Sublocotenentul Ioan Nicolau a venit la comanda cazarmei din GalaŃi în 1911 şi a răsturnat toate
pejudecăŃile populaŃiei sau edililor despre pompieri. Datorită, în parte, noului val de înzestrări tehnice ale
pompierilor din Ńară, comandantul a dat dovadă de o deosebită stăruinŃă faŃă de oficialităŃile române pentru a
obŃine cele necesare desfăşurării în bună ordine a cazarmei pompierilor. PreŃuirea pe care a câştigat-o în
numeroase războaie din afara Ńării dar mai ale în timpul primul război mondial, toate l-au impus ca un
comandant în Cartea de Aur.
După ce, în 1985 se punea problema
dacă Corpul de Pompieri să rămână la Ministerul
Războiului ori să treacă sub tutela Primăriei, în
1911 se reînfiinŃează pompierii comunali pe
seama şi sub administraŃia comunei. Cazarea
militarilor se făcea în nişte condiŃii mizere, iar
comuna promitea mereu mutarea într-un nou
sediu.
Iată câteva
rânduri din cuprinsul unui
Ordin al M.I. către
Primărie, referitor la
condiŃiile din 1914:
“Domnul Comandant al
Diviziei, 10-a cu raportul
594 din a. c., comunică
Ministerului că localul
secŃiei de pompieri din
GalaŃi, se găseşte într'o
stare de ruină şi numai
pot fi lo-cuite, de orece
tavanul din camera
toporaşilor este crăpat şi ameninŃă a cădea peste
oameni; asemenea uşile şi giurgiuvelile de la
ferestre sunt mai toate putrede, acoperişul după
remiza materialului de incendiu şi dormitorul
trupei fiind desvelit de vânt, iar tabla care se
găseşte, parte dintr-însa este găurită şi plouă
înăuntru, cauzând astfel stricăciuni materialului
de incendiu şi periclitând viaŃa soldaŃilor” (Dosarul
16/1914, fila 32).
În 2014 se împlineşte un veac de la
declanşarea Primul Război Mondial. După doi
ani de zile de neutralitate, din august 1914 în
1916, pe data de 14 august armata română trece
munŃii CarpaŃi. Aeroplanele şi dirijabilele militare
atacau în timpul războiului cazărmi, staŃii de căi
ferate, vagoanele staŃionate pe linii, hangare de
avioane şi edificii publice importante. Ruşii sunt
forŃaŃi să se retragă, iar convoiul nesfârşit al
trăsurilor, tunurilor armatei ruse fugind din
Dobrogea spre patrie, toate au
trecut prin GalaŃi.
„Un plan monstruos”: unul din gazetarii
respectaŃi ai timpului, G. Munteanu, redă
momentul în care ruşii găzduiŃi de gălăŃeni se
retrag de frica germanilor şi lasă în urmă schiŃa
unui plan de atac. Scopul acestuia era ca o parte
din soldaŃii Diviziei a 10-a campată la GalaŃi, să
ucidă pompierii, să le ia sacalele şi să le dea foc.
În panica generalizată, ei puteau să prade
în linişte casele bogaŃilor din oraş, a căror listă
era deja întocmită.
CeilalŃi soldaŃi ai Diviziei
ar fi luat cele 25 de
mitraliere din depozitul
Diviziei a 9-a. Să atace
cu ele cei câŃiva soldaŃi
din marină şi infanterie
Articol publicat în ziarul
Vocea Covurluiului
aflaŃi pe dealul łiglinei,
uşurându-şi astfel
retragerea.
Între timp, la 7
ianuarie 1918 Corpul 4
Siberian se retrage de pe
frontul Siretului, spre
GalaŃi, astfel încât
comandorul Rizea Niculescu organizează
apărarea oraşului. Aceasta a fost şansa
pompierilor, care au scăpat datorită organizării
suv comanda căpitanului Nicolau, care primise
instrucŃiuni să se posteze la capătul străzii Tecuci,
de la marginea oraşului până la cimitir pentru a
opri trecerea ruşilor de la front spre oraş şi invers.
Comandantul oraşului refuză cererea
fugarilor ruşi de a se retrage prin oraş, respectând
astfel ordinul generalului rus Cerbacev. Corpul
pompierilor face astfel parte din propriul „Pe aici
nu se trece” al trupelor din GalaŃi.
Datorită dăruirii cu care s-a implicat în
viaŃa de cazarmă a trupei sale, în cei 20 de ani
cât a fost la comanda SecŃiei de pompieri din
GalaŃi (1911 - 1930), maiorul Nicolau a oferit un
model de curaj şi devotament pentru ale cărui
rădăcini încă ne hrănesc astăzi şi se înoiesc prin
fiecare commandant al pojarnicilor gălăŃeni.
Plt. Dan Ionaşcu