Cele mai multe ucigaşe evită conflictul direct şi încearcă să-şi surprindă victimele, care

sunt de cele mai multe ori bărbaţi. Peste 130 de femei sunt închise în prezent, în România, pentru
omor. Unele cazuri arată de câtă atrocitate pot da dovadă acestea, iar altele impresionează prin
dramatism.

De cele mai multe ori, femeile care ucid au ca victime bărbaţi şi recurg la acest gest din
gelozie, din disperare sau în scopul jafului. Fostul şef al Serviciului de Omoruri din cadrul
Poliţiei Capitalei, colonelul în rezervă Dan Antonescu, spune că, de-a lungul carierei sale, a avut
de-a face cu foarte multe cazuri de omu-cidere în care autorul era de sex feminin. Trei dintre
acestea i-au rămas însă în memorie, fiecare ­dintr-un alt motiv. Când umilinţa atinge cote
maxime

Expertul criminolog Dan ­Antonescu spune că unul dintre cazurile ieşite din comun cu
care s-a confruntat a fost cel al unei femei în vârstă de aproximativ 40 de ani, mamă a doi copii.
Aceasta a avut o relaţie pasageră cu un bărbat care, la un moment dat, a intrat la închisoare.
Femeia şi-a văzut de viaţa ei şi a pus punct relaţiei, mai ales că nu era tatăl copiilor ei şi nici nu
aveau prea multe lucruri în comun. Când a ieşit însă din penitenciar, bărbatul s-a mutat, mai mult
cu forţa, în casa femeii, undeva în zona Hala Matache. Citiţi şi: Mărturiile unei mame criminale:
“L-am strâns de gât ca să-l omor. Apoi l-am izbit de pereţi”

„Ajunsese să o terorizeze. Pe lângă bătăile pe care i le «administra» când venea beat acasă, o
supunea la o multitudine de perversiuni sexuale, de cele mai multe ori de faţă cu cei doi copii
minori, de până în 10 ani. Într-o zi de iarnă, după ce a umilit-o din nou de faţă cu cei mici şi a
adormit, femeia i-a zdrobit capul cu un obiect de uz casnic", povesteşte Antonescu. Ceea ce l-a
făcut să-şi amintească şi peste ani de această crimă este modul în care femeia a încercat să scape
de cadavru. „Dramatismul de-aici începe. După ce s-a consultat cu fiul său, care avea vreo 8 ani
şi era conştient de tratamentele la care era supusă mama sa, a hotărât să care cadavrul cu sania
micuţului cât mai departe de casă.

La aproximativ 300 de metri de locuinţă au găsit un canal şi l-au aruncat acolo", îşi aminteşte
fostul şef de la „Omoruri". După câteva săptămâni, victima a fost descoperită de nişte muncitori,
iar femeia a recunoscut crima. „Tot timpul m-am gândit la ce-o fi simţit copilul ăla când târa prin
zăpadă, împreună cu mama lui, sania pe care stătea un mort", spune ­Antonescu. Gelozie,
frustrare şi disperare Dacă acest caz l-a impresionat pe colonelul în rezervă pentru dramatismul
său, crima comisă în iarna anului 2005 de tânăra prostituată Cristina i-a rămas în minte pentru
atrocitate. „Este vorba de o tânără care a început o relaţie cu un client de-al său. La un moment
dat s-au mutat împreună, dar, atunci când consuma băuturi alcoolice, iubitul ei nu ezita să o
«paseze» pe Cristina şi prietenilor lui", explică poliţistul trecut în rezervă.

Tânăra accepta această situaţie din dorinţa de a păstra relaţia, de a nu pierde „stabilitatea" pe care
o dobândise atât de greu şi poate că nu ar fi existat probleme dacă prietenul ei nu i-ar fi spus
-într-una dintre zile că se simte împlinit pentru că şi-a găsit jumătatea. „Bineînţeles că era vorba
despre o altă femeie, la care el s-a referit ca fiind «o fată pe care nu mi-e ruşine să o prezint
rudelor sau prietenilor». Atunci s-a declanşat în mintea ei o criză de nervi provocată de gelozie,
de frustrare, de disperare, ştiind că urma să fie dată afară din casă.

Prima ei reacţie a fost să-i dea cu ceva în cap. A nimerit o ganteră, cu care i-a crăpat capul
victimei", povesteşte ­Antonescu. Ceea ce a urmat i-a făcut pe anchetatorii care au ajuns la faţa
locului să creadă că au de-a face cu un omor între homosexuali. „După ce a văzut că nu mai
mişcă, l-a despicat, i-a scos organele interne şi le-a împrăştiat prin casă, i-a tăiat organele
genitale, i le-a pus sub cap şi a plecat. Această ferocitate se găseşte, în general, doar la crimele
pasionale între persoane de acelaşi sex", mai spune expertul criminolog. Femeia s-a predat
singură atunci când anchetatorii au început să o caute şi şi-a recunoscut fapta, ca majoritatea
ucigaşelor.

Studenta în pană de bani Colonelul în rezervă Dan Antonescu afirmă însă că există şi femei care
„ţin cu dinţii de nevinovăţia lor", recunoscând doar în ultimă instanţă crima. Fostului şef de la
Omoruri i-a rămas întipărit în minte şi un astfel de caz. „O tânără studentă la Drept, care a
înjunghiat o bătrână paralizată, a reuşit să ne inducă în eroare o bucată de timp.

Comisese crima pentru că avea nevoie de bani să meargă la munte cu un bărbat care era însurat.
Ea a recunoscut abia când am găsit toate obiectele pe care le-a folosit pentru a comite omorul, de
la cuţit până la fusta pe care a utilizat-o ca halat, ca să nu se murdărească de sânge", încheie şirul
de cazuri Dan Antonescu, nu înainte de a menţiona faptul că singura femeie de la noi
condamnată la închisoare pe viaţă, Camelia Ţăpoi, nu a ucis pe ­nimeni. Ea a participat în 1996,
împreună cu patru tineri, la un dublu asasinat. Greşeala ei a fost că nu a făcut nimic să împiedice
crima şi că, din teribilism sau din ataşament faţă de prietenul ei, care era unul dintre făptaşi, a
­tăinuit-o.

Peste 100 de ucigaşe după gratii Reprezentanţii Penitenciarului Târgşor, singurul de

femei din ţară, spun că, în prezent, aproximativ 130 de condamnate îşi ispăşesc pedeapsa pentru
crimă în această închisoare. Media de vârstă a lor este de aproximativ 40-45 de ani, iar
majoritatea sunt închise pentru că şi-au ucis partenerii de viaţă. Criminale celebre de la noi din
ţară şi din străinătate „Văduva Neagră" Cele mai multe crime în serie din România au fost
comise de o femeie.

Este vorba despre Vera Renczi, care a otrăvit cel puţin 35 de oameni în anii '20-'30,
inclusiv pe fiul ei. „Văduva Neagră", aşa cum a fost numită la vremea respectivă, reprezintă şi
azi un mister pentru criminalişti, care nu i-au aflat niciodată numele real, Renczi fiind numele
celui de-al doilea soţ al ei. Era foarte frumoasă şi se îmbrăca deseori în negru. Ţinea victimele în
sicrie de zinc pe care le depozita în cripta familiei. Vera simţea o plăcere stranie ştiind că a fost
ultima femeie din viaţa fiecărui bărbat care îi trecuse pragul. Şi-a trăit ultimele zile într-un
ospiciu, unde a murit în urma unei hemoragii cerebrale, cu puţin înaintea începerii celui de-al
Doilea Război Mondial.

Aileen Wuornos Povestea prostituatei Aileen Wuornos, care a devenit criminală în serie,
a constituit subiectul filmului „Monster" (2003), în care frumoasa Charlize Theron a jucat rolul
principal, după ce s-a îngrăşat peste 35 de kilograme. Pentru prestaţia ei, actriţa de origine sud-
africană a câştigat Premiul Oscar. În schimb, criminala în serie Aileen Wuornos, născută în 1956,
a fost condamnată la moarte şi executată prin injecţie letală la data de 9 octombrie 2002.
Wuornos a ucis şapte bărbaţi în Florida, SUA, între anii 1989 şi 1990, susţinând că aceştia au
violat-o sau au încercat să o violeze când lucra ca prostituată. Înaintea execuţiei, Aileen a
răbufnit şi a învinuit media, societatea şi avocaţii pentru soarta ei. Părerea Expertului Tudorel
Butoi, profesor universitar doctor, psiholog criminalist: „Femeia ucide când ajunge la capătul
răbdării" Specialiştii s-au între-bat mereu de ce ucide femeia. Care sunt resorturile lăuntrice care
o împing pe cea care cre­ează o viaţă, o poartă şi o perpetuează până la sacri­ficiu ­­să-şi
violenteze propria menire prin gestul ucigaş?
 Răspunsul este complex, eu am scris o carte întreagă pe această temă („Psihanaliza crimei
- femeia asasin" - Editura Societate Ştiinţă şi Tehnică, 1996 - n. red.), dar mă pot limita la a
spune că, de-a lungul carierei, m-am confruntat cu multe cazuri de crime comise de femei. Ca
mod de operare distinct faţă de bărbaţi, practica pe care am întâlnit-o cel mai des a evidenţiat
evitarea de către femeie a conflictului direct, faţă în faţă (cu excepţia conflictelor spontane),
optând mai degrabă către surprinderea victimei în timp ce doarme sau atunci când aceasta se află
în stare de ebrietate, recurgând la otravă, însce­nând sinucideri sau accidente cu scopul de a
masca veritabile omoruri.

Psihanalitic, acest mod de operare rezidă în aceea că femeia este instinctual conştientă de
inferioritatea ei fizică faţă de bărbat, pe care o acceptă mai ales prin cutumă. Nu exclud faptul că
unele dintre femei s-au implicat în riposta directă, folosind un nenorocit de cuţit pentru a omorî
bărbaţi «mari cât ursul», dar sunt situaţii mai rare. În marea majoritate a cazurilor, femeia ucide
când ajunge la capătul răbdării, când se umple paharul umilinţelor, relelor tratamente şi
abuzu­rilor din spaţiul domestic. Atunci, nefericita alege cea mai rea variantă, crima. De la
pruncucidere la omor cu premeditare.

În Codul Penal, pruncuciderea reprezintă o formă mai uşoară de omucidere, afirmă

colonelul în rezervă Dan Antonescu. Potrivit lui, în general, mamele care recurg la acest gest au
tulburări psihice puternice pricinuite de naşterea în sine. Dar tot Dan Antonescu explică şi cum o
pruncucidere poate fi considerată crimă cu premeditare sau omor calificat, schimbând încadrarea
juridică. „Dacă femeia ascunde sarcina pe toată durata ei şi atunci când naşte nu încearcă să
încredinţeze copilul unei instituţii sau unei persoane, ci prima ei grijă este să-l ucidă cu sânge-
rece, aşa cum am întâlnit un caz în urmă cu aproximativ 15 ani în Bucureşti, nu mai vorbim
despre pruncucidere, ci despre omor cu premeditare sau omor calificat", spune expertul
criminolog.

Cazul la care se referă ­este cel al unei tinere care şi-a ascuns sarcina, cu toate că dormea
cu mama ei în acelaşi pat, punându-şi un brâu foarte strâns. În ziua în care a născut, acasă era
doar tatăl său, care nu se putea deplasa decât cu mare dificultate. „Omul a auzit un scâncet şi s-a
dus, cum a putut, către camera ei. Ea i-a astupat copilului gura şi i-a spus tatălui că s-a auzit de la
televizor. Imediat ce bărbatul a ieşit din cameră, ea a luat o forfecuţă de unghii, pe care o avea la
îndemână, şi l-a înţepat pe nou-născut de zeci de ori, până a murit", povesteşte colonelul în
rezervă. După ce şi-a ucis copilul, tânăra l-a băgat într-o pungă şi l-a ascuns în balcon, iar ea s-a
dus la baie pentru că i s-a făcut rău.

Tatăl său a chemat Salvarea, iar medicii au constatat că abia născuse şi au anunţat Poliţia.
„Am ajuns la apartament şi am găsit bebeluşul pe balcon. Femeia a fost acuzată şi condamnată
pentru omor cu premeditare, pentru că fapta şi circumstanţele sale nu puteau fi puse pe seama
niciunei traume", explică Dan Antonescu. "Dacă femeia ascunde sarcina pe toată durata ei şi
când naşte îşi ucide copilul, nu mai vorbim despre pruncucidere, ci despre omor cu premeditare.''
Dan Antonescu fost şef al Serviciului Omoruri din cadrul Poliţiei Capitalei.