Foaia de observaţie a bolnavului cu parodontopatie

Foaia de observaţie - reprezintă un model de formular pentru examinarea şi înregistrarea

datelor administrative şi medicale rezultate din examinarea pacientului pentru punerea
diagnosticului, metodologia, logistica examinărilor şi tratamentelor efectuate, evoluţia
bolii, consemnarea evoluţiei bolii sub tratament, până la finalizarea tratamentului,
consemnarea epicrizei. Foaia de observaţie conţine date administrative, contabile, medico-
legale, date ştiinţifice în scop de cercetare.
Examinarea pacientului se face prin :
anamnează,
examen clinic obiectiv general şi local prin inspecţie, palpare, percuţie, teste diferite,
examene complementare sau paraclinice, modele de studiu, radiografii, fotografii,
analize de laborator, diferite examene cu aparatură specifică, etc.

Foaia de observaţie pentru parodontologie constituie un model de însuşire a unei

metodologii specifice de examinare pentru punerea diagnosticului parodontal, stabilirea
planului de tratament, consemnarea tratamentelor efectuate şi urmărirea în timp a
rezultatelor tratamentului, evoluţia bolii parodontale.

Examenul bolnavului cu parodontopatie se face în trei etape:

1. anamneza, prin care se obţin date relatate de bolnav; se foloseşte de obicei un

chestionar;
2. examenul clinic obiectiv al parodonţiului, prin care se pune diagnosticul prezumtiv
şi de urgenţă;
3. examene complementare prin care se precizează diagnosticul definitiv local şi
general şi contribuie la elaborarea planului de tratament.

1
Anamneza. Prin anamneză se obţin:

Date administrative şi sociale privind: nume, prenume, vârstă, sex, adresă, telefon,
profesiune, loc de muncă, condiţii de viaţă, de muncă şi sociale, etc.
Motivele prezentării – ne interesează dacă este o urgenţă sau tratament la cerere. Pacientul
poate să reclame:
sângerarea gingiilor,
supuraţia gingiilor,
mirosul urât al gurii – halena,
tulburări de masticaţie,
mobilitate dentară,
tulburări fizionomice şi fonetice - prin pierderea dinţilor, t
artru,
migrarea dinţilor,
spaţierea sau alungirea dinţilor (egresiune), extruzia,
inflamaţia gingiilor, dureri.
Toate datele se consemnează folosind noţiuni cât mai apropiate de cele exprimate de
pacient. Datele se înregistrează conform formularului de foaie de observaţie sau fişa care
este la dispoziţie.
Date privind starea sistemului masticator, obiceiuri alimentare, dieta, masticaţia
unilaterală sau pe zona frontală, leneşă (înceată) sau viguroasă, preferinţe alimentare,
masticaţie grăbită, superficială - înghite “nemestecat”, etc.
Date privind igiena dentară – dacă se spală pe dinţi, când, cum execută periajul dinţilor,
dacă este preocupat de igiena dentară, la cât timp schimbă periuţa de dinţi, etc.
Dacă este fumător sau nu, dacă consumă băuturi alcoolice (etilism).
Antecedente personale:
Ne interesează date personale care influenţează apariţia şi evoluţia parodontopatiei:
Boli ale copilăriei - unele fără importanţă - notăm “A.P. fără importanţă”.
Dacă a purtat aparate ortodontice, deoarece acestea sunt urmate de multe ori de
parodontopatii.
Alte afecţiuni dentare.

2
Afecţiuni de sistem care influenţează terenul - răspunsul imun:
alergii la praf, la înţepături de insecte, la alimente, medicamente;
reumatism, tuberculoză, hepatită, afecţiuni renale, afecţiuni ale tubului digestiv, afecţiuni
ale pielii, tulburări neurovegetative, nevroze, boli endocrine, afecţiuni cardiace, modificări
ale circulaţiei sanguine;
boli de nutriţie (diabet) unde apare de obicei parodontopatia;
avitaminoze (boli diferite care predispun la parodontopatie);
cancere – predispoziţie prin medicaţia folosită şi prin imunodeficienţa instalată;
afecţiuni pulmonare – boli obstructive pulmonare;
- boli de sânge – anemii, trombocitopenii, trombocitoză, leucemie, etc.
- modificări de dinamică vasculară – vâscozitate (VSH), acrocianoză, T.A.
modificată, ateroscleroză, arterită, modificări de ritm cardiac, stenoză şi insuficienţă
cardiacă sau aortică, etc;
diferite infecţii, în special renale, colecistită;
stresuri, oboseală, condiţii grele de muncă, de efort, regim de viaţă;
boli ale sistemului osos – osteoporoză, reumatism cronic degenerativ, spondilite,
spondiloze, artrite, artroze, etc. care influenţează structura osului maxilar;
SIDA, HIV.
AH.C - notăm “fără importanţă” dacă nu are legătură cu afecţiunea parodontală; afecţiuni
care prezintă un oarecare grad de transmitere ereditară. Parodontopatia nu este
transmisibilă, dar există o predispoziţie moştenită.

Examen clinic
A. Examenul clinic general
Ne interesează:
vârsta biologică, postura, afecţiuni generale menţionate de pacient, comportament, reacţii
emoţionale (anxios), tip de sistem nervos echilibrat sau nu; dacă colaborează, etc.
este îndrumat la medicul generalist pentru precizarea diagnosticului general, se fac analize
de laborator.

3
B. Examenul clinic stomatologic obiectiv: exobucal, endobucal.
Examenul clinic exobucal
facies – culoarea tegumentelor, reacţii vegetative (transpiraţie, paloare);
normă de faţă, normă de profil, simetrie.
Se notează: “tegumente de aspect normal, profil drept, convex, concav, etaje egale, treaptă
labială normală sau inversată, şanţuri ale feţii simetrice, şterse, adânci, etc.”;
puncte dureroase (prin palpare):
- puncte sinuzale,
- punctele de emergenţă ale nervilor feţii.
deformări ale conturului feţei – prezenţa unor tumori, tumefacţii, abcese; notăm
“tumefacţie, deformare, înfundare în regiunea”, etc;
pareze, parestezii, paralizii faciale, roşul buzelor, fanta palpebrală;
obiceiuri vicioase – respiraţie orală (buze uscate), deglutiţie infantilă, masticaţie unilaterală,
etc;
ATM – deschidere normală sau nu, în arc sau nu, fără deviaţie de la linia mediană sau nu,
într-un timp, în doi timpi, cu sau fără cracmente, crepitaţii, durere articulară, etc.;
ganglioni limfatici – palpabili nedureroşi sau dureroşi în regiunea..., aderenţi, etc. în
regiunea submaxilară sau cervicală, etc.;
glande salivare – palpabile dureroase sau nu, inflamaţie, etc.

Examen stomatologic endobucal

Examen odontal - se notează statusul odontal.
Diagnostic odontal – se notează “leziuni odontale simple şi complicate, tratate parţial sau
în totalitate, corect sau incorect”. “Dinţii absenţi. Lucrări protetice, agregate pe...”. Starea
de igienă dentară: placă bacteriană în regiunea.., etc.
Diagnostic de edentaţie – tipul de edentaţie, topografie, întindere. Se notează “Edentaţie
(topografie) protezată sau nu cu lucrări protetice conjuncte sau adjuncte, corecte sau
necorespunzătoare”.
Examenul ocluziei
Se examinează D.V.O şi D.V.R.; D.V. poate fi micşorată prin pierderea dinţilor din zona de
sprijin şi migrarea vestibulară a frontalilor; în consecinţă, apare ocluzia adâncă în acoperiş.

4
Se produc blocaje prin pierderea antagoniştilor şi migrarea în plan vertical; apar
supracontacte cu producere de interferenţe şi contacte premature.
Anomalii de poziţie sau de ocluzie – primare sau secundare, angrenaj sau ocluzie inversă,
rotaţii, contacte dentare necorespunzătoare sau lipsa de contact, raport lingualizat,
abraziune, etc.
Diagnosticul de ocluzie - se notează “dezechilibru ocluzo-articular prin: “
static – modificarea curbelor de ocluzie în plan sagital, vertical transversal;
dinamic – I.M., R.C., propulsie, lateralitate – D.V. modificată;
tip de ocluzie: stabilă, instabilă, fără contacte dento-dentare;
pierderea unităţiilor de masticaţie;
abraziune.
Examenul funcţional – masticaţie cu eficienţă redusă, prehensiune redusă, etc.
Diagnostic “disfuncţie masticatorie, fizionomică, de fonaţie, deglutiţie infantilă, etc”
prin.....
Examenul mucoasei: culoare, leziuni, tumefacţii:
jugală, gingivală, palatinală, linguală, planşeu;
orificiile glandelor salivare - Stenon, Warton, sublinguale.
Examenul parodontal
Examenul clinic al parodonţiului marginal. Aspectul papilelor interdentare şi
al gingiei fixe poate fi:
Parodonţiul normal = sănătos – suprafaţa gingiei este netedă, aspect de coajă de portocală,
culoare roz, fără inflamaţie.
în gingivită - culoare roşu violaceu, tumefacţii, edem, mărirea în volum a papilelor şi a
marginii gingivale, sângerare spontană sau la palpare, prezenţa plăcii bacteriene,
consistenţa moale la palpare a papilelor şi gingiei, desprinderea gingiei, a ataşării pe dinte,
sau culoare roşu aprins, congestivă, ulceraţii ale papilelor şi gingiei, pungă falsă.
În parosontit[ - inflamaţie, culoare roşu violaceu, edem gingival (tumefacţie), retracţie
gingivală, pungă falsă şi adevărară, gingivoragie, supuraţie, mobilitate, migrare, fistule,
miloliză, abcese parodontale. La percuţie dintele cu periodontită are un sunet mat.

5
Examene complementare
Examenul radiologic - se utilizează radiografia retroalveolară statusuri, cu film muşcat,
radiografia panoramică, radiografie computerizată şi radiografie tridimensională, etc.
Se observă
Vecinătatea cu formațiunile anatomice
rezorbţia osoasă,
atrofia osoasă,
spaţiul alveolar dentar lărgit,
conturul osos întrerupt la nivelul septului interdentar şi furcaţiilor
forma atrofiei,
structura osoasă,
valoarea implantării,
septurile interdentare
lamina dura
morfologia spaţiului dentoalveolar.
Modele de studiu – oferă date privind forma arcadelor, poziţia dinţilor, relaţii ocluzale,
volumul gingiei şi al papilelor gingivale, nivelul retracţiei, tumefacţii sau pierderi de
substanţă, aderenţa papilei şi a gingiei la suprafaţa dintelui.
Evidenţierea plăcii bacteriene se face cu coloranţi organici (albastru de metilen).
Examen foto – fotografia iniţială color poate fi comparată cu fotografia după tratament
pentru evaluarea efectului tratamentului şi ca probă martor.
Indici de evaluare a igienei bucale şi a stării de îmbolnăvire parodontală.
Parodontograma - se notează pe formular:
punga in mm.;
retracţia în mm.;
mobilitatea în grade, de la 0 la 3.
Analize generale de laborator
Se vor efectua: Hemoleucogramă, VSH, sumar de urină, probe hepatice, timp de sângerare,
timp de coagulare, colesterol, T.A., electrocardiogramă, hematocrit, etc.

6
Examenul funcţional – poate să evidenţieze o disfuncţie masticatorie, fizionomică,
de fonaţie, etc.
Circumstanţe etiopatogenice locale şi generale, teren deficitar; se poate constata:
- ocluzie traumatică
disfuncţie masticatorie;
disfuncţie ocluzală: lipsa antagoniştilor, contacte;
placa bacteriană – igienă deficitară;
afecţiuni de sistem – diabet, HIV, etc.;
lucrări protetice necorespunzătoare – inadaptări la colet, iritaţii ale gingiei;
inadaptare ocluzală a lucrării protetice;
proteze mobile prost întreţinute.
igienă deficitară,

Diagnosticul parodontal poate fi:

1. gingivită - cu prezenţa inflamaţiei, coloraţie roşu violaceu, pungă falsă, fără
pierderea ataşării.
Se notează:
forma clinică de gingivită - de cauză: igienă, disfuncţie, etc.;
prezenţa plăcii bacteriene;
ocluzie, interferenţe, contacte dentare, etc.
2. parodontită – forma clinică, topografie – localizată sau generalizată, parţială sau
totală, cu:
inflamaţie, pungi parodontale cu adâncime între 4 mm. şi până la apex, migrare, mobilitate,
rezorbţie, atrofie;
superficială sau profundă;
de cauză – diagnostic etiologic; igienă, disfuncţie, afecţiuni sistemice, etc. - cu tulburări
funcţionale – instabilitate ocluzală şi disfuncţie masticatorie prin pierderea unităţilor de
masticaţie, ocluzie, blocaje, contacte premature sau interferenţe, etc.

7
Plan de tratament
A. Faza preliminară
 Tratamentul urgențelor: dentare - pulpite, gangrene, parodontită apicală
acută
parodontale - abces parodontal, pericoronarita congestivă și
supurată, gingivita și parodontita ulceronecrotică (G.U.N. și P.U.N.)
generale – febră, frison, stare generală alterată.
 Extracția dinților irecuperabili și protezarea de urgență prin proteze
conjuncte sau abjuncte cu caracter provizoriu (proteze conjuncte din
materiale composite, proteze adjuncte acrilice)
B. Faza I de terapie – etiologică
În această etapă se are în vedere eliminarea tuturor factorilor etiologici locali
decelați și presupune:
- Controlul plăcii bacteriene (autocontrolul acesteia prin mijloace principale și
secundare de igienizare buzală)
- Controlul dietei la pacienții cu carioactivitate intense (ritmul și cantitatea ingestiei
de dulciuri, carbohidrați, băuturi acidulate)
- Igienizarea profesională a cavității bucale prin detartraj și surfasaj radicular
(scaling, rootplaning, SRP)
- Eliminarea factorilor locali iritativi (protetici sau restaurativi, care favorizează
retenția plăcii dentare microbiene și pot constitui totodată spini iritativi pentru
țesuturile parodontale)
- Terapie antimicrombiană locală și sistemică
- Terapie ocluzală
- Terapie ortodontică – intervenții minore
- Imobilizarea provizorie
Dupa această etapă se face evaluarea rezultatelor. Se poate obține dupa un tratament
adecvat o îmbunătățire a statusului parodontal în mod considerabil. Se evaluează atât
rezultatele manoperelor instituite de clinician, cât și atitudinea pacientului față de
autocontrolul plăcii. Un element major în a aprecia în această etapă daca se continuă sau nu
tratamentul este modul de menținere a igienei bucale de către pacient.
Clinic se evaluează indicii de placă și tartru, indicii de inflamație și sângerare și se
compară cu rezultatele obținute la întocmirea fișei parodontale.
C. Faza a II – a de terapie, corectivă, chirurgicală sau restaurativă
Obiectivul este restabilirea funcției parodontale prin asocierea mai multor tipuri de
proceduri:
1. metode chirugicale (chirurgie parodontală, inserarea implanturilor)

8
2. terapie endodontica
3. tratamente protetice conservative, definitive
4. refacerea obturațiilor
5. echilibrarea ocluziei
6.imobilizarea definitivă
Se practică evaluarea răspunsului la procedurile aplicate, se face examinarea
parodontală.
D. Faza a III –a de terapie, faza de menținere
Se urmărește evoluția bolii parodontale prin reevaluarea efectelor tratamentului
instituit, precum și a mijloacelor de igienă orală.
Reevaluările periodice urmăresc:
 Controlul acumulării de placă dentară microbiană și tartru
 Statusul gingival (prezența sau absența inflamației, a pungilor paroodntale)
 Ocluzia și mobilitatea dentară
 Alte tipuri de modificări patologice