132 HIDRODINAMICĂ EXPERIMENTALĂ

Astfel funcţionarea generatoarelor hidraulice este caracterizată de urmă-

6. toarele mărimi:
1) Debitul definit prin cantitatea de fluid ce trece prin secţiunea de ieşire a
maşinii în unitatea de timp. Debitul poate fi volumic [m3/s], gravimetric [N/s]
sau masic [kg/s].
2) Înălţimea de pompare care este energia specifică totală primită de lichid la
MAŞINI HIDRAULICE trecerea sa prin maşină şi deci este diferenţa dintre energia specifică totală
a lichidului de la ieşirea şi intrarea în maşină.
Energia specifică totală a lichidului se poate exprima prin energia
6.1. Elemente teoretice fundamentale totală E raportată la greutatea fluidului G – notată cu e - sau la masa M –
notată cu y :
6.1.1. Definiţii E p  v 2 [m = J/N]
e  z (6.1)
Maşinile hidraulice sunt maşini de forţă în care are loc transformarea G g 2g
energiei hidraulice în energie mecanică şi invers. Energia hidraulică este energia
unui lichid adică a unui fluid incompresibil. E p  v 2 [J/kg] (6.2)
Generatoarele hidraulice sunt maşinile hidraulice care transformă energia y   gz 
M  2
mecanică în energie hidraulică, iar motoarele hidraulice transformă energia
hidraulică în energie mecanică. Deci:
Transformatoarele hidraulice sunt maşini în care apar transformări ale
energiei mecanice cu anumiţi parametri în energie mecanică, cu alţi parametri,
 p  v 2   p  v2  (6.3)
H   z    z  
prin intermediul energiei hidraulice, sau, a energiei hidraulice tot în energie   g 2 g e   g 2 g i
hidraulică cu alţi parametri, prin intermediul energiei mecanice.
În categoria generatoarelor hidraulice intră marea majoritate a tipurilor de  p  v2   2
   gz    v 
p (6.4)
pompe ca şi ventilatoarele care, deşi funcţionează cu gaze au gradul de compri- Y   gz  
mare redus.   2  e   2  i
Motoarele hidraulice cuprind toate tipurile de turbine hidraulice şi motoarele
Se observă legătura între cele două forme:
liniare, rotative sau oscilante volumice.
După felul în care circulă fluidul în interiorul maşinilor hidraulice, acestea Y  gH (6.5)
se clasifică în:
3) Puterea utilă este puterea transferată lichidului:
 turbomaşini, la care există un curent continuu între secţiunea de intrare şi
de ieşire, transferul energetic realizându-se prin intermediul unui rotor, Pu   gQH (6.6)
complet scufundat în lichid, prevăzut cu palete profilate, ca de exemplu 4) Puterea absorbită P reprezintă puterea aplicată maşinii pentru a realiza
pompele centrifuge sau axiale, turbinele hidraulice etc.
pomparea lichidului. La maşinile rotative P  M .
 maşini volumice, la care se deplasează volume determinate de lichid între
5) Randamentul, caracterizează eficienţa transformării energetice:
secţiunile de intrare şi ieşire, de exemplu pompele cu piston, cu roţi dinţate,
cu palete culisante, motoarele liniare etc. Pu
 (6.7)
P
6.1.2. Mărimi caracteristice funcţionale
Funcţionarea motoarelor hidraulice este caracterizată de următoarele
Pentru caracterizarea funcţionării maşinilor hidraulice, corespunzător sensu- mărimi:
lui de curgere a fluidului prin maşină se va nota cu i intrarea şi cu e ieşirea 1) Debitul reprezintă în acest caz cantitatea de lichid care trece prin secţiunea
acesteia. de intrare a maşinii în unitatea de timp.
Cap. 6. Maşini hidraulice 133 134 HIDRODINAMICĂ EXPERIMENTALĂ

2) Căderea turbinei este energia specifică totală cedată de lichid la trecerea Printre mărimile funcţionale importante ale maşinilor hidraulice (ce funcţio-
sa prin maşină şi deci este diferenţa dintre energia specifică totală a nează cu lichide) se numără şi coeficientul de cavitaţie, notat  . Acesta este o
lichidului de la intrare şi ieşire din maşină: mărime adimensională ce caracterizează dezvoltarea fenomenului de cavitaţie
din maşină. Expresia sa depinde de elementele caracteristice traseului hidraulic
 p  v2   p  v2  (6.8) al maşinii, iar funcţionarea într-un anumit stadiu de cavitaţie se judecă şi în
H   z    z   
 g 2 g  i  g 2 g  e funcţie de coeficientul de cavitaţie caracteristic instalaţiei în care funcţionează
maşina hidraulică.
 p  v2   p  v2  (6.9)
Y   gz      gz 
   
 6.1.3. Mişcarea în interiorul rotorului
  2 i   2 e
Transferul energetic la turbomaşini se realizează prin interacţiunea dintre
3) Puterea utilă Pu este puterea dezvoltată de maşină. curentul de fluid şi un element numit rotor prevăzut cu palete.
4) Puterea disponibilă sau puterea hidraulică este puterea cedată de lichid la În fig. 6.1 se prezintă schematic componenţa unei pompe centrifuge,
trecerea prin maşină : împreună cu sensul de circulaţie al lichidului şi cel de rotaţie.
P   gQH   QY (6.10)
5) Randamentul:
Pu
 (6.11)
P
În cazul maşinilor rotative un parametru important este turaţia, notată de
regulă cu n şi de care depind valorile debitului şi transferului de energie.
Un alt parametru important în cazul turbomaşinilor este diametrul rotorului
D , iar în cazul maşinilor volumice este cilindreea, sau volumul geometric
deplasat la o singură rotaţie, V g .
În procesul de transformare a energiei hidraulice în mecanică sau invers, Fig.6.1. Elemente componente principale ale unei pompe
apar transformări parţiale ale energiei potenţiale şi cinetice ale fluidului.
Ponderea energiei potenţiale din energia totală se numeşte grad de În fig. 6.2 este prezentată forma caracteristică a unui rotor de pompă
reacţie R . Pentru generatoarele hidraulice acesta este: centrifugă. Acest tip de rotor este format din două discuri profilate între care
H sunt închise paletele şi se numeşte rotor închis.
 p   p   p  p
 z     z    gz     gz  
H st   g e   g  i   e   i
Rg    (6.12)
H H Y

iar pentru motoarele  
hidraulice: 
H
 p   p   p  p
 z     z    gz     gz  
H st   g i   g  e   i   e
Rm    (6.13)
H H Y
Se observă că gradul de reacţie are valori cuprinse între 0 şi 1. Dacă
maşina are gradul de reacţie zero, este numită cu acţiune, energia transferată
fiind realizată de energia cinetică (cazul turbinelor Pelton). Dacă gradul de
reacţie este diferit de zero, se spune că maşina este cu reacţiune. Fig.6.2. Secţiuni prin rotorul unei turbomaşini
Cap. 6. Maşini hidraulice 135 136 HIDRODINAMICĂ EXPERIMENTALĂ

Discul fixat pe arbore se numeşte coroană, iar cel cu orificiul central pe

  
Cu cele trei viteze u , v şi w se construiesc aşa numitele triunghiuri de
unde intră lichidul, inel. viteze, reprezentate pentru intrarea şi ieşirea din rotor în figura 6.4 a,b. Se
Rotoarele pot fi şi semiînchise dacă nu au în componenţă inelul sau  
observă că viteza absolută v1 se descompune în viteza periferică u1 şi viteza
deschise dacă paletele nu sunt prinse între coroană şi inel (lipseşte şi coroana). 
Muchiile de intrare ale paletelor sunt dispuse pe o suprafaţă de revoluţie relativă w 1 tangentă la primul element al paletei (fig. 6.4a), şi în acelaşi mod se
numită suprafaţă de intrare, iar muchiile de ieşire sunt dispuse tot pe o supra-   
descompune viteza v 2 în u 2 şi w 2 , viteza relativă tangentă la ultimul element
faţă de revoluţie numită suprafaţă de ieşire.
al paletei (fig. 6.4b).
Fenomenul curgerii în interiorul rotorului între două palete consecutive,

care formează canalul rotoric, se petrece la o viteză unghiulară  constantă.
Mişcarea în interiorul rotorului se va studia considerând două sisteme de
referinţă: un sistem de referinţă inerţial considerat fix şi un sistem legat de rotor,
neinerţial. Mişcarea fluidului prin rotor, raportată la un sistem de referinţă inerţial,

este mişcarea absolută şi va fi caracterizată prin viteza absolută v . Mişcarea
fluidului prin rotor, raportată la sistemul neinerţial este mişcarea relativă şi este

caracterizată prin viteza relativă w . Conform principiului de compunere a
vectorilor, între vitezele caracteristice din rotor există relaţia:
  
v  w u (6.12) a) b)

unde u este viteza de transport, constantă în timp la raza considerată: Fig.6.4. Triunghiurile de viteze la intrare şi ieşire din rotor
   
u  r  (6.13) Vitezele în plan meridian v m vor fi egale conform ecuaţiei de continuitate.
 
Particulele de fluid intră în rotor, fig. 6.3, prin suprafaţa cilindrică de rază r1 , Unghiurile 1 şi  2 formate de vectorii w 1 şi w 2 cu direcţiile tangenţiale sunt
  unghiurile vitezelor relative şi constituie în acelaşi timp şi unghiurile constructive
cu viteza v1 înclinată cu unghiul 1 în raport cu viteza periferică u1 şi ies prin
 ale paletei.
suprafaţa cilindrică de rază r2 cu viteza v 2 înclinată cu unghiul  2 faţă de Particula fluidă intrată în rotor (fig.1.6) va fi accelerată de forţa centrifugă
direcţia tangenţială. şi va parcurge o traiectorie relativă A1AA 2 şi o traiectorie absolută A 1AA2. De
exemplu, particula din punctul A de pe traiectoria relativă va ajunge în punctul A
faţă de un observator fix, deoarece chiar punctul A s-a deplasat în A, fiind
mişcat cu viteza de antrenare u A    rA .
Este avantajos pentru construcţia paletajului rotoric să se considere că
proiecţia tangenţială a vitezei absolute la intrare este nulă ( v u1  0 ). În acest
caz 1  90  , intrarea în pompă numindu-se normală.

6.1.4. Clasificarea turbopompelor

Turbopompele se clasifică constructiv cu ajutorul unor criterii de similitudine
dimensionale denumite turaţie caracteristică nq (6.14) sau turaţie specifică ns
(6.15) care se mai numesc şi rapiditate cinematică respectiv rapiditate dinamică.
Q
nq  n 3
(6.14)
4
Fig.6.3. Schema curgerii prin rotor H
Cap. 6. Maşini hidraulice 137 138 HIDRODINAMICĂ EXPERIMENTALĂ

P (6.16) 6.1.5. Probleme constructiv-funcţionale ale pompelor centrifuge

ns  n 5
4
H În figura 6.5. este redată o secţiune axială a unei pompe centrifuge. În
Turaţia caracteristică nq a unei pompe este turaţia unei pompe asemenea cazul funcţionării, lichidul pătrunde prin flanşa de aspiraţie (5), străbate rotorul
(1,) unde i se transferă energie, este refulat în camera spirală (6) şi apoi
cu cea dată şi care utilizează un debit egal cu unitatea realizând o înălţime de părăseşte pompa prin flanşa d la refulare (7).
pompare H  1 J N  1m . Analog, turaţia specifică a unei pompe este turaţia
unei pompe asemenea cu cea dată, care pentru realizarea unei înălţimi de
pompare de 1m, absoarbe o putere de 1CP sau 1 kW.
Pentru clasificarea constructivă se mai utilizează numărul caracteristic:
2 n Q 2 n Q
k  34
 (6.17)
gH  y3 4
unde toate mărimile sunt introduse în sistemul internaţional, iar turaţia în rotsec.
Turaţia specifică ns poate fi exprimată utilizând în expresia (6.16) pute-
rea P în cai putere, în care caz se obişnuieşte notaţia nsCP . Aceasta este turaţia
unei pompe asemenea geometric cu cea dată şi care dezvoltă o putere de 1CP
la o înălţime de pompare de H  1 J N  1m .
În tabelul 6.1 sunt prezentate tipurile constructive ale pompelor în funcţie Fig.6.5. Pompa centrifugă monoetajată
de n sCP , k *şi n q . 1 - rotor; 2 - arbore; 3 - rulmenţi; 4 - corp lagăr; 5 - flanşa de aspiraţie;
6 - cameră spirală; 7 - flanşă de refulare.
Tabelul 6.1 Funcţionarea unei pompe este determinată dacă se cunosc următoarele
curbe caracteristice:
H = f(Q) , P = f(Q) ,  = f(Q) (6.18)
la turaţie constantă, ca în figura 6.6.
Curbele caracteristice pot fi determinate teoretic şi experimental.

Fig. 6.6. Curbele caracteristice de funcţionare ale unei pompe centrifuge

Cap. 6. Maşini hidraulice 139 140 HIDRODINAMICĂ EXPERIMENTALĂ

Cuplarea a două sau mai multe pompe este des utilizată în practică pentru
a spori debitul sau presiunea de pompare. Există două moduri de cuplare: în
paralel şi în serie, fig.6.76a,b.
Altă clasificări posibile, se la axa de rotaţie a turbinei, a poziţiei de funcţio-
nare, fiind posibile montaje cu ax vertical sau orizontal.
6.1.7. Probleme constructiv funcţionale ale turbinei Pelton
Turbina Pelton este specifică căderilor mari şi a debitelor foarte mici. Din
punct de vedere al principiului de funcţionare este o maşină hidraulică cu
acţiune totală. Schema constructivă de principiu este redată in fig.69.

a) b)
Fig.6.7.a,b. Cuplarea pompelor în paralel şi serie

Fig.6.9. Turbina Pelton – schemă constructivă

1- discul rotorului ; 2- palete; 3- arbore; 4- jet; 5- diuza injectorului; 6- acul injectorului;
7- conducta de aducţiune; 8- corp injector; 9- deflector; 10- canal de restituţie
Rotorul 1 este compus dintr-un disc metalic pe a cărui periferie sunt
fixate la pas constant un număr de cupe 2 a căror formă reprezentată în
fig. 6.10, permite realizarea unei forţe maxime din interacţiunea cu jetul dat de
injectorul 8, ale cărui părţi active cu rol de reglare a debitului şi formare a jetului
sunt duza injectorului 6 şi acul injectorului 5.
Fig.6.8.a Caracteristica de funcţionare Fig.6.8..b Crarcteristica de funcţionare Rotorul poate fi turnat monobloc, cu tot cu cupe, în special la puteri mari.
a cuplajului în paralel a cuplajului în serie El este prins prin fretare pe arborele 3 aflat în poziţie orizontală ca în figură sau
verticală.
Turbina poate avea 1...6 injectoare alimentate de la una sau mai multe
6.1.6. Clasificarea turbinelor hidraulice conducte forţate prin ramificaţii de tip 7.
În cazul necesităţii opririi rapide a turbinei se acţionează prin tăierea şi
Tipurile constructive de turbine hidraulice, clasificate după turaţia specifică devierea jetului cu ajutorul deflectorului 9 şi apoi va urma închiderea treptată a
(6.15) consacrate de tehnica modernă sunt: acului injector pentru evitarea şocului hidraulic.
- turbina Pelton cu ns = 3...36; (H = 200...2000) m; În urma efectuării transferului energetic apa este evacuată prin canalul 10.
- turbina Francis cu ns = 60...350; (H = 50...600) m; Ca dimensiune principală a rotorului se consideră a fi diametrul D care este
- turbina Deriaz cu ns = 120...300; (H = 120...300) m; tangent la linia mijlocie a vânei jetului; diametrul jetului este d0.
Paleta turbinei Pelton asigură preluarea forţei de impuls. Unghiurile de intrare
- turbina Kaplan cu ns = 300...900; (H = 12...60) m;
şi ieşire asigură funcţionarea corectă şi sunt in jur de 4...7 (fig. 6.10). Profilul
- turbina bulb cu ns = 700...1400; (H = 2...12) m. suprafeţelor interioare este definitoriu pentru obţinerea randamentelor ridicate.
Cap. 6. Maşini hidraulice 141 142 HIDRODINAMICĂ EXPERIMENTALĂ

6.2. Determinarea experimentală a caracteristicilor de

Fig.6.10. Cupa (paleta) rotorului Pelton
În figura 6.11 este redat un desen cu o turbină Pelton cu două injectoare.
funcţionare ale unei pompe centrifuge funcţionând
la turaţie variabilă
6.2.1. Instalaţie pentru determinarea caracteristicilor de
funcţionare ale unei pompe centrifuge
În condiţii de laborator, testarea unei pompe necesită o sursă de apă
şi elemente de legătură prin care să se realizeze un circuit hidraulic închis
sau deschis (deschis în acest caz). De asemenea în circuit trebuie încadrate
şi aparatele de măsură. Producătorul echipamentelor (Armfield) a prevăzut
în acest caz utilizarea unităţii hidraulice de bază în conexiune cu o pompă
centrifugă cu turaţie variabilă, fig. 6.13.

Fig.6.11. Turbina Pelton

Curbele primare de funcţionare ale unei turbine Pelton sunt date în figura
6.12. şi reprezintă dependenţele
Q(n) , P(n) , (n) (6.19) Fig. 6.13a. Staţiune pentru încercarea unei pompe centrifuge - înainte de conectare
pentru cădere H = ct, şi deschiderea injectorului s = ct.

Fig. 6.12. Curbele caracteristice primare de funcţionare ale turbinei Pelton Fig. 6.13b. Staţiune pentru încercarea unei pompe centrifuge - după de conectare
Cap. 6. Maşini hidraulice 143 144 HIDRODINAMICĂ EXPERIMENTALĂ

Pompa împreună cu motorul electric de acţionare sunt montaţi pe un cadru unde:

suport. Întregul ansamblu are o greutate redusă, fiind manevrabil manual, se – Ws este lucrul mecanic aplicat la arborele pompei şi transmis fluidului prin
instalează lângă unitatea hidraulică de bază, la nivelul solului pentru ca amorsa- intermediul rotorului;
rea să se realizeze gravitaţional din rezervorul UHB. Picioarele cadrului sunt v2
reglabile pentru ca ansamblul să fie poziţionat pe orizontală. Motorul electric este – d( ) este variaţia de energie cinetică;
cu turaţie variabilă controlabilă de variatorul electronic de turaţie . La refularea 2
şi la aspiraţia pompei sunt prevăzute două racorduri pentru furtun, iar lateral – g  dz este variaţia de energie potenţială;
sunt conectate manometrul de la ieşire respectiv mano - vacuummetrul de – Vol  dp este variaţia de energie de presiune ( Vol este volumul unităţii de
la intrare în pompă. 
Motorul electric de acţionare) este de curent alternativ alimentat prin inter- masă de fluid. Pentru un fluid incompresibil de densitate constantă , acest
mediul unui convertizor de frecvenţă. Acesta prin butoanele existente permite dp p2  p1
afişarea pe un display LCD a turaţiei pompei, a curentului consumat şi a ten- termen este egal cu  sau , unde p2 se referă la refularea

siunii de alimentare (din ultimele două rezultă puterea absorbită de pompă).
pompei, iar p1 la aspiraţia pompei;
Partea de refulare a circuitului hidraulic cuprinde subansamblul de piese
– F reprezintă energia pierdută prin frecarea fluidului de pereţii circuitului
care se fixează pe unitatea hidraulică de bază prin intermediul unei plăci de
hidraulic. Ea se transformă în căldură.
aluminiu, şi tubul semitransparent de plastic ce face legătura cu racordul de
furtun al pompei la refulare. Pe partea de aspiraţie se utilizează de asemenea Primii trei termeni din membrul drept reprezintă lucrul mecanic util , Wo :
un tub semitransparent de plastic care face legătura între racordul de furtun de
v22  v12 p  p1
la aspiraţia pompei şi racordul de furtun cu robinet de la partea inferioară a W0   g   z 2  z1   2 (6.21)
rezervorului de apă al UHB. Etanşarea tuburilor flexibile pe racordurile de furtun 2 
respective se face prin strângere cu coliere metalice cu cremalieră. Termenul W0 reprezintă lucrul mecanic transformat în energie pe unitatea
Manometrul şi mano-vacuummetrul indică presiunea relativă faţă de atmo- de masă de fluid. Acesta poate fi în alt mod de exprimare, dacă energia se
sferă, direct în metri coloană de apă, ne mai fiind necesare transformări ulterioare. raportează la greutatea unităţii de masă de fluid, înălţimea dinamică totală a
pompei, H. Aceasta rezultă direct din (6.3) prin raportare la acceleraţia gravita-
6.2.2. Obiectivul experimentului ţională, g. Unitatea de măsură este metrul coloană de apă care de fapt este
Experimentul urmăreşte determinarea, pe cale experimentală, a curbelor J
energie specifică de forma  m.
caracteristice de funcţionare ale unei pompe centrifuge. Pompa centrifugă fiind un N
generator hidraulic se determină dependenţa dintre parametri hidraulici şi
mecanici de funcţionare, care reflectă transferul energetic de la pompă la fluidul v22  v12 p  p1
H   z2  z1   2 (6.22)
de lucru. 2g g
6.2.3. Consideraţii privind determinarea parametrilor În cazul de faţă diametrul racordurilor pompei sunt similare de unde
rezultă că v2 = v1 şi H devine:
funcţionali
p2  p1
Pompele centrifuge sunt maşini rotodinamice cu curgere radială în care H  0   z2  z1   (6.23)
g
fluidul intră în rotor la o anumită rază şi părăseşte rotorul la o rază mult mai mare.
Având loc multiple transformări energetice din energie cinetică în potenţială de Manometrele de la aspiraţie şi refulare indică presiunea la intrare şi ieşire
presiune şi pentru a înţelege funcţionarea pompelor şi estimarea performanţelor p
lor este necesară măsurarea şi calcularea acestor mărimi. în unităţi de lungime ca fiind h  , astfel că H devine:
Relaţia generală dintre diferite forme de energie, bazată pe primul principiu g
al termodinamicii aplicat unei unităţi de masă de fluid ce trece printr-un volum H   z2  z1   h2  h1  (6.24)
de control (cum ar fi interiorul unei pompe) se scrie:
Poziţia relativă pe verticală a racordurilor de intrare şi ieşire este evidenţiată
v2 prin termenii z2 – z1. Fiecare măsurare de H poate fi la poziţii diferite faţă de un
Ws  d ( )  g  dz   Vol  dp  F (6.20)
2 plan de referinţă considerat fix. Pentru simplificarea calculelor în mod uzual planul
Cap. 6. Maşini hidraulice
de referinţă se ia planul orizontal ce trece prin axa rotorului. Pentru pompa
singulară sau pompe legate în serie sau paralel această diferenţă de cote se
exprimă diferit, fig. 6.14.
Fig. 6.14. Constantele hd în cazul pompei singulare sau două pompe
serie sau paralel
Poziţia relativă pe verticală între ieşire şi intrare va fi exprimată prin diferenţa:
hd (iesire )  hd (intrare)
sau altfel notând aceasta ca diferenţă de înălţime Hd se poate scrie:
H d  ( z2  z1 )  hd (iesire )  hd (intrare)
Înlocuind în ecuaţia (6.6) se obţine relaţia de calcul a înălţimii de pompare
pe baza mărimilor măsurate în instalaţie:
H  H d  h2  h1 
6.2.4. Metodologia experimentală
 Măsurarea debitului volumic Qt se face cu vasul etalonat existent în unitatea
hidraulică de bază. În acest sens se cronometrează timpul t în care în vasul
etalonat s-a acumulat volumul V. Debitul volumic rezultă ca raport între
V şi t:
V
Qt 
t
 Măsurarea înălţimii de pompare H se face indirect prin măsurarea presiunilor
la aspiraţia şi refularea pompei, iar calculul cu relaţia (6.9).
 Măsurarea puterii absorbite de motorul electric, Pe. Sistemul electronic de
comandă şi control care generează tensiunea cu frecvenţă variabilă pentru
alimentare a motorului electric are incorporat un voltmetru şi un ampermetru
cu afişaj pe display-ul LCD. Citind aceste mărimi la fiecare regim de lucru al
pompei se calculează puterea electrică absorbită cu relaţia:
Pe  Vi  Ii
145 146 HIDRODINAMICĂ EXPERIMENTALĂ
 Măsurarea turaţiei n se face electronic, pe baza impulsurilor date de motorul
electric în sistemul electronic de alimentare. Ea se afişează pe display-ul
LCD la comanda de acces şi se exprimă în rot/min.
 Calculul puterii utile, transferate de rotor lichidului vehiculat, Pu. Având măsurate
şi calculate, debitul Qt şi înălţimea de pompare H, puterea utilă se calculează
cu relaţia:
Pu  g  Qt  H (6.30)
 Calculul randamentului de grup pompă-motor electric. Eficienţa transferului
energetic este reflectată de randament, care arată cât la sută din energia pre-
luată de la reţeaua electrică ajunge în fluidul vehiculat. Dacă s-ar cunoaşte
randamentul motorului electric atunci s-ar putea estima strict randamentul
pompei. Ca atare relaţia de calcul este:
Pu
  100 [%] (6.31)
Pe
Ca procedeu practic, după identificarea elementelor componente ale cir-
(6.25) cuitului conform celor precizate la 6.2.1 se cuplează pompa cu turaţie variabilă
la unitatea hidraulică de bază verificând în acelaşi timp etanşeitatea. Prin deschi-
derea robinetului de pe rezervorul de alimentare apa ajunge în pompă şi astfel
(6.26) se poate considera că pompa este amorsată şi numai în aceste condiţii poate fi
pornită, altfel se riscă distrugerea etanşării de pe arbore prin funcţionare pe „uscat”.
Se goleşte vasul etalonat prin deschiderea orificiului obturat de bila de
cauciuc. Robinetul de la refulare se deschide foarte puţin pentru ca la pornirea
pompei să se elimine aerul de pe tuburile flexibile
(6.27)
Se introduce fişa cablului de alimentare a pompei în priză şi se activează
sistemul electronic de alimentare apăsând butonul de START situat în partea laterală
a blocului de comandă. Panoul conţine şase butoane cu următoarele destinaţii:
PRG
 se utilizează pentru comutarea între operarea regulată şi modul
RESET
programat de operare. Se utilizează de asemenea pentru oprirea alarmei.
FUNC
 se utilizează pentru comutarea între diferite mărimi pe care vrem
DATA
să le afişăm. Această funcţionare este valabilă când PRG/RESET este
(6.28)
setat pe funcţionarea regulată. Pentru celălalt mod (programat) se utili-
zează la refacerea ori scrierea unor funcţii cod sau funcţii data.
 Cele două butoane cu semnele  sau  se utilizează în modul programare
pentru a schimba funcţiile cod şi setarea unor date de programare. O
valoare nouă odată introdusă se apasă tasta FUNC/DATA pentru ca noua
valoare să fie acceptată.
 RUN se utilizează pentru pornirea pompei.
 STOP se utilizează pentru oprirea pompei.
Pentru pornirea pompei se apasă butonul RUN, după care se deschide
(6.29)
robinetul (15) complet. Se reglează din butoane frecvenţa de alimentare la
Cap. 6. Maşini hidraulice 147 148 HIDRODINAMICĂ EXPERIMENTALĂ

45 Hz (maximum acceptat de sistemul electronic). Se citesc mărimile afişabile

pe display şi se măsoară debitul cronometrând timpul în care se acumulează un 6.2.6. Construcţia grafică a caracteristicii universale la mai
anumit volum de apă. Se reglează 10...15 regimuri de lucru ale pompei inclusiv multe turaţii
la debitul zero. Se repetă aceleaşi măsurători pentru frecvenţa curentului de
40 Hz şi 35 Hz. În vederea trasării diagramei universale se procedează astfel:
 se trasează separat graficele H = f(Qt) suprapuse pentru toate turaţiile,
 Tabel cu rezultate: pompa cu turaţie variabilă
precum şi Pe = f(Qt);  = f(Qt).
Tensi- Pres. Pres. Randa-  se aleg valorile de randament şi putere absorbită pentru care se vor trasa
Curent Volum T i m p Putere Debit H total Putere Turaţie
Nr. une intrare ieşire ment Obser- curbele de egal randament şi egală putere.
Ii V t Pe Qt H Pu n
crt. Vi h1 h2 3  -1 vaţii  se marchează valorile debitului la care dreptele de egal randament şi
[A] [l] [sec] [W] [m /s] [m] [W] [min ]
[V] [mca] [mca] [%]
putere intersectează curbele de randament şi putere.
1.  se marchează pe curbele H = f(Qt) punctele de intersecţie a verticalelor
2. (debitele determinate anterior) cu curbele H = f(Qt) omoloage corespun-
3. zătoare aceloraşi turaţii.
 se unesc punctele rezultate din fiecare dreaptă de egal randament, fig. 6.16.
...
Se obţine astfel o imagine concludentă a domeniului optim de exploatare
15. al pompei.

După calculul tuturor mărimilor se reprezintă grafic: H = f(Qt); Pe = f(Qt);

 = f(Qt).

6.2.5. Prelucrarea automată a datelor experimentale

Se utilizează aplicaţia F1 – 26 din pachetul de softuri “Armfield Hydraulic
Software” cu diagrama similară dată în figura 6.15. Introducerea datelor expe-
rimentale în câmpurile corespunzătoare va conduce la completarea tabelului şi
prin utilizarea facilităţilor softului se vor obţine curbele caracteristice.

Fig. 6.16. Construcţia grafică a caracteristicii universale.

Fig. 6.15. Diagrama similară a aplicaţiei F1 - 27
Cap. 6. Maşini hidraulice 149 150 HIDRODINAMICĂ EXPERIMENTALĂ

6.3. Determinarea caracteristicilor de funcţionare pentru
două pompe legate în serie sau în paralel
6.3.1. Obiectivul experimentelor
În cadrul acestui test de laborator se urmăreşte determinarea, pe cale
experimentală, a curbelor caracteristice de funcţionare a două pompe
centrifuge cuplate în serie sau în paralel. Dacă se utilizează F1-26 se poate
determina doar H = f(Q), iar cu F1-27 se pot determina toate caracteristicile.
 Legarea în serie
Circuitul în serie începe cu pompa din unitatea hidraulică de bază la care se
leagă tubul flexibil semitransparent la ştuţul din canalul deversor, iar celălalt capăt
la aspiraţia celei de a doua pompe. Cu al doilea tub flexibil se conectează refularea
pompei exterioare cu dispozitivul de refulare de pe unitatea hidraulică de bază. Ca
aparate de măsură de pe circuit se utilizează manovacuummetrul de la aspiraţia
pompei a doua, care va indica presiunea de refulare a primei pompe, mai puţin
pierderile de pe furtunul de legătură. Manometrul de pe dispozitivul de refulare de
pe unitatea hidraulică de bază va indica presiunea de refulare a celor două pompe
legate în serie mai puţin pierderile pe cele două tronsoane de furtun, fig. 6.16.

6.3.2. Componenţa instalaţiei

În condiţii de laborator, testarea unor pompe legate în serie sau în paralel
necesită o sursă de apă şi elemente de legătură prin care să se realizeze un circuit
hidraulic închis sau deschis (deschis în acest caz) în care să fie încadrate cele
două pompe. De asemenea în circuit trebuie încadrate şi aparatele de măsură.
Producătorul echipamentelor (Armfield) a prevăzut în acest caz utilizarea unităţii
hidraulice de bază în conexiune cu o pompă centrifugă cu turaţie fixă, notată
F1-26 sau cu o pompă centrifugă cu turaţie variabilă notată F1-27, figura 6.17 Fig. 6.17 Stand pentru încercarea a două pompe legate în serie
Pompele în varianta F1-26 sau F1-27 se conectează separat la unitatea
hidraulică de bază şi împreună cu pompa din interiorul unităţii hidraulice de bază  Legarea în paralel
pot realiza tandemul în serie sau în paralel. Diferenţa între aceste două pompe Circuitul paralel, figura 6.18 se realizează cu pompa din unitatea hidraulică
constă în faptul că prima este cu turaţie fixă iar a doua este cu turaţie variabilă. de bază şi una din pompele alăturate menţionate. În acest sens una din pompele
În ambele cazuri aceste pompe sunt montate pe un cadru suport separat şi alăturate se conectează cu aspiraţia la racordul rezervorului de alimentare,
aşezate lângă unitatea hidraulică de bază. Pentru conectare se folosesc două utilizând un furtun flexibil. Partea de refulare a celor două pompe se conectează
bucăţi de furtun de plastic semitransparent, lungi de aproximativ 1,5 m, iar pentru printr-o ramificaţie T la dispozitivul de refulare. Astfel că refularea pompei din
etanşare pe ştuţurile de furtun se folosesc coliere metalice cu cremalieră. Pompa unitatea hidraulică de bază, de la racordul din canalul deversor, se conectează
din interiorul standului aspiră direct din rezervorul tampon şi refulează sus în direct la T printr-un furtun scurt (15 cm). Refularea pompei alăturate se co-
canalul deversor unde are un racord cu filet şi ştuţ pentru furtun. nectează la T printr-un furtun lung de 1,5 m. Manometrul de la aspiraţia pompei
Pompa F1-27 are un dispozitiv electronic de alimentare cu curent alternativ alăturate va indica presiunea p 1 , iar cel de la refularea acestei pompe nu se
de frecvenţă variabilă (a se vedea #6.2). Dacă dispozitivul electronic se reglează foloseşte. Pentru presiunea p2 respectiv h2 se utilizează doar manometrul de pe
la 50 Hz atunci caracteristicile pompei F1-27 sunt identice cu cele ale pompei dispozitivul de refulare care va indica presiunea comună realizată de cele două
F1-26 şi implicit cu cele ale pompei din interiorul unităţii hidraulice de bază. pompe cuplate în paralel.
În cazul utilizării pompei F1-27 la frecvenţe diferite de 50 Hz, caracteristica
se modifică semnificativ, iar cuplarea în serie sau în paralel cu pompa din
unitatea hidraulică de bază corespunde situaţiei de pompe diferite cu toate că
geometric ele sunt identice. În acelaşi context al diversificării dacă se modifică
la o pompă diametrul exterior al rotorului (prin strunjire, având evident un rotor
de rezervă) se obţine de asemenea o caracteristică H = f(Q) diferită cu pătratul
raportului celor două diametre (iniţial şi final).
Utilizarea pompei F1-26 permite doar determinarea caracteristicii H = f(Q)
a două pompe identice cuplate în serie sau în paralel. Cu pompa F1-27 se
poate determina caracteristica de putere şi randament cât şi testarea cuplării în
serie şi paralel a două pompe diferite. În cele ce urmează se va trata metodica
încercării a două pompe identice la turaţii constante utilizând F1-26 sau F1-27.
Cap. 6. Maşini hidraulice 151 152 HIDRODINAMICĂ EXPERIMENTALĂ

Fig. 6.18. Stand pentru încercarea a două pompe legate în paralel

6.3.3. Consideraţii privind însumarea caracteristicilor de
funcţionare a două pompe legate în serie sau în paralel
Sunt situaţii în sistemele de pompare sau în staţiile de pompare când o
pompă singură nu realizează înălţimea de pompare necesară, astfel că legându-le
în serie, înălţimile lor de pompare se însumează la acelaşi debit de lucru. Conform
fig. 6.19. când două pompe având caracteristici funcţionale H = f(Q) similare sunt
legate în serie atunci curba caracteristică H = f(Q) a ansamblului se obţine prin
însumarea înălţimilor de pompare la acelaşi debit. Practic însumarea teoretică este
puţin diminuată datorită pierderilor hidraulice ce au loc pe conducta de legătură.
În sistemele de pompare sau în staţiile de pompare se întâlnesc adesea
situaţii de exploatare în care debitul de apă cerut la consumatori să difere
foarte mult în anumite perioade de timp (zi, lună, an). Intervalul de reglaj al

Fig. 6.19. Însumarea caracteristicilor H = f(Q) pentru două pompe legate în serie
debitului pentru funcţionarea la randamente maxime fiind relativ restrâns, o
rezolvare optimizată o constituie legarea a două sau mai multe pompe în
paralel însumând debitele la aceeaşi înălţime de pompare.
În cazul pompelor având aceeaşi caracteristică H = f(Q) în singular şi
apoi cuplate în paralel, caracteristica grupului de pompare format rezultă prin
însumarea debitelor corespunzătoare fiecărei pompe la aceeaşi înălţime de
pompare fig. 6.20. În realitate curba rezultantă este uşor diminuată datorită
pierderilor hidraulice de pe conductele de legătură.

Fig. 6.20. Însumarea caracteristicilor H = f(Q)) pentru două pompe legate în paralel
Parametri hidraulici şi mecanici de funcţionare ai unei pompe centrifuge
se estimează similar celor prezentate în subcapitolul 6.2.
Cap. 6. Maşini hidraulice 153 154 HIDRODINAMICĂ EXPERIMENTALĂ

Utilizând aceleaşi aparate de măsură relaţia finală a înălţimii de pompare Tabelul 6.3. Etalonarea orificiului calibrat la sarcină constantă
se preia de la forma dedusă: Indicaţie Debit, Indicaţie Debit, Indicaţie Debit, Indicaţie Debit,
H   z2  z1   h2  h1  (6.32) sticla de Q sticla de Q sticla de Q sticla de Q
nivel [l] [l/s] nivel [l] [l/s] nivel [l] [l/s] nivel [l] [l/s]
Poziţia relativă pe verticală a racordurilor de intrare şi ieşire este evidenţiată
prin termenii z2 – z1. Fiecare măsurare de H poate fi la poziţii diferite faţă de un 0 1.41 10 1.72 20 2.00 30 2.23
plan de referinţă considerat fix. Pentru simplificarea calculelor în mod uzual planul 1 1.44 11 1.75 21 2.02 31 2.25
de referinţă se ia planul orizontal ce trece prin axa rotorului. Pentru pompa 2 1.48 12 1.78 22 2.05 32 2.27
singulară sau pompe legate în serie sau paralel această diferenţă de cote se
exprimă ca în figura 6.14. 3 1.51 13 1.81 23 2.07 33 2.29
Poziţia relativă pe verticală între ieşire şi intrare va fi exprimată prin diferenţa: 4 1.54 14 1.84 24 2.09 34 2.31
hd (iesire )  hd (intrare) (6.33) 5 1.57 15 1.86 25 2.12 35 2.33
6 1.60 16 1.89 26 2.14 36 2.35
sau altfel notând aceasta ca diferenţă de înălţime hd se poate scrie:
7 1.63 17 1.92 27 2.16 37 2.37
H d  ( z 2  z1 )  hd (iesire )  hd (intrare) (6.34)
8 1.66 18 1.94 28 2.19 38 2.39
Tabelul 6.2. Valorile date ale hd în metri 9 1.69 19 1.97 29 2.21 39 2.40
Echipamentul F1-26 Echipamentul F1-27 40 2.42
hd (dispozitiv de refulare) 0,960 hd (dispozitiv de refulare) 0,960
 Măsurarea înălţimii de pompare H se face indirect prin măsurarea presiunilor
hd (ieşire pompă) 0,170 hd (ieşire pompă) 0,170
la aspiraţia şi refularea pompei, iar calculul cu relaţia (7.4).
hd (intrare pompă) 0,020 hd (intrare pompă) 0,020
 Măsurarea puterii absorbite de motorul electric, Pe. Sistemul electronic de
hd (intrare pompă UHB) 0,240 hd (intrare pompă UHB) 0,240
comandă şi control care generează tensiunea cu frecvenţă variabilă pentru
Înlocuind în ecuaţia (6.32) se obţine relaţia de calcul a înălţimii de pompare alimentarea a motorului electric are incorporat un voltmetru şi un
pe baza mărimilor măsurate în instalaţie: ampermetru cu afişaj pe display-ul LCD. Citind aceste mărimi la fiecare
regim de lucru al pompei se calculează puterea electrică absorbită cu relaţia:
H  H d  h2  h1  (6.35)
Pe  Vi  Ii (6.36)
6.3.4. Metodologia experimentală  Măsurarea turaţiei n, se face electronic, pe baza impulsurilor date de motorul
 Măsurarea debitului volumic Qt se face cu vasul etalonat existent în unitatea electric în sistemul electronic de alimentare. Ea se afişează pe display-ul
LCD la comanda de acces şi se exprimă în rot/min.
hidraulică de bază. În acest sens se cronometrează timpul t în care în vasul
 Calculul puterii utile, transferate de rotor lichidului vehiculat, Pu. Având
etalonat s-a acumulat volumul V. Debitul volumic rezultă ca raport între V şi t:
măsurate şi calculate, debitul Qt şi înălţimea de pompare H, puterea utilă se
V calculează cu relaţia:
Qt 
t Pu  g  Qt  H (6.37)
La legarea pompelor în paralel, debitul cumulat al celor două pompe
poate depăşi 1,4 l/s. Timpul de cumulare chiar a volumului maxim posibil este  Calculul randamentului de grup pompă-motor electric. Eficienţa transferului
relativ mic, astfel că precizia de măsurare scade. În acest caz utilizând orificiul energetic este reflectată de randament, care arată cât la sută din energia pre-
calibrat de la fundul vasului etalonat (bila de cauciuc obturatoare îndepărtată) se luată de la reţeaua electrică ajunge în fluidul vehiculat. Dacă s-ar cunoaşte
aşteaptă câteva minute până se stabilizează nivelul în vasul etalonat. Acest nivel randamentul motorului electric atunci s-ar putea estima strict randamentul
corespunde sarcinii la care debitul de alimentare (dat de cele două pompe) este pompei. Ca atare relaţia de calcul este:
egal cu debitul evacuat prin orificiul calibrat. Sarcina se identifică cu indicaţia Pu
sticlei de nivel. În tabelul 6.3 se dă corespondenţa între indicaţia sticlei de nivel   100 [%] (6.38)
şi debit conform etalonării efectuate de firma producătoare a echipamentului. Pe
Cap. 6. Maşini hidraulice 155 156 HIDRODINAMICĂ EXPERIMENTALĂ

 Încercarea a două pompe cuplate în serie Se citesc indicaţiile aparatelor de măsură conform celor precizate în sub-
capitolul 6.2 şi se notează datele în tabelul cu rezultate. Puterea electrică calculată
După cuplarea fizică a pompelor în serie conform celor precizate mai sus
se multiplică cu 2 pentru că sunt două pompe identice. Înălţimea de pompare
urmează operaţiile pregătitoare dinainte de pornirea pompelor. În acest sens se
obţinută este egală pentru cele două pompe în paralel. Randamentul obţinut va
închid toate robinetele de reglaj din circuit. Dacă se utilizează echipamentul F1-
fi un randament de grup în care intră şi pierderile pe conductele de legătură.
27 se pune sub tensiune circuitul electronic şi se reglează frecvenţa curentului
la 50 Hz. Tabel cu rezultate – pompe legate în serie sau paralel.
Se porneşte pompa din interiorul unităţii hidraulice de bază. Apa refulată Tensi- Pres. Pres. Randa-
de aceasta va amorsa şi pompa alăturată, comprimând aerul din tuburile de Curent Volum T i m p Putere Debit H total Putere Turaţie
Nr. une intrare ieşire ment Obser-
Ii V t Pe Qt H Pu n
legătură. Pentru a nu apare şocuri hidraulice la destinderea aerului comprimat, crt. Vi h1 h2  vaţii
[A] [l] [sec] [W] [m3/s] [m] [W] [min-1]
vana () de pe dispozitivul de refulare se va deschide foarte puţin şi foarte încet. [V] [mca] [mca] [%]
În momentul când tot aerul s-a eliminat se poate porni şi pompa a doua, 1.
presiunea crescând la dublu. Se deschide complet robinetul de refulare realizând
2.
debitul maxim. Se citesc indicaţiile aparatelor de măsură conform celor precizate
în subcapitolul 6.2 şi se notează datele diagrama similară. Puterea electrică 3.
calculată se multiplică cu 2 pentru că sunt două pompe identice. Înălţimea de ...
pompare obţinută este a grupului celor două pompe în serie. Randamentul obţinut
15.
va fi un randament de grup în care intră şi pierderile pe conductele de legătură.
 Încercarea a două pompe cuplate în paralel După calculul tuturor mărimilor se reprezintă grafic: H = f(Qt); Pe = f(Qt);
Se racordează în circuit cele două pompe conform celor precizate anterior.  = f(Qt).
Pompa din unitatea hidraulică de bază este implicit amorsată dacă rezervorul
interior este plin cu apă. Pompa alăturată se amorsează prin deschiderea robi- 6.3.5. Prelucrarea automată a datelor experimentale
netului de la partea inferioară a rezervorului de alimentare.
Se utilizează diagrama similară a aplicaţiei F1 – 26, care permite introdu-
Se închide complet robinetul de refulare. Dacă se utilizează echipa-
cerea datelor experimentale, iar softul va oferi tabelul cu rezultate şi diagramele
mentul F1-27 se pune sub tensiune circuitul electronic şi se reglează frecvenţa
caracteristice.
curentului la 50 Hz.
Se închide la loc robinetul de la partea inferioară a rezervorului de ali-
mentare pentru a nu curge invers apa prin pompa a doua.
Se porneşte pompa din interiorul unităţii hidraulice de bază. Apa refulată
va comprima aerul rămas în tuburile de legătură.
Se porneşte şi a doua pompă care are momentan robinetul de pe aspiraţie
închis şi se deschide şi acest robinet. După aceea se va deschide încet robinetul
de pe refularea comună.
Se va elimina aerul treptat şi funcţionarea pompelor va fi uniformă. În
acest caz debitul la deschiderea completă a robinetului de pe conducta comună
de refulare va fi dublu faţă de pompa singulară şi evident va depăşi pragul
de 1,4 l/s.
Conform celor precizate mai sus la măsurarea debitului, în acest caz se
îndepărtează complet bila de cauciuc obturatoare, iar debitul rezultă din nivelul
care se stabilizează în vas, conform tabelului 1. Închizând treptat robinetul de Fig. 6.21. Diagrama similară a aplcaţiei F1 - 26
refulare se obţin regimuri cu debite din ce în ce mai mici. Când nivelul stabilizat
se apropie de zero se poate trece la măsurarea debitului prin cronometrarea Se obţine astfel o imagine concludentă a domeniului optim de exploatare
timpului în care se cumulează un volum de apă refulat. al pompelor cuplate în serie sau în paralel.
Cap. 6. Maşini hidraulice 157 158 HIDRODINAMICĂ EXPERIMENTALĂ

Se reglează injectorul până când tahometrul indică turaţia maximă.

6.4. Determinarea caracteristicilor primare de Se coboară banda frânei asupra tamburului şi se modifică poziţia frânei
funcţionare ale unei turbine Pelton pentru un interval de citiri ale dinamometrului. Se citesc indicaţiile dinamometrului
şi ale tahometrului pentru fiecare poziţie a frânei.
Puterea mecanică, Pm , produsă de turbină prin crearea unui moment M
6.4.1. Obiectivul experimentului
la frână la o anumită turaţie n, [rot/min], este:
Experimentul urmăreşte determinarea caracteristicilor primare de funcţio-
nare pentru un model simplu de turbină Pelton. 2π  n  M
Pm  (6.39)
60
6.4.2. Descrierea instalaţiei unde momentul se obţine din ecuaţia:
Instalaţia reprezentată în figura 6.22, conţine o turbină Pelton cu diametrul M  F  rtambur (rtambur = 0,03 m) (6.40)
rotorului D = 150 mm, dotată cu un injector, montate într-o carcasă transparentă.
Alimentarea injectorului se face prin conectarea la unitatea hidraulică de bază, F fiind forţa determinată la dinamometru, prin citirea celor două braţe ale dina-
iar reglarea debitului este posibilă prin poziţionarea acului injectorului din exterior, mometrului – stânga F1 şi dreapta F2:
cu ajutorul unui mecanism cu şurub. Un manometru indică presiunea de la
intrare în injector. Frânarea se face prin intermediul unei frâne cu bandă compusă
F  F1  F2 (6.41)
dintr-un tambur cu diametrul de 60 mm, pe care se freacă o curea apăsată pe Debitul se determină prin măsurarea timpului de acumulare a unui volum
tambur cu ajutorul unui şurub. Între acestea se găseşte un dinamometru cu două de fluid.
braţe cu arcuri, care permite, prin tensionarea arcurilor, încărcarea variabilă a
turbinei. Determinarea turaţiei este posibilă cu ajutorul unui traductor de turaţie –
V
Qv  (6.42)
senzor de impulsuri. t
Căderea turbinei se obţine prin citirea manometrului care dă o presiune
pi
relativă la intrare, , măsurată în m.col.H2O:
ρg
p
Hi  i , (6.43)
ρg
Puterea hidraulică, disponibilă la intrare, este:
Ph  gQv H i (6.43

Modificarea punctelor de funcţionare se face prin varierea debitului cu

ajutorul injectorului.
Fig. 6.22. Staţiune pentru studiul funcţionării unei turbine Pelton Randamentul turbinei se obţine cu relaţia:
Pm 2πnM
6.4.3. Metodologia experimentală ηt [%]  x100  x100 (6.44)
Ph 60ρgQv H i
Se poziţionează staţiunea ce conţine turbina Pelton în canalul de lucru al Observaţie: Sensibilitatea scăzută la măsurare a manometrului diferenţial
unităţii hidraulice de bază şi se conectează conducta de la intrare, prin racordul poate fi determinată de blocarea racordului cu ajutorul căruia este montat. Această
rapid, la alimentarea unităţii hidraulice. Tahometrul optic se conectează cu problemă se poate remedia prin demontarea manometrului şi curăţarea sa.
ajutorul clemei cu care este prevăzută instalaţia.
Se ridică banda frânei până când se eliberează complet tamburul. Se por- Pentru fiecare regim de funcţionare în parte se va completa un tabel cu
neşte pompa ce echipează unitatea hidraulică de bază şi se deschide complet valori măsurate şi calculate. Valorile măsurate se vor trece direct în unităţile de
vana de control a debitului (injectorul) cu care este prevăzută unitatea. măsură în care au fost citite la aparatele de măsură, iar pentru mărimile
Cap. 6. Maşini hidraulice 159 160 HIDRODINAMICĂ EXPERIMENTALĂ

calculate se vor utiliza relaţiile date în partea metodologică a lucrării. Se va

reprezenta grafic dependenţa M  f n  , Pm  f n  şi   f n  pentru fiecare
regim de funcţionare.
Tabel cu rezultate: Determinarea caracteristicilor primare de funcţionare
ale unei turbine Pelton
Nr. V t Q n H F1 F2 F M Pm Ph η
crt. [l] [s] [m3/s] [rot/min] [m] [N] [N] [N] [Nm] [W] [W] [%]
1
...
8

Se vor face comentarii asupra puterii maxime a turbinei şi turaţiei la care

este obţinută şi se va constata la cât la sută din turaţia maximă apare randamentul
maxim al turbinei. Stabiliţi regimul optim de funcţionare pentru turbină.

6.4.4. Prelucrarea automată a datelor experimentale

Se va utiliza programul F1-25 – “Pelton Impulse Turbine Apparatus” care Fig. 6.23. Diagrama similară a staţiunii Pelton
permite introducerea datelor experimentale măsurate în câmpurile din figura
8.5 care este diagrama similară a staţiunii de încercare.
Ca şi la celelalte instalaţii, softul oferă tabelul cu datele măsurate şi calcu-
late, precum şi caracteristicile primare de funcţionare care sunt date de depen-
denţele M  f n  , Pm  f n  şi   f n  . Este evident că, la o deschidere con-
stantă a acului injectorului Q= ct