METANIERUL – CUGETĂRILE UNUI MONAH ATHONIT

Să stăm puțin și să privim un mic metanier, precum cel ce se împletește din lână neagră
în Sfântul Munte. Este o binecuvântare dintr-un loc sfânt. Așa ca multe alte obiecte pe
care le avem în Biserică, și acesta este o binecuvântare pregătită și dăruită nouă de un
oarecare părinte sau frate în Hristos, un martor viu al unei tradiții vii. Are culoarea
neagră a durerii și a mâhnirii, care ne amintește să fim treji și serioși în viață. Am fost
învățați că rugăciunea pocăinței, mai ales Rugăciunea lui Iisus, poate să ne aducă ceea ce
Părinții numesc „întristare dătătoare de bucurie”. Noi simțim întristare pentru păcatele,
neputințele și căderile noastre cu care Îl mâhnim pe Dumnezeu, pe semenii nostril și pe
noi înșine, însă această întristare se face izvor de bucurie și odihnă în Hristos, Care varsă
mila Sa și iertarea tuturor celor care cheamă Numele Lui.

Metanierul acesta este împletit din lână, care este luată de la oaie, fapt ce ne amintește
că suntem oi ale Păstorului celui bun, Domnul nostru Iisus Hristos. El ne mai amintește
de „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii”1. La fel și crucea metanierului ne
vorbește de această jertfă și de biruința vieții asupra morții, a smereniei asupra
mândriei, a luminii asupra întunericului. Iar funda ce înseamnă? Pe ea s-o folosești
pentru a-ți șterge lacrimile sau, dacă nu ai lacrimi, a-ți aduce aminte să te întristezi
pentru păcatele tale. De altfel, cu funde mici erau împodobite veșmintele încă din
vremea Vechiului Testament. Și aceasta ne aduce aminte de Sfânta Tradiție la care
participă atunci când folosim metanierul.

Metanierele se împletesc potrivit unei tradiții care se pierde în negura veacurilor. Poate
una din cele mai timpurii forme a unui mijloc ajutător pentru rugăciune era și adunarea
de pietricele sau semințe și mutarea lor dintr-un loc sau vas în altul în vremea
„canonului” de rugăciune sau a „canonului” de metanii mici sau mari. Se spune că mai
demult un monah s-a gândit să facă noduri simple pe o funie și s-o folosească la
„canonul” lui zilnic de rugăciune. Însă diavolul îi desfăcea nodurile de la funie și
zădărnicea strădaniile sărmanului monah. Atunci i s-a arătat Îngerul și l-a învățat pe
monah să împletească un nod deosebit, așa cum este astăzi la metaniere, format din
cruci succesive. Aceste noduri nu au mai putut fi desfăcute de diavol datorită prezenței
crucilor.

Există o mare varietate de forme și mărimi de metaniere. Cele mai multe dintre ele au o
cruce împletită între noduri sau la capetele lor, care înseamnă sfârșitul, precum și un
semn după fiecare zece, douăzeci și cinci sau cincizeci de noduri sau mărgele. Sunt multe
feluri de metaniere. Unele sunt împletite din lână, mătase sau alt fel de material mai
scump sau mai ieftin. Altele sunt făcute din mărgele sau din boabele uscate ale unei
plante care se numește „Lacrimile Maicii Domnului”.

Metanierul este unul din obiectele care se dă unui monah orthodox în timpul ceremoniei
tunderii sale în monahism. I se dă ca pe o sabie duhovnicească cu care, ca un ostaș allui
Hristos, trebuie să lupte împotriva vrăjmașului nostru de gând, diavolul. Această sabie o
folosește chemând Numele Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus
Hristos și implorând mila Sa prin Rugăciunea lui Iisus: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul
lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!” Această rugăciune se poate rosti în
forma ei scurtă„Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” sau în cea mai
lungă: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiule și Cuvântul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile
Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și ale tuturor Sfinților, miluiește-mă pe mine,
păcătosul!”

Cu ajutorul metanierului se pot rosti și alte rugăciuni scurte, cum ar fi rugăciunea

vameșului: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului”2; sau rugăciune către Maica
Domnului: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!”; sau alte
rugăciuni scurte către Îngerul păzitor, către un anumit Sfânt sau către toți Sfinții. Forma
obișnuită a unei astfel de rugăciuni este: „Sfinte Îngere, roagă-te pentru
mine!” sau: „Sfinte (N), roagă-te pentru mine!”. Schimbând cuvintele acestor rugăciuni
scurte în „miluiește-ne pe noi” sau „roagă-te pentru noi” sau incluzând numele unei
persoane sau a mai multora pentru care vrem să ne rugăm, putem folosi metanierul
pentru a face rugăciuni pentru alții, astfel: „Doamne Iisuse Hristoase, (Fiul lui
Dumnezeu), miluiește pe robul (N) [robii (N)] Tăi”. La fel se poate face și la rugăciunea
pentru cei adormiți: „Doamne, odihnește sufletul (sufletele) robului (robilor) Tăi”.

Atunci când monahii și mirenii țin metanierul în mâinile lor, aceasta constituie aducerea
aminte a îndatoririi lor de a se ruga fără întrerupere, potrivit cu porunca Apostolului
Pavel : „Rugați-vă neîncetat”3. Fiecare poate ține un metanier în buzunar sau într-un
oarecare loc discret, unde-l poate lesne folosi în cazurile în care este mai bine să se roage
în taină, fără să atragă atenția celorlalți. Metanierul poate fi pus și pe perina patului
nostru, în mașină, împreună cu o Cruce mică ori iconiță, sau în alte locuri potrivite ca o
aducere aminte de rugăciune și ca un fel de binecuvântare, precum și ca o prezență
sfântă și dumnezeiască în viața noastră.

Acum să vedem pe scurt despre scopul principal pentru care a fost făcut metanierul.
Scopul principal al metanierului este să ne ajute în rugăciunea noastră către Dumnezeu
și către Sfinții Săi. În afară de a ne folosi ca o continuă aducere aminte și binecuvântare
exterioară, cum poate acest mic metanier să ne ajute să ne rugăm? Desigur, ne putem
ruga și fără el, uneori chiar ne poate împiedica în străduința noastră de a ne aduna în
rugăciune. Având în vedere acestea, să vedem câteva moduri prin care ne ajută
metanierul.

Uneori rugăciunea noastră este fierbinte și ne este ușor să ne rugăm. Alteori însă mintea
ne este atât de răspândită sau suntem atât de tulburați sau cu atenția atât de împărțită,
încât, practic, ne este cu neputință să ne adunăm mintea la rugăciune. Asta se întâmplă
mai ales atunci când ne străduim să ținem un anumit canon zilnic de rugăciune. Câteva
zile merge bine, alteori însă, sau poate de cele mai multe ori, strădaniile noastre ni se par
aproape zadarnice. Dar fiindcă, așa cum se spune, suntem ființe ale obișnuinței, este
foarte folositor să rânduim o vreme stabilă a zilei pentru rugăciune. Vremea de seară (nu
foarte târziu) înainte de a a adormi este bună, deoarece este important să încheiem ziua
cu rugăciune. Dimineața, când ne-am deșteptat, este de asemenea bine să începem noua
zi cu rugăciune. Se pot găsi și alte ceasuri ale zilei când te poți liniști și aduna.

Strădania noastră este să rânduim rugăciunea în viața noastră ca un canon, iar nu ca o

excepție. De aceea să aflăm o oarecare vreme ca în fiecare zi să putem avea puțină liniște,
astfel încât să ne putem aduna și ne întoarcem ochii sufletului nostru căre Dumnezeu. Ca
o parte a acestui canon poate e bine să citim câteva rugăciuni sau să ne rugăm și să aflăm
pacea sufletului în alte chipuri, cum ar fi prin citirea unor texte religioase sau prin
„revizuirea”4 faptelor zilei care a trecut etc. Dar cel mai eficient mod de a se folosi cineva
de canonul rugăciunii este să rostească regulat, cu un număr stabilit, Rugăciunea lui
Iisus: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine,
păcătosul!”. Acest număr nu e nevoie să fie mareși, poate, sunt necesare numai vreo
cinsprezece minute. Aceasta însă va fi partea zilei noastre care aparține lui Dumnezeu,
puține boabe de sare care vor da gust bun întregii noastre vieți duhovnicești. Astăzi mulți
medici recomandă această practică din motive de sănătate trupească, mai ales pentru a
depăși cineva stresul. Este și mai bine dacă vom putea afla mai multe de astfel de
intervale mici de timp pe toată durata zilei, pe care să le umplem regulat cu vistieriile
prețioase ale rugăciunii, pe care nimeni nu va putea să ni le fure, de vreme ce sunt
depuse în contul nostru din Cer5.

Dacă vrei să rostești un oarecare număr stabil de rugăciuni, ca parte a canonului tău
zilnic, în asta vei fi ajutat mult de metanier. Cu el poți să rostești un număr rânduit de
rugăciuni și să te aduni în cuvintele rugăciunii în timp ce o rostești. După ce-ți vei aduna
gândurile, ia metanierul în mâna stângă și ține-l ușor între degetul mare și arătător.
Apoi, făcându-ți ușor semnul Crucii, șoptește rugăciunea lui Iisus. În vreme ce gândurile
tale se vor aduna din ce în ce mai mult, poate nu mai este trebuință să continui să-ți faci
semnul Crucii sau să spui rugăciunea cu glas. Însă atunci când te îngreuiezi să te aduni,
folosește semnul Crucii și șoptirea ca mijloace care te ajută să-ți ții mintea în rugăciune.

E bine să stai în picioare cu capul aplecat în poziție smerită. Unii vor își ridică mâinile lor
din când în când, cerând milă. Alții însă consideră mai folositor a sta așezați sau în
genunchi cu capul aplecat, pentru a se putea aduna. Multe depind însă de nevoitorul
însuși, de sănătatea lui și de educația lui. Cel mai împortant este să rămâi nemișcat și să
fii atent la cuvintele rugăciunii, în timp ce le repeți.

Firește, trebuie să respingi ispita grabei. Pentru acest motiv unii, în loc de metanier,
folosesc un ceas deșteptător, drept măsură a duratei rugăciunii lor, potrivind
corespunzător deșteptătorul. Prin folosirea ceasului poate cineva să dedice un timp
anumit rugăciunii, fără să măsoare numărul exact al rugăciunilor.
Metanierul este, de asemenea, un mod odihnitor de a număra cineva metaniile și
închinăciunile pe care le face drept canon personal. A face semnul Crucii, apoi a se pleca
și a atinge dușumeaua cu degetele sau a îngenunchea și a atinge dușumeaua cu fruntea,
aceasta constituie străvechiul mod de rugăciune către Dumnezeu și către Sfinții Săi.
Nevoitorul poate lega aceste închinăciuni și metanii cu Rugăciunea lui Iisus sau cu
scurtele rugăciuni despre care am vorbit mai înainte. Mișcarea trupească a închinăciunii
sau a metaniei poate să contribuie la căldura rugăciunii și să dea expresie exterioară
rugăciunii noastre, de vreme ce ne smerim înaintea lui Dumnezeu. Este încă un mod de
aplicare a poruncii apostolice de a-L slăvi pe Dumnezeu și cu sufletele și cu trupurile
noastre6.

Destui folosesc metanierul și atunci când se retrag să doarmă. Însemnează patul cu

semnul Crucii, iau metanierul, fac semnul Crucii peste ei, se întind și rostesc
liniștiți Rugăciunea lui Iisus până adorm. A te scula cu metaniile între degete sau alături
pe perină, asta te ajută să începi noua zi cu rugăciune. Însă a sfârși cineva ziua
precedentă cu o rugăciune liniștită este un mod și mai bun de pregătire pentru un
început de rugăciune în noua zi, ca să nu spunem și despre pregătirea pentru ziua cea
veșnică, în cazul în care în noaptea aceea ne va cuprinde somnul morții. Alții iau
metanierul în mâini în momente de nelucrare, cum ar fi atunci când merg la munca lor
sau călătoresc. În orice clipă a zilei îți vei aduce aminte, ia în mâini un mic metanier.
Legătura dintre această mișcare cu rugăciunea pe care o faci în alte ceasuri te va ajuta să
te aduni și să te rogi uneori pe durata zilei, oriunde ai fi și orice ai face. Acesta este un
pas important în împlinirea poruncii: „Rugați-vă neîncetat”.

Sfântul episcop Ignatie Briancianinov arată că slujbele lungi ale Bisericii sunt un
prilej bun să te rogi cu metanierul. Adeseori este dificilă atenția la cuvintele care se citesc
sau se cântă în Sfintele Biserici și mai ușor își adună cineva mintea în cuvintele
propriilor sale rugăciuni, fie că sunt improvizate, legate de o oarecare nevoie deosebită,
fie că sunt rugăciuni și imne pe care le știe pe de rost, fie că sunt rugăciuni scurte, mai
ales Rugăciunea lui Iisus, repetate cu ajutorul metanierului. În practică, folosind acest
mod, te poți aduna mai bine în timpul Sfintei Slujbe, așa cum spune și Sfântul Serafim
de Sarov. Firește, atunci când ne rugăm în timpul Sfintelor Slujbe, rugăciunea noastră se
unește cu rugăciunea întregii Bisericii.

Mintea noastră este permanent ocupată cu diferite cugetări. Nu apucăm să începem

rugăciunea, că îndată surprindem mintea cugetând altceva. Și în acest caz prezența
metanierului între degetele noastre poate să ne ajute să ne ținem mintea și să ne
întoarcem la lucrarea rugăciunii mai repede. De asemenea, atunci când întâlnim o
mărgea-semn sau Crucea metanierului, în timp ce mișcăm boabele cu degetele noastre,
ne dăm seama dacă mintea noastră nu ia aminte la rugăciunile pe care intenționăm să
le facem. Astfel, putem oferi din nou rugăciunile noastre, fără a ne încurca în cugetări
privitoare la cât de ușor suntem curmați de la rugăciunea noastră către Dumnezeu.
Aici am făcut o referire la marea știință a rugăciunii, la aceea pe care Sfinții Părinți o
numesc știința științelor. Există o literatură vastă și bogată a marilor oamenii ai
rugăciunii din toate vremurile, care ne poate ajuta și povățui la învățarea, cu ajutorul lui
Dumnezeu, a acestei științe, mai mare și mai folositoare decât toate științele. Citirea
regulată a Sfintei Scripturi, a Vieților Sfinților și a altor texte duhovnicești ne poate ajuta
considerabil. Cărți ca Filocalia conțin însemnate sfaturi și îndrumări insuflate de
Dumnezeu, pentru a putea învăța oricine să se roage ca un creștin, pentru că rugăciunea
este un element esențial pentru a fi cineva creștin. Peste toate acestea este de trebuință
Harul lui Dumnezeu ce este în Biserică, mai ales cel dobândit prin Sfânta Spovedanie și
prin Împărtășirea cu Preacuratele Taine.

Acestea sunt numai câteva cugetări introductive despre faptul cum putem folosi cu folos
metanierul. Însă cel mai important pentru oricine este să înceapă să se roage. Metanierul
nu se roagă singur, deși unele sunt atât de frumoase, care pot da această impresie. Este
desigur un însemnat ajutător tradițional pentru rugăciunea noastră și mai ales pentru un
canon zilnic de rugăciune. Cel mai important este însă să ne adunăm mintea la cuvintele
rugăciunii și să înălțăm rugăciuni din inimă lui Iisus Hristos, Domnul și Dumnezeul
nostru. Dacă acest mic metanier te ajută să rostești o rugăciune sau îți aduce aminte să te
rogi sau te ajută în alt chip să devii mai iubitor de rugăciune, atunci și-a împlinit scopul
său. Te-a legat mai strâns cu Hristos, Dumnezeul nostru, și te-a adus mai aproape de
Împărăția lui Dumnezeu, căci Împărăția lui Dumnezeu înlăuntrul nostru este7.