Tema 1.

Obiectivele si principiile generale ale auditului financiar

1.1. Definirea si scopul auditului financiar
1.2. Obiectivele auditului financiar
1.3. Responsabilitatea partilor privind auditul financiar
1.4. Ciclurile situatiilor financiare
1.5. Principiile fundamentale ale auditului
1.6. Tipurile de audit financiar

1.1 Definirea si scopul auditului financiar

In vederea realizarii unui audit financiar auditorii trebuie sa inteleaga scopul auditului, obiectivele si
responsabilitatile pe care le au pentru realizarea angajamentului de audit.
Scopul auditului, reiese din definitia data auditului, care la rindul ei rezulta din practica auditului, din
prevederile actelor normative si legislative cu privire la audit.
Activitatea de audit este o activitate independenta de verificare a autenticitatii rapoartelor
financiare ale agentului economic (pe baza de contract), de verificare a starii controlului intern si
constatarea respectarii actelor legislative si normative cu privire la tinerea evidentei contabile, precum si
de acordare a serviciilor conexe.
In general, auditul financiar are in vedere obiectivele rapoartelor financiare, si anume:
- pozitia financiara a entitatii economice redata prin bilantul contabil;
- perfomanta entitatii redata prin contul de profit si pierderi;
- politicile contabile.
Pentru examinarea si validarea pozitiei financiare si a performantelor redate in rapoartele financiare,
auditorul va avea in vedere:
- tinerea corecta si la zi a contabilitatii;
- realizarea inventarierii activelor, pasivelor, capitalurilor proprii si corecta valorificare a rezultatelor;
- concordanta intre conturile sintetice si analitice si corecta preluare din balanta de verificare in
rapoartele financiare;
- corectitudinea operatiilor legate de capitalurile proprii;
- corectitudinea evaluarii activelor, pasivelor si capitalurilor proprii;
- intocmirea bilantului contabil in baza balantei de verificare dupa inventariere etc.
La acestea se adauga si alte obiective necesare realizarii auditului rapoartelor financiare, constind in
urmarirea respectarii si aplicarii corecte a principiilor prudentei, permanentei metodelor, evaluarii separate
a elementelor de activ si pasiv – venituri si cheltuieli, necompensarii etc.
Scopul auditului financiar se realizeaza prin exprimarea opiniei asupra imaginei oferite de rapoartele
financiare, anume masura in care aceasta este fidela, in toate aspectele semnificative, in conformitate cu
principiile contabile general acceptate.

1
 In aceat scop, auditorii financiari colecteaza informatii probante sa sustina opinia formulata.
Exprimarea unei opinii privind prezentarea fidela a informatiilor din rapoartele financiare duce la
asocierea numelui auditorului financiar cu situatia financiara in cauza. Daca, ulterior se dovedeste ca
rapoartele financiare nu prezinta o imagine fidela, atunci auditorul financiar, va trebui sa demonstreze ca
auditul efectuat a fost adecvat, iar concluziile sunt corecte, potrivit documentelor probante prezentate.
Auditorul financiar nu este un garant care ofera asigurare absoluta in ceea ce priveste corectitudinea
informatiilor prezentate in rapoartele financiare, insa el este responsabil pentru opinia exprimata pe baza
probelor colectate, astfel incit sa informeze utilizatorii daca rapoartele financiare sint sau nu corect
prezentate.

1.2. Obiectivele auditului financiar

Obiectivele auditului financiar asigura auditorului un cadru de referinta in planificarea si orientarea

auditului.
Auditorii financiari colecteaza probe in ceea ce priveste rulajele care redau operatiunile care compun
ciclurile, dar si in ceea ce priveste componenta soldurilor conturilor, pentru a putea prezenta o asigurare
rezonabila privind rapoartele financiare auditate.
Cea mai eficienta modaliatate de auditare consta in obtinerea unei anumite combinatii de asigurari
privind fiecare categorie de operatiuni si privind soldul final al contului asociat operatiunilor respective.
Obiectivele auditului referitoare la operatiunile si soldurile conturilor sunt de fapt obiectivele
generale ale auditului financiar, iar in situatia in care ele privesc un anumit tip de operatiuni, devin
obiective specifice ale auditului financiar pentru acel tip de operatiune (exemple: obiectivele de referinta
la creante, datorii, mijloace banesti etc.).
Pentru realizarea acestor obiective, informatia obtinuta la control se verifica din punct de vedere al
aspectelor calitative ale rapoartelor financiare in conformitate cu cerintele S.N.A.
Conform S.N.A. 500 ”Dovezi de audit”, aspectele calitative ale rapoartelor financiare sunt divizate
in urmatoarele categorii:
Existenta – se refera la faptul ca elementele bilantului contabil (activele, datoriile), intr-adevar au
existat la inceputul si sfirsitul perioadei raportate.
Exemple: cladirea declarata la contul 123”mijloace fixe” exista, fiind utilizata pentru desfasurarea
activitatii la data intocmirii rapoartelor financiare; datoriile catre furnizori aflate in soldul contului 521
“Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” au rezultat pe baza unor achizitii reale de bunuri
necesare entitatii.
Drepturi si obligatii – se refera la faptul ca:
1. activele sunt proprietatea entitatii sau sunt inchiriate, constituind drepturile acesteia la data
intocmirii rapoartelor financiare;
2. pasivele sunt obligatiile entitatii la data intocmirii rapoartelor financiare.
Exemplu: auditul stocurilor de marfuri si materiale reflectate in bilantul contabil si in anexa la
raportul financiar, cuprinde deasemenea si stabilirea faptului daca aceste active, la data raportarii,
apartin entitatii auditate.

2
 Veridicitatea- procedurile de audit, utilizate la colectarea dovezilor cu privire la acest aspect calitativ
al rapoartelor financiare, constau in examinarea faptului daca operatiunile economice contabilizate in
perioada auditata s-au produs realmente la entitate.
Plenitudine – toate activele, datoriile, tranzactiile sunt contabilizate cu un inalt grad de exactitate si
veniturile sau cheltuielile se refera la perioada de gestiune corespunzatoare in conformitate cu cerintele
stabilite.
Evaluare – activele si datoriile sunt evaluate in rapoartele financiare conform cerintelor S.N.C. In
conformitate cu SNC 13 „Contabilitate activelor nemateriale” valoarea de bilant a activelor nemateriale
este egala cu valoarea de intrare corectata sau reevaluata diminuata cu suma amortizarii acumulate, La fel
se determina si valoarea de bilant a activelor materiale pe termen lung. Stocurile de marfuri si materiale
sunt reflectate in rapoartele financiare la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea realizabila neta.
Aceste reguli de calculare a indicatorilor financiari sunt necesare de a fi cunoscute intrucit la auditatrea
acestui aspect calitativ este foarte important nu numai daca activele au fost sau nu supraevaluate, iar
datoriile subevaluate, dar si de a examina acelasi principiu la verificarea veniturilor si cheltuielilor
(principiul prudentei).
Prezentarea si dezvaluirea – o postura a rapoartelor financiare este dezvaluita, clasificata si descrisa
in conformitate cu cerintele stabilite de S.N.C. La auditarea acestui aspect calitativ al rapoartelor
financiare o deosebita atentie trebuie acordata principiului “continuitatii activitatii”.
Auditorul trebuie sa obtina suficiente probe de audit temeinice pentru a confirma toate aceste aspecte
calitative ale rapoartelor financiare.

1.3. Responsabilitatea părţilor privind auditul financiar

În timp ce auditorul este responsabil pentru formarea şi exprimarea opiniei referitoare la

autenticitatea rapoartelor financiare, responsabilitatea pentru pregătirea şi prezentarea rapoartelor
financiare în conformitate cu cerinţele SNC şi legislaţiei în vigoare o poartă conducerea agentului
economic. Auditul rapoartelor financiare nu scuteşte conducerea agentului economic de această
responsabilitate.
Un audit, conform SNA, se exercita pentru a oferi o asigurare rezonabilă a faptului că rapoartele
financiare luate în ansamblu nu conţin denaturări semnificative. Conceptul de asigurare rezonabilă se
referă la acumularea dovezilor de audit, necesare auditorului pentru a ajunge la concluzia că rapoartele
financiare, în ansamblul lor, nu conţin denaturări semnificative. Asigurarea rezonabilă se referă la
procesul de audit în întregime.
Totuşi, în cadrul auditului există limite inerente acestuia, care influenţează capacitatea auditorului de
a depista denaturări semnificative. Aceste limite rezultă din aşa factori ca:
 aplicarea testării;
 existenţa limitelor inerente oricărui sistem contabil şi de control intern (de exemplu, posibilitatea
unei înţelegeri secrete);
 admiterea faptului că majoritatea dovezilor de audit sînt mai degrabă convingătoare, decât de
confirmare.

3
 Auditorii financiari pot sa propuna corectii la rapoartele financiare ale entitatii auditate, atunci cind
nu sunt de acord cu dezvaluirea de informatii prezentate in rapoartele financiare.
Daca managerii entitatii refuza propunerile auditorilor financiari, acestea pot:
- sa emita o opinie nefavorabila sau cu rezerve;
- sa se retraga din angajament.

1.4. Ciclurile rapoartelor financiare

Orice audit se realizeaza prin impartirea rapoartelor financiare in segmente sau parti componente
mai mici. Aceasta fragmentare permite o mai buna gestiune a auditului si faciliteaza repartizarea sarcinilor
diferitelor membri al echipei de audit. Fiecare segment este auditat separat, dar si corelat cu celelalte.
Exista mai multe modalitati de segmentare a unui audit, precum:
1. Abordarea distincta a fiecarui sold din rapoartele financiare – metoda conturilor – fiecare sold
de cont se auditeaza ca un segment distinct. Nu este prea eficienta,
deoarece abordeaza auditarea separata a unor solduri care pot fi strins
corelate intre ele, precum stocurile si costul bunurilor vindute.
2. Fragmentarea pe categorii de operatiuni si solduri strins corelate – medoda ciclurilor – se
auditeaza tipurile sau categoriile de operatii economice si solduri de conturi
strins corelate.
Exempu: - se auditeaza impreuna operatiile privind vinzarile si incasarile;
- se verifica corelat salariile si personalul etc.
La baza segmentarii sta modul in care operatiunile sunt inregistrate in jurnale, in cartea mare, in
rapoartele financiare.
Ciclurile care pot fi abordate sunt:
1. ciclul vinzari-incasari;
2. ciclul cumparari-plati;
3. ciclul salarii-personal;
4. ciclul stocuri-depozitare;
5. ciclul atragere-rambursare de capital.
Pentru abordarea metodei ciclurilor trebuie avut in vedere fluxul inregistrarii operatiunilor in
documente, care sintetic, se poate prezenta dupa cum urmeaza:

4
 Jurnale Registre Balanţa de Situaţiile
Operaţiuni
(Cronologice) verificare financiare

Vînzări Jurnal de vînzări

Încasări Jurnal de încasări

Achiziţii Cartea Mare
Jurnal de cumpărări Balanţa de Situaţiile
bunuri / servicii Registrul
verificare financiare
sistematic
Plăţi Jurnal de plăţi

Salarii Jurnal de salarii

Alte operaţiuni
(regularizări, Jurnal general
defalcări)

Fig. 1. Fluxul operatiunilor economice de la jurnalele cronologice spre rapoartele financiare

Asupra utilizarii metodei ciclurilor in auditul financiar se pot formula urmatoarele concluzii:
 balanta de verificare este o tinta importanta a oricarui angajament de audit;
 fiecare cont contabil este cuprins intr-un ciclu, cu exceptia conturilor de mijloace banesti (incasari si
plati) si stocuri, care fac parte din doua cicluri sau mai multe.
Exempu:
Stocurile trebuie abordate in:
ciclul 1 – vinzari – incasari;
ciclul 2 – cumparari – plati;
ciclul 3 – stocuri – depozitare.
Aceasta insemna ca jurnalele in cauza sunt utilizate pentru inregistrarea operatiunilor din mai multe
cicluri, existind corelatie intre cicluri.
 conturile de mijloace banesti fac legatura intre mai multe cicluri;
 ciclul de atragere – rambursare de capital este legat de:
ciclul de cumparari – plati;
plata dobinzilor;
plata dividendelor;
rambursarea imprumutului.
 Ciclul de atragere – rambursare de capital se auditeaza separat de ciclul cumparari – plati din doua
motive:
operatiunile de capital apartin activitatii de finantare si nu activitatii operationale;
operatiunile de capital sunt, de regula, intru-un numar mic, dar de valori, mari, semnificative, ceea
ce inseamna ca trebuie auditate in profunzime.
 Ciclul stocuri – depozitare (sau aprovizionare – depozitare) – este strins legat de toate celelalte
cicluri, mai ales in cadrul unei entitati producatoare.
Costul stocurilor cuprinde:
- costul materiilor prime (ciclul cumparari – plati);
5
 - costul manoperei directe (ciclul salarii – personal);
- costul regiei (ciclul cumparari – plari; ciclul salarii – personal).
Vinzarea produselor finite vizeaza ciclul vinzari – incasari.
Stocurile fiind importante pentru entitate, in multe situatii, finantarea stocurilor se realizeaza din
imprumuturi care la rindul lor sunt garantate cu stocuri. Aceasta denota legatura dintre ciclul atragere
capital – rambursare capital si ciclul stocuri – depozitare.
Ciclurile nu au inceput si un sfirsit, cu exceptia momentelor de infiintare si lichidare a unei entitati.
Orice entitate porneste de la atragerea de capital, de obicei in forma baneasca. Intr-o entitate producatoare,
mijloacele banesti sunt utilizate pentru achizitionarea de materii prime si alte bunuri, in scopul de a
produce stocuri (ciclul achizitii – plati). Banii mai sunt utilizati si pentru cumpararea manoperei, in
aceleasi scopuri (ciclul salarii personal). Operatiunile de achizitii-plati si salarii-personal au naturi
asemanatoare, dar functii diferite pentru a justifica includerea lor in cicluri separate. Rezultatul combinat
al acestor doua cicluri il reprezinta stocurile (ciclul stocuri-depozitare). La un moment ulterior, stocurile
sunt vindute rezultind operatiuni de facturare si incasare (ciclul vinzri-incasari). Banii obtinuti sunt
utilizati pentru plata dividentelor si dobinzilor.
Pentru ca auditorul financiar sa isi indeplineasca eficient angajamentul de audit trebuie sa acorde
atentie atit abordarii separate a ciclurilor, cit si abordarii corelate a acestora.

1.5. Principiile fundamentale ale activităţii de audit

Activitatea de audit se bazează pe următoarele principii:
a) independenţa – auditorul trebuie să fie liber de orice interes care ar putea fi considerat (indiferent
de efectul lui real) ca fiind incompatibil cu onestitatea şi obiectivitatea, să fie autonom şi să nu fie supus
nici unei constrângeri;
b) onestitatea – auditorul trebuie să fie sincer şi onest la prestarea serviciilor profesionale;
c) obiectivitatea – auditorul trebuie să fie corect, imparţial şi nu trebuie să permită prevalarea asupra
obiectivităţii a unor prejudecăţi, conflicte de interese sau influenţe externe;
d) competenţa profesională şi conştiinciozitatea – auditorul trebuie să fie conştiincios, sîrguincios
şi competent, trebuie să-şi menţină cunoştinţele şi aptitudinile profesionale la un nivel care ar oferi
angajatorului posibilitatea de a beneficia de servicii profesionale competente şi de o bună calitate, ţinînd
cont de cerinţele legislaţiei şi activităţii practice;
e) confidenţialitatea – auditorul trebuie să respecte confidenţialitatea informaţiei obţinute în timpul
prestării serviciilor profesionale şi să nu utilizeze sau să divulge informaţia respectivă fără o permisiune
corespunzătoare, cu excepţia cazurilor în care divulgarea este prevăzută de legislaţie;
f) comportamentul profesional – auditorul trebuie să acţioneze într-o manieră corespunzătoare
reputaţiei profesiei şi să evite orice comportament care ar putea discredita profesia;
g) respectarea standardelor profesionale – auditorul trebuie să presteze serviciile profesionale cu
respectarea cerinţelor standardelor profesionale.

1.6. Tipurile de audit financiar

6
 Literatura de specialitate clasifica auditul dupa doua criterii:
 dupa scopul urmarit:
audit financiar (auditul rapoartelor financiare);
audit de conformitate;
audit operational;
 dupa afilierea auditorilor:
audit extern;
audit intern;
audit guvernamental.
Tipurile de audit de audit clasificate dupa cele doua criterii se intersecteaza.
Auditul financiar consta in examinarea rapoartelor financiare pe baza de teste de audit pentru
stabilirea conformitatii elaorarii, prezentarii si publicarii rapoartelor financiare in raport cu prevederile
SNC. Auditul financiar implica exprimarea unei opinii despre rapoartele financiare privind gradul de
conformitate a acestora cu criterii stabilite. De regula, este asociat cu auditori externii (independenti).
Auditul de conformitate are scopul de a determina daca entitatea examinata respecta anumite
proceduri, reguli definite de o autoritate subordonata. Un audit al conformitatii pentru o întreprindere ar
putea include: a determina daca procedurile recomandate de contabilul sef sint respectate de catre
personalul contabil, a examina salariile pentru a determina respectarea legislatiei privind retribuirea
muncii.
Rezultatele auditelor conformitatii sint prezentate unei persoane din interiorul entitatii auditate si
nu unei game largi de utilizatori. Managerii constituie principalul grup interesat de gradul de conformitate
cu anumite norme si proceduri prestabilite.
Auditul de conformitate se efectueaza de:
 auditori interni pentru examinarea procedurilor unei entitati;
 inspectori fiscali angajati de stat pentru controlul fiscal;
 auditori externi.
Auditul operational (audit al performantei) consta in exprimarea opinii asupra activitatilor unei
entitati inscopul evaluarii performantelor, identificarii posibilitatilor de imbunatatire a activitatii si
elaborarii recomandarilor.
Auditul operational este mai greu de realizat decit celelalte tipuri de audit. El se apropie mai mult
de consultanta manageriala, fiind denumit audit managerial au audit de gestiune.
Intre auditul financiar si cel operational exista urmatoarele deosebiri:
 scopul auditului:
auditul financiar urmareste daca informatiile istorice sunt corecte, fiind orientat spre
trecut;
auditul operational vizeaza eficienta, eficacitatea activitatilor fiind orientat spre
viitor.
 destinatia rapoartelor:
auditul rapoartelor financiare este destinat mai multor categorii de utilizatori;
auditul operational este destinat managerilor.

7
 Auditul extern (audit independent sau contractual) este efectuat pe baza de contract de catre
auditori, persoane fizice sau juridice, angajate de conducerea entitatii pentru a efectua audtitul rapoartelor
financiare. Raportul de audit este destinat tuturor utilizatorilor interesati, in special actionarilor.
Audit intern constituie o functie a structurii de control a entitatii efectuata in scopul de a examina
si evalua permanent activitatie acesteia. Auditorii interni sunt angajati ai entitatii respective, fiind
subordonati direct conducerii intreprinderii.
Auditul intern cuprinde urmatoarele functii:
 examinarea;
 evaluarea;
 monitorizarea conformitatii si eficientei sistemului contabil si de control intern.
Auditorii interni pot efectua atit un audit de conformitate, cit si unul de performanta.
Auditul guvernamental este efectuat de catre angajati din institutiile publice (primarii, Curtea de
Conturi) si asigura auditarea:
 persoanelor juridice si fizice, pentru a stabili daca impozitele si taxele au fost calculate si
platite in conformitate cu legile (audit de conformitate);
 programelor, functiilor, activitatilor institutiilor guvernamentale, urmarindu-se:
utilizarea fondurilor publice conform reglementarilor legale (audit de
conformitate);
eficienta si eficacitatea alocatiilor bugetare.