lui Allah cuprinde o colecţie unică de cactuşi in aer liber, cea mai
mare colecţie din Sud-Estul Europei, vase de lut antice şi băncuţe din piatră. Tot aici se găseşte
"Templul apei", o construcţie cu arcade pictate, coloane impunătoare şi bazine acvatice. Grădina
Ghetsemani pare a fi o grădină sfăntă datorită frumuseţii arborilor pitici pe care ii găzduieşte. In
afara studenţilor Universităţii, magnificul complex este gazda a peste un million de turişti in
fiecare an

Monumentele arhitecturale de la malul Mării Negre

Castelul de la Balcic dispune de foarte multe posibilităţi de relaxare şi cuprinde o serie de

monumente istorice celebre. In Grădina Botanică pot fi admirate multitudinea de plante unice,
exotice, sau, fiind despărţită de mare doar printr-o faleză, se pot practica sporturi pe apă. Aici se
găsesc o serie de grădini, capele, izvoare, o cascadă, vile rezidenţiale, dar şi restaurante şi
magazine. Capela Stella Maris, construită din piatră şi pictată in interior, are in faţă o curte mică,
o făntănă şi pietre funerare creştine. Dorinţa Reginei Maria a fost ca inima ei să fie ingropată
aici. O privelişte spectaculoasă o oferă cascada, care este formată de un rău ce curge de la o
inălţime de nouă metri. Cele două maluri ale canalului sunt unite printr-o punte, Puntea
suspinelor, şi traversează cascada .Regina Maria a iubit atât de mult acest loc fermecat încât a
cerut prin testament ca inima să-i fie depusă aici, la malul Mării Negre. Cum România a fost
nevoită să cedeze Cadrilaterul, iar Balcik a devenit o localitate din Bulgaria, caseta respectivă s-a
perindat între Castelul Branșsi Muzeul Național de Istorie.
Vizitând fermecătorul castel de la Balcic și grădina botanică din jurul său, care coboară în
terase până pe plajă, înțelegi de ce regina l-a îndrăgit atât de mult.
Spațiul cel mai mirific din domeniul de la Balcic e Grădina divină, pe care turcii o numeau
Grădina lui Alah, regina însăși având o mare aplecare către ecumenism și către înțelegerea
civilizației marelui imperiu învecinat. Modelul acestui petec de pământ terminat în doar patru ani
e Grădina Raiului, descrisă în Cartea Genezei, recunoscută ca sacră de toate cele trei
monoteisme – iudaism, creștinism și islam. Pentru a se potrivi descrierii biblice, a fost construit
un râu artificial cu patru brațe, care delimitează Edenul. Izvorul e o cișmea cu trei guri, simbol
al Sfintei Treimi, iar deasupra cișmelei e o reprezentare a Maicii Domnului purtând un vapor în
brațe. Fecioara e și protectoarea navigatorilor, ceea ce justifică simbolul.

Domeniul de la Balcic nu e dominat de un castel, sau de vreo construcție somptuoasă, care să

uimească prin grandoare. Nu megalomania a stat la baza alcătuirii acestei reședințe, ci dragostea
pentru frumos. S-a ales așadar o scară a umanului armonizat cu natura. Pe întinsul domeniu sunt
presărate vile cu personalitate proprie, în care erau găzduiți membrii casei regale sau oaspeții.

Săgeata Albastră e vila prințului Nicolae, al doilea fiu al reginei, și mezina, principesa
Ileana. E construită pe o pantă, astfel încât are la vest trei etaje, iar la est doar unul. Mobila
sculptată cu arabescuri și ușile din lemn masiv au fost aduse de regină de la palate vechi din
Orientul Îndepartat. La parter se află un tablou al unei sirene, iar regina Maria își amintește cum
mama sa, Maria Alexandrovna, fiica tarului Alexei al II-lea, îi spunea în copilărie povestea Mica
Sirenă, a lui Hans Christian Andersen.

Izvorul Sfânt exista pe amplasament înainte de construcția castelului, de el fiind legate câteva
legende populare care vorbesc de capacitățile lui miraculoase. Turiștii zilelor noastre continuă
superstiția, aruncând monezi în acest izvor. Din izvor, apa coboară în trepte spre Grădina
Ghetsimani, de unde continuă spre grădina Vălul Albastru.

Cu ziduri și coloane acoperite de iederă, Templul apei, sau Nimfeum, e una din cele mai
frumoase construcții de pe actualul domeniu de la Balcic. Nici de aici nu lipsește simbolismul
biblic, pe lângă numele care trimite la nimfele antice, locul e supranumit și Vitezda (Casa
Milosteniei). Locul exista aievea în Ierusalim, iar la el se adunau suferinzii care așteptau ca un
înger să tulbure apa din când în când. Acolo Iisus Hristos a săvârșit una dintre minuni, vindecând
un infirm ce nu putea ajunge la apa tămăduitoare. Între coloanele izvorului-replică de la Balcic,
regina Maria își serba zilele de naștere.

Grădina Ghetsimani a fost proiectată și plantată între 1933 și 1936. Este, ca fiecare dintre
grădinile botanice de la Balcic, străbătută de un pârâu. În ea se găsesc specii diverse de flori,
lalele negre, crini și o uriașă magnolie. Specia cultivată în Bulgaria e de origine nord-americană,
cu frunze mereu verzi, un arbore care atinge 20 m înălțime. Mugurii seamănă cu fructele de
ananas, iar florile au 30-45 cm diametru. Cascada artificială, cu terase de 14 m e printre cele
mai spectaculoase obiective din grădina de la Balcic. Pe malul cascadei se află uzina electrică a
palatului, transformată în magazin de suveniruri. Aici se poate vedea și un dispozitiv de
extragere a uleiului din trandafiri.
Deasupra vilei Cuibul Liniștit, grădinarul țarului Nicolae al II-lea, Jules Jannin, a construit un
labirint viu colorat. După moartea lui Jules Jannin, opera a fost continuată de elvețianul Carol
Gutman, în cinstea căruia a fost ridicată o vilă care îi poartă numele.
Vila Cuibul liniștit e cel mai ușor de recunoscut din tot complexul, fiind dotată cu un minaret.
Acesta nu are un rol religios, fiind folosit cel mult ca turn de observație, dar vine din respectul pe
care regina îl avea pentru civilizația turcă. În balconul minaretului-far se află și o harpă eoliană.

Turiștii pot vizita acum chiar și baia regală, o invadare a intimității capetelor încoronate care te
poate face să te simți ca un năvălitor barbar. Cei excesiv de curioși afla cu această ocazie că apa
era încălzită printr-o ingenioasă instalație cu aburi sau că oaspeții cei mai de seamă erau poftiți
să se relaxeze aici în stil turcesc Ghidul nu uită sa adauge malițios că salonul pentru fumat și
baia au construcții acustice care i-ar fi permis reginei să tragă cu urechea la discuțiile invitaților.
Fiind actualmente muzeu, în vila Cuibul liniștit au fost aduse, pe lângă obiecte de anticariat,
icoanele din capela Stella Maris.

Principesa Ileana a avut ideea construirii unei mănăstiri la Balcic, distrusă în urma unei alunecări
de teren. De altfel, ca și mama sa, supranumită mama răniților în urma vizitelor curajoase făcute
pe front în primul război mondial, principesa Ileana a fost susținătoare activă a organizațiilor
creștine de cruce roșie. Principesa a construit și în Statele Unite o mănăstire în care și-a petrecut
sfârșitul zilelor, sub numele de sora Alexandra.

Născuta în Marea Britanie, la Kent (deci pe o insulă), regina Maria mărturisea că Balcicul
a fost întoarcerea la mare, la prima dragoste, pe care principesa Ileana a moștenit-o. După
moartea arhitectului grădinilor de la Balcic, regina i-a așezat o piatră funerară pe care stă scris:
”Lui Jules Janin, care a făcut ca visul meu să devină realitate în această grădină”.

Domeniul de la Balcic, numit de localnici Dvoreța, e una dintre cele mai populare atracții
turistice din Bulgaria, cu peste 400.000 de vizitatori pe an. Administrarea sa e chiar disputată de
autoritățile locale și cele centrale, fapt ce a dus la manifestații ale localnicilor, care cer trecerea
sa în grija primăriei.

Regina Maria in vizita la New York, 1926 Urmele lasate la Balcic de suverana Romaniei
starnesc si acum admiratia vizitatorilor de pe orice continent. Despre prestigiul pe care "Queen
Mary" si implicit Romania il aveau in perioada interbelica vorbesc si imaginile de arhiva din
clipul de mai jos, in care putem vedea o mare de lume in Times Square venita sa o vada si sa o
aclame pe regina.

La doar 31 de km de Varna, în interiorul fostului Cadrilater, se ascunde Balcicul cu superba lui

Grădină Botanică recunoscută în toată Europa. Parcul din curtea palatului adună laolaltă peste
3.000 de specii de plante, unele dintre ele foarte rare. Grădina botanică denumită “Grădina lui
Allah”, care se întinde pe un versant, a fost construită la îndemnul Reginei Maria. Grădina
cuprinde o zonă care imită labirintul cretan, un labirint verde şi care îţi atrage instant privirea.
Un plus de culoare şi parfum vine din grădina cu trandafiri bulgăreşti. Materialele de construcţie
ale grădinii au fost aduse din Creta, aşa se explică asemănarea izbitoare cu micuţa insulă
Grecească. Din fericire.. fiind pe malul mării chiar şi în ciuda căldurii te poţi bucura de puţină
răcoare datorită brizei Parcul care înconjura Castelul a fost apoi transformat în grădină. Aceasta
din urmă a intrat în 1955 sub tutela Universităţii din Sofia, pentru studiul botanicii. Astăzi,
grădina se află sub tutela Ministerului bulgar al Culturii. Celebră rămâne însă colecţia de cactuşi
plantaţi în aer liber. Unii au fost plantaţi cu 80 de ani în urmă. Palatul şi grădina pot fi vizitate cu
10 leva de persoană (10 leva bulgăreşti = 5 euro).

Separată de Marea Neagră doar printr-o faleză, Grădina Botanică din staţiune adăposteşte cea
mai mare colecţie de cactuşi în aer liber din Europa
Plantele superbe îţi atrag privirea ta cât şi a gâzelor ce trăiesc prin grădină.
În micul lac ce se găseşte acolo.. trăieşte şi o mică ratuşcă care se plimbă printre nuferi.

Istorie Locul era populat de ionieni în secolul V î.Hr.. La acea vreme, așezarea era numită
Kmuni sau Krunoi (în grecește însemnă "izvoare"), datorită abundenței izvoarelor carstice din
zonă.
Mai târziu a fost redenumit Dionysopolis după numele zeului Dionysos, al vinului și sărbătorilor.
După una din cele mai răspândite legende, orașul a primit acest nume după ce o statuie a lui
Dionysos a fost adusă la țărm de valurile mării. Imaginea zeului apare și pe monedele bătute aici.
Întemeiat în secolul VI î.Hr. de coloniști veniți din mai multe orașe grecești, Dionysopolis era un
centru important pe țărmul vestic al Mării Negre până la începutul erei noastre, făcând parte din
lanțul de colonii grecești care începea la nord cu Olbia (la gurile Bugului) și mergea spre sud
până la Apollonia (astăzi Sozopol, Bulgaria).

În secolul I î.Hr., coloniile au fost pentru prima oară ocupate de trupele Imperiului Roman, dar la
scurt timp populația zonei, formată din greci, sciți și geți s-a răsculat. O mărturie importantă a
epocii este celebra "inscripție de la Dionysopolis" din anul 48 î.Hr., de fapt un decret de cinstire
a lui Akornion, binefăcător al cetății care se remarcase ca ambasador la regele Daciei, Burebista,
apoi ca sol al acestuia la Pompeius, adversarul lui Caesar. În perioada luptelor pentru putere de la
Roma, orașul a fost ocupat de Burebista și integrat marelui său regat, ce includea întregul țărm
vestic al Mării Negre.
Campania generalului Crassus din 29-28 î.Hr. aduce Dobrogea în sfera de influență a Romei, iar
coloniile grecești sub directa stăpânire a guvernatorului provinciei Macedonia.

Oraș de pietre albe, te salut pentru frumusețea ta nemaivăzută !". În anul 15 d.Hr, provincia
Moesia a fost creat, dar Dobrogea a rămas (până în anul 46) parte a Regatului Odrișilor, client
Romei, în timp ce coloniile grecești au format "Praefectura orae maritimae" - anexată Moesiei
Inferior în anul 86, de către Domițian.

Istoria orașului Dionysopolis o va împărtăși în continuare pe aceea a Dobrogei, integrată

Imperiului Roman, reperele importante fiind apariția și răspândirea creștinismului sau năvălirile
barbare, accentuate prin "Criza imperială" din secolul III. La capătul acestei crize, împăratul
Dioclețian creează provincia Scythia Minor (actuala Dobrogea), care din anul 395 va aparține
Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin).

Deși a fost reparat de împărații Licinius, Iulian Apostatul și Valens, orașul va suferi distrugeri
mari în timpul migrațiilor din secolele V-VI (este menționată și o mare inundație provocată de
un tsunami în secolul al VI-lea) și va decădea treptat. Au trecut succesiv prin zonă goții,
ostrogoții, antii, slavii, bulgarii, gepizii, cutrigurii, avarii. Dintre toți, slavii au avut cea mai mare
influență, stabilindu-se în număr mai mare la sud de Dunăre, mai ales la începutul secolului al
VII-lea, secol în care provincia va fi reorganizată de împăratul Constantin al IV-lea în "Thema
Scythia".

Curând după această însă, hanatul bulgar al lui Asparuh, ajuns la nord de Dunare în urma
luptelor cu khazarii, câștigă în anul 680 războiul cu Imperiul Bizantin și cucerește Dobrogea și
Moesia. Un an mai târziu hanatul este recunoscut ca stat independent (Primul Țarat Bulgar), dar
bizantinii și-au păstrat controlul încă 3 secole asupra țărmului Mării Negre, cu intermitențe și
asupra zonei vechii cetăți Dionysopolis. Aceasta, dacă nu dispăruse, oricum nu mai avea caracter
urban, decăzând și datorită dezvoltării cetății vecine Varna. Reconstrucția ei s-a făcut cu aportul
din ce în ce mai mare al proto-bulgarilor, sus pe podișul ce domina vechea așezare (loc unde se
mai păstrează vestigii ale așezării medievale din secolele IX-XIV). În anul 895, prin Dobrogea
au trecut și triburile maghiare, venind din Bugeac, iar în secolul următor sunt menționați primii
stăpânitori feudali locali, probabil de origine slavă ("Jupan Dimitri" în sudul Dobrogei).

Cu sprijinul împăratului bizantin Nichiphor al II-lea Phokas, cneazul Sviatoslav I al Kievului

atacă Țaratul Bulgar și ocupă Dobrogea în anul 968, mutând capitala Rusiei Kievene pentru 3 ani
la gurile Dunării. În 971 însă, împăratul Ioan I Tzimiskes îl invinge pe Sviatoslav și îl alungă din
Tracia și Dobrogea, restabilind în zonă autoritatea bizantină. Odată cu apogeul Primului Țarat
Bulgar, sudul Dobrogei va fi anexat acestuia de către țarul Samuil, care în prima fază l-a învins
pe împăratul Vasile al II-lea Bulgaroctonul; acesta revine în anul 1000 și distruge complet până
în 1018 Țaratul Bulgar, organizând în Dobrogea "Strategia Dorostolon" și apoi "Thema
Paristrion / Paradunavon".

Stăpânit de bizantini întreg secolul al XI-lea, țărmul sudic al Dobrogei va fi cunoscut și el, ca
întreaga regiune, invaziile pecenegilor, uzilor și cumanilor; în aceeași perioadă sunt menționați
în zonă și lideri locali, precum Tatrys/Tatos, Sestlav și Satza (probabil pecenegi) sau Pudilă
(vlah). Începând cu secolul XII, dominația cumanilor s-a accentuat, iar după înfrângerea acestora
din anii 1122-1123 de către împăratul Ioan al II-lea Comnenul, asimilarea lor de către băștinașii
vlahi va duce la apariția elementului etnic românesc la Dunărea de Jos, coabitant cu cel slavo-
bulgar. Aceste două principale populații autohtone, împreună cu resturile cumanilor, au
participat în 1185-1186 la răscoala Asăneștilor.

Dobrogea va rămâne în granițele imperiale până la începutul secolului al XIII-lea, când, în

contextul înlocuirii Imperiului Bizantin cu cel Latin de Răsărit, va intra sub autoritatea
Imperiului Vlaho-Bulgar al Asăneștilor (Al Doilea Țarat Bulgar).

În 1241 coloana sudică a marii armate mongole, sub conducerea lui Kadan, a invadat și
Dobrogea, în drumul său spre vest. Autoritatea Asăneștilor a fost slăbită, și drept consecință,
Hoarda de Aur și-a extins stăpânirea și asupra Dobrogei; de atunci a început colonizarea zonei cu
turci selgiucizi și tătari islamizați (parte din urmașii acestora, trăind printre creștini, au devenit
găgăuzii de mai tarziu). Tot în această perioadă, datorită vremurilor nesigure, orașul s-a mutat
din nou spre mare, în locuri mai greu accesibile - înălțimile apărate natural (în special dealul
mare, numit Djinna Bair, unde s-au descoperit vestigii ale construcțiilor din secolele XIII -
XIV).

După 1300, zona a trecut din nou în stăpânirea celui de-al Doilea Țarat Bulgar, sub conducerea
țarului Teodor Svetoslav, pentru ca 25 de ani mai târziu să facă parte din principatul independent
numit "Țara Cărvunei". De la numele primului conducător al acestui mic stat feudal, Balik
(Balica), se consideră că provine denumirea de Balcic, menționată oficial abia în documente din
secolul al XVI-lea. În primii ani ai întemeierii noului stat, este menționat și un mitropolit,
Methodius, sub autoritatea căruia se afla nucleul noului stat, și anume zona Varna - Balcic -
Carbona/Karvuna.
Secolul al XIV-lea este deci o perioadă de înflorire și pentru Balcic, dar aceasta nu durează mult.
În 1388 au loc primele atacuri ale turcilor, sub comanda lui Yakci-bey, trimis de vizirul Çandarli
Ali-Pașa în fruntea a 5000 de călăreți, pentru a ocupa cetățile Țării Cărvunei. Turcii au numit
noua țară ocupată după ultimul ei mare despot, Dobrotici, așa cum aveau obiceiul: Dobrugi-ili
(Țara lui Dobrugi). În același an sau la începutul lui 1389, Mircea cel Bătrân, domnul Valahiei,
învinge trupele otomane și preia puterea pentru prima oară în Dobrogea. Au urmat ani grei
pentru orașele de la țărmul mării, în care Mircea se va lupta cu turcii pentru a-și menține
autoritatea în zonă, în final reușind acest lucru în anul 1404. Stăpânirea Valahiei asupra zonei
Balcicului nu va dura însă decât până în anul 1420, când fiul lui Mircea, Mihail I, nu va putea
rezista deselor atacuri, pierzându-și chiar viața în luptele cu turcii.

Astfel, sultanul Mehmet I ocupă întreaga Dobroge în campania din 1420, și Balcicul intră într-o
lungă perioadă de stagnare economică, timp în care își va cristaliza funcția de așezare
pescărească și se va forma și celebra sa atmosferă provincială de tip oriental.

Aflat între cetățile Varna și Kavarna (vechea Karvuna), Balcic se va dezvolta în cele aproape 5
secole de stăpânire otomană mai mult ca centru de comerț cerealier în tranzit, datorită poziției
strategice și micului său port. A ajuns astfel să depășească vechea capitală a Țării Cărvunei, fiind
chiar centru al unui district, însă în zorii epocii moderne avea încă un aspect rural.

Liberalizarea comerțului cu grâne după pacea de la Adrianopol (1827) i-a dat un impuls deosebit
în dezvoltare, portul fiind favorizat de poziția adăpostită față de vânturile de nord și est.
Comercianți din toată lumea creștină ocupată de otomani au început să se așeze în micul port
(greci, armeni, evrei) și să întemeieze chiar primele manufacturi. Mai ales după Războiul
Crimeei (1853-1856), orașul și-a accelerat dezvoltarea și a devenit un mare centru comercial
cerealier, în special pentru porumb. De asemenea, au apărut fabrici de vin, de piele, de prelucrare
a hameiului sau a tutunului, cele două mori sistematice.

Tot în prima jumatate a secolului al XIX-lea, Balcicul este și el martor al mișcării de redeșteptare
națională a bulgarilor, în frunte cu patriotul Koicho Raichov, care a contribuit la înființarea
primei școli bulgărești, pe lângă biserica Sf. Nicolae construită în 1841. Deși distruse de turci ca
represalii în timpul anului revoluționar 1848, biserica și școala au fost apoi reclădite în deceniile
următoare, contribuind la consolidarea și lărgirea comunității de bulgari în oraș. Acesta avea în
1872 peste 7000 de locuitori: turci, bulgari, tătari, greci, evrei, găgăuzi.

După Războiul Ruso-Turc din 1878, Balcicul (eliberat la 19 ianuarie 1878 de trupele generalului-
locotenent Zimmerman) intră în componența Principatului Autonom Bulgaria, aflat de jure sub
suzeranitate otomană, și care în 1906 își câștigă independența.

În a doua jumătate a secolului XIX se construiesc multe dintre clădirile impozante ale centrului
comercial, care se mai pot observa și astăzi în orașul vechi. Ele s-au adăugat celor existente care
purtau amprenta stilului tradițional oriental; clădirile noi (inclusiv cele două biserici) au fost
construite însă sub influența stilului eclectic și neoclasic al epocii - erau vremuri de renaștere
națională și religioasă a bulgarilor, deși marea majoritate a locuitorilor Balcicului o formau în
1878 turco-tătării (o gravură din 1860 arăta orașul dominat de 5 minarete de geamii).
La începutul secolului al XX-lea, Balcicul era deja un orășel comercial cosmopolit, loc de târg cu
străzi înguste, dar pline de căruțele negustorilor de grâne, geamii și biserici, clădiri înalte de
piatră și magazii spațioase în port (în 1909 exista lângă port și o fabrică de cărămidă). De
asemenea, orașul începuse să se extindă tot mai sus pe terase, iar către vest, la gura de vărsare a
pârâului Ac-bunar, în locul numit "Trapezata", unde mai târziu avea să se înalțe castelul Reginei
Maria, existau deja câteva mori de apă.

Revirimentul bulgarilor și al altor creștini (greci, armeni) a făcut ca deja din acea perioadă
populația de credință musulmană să înceapă a scădea numeric - mai ales odată cu independența
deplină a Bulgariei în 1906. Totuși, față de alte orașe din zonă, Balcicul păstra încă la data
ocupării lui de către România un puternic aspect oriental. 1913, odată cu intrarea între granițele
Regatului României în urma celui de-al doilea război balcanic, Balcicul va deveni din ce în ce
mai cunoscut și frecventat, lansându-se ca destinație turistică pentru lumea artistică și politică
românească.

ALEEA SECOLELOR

Prin Grădina lui Alexander trece o alee formată din 19 de pietre de moară. Fiecare din ele
reprezintă simbolul unui secol din istoria omenirii. Regina o numea Aleea Secolelor şi a lăsat
prin testament ca la fiecare secol nou să se adauge la alee câte o piatră. La sfârşitul aleei, pe un
postament, o piatră de moară, martoră a contemporaneităţii noastre, a aşteptat ca secolul ei să se
scurgă.

Pe aleea numita “Terasa lui Sandro”, Regina a cerut sa fie asezate nouasprezece pietre de moara,
reprezentând cele nouasprezece secole incheiate ale erei noastre. Regele Simeon si Principesa
Margareta vor pune la locul ei piatra a douazecea, reprezentând secolul XX, incheiat acum noua
ani.

25 Mai Piatra Secolului XXI va fi aşezată la Castelul Reginei Maria din Balcic

Bucureşti, 25 mai 2009 – Principesa Margareta şi principele Radu împreună cu Regele Simeon II
şi Regina Margarita ai bulgarilor vor participa, miercuri, la o ceremonie în cadrul căreia va fi
aşezată Piatra Secolului XXI la Castelul Reginei Maria din Balcic.

Prin grădina Castelului trece o alee formată din 20 de pietre de moară. Fiecare din ele reprezintă
simbolul unui secol din istoria omenirii. Regina o numea Aleea Secolelor şi a lăsat prin testament
ca la fiecare nou secol la alee să se adauge câte o piatră.

Principesa Margareta şi principele Radu vor ajunge marţi la Balcic pentru a vizita castelul şi a
lua parte la un dineu privat alături de regele şi regina bulgarilor.
Inainte de cina, Regele Simeon si Regina Margareta, impreuna cu Principesa si cu mine am facut
o plimbare in gradina si am vizitat câteva dintre cladirile care alcatuiesc domeniul. Atmosfera
locului este impregnata de personalitatea Reginei Maria si fiecare colt din parcul si din incaperile
de la Balcic are o semnificatie anume. Regina a creat un spatiu al reculegerii, al confluentei
culturale si religioase, al armoniei dintre traditiile locului si cele ale lumii in care se nascuse.

Coloanele albe din grădină sunt cadou de la regele sârb Alexander, ginere al Reginei Maria. Şi el
era atras de flori. În Iugoslavia, în castelul său, avea o grădină de flori unde se refugia pentru a se
concentra şi a decide asupra hotărârilor statale. Regina Maria şi Regele Alexander deseori îşi
făceau cadouri diferite flori. După atentatul asupra regelui în Marsilia, Maria a ajutat-o pe fiica ei
văduvă şi pe nepotul minor Petăr care l-a urmat pe tron pe tatăl său. În complexul regal de la
Balcic se mai află o grădină legată de familia regală sârbă. Aceasta este grădina Curţii englezeşti,
cunoscută şi sub denumirea Coltul lui Tomislav (după numele fratelui mai mic al lui Petăr).

În această grădină, în timpul Reginei Maria, creşteau crinii ei favoriţi. În memoriile sale, Regina
povesteşte că pentru prima dată a descoperit această floare frumoasă şi puternic mirositoare în
anii copilăriei sale. A încercat de multe ori să sădească şi îngrijească crini, dar a reuşit pentru
prima dată numai la Balcic, pe Aleea Secolelor. „… Am descoperit pentru prima dată crinii albi
înalţi. Acesta a fost începutul unei adevărate aventuri de viaţă. De atunci încerc să-i sădesc peste
tot unde fac câte o grădină. Câteodată reuşesc, altădată dau greş. Destul de târziu au apărut şi
succesele. Destul de departe… În Balcic, pe terasele cu vedere la Marea Neagră. Aici, spre
bucuria mea, crinii au întrecut şi cele mai îndrăzneţe aşteptări ale şi au înflorit extraordinar. În
ciuda timpului trecut între crinii de pe această alee din depărtata Dobroge şi primii lilieci pe care
i-am văzut în grădina micuţă a tatălui meu, aroma lor mă întoarce mereu în copilăria mea insula
mea însorită printre iernile vieţii”. (” Istoria vieţii mele” Maria, regina României).

Primii creştini împleteau crinii în coroane, pe care le purtau ca semn al credinţei lor. Gingaşa
floare, simbol al Fecioarei Maria, se găseşte peste tot în Castel – în lucrarea majolică de pe
Fântâna de Argint, în frescele de pe Capela Stella Maris, în tablourile pictate de Regină, precum
şi în grădinile ei.

DESPRE REGINA MARIA A ROMANIEi

In anul 1875, pe 29 octombrie, in editia de dupa-amiaza, ziarul londonez Times anunta

ca, la Eastwell Park, in Kent, la ora 10:30, in familia ducelui de Edinburgh si Coburg,
fiul reginei Victoria, si a ducesei Maria Alexandrovna, fiica tarului Alexandru al II lea, s-
a nascut Marie Alexandra Victoria.

Printesa a fost rasfatata cu numele de alint Missy si a crescut alaturi de un frate si trei
surori. De fapt, Regina Victoria a fost cea care i-a gasit porecla de alint "Missy", care va
deveni un adevarat prenume in cercul de apropiati ai viitoarei Regine a Romaniei si care
se nascuse cu exact trei ani inaintea viitoarei sale tari! La 11 ani , cand a ajuns
impreuna cu familia in Malta, Missy se va desparti de varsta inocentei si va trece gratios
in adolescenta. În tot timpul domniei regelui Ferdinand, i-a fost colaboratoare de fiecare zi,
Deja frumusetea ei trecuse granitele si capetele incoronate vorbeau despre ea ca despre
cea mai frumoasa printesa a Europei. In Malta a trait prima poveste de iubire cu varul
ei, George, si a trecut, deziluzionata, pe langa sansa unui mariaj din dragoste, fapt rar
intalnit la vremea aceea, dar si pe langa palatul Buckingham, ca resedinta permanenta si
posibila regina a Angliei. Dupa ce mama ei a determinat-o sa refuze cererea printului
George, a incurajat relatia fiicei sale cu printul mostenitor Ferdinand, din familia
dinastica Hohenzollern.

Regina Maria s-a logodit la 16 ani cu printul Ferdinand de Hohenzollern, mostenitor al

tronului Romaniei, iar casatoria a avut loc la 29 decembrie 1892. Astfel, in 1893, Missy a
ajuns in Romania ca mireasa a unui barbat cu 10 ani mai mare, care, la vremea aceea,
suferea din dragostea pentru o alta femeie, poeta Elena Vacarescu.
Din nefericire pentru cuplul regal, casatoria cu cea mai frumoasa printesa din Europa ii va
conduce spre tron si coroana, dar nu si catre iubirea impartasita in cuplu. Ferdinand va ramane
devotat femeii exilate la Paris, pe care o va iubi pana la moarte, iar Maria va cunoaste gustul
amar al nefericirii. Regina Maria a fost iubita de poporul la carma caruia se afla si au numit-o
“Mama Regina”, “Mama ranitilor”, “Regina soldat”.

desfasurat nenumarate actiuni caritabile, a promovat peste hotare interesele Romaniei, a fost
sfatuitorul cel mai apropiat al Regelui Ferdinand cu care a avut o relatie de prietenie sincera,
pana la decesul acestuia in 1927. In momentul in care fiul sau Carol a mostenit tronul, acesta a
izolat-o complet de viata publica.

Ferdinand şi Maria au avut împreună şase copii: Carol (1893), Elisabeta (1894), Mărioara
(1900), Nicolae (1903), Ileana (1909) şi Mircea (1913) – care a murit la varsta de patru ani de
febră tifoidă.

In ianuarie 1893, principesa Maria a sosit la Bucuresti, in calitate de sotie a principelui

Ferdinand, mostenitorul coroanei Romaniei.

In acelasi an, Maria a nascut la castelul Peles, primului copil, care a fost botezat Carol, in
onoarea regelui Carol I.

In 1894, a dat nastere tot la Peles celui de-al doilea copil, o fetita botezata cu numele
reginei Elisabeta. Frumoasa si inteligenta, mica printesa a devenit preferata reginei si
care, in 1921, s-a casatorit George II, fiul regelui Constantin al Greciei.
In 1900, principesa mostenitoare a adus pe lume cel de-al treilea copil, printesa Marioara,
alintata Mignon, la Gotha, in Germania. Ea s-a casatorit, in 1922, cu regele Alexandru I al
Serbiei, cu care a avut trei copii.

La trei ani după nasterea lui Mignon, in anul inaugurării Castelului Pelişor, s-a nascut prinţul
Nicolae care a fost singurul dintre copiii Mariei educat in Anglia, la Eton. Principele Nicolae a
fost membru al Consiliului de Regenta, intre 1927 – 1930 si a avut o contributie importanta la
întoarcerea fratelui său de la Paris si la ocuparea tronului de catre acesta, sub titulatura de
Regele Carol II.
In 1909, s-a nascut, la Palatul Cotroceni, Principesa Ileana, care va deveni arhiducesa de
Austria, prin casatoria ei cu Anton de Habsburg, cu care a avut sase copii. Ileana s-a
inapoiat in Romania si a infiintat si condus in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial,
pe domeniul Bran, un spital, „Inima Reginei Maria”.
Ultimul copil al Mariei, principele Mircea, s-a nascut în 1913 si s-a stins 3 ani mai tarziu, de
febra tifoida.

Pasionată de artă şi cultură, Regina Maria a continuat opera socială şi culturală începută de
Regina Elisabeta (Carmen Sylva). Regina a fost un veritabil personaj istoric, deopotriva
enigmatic si paradoxal, o tanara de o frumusete iesita din comun, cu parul blond carliontat si cu
ochii albastrii, o inteligenta sclipitoare, o fire artistica si sensibila, cu o intuitie remarcabila,
ajutata de o educatie aleasa, o femeie cu o inima mare si inzestrata cu un curaj uimitor, o mama
devotata pana la sacrificiu, o personalitate sclipitoare, o femeie care se urcase pe tronul unei tari
careia ii era devotata si pe care invatase sa o iubeasca mai presus pe fiinta ei si despre care
spunea in testamentul sau:

“Tarii mele si Poporului meu, cand veti ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul
Tacerii vesnice, care ramane pentru noi o mare taina. Si totusi, din marea dragoste ce ti-am
purtat-o, as dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca odata, chiar de dincolo de linistea
mormantului.”

“Cea mai frumoasă regină a Europei” era preocupată înclusiv de aspectul său vestimentar.
Toaletele sale erau comandate de la diferite case de modă cunoscute, Casa de moda “Jean
Patou”fiind una dintre preferatele reginei in anii 1920. Regina purta rochii pe care le imbracau
si marile actrite pariziene, Jeanne Hading, Bartet, Granier,Vanda de Bonza, Marcelle Linder si
altele. In tinerete, regina obisnuia sa combine rochii cu falduri lungi din crepe-de-chine ,
brodate, in culori de auriu si albastru cu maneci lungi si stramte. Pe cap purta o palarioara
negra in forma de tricorn.

Iubea parfumurile si bijuteriile. Încă de când era o tânără principesă britanică, Maria a preferat
Casa de parfumerie Houbigant din Paris. Regina Maria a fost, pentru o perioadă, aleasă ca
imagine pentru publicitatea parfumurilor “ Quelques Fleurs” sau “ Mon boudoir”. Legat de
bijuterii, regele Ferdinand a cumparat pentru sotia sa bijuterii extrem de valoroase cum ar fi
celebrul deja safir al Reginei Maria, extrem de valoros, prin dimensiune si prin numarul de
karate – 478, care a fost vandut la Casa de licitatii Christiea din Geneva in 2003, cu 1,5 milioane

Regina Maria a fost cea care a decorat Pelisorul, gradina si castelul de la Balcic, fiind
unul dintre promotorii curentului Art Nouveau.
A fost o devotata colectionara de arta, pictorita care migalea delicate acuarele florale,
creatoarea unei societati artistice, care a avut printre membrii fondatori pe Stefan
Luchian si Stefan Popescu, intitulata ,,Tinerimea artistica”. Aceasta societate a inclus,
printre membrii sai, artisti plastici de valoare ai perioadei interbelice: Kimon Loghi,
Samuel Mutzner, Elena Popea, Marius Bunescu, Costin Petrescu, A. Verona, N.
Vermont, A. A. Ionescu, Ipolit Strambu.
Regina Maria a fost un talent sensibil care scria poezii si povestiri pentru copii. Creatia ei
literara cuprinde povestiri, evocari, romane, volume memorialistice: “Tara mea”, “Visatorul de
vise”, “O legenda de la muntele Athos”, “Povestea unei domnite neascultatoare”, “Ganduri si
icoane din vremea razboiului”, “Dor nestins”, “Povestea unei inimi”, “Regine incoronate”,
“Pasari fantastice pe albastrul cerului”, “Glasul de pe munte”, “Masti”, “Povestea vietii mele”

O femeie pasionala, care a fermecat pe multi dintre barbatii timpului sau si care a avut o
interesanta viata amoroasa, condimentata cu amanti mai mult sau mai putin celebri.
Desi nu se vorbeste foarte mult despre rolul sau in viata politica a tarii, trebuie spus ca
cea mai de seama actiune a sa a fost misiunea neoficiala intreprinsa la Paris, prin care a
sprijinit dificilele negocieri din timpul Conferintei de Pace care a urmat Primului Razboi
Mondial. A avut intrevederi cu conducatorii Antantei si a militat pentru recunoasterea
internationala a Romaniei Mari.
Gratie interventiei sale neoficiale, dar atat de pretioase, pe langa primul ministru francez
Clemenceau, a ajutat la formarea Romaniei Mari. Avea un singur defect, avea picioarele groase
şi încerca să mascheze acest neajuns, purtând rochii lungi şi largi. Regina Maria a fost inrudita
cu mai mult de o treime din aceste familii, fie direct, dar in grade diferite de rudenie, fie indirect,
prin alianta. Prin urmare, avea o mare inluenta in curtile regale europene , influenta pe care si-a
exercitat-o in sprijinul si in folosul Romaniei.

Toate aceste inrudiri i-au oferit Mariei un prestigiu mai mare atat fata de cel al viitorului sot,
Ferdinand, mostenitorul tronului Romaniei, cat si fata de cel al regelui Carol, socrul sau. Astfel
se explica refuzul Mariei de a accepta constrangerile de orice fel pe care le-a descoperit dupa
mariaj la curtea regala de la Bucuresti. Cu toate astea, Maria a invatat sa priveasca cu ochi mai
ingaduitori regulile casei regale, iar Carol a devenit mai maleabil si a acceptat unele lucruri,
cum ar fi marea dragoste a printesei pentru echitatie. Iata cum descria relatia sa cu regele Carol
I:

Ca una care niciodata nu am avut placere pentru restrictii, erau zile cand o viata mai simpla
s-ar fi potrivit mai bine cu gusturile mele. Cu cat inaintam insa in varsta, crestea rabdarea
mea, ca si intelegerea, si astfel m-am deprins sa pretuiesc valoarea acelor lucruri care adesea
ma obosisera la inceput. Am patruns mai deplin in ceea ce interesa pe batranul cuminte;
atatea cunostinte puteai sa castigi de la experienta lui, si, daca judecata lui era uneori straina
de felul meu mai aprins de a intelege lucrurile, multe le-am invatat din vorbele lui, si inca mai
multe din pilda ce mi-a dat-o. N-a fost niciodata un om mai auster, mai simplu, mai fara gand
de sine, traind pentru opera lui. Un sfant n-ar fi trait o viata de mai mare abnegatie. Nu eram
intotdeauna de aceeasi parere, dar in fiecare an ne imprieteneam mai mult”. In vreme ce
batranul rege si-a dorit sa obtina respectul poporului sau, Maria, nora sa, a dorit sa fie iubita de
supusii sai, iar romanii au fost bucurosi sa descopere o viitoare regina pe gustul lor.

Ferdinand a continuat sa-si iubeasca dragostea exilata la Paris si nu era un secret faptul ca isi
varsa dorul in pahare de bautura, ca sa caute apoi alinare la curtezanele (vezi exemplul
curtezanei Mita Biciclista din articolul"Istoria decenta a bordelurilor romanesti") aduse la palat
de chiar prefectul Politiei Capitalei
Lipsa dragostei impartasite in caminul conjugal a condus la aparitia, in revista Cosmopolitan a
unui articol inedit: ,,A Queen Talks About Love“ in care autoarea, nimeni alta decat Regina
Maria, afirma: ,,Iubirea este cea mai mare problema in viata unei femei, si, cum de la inceputul
lucrurilor se pare ca ea a fost aleasa de natura sa fie purtatoarea poverii, nici legile, nici morala
sau exigentele societatii n-au fost vreodata in stare sa i-o rezolve.“

Era o recunoastere indrazneata a unei casnicii intemeiate pe aliante si interese politice, din care
dragostea nu facea parte din ecuatie. Acesta a fost motivul pentru care Maria a umplut acest gol
in sufletul sau prin iubiri trecatoare, iar regele a trebuit sa isi asume, cavalereste, pretul rusinii
de a nu fi tatal biologic a doi dintre cei sase copii ai cuplului. Printre iubirile reginei, doua au fost
patimase: cea traita alaturi de ,,printul alb“, Barbu Stirbei, si, mai tarziu, alaturi de aventurierul
canadian Joe Boyle. Cel din urma a ajutat-o pe regina Maria sa recupereze bijuteriile Coroanei
din mainile bolsevicilor, a obtinut ajutoare si informatii pretioase pentru o Romanie vlaguita de
razboi, a facilitat eliberarea romanilor aflati prizonieri la rusi, a fost un sprijin real si constant
pentru regina, pana cand a vazut-o incoronata la Alba Iulia ca regina a tuturor romanilor.

I-a fost alaturi timp de 7 ani, inclusiv in perioada in care Carol al II lea a persecutat-o pe regina
ramase vaduva dupa moartea sotului ei. Joe Boyle a murit la Londra, la scurt timp dupa ce a
parasit Romania pe care o servise timp de 7 ani din dragoste pentru regina. Barbu Stirbei a
continuat sa-i fie sprijin, in anii care au precedat moartea lui Ferdinand, ani incarcati de
umilinte si durere. Istoricii inca nu s-au pus de acord asupra barbatului care a fost marea
dragoste din viata reginei, dar, un lucru este cert, amandoi au avut un loc special in inima unei
femei extraordinare.

Barbu Stirbei a fost un barbat frumos, brunet, cu ochii caprui, care a fost tatal ultimilor ei doi
copii, Nicoale si Ileana, care ii semanau izbitor. Chiar si gazetarii perioadei suspectau că doi
dintre copii erau ai Prinţului Barbu Ştirbey, iar zvonurile ajunseseră şi la urechile copiilor. Se
zice ca, intr-una din zile, în timp ce se jucau copiii la Peleş, în faţa palatului a venit Barbu
Ştirbei, moment in care Carol al II lea i-ar fi zis Ilenei: „Vino să-l vezi pe tac-tu”. Ceilalti copii
semanau cu Ferdinand, toti aveau ochii albastri , ca ai tatalui lor. In momentul in care ajunge pe
tron, Carol II il va exila pe Stirbei.

Castelele dragi sufletului ei au fost Pelisorul, Branul si resedinta de vara de la Balcic, despre
care scria: ,,…am avut ca o simtire ca locul acesta ori ma asteptase de totdeauna pe mine, ori
ca eu traisem totdeauna in asteptarea lui. Nu mi se pare ca as fi fost aici pentru intaia oara,“
dar, doar doua dintre ele, "Balcicul si Branul sunt casele mele de vis, inima mea", spunea
Regina Maria.

An de an domeniul de la Balcic a fost infrumusetat cu constructii si celebrele gradini, iar

datorita Reginei, Balcicul va cunoaste un avant urbanistic extraordinar. Reginei i se zicea
Sultana la Balcic si era iubita de oamenii din sat. Cand Carol a izolat-o, dupa urcarea sa pe tron,
Balcicul a devinit locul sau de refugiu.
De aceea, in 1933, cand isi intocmeste testamentul, Regina Maria a cerut ca, dupa
moartea sa, inima sa ii fie depusa in micuta capela pe care o construise pe malul marii:
Stella Maris, iar corpul sa ii fie ingropat la Curtea de Arges, alaturi de ceilalti membri ai
Familiei Regale. In testamentul sau moral – ,,Scrisoare adresată Tarii si Poporului
meu” – Regina Maria a transmis un miscator ramas bun poporului cu care se
identificase: ,,De acum inainte nu va voi mai putea trimite nici un semn; dar mai
presus de toate, aminteste-ti Poporul meu ca te-am iubit si ca te binecuvantez cu
ultima mea suflare”.

In ultima parte a vietii a avut parte de morti care-i au marcat viata si existenta si poate,
sfarsitul. In 1934 ginerele sau, Alexandru de Iugoslavia, a cazut rapus de gloane la
Marsilia; in 1936 a murit sora sa, Ducky; in acelasi an moare si varul sau Geroge, caruia
ar fi putu sa ii fie sotie. Incepand cu 1937 sanatatea sa s-a deteriorat si in 18 iulie 1938
Carol a anunat decesul mamei sale. Pe 24 iulie 1938 au avut loc funeraliile nationale si a
fost inmormantata alaturi de ceilali membri ai familiei regale la Curtea de Arges. Dupa
ce Bulgaria a redobandit Cadrilaterul, in 1940, inima Reginei Maria a fost luata din
Balcic si dusa in Bran.

Inima se afla intr-o caseta de argint, aflata la randul ei intr-o caseta de aur incrustata cu
pietre pretioase. De aducerea inimii reginei la Bran s-a ocupat printesa Ileana, mostenitoarea
castelului Bran.

In 1968, regimul comunist a trecut casetele si inima in patrimoniul Romaniei, iar acum se afla in
cladirea Muzeului National de Istorie din Bucuresti. Corpul Reginei se afla inmormantat in
biserica Manastirii Curtea de Arges, alaturi de sotul sau, Regele Ferdinand.

Regina Maria a fost prima celebritate, dar şi primul cap încoronat, care a fost folosit
într-o reclamă publicitară în istoria publicităţii mondiale. Acest fapt a avut loc în anul
1924, când Regina şi-a folosit imaginea pentru a promova cremele Pond’s. Datorită
scăderii vânzărilor din acea perioadă, compania producătoare a cremelor Pond’şi-a
propus să folosească personalităţi feminine renumite în acţiunile de promovare a
produselor sale. Regina Maria a fost prima care a răspuns solicitării firmei, ea realizând
şi primul “testimonial” din istoria publicităţii. Cu alte cuvinte, ea a acceptat să
adreseze un mesaj tuturor femeilor prin care lăuda calitatile si beneficiile cremei
“Pond’s Cold”,. Mesajul a fost publicat în paginile publicitare ale unor reviste dedicate
sexului frumos. „Imaginea personală e vitală pentru succes”, suna sloganul campaniei.
“Nici o femeie nu e atât de sus plasată, încât să-şi permită să-şi neglijeze aspectul. Imaginea
personală este vitală pentru succesul ei şi nu poate îngădui ca semnele obişnuite de oboseală să
se vadă pe chipul ei. Sunt încredinţată că frumuseţea poate fi menţinută prin folosirea zilnică a
cremelor Pond’s”.

Nu pot sa nu mă întreb ce impact ar fi avut asupra viitorului unei companii din Romania, dacă
Regina Maria ar fi promovat un produs autohton

“Orice intruchipare a frumusetii, fie o femeie, o floare, o casa, un cal, fie o minunata priveliste a
naturii sau o zugraveala, de cate ori s-a apropiat de mine frumusetea, am simtit ca era un har
daruit de Dumnezeu, un dar pe care cu tot dinadinsul il ursise ca sa mi-l insusesc, cel putin cu
ochii daca nu si cu mainile”. (fragment din Texte ale Reginei Maria din filmul documentar “A
Passion for Beauty – Queen Marie of Romania”).

In istoria timpului sau, n-a acceptat niciodata locul secund decat in fata lui Dumnezeu. A fost sortita sa
fie iubita, respectata, sa conduca poporul cu devotament si dragoste, a schimbat hotarele Romaniei , a
sfintit cu prezenta sa locuri, a construit palate, a lasat amintiri, a schimbat mentalitati si moduri de
gandire si a construit destine.

Dar inainte de toate, si-a scris povestea vietii sale, o poveste despre dragoste in timp de razboi
si-n vreme de pace, despre moduri in care trebuie sa inveti sa zbori, dar si sa cazi cu gratie, o
poveste care vorbeste despre slabiciunile barbatesti si riscurile pe care a stiut sa si le asume:.
„Viata mea a fost intensa si plina, experientele mele, diverse si cu siguranta deloc serbede, chiar
daca lumina si umbra s-au jucat mereu cu ea. A fost viata unei femei care n-a uitat niciodata ca
era femeie, desi de multe ori a avut de jucat rol de barbat.“

Participând la marile decizii, hotărâtoare pentru poporul român. Înzestrată cu calităţi multiple, cu
o îndrăzneală şi energie aproape necunoscute la capetele încoronate, Regina Maria, odată cu
intrarea României în razboi, s-a integrat în corpul surorilor de caritate. După ocuparea Capitalei
de către inamic, a luat calea refugiului la Iaşi, dar a participat la toate durerile poporului cauzate
de război. Gata de ajutor oricând şi oriunde, cu riscul sănătăţii sau al vieţii, vizitează raniţii şi
bolnavii de pe front,aşa cum o făcuse încă în războiul din 1913, prin lagărele de holerici.
Prezenţa ei pretutindeni mărea curajul şi dădea tuturor siguranţa biruinţei finale.

Regina Maria a Romaniei scrie in “Povestea vietii mele” despre viata ei alaturi de Regele
Ferdinand.

“Ce e drept, simţeam o oarecare nerăbdare când vedeam şovăiala altora. Cu firea mea de
femeie luam, dintr-un salt, orice hotărâre; mintea nu-mi era niciodată împrăştiată şi mă simţeam
ageră şi gata să dau de rostul oricărei împrejurări. Era uşor oricui să stea de vorbă şi să se
înţeleagă cu mine, de aceea nimeni nu mă ocolea. Niciodată nu mă feream de discuţii; o
contradicţie nu mă speria, o luptă mai grea îmi punea la încercare energia. În fiecare ceas al
zilei simţeam în mine viaţa, ca o forţă aproape electrică. Acestea le ştia soţul meu; ştia, de
asemenea, că felul meu de a discuta era decis şi neşovăielnic, că eram totdeauna gata de luptă;
astfel luase încetul cu încetul obiceiul să se întoarcă spre mine când era nedumerit. Găsea
adesea în tovarăşa lui un sfetnic chibzuit, care se arăta neaşteptat de nepărtinitor.

La mine nu era niciodată nimic socotit dinainte: aveam o fire deschisă şi cutezătoare şi nu mă
dădeam la o parte de la orice primejdie, nepregătindu-mi nici o portiţă de scăpare; eram
totdeauna gata să lupt sau să cad în slujba credinţelor mele; n-aveam nimic din diplomatul
viclean. Totdeauna am fost îmboldită de un nestăvilit instinct de a fi de folos fără să stau
vreodată să cântăresc dacă hotărârile mele pripite erau înţelepte sau nu, dacă aveau să mă
expună să fiu nedrept judecată sau rău înţeleasă. Un altruism spontan şi neprecupeţit e cheia
firii mele; sunt nevoită să spun aceste lucruri, pentru ca astfel să lămuresc mai bine faptele mele
şi purtarea mea în tot timpul domniei regelui Ferdinand.”
Inima reginei a fost înmormântată din ordinul ei la Balcic, reşedinţa sa de pe malul Mării Negre.
Regina Maria a României Mari a avut ca ultima dorinţă ca trupul să-i fie înmormântat la
mănăstirea Curtea de Argeş, iar inima la reşedinţa de la Balcic. După pierderea Cadrilaterului
(1940), inima a fost adusă lângă castelul Bran, a doua reşedinţă a Reginei Maria. În anul 1968,
comuniştii au spart cu răngile sarcofagul de marmură şi au luat casetele cu inima. Casetele au
fost trecute în Tezaurul Istoric al Romaniei, iar inima reginei zace pe undeva prin Muzeul
Naţional de Istorie. Oamenii din Bran au făcut numeroase apeluri ca inima reginei să fie readusă
la locul ei.

Regina Maria – Inaltimea Sa, Seducatoarea

o consecinta, asa cum nici pentru regina asta nu era o scuza.

Dar o regina de femeie ca ea nici n-a fost de mirare ca a trezit atatea patimi si controverse. Era frumoasa
pana la taierea respiratiei, feminina pana la fiorul nestapanit al dorintei, maiestuoasa pana la sfiala,
romantica pana la induiosare, inteligenta pana la intimidare, curajoasa pana la sfidare, abila pana la
manipulare. Si tulburatoare pana la zadarnicirea sortilor.

Nu era usor sa iubesti o astfel de femeie. A carei inima era un templu plin de statui ridicate din dragoste
- copiii. Ai ei, si cei multi, romanii, adica tara. Chiar si un loc pe trepte insemna un privilegiu. Si, de dragul
adevarului, trebuie spus ca treptele au fost cam aglomerate.

S-a susotit si s-a scris mult despre idilele sau aventurile galante fara numar ale reginei. Despre barbati de
faima si de prea subtire taina din viata politica si mondena a Bucurestilor, carora regele le-a cedat locul
fara cracneala, acceptand ,,cavalereste“ pretul rusinii de-a nu fi tatal biologic a trei din cele sase vlastare
regale pentru neputinta de-a o iubi pe mama lor. Castelele dragi sufletului ei, Pelisorul, Branul, sau
minunata resedinta de vara de la Balcic au fost si locuri de romantice visari cu parfum de mar oprit.
Aproape toate legaturile sentimentale ale reginei au fost sub semnul focului de paie. Mai putin doua.
Care s-au chemat iubiri. Pentru doi barbati alesi, ce au iubit-o cu patima si disperare, loial si
neconditionat, pana la moarte.

Si-au pus inima si viata la picioarele reginei Maria ,,printul alb“ Barbu Stirbei si, mai tarziu, aventurierul
canadian Joe Boyle, supranumit, malitios, Rasputin, dar si, pe drept, salvatorul Romaniei. Amandoi si-au
slujit regina inimii, ca niste cavaleri medievali. Pentru Joe Boyle, Romania a fost la fel de frumoasa ca
inima si chipul iubitei. Pentru Ea, tara ori regina, si-a pus viata in pericol in vremuri tulburi, schimbatoare
si pline de capcane. A recuperat bijuteriile Coroanei din mainile bolsevicilor, a obtinut ajutoare si
informatii pretioase pentru o Romanie vlaguita de razboi si cu un statut incert, a salvat ostatici romani
prizonieri la rusi, a fost consilier si sprijin pana cand a vazut-o pe regina lui incoronata la Alba Iulia ca
regina a tuturor romanilor.

I-au fost alaturi ori de cate ori s-a simtit singura si coplesita, cu tara la ananghie. Ori cu sufletul de mama
prins in capcana datoriei de regina sau indurerat de inconstienta si nerecunostinta unui fiu risipitor.
Carol al II lea, un Duce de Windsor balcanic, viitorul rege-playboy al Romaniei si persecutorul reginei
ramase vaduva.

Joe Boyle a murit la Londra, la scurt timp dupa ce a parasit Romania pe care o servise timp de 7 ani din
dragoste pentru regina. Maria n-a intarziat sa-i viziteze mormantul, sa-l planga si sa-i lase pentru
eternitate marturisirea discreta a iubirii lor. Crucea romaneasca din piatra alba de la Bran pe care, intr-
un colt, era sapata litera M.
Barbu Stirbei a continuat sa-i fie sprijin, in anii plini de zbucium, umilinte si durere, care au urmat mortii
lui Ferdinand. Dorinta de razbunare a lui Carol al II lea i-a izgonit din tara pe trei dintre membrii familiei
regale ca si pe amantul si confidentul de-o viata al reginei. In 1938, Carol i-a organizat totusi mamei sale
funeralii cu pompa cuvenita si i-a respectat ultima dorinta. Sa-i desparta inima de trup si sa o duca intr-
un loc de odihna ce semana cu raiul ceresc. La Balcic.

Balcic, inima mea…

,,…am avut ca o simtire ca locul acesta ori ma asteptase ... e totdeauna pe mine, ori ca eu traisem
totdeauna in asteptarea lui. Nu mi se pare ca as fi venit aici pentru intaia oara.“

Ce chemare misterioasa a inaltat visul reginei pe o stanca ce iese direct din mare intr-un loc in
care la ceasuri de tihna se mai aud rasetele zeilor? Un castel alb cu minaret si cu loc de rugaciune
crestina. O colina de pe care gradinile coboara in sase terase spre mare, revarsand culori si
parfumuri in calea ei. Un colt de Eden la mii de kilometri de parcurile englezesti. Un cuib de
liniste pe care si l-a dorit, cu limba de moarte, loc de odihna eterna pentru inima ei. Ca sa poata
pazi hotarul sudic al Romaniei Mari cu contururile neschimbate. N-a fost sa fie asa. Si inima
reginei s-a intors, nedrept, intr-o tara mai mica decat o lasase.

Epilog
Da, Regina Maria a fost altfel. A trait intens, muscand din fructele copacului vietii pana la
semintele amare ale cunoasterii. Si binelui, si raului. A crezut in dragoste si i s-a supus cu
intelepciunea cu care te supui nasterii sau mortii, pentru ca nu le poti schimba.

N-a umblat tiptil prin istorie, n-a acceptat un loc secund decat in fata Celui de Sus. Nascuta sa
conduca, cu ajutorul Lui a schimbat hotare de tara si gandire, a sfintit locuri, a construit palate, a
lasat amintiri si parfum de violete ce razbate din lumea de dincolo la cate-o bataie de aripi de
inger. A scris povestea vietii ei. O poveste ca un film de Oscar. Despre dragoste in vreme de
razboi si pace, despre inaltari si caderi, despre slabiciuni barbatesti si curaj de femeie, despre
viata si moarte, dar niciodata despre renuntare ori infrangere.

„Viata mea a fost intensa si plina, experientele mele, diverse si cu siguranta deloc serbede, chiar
daca lumina si umbra s-au jucat mereu cu ea. A fost viata unei femei care n-a uitat niciodata ca
era femeie, desi de multe ori a avut de jucat rol de barbat.“Poate aventurile ei galante si copiii
facuti din dragoste, in afara unei casnicii cu o fantosa, au scandalizat lumea, dar eroismul ei sigur
i-a salvat tara. Atunci cand a sunat al 12-lea ceas al disperarii pentru o Romanie ajunsa cat un
timbru pe harta si Cenusareasa a Europei, Regina a devenit chipul ei si „Irezistibilul ei
ambasador“.
I-a pledat cu inima cauza si i-a adus pamanturile inapoi si toti copiii acasa. Aceasta a fost
povestea unei inimi care a inceput sa bata intr-un castel din tara ceturilor dese, si-a incetat bataile
intr-un castel din Carpati si s-a odihnit, o vreme, despartita de trup, intr-o caseta de argint, pe
malul romanesc al Marii Negre, la Balcic.
Un gand nu-mi da pace. Stiu azi ca in fiecare femeie salasluiesc ambele Marii. Si ca Dumnezeu e
singurul care judeca si hotareste daca faptele celei bune pot spala in aceeasi singura viata
pacatele celei rele. Cu umila speranta, vreau sa cred ca i-a ingaduit Mariei maretia pamanteana
ca un semn de gratie divina.

Eu am ajuns la capătul drumului meu. Dar înainte de a tăcea pentru veşnicie vreau să-mi ridic,
pentru ultima dată, mâinile pentru o binecuvântare. Te binecuvântez, iubită Românie, ţara
bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am
cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o
văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică
printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută. (...) Şi acum vă zic rămas bun pe veci: de acum
înainte nu vă voi putea trimite nici un semn: dar mai presus de toate aminteşte-ţi, Poporul meu,
că te-am iubit şi că te binecuvântez cu ultima mea suflare".